UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITETI FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE SISTEME BANCARE EUROPENE

REFERAT

AVRAMESCU TIBERIU

MASTERANZI: WEBER IULIANA-ELISABETA DOBRE FLORICA-MDLINA

Ianuarie 2011 -

CUPRINS>CUPRINS>...........................................................................................................................................................................2

Page 2 of 21

Politici monetare in Romania: 1990-1999

In anii 90 a fost o preocuparea crescanda pentru stabilitatea preturilor ca premisa a unei cresteri economice durabile. Timp de aproape 7 ani, din noiembrie 1990 pana in mai 1997, in Romania a fost un proces de liberalizare a preturilor ce a fost parcurs in mai multe etape. Acest proces a condus insa catre cresterea inflatiei pana la 256,10% in 1993. Inflatia a fost extrem de volatila si intre anii 1991-1994 in Romania a fost numai inflatie de 3 cifre. Apoi, in anii 1995-1996 inflatia a fost de 32.30%, respectiv de 38.80% pentru ca in anul 1997 sa depaseasca din nou pragul de 100%.

Fig. 1 - Evolutia ratei inflatiei 1999-2007 Sursa: Institutul National De StatisticaPage 3 of 21

In acest context, masurile adoptate in cadrul politicii monetare a BNR au vizat constructia unui mecanism si a unor instrumente de politica monetara, si, din 1991 s-au adoptat primul Statut al BNR (legea 34/1990) si Legea bancara (Legea 33/1991), care au introdus sistemul bancar pe doua nivele banca centrala si banci comerciale. In domeniul politicii monetare au fost luate o serie de masuri importante. BNR avea drept obiectiv controlarea mesei monetare, si prin urmare si-a inceput politica dezinflationista prin cresterea costului refinantarii pe care o acorda bancilor comerciale. La inceputul anilor 1990 in Romania, datorita situatiei favorabile a rezervelor valutare, era un mediu propice pentru adoptarea ca ancora inflationista mentinerea unui curs de schimb fix. Nivelul acestor rezerve nu a putut fi insa mentinut. La inceputul anului 1991 a fost deschisa piata valutara interbancara si au fost create casele de schimb valutar dar, cu foarte multe restrictii. Rezervele internationale nete ale sistemului bancar au depasit 500 milioane dolari abia in 1994. Fiind o perioada de tranzitie, inflatia s-a dovedit a fi greu de controlat iar politica monetara a BNR-ului avea caracter de acomodare. In lipsa unor rezerve valutare consistente care sa permita utilizarea cursului de schimb ca ancora nominala, controlul cresterii masei monetare a devenit principala cale de diminuare a presiunilor inflationiste, mai ales in prima parte a tranzitiei. Dupa 1990, agregatul monetar extins (M2) a fost de fapt ancora principala a politicii monetare. Prin aceasta politica se urmarea o crestere mai mica a cantitatii de bani decat PIB-ul si astfel diminuandu-se presiunile inflationiste. Romania, dupa 1990 trebuia sa se adapteze unor standarde internationale. Devenise tara democratica, cu o economie de tranzitie si trebuia sa aiba in vedere cresterea economica si asigurarea echilibrului extern. Din aceasta cauza, eficienta politicii monetare a fost ingradita. Cresterea economica din 1995-1996 s-a obtinut prin cresterea datoriei publice si deteriorarea contului curent al balantei de plati. Anul 1997 a fost marcat de doua decizii importante: liberalizarea pietei valutare si o noua etapa in liberalizarea preturilor, decizii care au generat presiuni inflationiste majore.

Page 4 of 21

Fig. 2 - Cresterea economica si deficitul de cont curent 1990-2008

POLITICA MONETAR sI CONTROLUL INFLAIEI Unul din obiectivele principale ale interventiei statului este mentinerea stabilitatii preturilor. Este nendoielnic faptul ca utilizarea activa a instrumentelor de politica monetara (cursul de schimb, masa monetara, rata dobnzii) are un efect important asupra inflatiei. 3.4.1 MASA MONETAR n Romnia, controlul inflatiei prin intermediul masei monetare este complicat de fenomenul de demonetizare acuta a economiei, care s-a produs n anii 1990 - 1993. n acea perioada, datorita practicarii unor dobnzi negative n termeni reali si datorita prabusirii productiei, a avut loc o scadere dramatica a cererii de bani, manifestata prin cresterea vitezei de rotatie a banilor pna la 8,6 rot./an n noiembrie 1993. Cu alte cuvinte, datorita nencrederii populatiei n moneda nationala, aceasta ajunsese sa acopere mai putin de 12% din PIB, n timp ce, n nici una din tarile centraleuropene, acest raport nu scazuse sub 30%. La sfrsitul anului 1993, cnd s-a luat decizia relansarii ncrederii n moneda nationala, s-a pus concomitent si problema remonetizarii economiei, n sensul cresterii mai accentuate a masei monetare dect a ratei inflatiei, pna cnd moneda va ajunge sa acopere din nou, circa 40 - 50% din PIB. Acest proces este destul de complicat deoarece remonetizarea nu se transforma n inflatie suplimentara doar atta timp ct PIB creste sensibil, iar cererea de bani se mbunatateste la rndul ei. ncepnd cu al doilea trimestru al anului 1994, cresterea masei monetare a devansat cresterea preturilor, aratnd practic, ca fenomenul de demonetizare s-a ncheiat si a nceput un proces invers, care semnifica recstigarea ncrederea publicului n moneda nationala. De exemplu, Page 5 of 21

