PROTECŢIA ŞI CONSERVAREA ARIILOR NATURALE

ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Dr. LAZĂR TEOFIL

REZUMAT

Protecţia mediului înconjurător, în general, şi ocrotirea monumentelor naturii, în special, au devenit obiective importante ale lumii contemporane. Dezvoltarea economică şi socială, impulsionată de ,,explozia” tehnico-ştiinţifică actuală, pune umanitatea în faţa unor probleme noi, necunoscute şi uneori nebănuite cu câteva decenii în urmă, de a căror rezolvare depind progresul şi aspiraţiile ei spre mai bine.

Consider că printre aspectele spinoase cu care se confruntă omenirea zilelor noastre este şi acela a integrării ei în mediul înconjurător, în condiţiile în care, în ofensiva neîntreruptă de cucerire a resurselor naturii, omul riscă adeseori de a se îndepărta de ea. Modul de utilizare defectuos şi proasta distribuire a resurselor constituie un aspect important al ,,crizei mediului înconjurător”. Ţările au obligaţia să subscrie la conceptul ,,Pământul – nava spaţială”.

Pe alocuri, în ultimele secole, în goana după profituri maxime de moment sau din lipsă de înţelegere pentru însemnătatea florei şi faunei, omul a distrus numeroase specii. Se aprecia (Strasbourg, 1974) că aproape 20.000 specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia, dacă nu se vor lua cele mai corespunzătoare măsuri pentru protecţia lor, mai cu seamă a speciilor rare din flora şi fauna globului.

Este mai evident decât oricând că prosperitatea materială şi spirituală a popoarelor depinde mult şi de modul în care sunt păstrate resursele biologice, cum sunt ele protejate şi utilizate. Dezvoltarea societăţii umane contemporane pentru atingerea obiectivului ameliorării permanente a condiţiilor de viaţă ale omului devine durabilă şi eficientă şi prin conservarea resurselor naturale ale Terrei. Pământul este, până în prezent, singura planetă cunoscută din Univers care poate întreţine viaţa şi de aceea este necesar să se ia măsuri adecvate în vederea opririi procesului de dispariţie a speciilor şi de degradare a ecosistemelor printr-un consum excesiv şi prin utilizarea neraţională a resurselor naturale.

Motivaţia alegerii acestei teme de cercetare are la bază mai multe considerente dintre care

menţionez: – necesitatea evidenţierii resurselor naturale şi de agrement şi a problemelor economice,

sociale şi juridice pe care acestea le ridică; – sublinierea importanţei ariilor naturale, a florei şi faunei sălbatice pentru îmbunătăţirea

calităţii vieţii; – analiza cauzelor care au generat şi continuă să genereze alterări, distrugeri şi dispariţii de

floră şi faună sălbatică; – sesizarea „momentului critic” al impactului antropic în perturbarea vieţii sălbatice, al

reducerii drastice a mediului natural cu toate consecinţele care decurg din acesta; – aprofundarea formelor, metodelor şi instrumentelor educative şi formative pentru ca

societatea să conştientizeze necesitatea imperioasă de a salva speciile periclitate, endemice şi cele pe cale de dispariţie;

– impasibilitatea unor decidenţi/actori în stabilirea şi adoptarea politicilor de mediu cu scopul de a diminua efectele activităţilor economice asupra florei şi faunei sălbatice;

1

– inconsecvenţa legislativă manifestată uneori în reglementarea regimului juridic al ariilor naturale protejate, al florei şi faunei sălbatice;

– oferirea unor soluţii şi propuneri pentru eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a ilegalităţilor săvârşite în acest domeniu;

– aprofundarea unor aspecte privind răspunderea juridică ş.a. Ca metode ştiinţifice aplicate în elaborarea lucrării am considerat ca fiind necesare

următoarele: analiza, descompunerea, clasificarea, compararea şi sinteza. Astfel, metoda analizei este aplicată cel puţin sub următoarele laturi: – analiza istorico-metodologică a normelor juridice aplicabile protecţiei naturii şi a

raportului om-mediu; – analiza logico-formală a normelor juridice în vigoare, cât şi a corelaţiei acestora cu cele

derivate din convenţiile internaţionale, pe problematica protecţiei ariilor naturale, conservarea florei şi faunei sălbatice;

– raportul între dezvoltarea durabilă şi conservarea valorilor esenţiale ale patrimoniului natural;

– raportul între creşterea economică (goana sălbatică după profit) şi reducerea simţitoare a capacităţii de suport a ariilor naturale protejate;

– suma factorilor negativi de natură umană, economică şi politică cu implicaţii devastatoare în distrugerea echilibrului ecologic;

– raportul cost/eficienţă economică şi socială a măsurilor legislative, administrative şi de altă natură aplicate în cadrul societăţilor productive cu scopul reducerii poluării.

Metoda descompunerii a facilitat cunoaşterea elementelor intrinseci ale ariilor naturale, factorii esenţiali ce au influenţe atât pozitive, cât şi negative în protecţia şi conservarea acestora. De asemenea, s-au putut evidenţia trăsăturile şi caracteristicile fiecărei arii naturale protejate, cunoaşterea acestora şi complinirea lor cu măsuri de intervenţie, pază şi constrângere.

Clasificarea are un rol deosebit pentru determinarea fiecărei forme de manifestare a ariilor naturale protejate. Criteriile de clasificare au în vedere factorii de mediu, componentele patrimoniului natural şi nu în ultimul rând posibilităţile materiale şi financiare ale societăţii, utilizabile în amplul proces de protecţie a naturii.

Fiecare stat membru al Uniunii Europene a luat diferite măsuri şi a întreprins anumite acţiuni în scopul protejării şi conservării ariilor naturale. Prin compararea acestora s-au putut valorifica acele norme juridice aplicabile şi în sistemului naţional al ariilor naturale protejate.

Sinteza integratoare a acestor alegaţii a dus la concluzii pertinente, în abordarea pe viitor a conceptului de protecţie şi conservare a habitatelor, speciilor sălbatice şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural.

În capitolul I, intitulat „Ocrotirea naturii – preocupare majoră a lumii contemporane”, am

analizat conceptul de ocrotire a naturii, sub aspect ecologic, economic şi juridic, arătând că obiectivul principal al acesteia îl constituie păstrarea şi conservarea ecosistemelor naturale specifice unor anumite regiuni, în vederea asigurării echilibrului ecologic local. În acest cadru am inclus problemele legate de crearea rezervaţiilor naturale şi de parcuri naţionale, unde peisajul, flora şi fauna trebuie să fie protejate.

Ocrotirea naturii nu poate fi realizată însă, în toată plenitudinea sa, decât printr-o acţiune de stat, căruia îi stă în putinţă punerea sub scutul legii nu numai a anumitor rezervaţii şi parcuri naţionale de interes ştiinţific general, ci şi a tuturor elementelor mediului înconjurător în accepţiunea sa modernă.

În continuare am trecut în revistă în mod critic iniţiativele de ocrotire a naturii de-a lungul timpului, considerând că acestea au plecat de la necesitatea de a salva unele specii de plante şi animale rare, sau pe cale de dispariţie, idee care s-a extins asupra unor zone de importanţă naţională, declarate parcuri sau rezervaţii. Cu timpul, s-au preconizat idei noi în ocrotirea naturii, ca ,,peisaj ocrotit”, ,,teritoriu ferit de construcţii, amenajări” etc.

2

Având în vedere interacţiunea dintre om şi natură am relevat faptul că aceasta a existat cu mult înainte de apariţia statului şi dreptului, şi este uşor de presupus că primele norme de conduită socială s-au referit la protecţia focului, la apărarea colectivă împotriva fenomenelor naturale distructive, la exercitarea vânatului şi pescuitului, la apărarea împotriva animalelor sălbatice, la cultivarea pământului ş.a. astfel că însuşi dreptul s-a născut ca o necesitate privind raporturile omului cu mediul.

Am argumentat că relaţia dintre om şi natură trebuie privită într-un sens foarte general, pentru că are corespondent doar în filozofie, teorie politică, sociologie, dar nu şi în drept. În drept, relaţia om-natură este, de fapt, o relaţie socială, interumană, care, reglementată, devine raport juridic şi care are drept conţinut drepturi şi obligaţii cu privire la mediul înconjurător şi protecţia sa. Exemplele aduse în susţinerea acestei relaţii dintre om şi natură au avut ca debut raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele creşterii (Raportul Meadows) continuat cu o multitudine de alte documente cu caracter ştiinţific pe plan naţional şi internaţional.

În conţinutul raportului juridic legat de mediul înconjurător şi protecţia sa sunt incluse multe drepturi şi obligaţii, unele fiind examinate de diferite ramuri de drept, cu precădere de dreptul mediului.

Existenţa unui anumit drept al protecţiei mediului, face ca prin încălcarea acestuia (şi nu numai) să se lezeze integritatea naturii. Astfel, lipsa protecţiei mediului înconjurător este determinată şi de nerespectarea echilibrului în raporturile juridice dintre oameni referitoare la mediul înconjurător, deci nerespectarea drepturilor unor participanţi la aceste raporturi. O astfel de nerespectare produce efecte de bumerang, în sensul că, prin aceasta se aduc atingeri mediului înconjurător şi echilibrului ecologic, atingeri care afectează toţi oamenii, inclusiv pe cei care au încălcat drepturile celorlalţi. Asemenea relaţii se nasc în legătură cu protecţia şi folosirea factorilor de mediu (aerul, apele, solul şi subsolul, pădurile şi orice vegetaţie terestră şi acvatică, fauna terestră şi acvatică, rezervaţiile şi monumentele naturii şi aşezările omeneşti).

Am arătat că relaţia dintre dreptul la un mediu sănătos şi protecţia mediului înconjurător se fundamentează pe relaţia om-natură, privită într-un sens foarte general, ca o legătură între cele două părţi ale aceluiaşi sistem, care este biosfera.

În acest context, raportul societate-natură dobândeşte astăzi, din ce în ce mai evident, un caracter fundamental, de al cărui echilibru depinde, în mod esenţial, existenţa celor două elemente componente (societate-natură) şi menţinerea lor în limite care să nu schimbe entitatea lor calitativă şi să nu determine mutaţii substanţiale ale trăsăturilor definitorii, ci dimpotrivă, să realizeze o unitate tot mai deplină pe baza esenţei primordiale comune.

Normele juridice aplicabile relaţiei om-natură le-am ierarhizat începând cu Constituţia României, republicată, şi continuând cu celelalte acte normative din domeniu.

Definind raportul juridic de protecţie a naturii susţinem că acesta constă în relaţia socială care ia naştere în legătură cu protecţia şi conservarea naturii şi a biodiversităţii; conţinutul acestui raport juridic este dat de drepturile şi obligaţiile ce aparţin subiectelor de drept şi că, de regulă, obiectul acestui raport juridic este prestabilit de lege.

Pentru a realiza un tablou sugestiv al evoluţiei ocrotirii naturii în continuare am analizat etapele ocrotirii naturii în România şi pe plan internaţional din punct de vedere ştiinţific, social, economic, politic şi al legislaţiei specifice. Am arătat eforturile făcute de-a lungul timpului pentru ca şi în România să avem un sistem normativ închegat al protecţiei mediului.

Pentru implementarea cadrului strategic al protecţiei naturii am avansat unele propuneri, cum ar fi:

– dezvoltarea cadrului juridic şi consolidarea capacităţilor instituţionale pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale;

– conservarea in-situ şi ex-situ a speciilor ameninţate, endemice şi/sau rare, precum şi a celor cu valoare economică ridicată;

– protecţia, conservarea şi refacerea diversităţii biologice terestre şi acvatice, existente în afara ariilor protejate prin: reducerea şi eliminarea efectelor negative cauzate de poluarea mediilor de viaţă, supraexploatarea resurselor naturale, planificarea, amenajarea şi utilizarea necorespunzătoare a teritoriului şi prin reconstrucţia ecosistemelor şi habitatelor deteriorate;

3

– protecţia, conservarea şi refacerea diversităţii biologice specifice agrosistemelor prin aplicarea tehnologiilor favorabile unei agriculturi durabile.

Capitolul II, „Sistemul naţional de arii naturale protejate”, cuprinde analiza noţiunilor de

„capital natural” şi cea de „patrimoniu natural” în final adoptând în teza de doctorat, utilizarea celei din urmă, deoarece şi actele normative din domeniu sunt pe aceeaşi direcţie. În ceea ce priveşte structura ecologică a capitalului natural, am arătat că actuala configuraţie (compoziţie, ponderea categoriilor de ecosisteme, distribuţia spaţială) deţine încă 53% din ecosistemele naturale şi seminaturale care îşi menţin în bună parte caracterul multifuncţional şi generează pe cont propriu o gamă largă de resurse şi servicii pentru susţinerea şi alimentarea populaţiei şi activităţilor economice. În susţinerea acestor idei am venit cu exemple pertinente, cum ar fi:

● o gamă de 150 tipuri de ecosisteme forestiere, diferenţiate în funcţie de specia sau grupul de specii dominante de arbori din componenţa covorului vegetal, tipul şi cantitatea de humus în sol, regimul hidric şi ionic al solului etc.;

● 227 tipuri de pădure în care au fost descrise 42 tipuri de strat ierbos subarbustiv; ● 364 tipuri de staţiuni; ● o gamă largă de ecosisteme terestre cu vegetaţie ierboasă (păşuni alpine, păşuni şi fâneţe

din zonele de deal şi munte, păşuni de stepă, păşuni şi fâneţe de luncă); ● o mare varietate de ecosisteme acvatice din care 3.480 râuri (62% permanente); 246 lacuri

alpine, lacuri de baraj, lacuri şi bălţi în zona de câmpie, lunci inundabile, Delta Dunării; 129 corpuri de apă subterană şi acvatoriul de pe platoul continental al Mării Negre.

În privinţa biodiversităţii, am remarcat că România are un patrimoniu valoros, cu numeroase specii de plante şi animale, unele endemice, care sunt extinse sau rare în alte părţi ale Europei. Deşi vegetaţia naturală deţine o pondere redusă în zonele de câmpie, podişuri şi dealuri joase, există încă suprafeţe însemnate în care intervenţia omului a fost minimă (regiunile de munte şi dealuri înalte, Delta Dunării, sistemele lagunare şi luncile unor râuri).

Corelaţia patrimoniu natural-capital natural s-a reflectat în lucrare sub aspectul analizei celor două concepte. Bogăţiile naturale trebuiau cumva apărate şi transmise generaţiilor viitoare, lucru care s-a realizat prin instituirea regimului juridic al ariilor naturale protejate. Scopul urmărit de actul normativ – în cauză – este garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă. Ideea centrală a scopului Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare este reprezentată de patrimoniul natural.

În conţinutul acestei ultime noţiuni regăsim atât capacitatea economică a capitalului natural, cât şi obligaţia ce ne revine în a-l cunoaşte şi a-l conserva.

Pe plan regional, Consiliul Europei utilizează conceptul de patrimoniu cultural şi natural ce „constituie un element de identitate şi de diferenţiere în contextul mondializării. El este un instrument de descoperire şi de comprehensibilitate mutuală pentru comunităţile culturale şi o resursă de dezvoltare”.

Necesitatea constituirii ariilor naturale protejate constituie un punct de plecare în soluţionarea problemelor protecţiei patrimoniului natural, deoarece:

– ariile naturale protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale şi seminaturale care pot fi evaluate şi monitorizate, exprimând într-o anumită măsură starea acestora la un moment dat. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă principalele componente ale patrimoniului natural care asigură resursele şi serviciile ce stau la baza dezvoltării socio-economice;

– ariile naturale protejate sunt zone în care se dezvoltă cunoaşterea necesară pentru asigurarea tranziţiei la un model de dezvoltare durabilă;

– ariile naturale protejate sunt adevărate „săli de clasă în aer liber” în care oamenii pot fi educaţi cu privire la rolul naturii şi necesitatea conservării naturii şi a dezvoltării durabile.

