Embed Size (px)
Citation preview
P
ubli
caţi
a Tem
atică Nr. 10, AN II
Energii regenerabile în
agricultură
Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale
Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.
Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro
USR: Departamentul Publicaţii, 2014
Fotografie coperta I: www.shutterstock.com
Credite foto: Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, www.shutterstock.com
© RNDR, 2014
Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.
ABReVIeRI .................................................................................................................................................................................... 2
INTRoDUCeRe ............................................................................................................................................................................. 3
DeFINIReA șI CoNTexTUl eNeRgIIloR RegeNeRABIle îN AgRICUlTURă ................................................................. 4
CUlTURI eNeRgeTICe - PRezeNTARe geNeRAlă .............................................................................................................. 5
CUlTURI eNeRgeTICe IeRBoASe ............................................................................................................................................ 6
CUlTURI eNeRgeTICe leMNoASe .........................................................................................................................................13
INCIDeNȚA CUlTURIloR eNeRgeTICe îN RoMÂNIA .........................................................................................................16
STUDII De CAz: MISCANThUS gIgANTeUS, CAMelINA SATIVA șI SAlCIA eNeRgeTICă .............................................18
PRACTICI CARe lIMITeAză eMISIIle De gAze CU eFeCT De SeRă ............................................................................... 23
IMPoRTANȚA PeRDeleloR FoReSTIeRe PeNTRU PRoTeCȚIA TeReNURIloR AgRICole ...................................... 26
CoMPeTIȚIA CUlTIVăRII TeReNURIloR PeNTRU hRANă VeRSUS eNeRgIe ...............................................................31
legISlAţIA PRIVIND eNeRgIIle RegeNeRABIle DIN AgRICUlTURă ......................................................................... 33
MăSURI De SPRIjIN PeNTRU CUlTURIle eNeRgeTICe - FINANȚăRI șI SUBVeNȚII ...................................................37
BIBlIogRAFIe ............................................................................................................................................................................40
CUPRINS
2
AeM
APIA
FAo
geS
INCDA Fundulea
MADR
PAC
PNDR
oM
oSIM
oT
oUg
SAPS
Ue
USAMV
Agenția europeană de Mediu
Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură
Food and Agriculture organisation of the United Nations (organizația
pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite)
gaze cu efect de Seră
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile
Politica Agricolă Comună
Planul Național de Dezvoltare Rurală
ordinul Ministrului
oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
obiectiv Tematic al PNDR
ordonanța de Urgență a guvernului
Schema de Plată Unică pe Suprafață
Uniunea europeană
Universitatea de științe Agronomice și Medicină Veterinară
ABREVIERI
3
C omisia europeană a propus un obiec-tiv obligatoriu care trebuie atins până în 2020, și anume ca 20% din totalul
energiei produse în europa să provină din surse regenerabile (vânt, soare, valuri, pre-cum și surse bioenergetice). în prezent, doar 6,7% din consumul total de energie în europa provine din surse regenerabile. Două treimi din acest procent provin din biomasă.
De asemenea, Parlamentul european a ce-rut garantarea faptului că 40% din obiectivul
destinat bioenergiei va proveni din surse care să nu concureze cu producția de alimente. De exemplu, în europa am putea produce bio-diesel din ulei de rapiță într-un mod durabil, dar astfel s-ar diminua cantitatea de ulei de rapiță destinată producției de alimente pen-tru europa și restul lumii.
Politicile comunitare prevăd coordonarea clară și reală a culturilor energetice și a celor destinate ali mentelor, astfel încât fiecare țară să își poată stabili destinația utilizării adecvate a terenurilor, pentru a avea câștig de ambele părți în mod durabil (alimente și, secundar, energie).
în anul 2006, un studiu al AeM (Agenția europeană de Mediu) considera că 15% din cererea europeană de energie estimată pen-tru 2030 ar putea fi acoperită de bioener gie obţinută din produse agricole, forestiere şi deşeuri, folosind doar resurse europene.
Această estimare este denumită „potenţialul de biomasă” al europei. Studiul a impus şi o serie de condiţii care să protejeze biodi ver-sitatea şi să reducă la minimum generarea deşeurilor pentru ca „potenţialul de biomasă” să nu afecteze mediul.
Introducere
4
Conform Regulamentului (CE) nr. 1782/ 2003, art. 88, culturile energetice sunt cultu-rile agricole utilizate la fabricarea biocombus-tibililor, cum ar fi biodieselul, bioetanolul sau pentru valoarea energetică obținută prin ardere, pentru generarea căldurii sau electricității. în completarea definiției, se precizează că acestea trebuie să fie culturi de plante înființate cu cos-turi minime și un nivel scăzut al cheltuielilor de recoltare. Deși regulamentul amintit a fost ab-rogat de Regulamentul (Ce) nr. 73/2009, mai puțin aceste specificații, noul Regulament (Ce) nr. 1307/2013, ce va intra in vigoare din 1 ianua-rie 2015, nu mai oferă aceste informații, acestea fiind cunoscute.
în România, sunt identificate unele suprafețe de teren necultivate, aflate în diferite stadii de degradare, făcând improprie cultivarea agricolă în condiții durabile. în 2013, au fost estimate aproximativ 800 000 de hectare nevalorificate (acest număr nu include terenurile degradate prin contaminare). o mare parte a acestor terenuri poate fi uti lizată în culturile energetice, fără a necesita lucrări deosebite de îmbunătățiri funciare. în urma unei minime prelucrări, energia re zultată din valorificarea biomasei produse (termică, bio combustibili, biogaz) poate fi introdusă treptat în sistemul de distribuție a energiei existente.
Pentru activarea interesului în acest domeniu, este necesară stabilirea unor mecanisme diversificate de stimulare a producției de materie primă pentru obținerea biocombustibi-lilor, prin acordarea de facilități producătorilor agricoli pentru cultivarea plantelor energetice, precum și acordarea de stimulente pentru colec-tarea deșeurilor agricole și a celor silvice.
Pentru obținerea unei competitivități sporite în domeniul surselor regenerabile de energie este necesar un cadru de reglementare care să vină în sprijinul politicii industriale și al dezvoltării tehnologice. De asemenea, este nevoie de o piaţă funcţională a carbonului şi de taxe pe energie concepute într-o manieră care să ofere investi-torilor stimulente clare şi puternice pentru a se investi în tehnologiile cu emisii scăzute de car-bon şi în dezvoltarea acestora.
DEFINIREA ȘI CONTEXTUL ENERGIILOR REGENERABILE ÎN AGRICULTURĂ
5
Domeniul culturilor energetice este un dome-niu relativ nou pentru agricultură. Din acest motiv, pe plan mondial, multe dintre culturile energetice sunt experimentale și unele au sta-tut de culturi comerciale. Culturile energeti-ce comerciale sunt, în cele mai multe cazuri, culturi cu densitate ridicată, înființate cu specii cu un randament ridicat de producție, folosite la ardere pentru generarea de energie termi-că. Cu utilizare predominantă, întâlnim culturi de lemnoase, cum ar fi salcia energetică sau plopul, dar și ierburi din regiuni cu climat tem-perat, cum ar fi Miscanthus și Pennisetum pur-pureum (cunoscute și sub denumirea de „iarba elefantului”).
Deoarece pentru producția de biogaz este im-portant conținutul în glucide, culturi precum cele de porumb, mei, trifoi alb dulce și altele pot fi procesate în silozuri și apoi convertite în biogaz.
în ceea ce privește biodieselul, producția eu-ropeană obținută din culturi energetice a cres-cut constant în ultimul deceniu, în principal din semințe de rapiță sau soia. Randamentul rapiței în biodiesel pur poate ajunge la 100 000 l/km² sau mai mult, făcând culturile speci-fice atractive din punct de vedere economic. Aceste culturi asigură o rotație sustenabilă,
fiind consumatoare echilibrate ale substanțelor nutritive din soluri și putând preveni răspân-direa bolilor precum hernia rădăcinilor la Bra-ssi caceae (cauzată de ciuperca Plasmodiophora brassicae). Randamentul biodieselului obținut din soia este semnificativ mai mic decât cel ob-ținut din rapiță.
în general, culturile energetice se clasifică în două categorii: plante lemnoase (salcia, plopul, Paulownia etc.) sau ierboase, cele din urmă in-cluzând plante anuale (rapița, soia, camelina) sau plante perene (iarba de pampas, iarba ele-fantului etc.).
CULTURI ENERGETICE - prezentare generală -
6
A. Culturi energetice ierboase anuale
Cerealele. Porumbul și grâul sunt prin-cipalele cereale utilizate la obținerea de bioetanol, dar în cazul acestora se ridică o problemă majoră, cea a concurenței dintre producțiile agricole alimentare și cele energetice.
Cel mai eficient mod de a obține bioetanol este din porumb. o tonă de bioetanol se obți-ne din circa 3 tone de porumb (care costă 90 de euro/tonă) și se vinde cu peste 700 de euro, fiind o afacere profitabilă. Cultura intensivă a porumbului pentru bioetanol necesită însă
cantități mari de pesticide și acestea au un efect nefast asupra solului, ceea ce înseamnă că principalul avantaj al acestui combustibil (faptul că afectează mai puțin mediul) este oarecum anihilat. în plus, dacă porumbul ar fi păstrat ca principală sursă pentru bio-combustibil, recolta destinată hranei umane (inclusiv pentru animale) ar scădea și o criză alimentară ar fi iminentă; prețurile la alimen-te ar putea crește cu 15-40%, determinând re-zultate dezastruoase pentru țările mai puțin dezvoltate.
Rapița (Brassica napus l) se situează pe locul cinci, sub aspectul producției de ulei co-mestibil, între plantele oleaginoase. Uleiul de
Culturi energetice ierboase
7
rapiță are largi utilizări industriale și alimen-tare; turtele de rapiță obținute din procesa-re au o bună valoare furajeră, fiind bogate în proteine (38-42%), glucide și săruri minera-le, iar paiele de rapiță se folosesc în industria materialelor de construcții.