n 1995, cresterea masei monetare cu circa 71% nu a dus la o inflatie de aceeasi magnitudine, ci doar la o inflatie de circa 30 procente, tocmai datorita cresterii PIB cu circa 7% si a scaderii vitezei de rotatie cu aproape 20%, (de la 5,6 rotatii pe an la 4,5 rotatii pe an). n 1996 se constata o anumita stabilizare a vitezei de rotatie (4,9 rotatii pe an). Politica monetara a reusi n 1997 sa tempereze considerabil inflatia care, n contextul economic dominat de liberalizari de preturi si dezechilibre structurale, sa dezvolte ritmuri periculoase (cresterea preturilor la consumator a fost de 151,4%). Liberalizarea preturilor efectuata n prima parte a anului 1997 a reprezentat ultima etapa majora de liberalizare, fiind de asteptat ca, n continuare, fluctuatiile de preturi sa fie sensibil mai mici si datorate tot mai mult factorilor structurali. Fermitatea politicii monetare a fost inegala, att de-a lungul anului 1997, ct si pe orizonturi de timp mai scurte. Constituind principala ancora a programului de stabilizare, politica monetara s-a ntarit chiar din primele luni ale anului 1997, mentinndu-si un caracter puternic restrictiv pna la nceputul semestrului al doilea. Miznd pe calmarea inflatiei (rata inflatiei s-a redus de la 30,7% n luna martie la nivelul de 0,7% n luna iulie) si asumnd continuarea refacerii cererii de bani, politica monetara a cunoscut o anumita relaxare n a doua parte a anului. Aceasta decizie s-a dovedit prematura, n conditiile relaxarii generale a politicii macroeconomice, ce a dus la stoparea recstigarii ncrederii n moneda nationala si chiar la deteriorarea acesteia. n 1998, procesul de remonetizare a economiei a continuat ritmul de crestere a masei monetare devansnd cu mult rata inflatiei. Semnalele favorabile care sugereaza refacerea ncrederii n moneda nationala sunt puse, totusi, sub semnul ntrebarii de comportamentul populatiei, ale carei economii n lei au crescut ntr-un ritm net inferior celor nregistrate de masa monetara ca urmare a tendintei descendente manifestate de rata dobnzii si a deprecierii n termeni reali a monedei nationale fata de dolarul american. Concluzia cea mai importanta este aceea ca instrumentul monetar cel mai important pentru stoparea inflatiei este masa monetara si controlul acesteia. De aceea, interventiile pentru majorarea lichiditatii n circuitele economice trebuie realizate cu multa prudenta. Deteriorarea (n sensul cresterii) vitezei banilor si evolutia negativa a productiei (n sensul scaderii) pot nsa diminua sau chiar compromite capacitatea politicii monetare de a controla inflatia. Politica monetara trebuie sa aiba n vedere n ce maniera controlul sau reducerea cantitatii de bani din circulatie afecteaza viteza de rotatie a banilor si mai ales productia si oferta de bunuri pe piata. 3.4.2 CURSUL DE SCHIMB Relatia dintre cursul de schimb si rata inflatiei este unul dintre cele mai controversate subiecte economice n Romnia. Adeptii mentinerii unui curs fix blameaza devalorizarea leului ca fiind cauza majora a inflatiei n tara noastra, n realitate nsa, cifrele ofera foarte putin suport acestei idei.Page 6 of 21

n primul rnd, relatia dintre cursul de schimb valutar si rata inflatiei este biunivoca, cele doua variabile influentndu-se reciproc. Cum pna n luna mai 1993 procesul de liberalizare a preturilor a avut un caracter administrat, se distinge cu greu o relatie de cauzalitate puternica dinspre cursul de schimb nspre inflatie. Mult mai veridica pare cealalta alternativa a ajustarilor la care a fost obligat cursul de schimb ca urmare a modificarilor preturilor din economie, n conditiile n care rezervele valutare erau cu totul insuficiente. n al doilea rnd, cursul de schimb real nu s-a situat, la nceputul reformei, la un nivel de echilibru (care sa egalizeze exportul cu importul). Este bine cunoscut faptul ca n perioada 1983 1989 excedentele contului curent al balantei de plati se obtineau prin mijloace pur administrative, n care nivelul cursului (14 lei/dolar) nu joaca, practic, nici un rol, cursul de schimb de echilibru situndu-se n anul 1990, dupa unele calcule, la circa 33 - 25 lei/dolar. Astfel, cursul de schimb al leului a fost din start puternic supraapreciat, iar devalorizarile si deprecierile ulterioare au intervenit fie prea trziu, fie ntr-o proportie insuficienta pentru a corecta acest dezechilibru initial. Fapt este ca echilibrul cursului real a fost atins din nou abia n martie - aprilie 1994, la un nivel de circa 1.650 lei/dolar, care a echilibrat contul curent al balantei de plati timp de cteva luni. Concluzia cea mai importanta este aceea ca, ntr-o masura mai mare, cursul de schimb este determinat de evolutia inflatiei, dect invers. n ntreaga perioada, cu foarte putine momente de exceptie, obiectivul urmarit a fost utilizarea cursului valutar drept ancora inflationista. Pentru ca aceasta sa functioneze, e nevoie de ndeplinirea a doua conditii: cursul initial sa nu fie supraevaluat, pentru a induce credibilitatea si a limita cererea de valuta, iar stabilitatea lui, chiar si relativa, sa fie sprijinita n permanenta de celelalte instrumente de politica monetara. Dar n tara noastra nu au fost respectate nici una din cele doua conditii: pe de o parte, cursul ancora pornea de la niveluri puternic supraevaluate, ceea ce ntretinea dezechilibre pe piata valutara si alimenta nencrederea operatorilor n capacitatea autoritatilor de a sustine o astfel de politica; pe de alta parte excesul de lichiditati si/sau dobnzi negative n termeni reali descurajau suplimentar pe detinatorul de moneda nationala si reducea sustenabilitatea cursului ancora. Aceasta a avut consecinte dintre cele mai grave pentru economie n ansamblu. n primul rnd, supraevaluarea a stimulat importul si a descuraj exportul, contribuind n buna masura la mentinerea deficitului cronic al balantei de plati. Daca la nceputul anului 1990, Romnia avea o pozitie externa confortabila, dupa opt ani de tranzitie una din restrictiile cele mai severe este legata tocmai de finantarea deficitului balantei de plati chiar daca datoria externa acumulata ramne, totusi, la niveluri suportabile.

