ARGUMENT

ARGUMENT

Cartoful este o planta de cultura ce prezinta o deosebita importanta pentru alimentac si a oamenilor , furajarea animalelor si pentru prelucrari industriale .

Dupa anul 1989 , suprafacuta cultivata cu cartof n Romnia s-a redus cu aproximativ 10000 ha , mentinndu-se constanta, in jur de 250000 ha , n perioada 1993-1999 . n ultimii trei ani s-a constatat o usoara crestere a acesteia .

Cartoful ( Solanum tuberosum) este o planta erbacee din familia Solanaceelor cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate circuli de forma rotunda , ovala sau alungit .

Planta este cultivata pentru acesti tuberculi , bogati n amidon , motiv pentru care sunt folositi n alimenta si ca furaj .

Cartofii sunt originari din America de Sud , din regiunea Muntilor Anzi . In perioada precolumbiana, in zonele aflate azi n Chil Peru , Ecuador si Columbia , se cultivau circa 200 de specii de cartof.

Dupaorez , grau si porumb, cartofii reprezinta alergie alimentara. Cartofii sunt cultivati n peste 120 de tari si sunt consumati zilnic de peste un miliard de oameni. n 2007 , recolta totala de cartofi a fost de 300 de milioane de tone.

Pentru prevenirea si combaterea virozelor se recomanda aplicarea de masuri agrofitotehnice care sa grabeasca vegetatia. Se va planta cartof liber de virusuri, dozele de azot vor fi mai moderate deoarece dozele mari sensibilizeaza plantele. Se vor elimina cu multa rigurozitate plantele virozate si se vor combate insectele vectoare. Este indicata de asemenea recoltarea timpurie a cartofului.

Pentru profilaxia bolii (bacterioze) se vor planta numai tuberculi sanatosi, ce provin din culturi necontaminate pentru cultura se vor evita terenurile grele si prea umede precum si parcelele n care s-au semnalat atacuri n anii precedenti. Se va tine cont de faptul ca ngrasamintele cu azot sau ngrasarea excesiva cu gunoi de grajd sensibilizeaza plantele fata de aceasta bacterioza, de aceea se vor folosi ngrasaminte fosfatice care maresc rezistenta plantelor.

Se recomanda respectarea tehnologiei de cultura a cartofului: plantatul la adncimea corespunzatoare si la timpul optim, favorizeaza rasarirea rapida si micsoreaza pericolul infectiilor. n perioada de vegetatie trebuiesc controlate culturile, iar plantele atacate se vor smulge si se vor nlatura. La recoltare tuberculii se vor lasa cteva zile sa se zvnte. nainte de depozitare se face trierea tuberculilor de cartof, nlaturndu-se cei bolnavi, loviti sau raniti, n timpul pastrarii se va asigura n silozuri sau n depozite o buna ventilare si mentinerea unei temperaturi scazute, daca este posibil ntre 1-4C. Peste iarna se controleaza periodic temperatura si umiditatea din aceste silozuri se recomanda cultivarea de soiuri rezistente la boala.

Pentru combaterea micozelor se recomanda: tratamente chimice ce se refera la dezinfectarea solului folosindu-se Dinitroortocrezol, Pentaclorbenzen, Vapam, etc. Cultivarea de soiuri rezistente cum ar fi: Adretta, Muncel, Ostara, Colina, Magura, Merkur.

Pentru prevenirea bolii se iau urmatoarele masuri: Cultivarea cartofului n soluri nisipoase, evitndu-se soluri compacte, care retin apa. Se vor folosi pentru plantare doar tuberculi sanatosi ce provin din culturi neinfectate. Pentru rasarirea uniforma si mai timpurie a cartofilor se recomanda punerea lor la fortat, la temperature de 15-17oC, cu 30 de zile nainte de plantare. Se recomanda plantarea adnca a tuberculilor, la 1015 cm ceea ce duce la micsorarea infectiilor trzii provocate de conidii. Se evita irigarea prin aspersiune, deoarece aceasta favorizeaza extinderea rapida a bolii. Se recolteaza cartofi pe vreme frumoasa, iar cartofii recoltati se lasa n straturi subtiri pentru zvntare. nainte de depozitare, se triaza cartofii destinati pentru plantare, nlaturndu-se tuberculi infectati, stricati, taiati sau raniti.

Pentru prevenirea invaziilor se aplica stropiri cu fungicide organice intercalate cu stropiri cu zeama bordeleza sau oxiclorura de cupru 0,5% n 600-800 l

CAPITOLUL IBOLILE CARTOFULUI

1.1.VIROZE

1 . 1 .1. Mozaicul X al cartofului Solanum virus 1 syn . Marmor dubium

Mozaicul X al cartofului este o viroza mult raspndita , care apare singura sau n asociatie cu alte viroze.In general boala are un caracter moderat, nsa unele tulpini de virus provoaca pagube ce pot afecta pna la 45% din recolta. Boala este grava la materialul nesupus ameliorarii de mentinere iar plantele virozate si diminueaza productia n medie cu 10 - 20%, iar pagubele pot fi chiar mai mari cnd virusul X se asociaza cu virusurile Y, A si S.

In afara de cartof mai sunt atacate si alte Solanacee ca: tomatele, tutunul, ardeiul,zrna maselarita si matraguna si chiar plante din alte familii (Amaranthaceae, Compositae Labiatae, Leguminoase).

Simptome. Aceasta viroza se manifesta cu o intensitate variata, n functie de soi, de vrsta plantelor, de conditiile de mediu si de tulpina de virus care infecteaza culturile de cartof.

De regula virusul X produce simptome externe mai putin distincte. Se observa o usoara decolorare a frunzelor, vizibila prin transparenta limbului foliar. La plantele n plina crestere se observa decolorari mai evidente si pete de mozaic. De obicei boala apare nainte de nflorit, n special pe vreme umeda. Cnd temperatura trece de 24 C si plantele ajung la maturitate nu se mai observa simptome virotice. n timpul verii plantele virozate si pot reveni la culoarea normala, fiind nsa numai aparent sanatoase, deoarece infectia persista n tesuturi. Daca nsa plantele sunt infectate de tulpini virulente ale virusului, pe frunze se observa pete necrotice sub forma de dungi negricioase. Ca efect general, se observa slabirea generala a plantelor si scaderea recoltei prin micsoarea numarului de tuberculi.

