Reconstructia ecosistemelor forestiere prin impadurire

 Reconstrucţia ecologică este ansamblul de măsuri de modelare intenţionată, iniţiate şi derulatede câtre om, prin care se asigură restabilirea structurii, funcţiilor naturale hidrologice, biogeochimice şi ecologice, diversităţii şi dinamicii naturale în vederea refacerii unui ecosistem degradat. Prin reconstrucţia ecologică se urmăreşte reluarea funcţiilor naturale ale unui ecosistem şi repunerea acestuia în condiţii de evoluţie naturală, astfel încât să seregenereze habitatele şi ansamblul biodiversităţii iniţiale ale ecosistemului respectiv. Regenerarearesurselor naturale permite şi exploatarea durabilă a acestora de către comunitatea locală, astfel încât, programele de reconstrucţie ecologică pot contribui, în egală măsură, atât la îmbunătăţirea calităţii mediului, cât şi la creşterea calităţii vieţii populaţiei umane. Reconstrucţia ecologică ar presupune îndepărtarea completă a consecinţelor intervenţiei umane asupra unui ecosistem. De cele mai multe ori, aceasta presupune costuri şi eforturi tehnice deosebite sau,chiar, este imposibilă. Uneori, este suficientă crearea unor condiţii noi care să permită reluarea funcţionării naturale a ecosistemului, intervenţia realizată de om fiind numită reabilitare ecologică.

Preocupările sunt directionate catre conservarea biodiversităţii şi dezvoltării unor strategii de mediu care urmăresc stoparea fenomenelor de dispariţie aspeciilor şi degradare continuă a comunităţilor biologice, precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului ambiant la nivel regional şi global. Elementul central al reconstrucţiei ecologice este reprezentat de identificarea căilor ce permit repararea, reasamblarea şi ajustarea componentelor unei ecosistem pentrua asigura buna sa funcţionare ca sistem biologic. Dar aceasta presupune nu numai o tehnologie complexă de inginerie a mediului ci şi o bază foarte solidă de cunoştinţe de ecologie, care asigură înţelegerea corectă a mecanismelor care guvernează însăşi existenţa ecosistemelor, permiţând, totodată, prognozarea unor direcţii de evoluţie ale acestora sub influenţa diverşilor factori externi şi interni.

Datorită omului, în prezent,cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaţa originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească, dacă rata actuală de despădurire nu este încetinită. Acest lucru ar fi catastrofal nu numai din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure , ci şi deoarece pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei.Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos: • s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;• sunt tot mai frecvente secetele;• s-au intensificat alunecările de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei naţionale; • a degenerat starea masivelor forestiere;• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante. Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare stabilitate, decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic. Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii:geomorfologic, climatic, asupra solului, hidrologic, asupra culturilor agricole, asupra sanatatii oamenilor si un rol social. Influenta geomorfologica (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre)- pe lângă

rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale reliefului, favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor. Influienta climatica ( rolul pădurilor asupra climei) în acest sens, s-a constatat că pădurile: îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă similară cu cea a oceanelor; sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor; reduc viteza vântului; înlesnesc depunerea zăpezii; -împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor. Influienta pădurilor asupra solului - această influenţă se manifestă prin: contribuţia arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului, precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia; îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere; consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor; fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip. Rolul hidrologic (influenţa pădurilor asupra regimului apelor) - acest rol se realizează prin: absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor drenarea biologică la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţiei puternice a masei foliare. Functia hidrologica a padurii: • Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin procesele fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul apei în natură. • Vegetaţia forestieră participă la acest proces astfel: frânează scurgerile de suprafaţă; înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii; alimentarea izvoarelor; asigurarea permanenţei şi regimului moderat al debitelor apelor curgătoare;• Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii• Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc. Influenta padurilor asupra culturilor agricole - rolul mentionat apare în contextul modificarilor climatului si solului unei regiuni datorate padurii, care contribuie la ameliorarea conditiilor de vegetatie ale pasunilor, fânetelor si culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protectie, asezate perpendicular pe directia vântului, reduc simtitor viteza acestuia. În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii obisnuiti; în anii secetosi, sporul de recolta ajunge pâna la 300 % fata de câmpul fara perdele. Acest efect se datoreaza faptului ca perdelele reduc evaporarea si, în timpul iernii, contribuie la raspândirea mai uniforma a zapezii pe teren, care nu mai e dusa de vânt ci retinuta pe câmp Influenta padurilor asupra sanatatii oamenilor – aceasta influenta se manifesta atât prin mediul care le este propriu, cât si prin resursele oferite. Astfel:• padurea purifica atmosfera; fixeaza carbonul vatamator animalelor si omului si reda oxigenul trebuitor respiratiei lor;• conditiile igienice ale masivelor mari împadurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale oraselor,