Page 7 of 21

n al doilea rnd, restructurarea sectorului real a fost ntrziata si distorsionata. Semnalul transmis de preturile internationale era confuz, cu att mai mult cu ct s-au mentinut, practic, cursuri multiple ale monedei nationale. n al treilea rnd nu s-a putut forma uan din cele mai importante piete pentru o economie deschisa piata valutara. mpiedicata sa-si gaseasca echilibrul, aceasta a ramas la un stadiu incipient de dezvoltare si, desigur, a avut un impact negativ, asupra nchegarii altor piete n special cea monetara si cea de capital. n al patrulea rnd, nefunctionarea pietei valutare a fost principala piedica pentru investitiile straine si a transmis un semnal confuz cu privire la orientarea autoritatilor romne. Se poate spune ca esecul politicii valutare este n strnsa legatura cu progresul lent al economiei romnesti pe calea maturizarii structurilor de piata. 1.4.3 NIVELUL DOBNZILOR Succesele majore ale anului 1994, privind reducerea dramatica a ratei inflatiei, recapatarea ncrederii publicului n moneda nationala, reluarea pe baze sanatoase a procesului de remonetizare a economiei sunt legate nemijlocit de politica unor dobnzi puternic pozitive. Dobnzile real-pozitive au un rol important n economia de piata, mentinnd-o ntr-o permanenta stare de veghe, semnaliznd permanent, n fond, caracterul limitat al resurselor. Fiind un fenomen foarte complex, dobnda trebuie privita concomitent din mai multe unghiuri de vedere: al deponentilor, al bancilor comerciale, al solicitantilor de credite si al economiei n ansamblu. Din punctul de vedere al deponentilor, este evident ca dobnda nu se formeaza numai functie de inflatia anticipata. n calculele lor, deponentii includ costul de oportunitate al renuntarii la valuta, care este direct proportional cu deprecierea asteptata. Este evident ca la o depreciere asteptata a monedei nationale, publicul va renunta la valuta doar daca depozitele n lei i vor oferi o rata a dobnzii care sa-i compenseze nu numai aceasta depreciere, ci si dobnda calculata la depozitele n valuta. Totodata, n momentul n care cursul de schimb practicat pe piata interbancara este perceput de public ca fiind supraevaluat, anticipatiile deprecierii cresc, facnd obligatorie o rata mai nalta a dobnzii pentru a le contracara. Din punctul de vedere al bancilor comerciale, ratele nalte n termeni reali ale dobnzilor au avut un anumit efect pozitiv. Pe de o parte, scaznd inflatia, capitalul bancilor nu s-a mai depreciat sub presiunea acesteia. n plus, acceptarea de catre public a practicarii de dobnzi pozitive n conditiile unei inflatii nca nalte a dus la oprirea procesului de decapitalizare accentuata a bancilor. Pe de alta parte, este de semnalizat ca marjele nalte ale dobnzilor stimuleaza fenomenul selectiei adverse, debitorii cei mai buni fiind nevoiti sa suporte, prin costurile mai mari, lipsa de neperformanta a debitorilor rau-platnici.Page 8 of 21

Din punctul de vedere al solicitantilor de credit, cresterea dobnzilor face pe orice potential solicitant de credit sa reconsidere celelalte alternative de finantare: din profitul propriu, prin arierate fata de alte firme sau prin arierate fata de buget. Exista un numar limitat de firme mari care au recurs la cresterea arieratelor ca raspuns la politica de nasprire a dobnzilor. n al doilea rnd, nici chiar firmele mari nu-si pot permite sa sfideze la infinit obligatiile pe care le au fata de furnizori si fata de buget, fiind nevoite sa nceapa procesul de restructurare. Nu este deloc ntmplator faptul ca cei mai mari 150 de datornici din economia romneasca au fost pusi sub supravegherea Agentiei Romne de Restructurare, fapt care, dupa cum se pare, a nceput sa aduca rezultate pozitive. n al treilea rnd, chiar daca vor ramne dependente de subventiile bugetare, o serie de firme rau-platnice vor fi subventionate n mod transparent, pe seama sectorului bancar. Astfel, se pune un zid de protectie ntre partile mai putin viabile din economia reala, pe de o parte si sectorul bancar, pe de alta parte. Din punctul de vedere al economiei n ansamblu, efectul general al politicii de dobnzi a Bancii Nationale poate fi apreciat drept favorabil: n primul rnd, s-a reusit remonetizarea economiei. La sfrsitul anului 1993, masa monetara reprezenta numai 13,8% din PIB ceea ce corespundea unei viteze de rotatie a banilor de 7,25; la sfrsitul anului 1995 masa monetara reprezenta 18% din PIB, ceea ce corespundea unei viteze de rotatie de 5,5.