4

În strânsă legătură cu constituirea ariilor naturale protejate am reliefat principiile care stau la baza reglementărilor specifice acestora, şi anume:

– garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural este un obiectiv de interes public major;

– conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural este o componentă a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă;

– instituirea regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protecţie a bunurilor din patrimoniul natural este prioritară în raport cu orice alte obiective.

Pe de altă parte am avut în vedere şi scopul asigurării dezvoltării durabile. În acest sens, conservarea patrimoniului natural are la bază, ca elemente strategice, utilizarea durabilă, menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate, participarea publicului şi dezvoltarea colaborării internaţionale.

În mod concret, am făcut referiri la toate categoriile de arii naturale protejate şi de zone de protecţie a bunurilor din patrimoniul natural.

Fiecare categorie de arie naturală protejată a fost analizată sub aspectul managementului şi a punerii în practică a prevederilor legale. Cunoaşterea cu exactitate a caracteristicilor fiecărei arii s-a putut face prin intermediul elementelor de conţinut a zonelor interioare, care au facilitat studiul impactului activităţilor antropice la adresa ariei naturale protejate. Am avut în atenţie şi conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural prin instituirea unor arii naturale de interes geomorfologic, sau zone de protecţie corespunzătoare ca întindere, scopului de conservare a bunurilor naturale.

Un accent deosebit în cuprinsul acestui capitol l-am pus pe cercetarea sistemului de control al aplicării prevederilor legale din domeniul protecţiei şi conservării ariilor naturale protejate, începând cu autorităţile publice pentru rotecţia mediului, până la cercetarea competenţelor ce revin şi altor autorităţi în acest domeniu.

Ca urmare a analizei ştiinţifice făcute în acest capitol am ajuns la anumite concluzii, dintre care amintim:

● Manifestarea unui proces activ de erodare a diversităţii biologice; ● Fragmentarea habitatelor multor specii şi întreruperea conectivităţii longitudinale (prin

bararea cursurilor de apă) şi laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile), blocarea sau restrângerea drastică a rutelor de migraţie a speciilor de peşti şi a accesului la locurile potrivite pentru reproducere şi înmulţire;

● Restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranziţie (perdele forestiere, haturi, zone umede din structura marilor exploataţii agricole sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversităţii biologice şi a funcţiilor de control al poluării difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafaţă şi evoluţiei undei de viitură, controlului biologic al populaţiilor de dăunători pentru culturile agricole, neîncărcării rezervelor sau corpurilor subterane de apă;

● Modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configuraţiei structurale a bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, asociată cu reducerea foarte semnificativă a capacităţii sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care operează la scara bazinului hidrografic şi cu creşterea vulnerabilităţii lor şi a sistemelor socio-economice care depind de acestea. Multe bazine hidrografice au fost torenţializate;

● Simplificarea excesivă a structurii şi capacităţii multifuncţionale ale formaţiunilor ecologice dominate sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive şi creşterea gradului lor de dependenţă energetică comercială;

● Destructurarea şi reducerea capacităţii bioproductive a componentelor capitalului natural din sectorul agricol;

Totalitatea modificărilor structurale care s-au produs în timp îndelungat, în primul rând ca urmare a diversificării şi creşterii presiunii antropice, şi care sunt reflectate în configuraţia actuală a structurii ecologice a capitalului natural al României a condus, de asemenea, la diminuarea capacităţii sale bioproductive şi de susţinere a cerinţelor pentru resurse şi servicii din partea

5

sistemului socio-economic naţional. A crescut astfel vulnerabilitatea teritoriului României faţă de hazardurile geomorfologice, hidrologice şi climatice.

Aceste concluzii atrag atenţia asupra faptului că dezvoltarea economică a României continuă să urmeze o cale nesustenabilă. Capacitatea de suport a capitalului natural este depăşită, iar decalajul tinde să se mărească în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii şi pot intra în conflict cu preceptele dezvoltării durabile, generând efecte negative asupra structurii şi capacităţii de suport ale capitalului natural.

Capitolul III, intitulat „Administrarea reţelei de arii naturale protejate şi a altor bunuri din

patrimoniul natural în România”, este consacrat studiului următoarelor probleme: – instituirea regimului de arie naturală protejată; – autorităţi cu responsabilităţi de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri din

patrimoniul natural; – formele de administrare a ariilor naturale protejate:

a) prin structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică; b) persoane fizice şi juridice care au calitatea de custode; c) serviciile regionale; d) Administraţia Rezervaţiei „Delta Dunării”;

– administrarea pe bază de convenţie; – administrarea altor bunuri din patrimoniul natural. Am considerat că instituirea regimului de arie naturală protejată constituie operaţiunea

juridică primordială în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate. Analiza făcută a scos în relief anumite priorităţi de care trebuie să se ţină seama la momentul instituirii ariei naturale protejate, şi anume: asigurarea securităţii naţionale; asigurarea siguranţei, sănătăţii oamenilor şi animalelor; prevenirea unor catastrofe naturale.

O idee de bază în instituirea acestui regim îl constituie faptul că „regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile legale”.

M-am referit în continuare la documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional. Aceasta trebuie să cuprindă:

a) studiul de fundamentare ştiinţifică; b) documentaţia cadastrală cu limitele ariei naturale protejate, cu evidenţierea categoriilor de

folosinţă a terenurilor; c) avizul Academiei Române. Am menţionat că ariile naturale protejate şi coridoarele ecologice se evidenţiază în mod

obligatoriu de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare.

Competenţele în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată au fost partajate în funcţie de actele normative prin intermediul cărora sunt instituite, astfel: prin lege; prin hotărâre a Guvernului; prin ordin al conducătorului autorităţii/instituţiei publice competente; prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale.

Autorităţile cu responsabilităţi de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri din patrimoniul natural au fost analizate din punctul de vedere al competenţelor.

În ceea ce priveşte administrarea pe bază de convenţie am dezvoltat ideile privind procedura de încheiere a acestora cu diferiţi parteneri care sunt eligibili.

Am scos în evidenţă că în situaţiile în care în aceeaşi zonă există arii naturale protejate şi alte bunuri ale patrimoniului natural, supuse unui regim special de protecţie, administrarea lor se poate asigura de către un singur organ de administrare, în coordonarea directă a inspectoratului judeţean de protecţie a mediului.

Administrarea altor bunuri din patrimoniul natural existente în diferite locaţii se realizează de către deţinătorii acestora şi am considerat necesar a face referiri în acest sens.

6

Cu toate că în momentul de faţă în cadrul Ministerul Mediului şi Pădurilor a fost creată o direcţie specială pentru managementul ariilor naturale protejate şi a fost în parte deblocată situaţia creată prin nefuncţionarea şi ulterior desfiinţarea Agenţiei Naţionale a Ariilor Protejate, considerăm că problemele legate de capacitatea instituţională privind managementul ariilor naturale protejate vor persista deoarece este imposibil ca o direcţie de la nivel administrativ central să asigure o coordonare adecvată pentru managementul a 18% din teritoriul naţional.

Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de floră şi faună a fost

analizată într-un capitol distinct (IV), având în vedere constituirea ariilor naturale protejate sub forma siturilor de importanţă comunitară; ariilor speciale de conservare; ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ariilor naturale protejate de interes naţional.

Pe lângă elementele de conţinut ale acestor arii, am relevat ameninţările la adresa ariilor naturale protejate. Este recunoscut că există foarte puţine sectoare de activitate care nu influenţează ariile protejate într-un fel sau altul, dar cele mai puternice ameninţări vin din practicarea agriculturii neecologice, a turismului, transportului şi nu în ultimul rând, a industriei.

Astfel, am arătat că agricultura înseamnă atât o folosire a terenului prin ea însăşi, cât şi exercitarea unei influenţe puternice asupra activităţilor rurale. Ca activitate principală pe terenurile învecinate, are o influenţă profundă asupra ariilor protejate din toate categoriile. Mai mult decât orice alt sector, agricultura demonstrează că ariile protejate trebuie înfiinţate şi administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului şi nu separat. Sunt terenuri agricole care au o valoare intrinsecă de conservare pentru floră, faună şi peisaj.

Considerăm că majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natură şi peisaje. Pentru creşterea productivităţii, au fost distruse numeroase habitate rare, în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele şi animalele sălbatice.

La rândul său, turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii.

Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale frumoase devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lungă durată, vizite de o zi şi chiar sport.

Avem certitudinea că, în câteva arii protejate există pur şi simplu atât de mulţi vizitatori în anumite părţi sau la anumite momente, încât natura – şi calitatea experienţei vizitatorilor – suferă. În altele, vizitatorii pot pătrunde în cele mai îndepărtate zone.

Considerăm că ar trebui să se revizuiască şi, dacă este nevoie, să se îmbunătăţească legislaţia referitoare la turism, şi în special:

a) să dea managerilor ariilor protejate dreptul de a controla dezvoltarea turismului; b) să se prevadă evaluarea completă din punct de vedere ecologic a propunerilor care

privesc ariile protejate; c) să se conlucreze cu industria turismului; d) pagubele ecologice create de turismul din trecut să fie reparate şi să se adopte tehnici

manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabilă. Dorim să se încurajeze schemele de pionierat în turismul durabil, de exemplu prin: a) împrumuturi, subvenţii sau taxe de concesiune pentru fermieri şi comunităţile locale

pentru înfiinţarea de mici întreprinderi care să folosească ariile protejate într-un mod adecvat; b) proiecte administrative, pentru a arăta abordarea inovatoare a turismului, adecvate

economiilor locale; c) folosirea fondurilor europene şi a celor naţionale pentru turism, pentru a încuraja

turismul durabil în blocul ţărilor est-europene. În ceea ce priveşte transportul, în special cel rutier, acesta are un impact crescând asupra

ariilor protejate prin poluarea aerului, congestie, zgomot şi intruziune vizuală şi prin însăşi construirea drumurilor. Înfiinţarea unei reţele de arii protejate de-a lungul Europei, cu coridoare, este împiedicată de faptul că Europa este fragmentată de o reţea şi mai densă de drumuri.

7

Drumurile noi şi „îmbunătăţite” ameninţă multe arii protejate; câteva proiecte de drumuri fac parte din drumurile europene strategice, sprijinite de finanţări internaţionale.

Cât priveşte industria, am arătat că există cel puţin patru sectoare care au impact deosebit asupra ariilor protejate:

– generarea energiei; – industria manufacturieră; – industria extractivă; – industria meşteşugărească la scară mică. Industria generează poluare şi am exemplificat anumite situaţii mai deosebite, cum ar fi:

râurile care izvorăsc sau traversează zone miniere şi care în mod natural au apele încărcate cu metale grele şi săruri minerale; poluările accidentale sunt relativ numeroase în special pe Dunăre şi în Marea Neagră din cauza deversărilor necontrolate ale navelor şi/sau accidentelor navale; sursele de poluare difuză reprezentate în special de îngrăşămintele chimice utilizate în agricultură, pesticidele utilizate pentru combaterea dăunătorilor şi aglomerările umane din mediul rural şi urban; iazurile de decantare în funcţiune care afectează terenurile înconjurătoare, în cazul ruperii digurilor de retenţie, prin contaminarea cu metale grele, cu cianuri de la flotaţie, cu alte elemente în exces; poluarea aerului cu substanţe care produc ploi acide (SO2, NOx, O3, CO2 etc.), cum este cazul combinatelor de îngrăşăminte chimice, a termocentralelor etc., afectează calitatea aerului, mai ales în cazul metalurgiei neferoase.

Am analizat în continuare regimul juridic al Rezervaţiei Biosferei ,,Delta Dunării” înfiinţată pe baza Programului internaţional „Omul şi Biosfera”, făcând menţiunea că valoarea patrimoniului natural al rezervaţiei este recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, prin declararea ca zonă umedă de importanţă internaţională, ca habitat pentru păsările acvatice (Convenţia de la Ramsar, 1971) şi prin includerea ei pe Lista patrimoniului natural mondial (UNESCO, 1991).

Teritoriul rezervaţiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecţie integrală, zone-tampon şi zone economice.

În zonele economice, în baza anumitor documente emise de autorităţile competente se pot desfăşura activităţi economico-sociale tradiţionale, turism, precum şi alte activităţi economice specifice zonei, în concordanţă cu normele de protecţie şi conservare a patrimoniului natural al Rezervaţiei.

Totodată am avut în vedere şi protecţia juridică a zonei montane şi protecţia spaţiilor verzi din localităţi.

Consider că modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei, creşterea puterii economice la nivel local şi naţional, se pot realiza numai în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural.

Sub aspectul protecţiei spaţiilor verzi din localităţi se impune cu necesitate creşterea rolului ONG-urilor care au preocupări în acest domeniu, sensibilizarea publicului în menţinerea şi dezvoltarea acestor spaţii şi nu în ultimul rând mărirea cuantumului amenzilor în caz de deteriorare a zonelor verzi.

Capitolul V „Răspunderea juridică pentru nerespectarea normelor privind regimul ariilor

naturale protejate”. Cauzarea unui prejudiciu – prin neexecutarea unei obligaţii preexistente sau prin săvârşirea

unei fapte (independentă de un raport anterior) care generează, de asemenea, daune – are drept consecinţă obligarea autorului la repararea prejudiciului, astfel încât nedreptatea care a fost creată să fie ştearsă, iar consecinţele negative să fie suportate de făptaş.

Această regulă fundamentală de comportare este cunoscută în drept sub denumirea de principiul răspunderii, iar totalitatea normelor prin care se reglementează aplicarea în practică a acestui principiu formează instituţia răspunderii.

Noţiunea de răspundere juridică – întâlnită în orice ramură a dreptului – evocă ideea de sancţiune sau reparaţie; ea dă expresia unui raport social sancţionat juridiceşte, în baza căruia o

8

persoană se află într-o relaţie de obligaţie faţă de altă persoană, datorându-i acesteia din urmă satisfacţie sau repararea unui prejudiciu pe care i l-a cauzat.

În enunţul său general, noţiunea de răspundere juridică este înţeleasă ca o obligaţie de a suporta consecinţele nerespectării normelor de conduită, subliniind că nu trebuie să se facă confuzie între răspunderea juridică şi sancţiunea juridică – noţiuni diferite – şi că definirea răspunderii juridice se poate face numai pornindu-se, deopotrivă, de la faptul ilicit şi sancţiunea juridică, astfel că, aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, „răspunderea juridică este complexul de drepturi şi obligaţii conexe, care – potrivit legii – se naşte ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept”.

Am analizat funcţiile răspunderii juridice, şi anume: – funcţia educativ-preventivă, care constă în influenţa exercitată asupra conştiinţei

oamenilor şi pe cale de consecinţă în prevenirea săvârşirii ilegalităţilor în viitor, fie de către autorul delictului deja săvârşit, fie din partea altor persoane, care ştiu astfel că vor răspunde de prejudiciul pe care l-ar cauza;

– funcţia reparatorie, care constă în repararea prejudiciului cauzat persoanei păgubite (mediului înconjurător/ariei naturale protejate/habitatelor/florei/faunei sălbatice).

Am concluzionat că răspunderea juridică este, deci, un mijloc de apărare a drepturilor încălcate.

Ca principiu, am susţinut că funcţia reparatorie are caracter relativ, în sensul că priveşte numai părţile raportului juridic, iar reparaţia prejudiciului implică o nouă cheltuială de muncă.

În studiul formelor răspunderii juridice în dreptul mediului m-am referit la: – răspunderea pentru prejudiciul adus mediului (răspunderea civilă şi răspunderea proprie

dreptului mediului); – răspunderea contravenţională; – răspunderea penală. Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului reglementată în art. 95 din Ordonanţa de

Urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.

Conform alin. (2) al aceluiaşi text, în mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.

Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor legislaţiei privind protecţia mediului şi a reglementărilor specifice (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 68 din 28 iunie 2007, privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului).

