Procurarea familiilor de albineLa cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati.Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1, 5 kg) si apoi sa fie dotate cu omatca tanara si prolifica.Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu fagurinecladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile.Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alteaspecte care tin mai mult de experienta avuta.Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:- Prolificitatea matcii -Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii.Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unuisezon.Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar.Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii.O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii.Nu degeaba se spune ca matca da tonul.Exemplu: prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se vatransforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.- Rezistenta la iernare -Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna.De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile).Parametrii luati in calcul sunt: mortalitatea albinelor, consumul de hrana.Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.- Blandetea albinelor -Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa oanumita lucrare.Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este inregula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.- Rezistenta la boli -In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatorieste diferit.Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup.Acestea trebuie alese!Prin comparatie, se intampla ca la oameni.O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.- Harnicia la cules -Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, auun numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu.De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.- Productia de miere -Este indiciul principal!

CURS DE APICULTURAPag. 4 / 39O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o marecantitate de miere marfa, este valoroasa.Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numaiunele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.Un sfat:

participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat!Nu incercati sa faceti totul singuri.Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca,ca succesul actiunii sa fie asigurat.Apicultura - o afacere de succesSuntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apiculturapoate fi o afacere.Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitiamateriala si implicarea personala sunt destul de considerabile.Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fieapicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc.Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus.Cum ar trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate esteapicultura?Sunt doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales:Stupina stationara -se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele.La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuripracticabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic.Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesaralbinelor.Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii.Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrareaproduselor.Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facutamai usor si cheltuielile sa se reduca.Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.Stupina "pastorala" -Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E. cat si in America.Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare,trn, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre.Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar depeste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintreamatori, semiprofesionisti si profesionisti:Amatori -obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarulpentru familie si eventual obtinerea unui profit.Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine.De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de munca mediu (lasfarsit de saptamana); materialul genetic (roiuri, matci) se obtine prin mijloace propii; apicultorulare o alta munca de baza.Semiprofesionisti -numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apiculturamoderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc.Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.Profesionisti -Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiindundeva spre 600 de buc.Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar.Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri.Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma uneisocietati comerciale.

Tratarea bolilor la albineMăsuri preventiveIntoxicaţii1.Asigurarea surselor curate de apă în pastoral;2.Diminuarea stresului de transport şi evitarea înăbuşirii familiilor de albine;3.Evitarea marilor aglomerări de familii de albine în pastoral şi apropierea de graniţele ţărilor unde se manifestă epizootii la albine;4.Evitarea practicări haotice a stupăritului pastoral (sursele care nu secretă nectar conducândla grave perturbări şi îmbolnăviri, precum şi mari cheltuieli de transport ce fac stupinelenerentabile);5.Trebuie înlocuite mătcile bătrâne şi toate mătcile familiilor care nu progresează, folosindtehnica FA;6.Se va urmări înlocuirea treptată a tuturor fagurilor vechi (purtători de germeni infecţioşi), cu faguri noi crescuţi în sezonul de primăvară-vară.P e n t r u p r e v e n i r e a i n t o x i c a ţ i i l o r a c u t e a l e a l b i n e l o r e s t e n e c e s a r a s e r e c i t i O r d i n u l 45/110/94/23/1987 privind măsurile pentru protecţia familiilor de albine împotriva intoxicaţiilor cu pesticide, publicat de revista Apicultura în România, nr. 2/1988.VirozeÎn vederea rezistenţei la invazie se recomandă susţinerea organismului albinelor prin:–Hrăniri de completare şi stimulare;–Igienizarea familiilor de albine;–Tratamentul bolilor de la primele semne;TratamentPrimăvaraSe fac tratamente obligatorii în următoarele situaţii:1.în stupinele unde a fost diagnosticată clinic sau prin examen de laborator boala;2.în stupinele unde în anul precedent au evoluat:a . l o c a e u r o p e a n ă , b . a m e r i c a n ă s a u c . a s c o s f e r o z a ; 2 . î n t oa t e s t up ine l e pen t ru va r rooză .Comba te r ea i n f ec ţ i i l o r sup raadăuga t e p rovoca t e de bac t e r i i , s p i rop l a sme , r i cke t s i i , m ice t e ş i protozoare condiţionat patogene se face cu: oxitetraciclină în amestec cu Micocidin şi suc de ceapă.ToamnaÎn stupinele în care au evoluat viroze este obligatorie dezinfecţia utilajului, a fagurilor de larezervă şi a vetrei stupinei. Bacteriozele (loca) se tratează cu unul din următoarele medicamente:oxitetraciclină, locamicin, eritromicină. În cazul micozelor, pe lângă tratarea cu micocidin igiena şidezinfecţiile sunt obligatorii. Cel mai eficient tratament pentru parazitoze se face toamna, cucondiţia ca, în timpul efectuării ultimelor 2 tratamente să nu mai existe puiet căpăcit în stup. Acestl uc ru e s t e ex t r em de d i f i c i l d i n c auza t empe ra tu r i i s c ăzu t e c a r e nu ma i pe rmi t e e f ec tua r ea t r a t amen te lo r pe bază de fumiga ţ i i . P ro tozooze l e sun t bo l i cond i ţ i ona t e de i n t empe r i i , h r ană necorespunzătoare şi mizerie, nosemoza, principala protozooză răspândită la scară mondială,tratându-se cu Fumidil B, Protofil sau înlocuitori pe bază de sucuri de legume cufitoncide.

Mellifera carpatica - formată în regiunea carpato-dunareană sub influentă conditiilor specifice de relief ,a bazei melifere de la noi din tară şi a climatului continental temperatcaracterizat prin precipitatii relativ reduse, variatii mari de temperatură şi vânturiputernice; este o rasă de albine foarte blândă, ce permite, în general, interventia omuluichiar şi fară folosirea fumului (reactie

slabă la fum), cu comportament linistit pe fagure,cu mătci prolifice; manifestă un slab instinct de roire, este productivă, cu predispozitiede a bloca cuibul cu nectar şi miere în conditiile unui cules de mare intensitate (însusireconsiderată pretioasă în conditiile climatice ale tării noastre dar ce îngreunează întretinerea sa în stupii orizontali). Este putin predispusă la furt şi are un instinct moderatde roire. În timpul roirii clădeste cea 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul exceptionale200. Căpăceste uscat mierea sau intermediar şi prezintă o tendinta slaba de propolizare. În cadrul rasei se disting mai multe populatii corespunzator zonelor bioclimatice în cares-a dezvoltat şi la care s-a adaptat perfect. În tara noastră se deosebesc trei varietati, treitipuri de populatii: de câmpie, de deal şi de munte, corespunzător Câmpii de Vest,Podisului Moldovei şi Podisului Transilvaniei.Carpatica se aseamănă cu albina caucaziană de munte, iar varietatea din Câmpia Dunarii,cu albina italiană. Trompa are lungimea cuprinsa între 6,30 mm la albinele din PodisulMoldovei şi Câmpia Dunării, 6,35 mm la cele din Câmpia Vestică a tării şi 6,44 mm lapopulatia din Podisul Transilvaniei (însusire care o situează între albinele sure de muntecaucaziene şi cele italiene).Sesizează venirea ploilor de vară, intese, a furtunilor, situatie în care albinele se reîntorcla stup fără a fi surprinse de ploaie pe câmp. Importată în Argentina, s-a comportat maibine decât albina locală.