Page 9 of 21

Tabel III. 6 Evolutia PIB, masei monetare si vitezei de rotatie Anul UM 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 Masa monetara (medie) mld. lei 478,0 603,5 1209,6 2764,4 6652,2 13107,7 22219,5 45116,1 70212,3 PIB mld. lei 857,9 2203,9 6029,2 20035,7 49773,2 72135,5 108390,9 249750,2 338670,0 Ponderea masei Viteza de rotatie monetare n PIB (medie) % nr. rotatii 55,71 1,79 27,38 3,65 20,06 4,98 13,79 7,25 13,36 7,48 18,17 5,50 20,49 4,90 18,06 5,55 20,7 4,82

Graficul nr. III.9 Evolutia PIB, masei monetare si vitezei de rotatie

n al doilea rnd, s-a putut realiza o crestere a nivelului real al creditelor acordate agentilor economici, fara ca aceasta sa reprezinte o presiune inflationista suplimentara. Fata de sfrsitul anului 1993, creditele acordate agentilor economici au fost mai mari cu 204% la sfrsitul anului 1995. Aceasta crestere devanseaza substantial evolutia din aceeasi perioada a preturilor din economie, ceea ce explica ntr-o anumita masura reluarea cresterii economice viguroase.

Tabel III. 7Page 10 of 21

Creditul intern Anii Credit intern mld. lei Ponderea cresterii creditului fata de sfrsitul anului anterior % 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 674,6 1255,1 2640,2 5523,7 12350,8 22493,2 40959,3 62584,7 86 110 109 123 82 82 52,7 299,2 395,5 161,7 127,8 156,9 251,4 140,6 Indicele cresterii pretului fata de sfrsitul anului anterior %

n al treilea rnd, analiza datelor la nivel macroeconomic arata mbunatatirea comportamentului agentilor economici. Astfel, daca n 1993 ponderea stocurilor n PIB reprezenta 11%, n conditiile n care cresterea economica fusese abia 1%, n 1994 cresterea stocurilor reprezenta 7% din PIB, iar n 1995 numai 4% din PIB. n 1995, pentru prima data dupa 1989, cresterea stocurilor a fost inferioara cresterii productiei. Deci resursele din economie nu au mai fost imobilizate n formarea de stocuri, ci au fost utilizate mai eficient pentru reluarea ciclului de productie.

Tabel III. 8 Ponderea stocurilor n PIB Anul Stocuri PIBPage 11 of 21

Ponderea stocurilor n

mld. lei 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 89,7 301,1 736,7 2212,2 2252,6 2085,1 1694,8 5800

mld. lei 857,9 2203,9 6029,2 20035,7 49773,2 72135,5 108390,9 249750,2

PIB % 10,5 13,6 12,2 11,1 4,5 2,9 1,6 2,3

Sursa: Banca Nationala a Romniei, Rapoarte anuale 1991-1995, Raport anual 1997

Dar acest lucru nu nseamna ca dobnzile pot creste indefinit. Dincolo de un anumit nivel, efectele negative ncep sa se faca simtite si chiar se pot rasfrnge asupra celor pozitive. Astfel, n primul rnd, apare tot mai pregnant riscul selectiei adverse: potentialii debitori solvabili se abtin sa contracteze noi credite, care ajung sa fie directionate spre debitori cu o situatie precara. n aceste conditii, resursele reale sunt irosite n domenii neprofitabile. n al doilea rnd, sunt stimulate actiunile speculative pe piata valutara, care tinde sa profite de pe urma diferentialului de dobnda. Este posibil sa se produca, prin mecanisme ale pietei, o supraapreciere nesustenabila a monedei nationale. Acest lucru nu s-a ntmplat la noi, n parte pentru ca bancile au trecut la acordarea de credite direct n valuta si au favorizat indirect, pe importatori. Politica de dobnzi a Bancii Nationale a tinut cont de particularitatile economiei romnesti si a fost astfel conceputa nct sa nu ramna numai cu caracter teoretic. Astfel creditele de refinantare acordate de BNR au fost purtatoare ale unor dobnzi diferentiate. Rata de referinta a Bancii Nationale, cea practicata pentru creditele structurale, a ramas la 70% n 1994, ceea ce a reprezentat cu putin peste rata inflatiei nregistrate n acel an. La nivelul ratei de referinta au fost acordate credite pentru sprijinirea sectoarelor considerate de Guvern esentiale pentru politica sa economica generala. O realitate asociata cu asteptarile inflationiste o constituie, n prezent, nivelul dobnzilor din economie, aflate sensibil peste cota prognozata oficial a inflatiei. Aceasta situatie reflecta faptul ca publicul (agentii economici, dar si populatia) percepe inflatia viitoare la niveluri mai mari dect cea proiectata si determina autoritatea monetara la maxima prudenta n reducerea dobnzilor. O scadere brusca a acestora sub nivelul real - pozitiv dorit de public, ar antrena consecinte deosebit de nefavorabile: (re)dolarizarea, scaderea ncrederii n moneda nationala (si a cererii de bani), cresterea stocurilor de materii prime. Un rol esential n combaterea acestor tensiuni l poate avea crestereaPage 12 of 21

ncrederii induse de autoritati, coordonarea politicilor macroeconomice si o transparenta sporita n privinta mix-ului de politici folosit.

