Protecţia apelor subterane în Europa

Protecţia apelorsubterane în Europa

NOUA DIRECTIVĂ A APELOR SUBTERANE – CONSOLIDAREA CADRULUI LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Protecţia apelorsubterane în Europa

NOUA DIRECTIVĂ A APELOR SUBTERANE – CONSOLIDAREA CADRULUI LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

O fi șă bibliografi că fi gurează la sfârșitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii Ofi ciale ale Comunităţilor Europene, 2009

ISBN 978-92-79-09831-4DOI 10.2779/91192

© Comunităţile Europene, 2009Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

Printed in Spain

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor(http://ec.europa.eu/environment/ecolabel)

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*):

00 800 6 7 8 9 10 11(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste

apeluri.

Sursele fotografi ilor:© Photodisc: paginile 10, 32.© DigitalVision: paginile 18, 19.© IStockPhoto: paginile 1, 7, 8, 9, 11, 15, 24, 29, 31, 34, 35.© European Parliament: paginile 23.© European Commission: paginile 25.

Această publicatie poate fi obtinută gratuit, în măsura disponibilităţilor existente, la cerere către:

Comisia EuropeanaDirectia Generală de MediuCentrul de Informatii (BU9 – 0/11)B-1049 Brussels

http ://bookshop.eu/

Protecţia apelor subterane în Europa

Cuprins

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

2. De ce o nouă Directivă a Apelor Subterane? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2.1. Un scurt istoric a dezvoltării legislației UE referitoarela apele subterane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2.1.1. Prima directiva (1980) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 2.1.2. Evaluarea (1982). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 2.1.3. Un program de acţiune pentru apele subterane (1996) . . . . . . . . . . . . . 10

2.2. Contextul strategiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 2.2.1. Apele subterane în Directiva-cadru a Apelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 2.2.2. Alte directive înrudite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

2.3. Procesul de consultare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 2.3.1. Propunerea Comisiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 2.3.2. Evaluarea impactului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 2.3.3. Grupul de lucru pentru ape subterane din cadrul

Strategiei Comune de Implementare a WFD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 2.3.4. Negocierea politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

3. Structura directivei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

3.1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

3.2. Starea chimică bună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

3.3. Identifi carea şi inversarea tendințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

3.4. Măsuri de prevenire sau limitare a introducerilor de poluanți. . . . . . . . . . 27

4. Către o implementare efectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

4.1. Reperele WFD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

4.2. Repere specifi ce ale noii directive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

4.3. Ghidurile-suport pentru cooperarea în procesul implementării . . . . . . . 31

4.4. Cercetarea - suport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

4.5. Legături cu asociațiile şi programele internaționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

5. Următoarele etape. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

5

6Protecţia apelor subterane în Europa

Se știe de multă vreme că apele subterane trebuie protejate. Eforturile noastre în acest sens au fost mult timp zădărnicite de absenţa unei planifi cări generale, datorată, în special, lipsei unui instrument specifi c care să asigure o acţiune concertată pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. Cel dintâi document legislativ referitor la apele subterane (Directiva 80/68/CEE) avea un domeniu de aplicare limitat și se axa pe controlarea emisiilor de substanţe provenite din surse industriale și urbane. Mai târziu, au fost introduse directive prin care se urmărea controlarea poluării difuze provocate de surse agricole și industriale.

Cu ocazia seminarului ministerial privind apele subterane, care a avut loc la Haga, pe 26 și 27 noiembrie 1991, s-a solicitat elaborarea unui program de măsuri pentru a evita deteriorarea pe termen lung a cantităţii și a calităţii apelor subterane de pe teritoriul Uniunii Europene. Primul efect al acestei solicitări a fost adoptarea de către Comisie, în 1996, a unei comunicări referitoare la un program de acţiune privind apele subterane, care ulterior a fost încorporat în Directiva-cadru privind apa (WFD), adoptată patru ani mai târziu (Directiva 2000/60/CE). Pentru prima dată, apele subterane au devenit parte dintr-un sistem integrat de gestionare a apei, un context deosebit de natural pentru această componentă a mediului. WFD include apele subterane în planul de gestionare a districtului hidrografi c și stabilește, pentru corpurile de apă (subterane), etapele de urmat în ceea ce privește delimitarea, analiza economică, caracterizarea (analiza presiunilor și a impacturilor), monitori-zarea și elaborarea unor programe de măsuri care să asigure, până la sfârșitul anului 2015, cantităţi sufi ciente de ape subte-rane în stare chimică bună.

Această directivă a fost completată ulterior prin adoptarea, la 12 decembrie 2006, a unei directive-fi ice prin care s-au stabilit specifi caţii tehnice suplimentare (Directiva 2006/118/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării și a deterioră-rii).

În prezent, intrăm în faza de implementare practică a directivei-cadru și a directivei-fi ice a acesteia privind apele subterane. În următorii doi ani se preconizează parcurgerea unor etape-cheie, cea mai importantă fi ind elaborarea primelor planuri de gestionare a districtului hidrografi c (2009-2015). De asemenea, apele subterane vor face obiectul unor noi măsuri specifi ce, având în vedere faptul că statelor membre li se solicită în mod special să stabilească „valori-limită” (standarde de calitate) până la sfârșitul anului 2008. Implementarea adecvată a întregului cadru legislativ comunitar va depinde în mare parte de îmbunătăţirea schimburilor dintre statele membre, sectoare și discipline. Având în vedere faptul că o interpretare comună a dispoziţiilor directivei-cadru este esenţială pentru a asigura implementarea acesteia în modul cel mai adecvat și mai efi cient pe întregul teritoriu al UE, sunt în curs de elaborare diverse documente de orientare și sprijin în acest sens. Unul dintre aces-tea este și prezenta broșură, în care se explică cadrul legislativ relevant pentru protecţia apelor subterane și se clarifi că principalele măsuri practice care mai sunt încă necesare pentru a realiza obiectivul „stării chimice bune a apelor subterane” până în 2015.

Stavros DimasMEMBRU AL COMISIEI

Cuvânt înainte



Apele subterane constituie cel mai mare rezervor de apă dulce din lume, reprezentând mai mult de 97% din toate rezervele de ape dulci disponibile pe glob (excluzând gheţarii și calotele glaciare). Restul de 3% este alcătuit în principal din apele de suprafaţă (lacuri, râuri, mlaștini) și umiditatea solului. Până recent, atenţia acordată apelor subterane s-a referit în principal la uti-lizarea ei ca apa potabilă (de exemplu, cca. 75% din locuitorii Uniunii Europene depind de apele subterane pentru alimentarea cu apă), însă s-a recunoscut de asemenea ca ele consti-tuie o importantă resursă pentru industrie (ex. ape de răcire) și agricultură (irigaţii). Totuși, a devenit din ce în ce mai evident că apele subterane trebuie privite nu numai ca un rezervor de alimentare cu apă, ci trebuie protejate pentru valoarea lor de mediu. Apele subterane joacă un rol esenţial în ciclul hidrologic și sunt vitale pentru menţinerea zonelor umede și a curgerii în râuri, acţionând ca un rezervor tampon în perioadele secetoase. Cu alte cuvinte, ele furnizează curgerea de bază (apa care realimentează râurile pe tot parcursul anului) pentru sistemele de ape de suprafaţă, dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apă și pentru recreere. Pe multe râuri din Europa, mai mult de 50% din scurgerea anuală provine din apele subterane. In perioadele de ape mici, această cifră poate crește la mai mult de 90% și astfel deterioararea calităţii apelor subterane poate afecta direct apele de suprafaţă și ecosistemele terestre cu care sunt în legatură.

Deoarece apele subterane circulă încet prin subsol, impactul activităţilor umane le poate afec-ta pe o durată lungă de timp. Aceasta înseamnă că poluarea care a apărut cu zeci de ani în urmă - fi e ea din agricultură, industrie sau din alte activităţi umane - poate încă ameninţa cali-tatea apelor astăzi și, în anumite cazuri, va continua să facă asta și pentru câteva generaţii vii-

Introducere1.


toare. Moștenirea trecutului este vizibilă clar la siturile contaminate pe scară largă, cum ar fi zonele industriale, zonele por-tuare, etc., unde poate fi difi cil sau chiar imposibil, la posibilităţile tehnologice actuale și cu cheltuiala proporţională a fondurilor publice sau private, să eliminăm rapid contaminarea. In plus, experienţa din ultimii 20 de ani privind remedierea contaminării a arătat că măsurile luate nu au fost capabile să înlăture complet toţi contaminanţii și că sursele de poluare, chiar parţial înlăturate, continuă să elibereze poluanţi pentru o lungă perioadă de timp (de exemplu câteva generaţii). De aceea, un accent important trebuie pus în primul rând pe prevenirea poluării.