Agentul patogen. Agentul patogen este Solanum virus 1 Smith syn Marmor dubium Holmes. Virusul se prezinta sub forma de bastonase flexuoase lungi de 500 - 525 m si groase de 10-15 m. Temperatura de inactivare este 69 -74 C, timp de 10 minute sau de 50 C timp de 24 de ore.In frunze uscate virusul ramne activ mai multe luni, iar n frunzele nghetate peste 4 ani. Dilutia limita de infectie este de 1 : 100 000.

In celulele cartofului, virusul X produce incluziuni sub forma de benzi (particule virale) si incluziuni proteice lamelare la care proteina nu este nrudita cu capsida virionului.

Nu este un virus omogen. Prezinta mai multe tulpini care produc simptome diferite n functie de soiuri si de specia gazda. Tulpinile sunt normale, inelare si brune si se deosebesc prin virulenta si specificitatea antigenica. Virusul X se poate raspndi usor prin sucul plantelor virozate, prin contactul ntre frunzele bolnave si cele sanatoase, prin contactul dintre radacini, prin lucrarile culturale . Experimental a fost transmis prin insecte cu aparat bucal pentru rupt ( Melanopus diferentialis ), prin cuscuta si mai recent prin sporii ciupercii Synchitrium endobiticum. Nu se transmite prin sa mnanca sau afide .

De la un an la altul boala se transmite prin tuberculi. La tomate, virusul X se transmite si prin resturile vegetale ramase peste iarna n sol.

Combatere. Folosirea la plantat de material certificat, liber de virusul X .Masuri eficace mai sunt: folosirea de soiuri rezistente si devirozate prin termoterapie. De asemenea se aplica tratament cu Ribavirin - un ser antiviral.

1.2. Virusul Y al cartofului Solanum virus 2 syn Marmor upsilon

Mozaicul Y este denumit si mozaicul rugos sau streak. Este una dintre cele mai raspndite viroze ale cartofului. In tara noastra este cunoscut din anul 1932 si este destul de frecvent, producnd pagube mai mari dect mozaicul X, deoarece poate reduce productia cu 50-90%.

In afara de cartof mai sunt infectate tomatele, tutunul si ardeii precum si plante din alte familii, precum sfecla de zahar, spanacul, etc.

Simptome. Simptomele sunt foarte variate, n functie de planta, de conditiile de mediu si de tulpina de virus. Pe frunzele de cartof, mai ales pe cele bazale se observa aparitia unor pete mici, neregulate, colturoase, brun-negricioase, pe tulpini si petiol. De-a lungul nervurilor se observa dungi longitudinale brun-negricioase, n dreptul carora tesuturile se necrozeaza. Frunzele virozate sunt mai mici dect cele normale, sunt casante, cu vrful ndoit spre interior si cu limbul ncretit. Frunzele de la baza si de la mijloc se usuca mai devreme si cad iar n cele din urma ramn pe tulpina cteva frunze n vrf, care si ele prezinta simptome de mozaic si sunt ncretite. Plantele atacate formeaza un numar mic de tuberculi, de dimensiuni mici.

In cazul unor infectii asociate de mozaic X si Y se produce o ncretire si piticire accentuata a plantelor, tuberculii sunt mici, redusi ca numar si dau recolta foarte mica.

Agentul patogen. Agentul etiologic este virusul Y: Solanum virus 2 Smith, syn. Marmor upsilon. Acesta se prezinta sub forma de filamente flexuoase de 710 m -11m.Temperatura de inactivare este de 56- 60C, dilutia limita de 1: 100 000 iar rezistenta particulelor n suc celular de 18 zile.Virusul rezista n frunze uscate 11 luni si n tesuturi nghetate peste un an.

In citoplasma celulelor au fost puse n evidenta incluziuni tipice, care sunt folosite n diagnosticarea rezistentei materialului de ameliorare la virusul Y. Virusul invadeaza progresiv tesuturile, poate migra pe cale vasculara ajungnd astfel n tuberculi.

In natura se transmite prin afide (Myzus ornatus, Aphis gossypii) care pentru a achizitiona si inocula sucul cu virus trebuie sa se hraneasca 15-60 de secunde.

Se mai poate transmite pe cale mecanica, prin contact. De la un an la altul, virusul se transmite prin tuberculi de cartofi infectati. In cultura, plantele crescute din acesti tuberculi ct si cele infectate imediat sau dupa 36 de zile de la rasarire reprezinta principalele surse de infectie; infectiile se produc pna la jumatatea lunii iulie.

Fiind destul de sensibil la actiunea agentilor externi, nu se pastreaza n resturile de plante bolnave din cmp si nu se transmite prin sol.

Combatere. Pentru prevenirea si combaterea acestei viroze se recomanda aplicarea de masuri agrofitotehnice care sa grabeasca vegetatia. Se va planta cartof liber de virusuri, dozele de azot vor fi mai moderate deoarece dozele mari sensibilizeaza plantele. Se vor elimina cu multa rigurozitate plantele virozate si se vor combate insectele vectoare. Este indicata de asemenea recoltarea timpurie a cartofului.

1.2. Bacterioze

Cancerul bacterian al cartofului - Streptomyces scabies

Cancerul bacterian sau streptomicoza este raspndita n toate tarile n care se cultiva cartoful. n tara noastra este considerata o boala care nu produce pagube si nu are importanta economica. Dar ea constituie un factor care limiteaza productia de cartofi de calitate superioara si influenteaza negativ pastrarea si capacitatea de productie a tuberculilor de samnta.

In afara de cartof, bacteria mai poate afecta sfecla, varza, ridichea, pastrnacul si vinetele.

Simptome. Boala se manifesta pe tuberculi si foarte rar pe stoloni si radacini. Pe tegumentul tuberculilor apar pustule de forme si marimi diferite, cu suprafata aspra. Acestea sunt izolate si risipite neregulat, iar n cazul unui atac puternic sunt foarte dese, se pot uni si forma plagi ntinse, sub aspectul unei cruste aspre si zbrcite.