CONCLUZIIUnul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, n cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Fenomenul inflationist e considerat un semn al unui dezechilibru n economie, motiv pentru care se impune necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist. Experienta mondiala ca si ntregul spectru al teoriei economice releva ca o crestere economica de durata si sanatoasa nu se poate realiza dect ntr-un mediu neinflationist. Politica monetara si instrumentele acesteia au evoluat n functie de conditiile istorice din fiecare perioada dar obiectivul sau central a ramas n continuare stabilitatea preturilor. Echilibrul monetar reprezinta un proces care implica actionarea mai multor prghii economice si monetare n asa fel nct n final sa duca la realizarea echilibrului ntre masa monetara si oferta de bunuri si servicii, ntre cererea solvabila si capacitatea economiei de a asigura stabilitatea relativa a preturilor. Pentru ilustrarea stabilitatii monetare este analizata experienta Romniei n perioada consecutiva Revolutiei din Decembrie 1989. Evenimentele care au fost determinate la nceputul tranzitiei de la economia centralizata, totalitara la economia de piata au provocat un dezechilibru monetar major asa cum s-a ntmplat si cu celelalte state din Europa Centrala si de Est, care au pornit pe acelasi drum. Dar si n anii premergatori lui 1989 dezechilibre grave si profunde ncepuse sa se manifeste alaturi de declinul economic iar inflatia luase forma cea mai periculoasa, cea reprimata, manifestata prin penurie generalizata de marfuri si economisire fortata. ara noastra s-a confruntat cu un proces inflationist de durata si amploare mai ridicata dect majoritatea celorlalte tari n tranzitie ca urmare a unor multitudini de cauze: sistemul rigid de preturi mostenit de la vechiul regim, preturile controlate administrativ, dezechilibre majore ale sectorului real al economiei, socurile externe care au determinat autoritatile sa opteze pentru liberalizarea prudenta si graduala a preturilor. Prudenta initiala a avut solide ratiuni de ordin politic si social si sa dovedit o masura acceptabila pe termen scurt dar tot mai greu de suportat pe termen mediu. ncercarea de a trata efectele si nu cauzele fenomenelor, nu a facut dect sa amplifice presiunile inflationiste si sa majoreze costul masurilor inflationiste. Inflatia atinsa n 1993 (256,1%) a determinat Banca Nationala a Romniei sa treaca la o politica antiinflationista care, asa cum s-a vazut mai trziu a dus la stabilitatea relativa a leului, parte componenta a procesului de reforma initiata de tara noastra . Se poate aprecia ca stapnirea inflatiei si reducerea ei la niveluri comparabile cu cele nregistrate n tarile cu economie de piata matura reprezinta nu numai un obiectiv - cheie, dar si o unitate de masura a performantelor politicii economice a autoritatilor romne. ANEXA LISTA TABELELOR sI GRAFICELOR DIN TEXTPage 13 of 21

Tabelul nr. II.1 Tabelul nr. II.2 Tabelul nr. II.3 Tabelul nr. II.4 Tabelul nr. III.1 Tabelul nr. III.2 Tabelul nr. III.3 Tabelul nr. III.4

Cresterea preturilor de consum n tarile dezvoltate Gradele de ndatorare a administratiei publice Evolutia inflatiei ntr-o serie de tari n tranzitie Hiperinflatii n foste economii centralizate Deficitul fiscal Evolutia veniturilor reale n economie Active financiare ale populatiei Sectorul ntreprinderi - pozitia fata de sistemul bancar al

Tabelul nr. III.5 Ponderea refinantarii de la BNR n pasovul bilantului agregat bancilor comerciale Tabelul nr. III.6 Tabelul nr. III.7 Tabelul nr. III.8 Graficul nr. III.1 Graficul nr. III.2 Graficul nr. III.3 Graficul nr. III.4 Graficul nr. III.5 Graficul nr. III.6 Graficul nr. III.7 Graficul cstigurile nr. Evolutia PIB-ului, masei monetare si vitezei de rotatie Creditul intern Ponderea stocurilor n PIB Rata inflatiei (variatie trimestriala) PIB real Ponderea sectorului privat n PIB Comertul exterior pe grupe de produse Balanta de plati Ponderea datoriei externe n PIB Bugetul de stat III.8 Productia salariale industriala, productivitatea muncii

si

Graficul nr. III.9

Evolutia PIB-ului, masei monetare si vitezei de rotatie BIBLIOGRAFIE

1. BASNO, CEZAR, NICOLAE DARDAC, CONSTANTIN FLORICELPage 14 of 21

Moneda Credit Banci, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti, capitolul 14 2. ISRESCU, MUGUR Inflatia si echilibrele fundamentale ale economiei romnesti, Caiete de studii ale BNR, Nr. 3, Iunie 1996 Teorii si politici monetare - Note de curs 3. RDULESCU, EUGEN Politica monetara n procesul de dezvoltare a economiei romnesti - Teza de doctorat, 1997 4. * * * BANCA NAIONAL A ROMNIEI

1997,

Caiete de studii 1/1995, Autor: Prof. dr. Silviu Cerna - "Inflatia (Repere pentru o sinteza)" Rapoarte anuale 1991 - 1995 Raport anual 1997 5. * * * TRIBUNA ECONOMIC nr. 19 / 13.05.1998 pg.71 nr. 51-52 / 18-25.12.1998 pg. 139