ROIURI DE ALBINE LA PACHET - FORMARE SI INSTALARE

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net prin avantajele aduse. Metodaeste cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe scara larga in toata lumea. Din pacate in Romania, nu esteindeajuns exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o pledoarie infavoarea acestei metode de inmultire, care desi cunoscuta teoretic nu este utilizata decat arareori.

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine,exista o metoda care se detaseaza netprin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pescara larga in toata lumea.Din pacate in Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsindapicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o pledoarie infavoarea acestei metode de inmultire,care desi cunoscuta teoretic nu este utilizata decatarareori.

Echipamentul folosit

- principalul echipament folosit este o ladita de transport(pachet), de lacare vine practic si numelemetodei.Dupa cum vedeti in imagine,acest pachet are o constructiesimpla si ieftina.Peretii frontalisunt din plasa de sarma , inscopul asigurarii unei buneventilatii. Sipca din interior este folosita pentru sprijinireahranitorului.Hranitorul este utilizat cand intre formarea roiului si instalare, trec mai mult de 12 ore.Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de transport a matcii (care devine si colivie de

introducere) si o palnie mare din carton. Cea mai utilizata colivie este cea din fig.2. Palniadin carton are diametrul superior mare, iar cel inferior un pic mai mic decat trapa deintroducere a pachetului.

Matcile

- pentru a reusi formarea de roiuri viabile,care sa aiba sanse maxime de dezvoltaresi transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tinere si imperecheate.Noi recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultori care stiu a creste matcisi pot respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va face din timp.Cei ce isi potcreste singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor

- este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Este foarteimportant ca perioada calendaristica sa fie cea optima,aceasta fiind cuprinsa intre 20 mai si15 iunie, pentru conditiile din Romania. Lucrarea incepe dimineata (ora 10 - 11), candalbina batrana este la cules.Introducem in pachete coliviile cu matci si pregatimhranitoarele.Stupul vizat se deschide si identificam matca. Fagurele cu matca se ridica si il vom depozitatemporar intr-o cutie(corp de stup).De pe fagurii cu puiet(acoloeste albina tanara), scuturam cu o perie moale, albinele inpalnia pachetului.In aceasta faza, pachetul cu palnia montata seafla instalat pe un cantar. Scuturam atati faguri incat saajungem la greutatea de 1,5 kg albina. Se pot forma si pachetecu 1 kg de albina, insa

noi le recomandam pe cele de 1,5 kg

,care sunt mai performante.Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul si mutamintr-un loc umbrit pachetul astfel pregatit. Repetam operatiunilepentru fiecare pachet in parte.

Transportul pachetelor

- dupa formare si depozitare,pachetele cu albine se transporta, depreferinta noaptea, la noua vatra aflata la min. 3 km de cea veche. Odata ajunse la nouadestinatie se vor depozita intr-o camera racoroasa(sau pivnita) pana in dimineataurmatoare.

Instalarea roiurilor

- instalam roiurile formate in stupi noi sau vechi (dezinfectati insa),dotati cu 5-6 faguri artificiali. Este interzisa folosirea fagurilor crescutidatorita riscului de transmitere a bolilor. Se indeparteazahranitorul(care are si rol de capac), se scoate colivia cu matca si sefixeaza intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de eliberare va fiinfundat cu un dop de serbet. Tranzvazarea albinelor poate fi facutaprin scuturarea directa a albinelor sau prin introducerea pachetuluidirect in stup. In acest ultim caz albinele parasesc singure pachetul,urmand ca acesta sa fie recuperat in ziua urmatoare. Albinelor li seva asigura un hranitor cu 1-2 kg de sirop de zahar 2/1. Nu seadministreaza drept hrana miere !

Ingrijirea roiurilor

- in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea siinceperea pontei matcii.La intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar.In maxim 4-6 zile de la instalare se face un tratament cu Varachet Forte,pentru eliminarea acarianuluiVarroa.

Recomandari finale

- producerea si transportul roiului , se poate face si in lipsa lazii-pachet,aceasta putand fi inlocuita cu un sac,un cos de nuiele etc ! Respectati intocmai fazeledescrise ! Nu folositi miere drept hrana ! Nu folositi faguri claditi ! Executati un tratamentantivarooa ! Desi "adversarii" acestei metode de inmultire reproseaza lenta dezvoltare aroiului , nu este deloc asa , si daca vom proceda corect vom obtine in toamna familii pe 6-8faguri cu albina !

Albina românească (Apis mellifera carpatica)

S-a format în condiţiile specifice pedo-climatice şi de bază meliferă din zona carpatică.

Climatul continental temperat de la noi din ţară este caracterizat prin precipitaţii relativ

reduse, variaţii mari de temperatură şi vânturi puternice.

Din punct de vedere taxonomico-ecologic sunt unanim acceptate pentru albina noastră

cinci zone bioapicole principale (de referinţă):

Câmpia sudică dunăreană

zona colinară subcarpatică

Podişul Transilvaniei şi Câmpia Vestică (inclusiv Banatul)

Podişul Moldovei

Podişul Dobrogei (inclusiv Delta)

Din punct de vedere morfometric trompa albinei are lungimea cuprinsă între 6.02 mm -

6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,4-9,6 mm, indicele cubital (clase) 2,12-3,70 şi indicele

tarsian (procente) 54,97-58,56.

Din punct de vedere comportamental este o rasă de albine foarte blândă. Se

caracterizează printr-un comportament deosebit de liniştit pe faguri. În timpul controlului

familiilor, permite în general, intervenţia omului chiar şi fără folosirea fumului.

Este caracterizată prin schimbarea liniştită a mătcii: anecbalie = înlocuire naturală

periodică a mătcii.

Este puţin predispusă la furtişag şi are un instinct moderat de roire.În timpul roirii

clădeşte cca.30-50 botci şi numai în cazuri cu totul excepţionale peste 100.

Căpăcirea celulelor cu miere este predominant „uscată”, uneori intermediară (mixtă).

Prezintă predispoziţie accentuată pentru blocarea cuibului cu miere, în cazul culesurilor

de mare intensitate, particularitate biologică ce îngreunează întreţinerea sa în stupi orizontali.

Tendinţa de propolizare este slabă.

Este o albină productivă, la familiile de albine recordiste în condiţii excepţionale de cules

producţia de miere medie multianuală putând atinge 50-60 kg/familie.

Pentru asigurarea unei presiuni de selecţie în zonele de influenţă şi pentru menţinerea în

stare curată a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, Institutul de

Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură prin pepinierele sale de la Bucureşti, Moara Vlăsiei-

Ilfov, Măldăreşti-Vâlcea, Poieni-Iaşi şi Bididia-Tulcea produce anual mătci selecţionate care se

difuzează în teritoriu (prolificitate: 1600-2000 ouă/24 ore).