Pustulele sunt delimitate de tesutul sanatos printr-un strat de suber concrescut pe margini cu coaja tuberculului .

Plagile si pustulele pot fi superficiale , cuprinznd numai straturile superficiale ale peridermului sau pot fi reliefate si bombate . Uneori tesuturile necrozate sunt adncite n suber care se farmiteaza si iau aspectul unor denivelari crateriforme ce pot avea ctiva mm adncime.n numeroase cazuri se ntlnesc la acelasi tubercul att pustule superficiale si bombate ct si plagi adncite n tesuturi.

Agentul patogen. Boala este produsa de Streptomyces scabies (Thaxter) Waksman si Henrici, din familia Streptomycetaceae, ordinul Actinomycetales, clasa Schizomycetes.

Bacteria se prezinta sub forma unor filamente ramificate, subtiri.Temperatura sa optima de dezvoltare este de 25-28C iar nmultirea sa este favorizata si de o reactie alcalina a solului.

In solurile prea umede se realizeaza, prin eliminarea aerului, o anaerobioza nefavorabila dezvoltarii agentului patogen. De aceea, raspndirea bolii si intensitatea atacului este mai mare n anii cu veri calduroase si secetoase.

Bacteria se propaga prin sol unde poate trai ca saprofita, n absenta cartofului, timp de mai multi ani. In pustule poate ramne viabila 8 luni. Patrunderea n cartofii tineri se face prin oricare loc al tuberculului dar mai ales prin lenticele. Tuberculii ajunsi la dezvoltare completa nu mai suntatacati. Boala nu se extinde n depozite, ea evolueaza numai n cmp.

In ceea ce priveste rezistenta soiurilor de cartof la cancerul bacterian, ea variaza de la un an la altul si de la o regiune la alta, fiind influentata de conditiile pedo-climatice precum si de existenta unor rase fiziologice ale agentului patogen.

Combatere. n vederea prevenirii si combaterii patogenului cunoscndu-se faptul ca solurile puternic contaminate cu Streptomyces scabies sunt cele unde nu se aplica rotatia culturilor, se recomanda asolament cu graminee si leguminoase si revenirea culturilor de cartof pe acelasi teren numai dupa 3-4 ani. La plantare trebuie folositi tuberculi proveniti din culturi sanatoase sau tuberculi dezinfectati. n terenurile contaminate din zonele producatoare de cartofi sunt eficace tratamentele cu Brasicol sau P.C.N.B aplicate la sol, n cantitate de 50-100 kg la hectar.

nnegrirea bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor -Erwinia amylovora var. atroseptica

Este o bacterioza raspndita n toate tarile cultivatoare de cartofi din Europa si America. Ea a fost descrisa nca din 1900 n Olanda si Germania. In Romnia boala a fost semnalata n anul 1930 de Traian Savulescu.

Este frecventa si pagubitoare mai ales n regiunile deluroase, provocnd pagube care pot ajunge, n anii cu veri si toamne ploioase la 30-40% din productie.

n afara de cartof, bacteria poate infecta ceapa, usturoiul, prazul, telina,varza, conopida, morcovii, s.a.

Simptome. La nceput boala apare pe plantele din cmp si apoi pe tuberculi n timpul recoltarii si depozitarii lor.

Boala se manifesta att pe organele aeriene ale plantei ct si pe tuberculi.

Pe la nceputul lunii iunie, plantele infectate de timpuriu, au frunzele mai mici si ngalbenite si tulpinile mai scurte dect la plantele sanatoase. Ramurile sunt apropiate de tulpini si frunzele se ngalbenesc, se usuca si se rasucesc spre interior, astfel ca ntreaga tufa a cartofului apare stnsa si adunata n sus.

Simptomul principal, dupa care se da chiar si denumirea bolii este nnegrirea bazei tulpinii : n portiunea nnegrita tulpinile sunt mai subtiri, putrezesc usor iar plantele atacate pot fi smulse cu usurinta. Daca se face o sectiune prin tulpina n dreptul portiunii atacate, se observa prezenta unor puncte negre,n dreptul vaselor conducatoare care sunt necrozate.Se constata de asemenea distrugerea parenchimului cortical si al colenchimului. In conditii climatice favorabile, boala nainteaza cu rapiditate, nct dupa 3-5 zile de la producerea infectiei tulpinile se ofilesc si cad la pamnt, fara sa mai manifeste simptome treptate de mbolnavire.

Bacteriile circula prin xilem si chiar prin floem, ceea ce are drept consecinta obturarea vaselor,oprirea circultiei apei iar, alimentarea cu materii plastice este stnjenita, ceea ce duce la diminuarea intensitatii de crestere si dezvoltare a plantelor atacate.

Plantele puternic atacate numai produc tubercului sau se observa formarea unor mici tubercului aerieni.

Daca insa infectia are loc, mai trziu, cnd tuberculii s-au format deja,boala se manifesta si pe acestia. Astfel tuberculii atacati prezinta la nceput o brunificare sau nnegrire a zonei vasculare, apoi pulpa se nmoaie si evolueaza catre un putregai umed.

Pe vreme secetoasa cnd conditiile climatice sunt nefavorabile dezvoltarii bacteriei, pe suprafata tuberculilor apar niste pete mici. Daca se face o sectiune printr-un astfel de tubercul se observa o coloratie roz-violacee care apare n dreptul tesuturilor infectate. In acest stadiu incipient, boala poate trece neobservata si tuberculii atacati sunt recoltati mpreuna cu cei sanatosi, ajungnd astfel netriati n depozite si silozuri. Insa, n timpul pastrarii, boala se extinde si trece de la tuberculii infectati din cmp la cei sanatosi cu care au fost depozitati mpreuna, cu o frecventa mai mare sau mai mica, n functie de umiditatea si temperatura din depozite.

ntr-un stadiu mai avansat al bolii, n conditii de umiditate ridicata si temperatura de peste 8-10C putregaiul progreseaza si n pulpa tuberculului apar caverne pline cu un mucilagiu vscos galbui cu miros neplacut, n care se gasesc bacteriile patogene. n acest caz tuberculii putrezesc complet n cteva zile. Daca se iau masuri imediate de ventilare a masei de cartofi si de scadere a temperaturii, procentul de putrezire poate fi oprit ntruct n pulpa cartofului se formeaza un suber de cicatrizare, care separa tesutul bolnav de cel sanatos.