Page 15 of 21

DE LA MADALINA

n ultimul deceniu de guvernare comunist, emisiunea monetar menit s astupe gurile negre" din economie - ineficiena coloilor industriali rsrii la comand politic i nu pentru a servi nevoile populaiei - aproape s-a dublat. Aceasta, n vreme ce cantitatea de mrfuri produs a stagnat, n ciuda relatrilor triumfaliste despre nregistrarea unor producii record de la an la an. O asemenea expansiune a masei monetare nu s-a reflectat n creterea preurilor, care erau ngheate" arbitrar, ci mai degrab n creterea cozilor pentru cumprarea mai tuturor produselor. Mai simplu spus, oamenii aveau din ce n ce mai muli bani, ns pe pia" erau tot mai puine bunuri pe care s le cumpere. n acest context, liberalizarea preurilor de dup 1990 nu a fcut dect s elibereze mecanismul de echilibrare a cererii i ofertei, ceea ce a condus, firesc, la creterea puternic a preurilor. Contrar interpretrii majoritii analitilor i comentatorilor, schimbarea politic din 1989 nu a adus cu sine reconstruirea instituiilor mone-tare pe principiile economiei de pia. Nu putem vorbi despre existena unui proces de liberalizare n domeniul monetar, aa cum am putea vorbi de unele reforme de liberalizare n diferite domenii ale economiei. Desigur, sistemul financiar-bancar al Romniei a suferit transformri profunde, numai c acestea nu pot fi ncadrate conceptual n reforma general menit s instaureze economia de pia. Tocmai din acest motiv, titlul seciunii de fa este dat de ideea de management monetar", mai degrab dect de cea a reformei". Economia Romniei a trecut, n realitate, de la un sistem de natur cvasi-monetar, bazat pe un surogat de moned, n care bncile deineau un rol pur decorativ (alocarea creditului era complet centralizat), la un sistem monetar etatizat, asemntor cu majoritatea celor existente n lume la ora actual. Bineneles, aceast trecere nu a avut loc brusc, ci gradual. Astfel, n prima parte a anilor '90 s-au practicat pe scar relativ important credite direcionate, cu dobnd preferenial, n special pentru agricultur i export, din emisiunea bncii centrale. Astfel de credite distorsioneaz alocarea resurselor n economie prin favorizarea netransparent a unor sectoare n dauna celorlalte. O msur intervenionist agresiv care a marcat istoria financiar post-revoluionar este reprezentat de naionalizarea valutei" din toamna anului 1991. Pe fondul unei crize economice i politice grave, credibilitatea monedei naionale a sczut drastic. Pentru a finana importurile dePage 16 of 21

combustibili, guvernul a fost nevoit s oblige agenii economici s schimbe valuta n lei, la un curs de schimb arbitrar (mult mai sczut dect cel de pe pia). Anii 1992-1993 reprezint, poate, cea mai neagr perioad a managementului" monetar post-decembrist. Turarea tiparniei de bani a transformat necesara ajustare a preurilor ntr-o nefast i pguboas hiperinflaie. Scderea valorii leului ntr-un ritm anual de 200-300% a dus la prbuirea ncrederii n moneda naional i la abandonarea ei, practic, de o parte important a populaiei. Este demn de remarcat c nivelul maxim al ratei dobnzii a urcat doar pn la 70-80%, cu alte cuvinte s-a nregistrat o rat real a dobnzii puternic negativ, ceea ce a generat srcirea masiv a unei largi pturi sociale. De pe urma exproprierii inflaioniste a oamenilor care aveau depozite de economii la CEC, de exemplu, au avut de ctigat grupurile de interese coalizate n jurul ntreprinderilor de stat nerentabile: vechii directori, care considerau ntreprinderea drept propria moie, mpreun cu liderii sindicali, care au nceput s vnd tot mai scump voturile munci-torilor noii clase de politicieni. Impulsionate de creterea masei monetare (cu 141% n 1993), anticiprile inflaioniste tot mai mari au intensificat viteza de circulaie a banilor, ceea ce a dus la accelerarea creterii preurilor pn la un nivel aproape incontrolabil. Scderea cererii de bani ilustrat prin reducerea raportului dintre masa monetar i PIB a fcut ca publicul s dein n 1994, paradoxal, doar un sfert din lichiditile de care dispunea n 1990. Reducerea cererii de bani i derapajul tot mai evident pe panta hiperinflaiei a forat autoritile monetare s corecteze politica monetar ncepnd cu sfritul anului 1993. BNR a sporit drastic rata dobnzii de refinanare i, relativ curnd, rata dobnzii practicat de bnci (aproape 100% n primvara lui 1994) a ajuns real pozitiv. Evoluia dobnzilor a stopat retragerile masive de lei din bnci i a calmat creterea preurilor i degringolada cursului de schimb. Din pcate, dup mai puin de un an, firava tendin de stabilizare macro-economic" a devenit foarte repede ameninat de relaxarea politicii monetare". n 1995, BNR a pompat n economie cantiti uriae de lichiditi profitnd de apatia anticiprilor inflaioniste ale populaiei. Creterea masei monetare cu peste 70%, n timp ce nivelul preurilor a sporit doar cu 28%, a fost denumit eufemistic remonetizare"[2]. n realitate, remonetizarea" a nsemnat acordarea de lichiditi ntreprinderilor de stat neperformante, ceea ce aPage 17 of 21