mai cu seama centrelor industriale. Aerul de padure este mai curat, mai sanatos, deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vatamatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt relativ putin reprezentati • în padurile de rasinoase, se adauga si îmbogatirea aerului în ozon, provocata de rasina arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun în cazul bolilor urmate de o perioada de lunga convalescenta.• frunzisul des al padurii actioneaza ca un ecran protector si atenueaza zgomotul (reduce poluarea fonica), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjutator;• padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. Dupa Zitti et al. padurile, luminisurile, vaile, taieturile si plantatiile adapostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente în tara noastra. Si, deoarece farmacopeea naturala este în continua expansiune, se poate usor întelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier. Deşi pădurea are un rol foarte important în menţinerea echilibrului ecologic, oamenii defriseaza în mod constat pădurile. Tăierile legale nu afectează aşa mult pădurile, deoarece acestea respect regulile silvice: sunt tăiati doar copacii batrani, bolnavi, se fac tăieri pentru a face loc altor copaci să crească. Din păcate defrisările ilegale sunt cele care afectează pădurea. Conform Ministerului Mediului si Padurilor, în România în anul 2011 s-au taiat ilegal aproximativ 165.000 mc. România era recunoscută din cele mai vechi timpuri pentru pădurile sale, dar acest lucru tinte să devină un mit. In anul 2011, suprafaţa pădurilor reprezinta doar 29% din teritoriul ţării. Media europeană fiind de 41%. Conform specialiştilor în domeniu, defrişările în România au determinat cresterea vitezei apelor care au provocat inundaţii devastatoare. Academicianului Victor Giurgiu sustine ca inundatiile din Romania sunt strans legate de taierile necontrolate de padure. Potrivit analizei "Defrisarile – Factor de risc la inundatii", realizata de Dinu Gabriela, de la Universitatea Valahia din Targoviste, rezulta ca in padurea batrana de fag scurgerile de suprafata sunt de 32 de ori mai reduse decat pe un teren fara vegetatie, in timp ce pe o faneata, reducerea scurgerii este de 19 ori mai mica, iar pe o pasune, numai de sapte ori. Cercetarile efectuate in Japonia pe o perioada de aproape 20 de ani asupra a cinci bazine cu suprafete variind intre 2,48 ha si 645,4 ha, care au fost despadurite, au aratat ca indepartarea padurii a marit scurgerea directa cu 28% pana la 58%, iar debitul de varf a crescut cu 69% pana la 114%. Datorită defrişărilor din România:• s-au intensificat procesele de eroziune a solurilor;• sunt tot mai frecvente secetele sau inundaţiile; • s-au intensificat alunecările de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei naţionale;

Principala metoda de combatere a acestor efecte negative, o reprezinta reimpaduririle. Aceasta necesita insa importante resurse materiale, umane si o baza teoretica bine actualizata. De aceste proiecte se ocupa pe de o parte ong-uri sau asociatii de mediu prin programe si campanii de constientizare ce implica donatii si/sau accesarea de fonduri europene destinate problemelor de mediu si pe de alta, Ministerul Apelor si Padurilor alaturi de ocolurile silvice, de asemenea prin finantari proprii alaturi de fonduri europene. Reimpaduririle se cer a fi facute rational cu specii adaptate conditiilor climatice si necesitatilor specifice fiecarei zone in parte.