PSIHOTERAPIA FREUDIANA

  • View
    90

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of PSIHOTERAPIA FREUDIANA

PSIHOTERAPIA FREUDIANA

Se pare ca traim intr-o cultura care pune un accent tot mai mare pe vizual (TV, internet, jocuri, filme etc.), in dauna limbajului, a metaforei de limbaj si a simbolisticii cuvintelor. Legat de aceasta constatare, multi dintre psihoterapeutii cu experienta de la noi se intrebau recent in ce masura psihoterapia, ca terapie prin cuvant, va continua sa existe ca atare. In conditiile unei saraciri a limbajului simbolic verbal, universul afectivemotional va trebui explorat in alte modalitati decat cel prin "discutii", cum ar fi, de exemplu, prin joc, imagini sau actiuni. Din acest punct de vedere, psihoterapiile experientiale, gestaltiste, sunt in net avantaj. In cel mai fericit caz, e posibil ca psihoterapia sa insemne, in viitor, in primul rand o educatie a exprimarii de sine prin limbaj si abia apoi un instrument terapeutic. "Obiectul" psihoterapiei se schimba si el: daca pe vremea lui Freud, isteria era cea mai frecventa nevroza, astazi isteria nu se mai intalneste decat foarte rar, in mediul rural.Monofobiile, departe de a mai fi nevrozele de alta data, se intalnesc astazi ca bizarerii in cadrul sindromului discordant (schizofrenie), iar nevrozele obsesiv-compulsive clasice au devenit raritati. In schimb somatizarile, inrudite psihopatologic cu isteriile, sunt frecvente, precum si atacurile de panica si tulburarile de personalitate de tip borderline.

Psihoterapie FreudianaTehnicile utilizate in psihoterapia freudiana includ metoda asociatiilor libere, analiza transferului si a rezistentelor, interpretarea viselor si a simbolurilor, precum si interpretarea actelor ratate. Ceea ce deosebeste terapia psihanalitica de celelalte psihoterapii este lipsa scopului, cu alte cuvinte a intentiei si actiunii de vindecare a personalitatii subiectului analizat. Potrivit lui Freud, efectul benefic nu trebuie sa fie urmarit in mod constient sau sa constituie motivul terapiei. Psihanalistul trebuie doar sa urmareasca analiza si descompunerea aparatului psihic si a fenomenelor din cadrul acestuia, pacientul avand misiunea de a recompune elementele si a-si restructura personalitatea. Procesul psihoterapeutic dinamic este marcat de momente de catharsis (descarcare) si insight (constientizare sau iluminare). Norme in psihoterapia freudiana Cadrul psihanalitic si aranjamentele formale Freud a stabilit reguli precise pentru in ceea ce priveste locul, ora, pretul si frecventa sedintelor de psihanaliza. El considera ca aceste amanunte trebuiesc stabilite impreuna cu pacientul, inca de la inceputul tratamentului. Astfel, de comun acord, sedinta avea loc la aceeasi ora in fiecare zi - cinci sau sase zile pe saptamana. Exceptie faceau cazurile mai usoare, cand erau suficiente trei sedinte pe saptamana. O sedinta dureaza 50 - 60 de minute. Pacientul are datoria ca, odata ce a platit sedinta, sa sa prezinte la cabinet, sedintele absentate nefiindu-i rambursate. Psihoterapia psihanalitica trebuie urmata fara intrerupere, tratamentul