Albina românească este bine adaptată condiţiilor pedo-climatice în care s-a format

Introducerea raselor străine (caucaziene, italiene, etc) s-a dovedit contraproductivă. Încercările

de acest gen şi încrucişările realizate cu populaţiile locale nu au dus la efectele economice pe

care s-a scontat. Poluarea albinei autohtone ar avea efecte dezastruoase. Este recunoscută situaţia

unor ţări în care nu se mai poate regăsi albina de baştină.

PRODUSELE APICOLE

13.1. Mierea

Mierea reprezintă produsul principal al apiculturii, fiind rezultatul

prelucrării de către albine a nectarului sau a manei şi depozitarea în celulele

fagurilor. Produsele asemănătoare mierii, la care nu participă în exclusivitate

albinele, nu intră în noţiunea de miere. Mierea elaborată de albine în exclusivitate

din altă materie primă, decât cea pe care o recoltează în mod natural, nu intră în

noţiunea de miere de albine.

După originea materiei prime, mierea poate fi provenită din nectar şi miere

de mană. Mierea rezultată prin prelucrarea nectarului recoltat de albine din

glandele nectarifere florale şi extraflorale se clasifică după speciile, de la care

provin, în miere monofloră şi miere polifloră. Mierea de mană (de pădure) poate fi

de origine vegetală, când provine din prelucrarea sevei extravazate de pe suprafaţa

frunzelor şi lăstarilor tineri datorită presiunii radiculare în perioada de trecere a

vegetaţiei de la starea de repaus la cea activă, şi de origine animală, când provine

din prelucrarea excreţiilor unor insecte hemiptere.

11.2. Ceara

Prin ceară de albine se înţelege produsul secretat de glandele cerifere ale

albinei melifere (Apis melifera L) şi nu ceara produsă de celelalte specii ale

genului Apis (Apis dorsata, Apis florea şi Apis cerana) - ceruri care sunt

cunoscute sub denumirea de ceară de Ghedda.

În funcţie de materia primă şi tehnologia de extracţie, ceara se clasifică în

ceară de stupină şi ceară industrială.

Ceara de stupină se obţine prin extracţia cu ajutorul topitorului solar,

topitorului de ceară cu abur sau prin presarea la cald.

Ceara rezultată este de calitate, fiind folosită în exclusivitate la

confecţionarea fagurilor artificiali, reintrând în felul acesta în circuitul apicol.

Ceara industrială se extrage cu ajutorul solvenţilor organici, din

reziduurile rezultate la extracţiile anterioare, având utilizare industrială.

Condiţiile tehnice de calitate ale cerii vizează ceara de albine naturală (de

stupină).

Cantitatea şi calitatea cerii de stupină depinde de numeroşi factori:

sortarea, spălarea şi înmuierea fagurilor înainte de extracţie, metoda de extracţie

folosită, calitatea fagurilor înainte de extracţie, modul şi durata topirii, calitatea

apei în care se face topirea, calitatea vaselor în care se topeşte ceara şi

condiţionarea ei ulterioară.

În vederea topirii, fagurii se sortează pe calităţi:

- calitatea I - cuprinde faguri de culoare albă şi galbenă, transparenţi, fără

păstură, fără molii şi fără mucegai. Se prelucrează la topitorul solar.

- calitatea a II-a cuprinde faguri de culoare brună închisă cu fundul

celulelor transparent, fără păstură. Se prelucrează cu ajutorul topitorului de ceară

cu abur.

- calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare brună închisă, netransparenţi

şi nemucegăiţi care însă pot conţine păstură.

- calitatea inferioară cuprinde ceilalţi faguri sau alte deşeuri de ceară care

se predau magazinelor ACA, în vederea prelucrării industriale la Combinatul

Apicol Bucureşti.

Înainte de extracţie, fagurii reformaţi se vor înmuia în apă dedurizată, iar

vasele utilizate la topire vor fi din materiale inoxidabile sau emailate.

După extracţie, ceara rezultată se menţine în stare lichidă un timp cât mai

îndelungat (2 - 3 zile) prin protejarea vasului respectiv cu materiale termoizolante

pentru limpezirea cerii şi sedimentarea impurităţilor. Calupurile de ceară obţinute

se condiţionează prin limpezire, spălare şi topire repetată în apă dedurizată la o

temperatură de până la 900C. În final, calupul de ceară se curăţă la partea

inferioară de sedimente, iar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de calitate, acesta

se va sparge şi se va supune din nou topirii pentru purificarea cerii.

71

La livrare, calupurile de ceară sunt recepţionate pe patru clase de calitate,

verificându-se, bucată cu bucată, proprietăţile organoleptice (tabelul 11.3), iar

determinarea proprietăţilor fizico-chimice se face numai la calupurile care

prezintă semne de falsificare şi degradare (tabelul 13.4). Indicele de duritate şi

indicele Buchner se determină numai în cazuri de litigiu.

Falsificările cele mai frecvente ale cerii de albine constau în adaosuri de

parafină, cerezină, stearină, colofoniu, răşini diferite sau alte grăsimi.

Adaosul de parafină. Parafina se obţine din prelucrarea ţiţeiului parafinos

şi cuprinde un amestec de alcani superiori. Se prezintă sub forma unui produs

solid, alb transparent, inodor şi insipid, parţial solubil în eter, benzen, cloroform,

are densitatea de 0,87, iar punctul de topire cuprins între 45-60°C.

PropolisulPropolisul este un produs apicol recoltat de albine de pe diferite plante(cireş, vişin, plop, brad, molid, etc.) cu ajutorul căruia sunt acoperite neetanşităţilestupului sau sunt acoperite cadavrele unor dăunători care nu pot fi scoase afarastupului. Tot cu ajutorul propolisului sunt lustruite celulele în vederea depuneriipontei de către matcă, sau mai este folosit la construirea fagurilor, respectivcelulelor, deoarece conferă o rezistenţă sporită.Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antibiotice şi cicatrizante, ca şiprin acţiuni imunologice şi antiseptice variate, propolisul are calităţi terapeuticedeosebite, fiind utilizat din timpuri străvechi la tratarea rănilor.Propolisul se prezintă sub forma unei substanţe de culoare brună-deschisăcu nuanţe până la brună-închisă şi uneori cu reflexe verzui, puţin solubil în apă,dar solubil în eter şi alcool, motiv pentru care în terapeutica medicală se foloseştesub formă de extract alcoolic, ca unguent sau alte preparate medicamentoase.Propolisul se recoltează de către om prin curăţirea spetezelor superioareale ramelor, a distanţatoarelor ramelor, falţurilor pe care se sprijină ramele,scândurelelor podişorului sau cu ajutorul colectoarelor de propolis (vezi utilajpentru colectarea propolisului).Propolisul care se achiziţionează poate proveni de la mai multe plante saude la o singură plantă (uniplant sau monofit).Calitatea produsului se apreciază pe baza proprietăţilor fizico-chimice(tabelul 13.8) şi proprietăţilor organoleptice (tabelul 11.9).Condiţionarea propolisului după recoltare este obligatorie. În acest scop seelimină corpurile străine din propolis: aşchii de lemn, segmente de albine, altecorpuri străine. Propolisul se păstrează sub formă de bulgări mici, fiindcontraindicat procedeul uniformizării sau îmbunătăţirii aspectului comercial printopire sau comprimare prin încălzire deoarece se reduce valoarea sa biologică caurmare a pierderii substanţelor volatile. Bulgării de propolis recoltaţi se învelesc în hârtie de staniol sau se introducîn pungi de polietilenă şi se introduc în lădiţe de lemn căptuşite cu hârtie cerată cucapacitatea de 5 - 20 kg.Păstrarea se face încăperi bine aerisite, lipsite de umezeală şi mirosuri străine, latemperatura de cel mult 20°C.Tabelul 11.8Proprietăţile fizico-chimice ale propolisuluiSpecificare Propolis poligam (de la mai multe plante) Polen monofit (uniplant)Materii răşinoase 54%Balsamuri vegetale 50 - 55% 6%Ceară 30% 20%Uleiuri eterice 15% 15%Polen 5% 5%Punct de topire 60 - 70EC 75 - 80ECDensitate - 1,127Identificare flavone - pozitiv