permis creterea PIB real" - de fapt, a produciei sectoarelor energofage, a stocurilor i a importurilor. De asemenea, trebuie remarcat o alt justificare pentru umflarea ofertei de bani, anume salvarea de la prbuire a bncilor Credit Bank i Dacia Felix (pentru aceasta, BNR a pompat n cele dou bnci aproape 400 de milioane de dolari. Aceast aciune a fost motivat evident prin argu-mentul c falimentul celor dou bnci ar fi dus la declanarea unei panici bancare de anvergur. n ultima parte a anului 1996, preurile au nceput s reflecte n sfrit expansiunea puternic a masei monetare ntreprins de BNR: rata lunar a inflaiei a ajuns la periculosul nivel de 10% lunar. Situaia finan-ciar a rii era i mai neagr, dac lum n calcul mrimea deficitului bugetului consolidat - peste 8% din PIB - i rezervele valutare ale bncii centrale - de numai 0,7 miliarde de dolari. Fragilitatea situaiei economice era reflectat, poate cel mai bine, n ubrezenia sistemului bancar. Volumul creditelor neperformante" consti-tuie un indicator important al soliditii sistemului bancar. Dup 1990, ponderea acestor credite n portofoliul bncilor a crescut de la an la an, pn a atins uluitorul nivel de 71,7% n anul 1998. nsumate, aceste mprumuturi depeau de trei ori capitalul bncilor, ceea ce a determinat chiar BNR s afirme c starea sistemului bancar este una de virtual faliment". mbolnvirea" bncilor a reprezentat, poate, proba cea mai elocvent a jafului indirect practicat de grupurile de interese care au acaparat puterea politic dup 1990. La 7 ani de la nceperea procesului de lichidare, cazul Bancorex st i astzi drept mrturie. Sub masca mprumuturilor pentru investiii s-au scurs din banc sute de milioane de dolari ctre ceea ce presa a numit ulterior datornici cu epolei" - foste persoane angrenate n ageniile represive i de conducere ale regimului comunist. Astfel de persoane, tot ei", au profitat rapid de ansa pe care contextul instituional post-decembrist le-a oferit-o de a deveni miliardari de carton"[3]. nsntoirea sistemului bancar prin reducerea drastic a ponderii creditelor neperformante s-a fcut n bun msur prin preluarea la datoria public a creditelor putrede" de la cele mai afectate bnci. Aceast operaiune a nsemnat redresarea sistemului bancar cu preul suportrii pierderilor de ctre populaie, prin impozite i inflaie. Astfel, n 1997, statul a preluat la datoria public creditele neperformante ale Bncii Agricole i Bancorex, prin conversia acestora n titluri de stat. Mrimea acestui tran-sfer - aproximativ 1 miliard de dolari - a reprezentat numai partea vizibilPage 18 of 21

a aisbergului exproprierii celor eficieni n favoarea grupurilor de interese din agricultur, a gurilor negre" din industrie i a firmelor-cpu" combinate cu acestea. Anul 1999 a reprezentat un moment care putea devia sistemul monetar romnesc n direcia pieei libere, dar, din pcate, acest moment nu a fost exploatat eficient[4]. n acel an, guvernul trebuia s plteasc n contul datoriei externe suma de 2160 milioane de dolari, ceea ce depea rezerva valutar a BNR. Lipsa credibilitii externe a aruncat practic ara n pragul unei crize financiare majore. n acel moment, n atenia opiniei publice a ajuns tema Consiliului Monetar ca aranjament instituional alter-nativ celui al bncii centrale. Dei adoptarea acestui consiliu monetar ar fi contribuit la nsn-toirea sistemului monetar prin ndeprtarea statului de la friele politicii monetare, pierderea independenei monetare" a fost prezentat de ctre detractorii consiliului monetar drept un pre prea mare de pltit. Dezbaterea - firav, de altfel - dintre susintorii autoritii politice care au refuzat s predea armele" politicii monetare i partizanii - extrem de puini la numr - ai consiliului monetar a demonstrat elocvent c societatea romneasc nu a fost pregtit s abandoneze iluziile electorale fabricate i vndute de clasa politic, n ciuda falimentului sistematic al acestora[5]. Publicul a refuzat ideea de a fi ntreprins un pas mai clar n direcia liberalizrii monetare, la fel cum a respins luarea unor msuri radicale privind reforma economic n general. Rezultatul a fost reinflamarea inflaiei, care a ajuns n 1999 la 54,8 de la 40,6% n anul anterior i pstrarea palmaresului de economie cu cea mai ridicat rat a inflaiei dintre toate economiile vecine, care experimentau trecerea de la socialism la capitalism. Un alt moment marcant al politicii monetare din ultimii ani const n denominarea monedei naionale (tierea" a patru zero-uri de pe bancnote). Facerea leului greu" a fost prezentat i susinut pe motiv c va contribui la scderea ratei inflaiei, va uura calculele economice i va apropia - ca valoare - leul nou de moneda unic european. Exist un mare numr de ntrebri fr rspuns n legtur cu denominarea leului. De exemplu, dac tierea zerourilor duce n sine la ncetinirea creterii preurilor, de ce nu s-a ntreprins aceast msur atunci cnd inflaia a cunoscut cel mai ridicat nivel? Sau, invocnd un alt motiv n favoarea denominrii, dac aceast politic uureaz calculul economic i faciliteaz compararea preurilor romneti cu cele din UE, de ce nu se renun definitiv la moneda naional n favoarea euro?Page 19 of 21

