REFERAT BIOLOGIE

Acneea vulgarisMotivaţia alegerii temei

Am ales să vorbesc despre acnee deoarece este o boală care afectează majoritatea adolescenţilor şi cauzează neplăceri din cauza aspectului inestetic al tenului. Din nefericire mai mult de 80% dintre tineri sunt afectaţi de această boală.

Dezbaterea temei

Acneea vulgaris este o inflamaţie cronică a pielii, care afectează în special adolescenţii. Este o

tulburare a activităţii glandelor sebacee din piele, cele care produc sebum (secreţie grasă care se depune pe

păr şi piele). Leziunile sunt mai numeroase pe faţă şi gât (la 99% dintre cei afectaţi), spate (60 % ) şi piept

(15%).

Acneea apare de obicei la pubertate şi dispare în jurul vârstei de 25 de ani. O formă mai persistentă

poate să dureze şi până la 40 de ani, în special la femei.

Semnele caracteristice ale erupţiei acneice includ:

Seboreea – producerea excesivă de sebum, provocând aspectul gras al pielii;

Comedoanele – mici noduli pe piele, care întâi apar ca puncte albe deasupra porilor şi foliculilor,

apoi se transformă în puncte negre;

Papulele – puncte roşii, în relief, apar după perforarea punctelor negre, producând iritaţia pielii;

Cicatricile pielii (acneea excoriată) – rezultatul ciupirii şi stoarcerii leziunilor;

Leziunile pielii cu puroi supurat – aceste pustule foarte inflamate apar în jeneral la băieţi;

Chisturile pielii (acneea chistică) – se poate dezvolta din pustule, după ce ele se rup;

Acneea este rezultatul acţiunii combinate a mai mulţi factori. Glandele sebacee hiperactive produc

cantităţi crescute de sebum, care nu pot fi eliminate şi se infectează cu bacterii. Acizii graşi sunt descompuşi în

glande, ceea ce duce la inflamaţie. Activitea sebacee este dependentă de hormonii androgeni şi echilibrul

acestora este perturbat la 50-60% dintre pacientele cu acnee.

Cosmeticele, cremele, şampoanele pot cauza acnee, în special la femeile tinere. Acneea poate fi un

efect secundar al tratamentului cu anumite medicamente precum steroizii, hormonii androgeni,

contraceptivele şi barbituricelele. Factorii care agravează acneea sunt igiena precară, stresul, consumul de

cafea sau tutun.

Un caz foarte rar este

acneea la nou- născuţi,

datorită dezechilibrului

hormonal al mamei.

Acneea este rareori

greşit diagnosticată,

deoarece semnele sunt

uşor de recunoscut,

datorită leziunilor

caracteristice. Pacientul îşi

cunoaşte de obicei boala,

înainte de a se prezenta la

medic.

Acneea vulgaris apare

tipic la pubertate, de obicei cu un an sau doi mai repede la fete decât la băieţi. La vârsta de 16 ani, un procent

de 95% din băieţi şi 83% din fete este afectat de acnee. Incidenţa maxima se regăseşte la fete între 14-17 ani şi

la băieţi între 16-19 ani.

Deşi boala nu este infecţioasă şi nu poate fi transmisă, bacteria Propionibacterium acnes este deseori

prezentă în glandele sebacee. Mulţi pacienţi, în special adolescenţi, sunt foarte nefericiţi de aspectul inestetic

al acneei. În cazurile uşoare leziunile persistă timp de 4 până la 6 săptămâni, în timp ce în cazurile severe pot

dura şi timp de 12 ani.

Antibioticile orale şi preparatele locale sunt de obicei eficiente împotriva acneei. Dacă nu, se

administrează isotretinoin, care deşi este un tratament costisitor şi poate avea efecte teratogene (poate

produce malformaţii la făt) este foarte eficient. De aceea este esenţial ca femeile vor lua măsuri contraceptive

cât timp urmează tratamentul. De asemenea este foarte important să se facă analize şi teste ale funcţiei

hepatice în perioada tratamentului.

Isotretinoin este eficient împotriva acneei severe, deoarece reduce producţia de sebum şi acţionează

împotriva bacteriilor din pori.

În funcţie de tipul de acnee, se recomandă de către dermatolog tratamenul, pentru:

Acnee uşoară – tratament local (aplicaţii locale: creme cu antibiotice sau loţiuni antinflamatoare).

Acnee moderată – tratament local şi oral(antibiotice precum tetraciclina, doxiciclina etc.)

Acnee severă – administrare orală de isotretinoin (deoarece conţin estrogen acţionează

împotriva hormonilor masculini care inhibă producerea de subum).

Alte metode de tratament pot fi: tratamente chirurgicale, corticosteroizi injectabili, criochirurgia

(răcirea extremă pentru îndepărtarea ţesuturilor nedorite), lumina ultravioletă, tratamentul cu raze X (rar

folosit deoarece poate produce cancerul de piele),dieta (unii specialişti consideră ce unele alimente bogate în

grăsimi pot agrava acneea, de exemplu ciocolata etc. şi se recomandă consumul de lactate,fructe, legume) şi

curăţarea zilnică a pielii pentru prevenirea leziunilor.

Concluzii

Acneea este o boală care afectează majoritatea adolescenţilor, dar se poate întâlni şi la persoane de

40 de ani, sau cel mai rar la nou-născuţi, datorită dezechilibrului hormonal al mamei.

Este foarte important să folosim zilnic o loţiune antibacteriană pentru curăţarea pielii, care înlătură

sebumul, bacteriile şi celulele moarte şi previne acneea. Aceasta va ajuta la minimalizarea efectelor acneei şi la

reducerea inflamaţiei. De asemenea este foarte important să se respecte normele de igienă. De evitat este

ciupirea sau stoarcerea leziunilor, deoarece se provoacă leziuni ale pielii.

Tratamentul va fi recomandat de medicul dermatolog în funcţie de gravitatea leziunilor,iar după

vindecare trebuie continuate măsurile de evitare a recidivei.

Se recomandă evitarea factorilor declanşatori ca unele şampoane, cosmetice, cafea sau tutun.