Embed Size (px)
DESCRIPTION
Proiect facultate
Citation preview
SOCIETĂŢI DE BROKERI DE ASIGURĂRI ŞI/SAU REASIGURĂRI
CUPRINS
Capitolul 1. BROKERUL DE ASIGURĂRI ŞI /SAU REASIGURĂRI1.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor
1.2. Ce este un broker de asigurări?
1.3. Caracteristicile unui broker de asigurări
Capitolul 2. CONSTITUIREA BROKERILOR DE ASIGURARE ŞI / SAU REASIGURARE2.1. Forma juridică
2.2. Actele constitutive ale brokerilor de asigurare
2.3. Regulile speciale de constituire a brokerilor, prevăzute de legislaţia asigurărilor
2.4. Înregistrarea brokerilor
2.5. Autorizarea funcţionării brokerilor
2.6. Sancţiunea constituirii brokerilor cu încălcarea dispoziţiilor legale
Capitolul 3. ELEMENTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ3.1. Standarde de etică în cazul brokerilor de asigurare
3.2. Codul etic al brokerilor de asigurări
Capitolul 4. RAPORTĂRI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNTOCMEASCĂ BROKERII DE ASIGURARE ŞI/SAU REASIGURARE4.1. Prevederi legale aplicabile
4.2. Raportări financiare şi tehnice
4.3. Modul de evidenţiere şi înregistrare a elementelor aferente raportărilor tehnice
ANEXEBibliografie
Capitolul 1. BROKERUL DE ASIGURĂRI
1.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor
Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară într-un cadru
pe care îl numim piaţă a asigurărilor. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din
partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări
şi oferta de asigurare, susţinută de organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în
acest domeniu şi capabile, sub raport financiar, să desfăşoare o astfel de activitate.
Ca activitate economico-financiară, operaţiunile de asigurare-reasigurare se
realizează într-un cadru organizat numit piaţa asigurărilor, care în formă schematică este
prezentată alăturat:
Schema pieţei asigurărilor:
Ca parte a sistemului general de piaţă, piaţa asigurărilor subliniază faptul că în acest
spaţiu apare cererea (care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile,
dornice să încheie diverse tipuri de asigurări) şi oferta de asigurare (susţinută de
organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu, şi capabile, sub raport
financiar, să desfăşoare o astfel de activitate), ca raport între ofertant şi solicitant, susţinută
de norme şi legi. Ea este parte a pieţei mărfurilor, unde asigurătorul vinde serviciile sale,
precum şi a pieţei capitalurilor, prin fonduri puse la dispoziţie societăţilor comerciale bancare
şi de credit.
ASIGURĂTORI(Ofertanţi)
Societăţi de asigurare
Societăţi de asigurare-reasigurare
Asociaţii mutuale de
asigurare
ASIGURAŢI(Cerere)
Agenţi economici
Instituţii publice
Organizaţii fără scop lucrativ
Persoane fizice
Dimensiunea acestei pieţe speciale depinde de cererea de asigurare determinată pe
de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi/sau juridice asigurabile şi
asigurate, iar pe de altă parte, de convingerea acestora în utilitatea asigurării prin instituţii
specializate (care exprimă oferta agenţilor economici asigurători).
Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea pieţei asigurărilor, îl constituie
Cererea de asigurare:
determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice
asigurabile, iar pe de alta, de convingerea acestora de utilitatea asigurării
mijlocite de organizaţiile specializate.
se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Este
posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizaţiile de
asigurare să încheie contracte cu acestea, fie pentru că nu găsesc convenienţa
sperată, fie deoarece condiţiile solicitanţilor nu sunt acceptate de către ofertanţi.
În final, mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre
care:
numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă,
numărul poliţelor active,
valoarea anuală a primelor de asigurare,
cuantumul sumelor asigurare în perioada de referinţă
valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment
dat.
Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea
ei cu oferta. Cererea de asigurări de persoane, bunuri şi răspundere civilă vine din partea
persoanelor fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a
familiilor lor, precum şi din partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate
salariaţilor lor în caz de accidente sau boli profesionale. Cererea de asigurări de bunuri şi
răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice (întreprinderi de tot felul, instituţii
publice, organizaţii fără scop lucrativ), interesate în protejarea activelor de care dispun
împotriva pericolelor care le ameninţă şi a răspunderilor civile faţă de terţi.
Oferta de asigurare este prezentată de societăţile comerciale de asigurare cu
capital privat, de stat sau mixt, de organizaţiile mutuale de asigurare şi de tontine.
Societăţile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate îşi
desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt
obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim
subscris şi vărsat; mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de prime şi/sau de
daune pe care trebuie să le constituie; modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate;
forma bilanţului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate.
Societăţile de asigurare în cauză trebuie să respecte, avizele şi normele instituţiilor de stat
însărcinate cu supravegherea asigurărilor.
Organizaţiile de asigurare de tip mutual efectuează operaţiuni de asigurare pentru
membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul mutualităţii, Ele nu urmăresc
obţinerea de profit ci întrajutorarea membrilor lor. Fiecare membru al unei organizaţii
mutuale are o dublă calitate: de asigurat şi de asigurător. În calitate de asigurat fiecare
membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuţia ce i-a
fost stabilită. Din acest fond se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi
răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane. La finele anului,
se procedează la regularizarea contribuţiilor în funcţie de mărimea reală a daunelor şi,
respectiv a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau diminuându-
se, după caz.
Tontinele sunt asociaţiile constituite pentru o perioadă determinată de timp, în
decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală, care variază în
funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia, suma
rezultată din capitalizarea cotizaţiilor de-a lungul anilor se împarte între membrii
supravieţuitori. Asociaţii asemănătoare se organizează şi în cazurile de deces.
Alături de acestea pe piaţa asigurărilor mai întâlnim: societăţi cooperatiste, organizaţii
frăţeşti, pool-uri şi asociaţii sau alte tipuri de societăţi de asigurare care nu se pot încadra în
nici una din categoriile amintite.
Uneori asigurătorii sunt puşi în situaţia de a accepta expuneri pe care nu pot să le
asigure, deoarece daunele au o frecvenţă prea mare sau sunt prea mari.