Tabelul 11.9Proprietăţile organoleptice ale propolisuluiCaracteristici Condiţii de admisibilitate Propolis poligam Propolis monofitAspect masă solidăCuloarebrună-cafenie mai închisă sau deschisă, cenuşieverzuie,

culoare omogenă sau cu aspectmarmorat pe secţiuneculoare omogenă sau cu aspect marmorat însecţiune, cu nuanţe de la verzui-cenuşiu labrun-cafeniuConsistenţă vâscoasă, lipicioasă, prin frământare lasă urme la căldură devine vâscos, lipiciosMiros plăcut, caracteristic de răşină plăcut aromat, caracteristic de răşininaturalePuritate urme de impurităţi abia vizibile cu ochiul liber fără impurităţi

Propolisul poate fi păstrat şi în borcane de sticlă colorată, închise cu doprodat şi parafinate.Recepţia propolisului se face organoleptic, în prezenţa producătorului.Când există dubii asupra calităţii produsului, se execută analize fizico-chimice peprobe recoltate cu ajutorul unui burghiu din mijlocul blocurilor de propolis,alcătuindu-se o probă medie de 100 g, care se împarte două părţi egale, seambalează în flacoane, se parafinează şi se sigilează. O jumătate din probăserveşte pentru efectuarea analizelor, iar cealaltă jumătate se păstrează pentru oeventuală contraexpertiză.

Management apicol

Creşterea albinelor poate fi productivă, constituind în acelaşi timp, o destindere activă

cesensibilizează sufletul uman şi determină o solidaritate cu toţi cei care sunt îndrăgostiţi de

albine şi de natură. Cei 3 factori esenţiali pentru practica şi producţia apicolă sunt:

1. Deţinerea unei stupine bine organizate

2. Existenţa unei baze melifere şi

3. Condiţii meteo optime.

Lipsa unuia dintre aceşti 3 factori duce inevitabil la compromiterea recoltei.

3.1. Deţinerea unei stupine bine organizate

3.1.1. Organizarea albinelor

Modul de organizare a albinelor este destul de complex, comunicarea dintre ele făcându-

se prin mijloace olfactive, vizuale, tactile, prin schimburi de hrană, contacte directe, cercetări

reciproce etc., termoreglarea şi adaptabilitatea crescând direct proporţional cu numărul de albine

pe carecolonia îl are în componenţă. Privind cei trei factori principali care formează integritatea

unei colonii: albinele lucrătoare, matca şi trântorii, colonia poate fi luată ca un tot biologic unitar,

atât viaţa colectivă cât şi cea individuală fiind călăuzită de reflexe necondiţionate instinctuale,

înnăscute, care nu se schimbă niciodată şi sunt transmise ereditar. Modul de hrănire specific

albinei se bazează pe schimburile de hrană dintre albine. Aşa se explică de ce o albină izolată

moare, fiind lipsită, printre altele, deanumite elemente vitale, pe care numai viaţa de colonie le

poate avea. Succesiunea şi repartiţiile muncii în stup sunt impuse în funcţie de vârsta albinelor şi

de necesităţile de moment ale coloniei. Albinele comunică între ele prin intermediul dansurilor,

ultrasunetelor şi mirosurilor eliminate cu ajutorul glandei Naasanoff (glandă odorantă ce serveşte

la identificarea albinelor aceluiaşi stup).

- Colonii sănătoase şi puternice

O familie puternică, cu regină tânără, în perioada de iarnă consumă mai puţină hrană, are

o dezvoltare explozivă în primăvară, albinele ei trăiesc mai mult şi sunt mai puţin uzate, mai

sănătoase şi mai productive. Numai familiile de albine puternice (ce iernează cu 2,5-3 kg albină)

pot realiza producţii mari de miere, măresc productivitatea muncii (cât mai puţine intervenţii) şi

dau cele mai mari satisfacţii de ordin economic.

- Faguri de calitate

Prezenţa fagurilor goi şi în număr apreciabil stimulează acumularea mai mare a mierii

întimpul culesurilor de producţie.

- Reînnoirea sistematică a mătcilor

În mod incontestabil nu există succes durabil în apicultură fără un program de

reînnoiresistematică a mătcilor, cu mătci tinere selecţionate şi testate. În general, orice matcă

tânără este de preferat unei mătci selecţionate însă bătrâne. Să creştem mătci pornind de la cele

mai bune familiidin stupină.

- Selecţia şi creşterea mătcilor

Orice progres în munca de selecţie şi de creştere a mătcilor, cere o atentă supraveghere,

timpdisponibil, cunoştinţe de specialitate şi condiţii adecvate, rezultatele fiind însă pe măsură.

- Stupi corespunzători

Stupii să fie fără defecte şi fără fisuri (care ar înlesni accesul altor albine şi

declanşareafurtişagului. Pătrunderea curenţilor reci (sau a precipitaţiilor), păstrarea căldurii şi a

spaţiuluicorespunzător pe timpul iernii măresc longevitatea albinelor.

- Utilizarea FAB, FAV şi FAP

FAB sunt familiile de bază care participă la culesurile de producţie. FA este prescurtarea

ce denumeşte familiile ajutătoare care pot fi FAV (familiile de albine ajutătoare vremelnice sau

temporare), folosite la întărirea FAB fie înaintea culesurilor, fie înainte de intrarea la iernat; FAP

(familiile ajutătoare permanente) păstrate în stupină pentru ajutorarea FAB, formarea roilor

artificiali, asigurarea materialului biologic ori de câte ori este nevoie.

3.1.2. Organizarea apicultorului

Calităţile obligatorii unui bun apicultor

- Previziunea

Se referă la anticiparea faptelor (printr-o programare bine pusă la punct) şi la capacitatea

dea improviza soluţii valide. Orice producţie trebuie să fie planificată şi urmărită pentru a

înlătura pierderile şi a rentabiliza ocupaţia creşterii albinelor. Dacă producţia nu acoperă

cheltuielile este bine să analizăm cu mare atenţie întreaga noastră activitate, să identificăm

erorile şi să acţionămurgent alegând soluţia adecvată.