Agentul patogen. Boala este produsa de Erwinia carotovora var. atroseptica (v.Hall) Dye familia Enterobacteriaceae, ordinul Eubacteriales, clasa Shizomycetes.

Bacteria are forma de bastonas, este Gram negativa, asporogena, aeroba sau facultativ aeroba, peritriha. Temperatura minima de dezvoltare este ntre 0 - 2,8C iar temperatura optima ntre 23-27C.Este o bacterie rezistenta la temperaturi scazute si la uscaciune. Bacteria poate ierna n sol, n resturile de plante bolnave ramase dupa recoltare.In cmp, bacteria se transmite prin muste din genul Hylemia.

Pe tuberculii de cartofi, infectia se produce prin rani, prin lenticele sau prin stoloni. Dupa unii autori, infectia este sistemica, bacteria circulnd prin fasciculele vasculare. In timpul depozitarii cartofilor se asociaza si alte bacterii parazite sau saprofite ca: Erwinia solanisapra (Harrison) Holl., Bacillus mesentericus Trev., Bacillus amylobacter Van Tieghem, care continua procesul de putrezire umeda a tuberculilor. De la un an la altul, calea principala de transmitere a bacteriei se face prin tuberculi infectati care nu prezinta simptome evidente de mbolnavire. Daca acesti tuberculi se folosesc pentru plantare, vor da nastere la plante firave si bolnave. De la tuberculii infectati bacteria trece si n ceilalti tuberculi producnd infectarea si chiar putrezirea ntregului cuib de cartofi.

Combatere. Pentru profilaxia bolii se vor planta numai tuberculi sanatosi, ce provin din culturi necontaminate pentru cultura se vor evita terenurile grele si prea umede precum si parcelele n care s-au semnalat atacuri n anii precedenti. Se va tine cont de faptul ca ngrasamintele cu azot sau ngrasarea excesiva cu gunoi de grajd sensibilizeaza plantele fata de aceasta bacterioza, de aceea se vor folosi ngrasaminte fosfatice care maresc rezistenta plantelor.

Se recomanda respectarea tehnologiei de cultura a cartofului: plantatul la adncimea corespunzatoare si la timpul optim, favorizeaza rasarirea rapida si micsoreaza pericolul infectiilor. n perioada de vegetatie trebuiesc controlate culturile, iar plantele atacate se vor smulge si se vor nlatura. La recoltare tuberculii se vor lasa cteva zile sa se zvnte. nainte de depozitare se face trierea tuberculilor de cartof, nlaturndu-se cei bolnavi, loviti sau raniti, n timpul pastrarii se va asigura n silozuri sau n depozite o buna ventilare si mentinerea unei temperaturi scazute, daca este posibil ntre 1-4C. Peste iarna se controleaza periodic temperatura si umiditatea din aceste silozuri se recomanda cultivarea de soiuri rezistente la boala.

1.3.Micoze

Ria neagr a cartofului - Synchtrium endobioticum

Ria neagr, denumit si cancerul cartofului sau buba neagr este una din cele mai periculoase boli ale cartofului. Boala a fost semnalat mai nti n Anglia n 1870, apoi n Germania, Suedia Olanda, Belgia, Danemarca si alte tri europene. A fost semnalat pe toate continentele cu exceptia Australiei.

In tara noastr a fost semnalat n 1921 la Fgras ntr-un transport de cartofi iar n anul 1941 s-a extins si n culturi. In prezent ria neagr este localizat n unele comune din judetele Suceava, Neamt, Maramures, Cluj, Hunedoara, Brasov, Sibiu.

Este una din bolile deosebit de pgubitoare pentru cultura cartofului, unele soiuri pot fi distruse de aceast boal n proportie de 100%.

In afar de cartof, ciuperca atac, ntr-o msur mai redus, tomatele si alte specii de Solanacee spontane : mselarit, mtrgun.

Simptome Synchitrium endobioticum atac toate organele subterane ale cartofului cu exceptia rdcinilor; boala se manifest pe tuberculi si stoloni, baza tulpinii si uneori pe frunzele bazale.

Pe tubercul si pe stoloni apar la nceput niste excrescente mici, carnoase, moi, albicioase. Mai trziu aceste excrescente cresc, se brunifica, devin buretoase si pna la urma se nnegresc. Pe acelasi tubercul pot sa apara mai multe tumori, cuprinznd uneori portiuni mari din pulpa cartofului, care se degradeaza si putrezeste usor. Aceste excrescente (tumori) sunt formatiuni hiperplazice provenite din proliferarea celulelor parenchimatice.

Desi sunt atacate o parte din organele subterane si chiar baza tulpinii , lstarii aerieni si frunzele se dezvolt viguros si au culoare verde, din cauz c rdcinile nu sunt atacate. Plantele bolnave nu se deosebesc de cele sntoase iar tumorile se observ trziu, dac aplecm tulpinile ntr-o parte sau n timpul recoltrii cartofilor.

Agentul patogen Ria neagr este produs de Synchitrium endobioticum (Schilb.) Perc. din familia Synchitriaceae, clasa Archimycetes.

Este o ciuperc inferioar, parazit obligat, cu aparat vegetative un gimnoplast intracelular.

n tumorile din tesuturile atacate se formeaza organele de rezistenta ale ciupercii - akinotosporangii. Acestia au 50-70 ( diametru, sunt de culoare galben-brun si au perete gros format din trei nvelisuri, trei membrane distincte. Membrana interna = endosporul este subtire si elastica, membrana mijlocie = exosporul este groasa de 1-2( si este de culoare brun nchis, iar membrana externa = episporul are forma neregulat colturoasa si provine din resturile continutului citoplasmatic si nvelisurile celulei parazitate. Continutului akinetosporangelui este reprezentat de o citoplasma densa, bogata n substante de rezerva si un nucleu diploid.