In al doilea rând, din moment ce sistemele de ape de suprafaţă primesc apele subterane care le alimentează, calitatea apelor subterane se va refl ecta în fi nal în calitatea apelor de suprafaţă. Cu alte cuvinte, efectul activităţilor umane asupra calităţii apelor subterane va avea de fapt impact asupra calităţii ecosistemelor acvatice și a ecosistemelor terestre direct depend-ente, dacă așa-numitele reacţii de atenuare naturală cum ar fi biodegradarea în sol și subsol nu sunt sufi ciente pentru a îndepărta contaminanţii.

In concluzie, apele subterane sunt “resurse ascunse” care sunt cantitativ mult mai importante decât apele de suprafaţă și pentru care prevenirea poluării, monitoring-ul și reabilitarea sunt mult mai difi cile decât pentru apele de suprafaţă, datorita inaccesibilităţii lor. Acest caracter ascuns face difi cilă atât localizarea și caracterizarea adecvată a poluării cât și înţelegerea impacturilor poluării, având adesea ca rezultat o lipsă de conștientizare și/sau evidenţă a extinderii riscurilor și presiunilor. Totuși, rapoarte recente arată ca poluarea din surse domestice, agricole sau industriale, este încă, în ciuda progreselor în diferite domenii, un motiv major de îngrijorare, datorită descarcărilor directe(efl uenţi), datorită descărcărilor indirecte prin împrăștierea îngrășămintelor pe bază de azot și a pesticidelor, precum și datorită scurgerilor de la vechi site-uri industriale contaminate sau de la depozitele de deșeuri (ex. gropi de deșeuri menajere sau industriale, mine, etc.). Cu toate că sursele punctiforme de poluare au cauzat cea mai mare parte a poluării identifi cate până în prezent, există date care demonstrează că sursele difuze au un impact în creștere asupra apelor subterane. De exemplu, concentraţiile în nitraţi depășesc în mod curent valorile limită în aproximativ o treime din corpurile de ape subterane din Europa.


De ce o nouă Directivă a Apelor Subterane?

2.1. Un scurt istoric a dezvoltării legislaţiei UE referitoare la apele subterane

2.1.1. Prima directivă (1980)

Cadrul european de reglementare pentru apele subterane a luat naștere la sfârșitul anilor ’70, cu adoptarea directivei privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de anu-mite substanţe periculoase1. Această directivă furnizează un cadru de protecţie a apelor sub-terane care cere prevenirea introducerii (directe sau indirecte) a poluanţilor prioritari în apele subterane și limitarea introducerii în apele subterane a altor poluanţi, astfel încât să se evite poluarea acestor ape de către substanţele respective. Ea va fi abrogată în anul 2013, în confor-mitate cu Directiva-cadru a Apelor. Până la data abrogării, această directivă va rămâne un in-strument efi cient al legislaţiei europene în vederea prevenirii sau limitării poluării, iar apoi va fi înlocuită de noua Directivă a Apelor Subterane (vezi paragraful 3).

1 Directiva 80/68/EC, OJ L20 din 26.01.1980

2.



2.1.2. Evaluarea (1982)

In 1982, Direcţia Generală pentru Mediu, Protecţia Consumatorului și Siguranţa Nucleară a Comunităţii Europene a realizat o evaluare majoră a resurselor de ape subterane în statele membre (în număr de 9 la acea dată). Aceasta a constat într-o analiză generală (Raport de sinteză asupra resurselor de ape subterane din Comunitatea Europeană) și rapoarte de analiză individuale ale statelor membre. Această evaluare s-a axat pe aspectele cantitative ale apelor subterane. De la publicarea acesteia, atât la nivel european cât și în Statele Unite, atenţia s-a îndreptat mai mult către calitate, și nu numai că s-au îmbunătăţit foarte mult programele de monitoring calitativ, dar s-au pus în practică multe scheme de protecţie a apelor subterane.

2.1.3. Un program de acțiune pentru apele subterane (1996)

Declaraţia Seminarului ministerial privind apele subterane desfășurat la Haga în 1991 a recunoscut nevoia unor acţiuni me-nite să evite deteriorarea pe termen lung a calităţii și cantităţii resurselor de apă dulce. Ea a cerut implementarea unui pro-gram de acţiune până în anul 2000, în vederea promovării unui management durabil și a protejării resurselor de apă dulce. Rezoluţiile din 1992 și 1995 ale Consiliului au recomandat ca un program de acţiune să fi e implementat și ca Directiva Ape-lor Subterane să fi e revizuită. Acestea au fost urmate de o propunere a Comisiei pentru un Program de acţiune privind protecţia și managementul integrat al apelor subterane, care a fost adoptat de Comisia Europeană pe 25 noiembrie 19962. Propunerea a identifi cat nevoia stabilirii unor proceduri de reglementare a prelevărilor de apă dulce și de monitorizare a cantităţii și calităţii apei dulci.

Ulterior, Parlamentul European și Consiliul au cerut Comisiei să stabilească cadrul pentru o strategie europeană în domeniul apelor. Această solicitare a condus la Directiva-cadru în domeniul Apelor (WFD) adoptată în octombrie 20003.

In plus faţă de protecţia apelor subterane ca resurse cu multiple utilizări, WFD stipulează pentru prima dată că apele subterane trebuie protejate pentru valoarea lor de mediu. In acest context, WFD reprezintă o provocare, prin faptul că stabilește

2 COM 1996/0355 3 Directiva 2000/60/EC, OJ L327 din 23.10.2000



obiective de mediu pentru toate apele – de suprafaţă, costiere, de tranziţie și subterane – care să fi e atinse până la sfârșitul anului 2015. Această modernă piesă a legislaţiei UE fi xează obiective clare, însă permite statelor membre fl exi-bilitate în alegerea căii de atingere a acestora. Calea care trebuie urmată este marcată de repere cum ar fi : evaluarea ris-cului presiunilor și impacturilor antropice, programele de monitoring, realizarea planurilor de management pe bazine hidrografi ce (primele urmând a fi publicate în anul 2009), precum și crearea și implementarea unor programe de măsuri. Prevederile referitoare la apele subterane reprezintă o componentă cheie a WFD, cu accent atât pe obiectivele de stare cantitativă cât și pe cele de stare chimică. Obiectivele pentru apele de suprafaţă se referă la starea ecologică și la starea chimică.

Obiectivele de stare cantitativă sunt clare în WFD. Scopul este de a asigura echilibrul între exploatarea și realimenta-rea naturală a apelor subterane. In schimb, criteriile pentru starea chimică sunt mai complexe și nu au fost rezolvate în întregime la data adoptării WFD. De aceea, Parlamentul European și Consiliul au cerut Comisiei să elaboreze o propunere pentru o directivă “fiică” care să clarifice criteriile pentru starea chimică bună, precum și prevederile refe-ritoare la identificarea și inversarea tendinţelor de poluare. Această nouă directivă a fost adoptată în decembrie 20064.

2.2. Contextul strategiei

2.2.1. Apele subterane în Directiva-cadru a Apelor

Părţile referitoare la apele subterane ale Directivei-cadru a Apelor acoperă un anumit număr de etape pentru atingerea stării (cantitative și chimice) bune până în 2015. Ele cer statelor membre:

■ Să defi nească și să caracterizeze corpurile de ape subterane (unităţi de management) în cadrul districtelor de bazin hidrografi c și să le raporteze Comisiei Europene. Caracterizarea se bazează pe înţelegerea sis-temului, în special pe cunoașterea facto-rilor directori (D), a presiunilor (P), a stării (S), a impacturilor (I) și răspunsurilor (R), care constituie coloana vertebrală a planifi cării managementului pe bazine hidrografi ce (Figura 1). Aceasta implică anali-

4 Directiva 2006/118/EC, OJ L372 din 12.12.2006


zarea presiunilor și impacturilor activităţilor umane asupra calităţii apelor subterane, în vederea identifi cării corpurilor de ape subterane afl ate la risc de a nu îndeplini obiectivele de mediu ale WFD. Această analiză trebuie să evalueze riscurile legate de utilizările apei și de interacţiunile cu ecosistemele terestre sau acvatice asociate, în funcţie de tipurile de presi-uni și de vulnerabilitatea acviferului (Figura 2). Statelor membre li s-a cerut să realizeze această clasifi care în perioada 2004-2005 și să raporteze rezultatele Comisiei Europene. Un raport care sintetizează rapoartele înaintate de statele mem-bre a fost pregătit de Comisia Europeană și a fost publicat în martie 20075.