Biodieselul cel mai cunoscut se extrage din semințele de rapiță. Pe plan european se ob-țin în mod obișnuit circa 3 tone de sămânță de rapiță la hectar, din care se poate extrage o tonă de ulei crud de rapiță. Uleiul de rapiță este cel mai folosit în europa pentru produc-ția de biodiesel (70-80%).
Soia (Glycine max L) este, în principal, o cultură cu valoare alimentară deosebită atât pentru alimentația umană, cât și pentru fura-jarea animalelor. Alături de importanța ali-
mentară, soia contribuie și la îmbunătățirea fertilității solului. în același timp, soia consti-tuie una dintre principalele surse de grăsimi vegetale utilizate în producția de biodiesel. Boabele de soia conțin 18% grăsimi vegetale.
Biocombustibilul obținut din uleiul de soia prezintă avantaje în comparație cu bioetano-lul obținut din porumb pentru că este produs mai ieftin, producția presupune un procedeu mai puțin poluant și are o putere energetică mai mare.
Topinambur sau Napul porcesc (Helianthus tuberosus l.)
Topinamburul este o plantă de cultură de la care se folosesc, în special, tuberculii subte-rani. Piața românească pentru topinambur nu este dezvoltată pe măsura proprietăților acestei plante. Datorită tulpinilor mari, care la unele varietăți depășesc 3 metri înălțime, poate fi folosită cu succes și la realizarea per-delelor de protecție pentru protejarea culturi-lor mai sensibile la vânturi reci sau la preve-nirea evaporării umidității din sol. Tulpinile mai pot fi folosite la producerea de peleți și brichete pentru arderea în centrale termice.
Tuberculii pot fi utilizați cu succes la obține-rea de biomasă pentru biocombustibil sau în industria spirtului. Din 100 kg de tuberculi rezultă 7-10 litri alcool, cu o tărie de 35° și circa 60 kg borhot. Aceștia mai pot fi folosiți
8
ca hrană pentru animale sau în industria ali-mentară și a medicamentelor. o substanță conținută de tuberculi, inulina, are procentul cel mai mic de glucoză și zaharoză, compa-rativ cu cele obținute din alte plante. Această substanță contribuie la normalizarea nivelu-lui de zahăr din sânge și este de un real folos diabeticilor.
Pentru înființarea unei culturi pe o suprafață de un hectar, este nevoie de o investiție de cir-ca 4 000 de lei, sumă necesară pentru achizi-ționarea tuberculilor de topinambur. Aceștia se plantează în cuiburi, asemenea cartofilor, la o distanță de circa 30-40 de cm unul de
celălalt, deoarece planta se extinde rapid.în primul an de cultură nu este necesar să fie folosite îngrășăminte, iar rezistența crescută la dăunători o recomandă pentru producția în regim ecologic. Singurul dăunător cunos-cut este șoarecele de câmp. Deși este o plantă iubitoare de lumină, care preferă solurile de luncă, topinamburul trebuie irigat în peri-oadele de secetă și are nevoie de două-patru prașile pe an.
în prezent, un kilogram de tuberculi se vinde cu circa 4-5 lei, ceea ce, la o producție medie de 40-50 de tone/hectar, înseamnă venituri de aproximativ 180 000- 225 000 lei, pe hec-tar. Dacă se folosesc îngrășăminte, producția poate ajunge și la 60-80 de tone/hectar.
Principala problemă a cultivatorilor de topi-nambur o reprezintă sensibilitatea tuberculi-lor, care se usucă relativ ușor, fiind din acest motiv greu de depozitat. o soluție ieftină este aceea de a fi păstrați în sol, până când pro-ducătorul primește o comandă de la un cli-ent. Tuberculii pot ierna fără probleme în sol, rezistând la temperaturi extreme, de până la minus 30-40ºC.
Camelina sau Inișorul (Camelina sativa) este o plantă din genul Brassicaceae. Datorită potențialului său energetic, came lina poate fi folosită ca materie primă în obți nerea biokerosen-ului. Topinambur - soiul românesc Compact
9
Un hectar cultivat cu camelină poate da peste 2 000 kg de semințe, din care, după rafinare, se obțin între 650 și 680 kg de biokerosen. în România, a fost cultivată în ultimii ani în loturi ex pe rimentale, dovedindu-se a fi un bun înlocuitor al culturilor de rapiță și fiind o cultură mai economică. Are o perioadă scurtă de vegetație, putând fi plantată ca o cultură dublă, astfel este o bună plantă în rotație și totodată poate valorifica terenuri mai puțin propice agriculturii (terenuri poluate, terenuri mar ginale). Cheltuielile pentru înființarea unui hectar nu depășesc 1 000 de lei, fiind mai mici decât în cazul grâului sau al rapiței.
B. Culturi energetice ierboase perene
Iarba elefantului (Miscanthus X Giganteus) este o alternativă interesantă pentru producția de biomasă. Aceasta crește în primul an chiar și 2 metri, iar în anul 3 poate atinge chiar și 4 metri. Se poate folosi ca plantă ornamentală de grădină, ca resursă pentru materiale de construcții ușoare și izolatoare, pentru obținerea de biomateriale sau ca plantă energetică sub formă de tocă-tură, brichete sau peleți.
Cultura de Miscanthus giganteus – economicășiecologică• nu este o cultură cu pretenții;• e o cultură pe termen lung, 20-25 de ani,
uneori având productivitate medie de până la 30 ani, în funcție de condițiile pe-doclimatice;
Cultura de Miscanthus giganteus la Moara Domnească, înființată în 2011
10
• se recoltează din anul al doilea, având o producție de 7 tone pe hectar;
• din anul al treilea generează aproximativ 20 de tone de biomasă uscată/hectar;
• se vinde la un preț de 35-55 euro/tona de peleți;
• pe un hectar se pot planta aproximativ 10 000 de plante din iarba elefantului;
• se poate planta și pe anumite soluri mai puțin indicate pentru alte culturi, inclusiv cele contaminate;
• Miscanthus crește fără îngrășăminte sau cu adaos redus (în timpul iernii toate frunzele cad și acționează ca un îngrășă-mânt natural);
• Miscanthus este tăios și nu este comesti-bil;
• este excelent pentru captarea de Co2 din atmosferă și pentru regenerarea/stabili-zarea solului.
Iarba de pampas (Panicum virgatum) este o plantă perenă, ce atinge înălțimi cu-prinse între 0,6 - 1,8 m, crescând sub formă de buchete mari. este originară din America de Nord, continent unde este cel mai mult cultivată pentru biomasă energetică. este foarte utilă și în prevenirea eroziunii solului, precum și ca plantă ornamentală.
Tehnologia actuală pentru conversia bioma-sei de Panicum virgatum în etanol poate pro-duce aproximativ 340 de litri pe tonă, com-
parativ cu producția de etanol din porumb de circa 400 de litri pe tonă.
Principalul avantaj folosind Panicum virga-tum ca materie primă pentru obținerea eta-nolului, în raport cu porumbul, îl reprezintă costul de producție mai scăzut, aproximativ la jumătate, precum și energia captată din biomasă, care este mai mare pe hectar. Planta prezintă o formă de piramidă sau con, termi-nându-se la partea superioară cu o inflores-cență de aproximativ 200-500 mm. Frunzele ajung până la 15 mm în lățime și 50 mm în lungime, având culoarea verde (mai rar, al-bastru și verde-albăstrui), fiecare prezentând striații de fire albe, în timp ce nodurile sunt
11
umflate și de multe ori de culoare închisă. Sistemul de rădăcini este fibros și rizomatic, putând pătrunde mai mult de 3 m în pământ. Reproducerea se realizează cu ajutorul se-mințelor sau vegetativ, prin rizomi.
Se cultivă prin însămânțare, dezvoltându-se lent, de multe ori necesitând 2-3 sezoane de creștere pentru a deveni pe deplin stabi-lă, densă și viguroasă. existența buruienilor, inactivitatea semințelor în anumite condiții și creșterea lentă a răsadurilor sunt cele mai frecvente limitări pentru dezvoltarea rapidă a culturii.
Producția de biomasă evoluează pe parcursul primelor etape de creștere, atingând produc-ția maximă pe la sfârșitul lunii iulie și începu-tul lunii august, semințele devenind mature la sfârșitul verii. Culturile recoltate de pe su-prafața terenurilor agricole ating producții de la 2 la 6,4 tone pe hectar. Cultura de biomasă din Panicum virgatum se concentrează mai degrabă pe o singură recoltare în noiembrie sau mai târziu, în comparație cu multiplele recoltări efectuate pentru producția de furaje.
Sorgul (Sorghum sp.) este o plantă erba-cee perenă, cu înălțimea de până la 2,5 m, la exterior amintind de porumb. este numită „planta cămilă”, deoarece crește acolo unde o altă plantă nu ar rezista. este cultivat în zone-le cu puține precipitații, deseori neregulate.
Sorgul este o plantă productivă, nepretenți-oasă la fertilitatea solului și la secetă, impli-că cheltuieli minime pentru cultivare și pre-lucrare, e o plantă care nu produce pierderi, chiar și resturile fiind rentabile. Se folosește cu succes în obținerea de bioetanol. Bagasa de sorg zaharat (procentul de masă presată), alături de resturi de frunze, teci și panicule poate fi folosită în obținerea de brichete pen-tru furnizarea energiei și la obținerea de celu-loză. în plus, cultivarea sorgului zaharat are un impact pozitiv asupra mediului înconjură-tor, prin creșterea și dezvoltarea unui hectar de sorg se consumă 50-55 tone de Co2 din atmosferă.
Productivitatea sorgului zaharat de pe un hectar ajunge la 80-100 tone de biomasă, din care se pot obține 17 tone de bioetanol și 25-30 tone/masă presată (bagasa).