Datorita membranelor protectoare si continutului redus de apa al protoplasmei akinetosporangii sunt foarte rezistenti la actiunea factorilor externi. Ei pot supravietui n sol timp de mai multi ani: 9-10 ani sau chiar mai mult.

Primavara, dupa o perioada de maturatie de cel putin 70 de zile si n conditii optime de umiditate si temperatura, akinetosporangii germineaza esalonat, are loc meioza si formeaza cte 200-300 de zoospori.

Zoosporii au forma ovoida, au 2-5 ( lungime, sunt unicelulari si prevazuti cu cte un flagel. Ei sunt pusi n libertate prin ruperea membranelor akinetosporangelui si noat n apa din sol pn ajung ncontact cu epiderma tuberculilor sau stolonilor de cartof. Flagelul zoosporului se contract treptat, iar nucleul se apropie de peretele extern al epidermei pe care l perforeaz si ptrunde n celul, urmat de protoplasm . In tubercul, zoosporii ptrund mai ales prin ochi, lenticele sau prin zonele de minim rezistent, dar chiar dac nu ntlnesc aceste zone, zoosporii au capacitatea s strpung epiderma prin zonele ei intacte.

Ajuns n celula gazd, zoosporul se dezvolt lund forma unui corp ameboid. Celulele parenchimatice nvecinate se divid treptat, formnd n jurul celulei infectate o rozet de celule. Corpul ameboid creste n continuare, se nconjoar cu o membran si se transform n prosor. Prin ruperea membranei acestuia, nucleul si protoplasma alctuiesc o formatiune globuloas la marginea prosorului. In aceast faz, nucleul se divide mitotic de repetate ori, rezult 32-64 de nuclei iar protoplasma se fragmenteaz n 5-7 portiuni mrginite de membrane celulozice. Fiecare portiune se transform ntr-un zoosporange, n interiorul cruia se continua diviziunea nucleilor pn cnd numrul acestora ajunge la 200-300.

In jurul fiecrui nucleu se diferentiaz citoplasm si rezult un zoospor uniflagelat, haploid. Acestia sunt zoosporii de vara care sunt pusi n libertate prin ruperea membranei zoosporangelui. n timpul verii se pot forma, n functie de conditiile de mediu, mai multe generatii asexuate de zoospori care produc infectii repetate.

Spre sfrsitul perioadei de vegetatie, zoosporii capata de gameti si copuleaza cte doi si dau nastere la zigozoospori biflagelati, diploizi. Acestia patrund n tuberculi n acelasi mod ca si zoosporii si formeaza n celulele infectate prosori diploizi. n faza finala prosorul diploid se nveleste cu membrane si se transform n akinetosporange. Odat cu formarea akinetosporangelui se ncheie ciclul asexuat al ciupercii.

Infectiile produse de zoospori proveniti din germinarea akinetosporangelui sunt infectii primare si au loc primvara ; infectiile secundare sunt cele care au loc prin zoosporii de vara si s epot repeta de mai multe ori n cursul unei perioade de vegetatie.

Transmiterea bolii de la un an la altul si raspndirea ei dintr-o regiune n alta se face prin akinetosporangi. Acestia se rspndesc prin tuberculii de cartofi atacati ce au tumori mici care pot trece neobservate sau prin tuberculi sntosi ce sunt cultivati ntr-un sol contaminat si au pe suprafata lor fragmente de pmnt care contin akinetosporangi. Transmiterea se mai poate face si prin gunoiul de grajd provenit de la animale hrnite cu tuberculi infectati sau prin akinetosporangi transportati prin apa de ploi sau irigati i.

Intensitatea atacului depinde de o serie de factori externi : umiditatea : infeccia are loc n terenuri imbibate cu apa - 60-80% umiditate;

temperatura: infectia are loc ntre 12-24oC cu temperatura optima la15oC;

reactia solului: starea de rezistenta si de susceptibilitate a cartofului este influentata de reactia solului: atacul se manifesta n soluri acide, pH optim = 5.

numarul de akinetosporangi din sol : procentul de infectie creste cu ct numarul acestora n sol este mai mare.

Ciuperca Synchitrium endobioticum este specializata, prezentnd biotipuri deosebite de virulenta si arie de raspndire.

Combatere. Synchitrium endobioticum este un parazit de carantina interna si externa ceea ce nseamna n primul rnd depistarea si delimitarea zonelor contaminate si interzicerea transportarii tuberculilor din aceste zone n alte regiuni.

Msuri de profilaxie: evitarea culturii cartofului pe terenuri ce retin apa, n caz contrar se va face drenarea lor. Se recomand s nu se ngras pmntul cu gunoi de grajd ce provine de la animalele ce au fost hrnite cu cartofi infectati.

Se vor evita terenurile infectate si se va face rotatia culturilor de cel putin 5 ani.

Combatere. Pentru combatere se recomanda: tratamente chimice ce se refera la dezinfectarea solului folosindu-se Dinitroortocrezol, Pentaclorbenzen, Vapam, etc. Cultivarea de soiuri rezistente cum ar fi: Adretta, Muncel, Ostara, Colina, Magura, Merkur.

Ria finoas a cartofului Spongospora subterranea Simptome.

Boala este foarte rspndit, n rile cultivatoare de cartof (Solanum tuberosum) i se manifest pe toate organele subterane (rdcini, stoloni, tuberculi) ale plantei, prin formarea unor pustule superficiale. Pe tuberculi, pustulele pot fi deschise sau nchise. Cele deschise sunt proeminente i au marginile neregulate i zdrenuite (Fig. 121). Dup eliberarea sporilor din pustule, n tubercul rmn caviti adncite n pulp. La tuberculii cu pustule nedeschise, n contact cu aerul, se usc peridermul i se rupe, ceea ce permite eliberarea sporilor. Agentul patogen.

Spongospora subterranea (fam. Plasmodiopho-raceae, ord. Plasmodiophorales; tab. 7) prezint plasmodii care ptrund n epiderm i se dezvolt iniial, n spaiile intercelulare. Plasmodiul ciupercii ptrunde n celulele peridermului i afecteaz coninutul citoplasmatic. Celulele plantei gazd se hipertrofiaz, se divid i formeaz pustule (vezici) pe tubercul. Plasmodiul ciupercii formeaz spori (4-5 m) care rspndesc infecia.