În legătură cu răspunderea civilă, am avut în vedere că, pentru soluţionarea unei probleme specifice societăţii umane, cum ar fi problema protecţiei mediului, se cer aplicate pe lângă regulile generale şi reguli specifice, iar ţinând seama de faptul că fenomenele naturii decurg independent de voinţa umană şi că orice intervenţie a omului în mediu duce, inevitabil, la modificări, concluzionăm că şi procedeele utilizate la soluţionarea acestor probleme trebuie să fie tot categorice, drastice şi exclusive, astfel ca, în final, ele să înlăture pe cât posibil consecinţele negative ale acestei activităţi.

Bazată pe principiul „poluatorul plăteşte” în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului adus mediului – principiu specific mediului, răspunderea de mediu are o reglementare specială dată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului care transpune Directiva nr. 2004/35/CE.

Prin această reglementare, operatorii sunt obligaţi să adopte măsuri şi să pună în aplicare practici pentru a minimiza riscurile de daune sau să ia măsuri de reparare necesare în cazul producerii prejudiciului.

9

Considerăm că ar trebui să existe o egalitate de tratament juridic în situaţia recuperării pagubelor cauzate ca urmare a efectelor prejudiciului asupra mediului. Persoana fizică ori persoana juridică privată trebuie să se adreseze instanţelor de drept comun când, în mod normal, ar fi trebuit să primescă despăgubiri în mod direct de la operator.

Am considerat necesar să analizez şi răspunderea pentru daunele ce rezultă din folosirea excesivă a resurselor naturale. Această categorie de daune rezultă din folosirea excesivă sau neraţională a resurselor naturale sau a altor componente ale mediului. Prin folosirea excesivă şi neraţională este necesar de înţeles folosirea resurselor naturale cu încălcarea normelor şi limitelor de utilizare a acestora, inclusiv contrar destinaţiei sau folosirea acestora fără extragerea beneficiilor pentru economie, om sau pentru scopul în care a fost folosit.

Sub aspectul răspunderii contravenţionale am arătat că art. 53 din Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare prevede anumite fapte considerate contravenţii, precum şi cuantumul amenzilor aplicabile. S-a impus stabilirea unui regim sancţionator pentru anumite fapte considerate contravenţii în domeniul ariilor naturale protejate şi al speciilor de floră şi faună sălbatică datorită periculozităţii lor. Am scos în evidenţă unele probleme procedurale, astfel, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către personalul cu atribuţii de control din cadrul următoarelor autorităţi:

– Garda Naţională de Mediu; – structurile de administrare şi custozii ariilor naturale protejate; – autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi structurile teritoriale ale

acesteia, pe domeniul lor de competenţă; – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, pe domeniul

său de competenţă, în ceea ce priveşte activităţile de comerţ cu specii de floră şi faună sălbatică; – Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, pentru Rezervaţia Biosferei „Delta

Dunării”; – alte autorităţi cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor referitoare la ariile naturale protejate,

declarate prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, se exercită şi de personalul special împuternicit al acestora.

Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Pentru completarea acestor prevederi, am arătat că O.U.G. nr. 57/2007 conţine şi o normă de trimitere, ,,prevederile art. 53 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.

Propunem ca în viitor legiuitorul să concentreze toate contravenţiile într-un singur act normativ.

După părerea noastră, răspunderea penală este instituţia juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile juridice de conflict şi de conformare, care se nasc în sfera activităţii de tragere la răspundere penală a tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, prin săvârşirea de infracţiuni, activitate care se desfăşoară de autorităţile publice, în temeiul legii, guvernată de principii proprii, în scopul apărării valorilor sociale esenţiale confirmate de ordine constituţională, în vederea menţinerii şi promovării ordinii juridice şi binelui public.

Această definiţie ne permite să caracterizăm răspunderea penală nu ca un simplu raport juridic, ci ca o instituţie juridică, împreună cu toate consecinţele care decurg din aceasta şi anume organizarea sistematică şi pe baza unor principii proprii, care guvernează întreaga instituţie. De asemenea, ea permite realizarea unui nivel de generalizare şi abstractizare mult mai înalt, propriu definiţiilor care tind să acopere un domeniu mai vast al realităţii. Definiţia propusă are în vedere un

10

conţinut mai cuprinzător al instituţiei definite, prin referirea la activitatea de tragere la răspundere penală, activitate de natură a genera raporturi juridice multiple şi mai diversificate decât circumscrierea la raportul juridic penal de constrângere, ca raport statornicit între stat şi autorul infracţiunii. Specificul răspunderii penale în dreptul mediului constă în acţiunea/inacţiunea făptuitorului mediată, rezultatul socialmente periculos se răsfânge iniţial asupra factorilor de mediu sau a altor elemente ale patrimoniului natural şi apoi pe cale de consecinţă la adresa omului, asupra sănătăţii lui.

Capitolul VI „Protecţia ariilor naturale în cadrul Uniunii Europene. Rolul Consiliului

Europei în acest domeniu”. În acest capitol am scos în evidenţă obiectivele celui de-al VI-lea Program al Uniunii Europene privind protecţia mediului, cât şi principalele documente europene cu referire la protecţia şi conservare a ariilor naturale protejate şi a speciilor de floră şi faună sălbatică.

Programul defineşte priorităţile şi obiectivele politicii de mediu până în 2010 şi în continuare, ca şi detalierea măsurilor care trebuie luate pentru realizarea Strategiei Uniunii Europene în materie de dezvoltare durabilă.

Am relevat că provocările de mediu tot mai complexe şi mai diversificate impun depăşirea strategiei strict legislative şi abordarea strategică a protecţiei mediului. Această abordare trebuie să utilizeze instrumente, metode şi principii pentru influenţarea luării deciziilor în mediile de afaceri, a consumatorilor, a politicii şi a cetăţenilor.

Politica Uniunii Europene a Mediului contribuie la urmărirea următoarelor obiective: ● conservarea şi protecţia mediului, ca şi îmbunătăţirea calităţii lui; ● protecţia sănătăţii umane; ● utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale, ● promovarea măsurilor internaţionale pentru rezolvarea problemelor de mediu regionale sau

globale. Pentru îndeplinirea acestor obiecteve s-au adoptat de către instituţiile europene competente,

anumite acte normative. Legislaţia europeană este o noutate absolută pe plan internaţional. Este pentru prima dată

când un sistem de acte normative a fost creat, putând fi promulgat şi aplicat dincolo de frontierele naţionale. În Dreptul Uniunii Europene, pe lângă tratatele constitutive, există trei tipuri de acte normative, constituind legislaţia (aquis-ul comunitar) directivele, regulamentele, deciziile. Am exemplificat modul de implementare a acestor acte comunitare în sistemul normativ românesc.

Contribuţia Consiliului Europei la crearea cadrului juridic al cooperării regionale în domeniul protecţiei mediului a fost analizată în baza convenţiilor adoptate sub egida acestuia, cum ar fi Convenţia relativă la conservarea vieţii sălbatice şi mediului natural în Europa, adoptată la Berna. În baza acestei convenţii s-a creat Reţeaua Emerald de cooperare în domeniul protecţiei naturii.

În continuare am acordat atenţie strategiei paneuropene pentru diversitatea biologică şi peisajeră şi Diplonei europene pentru spaţii protejate.

Am realizat corespondenţa dintre Reţeaua Emerald şi Reţeaua „Natura 2000” Sub aspectul jurisprudenţei am analizat diferite cauze soluţionate de către Curteaa

Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg.

Curtea a avut de soluţionat un litigiu bazat pe încălcarea normelor juridice privind protecţia mediului prin poluarea cu cianură a unui curs de apă, inclusiv pânza freatică. O societate comercială Västmanlands Avfallsaktiebolag („la VAFAB”), având ca obiect de activitate tratarea şi depozitarea deşeurilor domestice (menajere) şi a celor industriale a poluat apa de consum, menajeră şi apa pentru irigaţii. Drept urmare, Curtea a statuat că poluarea constituie un pericol pentru mediu, iar statul nu a aplicat toate diligenţele necesare şi suficiente prin autorităţile sale pentru a preveni şi limita efectele negative ale acestui fapt. Statul a fost sancţionat pentru acest comportament (ARRÊT AFFAIRE ZANDER c. SUÈDE (Requête no14282/88) La Cour européenne des Droits de l’Homme, STRASBOURG, 25 novembre 1993).

11

Animalele de companie şi cele de curte trebuie să beneficieze atât de tratament sub forma vaccinării periodice, cât şi de asistenţă medicală cu caracter de intervenţie de urgenţă. Se impune organizarea unui serviciu permanent la nivel de oraş (Hamburg). Acest serviciu se va constitui din medicii veterinari care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de legea naţională. Prezentarea tendenţioasă în presă a inexistenţei serviciului veterinar de intervenţie cu caracter permanent constiuie o ingerinţă nejustificată, într-o societate democratică, în această profesie. Curtea a statuat că organizarea serviciului permanent veterinar ţine de prevederile codului deontologic şi profesional al medicilor vetrerinari şi asociaţiei profesionale a acestora. Cercetarea şi sancţionarea, dacă este cazul, a difuzării de idei sau informaţii tendenţioase în presă este atributul autorităţilor de stat (ARRÊT AFFAIRE BARTHOLD c. Allemagne (Requête no 8734/79), la Cour Européenne des Droits de l’Homme, Strasburg, 25 mars 1985).

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg Din momentul adoptării acestor două directive s-a statuat că statele membre au obligaţia de

a le implementa în sistemul lor juridic prin măsuri legislative, administrative ori regulamentare, ralitatea este că nu întotdeauna aceste state s-au conformat.

1. Netranspunerea Directivelor „Habitate” şi „Păsări” în legislaţia naţională în termenul stabilit de acestea.

În această cauză, un Stat Membru nu a transpus în totalitate prevederile directivei în ordinea juridică internă deoarece regimul juridic al vânătorii unor specii de păsări era prevăzut în două categorii de acte juridice, o lege naţională şi două acte administrative a două ministere diferite. Când s-a analizat dacă toate speciile protejate de directivă sunt protejate împotriva vânătorii s-a constatat că nu toate speciile au fost menţionate pentru protecţie, în actele juridice naţionale (Affaire C-339/87. Recueil de jurisprudence 1990 page I-00851. Arrêt de la Cour du 15 mars 1990. Commission des Communautés Européennes contre Royaume des Pays-Bas. Manquement - Non-respect d'une directive - Conservation des oiseaux sauvages).

2. Armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative după implementarea directivelor. Statul în cauză nu a armonizat ulterior legislaţia internă respectând principiul ierarhizării actelor juridice. Unele regulamente aveau conţinuturi care încălcau prevederile directivei (Affaire C-38/99. Recueil de jurisprudence 2000 page I-10941. Arrêt de la Cour (sixième chambre) du 7 décembre 2000. Commission des Communautés Européennes contre République française. Manquement d'Etat - Directive 79/409/CEE - Conservation des oiseaux sauvages - Périodes de chasse).

3. Transpunerea acestora, dar de maniera „lipsei exactităţii de transpunere” şi „lipsa acurateţii de transpunere”. Statele trebuie să se preocupe de uniformizarea expresiilor utilizate de directive chiar dacă, în mod oficial sunt recunoscute mai multe denumiri ale unor suprafeţe de teren, pe teritoriul naţional (Affaire C-435/92. Recueil de jurisprudence 1994 page I-00067. Arrêt de la Cour du 19 janvier 1994. Association pour la protection des animaux sauvages et autres contre Préfet de Maine-et-Loire et Préfet de Loire-Atlantique. Demande de décision préjudicielle: Tribunal administratif de Nantes - France. Conservation des oiseaux sauvages - Périodes de chasse).

4. Actele de instituire a Directivelor în ordinea juridică internă, prin traducere formală textuală, prin preluarea esenţializată a drepturilor şi obligaţiilor statelor membre într-un cadru general legislativ sau regăsirea acelor prevederi comunitare în legislaţia naţională anterioară adoptării directivelor. Curtea a enumerat formele care pot fi utilizate de către statele membre în ceea ce priveşte implementarea directivelor (1. Affaire C-38/99. Recueil de jurisprudence 2000 page I-10941. Arrêt de la Cour (sixième chambre) du 7 décembre 2000. Commission des Communautés Européennes contre République française. Manquement d'Etat - Directive 79/409/CEE - Conservation des oiseaux sauvages - Périodes de chasse. 2. Affaire C-324/01. Recueil de jurisprudence 2002 page I-11197. Arrêt de la Cour (sixième chambre) du 5 décembre 2002. Commission des Communautés Européennes contre Royaume de Belgique. Manquement d'État - Conservation des habitats naturels - Faune et flore sauvages - Transposition incomplète).

5. Obligaţia statelor membre de a interzice explicit mijloacele de vânătoare, captură şi ucidere prohibite prin Directiva 79/409. Chiar dacă, tradiţional, sunt folosite anumite mijloace de captură, într-o provincie, statul are obligaţia ca prin act normativ sau o altă manifestare juridică să interzică explicit acele mijloace ce contravin directivei (Affaire C-288/88. Recueil de jurisprudence 1990 page I-02721.Arrêt de la Cour du 3 juillet 1990. Commission des Communautés Européennes contre République fédérale d'Allemagne. Manquement d'État - Directive concernant la conservation des oiseaux sauvages).

6. Stabilirea perioadei de vânătoare trebuie să fie conformă cu obiectivele directivei, asigurarea unei protecţii necesare supravieţuirii şi reproducerii speciilor ameninţate.

12

Determinarea perioadei când vânătoarea este admisă pentru anumite specii ameninţate în funcţie de ciclul de reproducere şi momentul migraţiei nu asigură suficiente garanţii de protecţie. Ar trebui să fie avute în vedere şi alte criterii cum ar fi: numărul de indivizi dintro anumită specie; aria de răspândire, posibilităţile de hrănire în habitatul de clocire etc. (Affaire C-157/89. Recueil de jurisprudence 1991 page I-00057. Arrêt de la Cour du 17 janvier 1991. Commission des Communautés Européennes contre République Italienne. Non-respect d'une directive - Conservation des oiseaux sauvages).

7. Responsabilitatea ce-i incumbă statului membru de a identifica speciile relevante, situate pe teritoriul naţional ce trebuie să beneficieze de măsuri particulare de protecţie. Directivele nu întotdeauna pot cuprinde toate speciile ce vor beneficia de o ocrotire adecvată şi de aceea statele au responsabilitatea de a identifica acele specii care trebuie să beneficieze de un regim mai stric de protecţie (Affaire C-334/89. Recueil de jurisprudence 1991 page I-00093. Arrêt de la Cour du 17 janvier 1991. Commission des Communautés européennes contre République italienne. Manquement d'État - Conservation des oiseaux sauvages).

8. Puterea de apreciere a Statelor Membre în determinarea zonei de protecţie specială. Necesitatea existenţei unui interes superior obiectivelor ecologice stabilite de directivă pentru ca statul să modifice suprafaţa zonei de protecţie specială, prin micşorare. Statul nu poate avea o putere discreţionară de apreciere în a micşora o suprafaţă a unei zone protejate, elementele pe care se fundamentează această decizie ar putea fi de ordine publică, apărare naţională ori sănătate publică (Affaire C-57/89. Recueil de jurisprudence 1991 page I-00883. Arrêt de la Cour du 28 février 1991. Commission des Communautés européennes contre République Fédérale d'Allemagne. Conservation des oiseaux sauvages - Travaux dans une zone de protection spéciale).

9. Prezervarea, menţinerea sau restabilirea unei diversităţi şi a unei suprafeţe suficiente de habitat pentru toate speciile de păsări vizate în art. 1. Aceste obligaţii, în sarcina statelor membre vor fi luate şi menţinute atunci când s-a constatat diminuarea numărului de indivizi dintr-o specie ori s-a identificat un risc major având ca rezultat dispariţia speciei. Prin analize comparative şi în urma cercetărilor ştiinţifice interdisciplinare şi cu sprijinul altor state se pot determina factorii care diminuează numărul de indivizi şi ca atare se impun măsuri concrete conform exigenţelor directivei. Statul are o atribuţie majoră în a tramsnite Comisiei Europene evoluţia speciei vulnerabile (Affaire C-355/90. Recueil de jurisprudence 1993 page I-04221. Arrêt de la Cour du 2 août 1993. Commission des Communautés Européennes contre Royaume d'Espagne. Conservation des oiseaux sauvages - Zones de protection spéciale).

Capitolul VII „Principalele documente internaţionale privind protecţia naturii”. În cadrul

acestui capitol am avut în vedere Strategia mondială a conservării naturii, conservarea resurselor vii în serviciul unei dezvoltării durabile, în legătură cu care am analizat obiectivele principale ale conservării resurselor vii, de asemena, şi alte documente internaţionale.

SMC vizează realizarea celor trei principale obiective ale conservării resurselor vii: menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi ale sistemelor care întreţin viaţa (regenerarea şi protecţia solurilor, reciclarea nutrienţilor, epurarea naturală a apelor) de care depinde supravieţuirea şi dezvoltarea omenirii; conservarea diversităţii genetice (întreaga gamă a diversităţii materialului genetic existent în organismele vii) de care depinde funcţionarea celor mai multe procese şi sisteme ca şi programele de selecţie necesare protecţiei şi ameliorării plantelor cultivate, animalelor domestice şi microorganismelor de care depinde viitorul unor ramuri ale industriei care utilizează resursele vii; asigurarea utilizării durabile a speciilor şi a ecosistemelor (fauna terestră şi acvatică, pădurile şi păşunile) cărora le sunt tributare milioane de comune rurale ca şi marile industrii.

Atât România, cât şi statele membre ale Uniunii Europene au adoptat diferite acte normative, strategii şi convenţii în scopul îndeplinirii acestor obiective.

Am arătat că SMC consideră că principalele obstacole care împiedică realizarea obiectivelor conservării sunt următoarele:

– credinţa că necesitatea conservării resurselor vii ar constitui un sector limitat; – lipsa unei integrări a conservării în dezvoltarea economică; – o dezvoltare economică uneori rigidă şi inutil distrugătoare a resurselor naturale, din

cauza unor deficienţe ale planificării ecologice şi lipsei unei planificări raţionale a teritoriilor şi punerea accentului pe interese pe termen scurt în detrimentul unor interese mai generale pe termen lung;

13

– carenţele capacităţii de conservare a naturii din cauza unei legislaţii încă neadecvate sau care nu se aplică, precum şi lipsei unui personal de specialitate format pentru aceste activităţi şi lipsei de informare în privinţa priorităţilor ca şi despre capacitatea de regenerare a resurselor vii şi asupra avantajelor şi dezavantajelor diverselor opţiuni de gestiune;

– absenţa susţinerii conservării naturii din cauza lipsei de sensibilizare privitoare la avantajele conservării ca şi asupra responsabilităţilor de a conserva resursele vii care revin tuturor celor care le utilizează sau exercită un impact asupra lor.

În legătură cu cea de a doua secţiune a SMC care este consacrată măsurilor prioritare care se

recomandă pe plan naţional, am avut în vedere obligaţiile ce decurg pentru statele membre, şi anume:

– să se examineze obiectivele dezvoltării în raport cu fiecare dintre obiectivele conservării naturii şi să se descrie starea în care se află resursele vii şi pericolele care se exercită asupra lor;

– să se determine principalele obstacole care stau în calea realizării acestor obiective şi să se studieze posibilităţile de a învinge aceste obstacole;

– să se stabilească măsurile care trebuie adoptate pentru realizarea obiectivelor şi să se elimine sau să se reducă pericolele care ameninţă resursele vii;

– să se determine ecosistemele şi speciile prioritare şi condiţiile necesare conservării lor şi să se stabilească directive pentru planificarea şi gestiunea acestor ecosisteme şi specii;

– să se elaboreze programul de măsuri, îndeosebi administrative şi legislative, care să vizeze menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi a sistemelor care întreţin viaţa, prezervarea diversităţii genetice şi utilizarea durabilă a ecosistemelor şi a speciilor, acordându-se o atenţie deosebită condiţiilor prioritare încă neîndeplinite.

Pentru realizarea obiectivelor conservării naturii devine însă tot mai necesară făurirea unei noi etici şi promovarea unei educaţii pentru protecţia mediului prin care să se creeze o opinie şi comportamente publice compatibile cu această etică nouă. Educaţia privind protecţia mediului devine astfel o necesitate permanentă pentru ca fiecare generaţie să fie convinsă de importanţa şi rolul conservării naturii.

Ultima parte a SMC este consacrată măsurilor prioritare pe plan internaţional, întrucât numeroase dintre resursele vii nu pot să fie conservate, decât printr-o colaborare internaţională. Elaborarea dreptului internaţional al conservării naturii şi a instrumentelor sale de aplicare dobândeşte o importanţă tot mai mare pentru promovarea colaborării internaţionale. Există deja progrese remarcabile în domeniul unei asemenea colaborări (convenţia asupra zonelor umede, convenţia asupra patrimoniului mondial, convenţia asupra speciilor migratoare).

Un alt document programator în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea naturii sub forma rezervaţiilor biosferei îl constituie Programul Omul şi Biosfera (MAB), lansat în 1970. Este un program interdisciplinar de cercetare care are ca principală misiunie reducerea pierderii biodiversităţii prin abordări ecologice, sociale şi economice. Acesta utilizează reţeaua globală de rezervaţii ale biosferei ca un instrument pentru schimbul de cunoştinţe, de cercetare şi de monitorizare, de educaţie şi formare profesională, de participare şi de luare a deciziilor. Pe baza lui au fost create rezervaţiile biosferei inclusiv Reţeaua Mondială de Rezervaţii ale Biosferei.

Prezervarea diversităţii biologice am analizat-o prin intermediul Agendei 21. Obiectivele şi activităţile prevăzute în Capitolul XV al Agendei 21 urmăresc ameliorarea prezervării diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a resurselor biologice, mai mult completarea şi intensificarea punerii în aplicare a Convenţiei privind diversitatea biologică. În vederea sistematizării acestora se au în vedere anumite principii, obiective şi domenii de acţiune.

Activităţile prevăzute de acest document în domeniul gestionării resurselor sunt: a) stabilirea ori îmbunătăţirea strategiilor, planurilor sau programelor de acţiune ce sunt

necesare pentru prezervarea diversităţii biologice şi asigurarea unei exploatări nondistructive a biosferei, luând în considerare imperativele în materie de pregătire şi formare în domeniu;

14

b) integrarea în planurile, programele şi politicile sectoriale ori intersectoriale, a strategiilor ce permit prezervarea diversităţii biologice şi exploatarea fără a distruge valorile biologice şi genetice, având în vedere importanţa biotopurilor terestre şi acvatice în producţia alimentară şi agricolă;

c) întreprinderea, în realizarea de studii de ţară ori prin alte metode, de inventarieri ale elementelor care joacă un rol important în prezervarea diversităţii biologice şi permit exploatarea fără alterarea resurselor biosferei, a proceselor şi activităţilor care au incidente notabile asupra diversităţii biologice, aprecierea efectelor economice asupra acesteia şi luarea de măsuri, cu prioritate;

d) adoptarea de măsuri corespunzătoare – economice, sociale şi altele – pentru încurajarea prezervării diversităţii biologice şi o exploatare nondistructivă a biosferei, prin modele de producţie durabilă.

În continuare am analizat principalele convenţii internaţionale din domeniu, şi anume: ● Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al

păsărilor acvatice (Convenţia Ramsar, 1971); ● Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (Paris, 1972); ● Convenţia privind comerţul internaţional cu specii periclitate de faună şi floră sălbatică,

CITES (Washington, 1973); ● Convenţia asupra conservării speciilor migratoare aparţinând faunei sălbatice (Bonn,

1979); ● Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna,

1979); ● Convenţia privind Diversitatea Biologică (Rio, 1992); ● Convenţia europeană a peisajului (Florenţa, 2000); ● Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor (Kiev, 2003). În capitolul VIII, denumit „Organizaţii internaţionale cu atribuţii şi competenţe în

domeniul protecţiei naturii”, am scos în relief anumite aspecte, cum ar fi: impactul problemelor protecţiei mediului asupra cooperării internaţionale; funcţiile organizaţiilor internaţionale în materie de mediu; numeroase organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale (ONG) care acţionează în domeniul protecţiei şi conservării mediului, inclusiv cooperării instituţionale regionale.

15

CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

În urma cercetării pe care am efectuat-o cu privire la aspectele teoretice şi practice ale regimului juridic al protecţiei şi conservării ariilor naturale protejate în România şi pe plan european, al studierii critice şi analitice a bibliografiei de specialitate române şi străine am adus unele contribuţii personale şi am formulat o serie de propuneri, cum sunt:

– modernizarea accelerată a sistemelor de educaţie şi formare profesională şi de sănătate publică, ţinând seama de evoluţiile demografice nefavorabile şi de impactul acestora asupra pieţei muncii: educarea tinerei generaţii în spiritul conservării valorilor patrimoniului natural, sensibilizarea societăţii pentru apărarea acestora şi formarea de specialişti în domeniu;

– folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic şi ecologic în deciziile investiţionale din fonduri publice pe plan naţional, regional şi local şi stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea fermă a criteriilor de eco-eficienţă în toate activităţile de producţie sau servicii;

– anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea atât a unor soluţii de adaptare pe termen lung, cât şi a unor planuri de măsuri de contingenţă intersectoriale, cuprinzând portofolii de soluţii alternative pentru situaţii de criză generate de fenomene naturale sau antropice;

– asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privinţa dezvoltării producţiei agricole ecologice, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creştere cantitativă şi calitativă a producţiei agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni şi animale cu cerinţele de majorare a producţiei de biocombustibili, fără a face rabat de la exigenţele privind menţinerea şi sporirea fertilităţii solului, biodiversităţii şi protejării mediului;

– necesitatea stringentă a identificării unor surse noi, suplimentare de finanţare, în condiţii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte şi programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei alimentare, educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale;

– protecţia mai eficientă şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naţional; – racordarea la normele şi standardele europene privind calitatea vieţii să fie însoţită de

revitalizarea în modernitate a unor moduri de vieţuire tradiţionale, în special în zonele montane şi cele umede;

– pe măsura maturizării accelerate a acţiunii civice în România, ca factor de susţinere a unei politici de conservare şi protecţie a naturii, se impune cu necesitate promovarea unor principii ferme precum:

● transparenţa actului decizional al administraţiei publice; ● comunicarea permanentă şi accesul liber la informaţii de interes public; ● parteneriatul durabil în realizarea obiectivelor comune convenite; ● optimizarea utilizării resurselor; ● nediscriminarea organizaţiilor neguvernamentale în raport cu ceilalţi potenţiali

parteneri din comunitate; ● respectarea valorilor organizaţiilor neguvernamentale şi a misiunilor acestora.

În procesul complex al dezvoltării durabile, al creşterii economice şi al conservării şi perpetuării valorilor inestimabile ale patrimoniului natural achiziţiile publice sunt un instrument economico-financiar redutabil, astfel că în acest domeniu propunem:

a) introducerea treptată a sistemului de achiziţii publice ecologice în vederea apropierii, într-un termen rezonabil, de obiectivul stabilit al UE de a ne situa la un nivelul mediu atins de statele membre cele mai performante;

16

b) dezvoltarea unei pieţe a produselor şi serviciilor ecologice care să conducă la îmbunătăţirea performanţelor de mediu şi a tehnologiilor folosite;

c) modernizarea sistemelor utilizate de autorităţile şi instituţiile publice pentru achiziţionarea de produse, servicii şi lucrări care să includă, atunci când este posibil, criterii ecologice în documentaţia de atribuire;

d) considerarea posibilităţii de a elabora, împreună cu patronatele, seturi de reguli şi obiective convenite voluntar pentru introducerea criteriilor ecologice în achiziţiile operatorilor economici din sectorul privat;

e) accelerarea procesului de încurajare a participării voluntare a organizaţiilor şi operatorilor economici la sistemul comunitar de eco-management şi audit (EMAS);

f) introducerea, în rapoartele anuale ale tuturor operatorilor din industrie, agricultură şi transporturi, a obligaţiei de a furniza informaţii relevante cu privire la managementul resurselor, performanţa de mediu a proceselor sau activităţilor desfăşurate, precum şi la etichetarea ecologică (numărul şi ponderea produselor etichetate ecologic);

g) creşterea capacităţii de implementare a legislaţiei existente privind achiziţiile publice, atât la nivelul instituţiilor publice, cât şi al operatorilor economici, cu accent special pe prevederile referitoare la introducerea în caietele de sarcini a unor obligaţii clare privind ecoeficienţa şi respectarea normelor de protecţie a mediului;

h) iniţierea de către instituţiile publice centrale, judeţene şi orăşeneşti, în cooperare cu patronatele, camerele de comerţ şi industrie, universităţi şi institute de cercetare, a unor acţiuni de conştientizare şi responsabilizare socială cu privire la problemele consumului, producţiei durabile şi a conservării şi protecţiei naturii. Aceasta se poate realiza prin: acţiuni publicitare privind cele mai bune practici (inclusiv pe internet); schimburi directe de experienţă (vizite şi ateliere de lucru); diseminarea oportunităţilor de afaceri în domeniul consultanţei, pregătirii şi realizării de proiecte, achiziţionarea şi verificarea performanţelor echipamentelor pentru protecţia mediului şi tehnologiilor ecologice;

i) încurajarea creării, în cadrul centrelor de excelenţă sau în mod autonom, a unor platforme tehnologice specializate şi proiecte-pilot care să vizeze cu prioritate promovarea tehnologiilor şi proceselor de producţie eco-eficiente, mărirea eficienţei energetice, dezvoltarea surselor alternative de energie, inclusiv a biocombustibililor, îmbunătăţirea tehnologiilor de gestionare a apei, deşeurilor şi soiurilor, transportul ecologic, producţia de materiale ecologice etc. Fondurile pentru realizarea unor asemenea proiecte pot fi accesate din Programul-cadru 7 al UE pentru cercetare-dezvoltare care alocă 30% din bugetul total de 32 miliarde euro pentru activităţi inovative şi implementarea rezultatelor în acest domeniu.

– pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului şi în special asupra zonelor naturale protejate să se elaboreze o strategie privind protecţia mediului în domeniul transporturilor, corelată cu noile politici ale UE, inclusiv cu reglementările în domeniul maritim, focalizată pe indicatori privind nivelurile admisibile, metodele şi mijloacele de monitorizare şi control pentru emisiile poluante, gazele cu efect de seră şi pentru zgomotele la sursă provenite din activităţile de transport;

– crearea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea sustenabilă a resurselor naturale şi pentru creşterea calităţii serviciilor turistice prin: amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potenţial turistic (canioane, defileuri, peşteri, lacuri glaciare, Delta Dunării şi alte zone umede etc.) în condiţiile monitorizării permanente a presiunii asupra mediului în conformitate cu planurile de management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000; valorificarea potenţialului turismului montan, inclusiv amenajarea căilor de acces, a platformelor de campare şi a refugiilor alpine, marcarea traseelor turistice, instalarea de posturi Salvamont; dezvoltarea turismului balnear; crearea, modernizarea şi extinderea structurilor de cazare şi de agrement precum şi a utilităţilor aferente;

– conservarea şi îmbunătăţirea stării resurselor naturale şi a habitatelor prin încurajarea utilizării de metode de producţie agricolă compatibile cu protejarea mediului, conservarea biodiversităţii şi îmbunătăţirea calităţii apei, solului şi a peisajului natural;

17

compensarea fermierilor pentru dezavantajele rezultate din implementarea reţelei NATURA 2000 pe baza obligaţiilor asumate conform Directivelor UE privind impactul emisiilor de gaze cu efect de seră şi al schimbărilor climatice, protecţia păsărilor, conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice.

În domeniul răspunderii civile ar fi necesar: a) elaborarea şi introducerea, într-un capitol al Codului de procedură civilă, a unor reguli

speciale legate de procedura examinării cauzelor civile privind repararea daunelor ecologice; b) declararea caracterului imprescriptibil al obligaţiilor ce rezultă din cauzarea daunelor

ecologice; c) constatând frecvenţa cazurilor de poluare a mediului, se impune implementarea unui

sistem unic şi operativ de evaluare a daunelor ecologice, un compartiment important al acestuia fiind evaluarea daunelor viitoare rezultate din acte poluatorii, al căror efect nu este sesizat în momentul poluării;

Sub aspectul normelor de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative care reglementează sau conţin prevederi referitoare la protecţia şi conservarea ariilor naturale, propunem:

a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare să se elimine formularea „dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală”, întrucât prin faptele săvârşite – ca infracţiuni – acesta este rezultatul socialmente periculos;

b) infracţiunile din anumite categorii ale relaţiilor sociale protejate – protecţia mediului – prin norma incriminatorie să fie „transferate” în cadrul reglementărilor de domeniu, de pildă, nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală, potrivit reglementărilor specifice;

c) în Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, să se introducă toate infracţiunile la regimul braconajului, într-o singură reglementare (articol de sinestătător), din toate celelalte acte normative, eventual instituirea unor circumstanţe agravante, de la caz la caz;

d) să nu utilizeze diferite expresii sau verbe pentru aceleaşi infracţiuni dispersate în alte acte normative;

e) în Legea nr. 46/2008 - Codul silvic să reglementeze infracţiunea de ,,reducere, scoatere, ocupare fără drept” a terenului din fondul forestier naţional pe baza unor criterii clare şi instituirea unor pedepse mai aspre dacă acest teren face parte din perimetrul unor arii naturale protejate. Obiectivele pentru care sunt aprobate aceste „scoateri” diferă mult între reglementarea silvică şi norma de protecţie a ariilor naturale.

Protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate, a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se impun cu necesitate în condiţiile impactului negativ al activităţilor antropice ale omului sub forma turismului, exploatărilor agricole intensive, lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, vânatul excesiv etc.

Viitorul este imprevizibil sub aspectul extinderii acestor bogăţii inestimabile, acestui ,,dat” natural, dacă nu vom şti să ne trezim la realitate pentru a nu mai perturba viaţa şi traiul animalelor sălbatice, a nu mai rupe floarea de colţ sau a distruge un cuib de rândunele.

Ar trebui ca prin intermediul tuturor formelor educativ-formative să se imprime tinerei generaţii şi nu numai, dragostea de natură, contemplarea ei şi nu distrugerea ei.

18

BIBLIOGRAFIE 1. Tratate şi monografii ALCAMO, J.; BENNETT, E.M. - Ecosystems and Human Wellbeing: a Framework for Assessment/ Millennium Ecosystem Assessment, World Resources Institute. Island Press, Washington, USA, 2003;

ANDRĂŞANU, A. - Managementul ariilor geologice protejate, Universitatea Bucureşti, 1998;

AWOSIKA, L. şi alţii - "Management Arrangements for the Development and Implementation of Coastal Zone Management Programmes", În Beukenkamp, P., et al, eds. World Coast Conference 1993 Proceedings (2 volumes), CZM-Centre Publicaton Nr. 4, ISBN 90-369-0305-X, The Hague, 1993;

AGARDY, T. - The Science of Conservation In the Coastal Zone: New Insights on how to Design, Implement and Monitor Marine Protected Areas, Gland: IUCN, 1995, Marine Conservation and development report;

BĂCEANU, I. şi alţii - Harta geologică, scara 1:50.000, Foaia Govora, Institutul Geologic al României, 1997;

BĂRBULESCU, A. - Corelarea faciesurilor organogene din Sinclinalul Casimcea cu cele din Sinclinalul Băltăgeşti - Topalu, Buletinul Societăţii de Ştiinţe Geologice din România, Bucureşti, 1971;

BĂDESCU, B.; BALAŞ, C.; SURU. M. HEINZI - Arealele protejate din judeţul Caraş-Severin, Editura ASER, Reşiţa 1997;

BĂDILEANU, M. - Economia protecţiei mediului. Editura Sylvi, Bucureşti, 2002;

BĂLTĂREŢU, A. - Amenajarea turistică durabilă a teritoriului, Editura Sylvi, Bucureşti, 2003;

BISHOP, K.; DUDLEY, N.; PHILIPS, A.; STOLTON, S. - Speaking a Common Language, Cardiff University, IUCN – The World Conservation Monitoring Centre, 2004;

BOLINTINEANU, A.; NĂSTASE, A.; AURESCU, B. - Dreptul internaţional contemporan, ediţia a Il-a, Editura AII Beck, Bucureşti, 2000;

BENNETT, G-; WIT, P. - The Development and Application of Ecological Networks, AIDEnvironment, Amsterdam, 2001;

BOBICĂ, N. - Elemente de ecologie şi protecţia mediului, Editura Chemarea, Iaşi, 1994;

BERCA, M. - Strategii pentru protecţia mediului şi gestiunea resurselor, Editura Grand, Bucureşti, 1998;

BLEAHU M. şi alţii - Peşteri din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;

BLEAHU, M.; BRĂDESCU, Vl.; MARINESCU, Fl. - Rezervaţii naturale geologice din România, Editura Tehnică, 1976;

BLEAHU, M.; LASCU, C. - Peştera Topolniţa, R.S.R., 1975;

BONNEFOUS, E. - Omul sau natura?, Editura Politică, Bucureşti, 1976;

BONNEFOUS, E, 1990 - Reconcilier l’homme et la nature, Presses Universitaires de France, Paris, 1990;

BOBÂRNAC, B., POPESCU, M., CÂRŢU, D. - Rezervaţii şi monumente ale naturii din Oltenia, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984;

BOŞCAIU, N. - Flora şi vegetaţia munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei. Bucureşti, Editura Academiei, 1971;

BOTOŞĂNEANU, L., NEGREA, ŞT.,- Drumeţind prin Munţii Banatului. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1967;

BOTNARIUC, N.; VĂDINEANU, A. - Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982;

BOTNARIUC, N. - Genofondul şi problemele ocrotirii lui, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;

BRAN, F.; DÎNCU, I. - Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura A.S.E., Bucureşti, 2001;

19

BRAN, F.; IOAN, L. - Ecosfera şi politici ecologice, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002;

BROWN, L. - Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988;

BURBAN, J.L. - Parlamentul European, Editura Meridiane, Bucureşti, 1999;

CARTOU, L.; CLERGERIE J.-L.; GRUBER, A.; RAMBAUD, P. - L 'Union Europeenne, Editura Dalloz, Paris, 2000;

CEBALLOS-LACURAIN, H. - Tourism, Ecotourism and Protected Areas, IUCN, Gland, şi Cambridge, 1996;

COMMONER, B. - Cercul care se închide, Editura Politică, Bucureşti, 1980;

CROGNIER, E. - L’ecologie humaine, Presses Universitaires de France, Paris, 1994;

GHIRIŢĂ, C. şi alţii - Pădurile României, Editura Academiei, Bucureşti, 1981;

CHOMSKY, N. - Profit over People, Neoliberalism and Global Order, Seven Stories-Press New York USA, Europa Verlag Hamburg Wien, 1999;

CHILD, B. - Making Wildlife Pay: Converting Wildlife's Comparative Advantage into Real Incentives for Having Wildlife In African Savannas, Case Studies from Zimbabwe and Zambia, in Prins et al. (2000);

CHILD, G. & CHITSIKE, L. - "Ownership" of Wildlife. p. 248-266 in Prins et al. (2000).

CILIEVICI, E. - Ocrotirea naturii în judeţul Sibiu, Sibiu, 1975;

CIOBANU, I. - Analize de polen în turba masivului Semenic. Institutul Speologic Cluj, 1948;

CLIPA, N. -Fenomenul şi teoria creşterii în capitalism, Edit. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1989;

COLE, J. - Environment Law and Politics, UNESCO, 1981;

COLLIN, H.J. - Dicţionar de ecologie şi mediu înconjurător englez-român. Editura Universal Dalsi, 2001;

COGĂLNICEANU, D. - Managementul capitalului natural, Editura Universităţii Bucureşti, 1999;

COMOLET, A. - L'evaluation et la comtabilisation du patrimoine naturel - definitions, methodes et practiques, Editura L'Harmattan. Paris, 1994;

CONSTANTINESCU, D.A.; RADU, O. - Asigurarea riscurilor din mediul înconjurător, Editura Naţional, Bucureşti, 2002;

CONSTANTINESCU, N.N. - Economia protecţiei mediului natural. Editura Politică, Bucureşti, 1976;

COTIGARU, B., PURCĂREA, T. - Dezvoltarea durabilă: principii şi acţiune. Editura Millenium, Bucureşti, 2000;

COCEAN, P. - Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Editura Academiei, Bucureşti, 1988;

COTEŢ, PETRE - Geomorfologia României, Editura Tehnică, Bucureşti, 1973;

CRISTEA, V. - Ocrotirea naturii şi protecţia mediului în România, Editura Cluj. Univ. Press, Cluj-Napoca, 1996;

CRANCIUC, O. - Dreptul mediului înconjurător. Editura Silex, Bucureşti, 2004;

DAVEY, A.G. - National System Planning for Protected Areas, IUCN, Gland şi Cambridge, 1998;

DĂDUIANU, V.I. - Mediul şi economia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

DELEANU, L.- Instituţii şi proceduri constituţionale în dreptul comparat şi în dreptul român, tratat, Editura Servo-Sat, Arad, 2003;

DOBRE, A.M.; COMAN, R. - România şi integrarea europeană. Editura Institutului European, Iaşi, 2005;

DRUCKER, G.; DAMARD, T. - Integrating Biodiversity in Europe – A Review of Convention on Biological Diversity General Measures and Sectorial Policies. UNEP and European Centre for Nature Conservation, ECNC Technical Report Series;

DONIŢĂ, N.; POPESCU, A.; PAUCĂ-COMĂNESCU, M.; MIHĂILESCU, S., BIRIŞ, LA. - Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, Bucureşti, 2005;

DRĂGULESCU, O. - Entităţi naturale protejate – Parcuri, rezervaţii, monumente, Sibiu, 1996;

DIEREN, WOUTER van Ed. - Taking Nature into Account, A Report to the Club of Rome, Springerverlag New York, 1995;

20

DISINGER, J.F.; MONROE, M.C. - Defining EE, School of Natural Resources and Environment, Univ. of Michigan, 1994;

DINCĂ, VIRGIL - Echilibrul dezvoltare-bunăstare, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982;

DRĂGULESCU, C. - Entităţi naturale protejate. Parcuri, rezervaţii, monumente. Curs multiplicat, Sibiu,1996;

DUCULESCU, V. - Instituţii de drept public şi relaţii internaţionale în dinamică. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

DUDLEY, N.; PHILLIPS, A. - Forests and Protected Areas: Guidance on the Use of the IUCN Protected Area Management Categories, IUCN, Gland şi Cambridge, 2006;

DURIGU, A.; CIUCUR, D. - Managementul resurselor naturale în dezvoltarea durabilă. Editura A.S.E., Bucureşti, 2005;

DUŢU, M. - Dreptul internaţional şi comunitar al mediului. Editura Economică, Bucureşti, 1995;

DUŢU, M. - Dreptul mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1996;

DUŢU, M. - Dreptul comunitar al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1997;

DUŢU, M. - Dreptul internaţional al mediului. Drept comunitar al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1998;

DUŢU, MIRCEA - Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998;

DUŢU, M. - Ecologie: filosofia naturală a vieţii, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

DUŢU, M. - Dicţionar de drept al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

DUŢU, M. - Dreptul mediului. Abordare integrată, tratat, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

DUŢU, M. - Dreptul internaţional al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2004;

DUŢU, M. - Principii şi instituţii fundamentale de drept comunitar al mediului. Editura Economică, Bucureşti, 2005;

DUPUY, R.J. - L'avenir du droit internaţional de l'environment, Dordrecht, Nyjhoff, Colloque de l'Academie de Droit International de la Haye, 1985;

EAGLES, P. - International Trends in Park Tourism and Ecotourism, University of Watweloo, Ontario, Canada, 1999, pag. l6;

EAGLES, B., HESSE, A. - Sustainable Tourism Devrlopment in European Protected Areas, Network Meeting of the European Charter Parks, 15-18.03.2003, Vilm, Germania, Bundesamt fur Naturschutz, Bonn, 2004;

EHRLICH, P., EHRLICH, A. - Population, Resources, Environment, W.H.Freeman and Co., San Francisco, 1992;

EKINS, P. - Economic Growth and Environmental Sustainability: The Prospects for Green Growth, Editura Routledge, London, 2000;

EMERTON, L., MARGARET, E., TAO, T.C. - Sustainable Finacing of Protected Areas: A Global Review of Challenges and Options, IUCN, Gland şi Cambridge, 2001;

EUROSITE - Eurosite Management Planning Toolkit, Complementary Guidance, 2004;

EUROSITE ŞI DARWIN INIŢIATIVE - Management Planning for Protected Areas, a guide for practitioners and their bosses, 2005;

IANCU, I. - Drepturile fundamentale şi protecţia mediului, Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998;

IONESCU, ION şi IANCU, VIORICA - Pădurea şi apa, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1984;

IONESCU, VASILE - Vertebrate din România, Editura Academiei R.S.R. 1968;

IURKIEWICSA; CONSTANTIN, S.; BĂDESCU, B. - Sisteme carstice majore din zona Reşita-Moldova Nouă, Editura ASER, Reşiţa, 1996;

ILIE, A. - Dreptul mediului înconjurător, Editura Universitară, Craiova, 2006;

21

IONESCU, C.I.; PRAHOVEANU, E. - Componenta ecologică a dezvoltării durabile, Editura A.S.E., Bucureşti, 2004;

IUCN - Guidelines for Protected Area Management Categories, Gland, Elveţia şi Cambridge, Marea Britanie, p. 5, 1994;

IUCN - The Law of the Sea: Priorities and Responsabilities in Implementing the Convention, Marine Conservation and Development Report, IUCN, Gland, Elveţia şi Cambridge, Marea Britanie, 1995;

IUCN - Guidelines for Protected Area Management Categories – The Management Categories, Gland şi Cambridge, 1997;

IUCN - Financing Protected Areas, Gland şi Cambridge, 2000;

FĂINIŞ, F. - Dreptul mediului, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2005;

FERREOL, G. - Dicţionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

FILIPESCU, I.P.; FUEREA, A. - Drept internaţional comunitar european. Editura Actami, Bucureşti, 1999;

FINGER-STICH, A.; FINGER, M. - State versus Participacion: Natural Resources Management in Europe, International Institute for Environment and Development, London and Institute for Development Studies, Brighton, 2003;

FUEREA, A. - Manualul Uniunii Europene, Editura Actami, Bucureşti, 2001;

FUEREA, A. - Drept internaţional privat, Editura Actami, Bucureşti, 2002;

FUEREA, A. - Drept comunitar european. Partea generală, Editura AII Beck, Bucureşti, 2003;

GEORGESCU, G. - Reforma economică şi dezvoltarea durabilă, Editura Economică, Bucureşti, 1995;

GIURGIU, V. - Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României, Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1995;

GLOWKA, L.; BURHENNE-GILMIN, F.; SYNGE, H. - IUCN: A Guide to the Convention on Biological Diversity, Gland, Elveţia şi Cambridge, Marea Britanie, 1994;

GRĂDINARU, I., - Protecţia mediului - abordare previzională, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

GROBER, U., - Die Idee der Nachhaltigkeit als zivilisatorischer Enrwurf; Aus Politik und Zeitgeschichte, 2001;

GUILLOT, P., - Droit de l 'environnement. Editura Ellipses, Paris, 1998;

GEAMĂNU, G. - Drept internaţional public, vol.I şi II, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981, 1983;

GHINEA, LUCIAN - Apărarea naturii, Editura Politică, Bucureşti, 1978;

GÖLLNER, CAROL - Regimentele grănicereşti din Transilvania, 1764 – 1851, Editura Militară, 1973;

GORAN, C. - Catalogul sistematic al peşterilor din România, Editura Consiliul Naţional pentru Fizică şi Sport, 1981;

GORAN, CR. - Cadastrul carstului din România, Institutul Speologic, Federaţia Română Turism-Alpinism, Com. centr. speol. sport, Bucureşti, 1982;

GROSSU, AL.V. - Gasteropoda Romaniae v. 1, 2, 3, 4. Editura Litera, Buc. 1986;

GRIGOR, P. POP, - Carpaţii şi Subcarpaţii României, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999

HAMLYN, GUIDE, - Păsările din Romania şi Europa, SOR, 1999;

HARMON, D.; BRUCE, M.K.; GAY, E.V., - Protecting Our Diverse Heritage: The Role of Parks, Protected Areas and Cultural Sites, Hancock, Michigan: The George Wright Society, 2004;

HAWKEN, P., - The Ecology of Commerce, Editura Harper Collins, 1994;

HOCKINGS, M.; STOLTON, S.; LEVERINGTON, F.; DUDLEY, N.; COURRAU, J. - Evaluating Effectiveness: A Framework for Assessing Management Effectiveness of Protected Areas, 2nd edition, IUCN, Gland şi Cambridge, 2006;

HOLDGATE, M. - The Green Web - a Union for World Conservation, IUCN and Earthscan, London, 1999;

22

HORNBACH, K.; EAGLES, P.F.J. - Guidelines for Public Use Measurement and Reporting at Parks and Protected Areas, IUCN, Gland şi Cambridge, 1999;

HUNTER, D.; SALZMAN, J.; ZAELKE, D. - International Environmental Law and Policy, Ediţia a II-a, Foundation Press, New York, 2002;

JACQUE, J.P. - Droit institutionnel de l’UE, Editura Dalloz, Paris, 2001;

JELEV, I. - Managementul mediului înconjurător, Editura SC F&F International SRL, Gheorghieni, 2001;

JINGA, I. - Uniunea Europeană, realităţi şi perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993;

JINGA I.; POPESCU, A. - Integrarea europeană, Dicţionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

JULA, D.; AILENEI, D.; JULA, N.; GARBOVEAN, A. - Economia dezvoltării, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1999;

JURA, C. - Rolul organizaţiilor nonguvernamentale pe plan internaţional, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;

KASSIOLA, J.J. - The Death of Industrial Civilizatio: The Limits to Economic Growth and the Repoliticization of Advanced Industrial Society, Sunny Series in Environment, New York, 1990;

KELLEHER, G. - Guidelines for Marine Protected Areas, IUCN, Gland şi Cambridge, 1999;

KISS, A.; SHELTON, D., - Manual of European Environmental Law, Editura Cambridge University Press, 1993;

KISS, A.; SHELTON, D. - Traite de droit european de l’environnement, Editura Roche, Paris, 1995;

KOESTER, V. - The Ramsar Convention on the Conservation of Wetlands. A Legal Analysis of the Adoption and Implementation of the Convention in Denmark, Gland, 1989;

KOTHARI, A.; PATHAK, N.; VANIA, F. - Where Communities Care: Community Based Wildlife and Ecosystem Management in South Asia, International Institute of Environment and Development, Londra, 2000;

KRAMER, L. - European Environmental Law, Editura Sweet & Maxwell, London, 1995;

KROMAREK, P. - Droit communautaire de l'environnement, Editura L'Harmattan, Paris, 2006;

LACHMAN, B.E. - Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook, 1997:

LATHAM, J.; FRANK, G.; KERBY, K.; MILLER, H.; STIVEN, R. - Protected Forest Areas in Europe - Analysis and Hamonisation (PROFOR): Reports of Signatory States, Federal Research and Trening Centre for Forests, Natural Hazard and Landscape, Viena, 2005;

LAVIEILE, J.-M. - Droit international de l'environnement, Editura EHpses, Paris, 1998;

LASCU, C. - Peşteri din România - valoare şi conservare, GESS, 1996;

LEICU, C. - Drept comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998;

LEVIN. S.A. (Editor in Chief) – Encyclopaedia of Biodiversity. Vol. 1 – Agriculture, Academic Press, 2001;

LUPAN, E. - Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

LYNAM, J.K. & HERDT, R.W. - Sense and Sustainability: Sustainability as an Objective, International Agricultural Research, 1989;

MANOLACHE, O. - Drept comunitar, ediţia a IlI-a, Editura AII Beck, Bucureşti, 2001;

MANOLELI, D. Dezvoltarea durabilă, note de curs, Bucureşti;

MANOLIU, M., IONESCU, C. - Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, Editura HGA, Bucureşti, 1998;

MARINESCU, C. - Securitatea ecologică şi naţională a statelor în condiţiile globalizării, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2005;

MARINESCU, D. - Dreptul mediului înconjurător, Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1996;

MARINESCU, D. - Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck. Bucureşti, 2003;

MARINESCU, D. - Infracţiuni în domeniul protecţiei mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005;

23

MARINESCU, D. - Tratat de dreptul mediului, ediţia a II-a, Editura Univesul Juridic, Bucureşti, 2007;

MAZILU, D. - Integrarea europeană, Drept comunitar şi instituţii europene, Editura Lumina Lex. Bucureşti, 2001;

MAZILU, D. - Dreptul Mării, Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

MC. DENHEZ, M. - Pacta Sund Servanda: Reinterpreting the World Heritage Convention, in Old Cultures in New Worlds, Symposium Papers, Vol. II, Washington. D.C., 1987;

MCELDOWNEY, J.F. - Environmental Law and Regulation, Editura Blackstone Press, New York, 2001;

MCGILLIVRAY, D.; BELL, S. - Environmental Law: The Law and Policy Relating to the Protection of the Environment, Editura Blackstone Press, London, 2002;

MCNEELY, J.A.; MILLER, K.R. - National Parks, Conservation and Development, IUCN, Gland, 1984;

MILLER, K.R. - Balancing the Scales - Guidelines for Increasing Biodiversity's Chances through Bioregional Management, World Resources Institute, Washington, 1996;

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ŞI MEDIULUI, - Parcuri Naţionale, Naturale şi Rezervaţii ale Biosferei din România, Editura Expert, Bucureşti, 2003;

MOHAN, Gh.; ARDELEAN, A.; GEORGESCU, M. - Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Editura Scaiul, 1993 (citat Mohan 2);

MOHAN, Gh.; ARDELEAN, A. - Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993 (citat Mohan 1);

MOTAŞ, C.; GHICA, C.A. - Emil Racoviţă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969;

MORAND, J., 2003, Droit de l'environnement, Presses Universitaires de France, Paris;

MOUSSIS, N-, - Guide des politiques de l'Europe, ediţia a V-a, Editura Pedone, 2001;

MURARU, L, - Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1995;

MICU, D. - Garantarea drepturilor omului, Editura All Beck, Bucureşti, 1998;

MICA-BEŞTELIU, R. - Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, Editura All, Bucureşti, 1997;

NICIU, M. - Culegere de documente de drept internaţional public, vol. I şi II. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997;

DONITA, N. s.a. - Habitatele din Romania, Editura Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005;

NĂSTASE, A., AURESCU, B. - Drept internaţional contemporan, texte esenţiale, Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2000;

NĂSTASE, A., AURESCU, B., JURA, C, - Drept internaţional public, Editura AII Beck, Bucureşti, 2002;

NEACŞU, N., - Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti, 2000;

NEGREI, C.C., - Economia mediului, vol. l, Bazele economiei mediului. Centrul editorial-poligrafic A.S.E., Bucureşti, 1995;

NEGREI, C.C., - Instrumente şi metode în managementul mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

NEURAY, J.-F., - Les principes de droit de environnement, Bruxelles, 2001;

NEGREA, ŞT. - Munţii Banatului în Peşteri din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;

NEGREA, ŞT. (coordonator) - Peşteri din România, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984;

NEGREA, ŞT.; POVARA, I. - Gidul peşterilor din România, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981;

OARCEA, Z. - Ocrotirea naturii. Filozofie şi împliniri. Parcuri naţionale, Parcuri naturale, Ed. Presa Universitară Română. Timişoara, 1999;

OKITA, S. - Cu faţa spre secolul 21, AGER, Economistul - RAI, Bucureşti, 1992;

PAULSCH, A-; DZIEDZIOCH, C.; PLAN, T. - Applying the Ecosystem Approach in High-Mountain Ecosystems: Experiences with the Alpine Convention, Bundesamt fiir Naturschutz, Bonn, 2003;

24

PÂRVU, C. - Plante şi animale ocrotite în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983;

PĂRĂUŞANU, V.; PONORAN, I. - Economia mediului. Editura Sylvi, Bucureşti, 1997;

PEARCE, D.W. - Optimal Prices for Sustainable Development, Growth and Sustainable Development, St. Martin's Press, New York, 1988;

PEARCE, D.W.; MARKANDYA, A. - Blueprint for a Green Economy, Earthan Publication, London, 1989;

PEARCE, D.W.; WAFORD, J.J. - World without end. Economics, Environment and Sustainable Development, Oxford University Press, 1993;

PEDERSON, A. - Managing Tourism at World Heritage Sites: a Practical Manual for World Heritage Site Managers, UNESCO World Heritage Center, Paris, 2002;

PERROUX, FR. - Pour une philosophie de nouveau developpement, Presses de l'Unesco, Paris, 1981;

PETRESCU, M. - Aspecte fitopatologice din pădurile României, Bucureşti, Editura Agro-Silvică, p. 127. 1966;

PEZZEY, J. - Economic Analysis of Sustainable Growth ans Sustainable Development, Washington, 1989;

PHILLIPS, A. - Management Guidelines for IUCN Category V Protected Areas – Protected Landscapes/Seascapes, IUCN. Cambridge şi Gland, 2002;

PHILLIPS, A. - Turning Ideas on their Head – The New Paradigm for Protected Areas, 2003;

PLATER, Z.J.B.; ABRAMS, R.H.; GOLDFARB, W.; GRAHAM, R.L. - Environmental Law and Policy: Nature, Law and Society, ediţia a Il-a, West Group, St. Paul, Minnesota, 1998;

POHOANŢĂ, I. - Dezvoltarea durabilă şi politica de mediu în UE, Iaşi, 2004;

POORE, D. - Guidelines for Mountain Protected Area, IUCN, Gland şi Cambridge, 1992;

POPESCU, A.; DINU, A. - Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

PRODI, R. - O viziune asupra Europei, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

PULLIN, A. - Conservation Biology, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 2002;

KOTLER, P.L.; HAIDER, D.; REIN, I. - Marketingul locurilor, Editura Teora, Bucureşti, 2001, pag. 206;

ROMAN N. - Flora şi vegetaţia din sudul Podişului Mehedinţi. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974;

REDCLIFT, M. - Sustainable Development: Exploring the Contradictions'\ Methuen, London, 1987;

REES, J. - Natural Resources: Allocation, Economics and Policy, Methuen, London, 1985;

RENAUDIERE, P. - Aspects juridiques de environnement. Editura Presses Universitaires de Bruxelles, Bruxelles, 2004;

ROBERT, A. - How to Save the World - Barnes and Noble Boofa^New Jersey, 1980;

ROCHE, C. - Droit de environnement, Editura Gualino, Paris, 2006;

ROJANSCHI, V.; BRAN, F.; DIACONU, GH.; IOSIF, GH.N.; TODEROIU, F. - Economia şi protecţia mediului. Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997;

ROJANSCHI, V.; BRAN, F. - Politici şi strategii de mediu, Editura Economică, Bucureşti, 2002;

ROJANSCHI, V.; Bran, F. - Evaluarea impactului ecologic şi auditul de mediu. Editura A.S.E., Bucureşti, 2004;

ROJANSCHI, V.; BRAN, F. - Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2006;

ROMI, R. - L Europe et la protection juridique de l'environnement, Editura Victokes, 2004;

SACHS, W. - Nach uns die Zukunft, Der globale Konflikt um Gerechtigkeit und Okologie, Frankfurt/Main, 2002;

SADELEER, N. - From Political Slogans to Legal Rules, Oxford University Press, 2002;

SAGOFF, M. - The Economy of the Earth: Philosophy, Law and Environment, Cambridge University Press, Cambridge, 1988;

SANDU, F.; IONIŢĂ, G.I. - Dreptul mediului, Editura Sylvi, Bucureşti, 2003;

25

SCHERER-LORENZEN, M. - Sustainable Forest Management in Germany: The Ecosystem Approach Reconsidered, Bundesamt fiir Naturschutz, Bonn, 2001;

SITARU, D.-A. - Drept internaţional privat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

SĂLĂGEANU, GH.; BAVARU, A.; FABRITIUS, K. - Rezervaţii, monumente ale naturii din judetul Constanţa, Editura Ceres, Bucureşti, 1978;

SENCU, V. - Peşterile Comarnic şi Popovăţ, Editura Academiei, Bucureşti, 1972;

SENCU, V. - Munţii Aninei, ghid turistic, Editura Sport-Turism, 1978;

SENCU, V. - Atlas. Republica Socialistă România, Institutul de geografie, Editura Academiei, 1972-1979;

SENCU, V. - Geografia României, III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei (coord. D. Oancea, V. Velcea) Editura Academiei, 1987;

SENCU, V.; BĂCĂNARU, I. - Judeţul Caraş-Severin, Editura Academiei, Bucureşti, 1976;

SMARANDA, J.S. - Managementul turismului în ariile naturale protejate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;

SOROCEANU, V. - Creşterea economică şi mediul natural, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

STOLTON, S.; HOCKINGS, M.; DUDLEY, N.; MACKINNON, K., WHITTEN, T. - Reporting Progress in Protected Areas, A Site-Level Management Effectiveness Tracking Tool, World Bank/WWT Aliance for Forest Conservation and Sustainable Use, 2003;

SUTHERLAND, W.J.; HILL, D.A. - Managing Habitats for Conservation, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1995;

TĂNASE, P. - Ecologie internaţională, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1992;

TIETENBERG, T.H. 1984, Environmental and Natural Resources Economics, Illinois;

TIM, A.; ALAN, T. - Poverty and Development; Oxford University Press Academy, 1992;

TOADER, T. - Pădurile României. Parcuri Naţionale şi Parcuri Naturale, Editura Tipografia Intact, Bucureşti, 2004;

TODARO, M. - Economic Development, Editura Longman, Londra, 1997;

TOLBA, M.K. - Sustainable Development - Constraints and Opportunities, Butteworths, London, 1987; ULIESCU, M. - Dreptul mediului înconjurător, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1997; VĂDINEANU, A. - Dezvoltarea durabilă - Teorie şi practică, vol. I, Editura Universităţii din Bucureşti, 1998; VĂDINEANU, A. - Dezvoltarea durabilă - Teorie şi practică, vol. II (Mecanisme şi instrumente), Editura Universităţii din Bucureşti, 1999; VERHOEEVEN, J. - Droit de la Communautes europeennes, Editura Larcier, 1996; VISAN, S.; ANGELESCU, A. - Mediu înconjurător, poluare şi protecţie, Editura Economică, Bucureşti, 2000; VOICULESCU, N. - Drept şi instituţii sociale internaţionale, Editura Pan Publishing House, Bucureşti, 1997; WASCHER, D.M. - The Face of Europe - Policy Perspectives for European Landscapes, European Center for Nature Conservation (ECNC), Tilburg, 2000; WATT, K.E.F. - Ecology and Resources Management, McGraw-Hill, New York, 1968; WOLTERS, R.H.; BUGUNA, L. - Globalisation, Ecology and Economy - Briding Worlds, Editors Institute for Globalisation and Sustainable Development & The European Centre for Nature Conservation (ECNC), Tilburg, 1999; WEATHERILL, S.; BEAUMONT, P. - EU Law: The Essential Guide to the Legal Workings of the European Union, Editura Penguin Books, 1999; WWF, 2004, Natura 2000 in new member states, a status report and list of sites of selected habitats and species, EU enlargement; ZLĂTESCU, I.M.; DEMETRESCU, R.C. - Drept instituţional european, Editura Olimp, Bucureşti, 1999;

ZILLMAN, D.; LUCAS, A.; PRING, G. - Human Rights in Natural Resource Development, Oxford University Press, 2002.

26

2. Studii şi articole APPLETON, MICHAEL R. - Ghid pentru elaborarea planurilor de management pentru ariile protejate din România. Proiectul managementul conservării biodiversităţii din România, Facilitare şi asistenţă tehnică în schimbările instituţionale, Proiectul Băncii Mondiale Nr. RO-GE-44176, Fauna & Flora International;

AZAR, O.; HOLMBERG, J.; LINDGREN K. - Socio-Ecological Indicators for Sustainability, Ecological Economics, 18, 1996;

BALOGH, ERNO - A meziadi “czaran” cseppkobarlang. Erdelyi Muzeum. XXXVII. Ujfolyam III. Cluj- Kolozsvar, 1932. Az Erd. Muz. Egyesulet term.- tud. Szakoszt. Kozlemenyei 40 l;

BALOGH, ERNO - A Komarniki Barlang. Kulonlenyomat az Erdelyi Muzeum 1934. Evi XXXIX. K. 1-6. Szamabol. Cluj - Kolozsvar. Minerva irodalmi es nyomdai muintezet reszvenytarsasag 1934;

BASIAGO, A.D. - Methods of defining Sustainability, Sustainable Development, nr. 109-119, 1995;

BĂNĂRESCU, P.; OARCEA, Z.; SCHROTT, L. - Viitorul parc naţional Semenic-Cheile Caraşului, Ocrotirea naturii, 24, 2, 1980;

BERNIE, P.; BOYLE, A. - International Law & the Environment, a 2-a ediţie, pag. 545-546, 2002;

BLOMQUIST, R.F. - Protecting Nature Down Under: An American Law Professor 's View of Australia's Implementation of the Convention on Biological Diversity - Laws, Policies, Programs, Institutions and Plans, 1992-2000'% 9 Dick. J. Env. L. Pol., pag. 9, 2000;

BOER, B. - World Heritage Disputes in Australia, 7 J. Envtl. L.&Litig., pag. 3, 1992;

BORCEA, I. - Staţiunea Zoologică de la Agigea. Întâiul Congres al Naturaliştilor din România, 1928;

BONTEA, VERA; NEGREAN, G. & RICHIŢEANU, A. - Fungi Carpatici Romaniae: genus Coleosporium. Anale, Academia Română (Iaşi), pag. 56-81, 1993;

BORZA, AL. - Botanischen Führer durch die Umgebung von Herkulesbad bis an die Donau, in Guide de la sixième Excursion Phytpgeographique Internationale, Cluj 1931;

BORZA AL. - Vegetaţia Banatului în timpul romanilor, Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. Universitatea Cluj, 1943, 23, 3-4; BORZA, AL. - Vegetaţia muntelui Semenic din Banat, Studiu fitosociologic, Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. Universitatea Cluj, 1946, 26, 1-2; BORZA, AL. - Rezervaţia Beuşniţa, Ocrotirea naturii, 1958, 3; BOTOŞĂNEANU, L. - Observations sur la faune aquatique hypogee des Monts du Banat (Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 10, pag.123-166, 1971; BOTOŞĂNEANU, L.; NEGREA, ŞT. - Cheile Nerei, Ocrotirea naturii, 13, 1, pag. 41-50, 1969; BOTOŞĂNEANU, L.; NEGREA, A., NEGREA, ŞT. - Grottes du Banat explorees de 1960 a 1962, în Recherches sur les grottes du Banat et d’Oltenie (Roumanie, 1959-1962), Ed.C.N.R.S., Paris, pag. 25-226, 1967; BOUAMRANE, M. - Biodiversite et acteurs: des itineraires de concentration, Reserves de biosphere - Notes techniques 1/2006, UNESCO, Paris, 2006;

BURDUJA, C.; HOREANU, CL. - Contributions a la connaissance de la vegetation de la reserve de dunes marines de l.Agigea, Analele Studenţeşti, Universitatea «Al. I. Cuza» Iaşi, (Serie nouă) Sect. II, a, Biologie, t. XVI, fasc. 2, pag. 359-362, 1970;

BUJOREAN G.; POPESCU P.C. - Rezervaţia naturală Domogled, Ocrotirea naturii 1966, 10, 1;

BURLING, J.; HUFFMAN, J.; MCCAY, B.; SNAPE, W. - Round Table Discussion: Conservation and the Public Trust Doctrine, Center for Private Conservation, 1999; CAIRNS, J. - Sustainability, Ecosystem Services and Health, International Journal for Sustainable Development and World Ecology, 4, 1997; CHANG, S.W. - GATT, ing a Green Trade Barrier, Journal of World Trade, 31, 1997;

CERCHEZ, O. - Aderarea la Uniunea Europeană şi mediul înconjurător. Economistul vol. 14, nr. 1588/1589, pag. 11, 2004;

27

CONSTANTINESCU, O.; NEGREAN, G. - Herbarium Mycologicum Romanicum. Schedae, Fasc. 51-55 (Nr. 2501- 2560), Bucureşti, pag. 95-101, 1978;

CONSTANTINESCU, O.; NEGREAN, G. - Herbarium Mycologicum Romanicum. Schedae, Fasc. 56-60 (Nr. 2751-3000), Bucureşti, pag. 96, 1981;

CONSTANTINESCU, O.; NEGREAN, G. - Additions to Romanian Paronosporales. Feddes Rep. 94 (3-4), pag. 263 -277, 1983;

COSTANTZA, R. - The Importance of Envisioning in Motivating Change Toward Sustainability, Ecological Economics, 122, 1996;

COSTANTZA, R.; DALY, H. - Natural Capital and Sustainable Development, Conservation Biology, 6, 1992;

COURTNEY, L. - International Protection of Wetlands: Protection of a German Wetland under the Ramsar Convention and the European Habitats Directive, Colo. J. IntT Envtl. L. & Pol'Y, pag. 4, 2001;

CRAIG, D. - Global Sustainable Development: Human Rights, Environmental Rights and Indigenous Peoples, pag. 29, 2003;

CRAIG, D. - Recognising Indigenous Rights Through Co-Management Regimes: Canadian and Australian Experiences, New Zealand Journal of Environmental Law, vol. 6, 2002;

CRISTEA, V. - La conservation de la nature en Roumanie, L'uomo e l'ambiente, 18, Camerino, Universita degli Studi, 1995;

DAVAKI, A. - Répertoire des centres relatifs au milieu marin en Méditerranée, PNUE , MAP Technical Reports Series, nr. 65, 1992;

DE GRAAF, J.H.; MUSTERS, M.J.C.; TER KEURS, J.W. - Sustainable Development: Looking for New Strategîes, Ecological Economics, 16, 1996;

DUŢU, M. - Adoptarea unui Cod al mediului - prioritate a integrării europene. Economistul vol. 14, nr. 1537, pag. 3, 2004;

DUŢU, M. - Ecologismul politic românesc: de la inflaţie la faliment, Economistul vol. 14, nr. 1582, pag. 3, 2004;

DUŢU, M. - O nouă problemă dificilă: organismele modificate genetic, Economistul vol. 14, nr. 1565, pag. 3, 2004;

DUŢU, M. - Recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental la mediu în România, Dreptul, nr. 6, pag. 98-118, 2004;

DZIDZORNU, D.M. - Coastal State Obligations and Powers Respecting EEZ Environmental Protection Under Part XII of the UNCLOS: A Descriptive Analysis, Colorado Journal of International Environmental Law and Policy, vol. 8, pag. 283-293, 1997;

DECOU, V. GH.; NEGREA, ŞT. - Aperçu zoogéographique sur la faune cavernicole terrestre de Roumanie, Acta Zool. Cracoviensia, 14, 20, pag. 471-545; 1969;

ELIADE, EUGENIA - Cercetări asupra micoflorei din regiunea Banat (II), Com. Bot., Soc. şt. biol., România, 3, pag. 177-190, 1965;

ELIADE EUGENIA - Studiul monografic al speciilor de Microsphaera Lav. (Erysiphaceae) din flora României, Lucr. Grăd. bot., Bucureşti, 1975-1976, pag. 187-218;

ELIADE, EUGENIA - Monografia Erysiphaceelor din România. Lucr. Grăd. bot., Bucureşti, 1989-1990, pag. 105-374, 1990;

FUHU, I.,E. - Probleme de ocrotirea naturii în judeţul Constanţa, Ocrotirea naturii, t. 18, nr. 2, Bucureşti, Editura Academiei, 1974;

GROSSU, AL.V. - Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa” v. XXXIII;

GOODLAND, R. & LEDEC, G. - Neoclasical Economics and Principles of Sustainable Development, Ecological Modelling, 38, 1987;

HELLER, W. - Economic Growth and Economist's View, Monthly Labor Review, 1996;

HENRY, C. - Eficacite economique et imperatif ethique, Revue Economique, 1990;

28

HOLLÓS, L. - A nyári és fehér szarvasgomba termöhelyei Magyarországon. Növ. Közl. 2;

HOLLÓS, L. - Die Gasteromyceten Ungarns, Leipzig, O.Weigel Komm;

HOLLÓS, L. - Magyarország földalatti gombái. Math. Termtud. Értesítö, 23;

HOLLÓS, L. - Uj adatok földalatti gombáink ismaretéhez. Annales Hist. Nat. Mus. Nat. Hung. 6;

HOLLOS, L. - A Magyarországban eddig ászlelt Ramularia-fajok. Bot. Közl. 9(2);

HOLLOS, L. - Fungi hypogaei Hungariae. Budapest, XII+248;

IACOB, MARIA - Date noi privind prezenţa Fam. Rhagionidae (Diptera) în România. Trav. Mus. d’Hist. Nat. „Gr. Antipa”, vol. XVI;

IENISTEA, ALEXANDON MIRCEA – „Die Eimiden Rumaniens”, Trav. Mus. d’Hist Nat. „Gr. Antipa”, vol. 14;

IURKIEWICSA; DRAGOMIR, G.; ROTARU, A. & BĂDESCU, B. - Karst Szstems in Banmat Mountains (Reşiţa – Nera zone, Romania);

IUCN US, - IUCN Environment Policy and Law Paper, nr. 32, Marine Conservation and Development Report, 1996;

IUCN, 2000, NATURA 2000 - Rural Development and Ecological Networks, Proceedings of International Seminar held in Konstancin, Poland on 15-18 December 1999, IUCN Office for Central Europe in Warsaw, Warsaw;

JEANNEL, R.; RACOVITZA, E.G. - Biospeologica LIV. Enumerations des grottes vistiees 1918-1927 (septieme serie), Arch. Zool. exper. et gen, 68, 2;

JAMIESON, D. - Sustainability and Beyond, Ecological Economics, 24, 1998;

JEFFERY, M.I. - Public Lands Reform:A Reluctant Leap into the Abyss, Virginia Environmental Law Journal, vol. 16, nr. L, 1996;

KARBAN, G. - Avenul din Poiana Gropii, Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 10, 1971;

MARTONE, E. - Munţii Metaliferi ai Banatului şi Culuarul Caransebeş, Lucr. Inst. Geogr. Universitatea Cluj, 1, 1924;

KASSEUOFF, J. - Treaties in the Mist, Cardozo Journal of International and Comparative Law, vol. 7, 1999;

KLEMM, O. - Biological Diversity Conservation and the Law, Environmental Policy and Law Paper, nr. 29, IUCN, Gland, Elveţia şi Cambridge, Marea Britanie, 1993;

MARTONE, EMM. - Excursions geographiques de l’Institut de geographie de l’Universite de Cluj, I 1922 şi, în limba română în Lucrări Geografice despre România, 2, Editura Academiei, Bucureşti, 1924;

MITITELU, D.; COSTICĂ, M.; PARANCU, M., - La flore et la vegetation de la reserve botanique de dunes littorals d.Agigea, Constanţa, Stud. Cercet. Biol. Veg, 1974;

MUSTAŢĂ, GH. - Rezervaţia de plante de dune marine de la Agigea, Staţiunea Biologică Marină, „Prof. dr. Ioan Borcea”, Agigea, 2006;

NEGREA, A.; BOTOŞĂNEANU, L.; NEGREA, ŞT. - Documents pour servir a la connaissance de la faune de Mamiferes des grottes du Banat (Roumanie), Int. J. Speleol., 2. 4;

NEGREA, A.; NEGREA, ŞT. - Sur la synusie du guano des grottes du Banat (Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 10;

NEGREA, A.; NEGREA, ŞT. - Contribuţii ecologice şi biogeografice asupra faunei cavernicole terestre din Banat, Caiete Banatica, 7, Ser. St. Nat.;

NEGREA A., NEGREA ŞT. - Consideration sur la biocenose des plancher de la zone profonde des grottes du Banat (Roumanie), Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 21;

NEGREA A.; NEGREA ŞT., - Consideration sur les ecosytemes des grottes Comarnic et Popovăţ (Banat, Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 22;

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A. - Contribuţie la studiul asociaţiei parietale a peşterilor din Banat, Lucr. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 7;

29

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A. - Recherches sur l’association parietale des grottes du Banat (Roumanie), Acta Zool. Cracoviensia, 17, 3;

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A. - Sur les associations de plancher des grottes du Banat (Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 16;

NEGREA, ŞT., NEGREA, A., KARBAN, G. - Grottes explorees dans les gorges du Caraş (Banat, Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 31;

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A.; KARBAN, G. - Grottes explorees dans les vallees Luca, Comarnic et Topliţa (Banat, Roumanie) et leur faune, Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 32, 1993;

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A.; KARBAN, G. - Grottes explorees dans le bassin du Doman (Banat, Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 33, 1994;

NEGREA, ŞT.; NEGREA, A.; SENCU, V.; BOTOŞĂNEANU, L. - Grottes du Banat (Roumanie) explorees en 1963, Int. J. Speleol., 1, 4;

NEGREAN, G. - Herbarium Mycologicum Romanicum, Schedae, Fasc. 61-63 (Nr. 3001-3150), Bucureşti;

NEGREAN, G. - Contribuţii la răspândirea genului Claviceps în România. St. cerc. biol., Ser. biol. veg. 45(1);

NEGREAN, G. - New or Rare Host-plants for Romanian Ustilaginales. Rev. Roum. Biol., Ser. biol. veg. 38(2), 1993;

NYARADY, E.I. - Despre flora şi vegetaţia nisipăriilor litoralului nostru dintre Capul Midia şi Costineşti. În omagiul lui Traian Săvulescu, Bucureşti, 1959;

PASCAL, P. - Rezervaţia naturală de dune de la Agigea. Ocrotirea naturii, nr. 6, 1962;

PAŞCOVSCHI, S. - Câteva consideraţii biogeografice asupra munţilor Banatului, Ocrotirea naturii, 1956;

PETRESCU, M.; NEGREAN, G. - Uredinalele de pe speciile de Populus din România, St. cerc. biol. veg. 38(2);

PETRESCU, M.; NEGREAN, G. - Uredinalele de pe speciile de Salix din România, St. cerc. biol. Ser. biol. veg. 39, 1993;

PERNETTA, J.; LEEMANS, R.; ELDER, D.; HUMPHREY, S. - Impacts of Climate Change on Ecosystems ans Species: Marine and Coastal Ecosystems, Gland: IUCN, 1994, Marine Conservation and Development Report;

POPESCU, A. - La vegetation du massif du Semenic, Analele Universităţii Bucureşti, Seria Biol., 1988;

POPESCU, P.C., - Contribuţii floristice din Banat, St. şi Cerc. Biol. Seria bot., 1966, 18, 1;