Figura 1 – Principiul “DPSIR”

5 Raportul Comisiei privind Directiva-cadru a Apelor, Martie 2007

AgriculturăIndustrieEnergie

TransportServicii

Gospodării /Consum

Descarcări

Folosința terenurilor

Utilizarea resurselor

Condițiile de mediu

• Fizice• Chimice• De realimen-

tare

Natură șimediu

Sănătate

D P S I

Forțe Directoare Presiuni Starea Impact

R

Răspuns


13

Figura 2 – Principalele forțe directoare(D) și presiunile aferente (P) care afectează apele subterane. Starea (S) și im-pacturile (I) privesc atât resursele de ape subterane cât și ecosistemele acvatice și terestre asociate de-pendente. Răspunsurile (R) sunt programele de acțiune ale legislației UE relevante (în primul rând progra-mul de măsuri al Directivei Cadru a Apelor)

�

�

�

� �

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

� �

Scurgerea de suprafață

Riscuri de poluare din surse difuze/punctuale (urbane, agricole, industriale):

“corpuri la risc”

Extragerea apei potabile

(utilizatorul ca receptor)

Răspunsuri

Interactiuni cu ecosistemele acvatice şi terestre ca receptori. Legaturi cu starea apelor de suprafață şi standardele de calitatea mediului

Obiective de calitate(legate de nivelul fondului

natural şi vulnerabilitatea acviferului)

Descărcări directe sau indirecte

■ Să înfi inţeze registre cu ariile protejate în cadrul fi ecărui district de bazin hidrografi c, arii care au fost desemnate ca neces-itând protecţie specială a suprafeţei și a apelor lor subterane sau pentru conservarea habitatelor sau speciilor direct de-pendente de apă. Registrele trebuie să includă toate corpurille de ape utilizate pentru alimentarea cu apa potabilă și toate zonele protejate conform următoarelor directive: zonele naturale de îmbăiere - Directiva apelor de îmbăiere6, zonele vulnerabile stabilite pentru Directiva Nitraţi7, zonele sensibile fi xate prin Directiva apelor uzate urbane 8, precum și ariile desemnate pentru protecţia habitatelor și speciilor, inclusiv siturile relevante Natura 2000 stabilite conform directivelor habitate9 și păsări sălbatice10. Registrele trebuie revizuite odată cu reactualizarea Planului de management al bazinului hidrografi c.

■ Să stabilească reţele de monitoring al apelor subterane pe baza rezultatelor caracterizării și evaluării riscului, pentru a furniza o imagine de ansamblu a stării chimice și cantitative a apelor subterane. Statele membre trebuie să realizeze un program de monitoring care să fi e operaţional până la sfârșitul lui 2006. In acest context, datele de monitoring constituie un element esenţial al întregului ciclu de management (Figura 3).

Figura 3 – Ciclul de management al apelor

6 Directiva 76/160/EEC, OJ L31 din 5.02.19767 Directiva 91/676/EEC, OJ L375 din 31.12.19918 Directiva 91/271/EEC, OJ L135 din 30.05.19919 Directiva 92/43/EEC, OJ L206 din 22.07.199210 Directiva 79/409/EEC, OJ L103 din 25.04.1979


Utilizarea informațiilor

Evaluarea și raportarea

Prelucrarea datelor

Programul de monitoring

Colectarea probelor

Analizele de laborator

Analiza datelor

Necesarul de informații

Gospodărirea apelor

Strategia evaluării



■ Să realizeze un plan de management al bazinului hidrografi c (RBMP) pentru fi ecare district de bazin hidrografi c, care să includă un rezumat al presiunilor și impacturilor activităţilor umane asupra stării apelor subterane, o prezentare sub formă de hartă a rezultatelor monitoring-ului, un rezumat al analizei economice a utilizării apei, un rezumat al programelor de protecţie și al măsurilor de control și remediere. Este programat ca primele planuri de management bazinale să fi e pub-licate până la sfârșitul anului 2009. Revizuirea lor este apoi planifi cată la sfârșitul anului 2015 și apoi la fi ecare 6 ani.

■ Să ia în calcul, până în 2010, principiul recuperării costurilor pentru serviciile de apă, inclusiv costurile de mediu și resursă, în conformitate cu principiul “poluatorul plătește”.

■ Să elaboreze până la sfârșitul lui 2009 un program de măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu ale WFD (de ex. controlul prelevărilor de apă, măsurile de prevenire și control a poluării), care să devină operaţional până la sfârșitul anului 2012. Măsurile de bază includ, în special, controale asupra prelevărilor de ape subterane, controale (cu autorizare prealabilă) asupra realimentărilor artifi ciale și extinderii corpurilor de ape subterane (cu condiţia ca acestea să nu compromită reali-zarea obiectivelor de mediu). Evacuările punctiforme și sursele difuze răspunzătoare pentru cauzarea poluării sunt de asemenea reglementate în cadrul măsurilor de bază. Evacuările directe de poluanţi în apele subterane sunt interzise în conformitate cu o serie de prevederi listate în art.11 al WFD. Programul de măsuri trebuie revizuit și, dacă este necesar actualizat până în 2015 și la fi ecare șase ani după aceea. Figura 4 sintetizează principalele măsuri de bază și suplimentare acoperite de WFD.


Figura 4 – Principalele măsuri de bază și suplimentare cu relevanță directă pentru apele subterane, conform Direc-tivei Cadru a Apelor

Măsuri conform legislaţiei U.E.■ Directiva apei de îmbăiere 76/160/EEC■ Directiva păsărilor 79/409/EEC■ Directiva apei potabile 98/83/EEC■ Directiva accidentelor majore (Seveso) 96/82/EC■ Evaluarea impactului asupra mediului 85/337/EEC■ Directiva nămolului de epurare 86/278/EEC■ Directiva apelor uzate urbane 91/271/EEC■ Directiva produselor de protecţia plantelor 91/414/EEC■ Directiva Nitraţi 91/676/EEC■ Directiva Habitate 92/43/EEC■ Prevenirea și controlul integrat al poluării 96/61/EEC

Măsuri suplimentare■ Instrumente legislative, administrative sau fi scale■ Programe de mediu negociate■ Controlul emisiilor, controlul prelevărilor■ Coduri de bune practici, managementul cerinţelor■ Recreerea și reabilitarea zonelor umede■ Măsuri de efi cientizare și reutilizare■ Uzine de desalinizare■ Proiecte de construcţie, proiecte de reabilitare■ Realimentarea artifi cială a acviferelor■ Proiecte educative, de cercetare, demonstrative

MĂSURISUPLIMENTARE

MĂSURI DE BAZĂ


17

2.2.2. Alte directive înrudite

Actele normative elaborate pentru a proteja apele subterane împotriva poluării și deteriorării sunt parte a unui cadru legis-lativ mai larg care poate fi urmărit începând din anii 1990. Conceptul protecţiei apelor subterane, așa cum este tratat în dife rite acte normative, este acum pe deplin integrat în măsurile de bază ale WFD3.

Necesitatea asigurării unei integrări corespunzătoare a diferitelor instrumente legale este ilustrată în Figura 5.

Figura 5 – Sectoarele acoperite de instrumentele legale ale UE care sunt relevante direct sau indirect pentru protecția apelor subterane (Directiva apelor uzate urbane, Directiva materialelor de construcție, IPPC-Directiva pre-venirii și controlului integrat al poluării). Această listă nu este exhaustivă.