- Inventarul apicol

Cuprinde totalitatea uneltelor, obiectelor şi construcţiilor apicole care aparţin şi

reprezintăîntreaga dotare a unei exploatări apicole. Printre acestea enumerăm: masca apicolă,

centrifuga, masade descăpăcit, tava de descăpăcit, halatul apicol, salopeta apicolă, şorţul apicol,

mănuşile apicole,dalta apicolă, afumătorul, peria apicolă, scaunul apicol, lada de lucru,

hrănitoarele, coliviile pentrumătci, uneltele pentru: însârmarea ramelor, fixarea fagurilor

artificiali, extracţia şi condiţionarea produselor apicole, colectarea propolisului, creşterea şi

transportul mătcilor etc. În afarainventaruluiapicol, într-o stupină mai sunt necesare şi alte

materiale şi unelte ca: benzină, cazma,chit, ciocan, cleşte, cuie, dălţi, ferăstrău, lopată, petrol

lampant, rindea, sârmă pentru însârmatrame, săpun, sodă, topor, vopsele pe bază de ulei etc.

- Timp disponibil

Dacă dorim să ne apucăm de apicultură să nu uităm că este nevoie de prezenţa noastră

înstupină, ori de câte ori situaţia o cere (în special în lunile mai-iunie), pentru a preveni roitul,

pentrusituaţii neprevăzute etc., neexecutarea la timp a unor lucrări putând anula uneori

rezultateleurmărite.

- Protecţia muncii

Apicultorii trebuie să fie echipaţi cu salopetă sau halat apicol de culoare albă, să nu

prezintemirosuri străine ce irita albinele, să folosească afumătorul şi masca etc. Pe vagoanele ce

transportăstupi vor fi prinse tăbliţe cu inscripţia "atenţie albine!", vor avea asigurate stingătoare

şi vor fidotate corespunzător pentru circulaţia în siguranţă pe drumurile publice. Vetrele de

stupină vor fiamplasate cât mai departe de drumurile circulate de oameni şi animale iar la

masivele melifere se vaţine de cont de normele în vigoare privind paza contra incendiilor etc.

- Gândire economică

Pentru a gândi economic trebuie să cunoaştem şi să evaluăm corect principalii factorii ai

producţiei apicole, să ţinem o evidenţă la zi a lucrărilor executate şi planificate în vederea

analizăriişi perfecţionării muncii, să dispunem de un inventar apicol cât mai performant, să

găsim soluţiile cele mai avantajoase pentru mărirea rentabilităţii. Mărirea rentabilităţii stupinei

presupune existenţaa cel puţin 40-50 familii sau exploatarea diversificată, pentru a obţine, pe

lângă miere, şi alte produse (polen, păstură, propolis, venin, roi etc.).

- Cunoştinţe teoretice şi practice

Cunoştinţele se capătă prin studiu iar practica se dobândeşte prin exerciţiu. Ca să

exersămavem nevoie de 2 familii de albine pe care să le procurăm de la un apicultor priceput şi

de încredere(pentru ca acele familii să fie sănătoase şi cu un potenţial ridicat). Nu trebuie să ne

hazardăm de laînceput cu un număr prea mare de stupi căci s-ar putea să ne trezim "fără

aptitudini". Cunoştinţeleteoretice nu sunt întotdeauna suficiente pentru reuşită, între teorie şi

practică rămânând întotdeaunaceva de completat. Nu este suficient să fii antialergic (condiţie

esenţială), ci trebuie să aiîndemânare, fler, talent, pasiune pentru albine, voinţă etc., să fii

perfecţionist... apicultura rămânând,chiar pentru adevăraţii apicultori, o taină doar pe jumătate

descifrată.

- Dragoste şi interes

"Dacă dragoste nu e, nimic nu e". Şi dacă există dragoste există şi interes. Interesul

poateexista şi fără dragoste însă, fără dragoste nu vom ajunge la nici un rezultat...

- Fişele individuale ale familiilor de albine

Fiecare familie este bine să aibă o fişă în care vor fi notate toate aspectele importante ce

ţin de practica apicolă. În partida fiecărei familii vom nota:

– anul mătcii prin litere (M1, M2, etc.),

– notările făcute cu ocazia reviziilor:1.cantitate proviziilor (în kg),2.numărul fagurilor din

cuib,3.numărul intervalelor,4.numărul fagurilor cu puiet şi calitatea acestuia,5.alte evidenţe şi

însemnări,

– înregistrările cântarului apicol de control;

– tratamente efectuate şi consumuri de medicamente;

– hrăniri de stimulare şi completare;

– faguri clădiţi, propolis, polen, miere extrasă (alte produse);

– unificări;

– familii ajutătoare formate etc.

Evidenţa poate fi ţinută şi pe calculator (PC) alcătuind o bază de date care să aibă

prevăzuterubricile de interes şi schimbările survenite pentru fiecare colonie de albine, în fiecare

an urmărindselectarea familiilor de prăsilă cât mai riguros cu putinţă. Pentru uşurarea

interogărilor este bine caanumite lucrări să fie prevăzute cu un cod, calculatorul putând executa

apoi orice interogare îicerem să facă. Astfel, vom putea urmări cu exactitate care sunt familiile

productive (candidate lagrupa de prăsilă) şi care sunt cele ce urmează să le desfiinţăm, în vederea

efectuării selecţiei demasă şi selecţiei individuale.

- Operativitatea

Operativitatea nu este altceva decât practica apicolă eficientă - strâns legată de

concepţiaapicultorului, de sistemul său de idei, dobândit prin gândire, informare, studiu,

experienţă etc.

- Putere de muncă

Sunt luaţi în calcul toţi factorii ce pot contribui la eficientizarea muncii, "factorul om"

jucând un rol important, apoi pregătirea şi perfecţionarea, alegerea tipului şi numărului de

stupiadecvaţi forţei de muncă etc.

- Registru de evidenţă a cheltuielilor şi realizărilor

Trebuie să cuprindă următoarele rubrici:

–Cheltuieli:

–Investiţii: Materialul biologic (familii de albine, mătci, etc.); Stupi (cutii);

Inventarulauxiliar (bidoane, faguri, rame, etc.).

– Producţie: Manoperă; Deplasarea apicultorului (autoturism); Biostimulatori;

Medicamente; Amortizare (5% din valoarea utilă); Chirie; Transport stupi în pastoral; Diverse.

– Venituri realizate: Valoarea producţiei /familia de albine; Valoarea producţiei /stupină;

Profit total şi cât la % cheltuieli.

3.1.3. Intervenţii de rutină

În perioadă de vară

Se iau măsurile de rigoare pentru preîntâmpinarea roirii, se asigură apa (în

adăpătoareaşezate la umbră şi spălate cât mai des), se practică pastoralul la plantele melifere, se

urmăreşteextragerea mierii la timp, se oferă toate condiţiile optime pentru cules şi pentru

menţinerea albinelor în stare activă. Culesurile naturale sunt mult mai eficace decât hrănirile

stimulente, datorităaportului de nectar şi polen proaspăt. Pentru aceasta se practică apicultura de

tip pastoral.