Profilaxie.

Pentru prevenirea bolii, se recomand: cultivarea de soiuri de cartof rezistente, care au epiderma groas; rotaia culturii, pentru o perioad de 5 ani; evitarea cultivrii plantelor pe soluri acide i umede; drenarea solului i aplicarea de amendamente cu calcar, pentru micorarea sursei de infecie din sol (Rdulescu i Rafail, 1969; Bobe, 1983).Mana cartofului - Phytophthora infestans

Aceasta boala este originara din America de Sud (Chile, Peru) si a fost introdusa n Europa n prima jumatate a secolului XIX-lea, fiind semnalata mai nti n Germania, apoi si n alte tri europene.

In prezent n toate trile cultivatoare de cartof, pagubele sunt destul de mari, putnd fi afectat 30-50% din recolt.

In tara noastr este frecvent si pgubitoare n regiunile deluroase si muntoase unde umezeala favorizeaz boala. In anii numiti "de man", n multe localitti recolta scade cu 40-50%. Aceste pagube sporesc n conditii de pstrare necorespunztoare a tuberculilor, deoarece ulterior se pot instala si alte ciuperci (mai ales Fusarium) ceea ce duce la putrezirea n mas a cartofilor depozitati. In afar de cartof, ciuperca mai atac tomatele, vinetele precum si diferite specii de Solanacee slbatice.

Simptome Mana se manifest pe toate organele aeriene ale cartofului si pe tuberculi. (Fig. 40) Primele simptome se observ pe frunze, prin lunile mai-iunie, de obicei naintea nfloritului culturilor.

Pe frunzele atacate, pe fata superioar a limbului, apar pete glbui, la nceput mici, cu contur difuz, mai numeroase ctre marginea foliolelor. Petele se mresc treptat, devin brune, apoi brun negricioase si sunt nconjurate de o dunga galbena, cu margini regulate si difuze. Petele pot sa conflueze, brunificarea se ntinde pe toata suprafata frunzelor, care se usuca si se rasucesc de parca ar fi arse.

Pe fata inferioara a frunzelor, n dreptul petelor se observ un puf albicios, fin alctuit din conidiofori si conidiile ciupercii. Pe vreme uscat puful este putin distinct sau nu se mai formeaz, iar petele stagneaz n crestere. In conditii de umezeal ridicat petele se mresc, putnd ocupa ntreaga suprafat a frunzelor.

Infectia ncepe cu frunzele bazale si apoi progreseaz si pe cele de la etajele superioare.

Pe tulpini si petiolul frunzelor, apar dungi brune n dreptul crora tesuturile se necrozeaz si tulpina cade la pamnt. n caz ca petele cuprind tulpina de jur mprejur, aceasta se usuca n ntregime, de la nivelul petei pna n vrful ei mpreuna cu toate frunzele.

n cazul unui atac puternic si timpuriu, plantele nu mai formeaza tuberculi.

Daca tuberculii s-au format deja, infectia poate avea loc si pe acestia. Pe tuberculii atacati, mana se manifesta sub forma unor pete brune, brun cenusii sau albastrii n dreptul carora coaja tuberculului este usor afundata. Petele au dimensiuni si forme variate si cuprind rareori toata suprafata tuberculului.

n sectiune printr-un tubercul bolnav se observa lnga coaja pete brune, difuze, care progreseaza de la periferie spre centrul sectiunii. Daca se pun felii de tubercul atacat sub un clopot de sticla, cu aerul saturat n vapori de ap, la temperaturi de 20-25C, dup 1-2 zile vor aprea pe suprafata tuberculilor conidioforii si conidiile ciupercii, sub forma unui puf albicios.

In cazul unor infectii incipiente, aprute cu putin timp nainte de recoltare, simptomele nu sunt evidente si pot trece neobservate, dar procesul patologic se continu n perioada de pstrare a cartofilor.

Agentul patogen. Mana cartofului este produs de Phytophthora infestans (Mont.) de By., din familia Peronosporaceae, ordinul Oomycetales, cls. Phycomycetes.

Miceliul ciupercii este un sifonoplast, ce traieste parazit intercelular n mezofilul frunzei din dreptul petelor. El se dezvolta centrifug, invadnd noi tesuturi de la periferia frunzelor, pe masura ce acestea cresc n suprafata. Pe miceliu se formeaza haustori mici si globulosi ce patrund n celulele mezofilului.

Pe fata inferioara a frunzelor, n dreptul zonei galbene de la marginea petelor, ies prin stomate manunchiuri de conidiofori hialini, subtiri cu 1-4 ramificatii. Pe ramificatiile acestora se dezvolta prin cresteri succesive 3-4 conidii. Cnd o conidie ajunge la maturitate, se formeaza un perete despartitor, iar conidia este mpinsa lateral, datorita alungirii n continuare a peretelui conidioforului, la capatul caruia se formeaz ulterior alt conidie.

Conidiile sunt hialine, unicelulare, de 25-30x15-24 , au form ovoid, fiind rotunjite la baz si avnd o papil de germinatie n vrf. Ele sunt organe de propagare a ciupercii n perioada de vegetatie a cartofului, fiind transportate de vnt pe plantele sntoase, producnd noi infectii.

Germinarea conidiilor are loc n dou moduri, n functie de conditiile de mediu .In conditii de umiditate ridicat si temperatura scazuta de 10-15oC, conidiile germineaza formnd cte 10-16 zoospori biflagelati care sunt pusi n libertate prin partea superioara a conidiei. n conditii de umiditate scazuta si temperatura ridicata de 20-24oC, conidiile emit direct filamente de infectie.

Pe organele aeriene (tulpini si frunze) infectiile au loc n cursul lunilor mai-iunie. La sfrsitul lunii iulie si nceputul lui august se produc infectii trzii la tuberculi. Conidiile cad pe sol, se acumuleaza la suprafata fiind antrenate de apa din ploi. La suprafata solului numrul conidiilor este foarte mare, iar ctre adncime numrul acestora scad, astfel c la 10-12 cm nu se mai gsesc conidii n sol.