PUŞCARIU, V.; RUSU, T.; VIEHMANN, I. - Peşterile din carstul craşovean, Lucr. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 3;

RĂILEANU, GR.; NĂSTĂSEANU, S.; BOLDUR, C. - Sedimentarul paleozoic şi mezozoic al domeniului getic din partea sudvestică a Carpaţilor Meridionali, An. Com, Geol., XXXIV, partea a II-a, 1964;

ROTH T., LAJOS - A krassoszoreny „Meszhegyseg” E-I resze Krassova kornyekel, Az 1893. Evi felveteli jelentes. A. m. kir. Fold. Int. Evi Jelentese 1893-rol. 94 old.;

SĂVULESCU, T. - Contribution à la connaissance des macromycates de Roumanie, Mem. Sect. şt., Academia Română, Ser. III, 13 (Mem. 8);

SĂVULESCU, T. - Herbarium Mycologicum Romanicum, Fasc.15-24 (Nr.701-1200), Bucureşti, 1939;

SĂVULESCU, T.; SĂVULESCU, OLGA - Matériaux pour la flore des Urédinées de Roumanie, Analele Academiei Române, Mem. Secţ. şt., Ser. III, 17(Mem. 4);

SCHROTT, L. - Contribuţii la cunoaşterea florei Cheilor Nerei, Comunic. de Bot. 1969, 9;

SCHROTT, L. - Flora şi vegetaţia rezervaţiei naturale Beuşniţa-Cheile Nerei (Munţii Aninei), Teză de doctorat, Bucureşti, 1972;

SENCU, V. - Lacul Ochiul Beu (Munţii Aninei), Stud. Cercet. Geogr. XVIII, 1971;

30

SENCU, V. - La carte du karst des Monts de Locva (Banat) suivant la legende internationale, Rev. Roum. Geogr. 16, 1, 1972;

SENCU, V. - Carstul din câmpul minier Anina, Stud. Cercet. Geogr. XXIV, 2 1977;

SENCU, V., - Cercetări asupra carstului din jurul localităţii Anina (Banat), Academia RPR, Inst. Geol. Geogr., Probl. Geogr., 10;

SENCU, V. - Cercetări asupra carstului din partea sudică a localităţii Anina (Banat), St. Cerc. geol. geogf., seria geogr., 11;

SENCU, V. - Observaţii geomorfologice asupra carstului din Dealul Cârşiei (Banat), St. Cerc. geol. geogf. seria geogr., 13;

SENCU, V. - Văile din doline din carstul Munţilor Banatului, St. Cerc. geol. geogf. seria geogr., 17, 2, pag. 177-185, 1970;

SENCU, V. - Les eaux karstiques de la zone miniere de la ville d’Anina (Banat), Livre du cinquantenaire de l’Inst. de Speol. „E. Racovitza”;

SENCU, V. - Munţii Aninei, în Geografia României, vol. III: Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Editura Academia RSR, Bucureşti;

SENCU, V. - Cercetări asupra carstului din jurul localităţii Anina (Banat), Academia RPR, Inst. Geol. Geogr. Probl. Geogr., 10;

SENCU, V.; NEGREA, ŞT. - Peştera Racoviţă, Ocrotirea naturii, 14, 2;

SENCU, V. ; NEGREA, ŞT. ; NEGREA, A.; BOTOŞĂNEANU, L. - Grottes explorees dans le bassin du Caraş (Banat, Roumanie), Trav. Inst. Speol. „E. Racovitza”, 10;

SILAGHI, G. - Contribuţii la cunoaşterea macromicetelor din ţara noastră. Contrib. bot. Cluj;

SILAGHI, G.; RAŢIU, O. - Macromicete noi pentru RPR din Munţii Semenicului, Studia Univ. Babeş-Bolyai Cluj, Ser. 2, Fasc.2., Biol.;

SORAN, V. - Flora de la Liebling şi împrejurimi, St. şi Cerc. Şt. Cluj, 1954, 5;

SCHRETER, ZOLTAN, - A komarniki-barlang kialakutasanak tortenete, A Magyarhoni Foldtani Tarsulat Barlangkutato Bizottsagabol, Dr. Radic Ottokar, 1912 ev. 5. F;

ŞTEFUREAC, TR.; POPESCU, A.; ZITTI, R.; MIHAI, GH. - Analiza florei cormofitelor din sectorul Sviniţa-Tricule, Comunic. de Bot., 1971, 12;

THUMEN F., - Symbolae ad floram mycologicam austriacam. III, Osterr. Bot. Zeitschr. 29(11);

TODOR, I.; GERGELY, I.; BÎRCA, C. - Contribuţii la cunoaşterea florei şi vegetaţiei din zona defileului Dunării, între Oraşul Moldova Veche şi comuna Pojejena. Contrib. Bot., Cluj, 1971;

URSU AURELIA, - Nouvelle contribution a la Connaissance des Ephydoides (Diptera, Ephydridae), de la Faune de Roumanie. Trav. Mus. d’Hist. Nat. “Gr. Antipa”, vol. 27.

TUCKER, G.M. - Priorities for Bird Conservation in Europe: the Importance of the Farmed Landscape (Les priorités de la sauvegarde des oiseaux en Europe: l'importance du paysage agricole), p. 79–116. În Pain, D.J., Pienkowski, M.W. eds. Farming and Birds În Europe. The Common Agricultural Policy and its Implications for Bird Conservation. London: Academic Press, 1997;

TUCKER, G.M. et EVANS, M.I. - Habitats for Birds in Europe: A Conservation Strategy for the Wider Environnement (Les habitats des oiseaux en Europe: une stratégie de conservation pour l'environnement au sens large). BirdLife International, Cambridge (UK). (BirdLife Conservation Series Nr. 6);

UNEP, 1995, - Global Biodiversity Assessment, UNEP, Cambridge University Press, Cambridge;

UNESCO, 2002, - Capacity Building for Environmental Law in the Asian and Pacific Regiori", Asian Development Bank. Vol. II, p. 642-644;

UNESCO, 2002, - Biosphere reserves: Special Places for People and Nature, Paris;

UNESCO - Division of Ecological Nand Earth Sciences, 2006, Conserving Cultural and Biological Diversity: The Role of Sacred Natural Sites and Cultural Landscapes, Paris.

31

3. Comunicări ştiinţifice şi alte materiale de specialitate ACADEMIA ROMÂNĂ ŞI MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE NATURALĂ „GRIGORE ANTIPA", 2005, Cartea roşie a vertebratelor din România, Bucureşti;

ADMINISTRAŢIA REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, 1995, Obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;

AGENŢIA EUROPEANĂ DE PROTECŢIA MEDIULUI, 2003, Mediul în Europa: a treia evaluare, Copenhaga;

AGENŢIA EUROPEANĂ DE PROTECŢIA MEDIULUI, 2004, The Network of Special Protection Areas, Copenhaga;

AGENŢIA EUROPEANĂ DE PROTECŢIA MEDIULUI, 2005, Environmental Policy Integration in Europe, Copenhaga;

AGENŢIA EUROPEANĂ DE PROTECŢIA MEDIULUI, 2006, Progress Towards Halting the Loss of Biodiversity by 2010, Copenhaga:

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI, 2007, Annual Report 2006 and Environmental Statement 2007, Copenhaga;

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI, 2008, Annual Report 2007 and Environmental Statement 2008, Copenhaga;

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI, 2008, European Forests. Copenhaga;

BORNEMEIER, J., VICTOR, M., DURST, P.B., 1997, Ecoturism for Forest Conservation and Community Development, Proceeding of an International Seminar, Chiang Mai, 28-31 January, Thailand;

BURDUJA, C., 1968, Observations sur l'association a Convolvulus persicus et sur celle Alyssum borzaeanum de la reserve de dunes d.Agigea et du Dunabe, Lucrările Sesiunii ştiinţifice a Staţiunii de Cercetării Marine, «Prof. dr. Ioan Borcea » Agigea;

BURDUJA, C., HOREANU, CL., 1969, Observaţii asupra asociaţiei de Cynodon dactylon cu Stipa capillata şi Festuca vallesiaca şi a celei de Pruno spinosae- Crataegetum din Dobrogea, Universitatea «Al. I. Cuza» Iaşi, Lucrările Sesiunii ştiinţifice a Staţiunii de Cercetări Marine «Prof. dr. Ioan Borcea», Agigea III;

BRAV, P.M., 1999, An Introduction to Public Trust Doctrine, Government Law Center, Albany Law School, New York, Statele Unite;

BRIDGEWATER, P., PHILIPS,A., GREEN, M., AMOS, B., 1996, Biosphere Reserves and the IUCN System of Protected Area Management Categories, Australian Nature Conservation Agency, the World Conservation Union and UNESCO Man and the Biosphere Programme Canberra;

CENTRE d'activités régionales pour les aires spécialement protégées (PNUE), Les aires protégées de Méditerranée, 1997, de Fontaubert, A. Charlotte;

COM(2001) 162 final, Brussels, 27-3-2001;

CCE (Commission des Communautés européennes) 1985. Perspectives de la politique agricole commune – Communication de la Commission au Conseil et au Parlement, COM(85) 333;

COMMISSION EUROPÉENNE, "Programme de démonstration sur l'aménagement des zones côtières", XI/79/96, Février 1996 (y compris la communication de la Commission sur l'aménagement intégré des zones côtières);

COMMISSION EUROPÉENNE, 2001a. Direction générale de l’agriculture. Newsletter Nr. 31 février 2001. Aller de l’avant vers une agriculture durable;

COMMISSION EUROPÉENNE, 2001b. Direction générale de l’agriculture. Newsletter Nr. 34 mai 2001. La PAC et l’environnement;

CENTRE EUROPÉEN POUR LA CONSERVATION DE LA NATURE, Stratégie Pan-européenne de la Diversité Biologique et Paysagère, 1998;

COMMISSION EUROPÉENNE, Environnement 2010: notre avenir, notre choix, 6è programme communautaire d'action pour l'environnement, Bruxelles, 24-01-2001;

32

COMMISSION EUROPÉENNE, Indicateurs d'intégration des préoccupations environnementales dans la politique agricole commune, Bruxelles, le 26-01-2000;

COMISIA EUROPEANĂ, 2000, Managing Natura 2000 sites, the provisions of Article 6 of the "Habitats" Directive 92/43/EEC;

COMISIA EUROPEANĂ, 2004, Nature Conservation in the EU. European Communities;

COMISIA EUROPEANĂ, Directoratul General pentru Mediu, Unitatea Natură şi Biodiversitate, Secţia Păduri şi Agricultură, 2003, Natura 2000 şi pădurile - Provocări şi oportunităţi. Ghid de interpretare;

COMISIA EUROPEANĂ, Comunicare din partea Comisiei Consiliului. Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor asupra celui de al 6-lea program de acţiune al Comunităţii Europene - .Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră?' - Al 6-lea Program de Acţiune;

COMISIA EUROPEANĂ, 2008, Environment fact sheet: Natura 2000;

COMISIA EUROPEANĂ, 2008, LIFE+ 2007-2013;

COMISIA EUROPEANĂ, 2008, Progress Report on the Sustainable Development Strategy 2007;

COMISIA EUROPEANĂ, 2008, The Convention on Biological Diversity;

COMISIA EUROPEANĂ, 2008, The European Union's Biodiversity Action Plan;

COMISIA MONDIALĂ PENTRU MEDIU ŞI DEZVOLTARE (WCED), 1987, Our Common Future, Oxford University Press;

COMMONWEALTH OF AUSTRALIA, 1996, National Strategy for Conservation of Australia's Biological Diversity;

CSD, Commission on Sustainable Development. 1996. Indicators of Sustainable Development - Framework and Methodologies. Background Document to the Commission on Sustainable Development 4th Session, 18 April-3 May 1996, New York, USA;

DAMARD, T. and DRUCKER, G. - Integrating Biodiversity in Europe, a Review of the Convention on Biological Diversity - General Measures and Sectoral Policies. European Centre for Nature Conservation, 2000;

DIJK van G. - Biodiversity and Multifunctionality of Agriculture. UNEP/ROE (unpublished – uncompleted manuscript), 2001;

DOUCHA, T. - Care for Agricultural Landscape – Interesting Commodity from Economic Point of View ? În: Face of the Earth – Our Homeland Landscape. Conference Proceedings, Prague Castle – Pruhonice, February 21 – 23, 2001;

DOWNES, DAVID R., AGARDY, T. – 2001, Biodiversity of the Seas; Implementing the Convention on Biological Diversity in Marine and Coastal Habitats, Washington, DC;

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ, 2001, Mediul înconjurător în România, culegere de date statistice;

IUCN, 2002, IUCN and Governance for Sustainable Development, material prezentat în cadrul Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă (WSSD);

IUCN, 2002, Declaraţie cu ocazia întâlnirii experţilor OAU pentru revizuirea Convenţiei Africane, UNEP, Nairobi;

GUVERNUL ROMÂNIEI, 2007, Raport-sinteză asupra îndeplinirii prevederilor Programului de guvernare în anul 2006;

JEFFERY, M.I., 2003, International Environmental Governance – Section 2: An International Regime for Protected Areas, Al V-lea Congres Mondial al IUCN privind Parcurile, Durban, Africa de Sud;

MAXIM, I.,1998, Managementul ariilor protejate, Teză master – manuscris, Universitatea Bucureşti, Catedra UNESCO - Cousteau de Ecologie şi Ecotehnie, Bucureşti;

MCNEELY, A.J., 1993, Parks for Life - Report of the Fourth World Congress on National Parks and Protected Areas. IUCN, Cambridge şi Gland;

MC. NEELY, A.J., 1996, Conservation and the Future Trends and Options Toward the Year 2025, IUCN World Congress, Montreal;

33

MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE, 2007. Implementarea Regulamentului CE nr.614/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 mai 2007, privind Instrumentul Financiar pentru Mediu (LIFE+);

MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu. 2007. Document-cadru de implementare a Programului Operaţional Sectorial de Mediu;

MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE, 2007, Ghidul Solicitantului pentru Axa Prioritară 4 POS Mediu - Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru Protecţia Naturii;

MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE. 2007, Programul Operaţional Sectorial de Mediu 2007-2013;

MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR, 2004, Ghid de evaluare a capacităţii de implementare a legislaţiei privind protejarea naturii;

MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR, 2006, Natura 2000 România - Protejarea naturii în România;

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - Romsilva, 2005, Programul Forestier Naţional;

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - Romsilva, Politica si strategia de dezvoltare a sectorului forestier din România (2001-2010);

REPORT on the Intergovernmental Conference „Biodiversity in Europe”, Riga, Latvia, 20 – 23 March 2000. UNEP/ROE. Resurse web gopher://ecosys.drdr.virginia.edu/11/library http://biodiversityeconomics.org/finance/ http://biomserv.univ-lyon1.fr/Ecology-WWW.html http://eeru-www.open.ac.uk/NATTA/r.o.l.html http://ehpnet1.niehs.nih.gov/docs/journals.html http://enviro.mond.org/ http://gladstone.uoregon.edu/~ambiente/envirosite.html http://journal.biology.carleton.ca/ http://nn.apc.org/ http://solstice.crest.org/renewables/sen/index.html http://techno.isys.net/int-res/meps/meps.html http://unep.frw.uva.nl/NewHomepage/Publications/WayBeyond/About.shtml http://users.powernet.co.uk/hockey/ep.htm http://wcpa.iucn.org/pubs/publications.html http://world.std.com/~cic/ewla/ewlatoc.htm#jan96 http://www.arabianwildlife.com/home.htm http://www.blueplanet.de/infonach/link/english.htm http://www.ccinet.ab.ca/enviews/ http://www.cru.uea.ac.uk/cru/tiempo/index.htm http://www.euro.net/Environment/index.html http://www.nature.com/ http://www.unep.ch/iucc/bulltn0.html http://www.unesco.org/mab/publications/publications.htm

BUCUREŞTI – 2012

34