POLITICIWFD

POLITICIApe de imbăiere

POLITICIApe uzate

CPD

POLITICIPesticide,

Nitrați,Biocide

POLITICINămolul de epurare

Depozitele de deșeuri

POLITICIApe subterane

POLITICIApă potabilă

POLITICIPăsări,

Habitate

POLITICISeveso,

IPPC

POLITICIEvaluarea de Impact

APĂ POTABILĂ

SECTORURBAN

AGRI-CULTURĂ

INDUSTRIE

Diferitele instrumente sunt direct legate de WFD și de noua Directivă a Apelor Subterane. Ele fac parte din setul de măsuri care trebuie să devină operaţionale pentru a atinge obiectivul referitor la “starea de mediu bună” până la sfârșitul lui 2015. Toate aceste instrumente urmăresc să prevină sau să limiteze introducerea poluanţilor în apele subterane. Principalele lor caracteristici sunt rezumate mai jos:

■ Directiva Nitraţi 7 are ca scop să reducă și să prevină poluarea apelor cauzată de nitraţi din surse agricole. Ea cere state-lor membre să desemneze ca zone vulnerabile toate suprafeţele de teren cunoscute de pe teritoriul propriu, care drenează în ape - inclusiv în ape subterane – afectate de poluarea cu nitraţi, sau pe cale a fi afectate. Aceste ape sunt acelea care, printre altele, prezintă concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg/l, sau vor avea astfel de concentraţii dacă nu se iau măsuri. Legătura cu strategia pentru ape subterane este clară din acest punct de vedere, concentraţiile de nitraţi în apele subte-rane nu trebuie să depășească valoarea de notifi care de 50 mg/l. Programele de acţiune prevăzute de Directiva Nitraţi sunt una din măsurile de bază ale WFD(Anexa VI) și totodată un mecanism pentru inversarea tendinţelor poluării cu nitraţi prevăzut de Directiva a Apelor Subterane (Anexa IV, partea B).

■ Directiva Tratării Apelor Uzate Urbane8 are ca scop protejarea mediului faţă de efectele negative ale evacuării de ape uzate urbane și a apelor uzate provenite din anumite sectoare industriale. In acest context, identifi carea “zonelor sensibile” este legată în esenţă de apele dulci, de estuar sau de coastă, care sunt eutrofi zate, de lacurile și pâraiele care ajung în lacuri naturale/de acumulare cu schimb redus de ape, precum și de apele dulci de suprafaţă destinate potabilizării, care pot conţine concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg/l. Legăturile cu cadrul de reglementare pentru apele subterane se face în principal prin obligaţiile de a preveni sau limita introducerile de poluanţi (inclusiv de origine urbană) în apele subterane.

■ Directiva Produselor de Protecţia Plantelor11 și Directiva Biocidelor12 se referă la autorizarea, punerea pe piaţă, utilizarea și controlul produselor comerciale de protecţia plantelor și a produselor biocide cum sunt pesticidele, ierbi-cidele sau fungicidele, pe teritoriul Uniunii Europene. Referitor la apele subterane, autorizaţia se acordă numai dacă produsele nu au efecte nocive asupra sănătăţii umane sau asupra apelor subterane și dacă nu au efecte nedorite asu-pra mediului, în special în ceea ce privește contaminarea apelor, inclusiv a apei potabile și a apelor subterane. Noua Directivă a Apelor Subterane4 fi xează concentraţiile maxime admisibile sub forma unor standarde de calitate pentru apele subterane.

11 Directiva 91/414/EEC, OJ L230 din 19.08.199112 Directiva 98/8/EC, OJ L123 din 24.04.1998




■ Directiva Prevenirii și Controlului Integrat al Poluarii (IPPC)13 statuează măsuri menite să prevină sau să reducă poluarea aerului, apei și a subteranului. Directiva se aplică unui număr semnifi cativ de activităţi industriale principale, cu un înalt potenţial de poluare, cum sunt sectorul energetic, producţia și procesarea metalelor, industriile minieră și chimică, industria alimentară, facilităţilor de management a deșeurilor, precum și activităţilor non-industriale, cum sunt fermele zootehnice. Această directivă prevede emiterea avizelor pentru instalaţiile existente și pentru cele noi. Avizele includ cerinţele pentru asigurarea protecţiei solurilor și a apelor subterane și fi xează limite de emisie pentru poluanţi. Aceasta directivă, ca și celelalte directive menţionate mai sus, face parte din măsurile de bază ale WFD.

■ Directiva Depozitelor de Deşeuri14 urmăreşte să prevină sau să reducă efectele negative ale deşeurilor din depozite asupra mediului, inclusiv a apelor subterane. Asemenea Directivei IPPC, Directiva Depozitelor de Deşeuri stabileşte regu-li pentru emiterea avizelor pe baza unui set de condiţii, inclusiv studii de evaluarea impactului, şi face parte din măsurile de bază ale WFD. Apele subterane, precum şi condiţiile geologice şi hidrogeologice din zona trebuie identifi cate pentru fi ecare amplasament. Depozitele trebuie proiectate astfel încât să se împiedice intrarea apelor subterane în interior, ape-le contaminate şi levigatul să fi e colectate şi tratate, şi să se prevină poluarea solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă prin aplicarea unor măsuri tehnice de precauţie, cum ar fi barierele geologice şi foliile izolante. Directiva stabileşte criterii pentru testarea şi acceptarea deşeurilor în depozit, cu luarea în consideraţie a necesităţilor de protecţie a mediului înconjurător, inclusiv a apelor subterane.

13 Directiva 96/61/EEC, OJ L257 din 10.10.199614 Directiva 99/31/EC, OJ L182 din 16.07.1999

■ Alte directive au legături indirecte cu cadrul de reglementare pentru apele subterane. Printre ele se numără Directiva Cadru a Deşeurilor15, care cere ca deşeurile să fi e reciclate sau depozitate fără periclitarea mediului şi a apelor subtera-ne, precum şi Directiva Materialelor de Construcţie16, care conţine prevederi pentru reglementarea materialelor şi produselor pentru construcţii, care pot constitui o ameninţare pentru sănătatea viitorilor locatari sau vecini, ca urmare a poluării sau otrăvirii apei sau solului.

2.3. Procesul de consultare

2.3.1. Propunerea Comisiei

Directiva Cadru a Apelor a cerut în mod special adoptarea unei directive fi ice care să conţină prevederi detaliate referitoare la starea chimică şi la măsurile pentru identifi carea şi inversarea tendinţelor de poluare. O propunere pentru noua Directivă a Apelor Subterane, în vederea protejării apelor subterane împotriva poluării, a fost prezentată de către Comisia Europeană în septembrie 2003. Ea a introdus pentru prima oară la nivelul întregii Uniuni Europene obiectivele de calitate, cerând state-lor membre să monitorizeze şi să evalueze calitatea apelor subterane pe baza unor criterii comune, precum şi să identifi ce şi să inverseze tendinţele de poluare.

Prin adoptarea propunerii, Comisia a îndeplinit o obligaţie decurgând din Articolul 17 al Directivei Cadru a Apelor, care im-pune specifi caţii technice pentru a completa regimul de reglementare general pentru apele subterane (acoperind aspec-tele referitoare la caracterizarea, analiza presiunilor şi impacturilor, monitoring-ul şi programul de măsuri). Acesta include criterii pentru evaluarea stării chimice bune, criterii pentru identifi carea tendinţelor de poluare şi defi nirea punctelor de pornire pentru inversarea tendinţelor, precum şi elemente complementare ale programelor de măsuri (prevenirea şi limita-rea introducerilor de poluanţi în apele subterane). Toate aceste elemente sunt legate de elaborarea şi implementarea planu-rilor de management bazinale, al căror scop este realizarea “stării bune a apelor” până în 2015.