La tubercul infectia se face prin filamentele germinate de conidii, ce ptrund n tesuturi prin lenticele, ochiuri sau leziuni. Cu ct tuberculii sunt mai aproape de suprafata solului, cu att sunt mai supusi la infectie .La 10-20 de zile de la infectie pe suprafata tuberculilor apar pete brune, usor cufundate caracteristice atacului de mana. Atacul pe tuberculi se continua si n timpul depozitarii, daca temperatura si umiditatea sunt favorabile, putnd progresa pna la putrezirea completa a pulpei cartofului. n urma procesului de oogamie se formeaz oospori, ns numai rareori si n numr mic.

De la un an la altul mana se transmite prin miceliu de rezistent din tuberculii infectati si mai rar prin miceliu din resturile vegetale rmase pe cmp. Primvara miceliu prin tuberculi n lstarii ntrziati, la suprafata crora se formeaz conidiofori cu conidii, care constituie sursele primare de infectie.

Rezistenta plantelor la atacul de man este diferit, n functie de conditiile de pstrare ale cartofilor, si de nsusirile genetice de rezistenta ale diferitelor soiuri de cartofi.

Phytophthora infestans prezinta 16 rase fiziologice pentru cartof si doua pentru tomate.

Dezvoltarea agentului patogen si evolutia manei sunt favorizate de umiditate abundenta (90%) si temperatura scazuta (optim la 10-15oC), iar corelatia dintre acesti factori are mare influenta asupra duratei de incubatie si numarului de conidii si deci si asupra epidemiilor de mana.

Combatere. Pentru prevenirea bolii se iau urmatoarele masuri: Cultivarea cartofului n soluri nisipoase, evitndu-se soluri compacte, care retin apa. Se vor folosi pentru plantare doar tuberculi sanatosi ce provin din culturi neinfectate. Pentru rasarirea uniforma si mai timpurie a cartofilor se recomanda punerea lor la fortat, la temperature de 15-17oC, cu 30 de zile nainte de plantare. Se recomanda plantarea adnca a tuberculilor, ceea ce duce la micsorarea infectiilor trzii provocate de conidii. Se evita irigarea prin aspersiune, deoarece aceasta favorizeaza extinderea rapida a bolii. Se recolteaza cartofi pe vreme frumoasa, iar cartofii recoltati se lasa n straturi subtiri pentru zvntare. nainte de depozitare, se triaza cartofii destinati pentru plantare, nlaturndu-se tuberculi infectati, stricati, taiati sau raniti.

Pentru prevenirea invaziilor se aplica stropiri cu fungicide organice intercalate cu stropiri cu zeama bordeleza sau oxiclorura de cupru 0,5% n 600-800 l apa/ha. Preparatele fungicide se pot administra n unele cazuri cu insecticide pentru a combate simultan si gndacul de Colorado. Se va evita aplicarea de ngrasaminte unilaterale cu azot: fertilizarea echilibrata cu fosfor si potasiu, mareste rezistenta cartofului la mana.

Pentru combatere se iau urmatoarele masuri: tratamente chimice aplicate n timpul perioadei de vegetatie: se recomanda patru stropiri cu Oxiclorura de cupru sau cu Oxiclorura de cupru + Cymoxanil (la avertizare). Stropiri cu produsi organici de sinteza: Zineb, Dacoyl, Bravo 500 SC, Dithane M45, Kocide 1001, Merpan 50 WP, Melody. Numarul de stropiri difera foarte mult n functie de zona de cultura a cartofului si de conditiile climatice si mai ales de regimul de precipitatii din perioade de vegetatie. n Transilvania si nordul Moldovei se recomanda 4-10 stropiri n timp de n Cmpia Dunarii si Dobrogea numarul de tratamente este mai redus.

Pentru combaterea manei este deosebit de importanta stabilirea datei cnd se aplica primul tratament. Pentru aceasta se recomanda folosirea metodei "parcelelor de alarma" prin care se observa cu atentie aparitia primelor simptome de mana pe lastarii care rasar din tuberculi infectati - din acest moment pna peste 8-10 zile este posibila aparitia focarelor de mana pe frunzele plantelor de cultura si este necesar sa se aplice stropirile.

Un element important al combaterii integrate l constituie cultivarea de soiuri rezistente la mana; dintre soiurile trzii sunt rezistente: Eba si Ora, dintre cele timpurii si semitimpurii cu rezistenta mijlocie sunt soiurile Muncel (pe tuberculi), Semenic, iar dintre cele semitrzii soiul Desiee. Sunt considerate sensibile soiurile sensibile Jaerla, Muncel (pe frunze) iar foarte sensibil soiul Bintje.

Patarea bruna a frunzelor de cartof - Alternarioza cartofului Alternaria sp.Alternarioza cartofului este cauzata de mai multe specii deAlternariadintre care predominaAlternaria porri.Boala este favorizata de precipitatii reduse si climat calduros. Apare de obicei inaintea atacului de mana, mai ales la soiuriletimpurii si semitimpurii. Boala se transmite prin tuberculii infectati in timpul vegetatiei sau cei contaminati, in cadrul procesului de recoltare.

Simptome.Atacul se manifesta pe frunze si pe tuberculi. Pe frunze, in timpul infloririi plantelor, apar pete brune, circulare ce pot ajunge pana la 1 cm in diametru.Petele sunt bine delimitate, usor vizibile, cu zone concentrice la suprafata (fig. 3). Pe tuberculi, boala se manifesta prin pete circulare, usor cufundate, de culoare bruna-negricioasa (fig. 4), de aceeasi marime ca si cele de pe frunze.Uneori petele se ating, acoperind parti mari de tubercul.Pulpa din dreptul petelor putrezeste si capata o culoare neagra.Combatere- metode chimice: se realizeaza prin stropiri in vegetatie cu fungicidele care sunt redate [n tabel. Aplicarea fungicidelor foliare este justificata in zonele unde boala devine severa, iar primul tratament se face cand apar leziuni pe frunzele de sus ale primei treimi a plantei.