Pool-urile şi asociaţiile sunt constituite pentru a soluţiona astfel de situaţii, preluând
aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a satisface anumite cerinţe statutare. Acestea sunt
constituite din câţiva asigurători independenţi, care cooperează astfel pentru a asigura
riscuri pe care membrii nu sunt dispuşi să le acopere singuri. Pool-urile pot funcţiona ca
sindicat sau prin intermediul reasigurării. Un pool sindical emite o poliţă mixtă, care include
toţi membrii pool-ului şi specifică partea din asigurare pentru care este responsabil fiecare
membru (asiguratul are, în acest caz, o relaţie contractuală cu fiecare membru al pool-ului).
În cazul în care pool-ul funcţionează pe baza reasigurării, un membru al pool-ului emite
poliţa, iar ceilalţi membrii reasigură o anumită parte din riscul asigurat (asiguratul are, în
acest caz, o relaţie contractuală directă numai cu societatea care a emis poliţa).
Pe piaţa asigurărilor, legătura dintre asigurători şi asiguraţi se realizează fie direct
prin personalul de specialitate al societăţii de asigurare, fie prin mijlocirea unor intermediari,
respectiv: agenţii de asigurări, brokerii de asigurări şi consultanţii.
Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării
unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul asigurătorului contracte
de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să
aibă calitatea de asigurător sau broker de asigurare. Agenţii reprezintă interesele societăţii
de asigurare primind în schimb un comision sau salariu. Sunt anumite cazuri când aceştia
sunt plătiţi în funcţie de un plan de realizări dinainte stabilit de către societatea de asigurări.
Brokerul de asigurare este persoana juridică română sau străină ori societatea
mutuală autorizată în condiţiile legii, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte
de asigurare şi acordă alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu
regularizarea daunelor. Relaţia pe care o are un broker de asigurări cu un client al său este
o relaţie de parteneriat, brokerul reprezentând interesele asiguratului în faţa societăţii de
asigurări. Brokerul de asigurare asistă clientul în relaţia cu societatea de asigurări pentru
cumpărarea unei poliţe de asigurare sau pentru conceperea unui program special adaptat
analizei de management al riscului. Pentru un program de asigurare deja existent al unui
asigurător, brokerul poate verifica sau chiar negocia condiţiile contractuale şi prima de
asigurare pe care o plăteşte clientul său.
Consultanţii de asigurare reprezintă un mod de distribuţie al societăţilor de
asigurare şi al brokerilor de asigurări pentru atragerea de noi clienţii. Consultanţii de
asigurare efectuează o analiză financiară a fiecărui potenţial client în funcţie de necesitatea
acestuia. Aceştia pot intermedia poliţe de asigurare ale unui asigurător sau, în anumite
situaţii, pot să vândă poliţe ale mai multor asigurători dar numai pentru un singur tip de
asigurare de la fiecare asigurător. Există şi consultanţi care lucrează în cadrul unui broker de
asigurări, fapt ce exprimă mult mai adevărat termenul de consultant. Consultanţii angajaţi ai
unor societăţi de asigurări reprezintă interesele societăţii de asigurare primind în schimb un
comision sau salariu.
O altă formă de organizare a consultanţilor de asigurare este ca persoană fizică
autorizată care poate lucra pentru societatea de asigurări sau brokerul de asigurări pe care îi
reprezintă. În ultimii ani, denumirea de consultant de asigurări este destul de des folosită şi
în varianta de consultant financiar sau inspector de asigurări.
La activitatea de asigurare mai participă societăţile de intermediere, care negociază
şi încheie contracte de asigurare şi reasigurare ori prestează alte servicii de specialitate
pentru societăţile menţionate mai sus.
1.2. Ce este un broker de asigurări?
Mai puţin mediatizaţi decât societăţile de profil, brokerii de asigurări reprezintă o
"comunitate" aparte a pieţei asigurărilor. Potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
(CSA), în România funcţionează, conform reglementărilor în vigoare, un număr de 145 de
brokeri de asigurări, cu o piaţă estimată, la nivelul anului 2002, la 49,3 milioane euro.
Ce este însă un broker de asigurări? Un intermediar specializat, ar fi cel mai scurt
răspuns la această întrebare, între asiguraţi şi societăţile de asigurare. Relaţia dintre un
broker de asigurări şi clientul său este una de parteneriat, primul reprezentând interesele
celui de-al doilea în raport cu societatea de asigurare. Veniturile brokerului, în fapt o
societate cu personalitate juridică, provin din comision, o cotă procentuală asupra primei de
asigurare sau reasigurare plătită de clienţi. De regulă, brokerul încasează acest comision de
la asiguratorul căruia i-a plasat asigurarea. Angajaţii unei societăţi de brokeraj în asigurări
sunt experţi în managementul riscului, consilieri şi specialişti care se ocupă de toate
problemele ce pot apărea în relaţia dintre client şi asigurator.
De ce este utilă apelarea la serviciile unui broker? Iată o întrebare legitimă, fie şi
numai dacă se are în vedere că este vorba de un intermediar. Între elementele care se iau în
calcul când este vorba de activitatea unei firme, unul dintre cele mai importante aspecte
constă în identificarea riscurilor inerente care pot apărea şi protejarea împotriva lor. Cum să
alegi cea mai bună variantă astfel încât afacerea să se deruleze în condiţii optime şi în
siguranţă economică? Aici intervine rolul brokerului de asigurări. Dată fiind specializarea
acestuia, brokerul poate rezolva o sumedenie de probleme ce ţin de hăţişul asigurărilor.
Concret, el poate identifica şi analiza riscurile cu care se poate confrunta afacerea şi
recomandă produsele de asigurare pentru transferul acestor riscuri. Pentru aceasta, un
broker de asigurări identifică asiguratorii care deţin aceste produse în oferta lor şi condiţiile
în care sunt disponibile. Negociind în numele clientului, brokerul este cel care se preocupă
de optimizarea costurilor asigurării.
Acesta nu este însă singurul său rol. El poate realiza un prospect al stabilităţii
financiare a asiguratorului, se ocupă cu gestionarea corectă a contractelor de asigurare
încheiate şi cu acordarea de asistenţă în procesul de recuperare a despăgubirilor. Apelând
la serviciile unui broker de asigurări, o firmă obţine un raport optim preţ/calitate în încheierea
unor poliţe de asigurare care se adresează patrimoniului, angajaţilor şi profiturilor.