12
în România, Institutul Național de Cerceta-re-Dezvoltare Agricolă Fundulea a obținut hibridul dintre sorg și iarbă de Sudan cu de-numirea comercială „Tereza 2004”, adaptat condițiilor de cultivare din țara noastră și uti-lizat în primul rând în furajarea animalelor.
Iarba de Sudan (Sorghum sudanense) este o plantă înrudită cu sorgul și a fost uti-lizată cu preponderență ca furaj în România. Un cadru prielnic de cultivare este propice atât în producerea biocombustibilului (bio-etanol, combustibil solid etc.), cât și în ob-ținerea produselor destinate industriei ali-mentare și zootehnice. Perioada optimă de însămânțare începe de la mijlocul lunii mai și durează până la mijlocul lunii iulie. Norma de sămânță recomandată este de 20-25 kg la hectar, cu o adâncime de semănat de apro-ximativ 2 cm și o distanță între rânduri de aproximativ 25 cm.
Iarba de Sudan este una dintre culturile fura-jere cele mai rezistente la secetă. Aceasta pro-duce 2-3 recolte abundente de furaj, care se exploatează pe parcursul verii și până la sfâr-șitul lunii septembrie. Fiind o plantă robustă, iarba de Sudan luptă eficient cu buruienile. Se comportă bine când se seamănă după cul-turi anuale, după care s-a efectuat o arătură de calitate, cel târziu până la sfârșitul lunii octombrie. Prima coasă se va realiza după aproximativ 60 de zile de la semănat. Plan-
tele trebuie să aibă înălțimea de peste 45 cm. Pentru o bună regenerare înălțimea de tăiere va fi între 10-18 cm. Coasa a doua se poate realiza la circa 30-35 zile după prima. Cultura poate fi recoltată și o singură dată, când bobul este tare, pentru a obține o producție maximă la o singură coasă, dar prin această metodă va fi redusă parțial producția totală. la recolta-re, cultura are 70-75 % umiditate și necesită o uscare înainte de însilozare, producția rapor-tată de unitățile cultivatoare fiind de 15-25 tone masă verde pe hectar.
13
în zone cu beneficii mici pentru producția agricolă, o alternativă care începe să aibă succes este cultura de arbori energetici, care promite venit pentru fermieri și folosirea bio-masei drept combustibil regenerabil.
în particular, de-a lungul Dunării, în zonele cu soluri umede și condiții improprii pentru agricultură, cultivarea speciilor de salcie este o soluție promițătoare, care va fi promovată și în Politica Agricolă Comună (PAC) în perioada 2014 - 2020.
Speciile lemnoase uzuale pentru obținerea de combustibil alternativ sunt plopul și salcia. Acestea prezintă o creștere în rotație scurtă de 2-3 ani, cu cerințe minime pentru locațiile de cultură, doar prin îndeplinirea unor con-diții optime de creștere (sol umed pentru sal-cie). Costul anual de întreținere a acestor cul-turi este scăzut, deoarece după primii doi ani de la înființare necesită doar lucrări minime.
Salcia energetică (Salix viminalis „energo”) este o plantă cu creștere rapidă (3,0-3,5 cm/zi), aducând în primul an 4-6 lăstari și ajungând la 2-3 m înălțime. în anul al doilea tufele aduc 10-25 de lăstari, dintre
care circa jumătate ating înălțimea de 6-7 m și diametrul de până la 3-4 cm.
Planta dispune de o putere calorică ridicată: 18 000 - 19 000 kj/kg. experiențele de până acum confirmă o producție medie de aproxi-mativ 30 t/ha la o umiditate de 30%, această valoare oscilând în funcție de tipul solului și regimul de apă.
Avantajele cultivării salciei energetice:• Valorifică foarte bine terenurile improprii
altor culturi, cum ar fi, de exemplu, lun-cile inundabile. Având capacitate mare
Culturi energetice lemnoase
14
de evapotranspiraţie (15-20 l/m2) se utilizează cu succes la decantarea apei menajere (în jurul staţiilor de epurare).
• Datorită conţinutului ridicat de acid sali-cilic, salcia tocată nu necesită depozitare închisă. în câteva luni conţinutul de apă al tocăturii scade la 14 - 16 %, ceea ce per-mite prelucrarea ei în brichete fără uscare artificială.
• Recoltarea culturii se realizează cu maşini speciale de diferite capacităţi, în funcţie de suprafeţele de recoltat, utilizând şi maşini agricole obişnuite (combină, tractor, re-morcă). Aceste lucrări se desfăşoară în lunile de iarnă (noiembrie-martie, după căderea frunzelor), asigurând astfel o mai bună exploatare a parcului de maşini şi a forţei de muncă.
• Perioada de viaţă a unei plantaţii este de 25 - 30 de ani. începând din anul al doilea, în afară de recoltare, nu necesită nici o altă intervenţie (opţional se recomandă aplicarea îngrăşămintelor chimice pentru a obţine recolte mai mari).
înființarea plantației de salcie energetică nu reprezintă o investiție tocmai ieftină (2 300 - 2 800 euro/ha), dar în trei ani se amortizea-ză. Din 2008, cultura salciei energetice din România a intrat în programul de subvenți-onare și a devenit mult mai atractivă pentru fermieri. Costurile de mentenanță sunt mini-me, în condițiile în care cultura are nevoie de
îngrijire doar în primul an, însă poate rezista până la 30 de ani. Prețul salciei tocate este de circa 40 euro/tonă (la o umiditate de aproxi-mativ 30%) și se pot obține producții de 30-35 tone/ha/an.
„Interesul şi încrederea pentru acest tip de investiţie a crescut. Se poate observa şi prin prisma creşterii numărului de proiecte europene în acest domeniu şi, mai ales, prin cererea produsului finit (peleţi, în special) venită dinspre Germania, Austria, Italia.” (Cornelia Moș, reprezentant Rebina)
Plopul energetic (Populus deltoides) crește înalt de patru metri și are o utilizare multiplă: peleți, brichete, industria mobilei, celuloză etc. Ca plantă energetică este culti-
15
vat mai ales pe continentul Americii de Nord, fiind utilizate soiuri hibride, în România aceasta cultură fiind de perspectivă. Prima tăiere este rapidă, la 2 ani, urmând ca apoi să se taie anual, timp de 10 ani. Se înmulțeș-te foarte ușor prin crengile plantate direct în pământ, neavând nevoie de îngrijiri speciale.
Biomasa obținută din recoltare se utilizează fie sub formă de tocătură pentru alimentarea centralelor termice, fie de tocătură mărunțită pentru transformarea în peleți. Dintr-un hec-tar se pot obține până la 40 de tone de peleți, ce se vând în medie cu 120 de euro/tonă.
Copacul prințesei (Paulownia tomentosa) este copacul de esență tare cu creșterea cea mai rapidă. Pentru a exista ren tabilitate este recomandat să se înceapă
afacerea cu minimum un hectar de teren. Ren tabilitatea crește cu cât suprafața de teren este mai mare.
Datorită faptului că se cultivă hibrizi obținuți prin încrucișarea mai multor specii de Paulownia și are origini exotice, acesta se plantează din primăvară, în momentul în care solul are 7-8 °C (aprilie) și până spre sfârșitul verii (august), cu cel puțin 70 de zile înainte de primul îngheț.
Pentru fiecare hectar de teren plantat cu Paulownia trebuie investiți 3 500 - 4 000 euro. Cea mai mare parte din recoltă (70%) se comercializează pentru cherestea, iar restul de 30% (reziduurile de la tăiere) se folosește ca biomasă pentru centralele termice.
Foto: ww
w.paulow
nia-arbor.ro
16
Incidența culturilor energetice în RomÂnia
„Anul trecut, nu mai puţin de 232 de fermieri din 32 de judeţe au solicitat plata SAPS pentru o suprafaţă de 3 205 ha, faţă de anul 2012, când numărul de fermieri a fost mai mic – 104, din 27 de judeţe, pentru o suprafaţă de 3130 ha.” (Tatiana Preda, MADR)
Cea mai cunoscută cultură energetică la noi în țară este rapița. în anul 2014, conform surselor MADR, România înregistrează o recoltă record de rapiță, de 1089 milioane tone, la o suprafață cultivată de 423237 de hectare, „cea mai mare producţie con sem-nată din 1970”.
Potrivit sursei citate, în ultimii trei ani, atât producția de rapiță, cât și suprafața cultivată au crescut constant; astfel, în 2012, s-au re-coltat 157 000 de tone de rapiță, de pe o su-prafață cultivată de 105 295 de hectare, iar în 2013 producția a crescut la 647 000 de tone, la o suprafață cultivată de 284 874 ha.
Producția medie la hectar a crescut constant în perioada 2012-2014, de la 1 496 de tone de rapiță în 2012, la 2 274 de tone de rapiță în 2013. în 2014, producția medie se ridică la
2 573 de tone de rapiță, „acesta fiind cel mai bun randament consemnat în ultimele două decenii”.
„Una dintre cele mai populare culturi de plante lemnoase energetice din România este Salix (salcia energetică), fiind răspân-dită în zone din toată ţara, precum Suceava, Bacău, Braşov, Harghita, Covasna, Timi-şoara, Satu Mare, Călăraşi.” (Vajda lajos, președintele asociației green energy).
17
Aceste plante au o putere calorică ridicată (salcia 4 300 - 4 500 kcal/kg) și sunt mult mai ieftine decât lemnul și mai ușor de pro-dus. Utilizarea salciei energetice se face sub formă de tocătură sau sub formă de brichete sau peleți, folosiți pentru centralele energeti-ce pe bază de biomasă.
Iarba elefantului sau Stuful chinezesc (Mis-canthus giganteus) este o plantă cultivată mai mult în zonele de vest ale țării, dar și în Dobrogea, acolo unde există suficientă ume-zeală. Ca și în cazul salciei energetice, Mis-canthus este o plantă cu creștere intensivă, 3-4 metri înălțime, care se poate recolta după primii 2-3 ani, însă care rezistă până la 25 de ani, după care necesită replantarea unor noi rizomi. Are o productivitate între 20-40 de tone/ha, iar prețul variază între 35 și 55 euro/tonă. în schimb, costurile pentru însămânța-rea unui hectar sunt mai mari decat în cazul salciei, ridicându-se la 2 000-2 500 de euro, planta înmulțindu-se prin rizomi.