.Putregaiul uscat al cartofului produs de ciuperca Fusarium solani. Atacul se manifesta pe tuberculi, unde apar pete brune, in dreptul carora tesutul este moale.Pulpa tuberculilor putrezeste si capata o culoare bruna, apoi se usuca si se intareste. Treptat tubeculul atacat se zbarceste, isi micsoreaza volumul, pulpa transformandu-se intr-o masa tare, sfaramicioasa, de culoare alb-galbuie.

Masuri de prevenire si combatere:plantarea de tuberculi sanatosi, evitarea irigarii prin aspersiune,adunarea si distrugerea resturilor vegetale in toamna, dezinfectarea depozitelor cu sulfat de cupru 2%.

CAPITOLUL II.DAUNATORII CARTOFULUI

2.1. Gndacul din Colorado(Leptinotarsa decemlineata)

Familia: Chrysomelidae (gndaci de frunze).Aspect: 6-15 mm lungime; corpul este de culoare galben; pe platoa gtului prezint nite pete negre; elitrele acoper ntreaga parte posterioar a corpului i au desenate pe ele 10 dungi longitudinale; pe cap este inserat o pereche de antene compuse din mai multe pri; larvele lungi de aproximativ 15 mm sunt arcuite rotund i au culoarea corpului portocalie pn la roie; capul, care este bine delimitat de corp, este negru; pe prile laterale ale corpului exist nite pete negre; n zona toracic sunt inserate trei perechi de picioare.

Biologie: femela i depune oule de culoare alb ca laptele, i avnd o lungime de circa 1,2 mm, n grupuri de 20-80 de buci, aezate pe partea inferioar a frunzelor plantelor gazd, unde sunt suficient de ferite de ploaie i razele soarelui. In total o femel depune din mai pn n august pn la 800 de ou. Oule capt la scurt timp o culoare glbuie i dup o scurt perioad de evoluie embrionar (de aproximativ 10 zile) eclozeaz larvele, care sunt de un rou strlucitor i au nite pete negre pe corp. Acestea ncep repede s se hrneasc cu plantele gazd, iar cantitile necesare dezvoltrii lor sunt considerabile. Dup 2-3 sptmni ele capt o culoare mai degrab portocalie i se trsc n pmnt n vederea transformrii n pup. Dup aproximativ 2 sptmni eclozeaz gndacii tineri, care mai zbovesc n pmnt cel puin 1 sptmn, pn cnd nveliul corpului lor devine suficient de tare. i gndacii aduli se hrnesc cu esutul plantelor. Gndacii dau natere ia 1-2 generaii pe an.

Rspndire: Specia este originar din America de Nord, unde a fost localizat n statul Colorado pe plantele de cartof i descris n anul 1824. Astzi specia este rspndit n aproape toat lumea, gsindu-se n zone extinse i n Europa. Gndacii de Colorado pot fi ntlnii pe cartofi, roii, mselari i mtrgun.

Duntor: Plantele atacate prezint iniial guri i rosturi pe frunze, iar mai trziu se formeaz pe acestea culoare ntregi de rosturi ce pornesc de la margine i se termin la nervura principal a frunzei.

Prevenire: S fie atrai prdtorii naturali ai gndacilor, precum gndacii rpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae i alte specii rpitoare de gndaci, mutele din familia Tachinidae, ploniele rpitoare i broatele rioase brune. Straturile de plante s fie pudrate cu praf de roc de silicat, format din sferule fine i mici. Stropirea cu ceai de ferig ine gndacii la distan. De asemenea trebuie folosit muici ce conine ferigi. La strngerea recoltei, trebuie ca numai plantele sntoase s fie culese. Prelucrarea solului trebuie realizat toamna, deoarece gndacii ierneaz n pmnt.

Combatere: gndacii i larvele pot fi culei cu mna, iar apoi ndeprtai i distrui. Suprafeele ntinse pot fi tratate biologic cu preparate din Bacillus thuringiensis tenebrionis. Deoarece folosirea acestora vizeaz distrugerea larvelor tinere, trebuie luat n considerare aplicarea preparatului n perioadele corecte i conforme cu etapele evolutive ale larvelor.

2.2. Gndacii pocnitori / Viermii srm

Agriotes Descriere: Prezint o generaie la 3-5 ani i ierneaz n sol ca insecte adulte i ca larve de diferite vrste.Plante atacate i mod de dunare: Viermii sarma sunt insecte polifage, larvele hrnindu-se cu prile subterane ale plantelor. Atac de preferin cerealele pioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, via de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrnindu-se cu elementele florale din inflorescenele cerealelor i umbeliferelor. Larvele provoac rosturi ale rdcinilor de cereale pioase i de porumb, sub nivelul coletului, n cazul tuberculiferelor i rdcinoaselor producnd galerii n profunzimea acestora. n timpul atacului plantele aflate n primele faze se nglbenesc i se usuc. Adulii sunt omnivore, se hrnesc cu insecte mici, rme, boabe de cereale germinate.

Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminelor nainte de nsmnare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECL DE ZAHR, CARTOF: a)rotaia culturilor; b)artura adnc de toamn pentru distrugerea larvelor; c)adunarea i distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dup recoltare; C)LEGUME RDCINOASE: la rsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin esuturile frunzelor.Combatere chimic: A)PORUMB: *tratamentul seminei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin 200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza utilizat: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizat: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza utilizat: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizat: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizat: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizat: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizat: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHR: *tratamentul seminei cu: a)COSMOS 250 F (fipronil 250g/l), doza utilizat: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizat: 10l/t; c)DURSBAN 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizat: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizat: 35kg/t; e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizat: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizat: 25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizat: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizat: 30,0kg/t; F)LEGUME RDCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizat: 30,0kg/t.

ANEXE BOLILE CARTOFULUI

Virusul Y Mana cartofului Innegrirea bazei tulpinii

Putregaiul uscat Putregaiul Inelar Alternarioza cartofului Virusul rasucirii frunzelor de cartof DAUNATORII CARTOFULUI

gandacul din Colorado Viermele sarmaBibliografiehttp://www.scritub.com/biologie/botanica/Bolile-cartofului31597.php

http://www.scritub.com/biologie/botanica/Bolile-cartofului55416416.phphttp://www.agrimedia.ro/articole/cum-ataca-si-cum-se-combat-viemii-sarma29