fiind unul de durata, de ordinul anilor. Exceptie fac cazurile de imbolnavire fizica grava. Cabinetul lui Freud oferea pacientului un mediu relaxant, bine incalzit si fara zgomote neprevazute, iluminat normal si fara exagerari in niciun sens. Pacientul trebuia sa stea intins pe divan, fara sa-l poata vedea pe terapeut, iar Freud statea pe un fotoliu, la capataiul subiectului. Psihanalistul insusi spunea ca "nu suporta sa fie privit in fata timp de opt ore pe zi" si mimica faciala a terapeutului ar putea influenta pacientul. Freud nu recomanda luarea de notite in timpul psihanalizei, pentru a nu influenta interpretarea - atentia liber flotanta stipuleaza faptul ca terapeutul trebuie sa asculte tot ce ii spune pacientul, fara a selecta informatiile. Renuntarea la hipnoza La inceput Freud a utilizat hipnoza in etapa de anamneza, pentru a afla amanuntele pe care pacientul nu si le putea aminti. Treptat si-a dat seama ca, daca le permitea pacientilor sa isi exprime liber gandurile, intr-un cadru relaxant, acestia intrau intr-o stare psihica ce le permitea sa inteleaa propriile conflicte inconstiente. Astfel s-a nascut tehnica asociatiilor libere, prin care subiectul analizat este incurajat sa spuna orice ii trece prin minte, fara a omite sau distorsiona ceva. Mai tarziu Freud a numit tehnica asociatiilor libere "regula fundamentala" sau "regula sfanta" a psihanalizei. Un alt motiv pentru care Freud renunta la hipnoza este faptul ca in vremea sa psihanaliza era deseori confundata cu terapia hipnotica. Diferenta fundamentala este ca cea de-a doua impune sugestia ca mijloc de a impiedica manifestarea simptomelor patologice, in timp ce psihanaliza nu doreste sa impuna nimic, ci sa scoata la iveala geneza patologicului si sa elimine contextul psihic al ideii patogene. In psihanaliza freudiana si psihanalitica in general, asociatiile libere sunt preferate hipnozei deoarece "ofera economie de timp si efort, elibereaza analiza de constrangeri, pastreaza contactul cu realitatea prezentului, da cele mai mari garantii ca niciun factor din structura nevrozei nu va fi omis si elimina influenta factorilor externi". Aceasta tehnica este utilizata si in prezent de catre psihanalisti, pentru a analiza actele ratate si visele. Atentia flotanta Atentia flotanta sau atentia liber flotanta se refera la atitudinea terapeutului in timpul sedintei de psihanaliza. Aceasta trebuie sa fie relaxata, fara implicatii emotionale. Freud recomanda psihanalistilor sa asculte asociatiile libere ale pacientilor fara a incerca sa retina toate amanuntele, fara sa se concentreze in mod special, eliminand influentele constiente din ascultarea si observarea subiectului. Acest tip de atitudine - atentia flotanta - se pliaza perfect pe tehnica utilizata de pacient - asocierea libera. La fel cum subiectul comunica totul, nefiltrand sirul gandurilor prin ratiuni emotionale sau logice, psihanalistul trebuie sa recepteze tot ce i se spune, fara a face o diferentiere intre informatii. Neutralitatea si abstinenta psihanalistului Desi astazi abstinenta si neutralitatea sunt considerate ca desemnand aceeasi notiune, Freud le privea ca fiind separate. Abstinenta terapeutului nu are sensul de abtinere de la placeri si satisfactii, ci abtinerea de la actiune. Altfel spus, psihanalistul trebuie doar sa comunice verbal, fara a actiona comportamental in niciun fel. Neutralitatea terapeutului se refera la atitudinea de detasare afectiva. Terapeutul trebuie sa evite cu orice pret sa se implice emotional in problemele pacientului, iar acestuia trebuie sa-i fie imposibil sa observe defectele si conflictele psihice ale analistului. Tehnici utilizate in psihoterapia freudiana Anamneza O prima etapa in terapia psihanalitica este aflarea imprejurarilor in care s-a instalat boala, adica momentul aparitiei primelor simptome, precum si schitarea personalitatii psihopatologice. La inceput Freud a utilizat hipnoza pentru a dezvalui evenimentele traumatizante pe care pacientii nu si le puteau aminti, apoi a renuntat la hipnoza si a adoptat

in exclusivitate metoda asociatiilor libere. Orice amintire si simptom din biografia pacientului, oricat de banale, pot fi de ajutor pentru psihanalist, deoarece pot contribui la refacerea contextului nevrotic. Acest lucru insa depinde de capacitatea psihoterapeutului de a identifica prezenta inconstientului in fapte aparent banale. Metoda asociatiilor libere Asociatiile libere produse de pacient reprezinta esenta psihoterapiei freudiene. Conditiile realizarii acestei metode este instalarea unei stari de relaxare pentru pacient acesta sta intins pe o canapea (in decubitus dorsal), cu spatele la psihoterapeut si vorbeste liber despre orice ii trece prin minte, fara a avea un subiect anume si fara a alege sau omite ceva. Tema discursului este lasata in intregime la latitudinea pacientului. Este important ca exprimarea gandurilor, amintirilor si emotiilor sa aiba un flux liber, neintrerupt de ratiunea critica - acest lucru nu este simplu, deoarece suntem obisnuiti ca in exprimarea verbala sa ne cenzuram gandurile, din ratiuni morale, culturale, sau motive care de imaginea pozitiva pe care ne-o dorim. Metoda asociatiilor libere este o cale de acces al psihoterapeutului catre trairile si conflictele psihice ale pacientului, cu conditia ca acesta din urma sa dispuna de o atitudine de cooperare nelimitata, iar medicul sa nu intervina decat prin intrebari punctuale, ce pot declansa noi asociatii. Un aspect asumat al acestei metode este faptul ca o persoana nu poate spune tot timpul absolut tot ce-i trece prin minte. Aici intervin rezistentele la analiza. Psihanalistul trebuie sa identifice aceste rezistente, sa le analizeze si sa le aduca la cunostinta pacientului, pentru ca acesta sa poata depasi obstacolele in calea asocierii libere. Terapia este un proces progresiv, in care pacientul afla sau isi reaminteste treptat lucruri care erau reprimate in inconstientul sau. Interventiile terapeutului se rezuma la procesul analitic in sine - clarificari si interpretari. Analiza rezistentelor Orice lucru care perturba desfasurarea normala a psihoterapiei semnalizeaza pentru terapeut existenta continuturilor refulate. Pacientul fie schimba subiectul, tace, sau decide sa intrerupa terapia. Constiente sau inconstiente, rezistentele intervin pentru a proteja eul de dezvaluiri dureroase, "ingropate" in inconstient. Pe masura ce terapia progreseaza, pacientul devine mai rezistent la suferinta si invata sa invinga aceste rezistente - cu ajutorul psihoterapeutului. Analiza transferului Transferul poate fi considerat drept cel mai important mecanism inconstient de rezistenta la analiza. Acest fenomen se manifesta in conditiile in care terapeutul ramane in totalitate neutru; din acest motiv medicul isi limiteaza interventiile strict la clarificarile si interpretarile legate de procesul de analiza. Mecanismul de transfer presupune proiectarea asupra terapeutului si repetarea unor sentimente si relatii din trecut. Aceste