n realitate, denominarea leului nu poate fi socotit drept o msur care vine n sprijinul funcionrii economiei de pia, ci mai degrab o nclcare suplimentar a drepturilor de proprietate privat. Dar de ce s includem, ns, denominarea n rndul agresiunilor? Este nclcat cumva proprietatea legitim a cuiva? ntrebarea relevant este urmtoarea: renun Banca Central, prin aceast msur, la vreuna dintre atribuiile sale ce sunt asociate, n calitate de instituie a statului, agresiunii? Desigur c nu. Renun Banca Central la monopolul asupra tipririi de bani? Adopt ea msuri de reafirmare, dac nu chiar de restabilire a distinciei naturale dintre contractul de depozit i cel de mprumut, fapt ce ar pune capt legitimrii practicrii rezervelor fracionare i, implicit, expansiunii creditului? Renun mcar la impunerea leului ca mijloc legal de plat? Sau las absolut liber formarea cursurilor de schimb? n niciun caz. Oficial, Banca Central se nfieaz ca o victim, ce poart povara principal a acestei msuri, anume costurile legate de tiprirea banilor. Nu este greu de imaginat cum vor fi acoperite aceste cheltuieli: fie din taxele percepute, fie prin tiprirea de moned - ambele mijloace aduc atingere drepturilor legitime de proprietate (Costea, 2005). n ultim instan, denominarea este un mijloc intervenionist pentru atingerea, ndoielnic, a unui obiectiv dificil de apreciat: diminuarea anticiprilor inflaioniste. ncercarea de a tempera inflaia prin recursul la resorturile psihologice ale publicului ofer mai degrab msura incapa-citii autoritii politice de a se abine de la deschiderea robinetului cu bani. Denominarea nu constituie, astfel, nicio garanie mpotriva inflaiei viitoare; din contr, ea poate reprezenta un instrument perfid de perpetuare a erorii colective c moneda etatist poate fi sntoas. Pe de alt parte, denominarea atrage i costuri nsemnate. Reconfigurarea programelor de calculator i tiprirea noilor bancnote a presupus costuri nsemnate. Cea mai bun dovad c aceste costuri nu pot fi trecute cu vederea este, paradoxal, tocmai faptul c cheltuielile BNR cu denominarea sunt considerate secret de stat i nu au fost nc fcute publice. n concluzie, este interesant de remarcat c, prin aceast propunere, Banca Naional recunoate implicit adevrul esenial c o mas monetar nominal mai redus nu are un efect depresiv asupra activitii economice, c derularea schimburilor de bunuri i servicii pe pia contra moned poate fi realizat de o cantitate oarecare de moned, cu alte cuvinte c orice cantitate de moned este optim. Aceasta este echivalent cu a spune c, ntr-un sistem cu moned fiduciar, sporirea masei monetare - prin orice mijloace s-ar nfptui ea - nu are nicio justificare economic.

Page 20 of 21

n cele din urm, dup mai bine de un deceniu de manipulare monetar grosolan, Romnia a intrat pe un fga dezinflaionist clar. Astzi, performana politicii monetare constituie unul din cele mai apre-ciate capitole ale realizrilor politicii economice. Dincolo de scepticismul cu care trebuie s privim ntotdeauna rezultatele managementului monetar etatist, se pune totui urmtoarea ntrebare: n ce msur ncetinirea infla-iei este rodul miestriei guvernului i a guvernatorului bncii centrale, mai degrab dect consecina inevitabil a ncorsetrii la care a fost supus statul romn n ceea ce privete posibilitatea utilizrii prghiilor monetare pentru expropriere i redistribuirea inflaionist? ntr-un anumit sens, rspunsul este relativ simplu. Dup un deceniu de inflaie, hiperinflaie, dezinflaie i apoi iar inflaie, cicluri electorale i supraveghere apatic i ngduitoare a funcionrii bncilor, guvernatorul BNR nu poate merita, ntr-adevr, altceva dect premiul pentru cel mai longeviv bancher central din lume. Ceea ce s-a i ntmplat. n toi anii tranziiei, banca central a euat n a juca rolul de instituie independent de puterea politic i de grupurile de interese esute n jurul acesteia. Lsnd la o parte perioada de timp n care conductorul acestei instituii a fost i eful guvernului, activitatea guvernatorului BNR s-a ncadrat perfect n proverbul potrivit cruia preedintele bncii centrale trebuie s cola-boreze cu guvernul, altminteri i-ar pierde independena. n ceea ce ne privete, experiena recent n materie de inflaie este ludabil, dar ea ar trebui pus n principal pe seama presiunilor economice i politice, att interne ct i externe. Perspectiva integrrii europene reprezint factorul care a disciplinat comportamentul statului romn i a pavat drumul ctre nsntoirea monedei naionale. Dou entiti financiare au fost utilizate n mod special pe post de canal de transmisie al injeciilor monetare ctre grupurile privilegiate politic: Bancorex i Banca Agricol. Aceste dou bnci au nregistrat pierderi imense i, n cele din urm, i-au ncetat funcionarea. La un moment dat, subvenia implicit generat de creditele BNR acordate agriculturii ajunsese la 10 la sut din PIB, nu ntmpltor chiar n anul 1993, anul n care s-a nregistrat cea mai ridicat rat a inflaiei (Isrescu, 2003).

Page 21 of 21