Celelalte plante, atât ierboase, cât și lemnoase cu potențial energetic, care au fost prezentate mai sus - porumb, sorg, topinambur, cameli-na, plopul energetic, Paulownia - deși pot fi reprezentative în România drept culturi ener-getice, mai ales pentru a recupera terenuri degradate, nu au fost promovate suficient la nivel de politică agricolă. Totuși, regăsim un interes în cazul Paulownia, arbore cu rată de
creștere rapidă. la Brașov, există, astfel, o pe-pinieră destul de profitabilă. Această cultură este interesantă pentru fermieri, mai degra-nă datorită profitului adus de valorificarea ca material lemnos pentru diferite construcții, decât pentru scopuri energetice.
Considerăm că potențialul energetic al bio-masei în România este apreciabil și poate re-prezenta o resursă durabilă pentru domeniul energiilor regenerabile.
18
4.1. Miscanthus giganteus
Miscanthus giganteus este o alternativă ener-getică durabilă, fiind inclusă în categoria de plante neutre privind emisiile de Co2 și mare producătoare de biomasă. Numită și Iarba ele-fantului sau Stuful chinezesc, această plantă poate utiliza eficient nutrienții disponibili pen-tru a crește productivitatea biomasei și, mai ales, pentru recuperarea terenurilor defavori-zate și marginale.
Miscanthus aparține familiei gramineae și cu-prinde aproximativ 15 specii de ierburi perene rizomatoase, originare din zonele sub tropicale și tropicale ale Africii și din Asia de Sud-est.
Miscanthus x giganteus este un triploid steril, care datorită vigorii hibride, depășește for me-le parentale prin cantitățile mari de bio masă lignocelulozică produsă anual, iar ca rac terul de sterilitate îl exceptează de la cate goria de specii potențial invazive. Din aceste motive, Miscan-thus giganteus a fost amplu studiat în europa ca specie energetică, începând cu anul 1983 în țările vestice și nordice (Franța, Danemarca, Marea Britanie, Suedia), iar în ultimele două decenii a fost intens testată și în țările centrale și est- europene (Austria, Italia, elveția, Serbia, Croația, România, Ungaria).
în țara noastră au fost testate culturi de Miscanthus giganteus începând cu anul 2007 pe terenuri agricole normale, în zona de vest a țării (județele Arad, Satu Mare, Bihor) și în Do-brogea. Din anul 2008 s-a început colaborarea cu diferite universități, privind înființarea de culturi productive, procesare și utilizări (INMA București, Călărași, USAMV - Moara Domneas-că), precum și recuperarea unor terenuri conta-minate (Copșa Mică) și stabilizarea depozitelor de zgură și cenușă (Rovinari).
Proiecte pilot au fost înființate și de către unele primării, ca și în cazul orașului Avrig, care din luna mai 2010 deține o plantație experimentală de Miscanthus.
Studii de caz: Miscanthus giganteus, Camelina sativa și Salcia energetică
Cultură de Miscanthus giganteus la Copșa Mică, înființată în 2008
19
în prezent, în România există suprafețe mai mari de 400 de hectare cultivate cu Miscanthus giganteus, însă nu există o piață funcțională la nivel național și soluții concrete de procesare și valorificare eficientă a biomasei obținute.
Înființarea culturilor și bune practicioperațiile de înființare a culturilor de Miscan-thus constau în lucrări simple: arătură, discuit, plantare și administrare preemergentă de erbi-cide pentru combaterea buruienilor. Testările au evidențiat faptul ca Miscanthus poate crește și produce biomasă în cantități satisfăcătoare pe diferite tipuri de soluri, de la cele nisipoase până la soluri bogate în materie organică. Aces-ta este tolerant și la diferite valori de ph, cele optime fiind cuprinse între 5,5 - 7,5.
Materialul de plantat se obține prin fragmen-tarea rizomilor din culturi în vârstă de 2-3 ani. Plantarea trebuie efectuată la adâncime opti-
mă de 5-10 cm, la o distanță de 50 de cm între plante și 1 m între rânduri, pentru a asigura o densitate de 10 000 plante/ha. Prin irigarea la plantare se asigură o bună emergență a tulpi-nilor din mugurii de pe rizomi. Cu excepția so-lurilor foarte sărace nu este necesară aplicarea de fertilizanți în primii 2 ani, ci doar începând cu cel de al treilea an, când se pot aplica fertili-zanți chimici sau organici în funcție de tipul și rezervele solului. Biomasa obținută în primul an nu atinge canti-tăți semnificative pentru a fi recoltată, dar, din al doilea an, se pot obține 4-10 t/ha, iar în cel de al treilea an, 10-13 t/ha. în medie, producția de biomasă este de 20 t/ha/an, aceasta depinzând de densitatea de plantare, de tipul de sol și de climă. Tulpinile cresc până la 2,5-4 m înălțime; deoarece pierd din umiditate până la 30-50 % în timpul iernii, în condiții ideale biomasa re-coltată trebuie să fie uscată (februarie-martie).
înființarea unei culturi de Miscanthus giganteus și exemple de rizomi
20
Pentru a nu fi necesar un aport energetic supli-mentar în vederea uscării acestuia, se recoman-dă recoltarea în luna martie.
Perioada productivă este de 20-25 de ani, atât tulpinile, cât și frunzele putând fi recol tate anual. Acestea reprezintă un material lig no celu-lozic valoros, utilizabil atât pentru generarea de energie, cât și pentru fibrele destinate pro-ducerii de hârtie sau alte biomateriale.
Recuperarea terenurilor contaminate și marginaleMiscanthus giganteus se încadrează în cate-goriaplantelorfito-excluzive, definite astfel deoarece nu translocă mari concentrații de me-tale în părțile superioare.
Această descoperire demonstrată de echipa dlui prof. univ. dr. horia Barbu de la Univeristatea lucian Blaga Sibiu a fost făcută publică în anii 2009-2011, iar specialiștii au recunoscut prioritatea absolută și importanța deosebită a cultivării acestei plante. este de remarcat și valoarea biomasei de Miscanthus pe piață și faptul ca poate fi cultivată pe soluri poluate cu metale grele, fără a le extrage din sol.
S-au obținut rezultate deosebite în ceea ce pri-vește conținutul de metale grele reziduale exis-tente în biomasa uscată de Miscanthus gigan-teus pentru Cd și Pb:
• 2,12±0,44 mg/kg s.u. cadmiu, la valori în sol de 13,47 mg/ kg s.u. Cd;
• 3,71±0,73 mg/kg s.u. plumb, la valori în sol de 682,50 mg/kg s.u. Pb.
4.2. Camelina sativa
Primele suprafețe din România au fost cultivate sub îndrumarea doctorului inginer Ion Toncea de la Institutul Național de Cercetare-Dezvolta-re Agricolă Fundulea. De altfel, există și un soi de camelină înregistrat la oSIM sub numele de Camelia. Cercetătorii români au pornit de la un soi adus din Austria, căruia i s-au adus îmbu-nătățiri potrivit caracteristicilor de sol și climă de la noi.
Una din cele mai mari plantații de camelină din ţară, de 138 hectare, a fost înființată în 2012, de către dl Marcel Mincan din județul Dolj, sub îndrumarea dr. ing. Ion Toncea de la INCDA Fundulea.
în condiții de secetă prelungită s-a obținut o tonă de semințe de camelină la hectar. Chiar dacă nu este spectaculoasă, producția este mul-țumitoare, având în vedere că asigură o bună ro-tație a culturilor și poate fi obținută pe terenuri ce nu pot intra în circuitul agricol alimentar.
De asemenea, în cadrul unui proiect european (ITAKA 2012-2015), finanțat prin programul FP7, au fost obținute deja rezultate promiță-toare în ceea ce privește potențialul de cultivare durabilă a camelinei în condițiile pedo-clima-tice din România. Pe loturile experimentale de la USAMV București (ferma Moara Domneas-că, județul Ilfov) au fost cultivate patru soiuri, trei de proveniență externă gP 202, gP 204, Calena și un soi românesc, Camelia (creat de dr. ing. Ion Toncea).
21
Au fost înregistrate următoarele faze fenolo-gice: perioada de răsărire la 7-9 zile (11-12 zile pe teren neirigat); perioada de înflorire, după 28-30 zile; formare silicule - 70% formate după 55 de zile; recoltare, după 88-90 zile (când sili-culele încep să se brunifice).
Producția a variat în funcție de soi, de rata de semănare, de momentul înființării culturii. în cultura de primăvară s-a ajuns la producții de 2 300 kg/ha, iar în cultură dublă, irigată (140 mc/ha), la 1 200 kg/ha. De asemenea, s-a confirmat rezistența la iernare a culturii de camelină, care, în variantă fertilizată, a înre-gistrat pierderi de 5-10%.
Specialiștii USAMV București recomandă o rată de semănat de 6-8 kg/ha, la o adâncime de maximum 1 cm, fertilizare de bază cu N50:P30.
Sub coordonarea Centrului de Biotehnologii Microbiene (CBM) Biotehgen (www.biotehgen.eu) au fost înființate, în cadrul aceluiași proiect, culturi de camelină pe te re nuri alternative, respectiv la Copșa Mică, unde producția eva-luată a variat între 1650 și 2024 kg/ha, în func-ție de soiul utilizat.
Cultivatorii evidențiază că aportul de azot su-plimentar pe terenurile poluate poate conduce la creșteri ale producției de până la cinci ori mai mari, raportat la valori inițiale mici, de câteva sute de kilograme la hectar.