Deşi, în ton cu creşterea accentuată consemnată de societăţile de asigurare în ultima
vreme, activitatea brokerilor de asigurare a crescut în importanţă, dezvoltarea pieţei de profil
nu este nici pe departe la nivelul potenţialului. Faptul este oglindit de valoarea totală a
comisioanelor încasate pentru primele intermediate la sfârşitul anului 2002, de doar 8,42
milioane euro, o sumă mică în raport cu piaţa asigurărilor, estimată sa atinga 700-750
milioane dolari anul acesta. În plină consolidare, piaţa brokerajului în asigurări este de
aşteptat să evolueze pe măsura maturizării pieţei asiguratorilor. Reprezentanţii societăţilor
de brokeraj consideră că, pe măsură ce companiile vor realiza importanţa şi avantajele
apelării la serviciile specializate pe care le oferă, potenţialul pentru dezvoltare va fi valorificat
la adevarata lui valoare.
1.3. Caracteristicile unui broker de asigurări
Brokerul de asigurare este persoana juridică română sau străină ori societatea mutuală
autorizată în condiţiile legii, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte de
asigurare şi acordă alte servicii în legatură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu
regularizarea daunelor.
Importanţa pe care o acordăm faptului cã producerea unui risc care a fost ignorat atrage
dupã sine pierderi financiare, reprezintă esenţa înţelegerii activităţii desfăşurate de
profesioniştii în asigurări. .
Consecinţele pe care le manifestă expunerea la risc înseamnă mult mai mult decât
valoarea unui transfer al riscului către o societate de asigurări.
Practic numai o analiză specializată poate arăta dimensiunea costurilor financiare iniţiale
ce înlocuiesc pierderile posibile îin cazul producerii unui risc asigurat.
Relaţia pe care o are un broker de asigurări cu un client al său este o relaţie de
parteneriat, brokerul reprezentând interesele asiguratului în faţa societăţilor de asigurări.
Forma de organizare a unui broker de asigurări este ca persoană juridică specializată în
transferul riscului prin activitatea de asigurare.
Brokerul de asigurare asistă clientul în relaţia cu societatea de asigurări pentru
cumpărarea unei poliţe de asigurare sau pentru conceperea unui program special adaptat
analizei de management al riscului.
Pentru un program de asigurare deja existent al unui asigurator, brokerul poate verifica
sau chiar negocia condiţiile contractuale şi prima de asigurare pe care o plăteşte clientul
său.
Un alt serviciu important pe care îl poate face un broker este consultanţa sau chiar
asistenţa în cazul dosarelor de daună pentru clienţii săi.
Veniturile unui broker sunt de obicei din comisionul primit de la societatea de asigurări
pentru asigurările pe care acesta le cumpără în numele clienţilor săi.Pentru seviciile pe care
le face un broker acesta este plătit de către societatea de asigurări sau de reasigurări prin
aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare sau de reasigurare pe care o
plăteşte clientul.
În lume există foarte mulţi brokeri care lucrează la nivel internaţional pentru a fi mai
aproape de interesele clienţilor şi pentru a cunoaşte permanent situaţia pieţelor de asigurări
şi reasigurări în special în marile centre financiare ale lumii.
Stabilirea unei strategii pentru găsirea unei soluţii optime la o situaţie concretă porneşte
de la identificarea riscurilor, evaluarea acestora, continuând cu elaborarea unui program de
acoperire a riscului iar în final gestionarea şi controlul acestora pe întreaga durată a
protecţiei.
Brokerii de asigurare prin serviciile de consultanţă oferite au un rol foarte important în
reducerea cheltuielilor privind acoperirea riscului şi monitorizarea unui program de asigurare,
fiind astfel consideraţi experţi în asigurări.
Capitolul 2. CONSTITUIREA BROKERILOR DE ASIGURARE ŞI / SAU REASIGURARE
2.1. Forma juridică
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, o persoană
juridică poate desfăşura activitate de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, în calitate
de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are o autorizaţie din partea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor. Aşadar, spre deosebire de agenţii de asigurare, brokerii nu pot
mijloci încheierea asigurărilor sau reasigurărilor mai înainte de a fi autorizaţi de către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
De asemenea, brokerii de asigurare nu se pot înfiinţa decât sub formă de persoană
juridică. Legiuitorul foloseşte sintagma „persoană juridică”, dar este fără echivoc că are în
vedere societăţile comerciale. Sunt legislaţii, cum este cea a Italiei, care permit exercitarea
intermedierii în calitate de broker de asigurare şi persoanelor fizice.
Întrucât singura modalitate de constituire şi funcţionare a brokerului de asigurare este
societatea comercială, iar legislaţia asigurărilor cuprinde puţine reguli referitoare la
constituire, brokerul, la fel ca şi agentul persoană juridică, va urma aceeaşi procedură de
înfiinţare reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Normele speciale din domeniul asigurărilor privind constituirea şi autorizarea
brokerilor de asigurare sunt cuprinse, în principal, în art. 35-36 din Legea nr. 32/2000,
precum şi în Ordinul nr. 15/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea
brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia,
emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Brokerii de asigurare se pot constitui în oricare din cele 5 forme de societăţi
comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990, inclusiv în varietatea societăţii comerciale cu
răspundere limitată cu asociat unic.
2.2 Actele constitutive ale brokerilor de asigurare
Actele constitutive ale brokerilor de asigurare vor diferi în funcţie de forma juridică a
societăţii în care se înfiinţează. Ca atare, brokerul societate în nume colectiv şi societate în
comandită simplă se constituie prin contract de societate; brokerul societate pe acţiuni, în
comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată, prin contract de societate şi statut, iar când
se recurge la societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se va întocmi numai statutul.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma înscrisului unic, denumit act
constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990).
Forma actului constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată. Ca şi agentul
persoană juridică, dacă brokerul de asigurare se constituie sub forma societăţii în nume
colectiv, a societăţii în comandită simplă ori se înfiinţează sub forma societăţii pe acţiuni prin
subscripţie publică sau când printre bunurile aduse ca aport se află şi bunuri imobile, atunci
actul constitutiv va îmbrăca forma autentică.
Cuprinsul actului constitutiv va fi cel reglementat de art. 7 şi art. 8 din Legea nr.