2.3.2 Evaluarea impactului

Carta Albă a Guvernării Europene subliniază faptul că propunerile de reglementare trebuie luate în considerare pe baza unei analize efective asupra oportunităţii de a interveni la nivelul Uniunii Europene precum şi asupra necesităţii intervenţiei de reglementare. Această analiză trebuie de asemenea să evalueze potenţialul economic, impactul social şi de mediu al propunerii, ca şi costurile şi benefi ciile abordării alese. In acest context, o nouă metodă de evaluare integrată a impactului a

15 Directiva 2006/12/EC, OJ L102 din 11.04.200616 Directiva 89/106/EC, OJ L40 din 11.02.1989



21

fost elaborată de Comisie, aşa cum este arătat şi în Comunicarea17 privind Evaluarea Impactului. Scopul evaluării de impact este să ajute la structurarea procesului de elaborare a politicilor, identifi carea şi evaluarea problemelor şi a obiectivelor care trebuie urmărite. Ea identifi că principalele opţiuni alternative pentru realizarea obiectivelor şi analizează impacturile proba-bile ale acestora. Totodată aceasta evidenţiază avantajele şi dezavantajele fi ecărei opţiuni, precum şi sinergiile şi externalită-ţile. Ea trebuie considerată ca un ajutor în procesul politic de luare a deciziilor şi nu un substitut pentru acesta. Asupra pro-punerii Comisiei pentru o directivă care să protejeze apele subterane împotriva poluării a fost întreprinsă o evaluare a impactului în două etape. Cele două etape au fost:

■ O scurtă evaluare preliminară, desfăşurată în ianuarie 2003, care a identifi cat principalele obiective ale propunerii şi ele-mentele cheie care să fi e considerate ca teme ale unei evaluări de impact extinse, şi

■ O evaluare extinsă desfăşurată prin consultarea altor departamente ale Comisiei, a statelor membre şi a factorilor interesaţi, în perioada ianuarie-aprilie 2003.

Evaluarea de impact a examinat principalele caracteristici ale directivei propuse. In particular, ea a examinat opţiunile pentru evaluarea stării chimice a corpurilor de ape subterane şi pentru identifi carea şi inversarea tendinţelor crescătoare semnifi ca-tive în concentraţiile poluanţilor. De asemenea, a evaluat măsurile de prevenire şi control ale poluării apelor subterane din surse punctiforme şi difuze.

Această evaluare de impact extinsă s-a referit numai la aspectele economice, sociale şi de mediu ale propunerii, presu-punând că directivele înrudite (vezi § 2.2.2) sunt, sau vor fi , implementate în totalitate. Sunt descrise diferitele opţiuni, inclu-siv alternativele care au fost alese sau sunt luate în considerare. De asemenea, sunt luate în considerare costurile şi benefi ci-ile fi ecărei opţiuni.

2.3.3. Grupul de lucru pentru ape subterane din cadrul Strategiei Comune de Implementare a WFD

Statele membre UE, Norvegia şi Comisia Europeană au dezvoltat, în colaborare, o strategie pentru sprijinirea implementării în comun a Directivei Cadru a Apelor. Având în vedere că această directivă stabileşte un cadru de acţiune a UE în domeniul politicii apei, ne vom referi în continuare la strategia menţionată ca la Strategia de Implementare Comună (CIS) pentru Di-rectiva Cadru a Apelor18. Principalul scop al acestei strategii este să asigure implementarea coerentă şi armonioasă a direc-tivei prin clarifi carea unui număr de probleme metodologice, conducând la obţinerea unei înţelegeri comune a implicaţiilor tehnice şi ştiinţifi ce ale Directivei Cadru a Apelor. In acest cadru, grupurile de lucru sau grupurile de experţi ad-hoc desfăşoară activităţi sub umbrela unui Grup de Coordonare Strategică, compus din reprezentanţi ai statelor membre şi ai organizaţiilor factorilor interesaţi, supervizat de Comisie şi de Directorii de Ape din UE (Figura 6).

17 COM 2002/027618 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/implementation.html


Figura 6 – Strategia de Implementare Comună (“CIS”) a Directivei Cadru a Apelor

Grup Conducător Strategic “WFD și Agricultura”

Conducător: FR, UK și Comisia

Grup Conducător Strategic“WFD și Hidromorfologia”

Conducător: DE, UK și Comisia

Forumul Factorilor Interesaţi“Lipsa apei și Seceta”

Conducător: Comisia Conducător-adj: FR/ES/IT

Factori interesați, ONG-uri, Cercetători, Experți, etc.

Directorii de ApeConducerea procesului de implementare

Conducător: Președinția Conducător-adj: Comisia

Grup de elaborare“Obiective/Exceptări/Economie

Conducător: Comisia și AT

Grupul de lucru A“Starea Ecologică ”

Conducător: JRC, DE și UK

Grupul de lucru F“Inundaţii”

Conducător: Comisia

Grupul de lucru D “Raportare”Conducător: Comisia, EEA and FR

Reţea de Experţi “GIS”

Grupul de lucru UE Ape Subterane (WG C)

GRUPUL DE COORDONARE STRATEGICĂ

WFD & AgriculturaGrup de conducere

Forumul Factorilor InteresaţiLipsa apei & seceta

Utilizarea terenurilor& apele subteraneConducător: COM

Evaluarea risculuiConducător : AT, WATCH, NICOLE

PLENARA WG CPREȘEDINTE: COMISIA

CO-PREȘEDINTE: AT

Comitet Art. 21 Grupul de CoordonareStrategică

Coordonarea programului de lucruConducător: Comisia

Conformarea & TendinţeleConducător (TV): FR, NLConducător (ST ): AT, UK

Grupul de lucru E “Substanţe prioritare”Conducător: Comisia

“Monitoring Chimic”

Grupul de lucru C “Groundwater”Conducător: Comisia și AT

“Monitoring Chimic”



In acest cadru a fost înfi inţat un grup de lucru tehnic pentru ape subterane. Misiunea sa iniţială a fost să ajute Comisia Europeană în faza de elaborare a propunerii pentru noua Directivă a Apelor Subterane, care s-a desfăşurat în perioada 2002-2004. Obiectivul grupului a evoluat apoi în schimbul de informaţii şi experienţă pe probleme de ape subterane în legătură cu WFD (de ex. caracterizare, evaluare de risc, monitoring, stare chimică şi tendinţe, programe de măsuri). Membrii grupului de lucru schimbă informaţii şi experienţă prin diferite mijloace, cum sunt workshop-uri, rapoarte tehnice şi îndrumare care sintetizează experienţa participanţilor. Cea de-a doua fază încununată de succes a grupului de lucru (2004-2006) a avut ca rezultat publicarea a trei instrucţiuni tehnice (vezi în continuare). Grupul de lucru pentru ape subterane se afl ă acum în cea de-a treia perioadă (2007-2009). Obiectivul său se focalizează pe implementarea noii Directive a Apelor Subterane şi a pre-vederilor referitoare la apele subterane ale WFD, în particular pe monitoring şi pregătirea primului Plan de Management Bazinal.

2.3.4. Negocierea politică

Ca urmare a propunerii Comisiei, au fost emise documente de opinie de către Comitetul Regiunilor în decembrie 2003 şi de către Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor în martie 2004. Datorită alegerilor pentru Parlamentul European, prima lectură nu a putut fi fi nalizată în 2004 şi dezbaterea a reînceput în cadrul noului Parlament European (2004-2009) cu un nou raportor, d-na Krista Klass, care reuşit ca prima lectură să fi e adoptată în aprilie 2005. S-a ajuns apoi la un acord politic în cadrul Consiliului în iunie 2005, urmat de adoptarea unei poziţii comune de către majoritatea califi cată a parlamentarilor în ianuarie 2006. A doua lectură a fost adoptată de către Parlamentul European în iunie 2006. Răspunsul Consiliului la cea de-a doua lectură a fost adoptat în septembrie 2006, deschizând calea negocierilor de conciliere, dat fi ind că unele amendamente nu putuseră fi acceptate de Consiliu (pentru mai multe detalii asupra discuţiilor politice, vezi comu-nicatele şi opiniile Comisiei pe website-ul europa)18.

După o lungă negociere între Parlamentul European şi Consiliu, s-a ajuns la un acord, în cadrul concilierii din octombrie 2006. Temele cheie ale negocierilor s-au referit la problema ‘nedeteriorării calităţii apelor subterane’ şi la legătura cu legislaţia UE privind poluarea apelor cu nitraţi. Concilierea a făcut posibilă atingerea unui compromis, care stabileşte clar cerinţele pentru prevenirea oricărei deteriorări a stării apelor subterane şi fi xează standardul de 50 mg/l pentru nitraţi ca fi ind unul dintre criteriile pentru starea chimică bună, care trebuie să fi e realizată până în 2015. S-a păstrat de asemenea neschimbată Directiva Nitraţi.