4.3. Salcia energetică
Salcia energetică este o plantă care iubește te-renurile cu umiditate ridicată, însă rezistă și în perioadele secetoase. Se recomandă plantarea
Recoltarea Camelinei, 2013 (USAMV București)
Cultură de Camelina sativa la Copșa Mică 2014 (sursă: CBM Biotehgen)
22
în zonele care nu suportă alte culturi, precum suprafețele inundabile, spațiile compromise din jurul stațiilor de epurare, zonele cu alune-cări de teren etc.
Salcia energetică este o plantă cu creștere rapi-dă (circa 3-3,5 cm/zi). întreţinerea culturii este foarte simplă, o bună parte a lucrărilor fiind executată înainte şi la începutul vegetaţiei: tra-tament cu ierbicid total, arătură adâncă, dezin-fectarea solului, plantarea și combaterea chimi-că și mecanică a buruienilor.
Perioada de viață a unei plantații este de apro-ximativ 25-30 de ani. După al doilea an, plan-tația nu necesită intervenții în afară de recolta-re, ci doar, opțional, aplicarea de îngrăşăminte chimice pentru recolte mai mari.
Costurile înființării unui hectar de salcie ener-getică pot ajunge până la 2 800 de euro. Se pro-duc, în medie, 20 de tone de salcie mărunțită uscată, obținându-se un profit de aproximativ 1 000 de euro/ha (din al treilea an), deoarece cheltuielile din al doilea an scad la circa 300 euro/ha/an.
Pe piața locală, o tonă de salcie tocată se vinde cu 40-60 de euro (la o umiditate de circa 30%),
dar profitul se poate tripla dacă recolta merge la export. în Ungaria se vinde cu 90 de euro, în Austria cu 120 de euro, iar în germania cu 140 de euro.
în România, la Miercurea Ciuc, există din 2007 o pepinieră de salcie energetică, ce colaborează cu institutul de cercetare suedez lantmännen Agroenergi, fiind primii distribuitori licențiați de puieți de salcie energetică.
Una din cele mai extinse culturi de salcie ener-getică, înființată în județul Covasna, a fost re-coltată în primăvara lui 2013.
Plantația a avut, în 2013, o suprafață de 45 de hectare și aparține omului de afaceri Domokos Arpad, din localitatea Poian, care a renunțat în urmă cu aproape patru ani la alte culturi și s-a profilat pe salcie energetică, extinzându-și cul-tura cu 20 de hectare.
Domokos Arpad susține că nicio altă cultură din cele pe care le-a experimentat până acum, de la cele clasice până la mac, mentă și plante ornamentale, nu s-a dovedit a fi atât de renta-bilă precum Salix -ul. el estimează că va avea un profit cuprins între 600 și 1000 de euro la hectar.
23
Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (Rio de janeiro, 1992), ratificată de România prin legea nr. 24/1994 definește gazele cu efect de seră ca fiind con-stituenţi gazoşi ai atmosferei, atât naturali cât şi antropici, care absorb şi remit radiaţia infraroşie, iar emisiile reprezintă eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zonă şi în cursul unei perioade date.
Convenția urmărește stabilizarea și reduce-rea concentrațiilor de gaze cu efect de seră la un nivel la care sistemul climatic să nu sufere modificări din cauza activităților umane.
Astăzi, schimbările climatice reprezintă o provocare majoră pentru agricultură, acesta fiind unul dintre sectoarele cele mai expuse din cauza dependenței de condițiile meteoro-logice. Producătorii agricoli se adaptează la efectele schimbărilor meteorologice (prelun-girea sezonului viticol, alegerea de soiuri cu perioadă de înflorire târzie sau aplicarea de lucrări care să întârzie înflorirea), prin modi-ficarea perioadelor de aplicare a unor lucrări agricole (semănatul, culesul) și prin folosirea de culturi ori soiuri și hibrizi potriviți, mai
PRACTICI CARE LIMITEAZĂ EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ
rezistenți la căldură și secetă. Deși la o scară mai redusă, agricultura emite gaze cu efect de seră, fiind cea mai importantă sursă de emisii de oxizi de azot (Nox) și metan (Ch4):
• Nox rezultă în urma transformărilor mi-crobiene din soluri ce conțin nitrogen. oxidul de azot este răspunzător de peste jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectorul agricol;
• Ch4 provine în mare parte din îngrăşă-mintele rezultate din procesele de digestie ale animalelor rumegătoare.
Practicile care limitează emisiile de gaze cu efect de seră sunt următoarele:
1. Conversia deșeurilor animale înbiogazDigestia anaerobă este procesul natural (mi-crobiologic) de descompunere a materialului organic în absența oxigenului întâlnit în me-diul natural și utilizat pentru producerea de biogaz (gaz combustibil) în digestoare. Bioga-zul rezultat poate fi ars direct în boilere sau arzătoare (fiind calea de utilizare cea mai răs-pândită în cazul digestoarelor familiale), sau se poate transforma în căldură și electricitate.Materia primă pentru obținerea biogazului
24
din agricultură o reprezintă creșterea anima-lelor (gunoi de grajd, excremente și nămo-luri), culturi vegetale (culturi regenerabile pre cum porumb, sfeclă de zahăr, Miscanthus, iarbă de Sudan), resturi vegetale (paie, pro-duse secundare).
înființarea culturilor energetice utilizate pen-tru biogaz și biocombustibili reprezintă, de asemenea, o bună practică în reducerea gaze-lor cu efect de seră, aceștia din urmă putând fi utilizați la executarea lucrărilor agricole me-canizate, precum și la lucrările de îmbunătă-țiri funciare. Biomasa animalieră rezultată în urma procesului de digestie anaerobă consti-tuie un îngrășământ valoros al solului, bogat în azot, fosfor, potasiu și micronutrienți.
Biogazul poate fi utilizat pentru producerea și transportul energiei în locul unor resurse limitate sau a unor surse cu emisii puternice cum sunt combustibilii fosili.
Utilizarea combustibililor fosili transformă carbonul stocat în scoarța terestră și îl eli-berează în atmosferă sub formă de dioxid de carbon, alături de dioxid de sulf, gaze emise în cantități mari, cu impact ce favorizează efectul de seră. în urma arderii biogazului rezultă de asemenea Co2. Diferența dintre cei doi combustibili o dă originea carbonului din biogaz, care este preluat din atmosferă, prin activitatea plantelor, asigurând astfel o balanță neutră privind geS.
De asemenea, producția de biogaz prin pro-cesul de digestie anaerobă reduce emisiile de metan (Ch4) și de oxizi de azot (Nox), rezul-tate în urma depozitării și utilizării gunoiului animal ca îngrășământ.
2.CreștereaeficiențeitehniciiagricoleReducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pro venite din agricultură, se poate realiza prin îmbunătățirea practicilor agricole, și anume:
BiogazCulturi energetice
Ferme de animale
Biomasă
Electricitate
Căldură
Combustibil auto
25
• diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora;
• utilizarea seminţelor de calitate;• promovarea leguminoaselor în asola-
mente; • utilizarea sistemelor de producţie mo-
derne, cu consum redus de energie;• evitarea arderii resturilor vegetale pe
terenul arabil; • promovarea utilizării eficiente a energiei
de către fermieri şi agenţii economici din agricultură;
• sisteme de colectare a deşeurilor agricole cu valorificarea efi cientă a biomasei din agricultură;
• evitarea efectuării lucrărilor de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului;
• respectarea normelor legale privind uti-lizarea apei pentru irigaţii în agricultură;
• utilizarea unor soiuri de plante rezis-tente la secetă, boli şi dăunători, pen-tru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice;
• protejarea materiei organice din sol, mai ales în cazul solurilor bogate în carbon;
• evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole;
• menţinerea şi protejarea pajiştilor per-manente.
3.Îmbunătățireafuncțieipuțdecarbona solurilor agricolePentru a reduce pierderea de carbon din sol este necesară practicarea unei agriculturi de conservare, pe criterii organice. Se recoman-dă evitarea perturbării solului, transformarea unor terenuri arabile în pășuni, plantarea de arbuști sau culturi oleaginoase cu randamen-te pozitive atât pentru hrană, cât și pentru bi-oenergie. Datorită faptului că pădurile rețin cantități mari de carbon se sugerează împă-durirea terenurilor.
26
• etapa II/ 1904-1936 – Sunt elaborate nu meroase studii, planuri, hărţi privind necesitatea împăduririlor Bărăganului. Din cauza Primului Război Mondial, aceste planuri nu au fost duse la îndepli-nire decât parţial;
• etapa III/1937-1957 – Dezvoltarea in ten-sivă a sistemului de perdele de pro tecţie. A fost creat un sistem de aproximativ 10 000 de hectare de perdele forestiere, dispuse coerent, în Dobrogea şi Bărăgan.
Scurt istoric
România a fost printre țările avansate din lume în ceea ce privește dezvoltarea unor sis-teme naționale de perdele forestiere de pro-tecție. Până în anii 1961-1962, când perdelele forestiere au fost defrișate în cea mai mare parte și abandonate ca obiectiv major de in-vestiții, România a deținut prioritatea mon-dială în domeniu, deoarece Planul de perde-luire a Bărăganului, din 1906, a precedat cu 39 de ani Planul Roosevelt de perdeluire a câmpurilor din vestul SUA și cu 42 de ani Planul de transformare a naturii din URSS, din 1948.
Repere istorice importante:• etapa I/ 1852-1903 - Fixarea nisipuri-
lor mobile din oltenia prin împădurire şi reglementarea oficială a acestei activităţi prin actul emis de guvernul Al. I. Cuza în 1860;
IMPORTANŢA PERDELELOR FORESTIERE PENTRU PROTECŢIA TERENURILOR AGRICOLE„Pădurea este şi va fi întotdeauna scutul cel mai temeinic şi sigur al agriculturii.”
(Acad. gheorghe Ionescu-șișești)
27
Sub conducerea Prof. Marin Dracea, au fost plantate circa 500 de hectare pe an, într-o perioadă economică dificilă, care a inclus cel de-Al Doilea Război Mondial, recesiunea economică de după război şi regimuri politice dictatoriale şi opresive.
