Baroc (in italiana si portugheza Barocco, in franceza si engleza Baroque) desemneaza simultan o perioada in istoria europeana dar si un curent artistic care a fost generat in Roma, Italia, in jurul anilor 1600, migrand si fiind relativ rapid asimilat in celelalte tari si culturi europene, de unde a migrat apoi si in cele doua Americi dar si in alte parti ale lumii. Stilul baroc se regaseste clar reprezentat in arhitectura, dans, filozofie, muzica, literatura, pictura, sculptura si teatru.

Indiferent de domeniul in care se regaseste, stilul baroc se caracterizeaza prin utilizarea exagerata a miscarii si a claritatii, respectiv a bogatiei folosirii detaliilor ce simbolizeaza lucruri ce se pot interpreta cu usurinta si lipsa de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de catre artistii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanta si grandoare in privitor, ascultator si/sau participant la actul de cultura. Termenul de muzică in baroc definește o schimbare în muzica timpului, care din polifonică devine "baroc" prin utilizarea lungimilor contrastante a diferitelor fraze muzicale, a folosirii contrapunctului și a armoniei.

Noțiunea de baroc include și un anumit stil muzical, care a apărut puțin mai târziu decât perioada considerată baroc pentru pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și Georg Friedrich Handel sunt compozitorii cei mai de seamă ai stilului muzical baroc.

Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale baroc, este ornamentația bogată, exhausivă, uneori superfluă.

În acest timp benefic artelor, explicit exprimate prin intermediul stilului baroc, când în muzică repertoriul de concert era clar si bine structurat, s-a născut opera. Inițial, acest gen muzical ce a combinat poezia cu o melodie și s-a numit monodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, având nevoie de timp pentru a evolua și a ajunge la genul structurat pe care îl știm azi.

Muzica barocului a început prin a fi omofonică, dar a devenit polifonică odată cu apariția unor compozitori de talia lui Bach și Haendel, pastrandu-si caracteristicile tonal-functionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii baroce la un nivel de complexitate, armonie și muzicalitate nemaiîntâlnite până atunci.

Muzica barocului permitea improvizații, întrucât adeseori notatia se reducea doar la prezenta basului cifrat, ca atare, interpreții realizau adevarate improvizatii pornind de la reperele sugerate de aceasta scriitura. Dinamica muzicii era "terasată," în sensul că adesea intensitatea sonoră se schimba neașteptat. Muzica avea un tempo relativ constant, iar tonalitatea sa era majoră (considerată a sugera veselie) sau minoră (considerată a sugera tristețe).

Formele muzicale ale muzicii baroc instrumentale sunt:Dansuri -- bourreé, menuet, hornpipe, air, allemande, courante,

sarabande, gigue

Suite de dansuri -- melodii în aceeași cheie armonică, care sunt "împletite" împreună

Basso Continuo -- o armonie unificatoare de tip omofonic, realizat de către următoarele instrumente: lăută, clavecin, violoncel și contrabas. Are o melodie curgătoare de tip soprano și fundal solid de tip bas.

Fugă -- Un instrument pornește o melodie cu o temă și este imitat de un altul ce cântă o piesă polifonică. Are doar un mod, dar mai multe părți (tema, contrasubiectul și expunerea).

Preludiu -- o introducere muzicală la o piesă muzicală bine structurată.Concerto grosso -- Are dinamică "terasată" pentru că acesta este tipul

de melodie; un grup restrâns cântă cu un grup mare.Tutti -- Fiecare instrument participă la acea bucată muzicală.Sonată -- Piesă în mai multe parți cântată de unul sau două

instrumente. Cele trei parți sunt, de obicei, repede/încet/repede.Concerto -- Piesă muzicală complexă cântată de un instrument solo și

orchestră. Compozitorii considerați reprezentanti ai barocului în muzică sunt:

Arcangelo Corelli (1653-1713) Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) François CouperinGeorg Friedrich Händel (1685 - 1759) Jean-Baptiste LullyClaudio MonteverdiJacopo PeriJean-Philippe RameauDomenico Scarlatti (1685 - 1757) Georg Philipp Telemann (1681 - 1767) Antonio Vivaldi (1678 - 1741).