31/1990, după forma juridică a societăţii, iar principalele clauze se vor referi la identificarea
asociaţilor, identificarea viitoarei societăţi, caracteristicile societăţii, conducerea şi gestiunea,
drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sediile secundare, dizolvarea şi lichidarea societăţii.
2.3. Regulile speciale de constituire a brokerilor, prevăzute de legislaţia asigurărilor
Potrivit Legii nr. 32/2000 şi Ordinului nr. 15/2010 pentru punerea în aplicare a
Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi
condiţiile de menţinere a acesteia, brokerii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie persoană juridică română, în a cărei denumire să fie cuprinsă în mod obligatoriu
sintagma „broker de asigurare", „broker de asigurare-reasigurare", sau „broker de
reasigurare", după caz, în limba română ori într-o limbă uzuală pentru domeniul asigurărilor
şi să nu inducă în eroare publicul. Am arătat că, deşi legea foloseşte expresia „persoană
juridică”, nu poate fi vorba decât de societatea comercială ca modalitate de constituire a
brokerilor de asigurare. Denumirea brokerului trebuie să fie clară şi precisă, astfel încât să
se facă distincţie între aceştia şi ceilalţi intermediari în asigurări, pe de o parte, şi între
brokeri şi societăţile de asigurare, pe de altă parte.
b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică
de 25.000 lei. Cerinţa este asemănătoare cu cea a asigurătorilor, pentru că şi acolo
dispoziţiile legale impun ca cel puţin limita minimă a capitalului social să fie subscris şi vărsat
sub formă bănească. Pentru aceleaşi considerente, suntem de părere că asociaţii pot aduce
şi alte categorii de aporturi cu condiţia ca acestea să depăşească limita minimă de 25.000
lei.
Se impune a fi reţinut că limita minimă de capital social pentru constituirea brokerilor priveşte
toate formele juridice de societate în care se înfiinţează, cu excepţia societăţii pe acţiuni.
Pentru cazul în care brokerul de asigurare se constituie sub forma societăţii pe acţiuni, art.
33 alin. (8) din Legea nr. 32/2000 stipulează că acesta trebuie să deţină capitalul social
minim vărsat în conformitate cu Legea nr. 31/1990. Aşadar, brokerul de asigurare societate
pe acţiuni va avea capitalul social minim în cuantum de 90.000 lei, astfel cum prevede art.
10 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, îşi vor găsi aplicare şi regulile vărsării capitalului
social din dreptul comun, în sensul că, la constituirea brokerului societate pe acţiuni,
acţionarii sunt obligaţi să verse minim 30% din capitalul subscris, urmând ca restul să fie
vărsat în decursul a 12 luni de la data constituirii.
c) să aibă ca obiect de activitate numai activitate de broker de asigurare şi/sau de
reasigurare. Principiul specialităţii obiectului de activitate cârmuieşte şi materia
intermediarilor, nu doar a asigurătorilor. într-adevăr, brokerul de asigurare, la fel ca agentul
persoană juridică, are obiect unic de activitate, acela de intermediere în asigurări specifică
brokerului de asigurare sau, după caz, brokerului de reasigurare.
d) să aibă un sediu permanent unde se va transmite sau se va primi corespondenţa de la
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi de la alte instituţii sau autorităţi. Prezenta cerinţă
este superfluă, deoarece oricum, în temeiul Legii nr. 31/1990, asociaţii sunt obligaţi să
stabilească şi să prevadă în actele constitutive sediul
societăţii ce se înfiinţează. Pentru a da eficienţă normei, credem că ea trebuie interpretată în
sensul comunicării Comisiei de Supraveghere a sediului real, adică a adresei în care se
exercită în concret activitatea brokerului, pentru cazul în care la sediul declarat la oficiul
registrului comerţului nu se desfăşoară activitate.
e) asociaţii ori acţionarii semnificativi şi/sau persoanele semnificative să nu aibă cazier
judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-
fiscală şi cazier fiscal; în situaţia în care au desfăşurat activităţi de intermediere în asigurări
ca agenţi de asigurare, să nu fi fost radiaţi din Registrul Agenţilor de Asigurare, ca urmare a
încălcării prevederilor legale, iar dacă a avut calitatea de asistent în brokeraj, să nu le fi fost
anulată procura din motive imputabile lor.
Asociaţii şi acţionarii brokerilor de asigurare vor îndeplini şi cerinţele prevăzute de
reglementările din dreptul comun aplicabile acţionarilor şi fondatorilor societăţii, acelea de a
nu avea condamnări pentru infracţiunile enumerate de art. 6 din Legea nr. 31/1990.
f) conducătorii executivi să aibă studii superioare şi o experienţă de cel puţin doi ani într-o
funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor, sau de cel puţin patru ani într-o
funcţie de conducere operativă în domeniul financiar-bancar şi/sau al pensiilor private;
această condiţie se aplică şi administratorilor, atunci când au atribuţii similare conducerii
executive. în temeiul normelor de asigurare, prin funcţie de conducere operativă se înţelege
inclusiv cea de şef de serviciu sau de compartiment a cărui activitate este relevantă pentru
specificul domeniului asigurărilor sau cel financiar-bancar, precum şi funcţia de director de
agenţie sau de sucursală a unei entităţi care operează în aceste domenii.
g) să elaboreze un scurt studiu de fezabilitate (maximum 10 pagini), care să cuprindă
sintetic următoarele informaţii:
- scurtă prezentare a activităţii ce urmează să fie desfăşurată, din care să rezulte că
resursele financiare sunt suficiente să îi permită desfăşurarea activităţii;
- structura organizatorică, regulamentul de organizare şi funcţionare, cu precizarea distinctă
a răspunderilor şi limitelor de competenţă pentru conducătorii executivi şi administratorii din
cadrul brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;
- bugetul de venituri şi cheltuieli estimat pentru următorii 3 ani financiari.
2.4. Înregistrarea brokerilor
După ce actele constitutive s-au întocmit în forma cerută de lege, în funcţie de tipul
de societate ales pentru constituirea brokerului, acestea împreună cu documentele
justificative se depun la oficiul registrului comerţului în vederea înmatriculării. Documentele
vor trebui să probeze îndeplinirea tuturor cerinţelor impuse de reglementările din dreptul
comun, dar şi cele instituite de legislaţia asigurărilor.
Directorul oficiul registrului comerţului, după efectuarea controlului de legalitate, va
dispune înmatricularea societăţii. Dacă se constată anumite neregularităţi cu prilejul
controlului, directorul sau persoana desemnată poate acorda un termen pentru modificarea
actelor constitutive. în cazul în care asociaţii nu se conformează, soluţia ce se impune este
respingerea cererii de înmatriculare a societăţii.
Înmatricularea societăţii are doar efectul dobândirii personalităţii juridice, nu şi cel al
calităţii de broker de asigurare. Calitatea de broker o va primi după autorizarea de către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi tot de la această dată va putea începe şi
activitate de intermediere în asigurări.
La fel ca agenţii de asigurare, brokerii sunt supuşi unei înregistrări la Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în registrul brokerilor de asigurare’.
2.5. Autorizarea funcţionării brokerilor
Deşi titlul ar sugera că este vorba de funcţionare, în realitate aspectele abordate în
acest subcapitol ţin tot de constituirea brokerului. Nu este suficient ca societatea de brokeraj
să fie înmatriculată în registrul comerţului, ci, pentru a putea fi considerată că s-a constituit
ca broker de asigurare, este necesară şi obţinerea autorizaţiei de funcţionare. Cu alte
cuvinte, ca să fie considerat că s-a constituit ca broker de asigurare, nu doar ca societate
comercială, mai trebuie să parcurgă şi această procedură în faţa Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor.
În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, brokerii de asigurare trebuie să achite
taxa de autorizare de 5.000 lei şi să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
următoarele:
a) copie de pe actele care atestă constituirea societăţii (actul constitutiv, hotărârea
judecătorească de înfiinţare, certificatul de înmatriculare în registrul comerţului, cererea de
înscriere de menţiuni de la oficiul registrului comerţului, codul unic de înregistrare);
b) dovada vărsării integrale a capitalului social;
c) lista acţionarilor sau asociaţilor direcţi şi indirecţi, inclusiv ultimul acţionar sau asociat
semnificativ, indirect persoană fizică, certificatele de cazier fiscal şi judiciar, în original;
d) copii ale contractelor de muncă/de management, diplomelor de studii şi curriculum vitae
ale conducătorilor executivi;
e) curriculum vitae semnate pentru asociaţii semnificativi persoane fizice;
f) dovezi privind spaţiul în care brokerul şi-a stabilit sediul principal şi al sediilor secundare;
g) declaraţia autentificată pe proprie răspundere că acţionarii şi conducătorii executivi nu
deţin această calitate la o altă persoană juridică română sau străină;
h) un contract de asigurare de răspundere civilă, valabil pe întreg teritoriul României, cu o
limită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/eveniment şi 1.700.000 euro suma agregată
pe an, fără franşiză’;
i) din documentele prezentate să rezulte că nu este acţionar sau asociat direct ori indirect al
unui asigurător, reasigurător, sau al unui agent de asigurare ori de reasigurare şi că nu are
ca acţionar direct sau indirect ori ca administrator un asigurător, reasigurător sau un agent
de asigurare ori de reasigurare sau conducătorul unui agent de asigurare persoană juridică.
Termenul de acordare a autorizaţiei este de 60 de zile de la data depunerii
documentaţiei în vederea obţinerii autorizării.
Deşi normele legale nu prevăd în mod expres, este fără îndoială că decizia Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor prin care respinge cererea de autorizare a brokerului trebuie
motivată, la fel ca în cazul asigurătorilor şi este supusă contestaţiei la Curtea de Apel
Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Mai trebuie precizat că, pentru cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
aprobă cererea de autorizare, decizia trebuie să conţină data de la care brokerul poate
începe intermedierea activităţii de asigurare.
2.6. Sancţiunea constituirii brokerilor cu încălcarea dispoziţiilor legale
Consecinţele încălcării regulilor de constituire a brokerilor vor fi diferite în raport de
categoria din care fac parte.
Dacă sunt nesocotite prevederile Legii nr. 31/1990, efectele sunt reglementate de
aceasta. Astfel, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal sau persoana
desemnată pot acorda un termen asociaţilor pentru înlăturarea neregularităţilor constatate
cu prilejul efectuării controlului în momentul soluţionării cererii de înmatriculare a societăţii.
Neregularităţile descoperite după înmatricularea societăţii de brokeraj se vor înlătura după
normele Legii nr. 31/1990 pe calea acţiunii în regularizare. în caz contrar se va purcede la
dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Încălcarea normelor de asigurare relative la constituirea brokerilor va avea drept
consecinţă respingerea cererii de autorizare de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, adică nedobândirea calităţii de broker de asigurare şi imposibilitatea
desfăşurării activităţii de intermediere. în cazul în care neregularităţile sunt săvârşite sau
descoperite ulterior obţinerii autorizaţiei de brokeraj, acestea vor fi înlăturate, altfel Comisia
de Supraveghere va retrage autorizaţia de funcţionare, cu consecinţa pierderii calităţii de
broker.
Desigur că directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnată va
controla legalitatea constituirii şi din perspectiva legislaţiei asigurărilor, dar neregularităţile
constatate vor avea regimul consacrat în dreptul comun, adică înlăturarea lor de către
asociaţi sau refuzul înmatriculării societăţii de brokeraj.
Neregularităţile descoperite după înregistrarea brokerului de asigurare în registrul
comerţului au regimul juridic reglementat de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, în
sensul că se vor înlătura de către organele de conducere ale broke-rilor; în caz contrar
oricare dintre persoanele interesate vor putea intenta acţiunea în regularizarea societăţii.
Nulitatea societăţii de brokeraj va urma procedura prevăzută în art. 56 din Legea nr.
31/1990, putându-se evita prin înlăturarea cauzei acesteia până la punerea concluziilor pe
fond la tribunal.