În perioada de toamnă

Perioada premergătoare iernării – lunile iulie-septembrie – trebuie intens folosită pentru

creşterea unui număr cât mai mare de albină, lucru care se realizează prin:

– asigurarea proviziilor de calitate,

– asigurarea spaţiului necesar creşterii puietului,

– menţinerea familiilor în stare activă prin hrăniri stimulente,

– asigurarea căldurii în stup, – înlocuirea mătcilor epuizate,

– folosirea familiilor ajutătoare temporare sau permanente etc.

Modul de amplasare a rezervelor de hrană poate fi bilaterală, centrală sau unilaterală,

ultimele două fiind mai puţin indicate, excepţie făcând cazul familiilor mai slabe şi cu rezerve

insuficiente. Indiferent de varianta de iernare se va urmări să nu se lase în cuib faguri cu mai

puţinde 1,5 kg miere. Aceştia se trec după diafragmă şi dacă timpul permite, se descăpăcesc

pentru ca albinele să transporte mierea în cuib. Nu trebuie neglijată prevenirea furtişagului, ştiut

fiind că atunci când culesul încetează brusc şi începem extracţia mierii sau hrăniri neglijente

albinele devinnervoase şi se atacă între ele putând provoca decimarea stupinei.

În cazul declanşării furtişagului, singura soluţie e deplasarea stupinei la 10 km.

În perioada de iarnă

Albinele de iernare trăiesc 6-8 luni. Această perioadă începe odată cu eclozionarea

ultimei generaţii de puiet şi durează până la începerea din nou a pontei mătcii coloniei.

În perioada de iarnă se execută următoarele:

– instalarea gratiilor la urdiniş;

– controlul periodic al urdinişurilor şi degajarea albinei moarte;

– controlul ghemului de iernare (pentru a trece cu bine iarna ghemul trebuie să aibă între

15 şi 25 cm, roiul cel mai puternic fiind cel ce se întinde pe 7 faguri, adică 25 cm);

– stimularea zborului general de primăvară şi începerea hrănirilor stimulative cu turte

demiere.

În perioadă de primăvară

Această perioadă ţine de la ieşirea din iarnă şi până la jumătatea lunii aprilie. Este

perioada în care puterea familiei este aproape aceeaşi cu cea din toamnă, ritmul de înlocuire al

albinei bătrâne depinzând de o serie de factori cum ar fi:

– cantitatea şi calitatea hranei din cuib,

– calitatea mătcii şi ritmul de ouat al acesteia,

– păstrarea căldurii cuibului,

– existenţa unui cules de întreţinere sau a unei hrăniri stimulente.

Uneori deşi sunt luate toate măsurile încă din sezonul apicol precedent există aproape

întotdeauna şi un număr de familii de albine care ocupă mai puţin de 4 intervale şi care trebuie

ajutate primăvara timpuriu.

Intervenţii de urgenţă

Pe timpul iernii

Îndreptarea stărilor anormale

– În cazul în care albinele au ieşit în număr mare deasupra ramelor, se intervine urgent cu

turte cu miere. Chiar şi introducerea unei rame cu miere la marginea ghemului se poate face pe

loc, avându-se mare grijă că la desfacerea ramelor din cuib albinele din ghem să nu cadă pe

fundul stupului.

– Introducerea mătcii în cazul familiilor orfane se poate face de asemenea pe loc, matca

putând fi dată direct, fără a mai fi introdusă în cuşcă.

– Dacă depistăm şoareci, se deschid stupii, se scot fagurii neocupaţi de albine, se presară

grâuşor otrăvit, se înlătură fagurii stricaţi şi se astupă toate orificiile făcute.

– În cazul în care vatra stupinei este încă acoperită de un strat de zăpadă, se recomandă

curăţirea acesteia sau împrăştierea pe deasupra de cenuşă, nisip, paie, coceni, frunze uscate etc.

spre a feri albinele obosite întoarse de la zborul de curăţire, de îngheţ, atunci când seodihnesc

înainte de a se întoarce în stup.

Pe timpul sezonului activ

O intervenţie în cuibul albinelor echivalează cu una într-un organism al oricărei fiinţe vii,

dezmembrarea cuibului generând tulburări ce se reflectă în nervozitatea albinelor, furtişag,

producţie slabă, şi predispoziţie la boli. În apicultură se recomandă simplificarea metodelor de

lucru, folosirea unei tehnici înaintate, pricepere şi organizare astfel încât cu un număr redus de

ore şi de persoane să îngrijim un număr cât mai mare de stupi. În vederea punerii în practică a

acestui deziderat trebuie să ne obişnuim a diagnostica situaţiile nedorite fără a deschide stupii,

cercetând şi notiţele pe care le avem de la ultimul control.

3.2. Existenţa unei baze melifere

Condiţiile unei bune baze melifere:

– să aibă cât mai multe şi cât mai variate plante nectarifere şi cât mai apropiate de vatra

stupinei;

– să ofere cules de primăvară, cules bogat de vară şi un cules de toamnă în vederea

creşterii unui contingent cât mai mare de albine tinere pentru iarnă.

Alegerea vetrelor de stupină

Se va face în funcţie de existenţa resurselor nectaro-polenifere. La stabilirea vetrei

permanente este contraindicată:

– depăşirea numărului de 100 de stupi,

– adăpostirea stupilor

– pe locuri denivelate (unde există pericolul băltirii apelor),

– în apropierea căilor ferate,

– a drumurilor intens circulate,

– a grajdurilor de animale şi

– a lacurilor mari.

Vetrele stupinelor personale de la oraşe şi sate trebuie alese la o distanţă de cel puţin 20

m de drumurile circulate de vehicule cu tracţiune animală, iar în cazul în care acest lucru nu este

posibil, se iau măsuri ca între stupi şi drum să se ridice un gard înalt prin care albinele nu pot

zbura, acestea fiind obligate să zboare la înălţime mai mare, fără a mai împiedica circulaţia

oamenilor şi animalelor. La stabilirea vetrei temporare se va ţine cont de:

– distanţa de alte stupine,

– starea drumurilor,

– adăpostirea de vânturi şi de arşiţa soarelui etc.

3.3. Condiţii pedoclimatice favorabile

Capacitatea nectariferă

Capacitatea nectariferă precum şi concentraţia nectarului în zahăr variază în general

înfuncţie de specie, vârstă (secreţia maximă de nectar la unii arbori este între 20-40 ani),

varietatea plantei, poziţia florilor pe plantă sau în inflorescenţă (florile de la baza faceliei sau a

teiului secretă mai mult nectar decât cele de pe vârf), stadiul înfloririi precum şi în funcţie de

condiţiile pedoclimatice.Momentul optim al secreţiei de nectar variază în cursul zilei de la o

specie meliferă la alta.Plante că floarea soarelui, isopul, salvia înregistrează un maxim de secreţie

dimineaţa, în timp ceteiul alb, după amiaza. În acest sens intensitatea zborului albinelor este

determinata de intensitateasecreţiei de nectar. Secreţia de nectar nu începe sub 10oC, devine

optimă între 20-32oC şi apoiscade treptat până la + 35oC. La majoritatea plantelor melifere

temperatura optimă secreţieinectarului este cuprinsă între 16-25oC.