• etapa IV/1958-1971 – Distrugerea şi re-gresul perdelelor forestiere de protecţie. începând cu anul 1962 suprafeţele ocu-pate de perdele de protecţie încep să fie defrişate – 6 000 de hectare în anul 1962 şi încă 9 000 de hectare până în 1971.
• etapa V/1971-1992 – Se înregistrează stag narea sau plantarea sporadică pe circa 234 de hectare.
• etapa VI/1993-2003 – Relansarea dezvol-tării perdelelor de protecţie în cadrul Pro-gramelor naţionale de luptă împotriva calamităţilor naturale, a Strategiilor na-ţio nale de dezvoltare a silviculturii şi ca urmare a apariţiei, în 2002, a Legii per-delelor forestiere de protecţie - premisă pen tru extinderea suprafeţei de pădure în România şi pentru asigurarea unui echilibru ecologic stabil la scară globală. în acest moment, România dispune de un cadru tehnic legislativ complet pentru crearea perdelelor forestiere de protecţie.
organizația pentru Alimentație și Agricultu-ră (FAo) apreciază că perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole denotă gradul de dezvoltare a agriculturii unei țări.
Necesitate, rol şi tipologie
Conform legii nr. 289/2002 republicată, în funcție de rolul lor, perdelele forestiere sunt clasificate astfel:
• de protecție a terenurilor agricole împo-triva factorilor climatici defavorabili și pentru ameliorarea microclimatului în perimetrul apărat;
• antierozionale, de protejare a solului ex-pus fenomenelor de eroziune;
• pentru protecția căilor de comunicație și transport, în special împotriva înză pe-zirilor;
• pentru protecția digurilor și a malurilor de eroziunea produsă de curenți, viituri, sloiuri de gheață;
• pentru protecția localităților și a diverse-lor obiective economice și sociale.
28
Perdelele forestiere au un rol important în protejarea culturilor agricole împotriva se-cetei, eroziunii și alunecărilor de teren. ele sunt constituite din 4-5 rânduri, intercalând arbori de talie înaltă cu cei de talie mijlocie și cu arbuști. lățimea recomandată a perdelelor forestiere este de până la 30 de metri.
Speciile cele mai potrivite plantațiilor de per-dele forestiere se aleg în funcție de tipul de sol și de climă. Astfel, pe nisipurile din sudul țării se utilizează preponderent salcâmul. în vestul țării, plantațiile de salcâm au interca-lat, în interdune, stejarul pedunculat, frasinul și ulmul. în Câmpia Tecuciului, pe nisipuri de dună, mai puțin fertile, salcâmul a dat rezul-tate numai pe solurile cu un procent mai ri-
dicat de humus și argilă, iar în interdune s-a folosit plopul, mesteacănul și stejarul. Pe nisi-purile cele mai sărace, cele mai bune rezultate le-au dat pinul negru și pinul bancsian. Cele mai fertile și stabilizate nisipuri sunt cele din Câmpia Bărăganului, care au fost împădurite – până la cel de-Al Doilea Război Mondial - cu salcâm și alte specii foioase precum ulm de Turkestan, arțar tătărăsc, arțar american.
Reducerea consumului de energie în agricultură
Conform studiilor efectuate în diverse state de pe mapamond, efectul perdelelor forestiere conduce la un spor mediu de recoltă de 15%.
în România, în condiții de secetă modera-tă, în Bărăgan s-au obținut cu 43% mai mult grâu de toamnă, cu 61% porumb știuleți și cu 28% floarea-soarelui. Aceste rezultate re-prezintă efectul influenței exercitate de per-dele asupra reducerii semnificative a vitezei vântului în câmpul protejat. Drept rezultat, se diminuează evapotranspirația în timpul verii, se permite acumularea suplimentară a zăpezii și repartizarea uniformă pe suprafa-ța agricolă, creșterea temperaturii cu 2-3% în timpul iernii, factor favorabil atât dezvoltă-rii semănăturilor de toamnă, cât și reducerii grosimii stratului de sol înghețat. Rezultatul final al acestor efecte îl constituie îmbună-
29
tățirea regimului de umiditate a solului pe întregul câmp protejat – reținerea suplimen-tară a unui strat de un centimetru grosime de zăpadă poate însemna aproximativ 30 de me-tri cubi de apă la hectar.
în condițiile irigării, perdelele forestiere mă-resc transpirația productivă cu 13% și recol-ta cu până la 30% față de câmpurile irigate, dar neprotejate cu perdele. De asemenea, se micșorează cu 17% consumul de apă la tona de masă vegetală produsă, ceea ce înseam-nă reducerea normei de irigat, deci costuri mai mici. Suplimentar, sunt evitate efectele secundare asociate irigării prin aspersiune – sărăturarea și înmlăștinirea – reducerea vite-zei vântului conducând la îmbunătățirea ca-lității irigării. Perdelele forestiere amplasate în lungul canalelor de aducțiune a apei reduc
cantitatea de apă evaporată datorită transpi-rației arborilor. Acest fapt are efecte econo-mice, iar cantitatea de apă pompată în rețea din sursa de alimentare se reduce.
Avantajele utilizării perdelelor forestiere de protecție
1. Principalul beneficiu adus de perdelele fo-restiere de protecție a terenurilor agricole este sporul de producție de 10-20% mai mare decât la recoltele ce s-ar obține dacă s-ar cultiva și terenul ocupat de perdele. la acesta se adaugă producția directă de lemn, nectar, efective sporite de vânat, specii va-loroase pentru biodiversitatea habitatelor agro-silvice.
2. Ameliorează microclimatul prin reduce-rea amplitudinii diurne a temperaturii cu 2-4% și a celei anuale cu 1-2%.
3. Diminuarea poluării difuze datorată acti-vităților din agricultură, prin valorificarea nitriților și nitraților din levigat de către arbori, sporind în acest fel producția de masă lemnoasă.
4. Reducerea semnificativă a poluării fonice și chimice produsă de autovehicule.
5. Creșterea biodiversității habitatelor agrico-le și a categoriei de bonitare a fondului de vânătoare, perdelele forestiere asigurând adăpost pentru numeroase specii ale florei și faunei sălbatice.
30
6. Asigură confortul necesar în zilele toride, atât pentru persoanele ce lucrează în agri-cultură, cât și pentru animalele domestice.
Proprietarii de terenuri agricole, care sunt de acord cu înființarea perdelelor forestiere pe terenurile lor, vor beneficia de următoarele avantaje:
• rămân proprietari pe pădurea înființată;• beneficiază anual de o compensație bă-
nească, într-un cuantum stabilit în funcție de suprafață și de metrul cub de masă lemnoasă;
• administrare și pază gratuită oferită de ocolul silvic din raza localității;
• materialul lemnos marcat de personalul silvic și produsele nelemnoase (plante, fructe de pădure, ciuperci) pot fi valorifi-cate de către proprietari;
• documentațiile cadastrale – întocmite fără perceperea de taxe – rămân în pro-prietatea deținătorilor;
• sporuri de producție agricolă datorită protecției culturilor împotriva factorilor perturbatori.
31
Competiția cultivării terenurilor pentru hrană versus energie
la nivel global există o cerere pentru produc-ția destinată hranei și creșterii animalelor, susținută de obținerea unor profituri medii și rapide în țările în curs de dezvoltare. Nu toate terenurile folosite pentru producția de carne sunt în esență necesare pentru cosumul uman. Consumul ridicat de carne a devenit un stil de viață care nu este neapărat și cel mai potrivit din punct de vedere al sănătății. Producția plantelor alimentare cu conținut ridicat de proteine este energetic mai eficien-tă și, în plus, suficient de hrănitoare.
Unele terenuri folosite pentru creșterea animalelor pot fi utilizate în ambele scopuri, atât ca hrană pentru animale, cât și pentru obținerea de bioenergie, fără a avea un impact negativ asupra sănătății și fără să producă emisii de gaze cu efect de seră. în plus, unele rapoarte sugerează că poate fi luată în calcul și conversia terenurilor destinate creșterii animalelor, cu culturi pentru fur ni zarea de bioenergie, oferind totodată și beneficii pentru mediu și sănătate (ex: zero Carbon Britain). o prevedere recentă a Ue se referă totuși la limitarea cu 5%, până în 2020, a consumului de biocombustibili obţinuţi din culturi agri-cole, cum ar fi rapiţa şi grâul.
Pentru a atinge obiectivul de 10% biocar-buranți în 2020, Comisia europeană inten-ționează să utilizeze biocombustibili rezultați din surse nealimentare.
în această dezbatere apare o dilemă asupra competiției dintre culturile energetice și cele alimentare și aspectele privind importuri-le. Țările dezvoltate folosesc terenurile din țările în curs de dezvoltare pentru culturile energetice în loc să scadă consumul prin di-ferite strategii și să asigure producția agrico-lă alimentară pentru a limita malnutriția în acele țări. europa consumă ulei de soia și de
32
palmier, care este obținut din culturi non-eu-ropene, Brazilia fiind furnizorul principal pentru soia și Malaezia pentru palmier.
De exemplu, plantațiile de rapiță din germa-nia sunt durabile și nu concurează cu cultu-rile pentru hrană, deoarece 40% din plantă este folosită pentru producția de biodiesel, iar restul de 60% este disponibilă pentru hra-na animală. De asemenea, acest procent din cultura de rapiță folosită pentru hrana ani-malelor a atins valori de 25% din concentrația de proteine, comparativ cu procentul de doar 9% din 2001. în acest sens, România poate să demonstreze aceleași valori în viitorul apro-piat, iar strategiile privind culturile energeti-ce țin de potențialul terenurilor disponibile și de interesul fermierilor de a decide ce tip de culturi să înființeze.
Multe specii energetice au evoluat și cresc pe terenuri sărace sau poluate (Miscanthus, ca-melina, rapiță) și pot asigura îmbunătățirea condițiilor solului pentru viitoare culturi, asi-gurând maximizarea conținutului în carbon și ciclurile nutrienților.