Capitolul 3. ELEMENTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ
3.1. Standarde de etică în cazul brokerilor de asigurare
Reputaţia unei companii se bazează pe integritate şi onestitate. Asumarea
răspunderii se află la baza principiilor şi culturii unei companii. Reputaţia depinde de
reprezentanţii de vânzare (inclusiv de agenţii de asigurare, brokerii de asigurare,
intermediarii în asigurări, indiferent dacă sunt angajaţi sau antreprenori independenţi,
care reprezintă direct o companie înrelaţiile cu publicul) şi de managerii care aplică cele
mai înalte standarde de conduită în întreaga lor activitatea. Reprezentanţii şi managerii
trebuie să îşi asume răspunderea să apere această reputaţie, să „ia cea mai bună decizie”
şi să acţioneze cu onestitate şi integritate în relaţiile cu clienţii, partenerii de afaceri şi între
ei.
Companiile elaborează anumite Standarde pe care reprezentanţii şi managerii
în vânzări trebuie să le respecte astfel încât să asigure că organizaţia are „Cele Mai Bune
Practici”. Aceste Standarde includ, dar nu se limitează la:
1. Integritate: standarde etice ferme faţă de clienţi,
2. Expertiză: perfecţionarea continuă a cunoştinţelor prin instruire profesională pentru
oferirea unor servicii de calitate clienţilor,
3. Oportunitate: sprijinirea clienţilor oferind recomandări de servicii şi vânzări
oneste şi relevante, în funcţie de nevoile lor,
4. Transparenţă Totală: prezentarea tuturor informaţiilor esenţiale pentru luarea unor
decizii în cunoştinţă de cauză,
5. Concurenţă loială: concurenţă doar pe bază de calitate şi servicii; fără a discredita
niciodată concurenţa,
6. Asistenţă: furnizarea unor servicii de calitate în întreaga experienţă cu clienţii,
7. Confidenţialitate: nedivulgarea datelor personale ale clienţilor, angajaţilor şi altor
persoane, cu excepţia persoanelor care trebuie să cunoască aceste informaţii din
cadrul Societăţii, şi luarea de măsuri rezonabile pentru a împiedica pierderea sau furtul
datelor personale,
8. Marcă: protejarea mărcii prin respectarea instrucţiunilor mărcii societăţii şi folosind doar
materiale de vânzări aprobate de Societate,
9. Profesionalism: Reprezentanţii şi managerii vor acţiona în mod responsabil şi
profesionist în toate legăturile personale şi financiare, şi
10.Reputaţie: respectarea Societăţii şi a profesiei de furnizor de servicii financiare şi
urmărirea menţinerii şi sporirii reputaţiei sale.
3.2. Codul etic al brokerilor de asigurare
Codul etic al brokerilor de asigurare a fost elaborat ţinîndu-se cont de practica
internaţională şi de etica afacerilor brokerilor de asigurare. Codul a fost adoptat de
membrii Asociaţiei Brpkerilor de Asigurare-Reasigurare ca document (act) de bază , ce
determină standartele profesionale şi normele etice ale activităţii brokerilor de
asigurare,ce pretind să se numească profesionist. Fiecare din membrii Asociaţiei
Brokerilor de Asigurare și Reasigurare acceptă aceste standarte şi se obligă să le
respecte şi să se conformeze lor, în scopul formării şi menţinerii bunei reputaţii a
brokerului de asigurare.
1.Principiile de bază ale activităţii brokerilor de asigurare/reasigurare.
Brokerii de asigurare/reasigurare respectă regulile concurenţei şi practicii afacerilor şi
nu utilizează informaţii şi materiale neveridice, defăimătoare, compromiţătoare în
adresa colegilor săi de breaslă şi concurenţilor.
În procesul activităţii sale brokerii sunt obligaţi să evite acţiuni, care ar putea
compromite reputaţia profesiei de broker, ce ar duce, la rîndul său, la pierderea
încrederii din partea clienţilor.
Brokerii de asigurare/reasigurare utilizează doar publicitate veridică, evitînd elemente
ce pot induce în eroare.
Brokerii de asigurare/reasigurare se conduc de politica de angajare a cadrelor
calificate şi acordă atenţie cuvenită perfecţionării continue din punct de vedere etic
şi profesionist al angajaţilor săi.
Sistemul de deservire a clienţilor trebuie să fie organizat în aşa mod, încît în orice
împrejurări să-i permită brokerului să apere interesele lor.
Brokerii de asigurare/reasigurare fiind parte a pieţei de asigurări, trebuie să contribuie
la dezvoltarea eficientă şi continuă a ei.
Să apeleze mai întîi la arbitrajul ABAR înainte de a se adresa oricarei alte Instanţe, în
caz de litigiu cu una dintre celelalte societăţi membre ale ABAR.
Să respecte statutul de membru al ABAR şi să depună efort permanent pentru bunul
renume al ABAR, promovînd imaginea acesteia în faţa tuturor colegilor, partenerilor
sau presei. Totodată să răspundă favorabil tuturor sarcinilor pe care le va primi din
partea conducerii ABAR şi/sau prin hotărîrile Adunărilor Generale şi să se achite
întocmai şi la timp cotizaţiile stabilite.
Brokerii nu vor întreprinde acţiuni pentru atragerea clienţilor ce au contract de
mandat în vigoare (derulare)cu alţi brokeri.
2. Principiile de activitate a colaboratorilor companiilor de brokeraj în asigurări.Colaboratorii companiilor de brokeraj din asigurări trebuie să se conducă şi să
corespundă următoarelor standarte (cerinţe):
Să dea dovadă de loialitate profesională în relaţiile cu alţi colegi intermediari în
asigurări. Nu vor face afirmaţii şi nu vor întreprinde acţiuni care ar putea să afecteze
imaginea şi prestigiul colegilor săi, cu exceptia cazurilor de contradicţii profesionale,
argumentate tehnic şi va fi oricînd solidar cu ei în efortul depus pentru progresul activitaţii pe
piaţa de asigurări şi pentru întărirea statutului profesional al brokerului de
asigurare/reasigurare.
Colabratorii trebuie să prezinte în lumină favorabilă atît compania sa de brokeraj, atît şi
piaţa asigurărilor în general.
Colaboratorii sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor şi taina comercială
atît în procesul activităţii, cît şi după demisie, schimb loc de muncă.
Colaboratorii trebuie să se conducă în activitatea sa de normele eticii, să nu
folosească poziţia ocupată în cadrul companiei pentru a obţine beneficii materiale
personale, desinestătător sau prin alte persoane.
Colaboratorii trebuie să tindă în pemanenţă spre ridicarea nivelului său cultural, al
deprinderilor şi cunoştinţelor profesionale.
Colaboratorii trebuie să cunoască legislaţia din domeniul asigurarilor şi normele
prezentului Cod.
3. Principiile activităţii în relaţiile cu clienţii.Brokerul de asigurare/reasigurare şi colaboratorii săi trebuie să se conducă de
următoarele principii:
Interesele clientului au prioritate în raport cu orice intreres personal al brokerului şi/sau
al pieţei de asigurări în general.
Să explice clienţilor săi termenii şi condiţiile contractelor pe care le recomandă,
nelăsîndu-le acestora nici o îndoiala asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.
Brokerul de asigurare/reasigurare şi colaboratorii săi se conduc de principiul
nedeclarării informaţiei ce se referă la orice aspect al asigurării clienţilor săi, excepţie
fiind cerinţele legislaţiei în acest sens.
Brokerul de asigurare/reasigurare şi colaboratorii săi trebuie să ofere în exclusivitate
informaţii veridice, complete, legale, referitor la companii de asigurare, produse de
asigurare şi preţurile lor.
Brokerul de asigurare/reasigurare poartă răspundere pentru analiza complexă al
riscului, elaborarea şi pregătirea programelor individuale de asigurare, a contractelor
de asigurare, pentru consultanţă, administrare şi gestionarea contractelor de asigurare
şi relaţiile cu clientul în procesul de regularizare a daunelor.
Brokerul de asigurare/reasigurare trebuie să plaseze riscul conform cotaţiei, obţinute de
la asigurător.
Brokerul de asigurare/reasigurare nu trebuie să întreprindă măsuri sau acţiuni ce
contravin cererii clientului.
În cazul dacă clientul doreşte să rezilieze contractul de mandat, brokerul va returna
toate materialele primite de la client.
4. Principiile activităţii în relaţiile cu societăţile de asigurare.
– Brokerul este obligat să deţină informaţii veridice şi actualizate despre piaţa
asigurărilor internă şi internaţională,despre companii de asigurare şi produsele lor.
– În procesul plasării riscului pe baze de concurs, brokerul trebuie să acţioneze
profesionist şi obiectiv, evitînd relaţii de afiliere cu asigurătorii.
– Brokerul de asigurare/reasigurare trebuie să menţină relaţii de afaceri bune cu
companiile de asigurare şi să respecte contractele de brokeraj încheiate cu ele.
– Brokerul de asigurare/reasigurare nu poate fi afiliat unei anumite companii de asigurare.
– Să informeze ABAR cu privire la eventualele practici incorecte ale asigurătorilor,
pentru păstrarea unui climat de afaceri cît mai corect şi a unei înalte etici
profesionale pe piaţa de asigurări precum şi din spirit de colegialitate.
Capitolul 4. RAPORTĂRI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNTOCMEASCĂ BROKERII DE ASIGURARE ŞI/SAU REASIGURARE
4.1. Prevederi legale aplicabile
În conformitate cu prevederile Legii nr.32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, ale
Ordinului nr.3/2009 și a normelor emise de CSA, brokerii de asigurare au obligaţia să
întocmească şi să depună raportările financiare şi tehnice la CSA (situaţii financiare anuale,
raportări contabile la 30 iunie, raportări trimestriale).
4.2. Raportări financiare şi tehnice
Raportările financiare şi tehnice trebuie să conţină informaţii care să
corespundă cu evidenţele financiar-contabile şi tehnico-operative şi trebuie semnate de
către:
persoana care ţine contabilitatea (directorul economic, contabilul-şef sau altă
persoană împuternicită cu studii economice superioare sau o persoană membră
CECCAR cu care are încheiate contracte de prestări servicii în acest sens) şi
persoana semnificativă - conducerea executivă.
Termenele de depunere sunt stabilite prin normele emise de Comisia de Supraveghere
a Asigurărilor. Pentru raportările trimestriale termenul de depunere este ultima zi
lucrătoare a lunii următoare încheierii trimestrului; rectificările raportărilor aferente trim. II și IV
se transmit odată cu raportările contabile și situaţiile financiare anuale, pentru celelalte trimestre
se transmit la data constatării.
Raportările pe care brokerii de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să le
întocmească şi termenele de transmitere a acestora către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor sunt următoarele:
a. Raportări anuale: situaţiile financiare anuale în forma prevăzută de reglementările contabile în vigoare;
raportarea privind angajaţii şi persoanele cu contract de mandat (A1);
raportarea privind activitatea de marketing a fondului de pensii administrat privat şi/sau al
prospectului de pensii facultative (A2);
raportarea privind evoluţia şi structura capitalului social (A3).
b. Raportări semestriale: raportări contabile, în forma prevăzută de reglementările contabile în vigoare;
raportarea privind evoluţia şi structura capitalului social (A3).
c. Raportări trimestriale: raportarea privind activitatea desfăşurată (A4);
raportarea privind veniturile obţinute de brokeri (A5);
raportarea privind situaţia elementelor de activ şi pasiv (A6);
raportarea privind situaţia modificării capitalurilor proprii (A7);
raportarea privind taxa de funcţionare (A8) sau taxa rectificativă (A9).
4.3. Modul de evidenţiere şi înregistrare a elementelor aferente raportărilor tehnice
Datele din raportări trebuie să corespundă cu datele din evidența contabilă, financiară și
de gestiune sau cu datele din celelalte evidențe ale brokerului de asigurare. Trebuie să se
țină seama de corelațiile existente între formulare (datele se preiau din balanța de verificare).
Clasele de asigurări generale și asigurări de viațătrebuie prezentate aşa cum sunt
definite în Anexa nr.1 la Legea nr.32/2000, respectiv cele 18 clase pentru asigurări
generale şi cele 4 clase pentru asigurări de viaţă.
Poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională se transmite (în copie) în termen
de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acesteia.
Copiile documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului
de asigurare de răspundere civilă profesională se transmit însoțite de adresa de înaintare.
Limita minimă a contractului de asigurare de răspundere civilă profesională este de
1.121.000 euro/eveniment şi 1.700.000 euro sumă agregată pe an, fără franşiză, prevăzută în
Ordinul CSA nr.15/2010.
În cazul încetării valabilităţii contractului de asigurare de răspundere civilă profesională
se retrage autorizaţia de funcţionare.