Compoziţia solului

Aerisirea şi umiditatea solului de 45-75 % oferă condiţiile pentru o secreţie optimă

anectarului. Tipul de sol şi îngrăşămintele minerale influenţează de asemenea secreţia de nectar

(azotul în cantităţi excesive are efect defavorabil asupra secreţiei în timp ce fosforul, magneziul

şicalciul au efect favorabil).

Clima

Toate razele solare directe şi intense provoacă ofilirea plantelor şi diminuarea

activităţiinectarifere. Plantele ce au nectariile adăpostite în profunzime (trifoiul roşu) produc în

zilele cusoare de 2-5 ori mai mult nectar în timp ce plantele cu nectariile la suprafaţa (hrişca,

muştarul)secreta mai mult muştar în zilele cu o nebulozitate mai mare. Ploile moderate şi vântul

caldfavorizează producţia de nectar, în timp ce precipitaţiile abundente influenţează negativ în

timpulînfloririi. Umiditatea optimă este de 60-80%. Vânturile şi seceta au o influenţa negativă,

producţiade nectar putând înceta cu desăvârşire.

Stup vertical Stup orizontal

Soclu antivaroa Capac Diafragma

Hranitor Rame

Pe lângă produsele apicole prezentate anterior, ferma Diaconu produce şi echipamente apicole ȋn atelierul propriu.

Echipamentele apicole comercializate sunt fabricate la standarde nationale, internationale sau la cererea clientului. Aici se fabrică produse şi echipamente numai de înaltă calitate, cu durată lungă de viaţă.

ROIURI DE ALBINE LA PACHET - FORMARE SIINSTALARE

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net prinavantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe scara larga in toatalumea. Din pacate in Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica incombaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire, care desicunoscuta teoretic nu este utilizata decat arareori.

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine,exista o metoda care se detaseazanet prin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" sipracticata pe scara larga in toata lumea.Din pacate in Romania, nu este indeajunsexploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina sedoreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metodede inmultire,care desi cunoscuta teoretic nu esteutilizata decat arareori.

Echipamentul folosit

- principalul echipament folositeste o ladita de transport(pachet), de la care vinepractic si numele metodei.Dupa cum vedeti in imagine, acest pachet are oconstructie simpla si ieftina.Peretii frontali sunt dinplasa de sarma , in scopul asigurarii unei buneventilatii. Sipca din interior este folosita pentrusprijinirea hranitorului.Hranitorul este utilizat cand intre formarea roiului siinstalare, trec mai mult de 12 ore.Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de transporta matcii (care devine si colivie de introducere) si o palnie mare din carton. Cea maiutilizata colivie este cea din fig.2. Palnia din carton are diametrul superior mare, iarcel inferior un pic mai mic decat trapa de introducere a pachetului.

Matcile

- pentru a reusi formarea de roiuri viabile,care sa aiba sanse maxime dedezvoltare si transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tineresi imperecheate. Noi recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultoricare stiu a creste matci si pot respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va

29

face din timp.Cei ce isi pot creste singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor

- este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Estefoarte important ca perioada calendaristica sa fie cea optima,aceasta fiind cuprinsaintre 20 mai si 15 iunie, pentru conditiile din Romania. Lucrarea incepe dimineata(ora 10 - 11), cand albina batrana este la cules.Introducem in pachete coliviile cumatci si pregatim hranitoarele.Stupul vizat se deschide si identificam matca. Fagurele cu matca se ridica si il vomdepozita temporar intr-o cutie(corp de

stup).De pefagurii cu puiet(acolo este albina tanara), scuturam cu operie moale, albinele in palnia pachetului.In aceastafaza, pachetul cu palnia montata se afla instalat pe uncantar. Scuturam atati faguri incat sa ajungem lagreutatea de 1,5 kg albina. Se pot forma si pachete cu 1kg de albina, insa

noi le recomandam pe cele de 1,5 kg

,care sunt mai performante.Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul simutam intr-un loc umbrit pachetul astfel pregatit.Repetam operatiunile pentru fiecare pachet in parte.

Transportul pachetelor

- dupa formare sidepozitare,pachetele cu albine se transporta, de preferintanoaptea, la noua vatra aflata la min. 3 km de cea veche.Odata ajunse la noua destinatie se vor depozita intr-ocamera racoroasa(sau pivnita) pana in dimineata urmatoare.

Instalarea roiurilor

- instalam roiurile formate in stupi noisau vechi (dezinfectati insa), dotati cu 5-6 faguri artificiali.Este interzisa folosirea fagurilor crescuti datorita riscului detransmitere a bolilor. Se indeparteaza hranitorul(care are si rol de capac), se scoatecolivia cu matca si se fixeaza intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de eliberareva fi infundat cu un dop de serbet. Tranzvazarea albinelor poate fi facuta prinscuturarea directa a albinelor sau prin introducerea pachetului direct in stup. In acestultim caz albinele parasesc singure pachetul, urmand ca acesta sa fie recuperat inziua urmatoare. Albinelor li se va asigura un hranitor cu 1-2 kg de sirop de zahar2/1. Nu se administreaza drept hrana miere !

Ingrijirea roiurilor

- in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea siinceperea pontei matcii.La intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar.Inmaxim 4-6 zile de la instalare se face un tratament cu Varachet Forte,pentrueliminarea acarianului Varroa.

Recomandari finale

- producerea si transportul roiului , se poate face si in lipsa lazii-pachet, aceasta putand fi inlocuita cu un sac,un cos de nuiele etc ! Respectatiintocmai fazele descrise ! Nu folositi miere drept hrana ! Nu folositi faguri claditi !Executati un tratament antivarooa ! Desi "adversarii" acestei metode de inmultirereproseaza lenta dezvoltare a roiului , nu este deloc asa , si daca vom proceda corectvom obtine in toamna familii pe 6-8 faguri cu albina !

METODE ŞI PROCEDEE DE COMBATERE A BOLILOR SUPRAVEGHEATE

PASIV

Supravegherea pasivă reprezintă supravegherea de rutină, obişnuită, de obicei legată de

vizualizarea familiilor de albine, de informaţiile şi notificările făcute de apicultor, având ca scop

de bază urmărirea unei stupine şi înregistrarea datelor şi documentelor cu posibilă semnificaţie

epidemiologică (carnet de stupina), în scopul depistării precoce a bolilor, a menţinerii sau

schimbării statusului de sănătate al exploataţiei sau în vederea certificării mişcărilor de familii de

albine sau a produselor obţinute de la acestea; de asemenea, supravegherea pasivă reprezintă

examinarea clinică a cazurilor de albine bolnave dintr-o populaţie considerată până atunci liberă

de boli.