Dezvoltarea sectorului energiilor regenerabi-le din agricultură în România are la bază ur-mătoarele premise favorabile:
1. Existenţa unui potenţial teoretic impor-tant şi diversificat de surse regenerabile de energie: hidroenergetic, fotovoltaic (12% din total); biomasă (de origine agricolă şi forestieră) - ce reprezintă 7% din cererea de energie primară și 50% din potențialul de resurse regenerabile.
2. Îmbunătăţirea cadrului legislativ, care a dus la creșterea interesului față de acest tip de investiții. în urma avizului favora-bil acordat de Comisia europeană, a fost elaborată oUg nr. 88/2011 privind modi-ficarea și completarea legii nr. 220/2008 pentru îndeplinirea cerințelor Comisiei privind compatibilitatea măsurilor de spri-jin cu legislația în domeniu.
3. Crearea unui mecanism funcţional de sprijin al dezvoltării energiei din surse re-generabile, asociat unei pieţe funcţionale de certificate verzi.
Potențialul cel mai important al României îl reprezintă biomasa agricolă dezvoltată în sistem integrat și durabil (alimentar și ener-getic), ce reprezintă o importantă sursă de carbon fixat pentru care, în prezent, nu există încă practici organizate de colectare și proce-sare competitive.
33
Marea provocare a Uniunii europene este asigurarea securității energetice cu energie competitivă și „curată”. Sunt luate în consi-derare schimbările climatice, cererea globală de energie din ce în ce mai mare și accesul limitat la resursele energetice.
în decembrie 2008, a fost aprobat Pachetul „energie – Schimbări Climatice” care cuprin-de o serie de obiective în Ue pentru perioada până în 2020, printre care se numără:• reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră cu cel puţin 20% faţă de nivelul anului 1990;
• creşterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabilă în totalul consumului energetic al Ue (pentru România - 24%);
• o ţintă de 10% biocarburanţi în consumul de energie pentru transporturi.
Fiind o promotoare asiduă a energiilor verzi, Uniunea europeană a adoptat o serie de mă-suri pentru a veni în sprijinul investițiilor du-rabile în sectorul energiei regenerabile:
• Directiva 2001/77/CE privind promo-va rea electricității produse din surse de ener gie regenerabile.
• Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în care sunt definite culturile energetice ca fiind culturile agricole utilizate pentru obți nerea de biocombustibili și energie electrică și termică produsă din biomasă. Acest regulament este abrogat de Regula-mentul (CE) nr. 73/2013, prin care sunt stabilite actualele normele comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul PAC, iar din 1 ianuarie 2015 va intra în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1307/2013.
• Directiva 2003/30/CE privind promo-varea utilizării biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili destinați transportului.
LEGISLAȚIA PRIVIND ENERGIILE REGENERABILE DIN AGRICULTURĂ
34
• Regulamentul (CE) nr. 270/2007 cu com pletările și modificările în vigoare, reglementează culturile energetice.
• Directiva 2009/28/CE stabileşte un ca-dru comun pentru promovarea ener-giei din surse regenerabile și un set de mă suri de cooperare inter-statale, pre-cum și criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide.
• Directiva 2009/30/CE obligă companiile petroliere care operează pe teritoriul Uni-unii europene să furnizeze benzină care să conțină 10% bioetanol.
• Directiva 2010/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (Co2) şi de modificare a Directivelor 2000/60/Ce, 2001/80/Ce, 2004/35/Ce, 2006/12/Ce, 2008/1/Ce şi a Regulamentului (Ce) nr. 1013/2006. Directiva stabilește un ca dru juridic pentru stocarea geologică sigură din punctul de vedere al mediului, a dioxidului de carbon, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice.
România urmărește îndeplinirea principa-lelor obiective ale noii politici energie – me-diu ale Ue, ajustând politica internă privind energiile regenerabile în corelare cu docu-mentele similare existente la nivel european.
la 8 iunie 2010, guvernul României semnea-ză Memorandumul „Aprobarea valorilor fina-le ale obiectivelor României pentru Strategia europa 2020” în domeniul schimbărilor cli-matice, care vizează următoarele măsuri:
• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin promovarea tehnologiei de cap-tare şi stocare a carbonului;
• creşterea ponderii energiei din surse rege-nerabile în consumul final de energie.
legislația națională privind energiile regene-rabile, inclusiv cele din agricultură, are la bază următoarele acte normative:1. legea nr. 199/2000, completată de legea
nr. 56/2006, a cărei țintă este crearea ca dru lui legal pentru implementarea și dez voltarea politicii naționale pentru o utilizare eficientă a energiei;
2. legea nr. 3/2001 care ratifică Protocolul de la Kyoto cu privire la Convenția Cadru a oNU pentru Schimbările Climatice;
3. hotărârea de guvern nr. 1535/2003 pri-vind Strategia de Promovare a Surselor de energie Regenerabilă;
4. hotărârea de guvern nr. 443/2003 amen-dată de hotărârea de guvern nr. 958/2005
35
(transpune Directiva 2001/77/Ce), care crează cadrul legal pentru promovarea surselor de energie regenerabilă;
5. hotărârea de guvern nr. 136/2004 pri-vind aprobarea Strategiei Naționale pen-tru eficiența energiei;
6. hotărârea de guvern nr. 1844/2005 care transpune Directiva 2003/30/Ce pentru promovarea utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transporturi;
7. legea energiei nr. 13/2007 în care sunt prevăzute dispoziții generale pentru pro-movarea energiei regenerabile;
8. hotărârea de guvern nr. 750/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat re-gional privind valorificarea resurselor re generabile de energie, modificată prin hotărârea de guvern nr. 1349/2009;
9. legea nr. 220/2008 (republicată în 2014 cu modificările și completările din legea nr. 139/2010, legea nr. 134/2012, legea nr. 23/2014 și hotărârea de guvern nr. 459/2014), pentru sta bilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie creează ca drul legal necesar ex tin derii utilizării sur selor regenerabile de energie. legea introduce noțiunea de certificat verde – titlu ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantități de 1 Mwh ener-gie electrică;
10. ordonanța de Urgență a guvernului nr.
22/2008 privind eficiența energetică și pro movarea utilizării la consumatorii fi-nali a surselor regenerabile de energie;
11. hotărârea de guvern nr. 409/2009 pen-tru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanței de Urgență a gu-vernului nr. 22/2008 privind eficiența energetică și promovarea utilizării la con-sumatorii finali a surselor regenerabile de energie;
12. hotărârea de guvern nr. 1479/2009 pen-tru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie;
13. ordonanța de Urgență a guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și com-ple tarea legii nr. 220/2008 pentru în-deplinirea cerințelor Comisiei privind compatibilitatea măsurilor de sprijin cu legislația în domeniu;
14. în anul 2011 s-a obținut aprobarea Di-recției generale Concurență din cadrul Co misiei europene, ca schemă pentru Aju torul de stat SA 33134 (2011/N) — România — Certificate verzi pentru pro-mo varea producerii energiei electrice din surse regenerabile;
15. hotărârea de guvern 935/2011 privind promovarea utilizării biocarburanților și a biolichidelor, care stabilește orientarea și stimularea consumului de energie din surse regenerabile, însă fără un sprijin real privind organizarea unei strategii na-
36
ționale pentru biocombustibili va fi dificil să se ajungă la o creștere sesizabilă pentru producție și consum;
16. ordinul MADR nr. 46/2012 aprobă pro-cedura de emitere a certificatului de ori gine pentru biomasa provenită din agricultură și industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pen-tru producția de energie electrică.
în România, sursele de energii regenerabile au un potențial teoretic important. Din cauza li mitărilor tehnologice, implementării inefi-ciente a politicii interne și a restricțiilor de me diu, potențialul utilizabil al acestora este limitat. Pentru activarea interesului în acest domeniu, este nevoie de acordarea de facili-tăți producătorilor agricoli pentru cultivarea plantelor energetice și crearea de stimulente pentru colectarea deșeurilor agricole și silvice și dezvoltarea de proiecte bioenergetice.
în acest sens, datorită punerii în aplicare a legilor proprietății (al căror rezultat a fost de-frișarea ilegală a unor semnificative suprafețe de teren de către proprietari), era necesară elaborarea unui nou Cod Silvic al României, apărut în 2008, care să reglementeze activi-tățile în sectorul forestier.
Potrivit Codului Silvic și prevederilor ulte-rioare (oUg nr. 193/2008 precum și legii
nr. 193/2009), în vederea obținerii acordu-lui proprietarilor de terenuri agricole pentru înființarea de perdele forestiere de protecție, s-a prevăzut acordarea de la bugetul de stat de compensații și sprijin administrativ silvic.în România există legea nr. 289/2002 pri-vind perdelele forestiere, modificată și com-pletată prin legea nr. 213/2011. Ulterior în 2014, aceasta a fost republicată și prevede înființarea la nivel național a „Sistemului na-țional de perdele forestiere”, considerat ca prioritate națională și de utilitate publică.
Potrivit prezentei legi, perdelele forestiere de protecție reprezintă mijloace de apărare îm-potriva adversităților climatice, de protecție a solului împotriva eroziunii și alunecărilor de teren, de protecție a căilor de comunicație și a obiectivelor sociale și economice, cu rol ecologic pentru biodiversitate și care oferă, totodată, și biomasă pentru energie.
în politica națională, în cadrul Planului Na-țional de Dezvoltare Rurală (PNDR 2014 - 2020) este prevăzut un set de măsuri, care cuprinde împădurirea și crearea de suprafe-țe împădurite și perdele forestiere, precum și sprijin pentru culturi energetice. Sprijinul este oferit prin alocarea financiară a Ue din Fondul european Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FeADR), acordată României pentru implementarea PNDR 2014 – 2020.