Noua directivă a fost adoptată ofi cial în decembrie 2006. Ea completează Directiva Cadru a Apelor prin stabilirea clară a obiectivelor de mediu pentru starea chimică a apelor subterane şi asigură continuitatea cu prima Directivă a Apelor Subter-ane din 19801 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de substanţele periculoase, până când aceasta va fi abrogată la sfârşitul anului 2013, conform WFD.


Structura directivei

3.1. Introducere

Noua Directivă a Apelor Subterane4 (GWD) stabileşte un regim caracterizat prin standarde de calitate a apelor subterane şi prin măsuri de prevenire sau limitare a introducerii de poluanţi în apele subterane. Directiva stabileşte criterii de calitate care iau în calcul caracteristicile locale şi permit aducerea de viitoare îmbunătăţiri pe baza datelor de monitoring şi a noilor descoperiri ştiinţifi ce. Directiva reprezintă deci un răspuns adecvat şi elaborat pe baze ştiinţifi ce la cerinţele Directivei Cadru a Apelor (WFD), care se referă la evaluarea stării chimice a apelor subterane şi la identifi carea şi inversarea tendinţelor crescătoare semnifi cative şi susţinute în concentraţiile poluanţilor. Statele membre vor trebui să stabilească standardele (valorile de prag) la cel mai adecvat nivel şi să ia în calcul condiţiile locale sau regionale. Completând WFD, Directiva Ape-lor Subterane cere ca:

■ să fi e stabilite valorile de prag pentru apele subterane (standarde de calitate), de către state-le membre, până la sfârşitul lui 2008;

■ să fi e efectuate studii asupra tendinţelor de poluare, pe baza datelor existente şi a datelor obţinute din primii ani de monitoring obligatoriu conform WFD (la care ne vom referi ulte-rior ca la “nivelul de bază”, şi anume datele obţinute în 2007-2008);

3.


■ să fi e inversate tendinţele de poluare utilizând măsurile stipulate în WFD, astfel încât obiecti-vele de mediu să fi e realizate până în 2015,;

■ măsurile de prevenire sau limitare a introducerii de poluanţi în apele subtera-ne să devină operaţionale, astfel încât obiectivele de mediu ale WFD să fi e realizate până in 2015;

■ revizuirea prevederilor tehnice ale directivei să se facă în 2013 şi apoi la fi ecare şase ani;

■ conformarea cu criteriile stării chimice bune (pe baza standardelor U.E. la nitraţi şi pesticide şi pe baza valorilor de prag stabilite de statele membre) să fi e realizată până la sfârşitul lui 2015.

3.2. Starea chimică bună

Defi niţia stării chimice bune este dată în WFD. In acest context, regimul de conformare este bazat pe obiective de calita-te (conformarea cu standardele relevante, nici o intruziune salină) care trebuie realizate până la sfârşitul lui 2015. Stabilirea criteriilor pentru starea chimică bună a fost unul din elementele temeiului legal constituit de Articolul 17 al WFD, care a trebuit rezolvat în noua Directivă a Apelor Subterane. Direcţia aleasă este bazată pe conformarea cu standardele de ca-litate a apelor subterane valabile pe întreg teritoriul UE (nitraţi şi pesticide), care întăresc directivele mame. Referitor la ceilalţi poluanţi, adoptarea unor valori numerice la nivel comunitar nu a fost considerată o opţiune valabilă, dată fi ind marea variabilitate naturală a concentraţiilor substanţelor în apele subterane (depinzând de condiţiile hidrogeologice, nivelurile fondului natural, traiectoriile poluanţilor şi interacţiunile între diferitele compartimente ale mediului). In plus, managementul poluării apelor subterane trebuie să se focalizeze pe riscurile efective rezultate din analiza presiunilor şi impacturilor, întreprinsă conform Articolului 5 al WFD. In consecinţă, regimul instituit de noua directivă cere statelor membre să stabilească propriile standarde de calitate a apelor subterane (la care se face referire sub denumirea de “va-lori de prag”), luând în calcul riscurile identifi cate şi lista de substanţe din Anexa II a directivei. Valorile de prag trebuie stabilite pentru toţi poluanţii care caracterizează corpurile de apa subterană la risc de a nu atinge starea chimică bună, iar această acţiune trebuie întreprinsă la cel mai adecvat nivel, de exemplu la nivel naţional, de district de bazin, sau de corp de ape subterane. Directiva conţine indicaţiile generale asupra modului de stabilire a valorilor de prag(Anexa II).


Este de remarcat că lista valorilor de prag stabilite de statele membre poate fi supusă unor revizuiri regulate în cadrul de planifi care specifi c managementului bazinelor hidrografi ce, ceea ce poate conduce la luarea în considerare a unor substanţe suplimentare (în cazul identifi cării unor riscuri noi) sau la eliminarea unor substanţe (în cazul în care riscurile identifi cate anterior nu mai există).

Referitor la conformare, evaluarea acesteia se va baza pe compararea datelor de monitoring cu valorile standardelor nume-rice (standardele de calitate la nivel european şi/sau valorile de prag). In principiu, nu va fi permis ca un corp de ape subte-rane să depăşească aceste valori standard. Este recunoscut că depăşirea valoriIor standard se poate datora unor presiuni locale (de ex. surse punctiforme de poluare), care nu periclitează starea întregului corp de ape subterane în cauză. Totuşi, directiva oferă posibilitatea de a investiga cauzele pentru care valorile standardelor sunt depăşite şi a decide asupra clasifi cării stării chimice pe baza riscurilor efective pentru întregul corp de apă (de ex. riscul pentru sănătatea umană, pentru ecosiste-mele acvatice sau terestre asociate şi pentru utilizările şi funcţiile legitime ale apelor subterane). Aceasta înseamnă că pot apărea situaţii în care depăşirea valorilor standard să corespundă unor presiuni locale, necesar a fi controlate şi posibil reme-diate fără clasifi carea corpului de ape subterane ca având “stare slabă” . In alte situaţii, unul sau mai multe cazuri de depăşire a valorilor standard pot reprezenta o ameninţare serioasă pentru corpul de ape subterane şi deci pot conduce la clasifi carea sa ca fi ind în “stare slabă”. Deciziile vor fi luate de la caz la caz, în cadrul de planifi care specifi c managementului bazinelor hidrografi ce conform WFD.

3.3. Identifi carea şi inversarea tendinţelor

Altă temă acoperită de Articolul 17 al WFD se referă la identifi carea tendinţelor de poluare crescătoare susţinute şi la inver-sarea lor. Acesta este al doilea “pilon” al noii directive, care stipulează că astfel de tendinţe vor trebui identifi cate pentru orice poluanţi responsabili de caracterizarea apelor subterane ca fi ind la risc (în strânsă legătură cu analiza presiunilor şi impacturilor desfăşurată conform WFD). Problema “semnifi caţiei” este clarifi cată în Anexa IV a directivei. Aceasta e legată atât de semnifi caţia statistică (pur matematică) cât şi de semnifi caţia de mediu, care la rândul ei se leagă de riscurile concre-te reprezentate de tendinţele crescătoare identifi cate.

Obligaţia de inversare constă în faptul că orice tendinţă crescătoare semnifi cativă şi susţinută va trebui să fi e inversată când se ajunge la 75% din valoarea standardelor U.E. de calitate a apelor subterane şi/sau a valorilor de prag (Figura 7). Aceasta regulă de principiu poate fi adaptată la circumstanţele locale, justifi cându-se o valoare procentuală diferită. Cu alte cuvinte, circumstanţele pot justifi ca o inversare a tendinţelor când valorile ating 50% din standarde (în cazul unei vulnerabilităţi ridi-cate a acviferului), pe când valori mai mari de 75% ar putea fi acceptate în cazuri în care riscurile depăşirii standardelor de calitate sunt puţin probabile. Inversarea tendinţelor trebuie realizată prin programul de măsuri al WFD, unde reglementările din prima generaţie sunt instrumente de implementare pentru asigurarea acţiunilor efective (de ex. Directiva Nitraţi, Direc-tiva IPPC, etc.).