ANEXE
Anexa nr. 1
CERERE-STANDARDprivind autorizarea ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare
Data .................
1. Denumirea completă pentru persoana juridică .......................................
............................................................................................................................
2. Numarul de inmatriculare la oficiul registrului comertului ...................................
3. Codul unic de inregistrare ...............................................................................
4. Adresa pentru sediului social ............................................................
5. Numarul de telefon ............................................................................................
6. Numarul de fax ..................................................................................................
7. Adresa e-mail ..................................................................................................
8. Numele si functiile persoanelor semnificative:....................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
9. Numele sau denumirea, dupa caz, a asociatilor sau actionarilor semnificativi:
..................................................................................................................................
................................................................................................................................
..................................................................................................................................
10. Persoana de contact (numele, prenumele, functia, telefon, adresa e-mail)..........
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
11. Reprezentantul legal .......................................................................................
12. Lista documentelor depuse:..................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
Subsemnatul (conducatorul executiv) ........................................., in calitate de
reprezentant legal al ..................................................................................., cunoscând
prevederile Codului penal privind falsul în declarații, declar pe propria răspundere că toate
informațiile și documentele sunt complete și conforme cu realitatea și că nu există alte
fapte relevante care trebuie aduse la cunoștința Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Numele și prenumele (cu majuscule) ..................................................
Semnătura ................................
Anexa nr. 2
DECLARAŢIE*)
Subsemnatul, ..........................................................., (numele şi prenumele)
declar că (denumirea brokerului de asigurare/reasigurare) ....................................
..................................................................... nu este acţionar sau asociat direct ori
indirect al unui asigurător, reasigurător, al unui agent de asigurare ori de
reasigurare, al unui asistent în brokeraj şi că nu are ca acţionar direct sau indirect
ori ca administrator un asigurător, reasigurător, un agent de asigurare ori de
reasigurare, un asistent în brokeraj sau conducătorul unui asistent in brokeraj
persoană juridică ori conducătorul unui unui agent de asigurare persoană juridică.
Data .........................................
Semnătura ...............................
Anexa nr. 3
DECLARAŢIE*)
Subsemnatul, .............................................................., (numele şi prenumele)
declar că:
a) nu mă aflu în conflict cu o autoritate de supraveghere din domeniul
asigurărilor sau financiar-bancar ori al pensiilor private din România ori din
străinătate, nu am fost sancţionat și nu mi s-a respins sau retras o autorizaţie sau
aprobare de către o asemenea autoritate, nu m-am aflat în altă situaţie care prin
aspectele relevate ar putea avea efecte negative asupra imaginii ori activității
brokerului la care persoana în cauză este desemnată cu responsabilităţi de
administrare şi/sau de conducere;
b) nu am exercitat, fără aprobarea autorităţii menţionate la lit. a), o funcţie
pentru care, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, era prevăzută obligativitatea
obţinerii unei astfel de aprobări;
c) în exercitarea unei funcţii de administrare şi/sau de conducere a unui
asigurător sau intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări sau a unei sucursale a
unui asigurător sau intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări străin, nu am
participat la adoptarea şi/sau aplicarea unor decizii privind activitatea acestuia, prin
care s-a urmărit satisfacerea unor interese individuale ori de grup;
d) intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări unde am activat nu s-a aflat
în situația de a nu depune la un asigurător sau un reasigurător sumele încasate cu
titlu de prime de asigurare sau de reasigurare, în perioada în care am exercitat
funcţia de administrare şi/sau de conducere a intermediarului în cauză;
e) entităţile la care am exercitat sau exercit responsabilităţi de administrare
şi/sau de conducere ori la care sunt sau am fost acţionar semnificativ ori asociat nu
s-au aflat în conflict cu vreo autoritate din România ori din străinătate, însărcinată
cu supravegherea în domeniul asigurărilor sau financiar-bancar, și nu au fost
supuse vreunei sancţiuni dispuse de o asemenea autoritate sau aceasta le-a
refuzat ori le-a retras o autorizaţie;
f) nu am făcut și nu fac obiectul unor proceduri penale.
Data .......................................
Semnătura ...............................
*) Se va completa de către administrator și conducătorul executiv, după caz.
Anexa nr. 4
DECLARAŢIE*)
Subsemnatul, .............................................................., (numele şi prenumele)
propus pentru funcţia de (având funcţia de)**) .........................................................
la ..........................................................................................., (denumirea brokerului
de asigurare/reasigurare) declar că nu voi deține funcții de conducere la o altă
persoană juridică română sau străină după obţinerea autorizaţiei de funcţionare sau
după aprobarea de către C.S.A., precum și în timpul exercitării funcției la brokerul
de asigurare şi/sau de reasigurare şi voi avea domiciliul/reşedinţa în
...........................................................................................................................
.....................................................................................................................................
Data .......................................
Semnătura ...............................
Anexa nr. 5
DECLARAŢIE*)
Subsemnatul, .............................................................., (numele şi prenumele)
propus pentru funcţia de (având funcţia de)**) administrator la
............................................................................................................................., (denumirea
brokerului de asigurare/reasigurare) declar că nu sunt angajat al unei societăți de
asigurare/reasigurare, persoană juridică română sau străină, condiție pe care o voi
îndeplini și după obţinerea autorizaţiei de funcţionare şi voi avea domiciliul/reşedinţa în
...............................................................................................
.....................................................................................................................................
Data .......................................
Semnătura ...............................
Bibliografie
1. Bistriceanu, Gh., Asigurări şi Reasigurări în România, Editura Universitară, Bucureşti, 2006
2. Bogdan, D. M., Controlul în asigurări, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005
3. Ciumas, C., Economia societatii de asigurare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009
4. Negru, T., Asigurări – Ghid practic, Editura C.H. Beck, Colecţia Oeconomica, Bucureşti, 2006
5. Norma privind calificarea profesională şi pregătirea continuă a intermediarilor în asigurări din
03.05.2012
6. Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
7. Legea 31/1990 privind societăţile comerciale
8. www.portaldeasigurari.ro
![Financijska kriza 2008/2009 [Agram Brokeri d.d.]](https://img.pdfslide.net/doc/110x75/577dac871a28ab223f8df7b0/financijska-kriza-20082009-agram-brokeri-dd.jpg)