37
„Ministerul Agriculturii asigură sprijin fi-nanciar cultivatorilor de plante energetice non-agricole, conform cadrului legal stabilit de Politica Agricolă Comună (PAC). Astfel, încă din anul 2011, culturile de plante ener-getice non-agricole, non-alimentare, sunt eligibile la plata sprijinului aferent schemei de plată unică pe suprafaţă SAPS. Conform bazei de date a APIA, în anul 2013, un număr de 232 de fermieri din 32 de judeţe au solici-tat plata SAPS pentru o suprafaţă de 3 205 de hectare, faţă de anul 2012, când numărul de fermieri a fost mai mic – 104, din 27 de ju-deţe, pentru o suprafaţă de 3 130 de hectare.
Cultivatorii de plante energetice non-ali-mentare beneficiază şi de rambursarea su-melor care reprezintă diferenţa dintre acci-za standard şi acciza minimă, acciza redusă de 21 de euro pe 1 000 de litri la motorină. Cuantumul nominal al sprijinului este, în pe-rioada aprilie-septembrie 2014, de 1,79 lei pe litru, iar cantitatea maximă anuală de mo-torină pentru care se acordă ajutor de stat sub formă de rambursare este de 100 de litri pe hectar. De asemenea, cultivatorii de plan-te non-alimentare beneficiază şi de ajutor de stat pentru plata primelor de asigurare,
pentru care li se rambursează 70% sau 50% din costurile primelor de asigurare aferen-te poliţelor de asigurare.” (Tatiana Preda, MADR)
Majoritatea plantelor energetice se regăsescsubcodul953 - Populus sp. (plop hibrid energetic), Salix viminalis „energo” (salcie energetică), Miscanthus giganteus (iarba elefantului), Paulownia tomentosa (Copacul Prințesei), Arundo donax (stuf gigant), Jatropha cuniax (arbust de petrol), Euphorbia fathyris și Euphorbia tiriculli (laptele câinelui), Helianthus tuberosus l. (Topinambur), Sorghum saccharatum (sorg zaharat).
Măsuri de sprijin pentru culturile energetice – finanțări și subvenții
Tatiana Preda (MADR), prezentare măsuri de sprijin pentru energii regenerabile
din agricultură (www.recolta.eu)
38
Planta energetică Camelina sativa (inișor) se înscrie la „Alte plante industriale”, fiind iden-tificată prin cod 214.
în vederea obţinerii acordului proprietarilor de terenuri agricole pentru înfiinţarea per-delelor forestiere de protecţie, prin legea nr. 46/2008 – Codul Silvic s-au prevăzut urmă-toarele facilități:
• acordarea de la bugetul de stat a unei compensaţii a pierderii de venit, în cuan-tum de 10 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe hec-tar, corespunzător suprafeţei efectiv ocu-pate de perdelele forestiere de protecţie, pentru persoanele fizice şi juridice care sunt de acord cu realizarea perdelelor for-estiere de protecţie pe terenurile deţinute (o.M. nr. 649/2008);
• administrarea perdelelor forestiere de protecţie prin ocoalele silvice aflate în
structura RNP – RoMSIlVA şi asigu-rarea contravalorii lucrărilor de adminis-trare de la bugetul de stat (o.M. nr. 706/2008).
în ceea ce privește PNDR 2014 – 2020, con form afirmațiilor oficialului MADR, in-vestițiile în energii regenerabile sunt vizate în cadrul Măsurii „Investiții în active fizice”.
„Această măsură va avea o alocare fi nan -ciară pentru întreaga perioadă de progra-mare bugetară de 758 de milioane de euro, pentru investiţii la nivelul exploataţiilor agricole, care vor putea produce şi utiliza energii regenerabile pentru consum pro-priu sau de către agenţii economici, alţii de-cât fermierii care vor să proceseze biomasă în scopul obţinerii de energii regenerabile” (Tatiana Preda).
Pe de altă parte, investițiile în energii regene-rabile vor fi susținute și printr-o altă măsură PNDR, și anume „Dezvoltarea exploatațiilor și întreprinderilor”, submăsura „Investiții în crearea și dezvoltarea de active neagricole”, cu o alocare financiară de 150 de milioane de euro. Prin această măsură va fi sprijinită pro-ducția de combustibil din biomasă.
în PNDR 2014-2020, pentru înființarea per-delelor forestiere sunt aplicabile următoarele măsuri:
39
• M15 - Servicii de silvo-mediu, servicii cli-matice și conservarea pădurilor - 117,6 milioane de euro - contribuție la oT 5 și oT 6;
• M 151 - Plăți pentru angajamente de silvo-mediu;
• M221 – „Prima împădurire a terenurilor agricole” - beneficiarii pot primi finanțare nerambursabilă pentru înființarea de per dele forestiere cu rol de protecție.
De exemplu, pe o perioadă de 5 ani, pentru un hectar de teren agricol la câmpie, un fer-mier poate să primească 6 140 de euro, fon-duri nerambursabile. Această sumă este com-pusă din 1 330 de euro prima de înființare a plantației, plus 1 336 de euro pentru lucrările de în tre ținere, la care se vor adăuga 3 474 de euro compensațiile de pierdere a venitului. Aceste compensații pentru pierderea de venit
sunt actualizate pe perioada de implementare a proiectului, în conformitate cu modificările PNDR. Sumele pentru întreținerea plantații-lor pe o perioadă de până la 5 ani și cele pen-tru compensarea pierderilor de venit agricol vor fi acoperite în proporție de 100% din fon-duri publice.
în anul 2012, MADR a creat cadrul legal pentru aprobarea procedurii de emitere a certificatului de origine pentru biomasa din agricultură și industrii conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pentru pro-ducția de energie electrică.
Certificatul de origine se eliberează producă-torilor de biomasă obținută din culturi ener-getice și/sau deșeuri din agricultură, horticul-tură, acvacultură, precum și din prepararea și procesarea alimentelor. în anul 2013, au fost emise 28 de astfel de certificate ce pot fi folo-site pentru obținerea de certificate verzi.
Conform Agerpres (15 aprilie 2014), energia electrică generată din biomasă este răsplăti-tă cu câte două certificate verzi pentru fiecare MWh produs și livrat, pentru o perioadă de 15 ani. Dacă biomasa provine din culturi energe-tice (rapiță, soia, floarea-soarelui, chiar și po-rumb), se mai adaugă câte un certificat verde pentru fiecare MWh, la fel și pentru energia electrică produsă în centrale de cogenerare pe biomasă considerate de înaltă eficiență.
40
Bibliografie1. Dobre Paul, ștefana jurcoane, Florentina Matei, Cristea Stelica, Nicolae Farcaș, Andra Cecilia Moraru (2014).
Camelina sativa as a double crop using the minimal tillage system. Romanian Biotechnol. lett., Vol. 19, No.2, p.9190-9195.
2. Dobre Paul, ștefana jurcoane, Stelica Cristea, Florentina Matei, Andra Cecilia Moraru, liviu Dincă (2014). Influence of N, P chemical fertilizers, row distance and seeding rate on camelina crop. Agrolife Scientific journal, Vol.3, No.1, p.49-53.
3. Toncea Ion, Dan Necseriu, Tudor Prisecaru, liliana-Nadia Balint, Mădălina-Irina ghilvacs, Mihaela Popa (2013). The seed’s and oil composition of camelia – first Romanian cultivar of camelina (Camelina sativa, l. Crantz). Romanian Biotechnol. lett., Vol. 18, No.5, p.8594-8602.
4. Barbu horia, Pavel Bianca, Ignat gheorghe et al. Phytoexcluders vs. hyperaccumulators. What is better for polluted soils management?, International Conference “Protection of soil functions – challenges for the future” 15th – 18th october 2013, Puławy, Poland.
5. Kovács Kornel, Vintilă Teodor. Proiect naţional: Sorgul zaharat: materie primă versatilă pentru biocombustibili şi biorafinărie, PN-II—ID-PCe-2012-4-0311
6. Comisia europeană, Directiva Ue 2009/28/Ce privind promovarea surselor regenerabile de energie.7. Comisia europeană, Foaie de parcurs privind energia regenerabilă: evaluare impact (SeC(2006) 1719).8. guvernul Romaniei, 2003, Strategia națională de valorificare a surselor regenerabile de energie.9. guvernul României, legea nr. 220/2008 privind promovarea producerii de energie regenerabilă.10. guvernul României, ordonanța de urgență a guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea legii
nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.11. legea 46/2008 Codul silvic, publicată în Monitorul oficial nr. 238 din 27 martie 2008.12. o.U.g. nr. 38/2014 pentru modificarea și completarea legii nr 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție.13. Convenția Cadru din 5 iunie 1992 a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.14. Ilie Mușat, Perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole, un însoţitor indispensabil al irigaţiilor, Anale
ICAS, 2012.15. http://planteenergetice.blogspot.ro16. http://www.miscanthus.com.ro/17. http://www.epsoweb.org/node/1818. www.amosnews.ro19. http://www.zerocarbonbritain.com/index.php/zcb-latest-report/zcb-land-use-and-healthy-low-carbon-diets20. http://www.urtp.ro/library/evenimnte1/Prezentari23Nov/Culturi-agricole-energetice.pdf21. www.recolta.eu/industrii/energie/tatiana-preda-plantele-energetice-sunt-eligibile-la-plata-european-pe-supra-
fa-a-i-pndr-ul-va-sprijini-produc-ia-de-energie-regenerabila-25140.html22. http://www.business24.ro/companii/investitii/prima-cultura-de-salcie-energetica-din-romania-profitul-e-de-
1-000-de-euro-pe-hectar-152526122. http://agroromania.manager.ro/articole/subventii/cati-fermieri-au-primit-anul-trecut-subventia-pentru-cultu-
rile-energetice-14107.html23. http://www.kwg.ro/ro/salcia-energetica/
41
Contact:
Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)
Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961
Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215
e-mail: [email protected]
Internet: www.rndr.ro
Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „înfiinţarea şi sprijinirea
Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FeADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.
2014
Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii europene.
Se distribuie gratuit.
Departamentul Publicaţii USR
Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale
