Referat 2 Dobrogea

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

1

Ecotehnologii de exploatare a pădurilor

D O B R O G E A

Ing. Alexandra Pricop Grupa: 5633

2013-2014



2

C U P R I N S

1. Introducere – informații generale .....................................................................................................3

1.1 Localizare fizico-geografică .....................................................................................................3

2. Climă .....................................................................................................4

3. Vegetație .....................................................................................................4

3.1 Vegetația forestieră .....................................................................................................5

4. Caracteristici morfometrice și morfografice ale reliefului ......................................................6

4.1 Modelarea actuală a reliefului ....................................................................................................7

5. Noțiuni pedologice ...................................................................................................8

5.1 Molisolurile (Cernisoluri) ...................................................................................................8

5.2 Solurile brune argiloiluviale (preluvosoluri) ........................................................................8

5.3 Solurile intrazonale ...................................................................................................9

6. Faună ...................................................................................................9

7. Regiuni forestiere în Dobrogea .................................................................................................10

7.1 Regiunea Tulcea .................................................................................................10

7.2 Regiunea Constanța .................................................................................................18



3

1. Introducere – informații generale

Dobrogea reprezintă o provincie istorică care cuprinde în România teritoriul dintre

Dunăre și Marea Neagră, compus din județele Tulcea și Constanța, o suprafață estimată la

15.570 .

1.1 Localizare fizico-geografică

Regiunea Dobrogei este localizată în sud-estul României. Dobrogea este situatǎ pe

aceeaşi latitudine cu sudul Franţei, nordul Italiei, Crimeea şi nordul Caucazului. În

longitudine este cuprinsǎ intre 27o 12´ longitudine esticǎ (punct extrem localitatea

Almalǎu, raionul Adamclisi) şi 29o 41´ (punct extrem oraşul Sulina). La vest, nord şi est,

regiunea Dobrogea are limite naturale: o luncǎ brǎzdatǎ de bǎlţi la vest, Delta Dunǎrii la

nord şi litoralul Mǎrii Negre la est. Numai cǎtre sud teritoriul este prins de uscat. De aici şi

imaginea pǎmantului Dobrogei ca o peninsulǎ inconjuratǎ de trei pǎrţi de ape, inlǎuntrul

cǎreia se aflǎ un podiş, a cǎrui inǎlţime variazǎ intre 50-500 metri.

Astfel delimitatǎ, intre Dunǎre şi mare, aceastǎ regiune reprezintǎ poarta maritimǎ a

Romaniei, o punte de legǎtură intre restul ţǎrii şi Marea Neagrǎ.

Fig. 1 Localizarea Dobrogei Sursa: dobrogea.romaniaexplorer.com



4

2. Climă

Cu excepția tărmului marin, clima este continental secetoasă, în unele zone chiar

accentuat continentală, cu influențe submediteraneene în zonele mai înalteși cu evidente

caracteristici stepice in sudul munților Măcinului.

Clima se caracterizeaza prin veri foarte călduroase și uscate, toamne lungi și secetoase

și ierni geroase, cu puțină zăpada. Temperaturile medii anuale variaza între 10 și 11 grade

C, iar precipitațiile anuale sunt situate în jurul valorii de 480 mm în Munții Măcinului, fiind

cei mai arizi munți din România, în general regiunea fiind caracterizată de precipitații

reduse, sub valoarea de 400 mm anual . Vânturile frecvente sunt predominante din nord și

nord-est, fără să producă doborâturi masive de arbori. Bate frecvent crivățul, geros iarna și

uscat vara.

Pe litoral există influențe pontice, mai moderat termic, brize diurne și insolație

puternică. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea mai mare

întindere de - - , dar în extremitatea sud-estică (regiunea Mangalia) temperatura

medie a lunii este pozitivă, zona fiind astfel declarată cea mai călduroasă regiune.

3. Vegetație

Deşi ocupă un teritoriu restrâns, în cuprinsul Podişului Dobrogei se desfăşoară areale

aparţinand la două provincii biogeografice: pontică din nord şi pană in sud şi moesică in

sud-vest( Antonescu, C.,Călinescu, R. şi colab., 1969).

Această situaţie a fost determinată de patru factori: desfăşurarea reliefului intre 0 şi467

m; condiţiile climatice cu unele variaţii notabile in umezeală şi regim termic, evoluţia florei

şi faunei in pliocen şi cuaternar, prezenţa Mării Negre. Un rol foarte mare l-a avut omul

care, in ultimele două secole, prin defrişare şi desţelenire a redus enorm suprafaţa cu

vegetaţie naturală, locul acesteia fiind luat de culturile agricole.

Vegetația Dobrogei este de stepă, în cea mai mare parte, la care se adaugă suprafețe de

silvostepă și păduri de stejar. Pădurile se încadrează, din punct de vedere fitoclimatic, în



5

trei etaje/zone de vegetație: FD1 – Deluros de cvercete; FD2 – Deluros de cvercete cu stejar

și S.s. – Silvostepă.

3.1 Vegetația forestieră

Există suprafeţe mici in Munţii Măcin, Dealurile Tulcei, podişurile Babadag şi Casimcea,

precum şi sud-vestul Dobrogei cu elementele submediteraneene, mediteraneanbalcanice şi

orientale, tauric-caucaziene, mediu-europene (I.Popovici şi colab., 1984). În nord

predomină gorunul, teiul şi carpenul care, după N.Doniţă (1969), alcătuiesc un etaj mezofil

de tip balcanic; în centru (Casimcea), teiul şi stejarul brumăriu (se adaugă carpenul

şifrasinul) alcătuiesc păduri dese într-un al doilea etaj xerotem (mediteranean); in sud, in

Podişul Oltinei, se regăsesc elementele celor două etaje, dar abundă cele mezofile – frasin şi

carpen.

Silvostepa şi stepa cuprind cea mai mare parte din Podişul Dobrogei. Au fost

desţelenite, încat asociaţiile de silvostepă şi stepă ocupă azi areale mici.

Silvostepa ocupă culmile şi podurile interfluviale mai înalte (100 – 150 m). În jumătatea

nordică a Dobrogei apare în Podişul Babadag, in Dealurile Tulcei, sudul Podişului Niculiţel

şi in Podişul Casimcei; este alcătuită din stejar pufos, stejar brumăriu şi arţar tătăresc.

În sud-vestul Dobrogei abundă elementele submediteraneene (stejar pufos, stejar

brumăriu, cărpiniţă - Carpinus orientalis, mojdrean - Fraxinus ornus, cer - Quercus cerris, tei,

alun etc.); etajul inferior este format din scumpie, mojdrean, cărpiniţă şi păliur.

Stepa ocupă cea mai mare parte a provinciei, desfăşurandu-se larg in centru şi est, la

altitudini mai mici de 100 m. Vegetaţia tipică este, in prezent, pe areale mici intrucat cele

mai multe terenuri au fost luate in cultură. In componenţa ei, speciilor pontice le revin

25%. Precumpănesc asociaţiile cu pir, colilie, pelin.

Principalele specii întâlnite în pădurile din zona de deal sunt gorunul, stejarul brumăriu,

stejarul pufos, teiul, frasinul comun, carpenul, mojdreanul, paltinul de câmp, ulmul,

jugastrul, sorbul, în timp ce în zona de luncă și deltă întâlnim plopii negri hibrizi, sălcii

selecționate, plopul alb, plopul negru, salcia albă, frasinul de luncă și frasinul american.

Dintre speciile de floră ( flora spontană medicinală şi aromatică) pentru care s-a

eliberat autorizaţie de mediu în vederea valorificării economice în anul 2007 pot fi



6

amintite: Rosa canina (măceşe), Crataegus monogyna (păducel) flori, fructe şi frunze,

Sambucus nigra (Soc), Tilia tomentosa (Tei argintiu) flori, Tilia platyphilos (Tei cu frunza

mare), Tilia cordata (Tei pucios) – flori şi frunze, Hypericum perforatum (Sunătoare) –iarba,

Robinia pseudacacia (Salcâm) –iarba, Achillea millefolium (Coada şoricelului), Urtica dioica

(urzică)-frunza, Taraxacum officinale ( păpădie)-rădăcină, Equisetum arvense (Coada

calului)-iarba, Plantago sp (patlagină )-frunze, Viscum album (Vâsc), Prunus spinosa

(Porumbar) –fructe, Hippophae rhamnoides(Cătină) – fructe, Cornus mas (coarne) şi

Phragmites communis (Stuf).

4. Caracteristici morfometrice și morfografice ale reliefului

Podişul Dobrogei are o altitudine medie, pe ansamblu, de 125 m constituind o

unitate joasă. Inălţimile cele mai mari se găsesc în nord-vest, în Munţii Măcin (Vf. Ţuţuiatu,

467 m). De altfel, aici, doar în patru varfuri (Pietrosu 426 m, Ţuţuiatu, 467 m, Moroianu

428 m, Priopcea 409 m), este depăşită valoarea de 400 m. Se mai adaugă Vf. Ţuguiata (400

m) şi Vf.Săcari (401 m) situate la sud de Podişul Atmagea. În nord-vestul Dobrogei se află

concentrate culmile şi dealurile izolate ce depăşesc 300 m (2,5 % din suprafaţa podişului).

Între 100 şi 200 m se desfăşoară aproape 42 % din podiş (precumpănitor în centru şi sud-

vestul acestuia), iar sub 100 m circa 47%(dezvoltare mare in partea de est şi între

Cernavodă şi Constanţa); restul de 8,5 % aparţin intervalului hipsometric 200...300 m.

Altitudinile minime care pot fi incadrate la podiş sunt de 10...15 m, în sectorul sud-

estic, prin includerea la unităţile de podiş a fâşiei de ţărm. Pe ansamblul Dobrogei se

constată o înclinare dublă, pe de o parte, din nord şi sud către centru (Cernavodă-

Constanţa), iar, pe de altă parte, o coborâre mai lentă sau mai bruscă spre Dunăre (vest) şi

mare (est).

Structura orohidrografică relevă cateva particularităţi impuse, in bună măsură, de

evoluţia din cuaternar. În primul rand, iese în evidenţă linia marilor inălţimi care, urmărită

de la nord la sud descrie o curbă (NV-SE) în Dobrogea de Nord şi NE-SV în Dobrogea de

Sud, menţionată şi explicată încă de C.Brătescu (1928). În partea nordică, interfluviile se

dezvoltă frecvent sub trei forme: culmi rotunjite (pe conglomerate, gresii), creste pe

cuarţite şi o suită de vârfuri rotunjite separate de şei adânci (urmare a prezenţei unor



7

formaţiuni dure incluse in masa sedimentară). În centrul şi sudul podişului se desfăşoară

interfluvii plate, care formează platouri întinse (peste 10 km lăţime). Doar către Dunăre,

Casimcea şi Carasu, fragmentarea mai intensă a dus la apariţia unor platouri mai înguste.

4.1 Modelarea actuală a reliefului

Diversitatea petrografică, varietatea pantelor şi condiţiile climatice determină

manifestarea intensă a câtorva procese - şiroire, torenţialitate, spălare in suprafaţă pe

versanţii cu pantă mai mare, tasare şi sufoziune pe loessuri, alunecări, prăbuşiri şi surpări

în fazele care determină cele mai mari degradări de teren. Se adaugă procesele din lungul

ţărmului, diferenţiate în sectoarele de faleză şi de plajă.

Fig. 2 Relieful Dobrogei Sursa: Dobrogea turistică



8

5. Noțiuni pedologice

Pedogeografic, se încadrează în regiunea est-europeană, provincia danubiano-pontică.

Un rol distinct in dezvoltarea tipurilor de sol de aici l-a avut clima excesiv continentală.

Arealul cel mai extins îl au molisolurile (cernisoluri, cf. S.R.T.S., 2003), iar cel mai restrâns

cele argiloiliviale (luvisoluri) şi cele intrazonale, impuse mai ales de rocă.

5.1 Molisolurile (Cernisoluri)

Sunt reprezentate de diferite cernoziomuri şi soluri bălane.

Solurile bălane (kastanoziomuri) se află pe latura de vest, in Depresiunea Nalbant şi

in jurul complexului lagunar Razelm – Sinoe, spre Taşaul; au procentul cel mai mare de

carbonaţi; humusul este ceva mai puţin decat la cernoziomuri; au fertilitate bună pentru

culturi, dar se impune irigarea.

Cernoziomurile se intalnesc indeosebi pe terenurile mai puţin inclinate din

jumătatea de est. Prezintă carbonaţi indeosebi in jumătatea superioară a orizontului A

(unele din acestea au fost numite in clasificarea din 1968 „cernoziomuri carbonatice”). Sunt

fertile, dar le trebuie multă apă. De aceea sunt necesare irigaţiile, cerinţă rezolvată prin

sistemul Carasu – Negru Vodă – Marea Neagră. Sunt folosite intens pentru culturile

cerealiere.

Cernoziomurile cambice (cernoziomuri şi faeziomuri) sunt larg dezvoltate la peste

150m altitudine, in condiţii de silvostepă.

Tot molisoluri (cernisoluri) sunt şi rendzinele; se intalnesc pe calcare, in Podişul

Casimcei şi Dobrogea de Nord (Podişul Babadag şi pe majoritatea martorilor calcaroşi).

5.2 Solurile brune argiloiluviale (preluvosoluri)

Se află in grade diferite de podzolire şisunt in Munţii Măcin, Podişul Niculiţel,

Podişul Babadag, la altitudini mai mari de 250 m, sub păduri de stejar, in condiţii cu

precipitaţii de 500...550 mm; au fertilitate bună pentru pădure.

Pe ele se practică culturi pomicole; pentru culturile cerealiere se impun amendamente

(fiind soluri mai acide)



9

5.3 Solurile intrazonale

Cuprind porţiuni mai restrânse din spaţiul strict al podişului; ele sunt solurile

hidromorfe (hidrisoluri), cele halomorfe (salsodisoluri), prezente în vecinătatea mării, apoi

cele din luncile râurilor principale (soluri aluviale – aluviosoluri) şi cele de pe culmile

intens afectate de spălarea în suprafaţă, şiroire etc. (erodisoluri, litosoluri).

Grosimea acestor soluri variază între 2,0 si 3,5 m , iar din punct de vedere al

aciditaţii , solurile din zona au un pH în general neutru cuprins intre 6,5 - 7. Aceste soluri s-

au format pe produsele dezagregate şi alterate a diferitelor formaţiuni cristaline, roci

magmatice şi roci sedimentare .

6. Faună

Într-o stransă legătură cu răspăndirea solurilor şi vegetaţiei întalnim o varietate foarte

mare de vieţuitoare. Datorită acestor raporturi de interdependenţă răspăndirea teritorială

a vieţuitoarelor urmează aproape fidel arealele de vegetaţie. În regiunea de stepă, cea mai

extinsă in limitele judeţului Constanţa, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare

număr de păsări şi rozătoare care-şi găsesc hrana din belşug. Printre speciile caracteristice

stepei din judeţul Constanţa se numără popandăul, cel mai dăunător şi iepurele vânăt bine

apreciat. Se mai intalnesc în număr mare orbetele mic, şoarecele de camp şi şobolanul

cenuşiu.

Reptilele sunt reprezentate prin guşterul vărgat, şoparla de stepă şi broasca ţestoasă

dobrogeană.

Dintre păsări amintim potârnichea, graurul, coţofana, uliul parumbar, uliul şerpar,

prepeliţa şi ciocârlia. În lacurile din lungul litoralului şi pe malul Dunării sunt Întalnite

frecvent exemplare de: şarpe de apă, peşti importanţi pentru pescuit (caras, crap, biban,

şalău) şi numeroase păsări: chiriachite,pescăruşi, cormorani, stârci cufundaci, fugaci, gaşte,

majoritatea oaspeţi de primăvară.

Pe nisipurile maritime fauna este reprezentată de numeroase cochilifere (scoici

japoneze , scoici albe, midii,stridii).



10

Dintre mamiferele întalnite putem aminti unele specifice Dobrogei: popândăul (Citellus

citellus), jderul de piatră (Martes foina )şi dihorul pătat (Vormela peregusna), precum și

alte specii de interes vânătoresc: cerbul carpatin (Cervus elaphus), prezent în Dobrogea

numai în Muntii Macinului, căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), iepurele

(Lepus europaeus), fazanul (Phasianus colchicus), vulpea (Vulpes vulpes).

7. Regiuni forestiere în Dobrogea

7.1 Regiunea Tulcea

În tabelul 1 sunt trecute valorile fondului forestier în intervalul 2000-2006,

perioadă în care s-a evidențiat o ușoară creștere a suprafeței fondului forestier, datorată

măririi suprafeței altor terenuri, nu a suprafeței pădurilor care este în descreștere.

Tab. 1 Suprafața fondului forestier pe categorii de terenuri și tipuri de păduri

Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

UM: Mii hectare

Total 102,2 102,2 103 103 103,3 103,8 104,2

Suprafața pădurilor 92,9 92,9 91,2 92 90,8 91,1 91,8 Rasinoase 1,1 1,1 1 1 1 1 1,0

Foioase 91,8 91,9 90,2 91 89,8 90,1 90,8 Alte terenuri 9,3 9,3 11,7 11 12,5 12,7 12,4

Sursa: Anuarul Statistic al Judetului Tulcea, editia 2008

Funcţia economică principală a pădurilor este aceea de a furniza masa lemnoasă

pentru industrializare (construcţii, mobilier, celuloză) şi lemn pentru încălzirea locuinţelor.

Printre alte funcţii economice ale pădurilor menţionăm valorificarea superioară a

produselor accesorii ale pădurii: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci comestibile,

vânat, răchită.

Tab. 2 Funcţia economică a fondului forestier al judeţului Tulcea

Suprafeţe (ha)

asigurare geno-fond exclusiv de

protecţie de producţie şi

protecţie exclusiv de producţie

44790 44790 46283 -



11

Distribuţia pădurilor din judeţul Tulcea, administrate de Direcţia Silvică Tulcea, pe

formele de relief este prezentată în tabelul 3:

Tabelul 3: Distribuția pădurilor pe forme de relief

Forma de relief principală Suprafaţa (ha) % din suprafaţa împădurită a judeţului

% din suprafaţa judeţului

Dealuri,coline 71055 78 8.4

Lunca si Delta Dunarii 20018 22 2.3

Total 91073 100 10.7

Tab. 4 Masa lemnoasă pusă în circuitul economic în judeţul Tulcea (UM= mii mc)

Nr. crt

Locul de recoltare Anul

Răşinoase

Fag Stejar Alte specii tari

Alte specii moi

Total

1. Păduri proprietate publică a statului

2006 2007

0.1 0.2

16.8 17.4

40.2 35.7

160.2 198.2

217.3 251.5

TOTAL 2006+2007 0.3 34.2 75.9 358.4 469.8

Creşterea suprafeţei pădurilor pe seama terenurilor degradate, inapte folosinţelor

agricole, realizarea de perdele forestiere de protecţie în zona terenurilor agricole,

întreţinerea şi exploatarea raţională a pădurilor, constituie obiective permanente ale

Strategiei protecţiei mediului.

Direcția Silvică Tulcea este o unitate a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva,

având ca atribuție principală administrarea pădurilor proprietate publică a statului din

județul Tulcea. Suprafața totală a fondului forestier administrat, care include pădurile,

terenurile destinate împăduririi, terenurile ce servesc nevoilor de cultură, producție sau

administrație silvică este de 103.922 ha, ceea ce reprezintă circa 12,2% din suprafața

județului (în 2012). (sursa http://www.dstulcea.ro)

http://www.dstulcea.ro/



12

Administrarea fondului forestier se face prin opt ocoale silvice: OS Babadag, OS

Cerna, OS Ciucurova, OS Măcin, OS Niculițel, OS Rusca, OS Stejaru și OS Tulcea.

Din punct de vedere al situației geografice pădurile administrate de către unitatea Tulcea

sunt situate în sud-estul țării, în jumătatea nordică a regiunii istorice Dobrogea.

În cadrul Ocolului Silvic Tulcea, în unitatea de producție V Periprava se află unitatea

amenajistică 81B ce reprezintă cea mai estică suprafață aparținând fondului forestier

național, borna 108 (coordonate Stereo 70: 422.838,210; 867.521,348) reprezentând

extremitatea răsăriteană a pădurilor României.

Pădurile administrate de către Direcția Silvică Tulcea se încadrează din punct de

vedere fitoclimatic în trei etaje/zone de vegetație: FD1 – Deluros de cvercete; FD2 –

Deluros de cvercete cu stejar și S.s. – Silvostepă.

Principalele specii întâlnite în pădurile din zona de deal sunt gorunul, stejarul

brumăriu, stejarul pufos, teiul, frasinul comun, carpenul, mojdreanul, paltinul de câmp,

ulmul, jugastrul, sorbul, în timp ce în zona de luncă și deltă întâlnim plopii negri hibrizi,

sălcii selecționate, plopul alb, plopul negru, salcia albă, frasinul de luncă și frasinul

american.

Anual din pădurile administrate prin cele opt ocoale silvice se exploatează un volum

de masă lemnoasă de circa 200.000 mc., care este utilizat ca și combustibil solid (lemn de

foc) pentru încălzire sau ca materie primă în industria lemnului (celuloză și hârtie, PAL,

PFL, cherestea, furnire tehnice și estetice ș.a.).

Numărul speciilor de animale valorificate economic în judeţul Tulcea este de 36.

Efectivele de vânat evaluate în ultimii ani sunt relativ constante, neexistând fluctuaţii mari

de efective la nici una din speciile principale de vânat. Această stare a fost realizată, în

principal, prin buna gospodărire a fondurilor de vânătoare. Gestionarii fondurilor de

vânătoare au aplicat măsuri preventive (campanie de vaccinare antirabică în primăvară şi

toamnă) sau masuri drastice în situaţii de criză ( sistarea sezonului de vânătoarea in 2005

din cauza gripei aviare) dar şi măsuri obişnuite ca: selecţia artificială la speciile de vânat

purtătoare de trofee cinegetice, reglarea corespunzatoare a raportului dintre sexe

(cervide), asigurarea hranei suplimentare în perioada de iarnă, reducerea efectivelor de

rapitoare până la un nivel acceptabil pentru menţinerea echilibrului ecologic, paza

fondurilor de vânătoare şi lupta împotriva braconajului.



13

La nivelul judeţului Tulcea există 54 de fonduri de vânătoare care sunt gestionate

de AJVPS Tulcea( 29), Direcţia Silvică Tulcea (11), AVPS Diana (3), AVPS Dacia (2), AVPS

Delta Club (2), AVPS Jderul (1), AVPS Egreta (1), AVPS Diana de Callatis (1), AVPS Bendis

(1) AVPS Mistreţul (1), AVPS Câmpulung Muscel (1) şi AVPS Bradul (1).

Cotele de recoltă autorizate pentru sezonul de vânătoare 2007-2008 au fost stabilite

în baza evaluării efectivelor din 2006 şi 2007 la nivelul fiecarui fond de vânătoare legiferate

prin Ordinul MAPDR nr.364/2007.

Dintre specii autorizate pe sezon de vânătoare enumerăm: Capreolus capreolus

(caprior);.Sus scrofa (mistreţ); Lepus europaeus (iepure); Phasianus colchicus (fazan);

Perdix perdix (potârniche); Vulpes vulpes (vulpe); Canis aureus (sacal); Nyctereutes

procyonoides (caine enot); Ondatra zibethica (bizam); Columba palumbus (porumbei

sălbatici); Streptopelia turtur (turturica); Streptopelia decaocto (guguştiuc); Coturnix

coturnix (prepeliţa); Sturnus sp.(Graur); Alauda arvensis (Ciocârlia de câmp); Anser sp.

(gasca mare); Anser albifrons ( Gârliţa mare); Anas platyrhynchos (Raţa mare); Turdus

pilaris (sturz); Scolopax rusticola (sitar de padure); Fulica atra (lisita); şi Gallinago

gallinago (becatina comuna).

Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de

un număr mai redus de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii,

aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii

eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD

circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului comercial.

În anul 2007, pentru activitatea de pescuit comercial desfăşurată pe domeniul public de

interes naţional din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", a fost alocată o captură totală a

resurselor comerciale pescăreşti de 3.395 tone şi a acoperit 10 bazine acvatice.

Captura totală realizată în anul 2007 a fost de 3.640 tone, în zonele piscicole din

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Capturile peştilor dulcicoli au fost dominate de caras,

plătică, babuşcă, urmate de speciile de răpitori-somn, şalău, stiucă. Peştii migratori au fost

reprezentaţi de scrumbie. Alte vieţuitoare acvatice au fost reprezentate de 632 kg raci

capturaţi din bazinele acvatice Şontea-Furtuna şi Matiţa-Merhei.( Starea Mediului in RBDD

2007).



14

Arii protejate

În judeţul Tulcea există un număr de 36 de arii naturale protejate (34 rezervaţii

naturale, o rezervaţie a biosferei şi un parc naţional) care au fost integral cuprinse în

perimetrele celor 17 situri Natura 2000 (8 Situri de Importanţă Comunitară şi 9 Situri de

Protecţie Avifaunistică) declarate la nivelul judeţului Tulcea prin Ordinul MMDD

1964/2007 şi HG 1284/2007.

Tab. 4 Arii naturale protejate în județul Tulcea Nr Crt.

Denumirea ariei naturale protejate

Act normativ de aprobare

Supra faţa (ha)

Categoria ariei protejate

Localizare teritorial administrativă

Custode/ administrator al ariei naturale protejate

1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Legea 82/1993 cu modificări şi completări prin : HG

248/1994 ;L69/1996 ,

OUG112/2000;

L454/2001; HG 341/2002

580.000 ha suprafaţa

administrată de ARBDD

În judeţul Tulcea , suprafaţa ocupată de RBDD este de 415.472 ha

Rezervaţie a biosferei

Sit Ramsar

Jud .Tulcea , Constanţa şi

Galaţi

A.R.B.D.D. Tulcea

2 Parcul Naţional Munţii Măcinului

Legea 5/2000 11 321 Parc Naţional Administraţia PNMM

3 Pădurea “Valea Fagilor”

Legea 5/2000 154 Rezervaţie naturală-forestieră

Com. Luncaviţa Administraţia PNMM

4 Rezervaţia botanică “Korum Tarla”

Legea 5/2000 2 Rezervaţie naturală

Oraşul Babadag Direcţia Silvică Tulcea

5 Locul fosilifer Dealul Bujoarele

Legea 5/2000 8 Rezervaţie naturală-geologică

Com. Turcoaia

6 Rezervaţia geologică “Agighiol”

Legea 5/2000 9,7 Rezervaţie naturală

Com. Valea Nucarilor, satul

Agighiol

7 Vârful Secaru Legea 5/2000 34,5 Rezervaţie naturală

Ciucurova, satul Atmagea

Direcţia Silvică Tulcea

8 Rezervaţia de liliac “Fântâna Mare”


Com. Ciucurova, Fântâna Mare

Romsilva Direcţia Silvică

Tulcea 9 Rezervaţia de

liliac „Valea Oilor”


oraşul Babadag Direcţia Silvică Tulcea

10 Rezervaţia naturală “ Dealul Bujorului”


oraşul Babadag Romsilva Direcţia Silvică

Tulcea



15

11 Pădurea Niculiţel Legea 5/2000 11 Rezervaţie naturală

Com. Niculiţel

12 Lacul Beibugeac- Plopu

HCL nr.3/2004 170 Arie Specială de protecţie

avifaunistică

Com. Murighiol SOR Tulcea

13 Lacul Traian HG 2151/2004 326 Rezervaţie naturală

Com. Cerna

14 Muchiile Cernei-Iaila

HG 2151/2004 1891 Rezervaţie naturală

Com. Cerna şi Dorobanţu

15 Beidaud HG 2151/2004 1121 Rezervaţie naturală

Com. Beidaud

16 Valea Mahomencea


Com. Casimcea

17 Dealul Ghiunghiurmez


Com. Dorobanţu 180, 6 ha – DS Tulcea

18 Chervant- Priopcea


Com. Cerna Direcţia Silvică Tulcea

19 Călugăru- Iancina HG 2151/2004 130 Rezervaţie naturală

Com. Jurilovca

20 Muntele Consul HG 2151/2004 328 Rezervaţie naturală

Com. Horia şi Izvoarele

21 Dealul Sarica HG 2151/2004 100,10 Rezervaţie naturală

Com. Frecăţei şi Niculiţel


22 Dealurile Beştepe


Com. Mahmudia

23 Enisala HG 2151/2004 57 Rezervaţie naturală

Com. Sarichioi

24 Carasan-Teke Hg 2151/2004 244 Rezervaţie naturală

Com. Izvoarele Direcţia Silvică Tulcea

25 Valea Ostrovului HG 2151/2004 61,80 Rezervaţie naturală

Com. Dorobanţu Direcţia Silvică Tulcea

26 Uspenia HG 2151/2004 22 Rezervaţie naturală

Com. Slava Cerceheză


27 Edirlen HG 2151/2004 25,50 Rezervaţie naturală

Com. Frecăţei şi Izvoarele


28 Casimcea HG 2151/2004 137 Rezervaţie naturală

Casimcea

29 Colţanii Mari HG 2151/2004 53 Rezervaţie naturală

Casimcea

30 Peceneaga HG 2151/2004 132 Rezervaţie naturală

Peceneaga

31 Măgurele HG 2151/2004 292 Rezervaţie naturală

Com. Topolog Direcţia Silvică Tulcea

32 Războieni HG 2151/2004 41 Rezervaţie naturală

Com. Casimcea

33 Dealul Deniztepe HG 2151/2004 305 Rezervaţie naturală

Com. Mihail Kogălniceanu

34 Dealul Mândreşti HG 2151/2004 5 Rezervaţie naturală

Com. Niculiţel

35 Mânăstirea Cocoş HG 2151/2004 4,6 Rezervaţie naturală

Com. Niculiţel Direcţia Silvică Tulcea

36 Pădurea Babadag-Codru

HG 2151/2004 524,60 Rezervaţie naturală

Oraşul Babadag Direcţia Silvică Tulcea

TOTAL 431.354,250



16

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

An de constituire: 1990;