Figura 7 – Principiul de identifi care și inversare a tendințelor crescătoare semnifi cative din punct de vedere al mediului

3.4. Măsuri de prevenire sau limitare a introducerilor de poluanţi

Acestea reprezintă al treilea element cheie al directivei. Măsurile de prevenire sau limitare a introducerii poluanţilor în apele subterane sunt acoperite de existenta Directiva a Apelor Subterane20. Ea conţine elemente care sunt acum acoperite de alte directive, cum ar fi Directiva Depozitelor de Deşeuri, ceea ce o face redundantă în unele aspecte legate de programul de măsuri al WFD. Acesta este motivul pentru care s-a decis că această directivă va fi abrogată în 2013, conform WFD (adică la un an după ce programele de măsuri devin operaţionale). Dar unele prevederi s-ar pierde fără o continuare adecvată după ce directiva va fi abrogată, în special cerinţele specifi ce referitoare la prevenirea introducerii substanţelor prioritare în apele subterane şi limitarea introducerii altor poluanţi. In consecintă, noua directivă (GWD) include cerinţele legale de prevenire sau limitare a introducerilor de poluanţi în apele subterane, care coincid cu prevederile existente în vechea directivă, dar în acelaşi timp sunt şi în linie cu WFD. Aceasta înseamnă că măsurile de prevenire sau limitare a poluării conform GWD sunt acelea stabilite de WFD (care vor trebui să devină operaţionale până în 2012). Aceasta nu înseamnă în nici un caz că nu tre-buie făcut nimic înainte de 2012, cât timp vechea Directivă a Apelor Subterane îşi păstrează locul, iar reglementările din prima generaţie rămân în vigoare. Conform noii directive, prevederile referitoare la “prevenire” şi “limitare” vor fi sistematiza-te şi armonizate cu planifi carea managementului pe bazine hidrografi ce în conformitate cu WFD. Aceasta este strâns legată de necesitatea realizării modelelor conceptuale menţionate mai sus (Figura 8).

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Timp (ani)Anul de bază

concentraţie

Punctul de pornire pentru inversarea tendiţelor ca % din standardul pentru ape subter-ane sau din valoarea de prag (dependent de tendinţă sau de riscul asociat)

Valoare de prag sau standard

%

Nivelurile fondului natural

Nivelul de bază

27


Figura 8 – Prevederile “Prevenire și Limitare” legate de o evaluare a riscurilor descărcărilor (și a înțelegerii sistemului)

Model conceptual

Substanțe periculoase

Poluanți potențial nepericuloşi

MEDIU RECEPTOR

– zona saturată – zona saturată – corp de ape subterane

– textură– structură– compoziție minerală– materie organică

ALIMENTARE

– precipitații, râuri, lacuri, etc.– riscuri, evacuări, introduceri

directe sau indirecte

Riscurile descărcărilor

= PREVENIRE

= LIMITARE

FACTORI

– pH– solubilitatea mineralor– potențialul redox , O

2, balanța

ionică

PROCESE

– de curgere (în mediu nesaturat şi saturat)

– adsorpție, schimburi ionice, reacții redox

– dizolvare / precipitare– activitate bacteriană


Către o implementare efectivă

4.1. Reperele WFD

Noua Directivă a Apelor Subterane este parte integrantă a unui cadru de reglementare cuprinzător reprezentat de WFD. Succesul implementării sale va depinde strâns de implemen-tarea efectivă a părţilor relevante pentru apele subterane ale WFD, ca şi a reglementărilor din prima generaţie în sectoarele: agricultură, industrie, urban şi al deşeurilor. Următoarele serii de repere ale WFD marchează calea pentru viitorii paşi de implementare:

■ Analiza presiunilor şi impacturilor conform Articolului 5 al WFD: aceasta a fost deja raportată de statele membre şi utilizată pentru a desemna corpurile de ape subterane “la risc”. Aceasta analiză reprezintă un element cheie al noii directive şi are o implicaţie directă în stabilirea obligaţiilor referitoare la valorile de prag şi la tendinţe.

■ Programele de monitoring au fost create şi au devenit operaţionale până la sfârşitul lui 2006, pe baza analizei menţionate mai sus. Obţinerea datelor va fi de asemenea de o importanţă hotărâtoare pentru revizuirea evaluării de risc, contribuind deci la identifi carea clară a substanţelor care trebuie luate în considerare de statele membre la stabilirea valorilor de prag.

■ Realizarea primului Plan de Management Bazinal este evident un reper cheie pentru întrea-ga WFD, şi deci de asemenea pentru apele subterane (Figura 9). Primul plan va fi supus de

4.



către statele membre consultării publice până la sfarşitul anului 2008 şi va fi publicat la sfârşitul lui 2009. In acest context, programul de măsuri va trebui proiectat şi făcut operaţional până în 2012, în vederea îndeplinirii până în 2015 a obiec-tivelor WFD privind starea bună.

Figura 9 – Integrarea în contextul planifi cării managementului de bazin hidrografi c

➡ Cooperare pentru elaborarea Planului de Management Bazinal inclusiv o analiza a presiunilor, impacturilor şi utilizărilor

Sursa schiţei originale: Ministerul Mediului, Québec, Canada

➡ Toate apele➡ In lungul apelor, zone protejate➡ Calitate & cantitate➡ Toţi utilizatorii / Politici sectoriale


4.2. Repere specifi ce ale noii directive

Reperele specifi ce ale noii directive sunt legate de:

■ Stabilirea valorilor de prag, care trebuie raportate de statele membre pentru prima oara la sfârşitul lui 2008. Aşa cum se evidenţiază mai jos, este necesar un înalt nivel de cooperare pentru a fi siguri că valorile de prag sunt determinate într-o manieră riguroasă şi comparabilă pe întregul teritoriu UE. Reactualizări ale valorilor de prag (ca substanţe luate în consi-derare şi ca valori numerice) vor fi posibile în cadrul raportării Planului de Management Bazinal.

■ Studii asupra tendinţelor, bazate pe noi date de monitoring şi pe informaţiile existente. Tendinţele identifi cate ar trebui în principiu incluse în primul RBMP odată cu măsurile asociate pentru a le inversa, dacă este cazul, dar recunoaştem că s-ar putea să fi e prea devreme (doar cu datele obţinute în doi ani) pentru a garanta o astfel de raportare. Practic, aceasta înseamnă că tendinţele vor fi raportate probabil doar la sfârşitul RBMP în 2015. Aceasta nu împietează asupra măsurilor, care trebuie să fi e operaţionale înaintea acestei date, din moment ce este probabil ca aceste măsuri să aibă un efect po-zitiv asupra tendinţelor de poluare.

■ Alt reper specifi c priveşte revizuirea directivei, programată în 2013, pe baza realizărilor ştiinţifi ce de până atunci.

4.3. Ghidurile-suport pentru cooperarea în procesul implementării

Aşa cum a fost subliniat mai sus, implementarea efectivă va depinde în mare măsură de cooperarea între ministerele sau agenţiile naţionale de mediu ale statelor membre, grupurile de interes reprezentând diferite sectoare economice (agricultură, industrie, urban), ONG-uri, comunitatea ştiinţifică şi Comisia Europeană. Conştientizarea este deci în cen-trul Strategei de Implementare Comună a WFD, operaţională din 2001 (vezi paragraf 2.3.3). In acest context, Grupul de Lucru pentru Ape Subterane reuneşte mai mult de 80 experţi care se întâlnesc de două ori pe an pentru a disemina cele mai bune practici în domeniu, a discuta dificultăţile tehnice ale implementării, şi a elabora îndrumare. Acest grup de lucru a fost activ începând din 2002, ajutând Comisia să elaboreze propunerea de directivă publicată în 2003. După aceea, grupul şi-a focalizat energia către elaborarea documentelor de îndrumare esenţiale publicate în 2006, şi anume:

■ Ghid privind monitoring-ul apelor subterane, furnizând informaţii practice despre prevederile WFD referitoare la moni-torizarea apelor subterane;

■ Ghid privind apele subterane în ariile protejate, care clarifi că legăturile între prevederile referitoare la apele subterane ale WFD şi cadrul de reglementare pentru apa potabilă;



■ Ghid privind clarifi carea termenilor ‘introduceri directe şi indirecte’, având ca scop să furnizeze recomandări privind stabi-lirea măsurilor pentru prevenirea sau limitarea introducerii poluanţilor în apele subterane.

Alte documente de îndrumare sunt în curs de elaborare sau planifi cate, privind în special:

■ Probleme de conformare, inclusiv recomandări pentru stabilirea valorilor de prag şi cerinţele de conformare în legătură cu acestea, ca şi specifi caţiile tehnice pentru identifi carea şi inversarea tendinţelor. Discuţiile despre conformare privesc atât starea chimică, cât şi cea cantitativă.

■ Utilizarea terenurilor şi apele subterane, urmărind să clarifi ce legăturile cu cadrul de reglementare pentru agricultură (in-clusiv conformarea inter-sectorială în cadrul reformei Politicii Agricole Comune - CAP) ca şi prevederile referitoare la mari-le situri contaminate. Acest document va discuta de asemenea aspecte ale schimbărilor climatice şi cum pot ele afecta managementul apelor subterane.

4.4. Cercetarea - suport

Tratatul de bază al Uniunii Europene prevede că Programele Cadru de Cercetare trebuie să servească două principale obiec-tive strategice. In primul rând, ele furnizează o bază ştiinţifi că şi tehnologică pentru industrie şi încurajează competitivitatea sa internaţională. In al doilea rând, ele promovează activităţile de cercetare în sprijinul altor politici UE. Pentru aceasta, Pro-gramele Cadru sunt concepute să ajute la rezolvarea problemelor şi să răspundă încercărilor socio-economice majore cu care se confruntă societatea. Programul Cadru de Cercetare (FP) este principalul instrument al Uniunii Europene pentru fi nanţarea cercetării şi dezvoltării. Al şaselea FP s-a terminat în decembrie 2006, iar programul de cercetare curent este al şaptelea FP, care a început în ianuarie 2007 şi va dura până la sfârşitul lui 201319.

FP6 a fost răspunsul Comisiei la cerinţele Summit-ului de la Lisabona din martie 2000, care a solicitat o mai bună utilizare a cercetării europene prin creerea unei pieţe interne pentru ştiinţă şi tehnologie (Aria de Cercetare Europeană). Al 6lea FP a deschis posibilitatea fi nanţării proiectelor “la comandă”, ca răspuns la nevoile de cercetare formulate de elaboratorii politici-lor. Cu privire la apele subterane, aceasta a avut ca rezultat lansarea şi desfăşurarea Proiectului BRIDGE (acronim pentru “Background cRiteria for the IDentifi cation of Groundwater thrEsholds” = “Criterii de bază pentru identifi carea limitelor pen-tru apele subterane”), care a fost conceput să realizeze o metodologie de lucru comună care sa fi e utilizată de statele mem-bre la stabilirea valorilor de prag pentru apele subterane (deci ca suport direct pentru nou adoptata Directivă a Apelor Subterane)20. Cunoştiinţele obţinute constituie miezul dezvoltării ghidului la care se face referire în paragraful 4.3 (Figura 10). Acest proiect este doar unul dintre multe alte proiecte–suport de cercetare şi dezvoltare tehnologică desfăşurate în cadrul

19 7th Framework Programme for Research and Technological Development (2007-2013)20 BRIDGE Project, http://ec.europa.eu/research/fp6/ssp/bridge_en.htm


33

celui de-al 6lea Program Cadru. Informaţii privind proiectele fi nanţate de UE, inclusiv proiecte de cercetare în legătură cu apele, sunt disponibile pe site-ul Serviciului de Informaţii Comunitare privind Cercetarea și Dezvoltarea (CORDIS)21.

Figura 10 – Elementele clasifi cării stării chimice a apelor subterane așa cum au fost studiate în Proiectul BRIDGE (fi nanțat în cadrul celui de-al 6lea Program-Cadru de Cercetare și Dezvoltare Tehnologică)

In cadrul celui de-al Şaptelea Program Cadru (adoptat ofi cial de Parlamentul şi Consiliul European în decembrie 2006), tema Mediului (inclusiv schimbările climatice) are un buget de 1890 milioane Euro pentru perioada 2007-2013 (dintr-un buget total de 50521 milioane de Euro)19. Ea acoperă o serie de activităţi de cercetare în legătură cu apele, dintre care câteva vor contribui, fi e direct, fi e indirect la implementarea noii Directive a Apelor Subterane. In special anunţul pentru propunerile din 2008 include o tematică privind ‘sistemele de ape subterane’, care este adaptată special pentru a răspunde nevoilor de a obţine noi cunoştiinţe ştiinţifi ce privind funcţionarea ‘sistemelor de ape subterane’, în vederea revizuirii directivei în 2013.

21 CORDIS, http://cordis.europa.eu/

Variabilitatea calităţii naturale datorată

condiţiilor hidrochimice

Concentraţii în creştere

Calitate slabă datorată concentraţiilor naturale ridicate, dar fără impact

antropic(stare chimică bună)

Standard orientat pe receptorAlterarea calităţii

apelor subterane

Ape subterane în stare naturală

Ape subterane poluate (posibile impacturi

semnifi cative)

INDICAŢIE PENTRU STARE BUNĂ

STARE BUNĂ

CALITATE NATURALĂ

INFL

UEN

ŢAT

AN

TRO

PIC

Con

cent

rația

pol

uant

ului

în c

reşt

ere

Con

cent

rați

i în

creş

tere

4.5. Legături cu asociaţiile şi programele internaţionale

Grupul de Lucru pentru Ape Subterane din cadrul Strategiei de Implementare Comune a WFD colaborează cu Programul Hidrologic Internaţional (IHP) al UNESCO pentru a schimba informaţii şi a se asigura că recomandările privind bunele prac-tici de management al apelor subterane sunt diseminate la nivel mondial22. De interes special în acestă privinţă sunt ghidu-rile metodologice, îndrumarele şi rapoartele privind acviferele transfrontieră şi contaminarea apelor subterane, care sunt disponibile pe website-ul IHP-UNESCO. Acestea sunt relevante în special pentru elaborarea curentă a propunerilor pentru îndrumarele tehnice UE privind implementarea noii Directive a Apelor Subterane.

Alte legături stabilite în cadrul Grupului de Lucru C sunt cele între organizaţiile factorilor interesaţi, reprezentând sectoarele industrial şi agricol şi societatea civilă, comunitatea ştiinţifi că şi agenţiile/ministerele de mediu din statele membre. Schim-buri active au loc de asemenea cu asociaţiile internaţionale cum sunt Asociaţia Internaţională a Hidrogeologilor (IAH), Eurogeosurveys(Asociaţia Comitetelor Geologice Europene), Asociaţia Europeană a Apei (EWA), Centrul Internaţional de Evaluare a Resurselor de Ape Subterane (IGRAC), organizaţiile reprezentând sectoarele industriale (de ex. CEFIC, EUREAU, Eurometaux, COPA-COGECA, etc.), precum şi grupările ecologiste interesate (reprezentate de Biroul de Mediu European).

22 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/groundwater/scienc_tec/links/index_en.htm




Anii care vor veni vor necesita o cooperare multi-sectorială şi multi-disciplinară activă pentru asigurarea realizării unui regim corespunzător de management al apelor subterane la nivelul UE şi garantarea unei implementari efective a noii directive. Aceasta se va baza în principal, dar nu exclusiv, pe integrarea efectivă a diferitelor politici de mediu. De asemenea, integrarea va avea în vedere şi rezultatele cercetării ştiinţifi ce (transferul efectiv al rezultatelor cercetării către factorii politici), diseminând practici şi activităţi demonstrative practice. Cooperarea actuală în cadrul Grupului pentru Ape Subterane (WG C), asociată cu realizările pe scară largă ale cercetării, reprezintă o oportunitate unică pentru construirea unui cadru de reglementare pentru apele subterane bazat pe cunoaşterea ştiinţifi că (din punct de vedere chimic şi cantitativ), până în 2013, când directiva trebuie revizuită.

Apendix: GlosarBRIDGE Background cRiteria for the IDentifi cation of Groundwater thrEsholds/ Criterii de bază

pentru identifi carea limitelor pentru apele subteraneCIS Strategia de Implementare ComunăGWD Directiva Apelor Subterane RBPM Planul de Management BazinalWFD Directiva Cadru a ApelorWG C Grupul de Lucru C pentru Ape SubteraneUE Uniunea Europeană

5. Următoarele etape

Comisia Europeană


Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii Ofi ciale ale Comunităţilor Europene

2008 – 35 pp. – 21 x 21 cm

ISBN 978-92-79-09831-4

KH-81-08-380-RO

-C

ISBN 978-92-79-09831-4

Documents

Protecţia apelor subterane în Europa