Supravegherea pasivă se efectuează de către medicii veterinari, care prelevează probe ori

de câte ori se impune, pentru precizări de diagnostic sau în oricare altă situaţie în care se dispune

de autoritatea sanitară veterinară competenta, conform Programului acţiunilor de supraveghere,

prevenire, control şi eradicare a bolilor la albine, siguranţei alimentare pentru anul

2011/13.01.2011 prin metode standardizate ale OIE/2008

Tratamentele medicamentoase sunt însoţite obligatoriu de mijloace de dezinfecţie şi de

următoarele măsuri:

• efectuarea examenului sanitar periodic al întregului efectiv de către medicul veterinar la

toate familiile de albine în lunile martie-aprilie şi august-septembrie;

• efectuarea tratamentelor de control pentru ectoparaziti;

• măsuri de tratament a familiilor bolnave şi de prevenire a răspândirii bolilor la celelalte

familii de albine din stupină, în conformitate cu legea sanitar-veterinară;

• distrugerea familiilor de albine prin ardere afectate de boli bacteriene (loca americană,

loca europeană);

• familiile de albine cu semne clinice de boli infecto-contagioase nu pot fi deplasate în

pastoral decât după vindecarea lor; stupinele infectate cu boli infectocontagioase şi parazitare

supuse declaraţiei obligatorii nu pot practica stupăritul pastoral;

• interzicerea comercializării materialului biologic infectat sau parazitat;

• aşezarea stupilor să se facă astfel încât albinele să aibă suficiente puncte de reper, pentru

a se evita rătăcirea lor (nu se amplasează lângă antene GSM sau linii de înaltă tensiune,

transformatoare electrice);

• prevenirea furtişagului prin evitarea lucrului în familia de albine pe timpul zilei;

• aplicarea tratamentelor medicamentoase şi a măsurilor de igienă stabilite se face asociat

cu complexul de măsuri biologice privind păstrarea sănătăţii albinelor;

• tendinţa actuală se referă la folosirea plantelor medicinale în combaterea bolilor la

albine, întărirea rezistenţei naturale a familiei de albine şi restrângerea folosirii mijloacelor

medicamentoase în combaterea agenţilor etiologici;

• prevenirea intoxicaţiilor la albine se face prin măsuri pentru protecţia familiilor de

albinelor împotriva intoxicaţiilor cu pesticide.

• mentinerea starii de sanatate a familiilor de albine prin efectuarea controalelor sanitare-

veterinare periodice prin examene de laborator la ICDA, DSVSA- LSVSA si IDSA pentru bolile

cu notificare interna;

• pentru stupinile de selecţie şi vânzarea de material biologic (roiuri, mătci) se recomandă

verificarea sanitar-veterinară a materialului biologic comercializat la DSVSA si I.D.S.A, si a

parametrilor reproductivi la ICDA (stupini de selectie);

• existenţa registrului de evidenta al stupinei (carnet de stupina) şi in care să se

consemneze etapele tehnologice şi tratamentele efectuate

METODE SI PROCEDEE DE COMBATERE ANTIVARROA

Varrooza a devenit o problemă globală în apicultură, fiind cea mai gravă boală parazitară

a

albinelor.

Agentul cauzal- Varroa destructor, (denumire anterioara Varroa jacobsoni) este o

parazitoza

externa a albinelor, originara de la specia de albina asiatice –Apis cerana. In ultimele

decade s-a

raspandit in aproape toate tarile lumii (mai putin Australia si Noua Zeeleanda).

Spre deosebire de gazda sa de origine care si-a dezvoltat mecanisme naturale eficiente de

lupta de-a lungul timpului, A. mellifera in scurta perioada de la infestarea sa nu a avut

timpul

suficient sa-si dezvolte acestea mecanisme, desi intr-o anumita masura ele exista si la

aceasta specie

de albine (ex.comportament de deparazitare, comportamentul igienic, comportamentul de

limitare a

reproductiei acarianului).

In prezent, in Romania aproape toate familiile de albine sunt infestate cu varroa, iar

potentialul de reinfestare este permanent (deriva, furtisag, roire, suprapopularea cu albine

pe un

areal).

Varrooza afectează întreaga populaţie a familiei de albine (matcă, trântori, albine

lucrătoare,

puiet), evoluează în tot cursul anului, produce pagube economice importante, iar

majoritatea

familiilor de albine nu supravieţuiesc infestaţiei în lipsa tratamentului.

La ora actuala, cu mijloacele existente de tratament efectuate corect, in special utilizand

metode integrate de combatere, varrooza nu poate fi eradicata ci doar mentinuta la un

nivel care

sa nu afecteze pragul productiv al familiilor de albine.

Data fiind complexitatea acestei probleme si a diverselor mijloace de combatere

(chimica,

biotehnologica) fiecare cu avantaje si dezavantaje se are in vedere abordarea

concomitenta a mai

multor mijloace de tratament in cadrul a ceea ce se numeste la nivel international «

managementul

integrat al varroozei ».

Scopul acestui sistem integrat de combatere a varoozei este mentinerea unui nivel

minim

de infestare care sa necesite un numar cat mai limitat de tratamente chimice, care,

desi mult

mai eficiente decat mijloacele biotehnologice de combatere, au doua mari dezavantaje:

1. conduc la contaminarea mierii sau altor produse ale stupului cu substante chimice de

sinteza si metaboliti ai acestora

2. daca sunt utilizate permanent si fara o schema corecta de tratament acestea conduc la

dezvoltarea unor fenomene de rezistenta sporita a acarianului la substantele active din

tratamente si

deci la marirea dozei, concentratiei substantelor active, a numarului de tratamente sau

chiar a

inlocuirii acestora cu noi substante, cu efecte negative asupra contaminarii produselor

stupului.

METODE SI PROCEDEE DE COMBATERE ÎN LOCA AMERICANĂ

Loca americană (LA) este o afecţiune bacteriană prezentă in aproape toate tarile, fiind

maladia cea mai devastatoare ce afectează stadiul larvar al albinei Apis mellifera şi al

altor specii ale

genului Apis.

Ea poate antrena pierderi economice substanţiale; practic, orice familie de albine care

prezintă semne clinice pentru loca americană este sortită pieirii dacă nu sunt aplicate

măsuri

corective din prima etapă a apariţiei simptomelor.

Nu se cunoaşte originea geografică a LA, dar in Romania pentru prima data a fost

declarată

1924. În România, anual incidenta LA a înregistrat cresteri, astfel că supravegherea

sănătăţii,

prevenirea bolilor la familiile de albine, precum şi calitatea şi siguranţa produselor

apicole

reprezintă o preocupare permanentă a serviciilor sanitar-veterinare. Loca americana este

încă o

cauză majora de producere de pierderi economice pentru apicultori. Infecţiile subclinice

sunt

frecvente şi necesită diagnostic de laborator. Perioada de incubaţie pentru loca americană

este de 15

zile.

În cazul confirmării locii americane se impune distrugerea prin ardere a tuturor

familiilor

de albine afectate de boală şi dezinfecţia riguroasă a materialului apicol.

Atentie, in miere limita maxima reziduala a antibioticelor este 0, deci ele nu trebuie sa se

regasesca

in produsele apicole.

CA URMARE SE INTERZICE UTILIZAREA ANTIBIOTICELOR IN

TRATAMENTUL

BOLILOR LA ALBINE!