Suprafaţa 580 000 ha - 2,5 % din suprafaţa României (Locul 22 între Deltele lumii şi

locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban).

Starea pădurilor

În cursul anului 2007, 64 ha de păduri au fost afectate de incendii , 3790 ha de

inundaţii şi 1160 ha de secetă. 1025 de hectare au fost tratate pentru combaterea

paraziţilor vegetali 115 hectare au fost regenerate si 463 hectare au fost impadurite si

reimpadurite, datele fiind defalcate în tabelul urmator:

Tabelul 5: Starea pădurilor

Categorii Suprafeţe (ha) Estimare pagube

( lei)

2006 2007 2006 2007

Supra

feţe

afe

cta

te d

e

div

ers

e

cauze

Incendii răşinoase

foioase 50 64 84800 6386

Inundaţii răşinoase

foioase 12100 3790

Secetă răşinoase

foioase 593 1160

Braconaj

răşinoase

foioase 815 mc 1140 mc

150136 132438

Suprafeţe tratate pentru combaterea insectelor şi paraziţilor vegetali (ha)

1533 1025

Suprafeţe regenerate(ha) 1.224 115

Suprafeţe împădurite şi reîmpădurite(ha) 1.087 463

Total suprafeţe de păduri regenerate la nivelul anului 2007



17

La nivelul judeţului se estimează a fi 30.000 ha cu diverse forme de degradare, apte

pentru a fi împădurite. În judeţul Tulcea , în anul 2007 au fost regenerate 578 ha, din care :

regenerări naturale pe 115 ha şi împăduriri pe 463 ha .

Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului

Starea de conservare a pădurilor este relativ bună, totuşi acestea sunt afectate de

tăierile ilicite, de păşunatul excesiv şi de practicarea unui turism neecologic.

Principalele măsuri de sensibilizare ale publicului au fost luate în “ Luna pădurii “ 15

martie – 15 aprilie” prin articole în mass – media locală cu privire la importanţa

ecosistemelor forestiere, întâlniri şi dezbateri cu reprezentanţi ai instituţiilor locale,

prezentări specifice silviculturii şi ariilor protejate, acţiuni de plantare de pomi.

Pe parcursul anului 2007 au avut loc întâlniri tematice cu copiii şi profesorii mai

multor şcoli din judeţ, concursuri, spectacole artistice şi excursii, toate cu scopul aducerii

oamenilor mai aproape de natură, popularizarea bogăţiei biodiversităţii judeţului şi valorii

ecosistemelor forestiere, conştientizarea publică şi educaţia ecologică.

. Cu privire la masa lemnoasă recoltată, statisticile arată valori satisfăcătoare în

perioada 1990-2007.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Tulcea



18

Tab. 6 Fondul forestier și împăduririle în perioada 1990-2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Tulcea

7.2 Regiunea Constanța

Județul Constanța se află printre cele mai sărace județe în păduri, alături de Călărași,

Teleorman, Ialomița și Galați.

Suprafaţa fondului forestier din judeţul Constanţa este de 38.112 hectare, din care

32.691 hectare sunt ocupate de păduri. În ultimii ani, s-au desfăşurat mai multe acţiuni de

împădurire. Astfel, în 2009, au fost împădurite 431 de hectare, în 2010 - 399 de hectare şi

în 2011 - 556 de hectare.

În prezent, în judeţul Constanţa, există 11 păduri declarate arii naturale protejate.

Este vorba despre pădurea Hagieni (392,9 hectare), Fântâniţa Murfatlar (66,4 hectare),

Dumbrăveni (345,7 hectare), Esechioi (26 hectare), Canaraua Fetii (168 hectare), Celea

Mare - Valea lui Ene (54 hectare), Cetate (62 hectare), Bratca (67 hectare) şi masivul Cheia

(1182 hectare).

Documents

Referat 2 Dobrogea