,,Mă indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist’’

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius.

S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine,Franța. La numai un an de la nașterea lui René, mama sa se stinge din viață ; Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de o boală de plămâni care a cauzat moartea acestuia.La vîrsta de 8 ani studiază latina și greaca, precum și fizica, matematica, logica, morala și metafizica. La doar 14 ani a început să compună lucrări de matematică și filosofie. În 1616 a obținut licența în Drept la Universitatea din Poitiers.

DIN 1616 ŞI PÂNĂ ÎN 1628, DESCARTES A CĂLĂTORIT.

A servit în diverse armate (olandeză, bavareză, maghiară), dar se pare că nu a participat la nici o bătălie.

În aceşti ani, a formulat ceea ce el credea a fi o metodă generală de descoperire a adevărului. La vârsta de treizeci şi doi de ani, Descartes s-a decis să pornească de la această metodă în încercarea de a elabora o concepţie globală despre lume.

A întreprins cercetări independente foarte importante în optică, meteorologie, matematică şi alte câteva domenii ale ştiinţei.

Descartes intenţiona să-şi prezinte rezultatele într-o carte numită  "Le Monde" (Lumea).

"Le Monde" (Lumea).

  Totuşi, în 1633, când cartea era aproape

terminată, a aflat că autorităţile

ecleziastice îl condamnaseră pe Galilei

pentru că susţinuse teoria lui Copernic

despre mişcarea Pământului în jurul

Soarelui, în opera lui Decartes fiind

prezentă această teorie. Cartea nu a

văzut lumina tiparelor.

În locul lucrării Le Monde, Descartes a editat opera sa cea mai faimoasă, „Discurs asupra metodei”, iunie 1637. "Discursul" lui Descartes se numără printre operele secolului al XVII-lea, ce au pus bazele noii filosofii, intemeiata pe ratiune si experienta

 "Discurs asupra metodei, pentru a ne conduce bine raţiunea şi pentru a căuta adevărul în ştiinţe"

"Discurs asupra metodei", unul din momentele esentiale ale inceputului luptei împotriva dogmatismului, scolasticii, pentru emanciparea spiritului omenesc de sub autoritatea dogmei, pentru folosirea ratiunii libere.

Le Discours de la méthode

Discursul a fost scris în franceză, nu în latină, pentru ca toţi oamenii inteligenţi să îl poată citi, inclusiv cei care nu aveau o educaţie clasică. Autorul a anexat la „Discurs” trei eseuri în care dădea exemple de descoperiri personale făcute prin folosirea propriei metode.

DISCURS ASUPRA

METODEI

DIOPTRICA

GEOMETRIAMETEORII

DIOPTRICA, prima anexă din "Discurs asupra metodei "

Opera în care Descartes a prezentat legea refracţiei luminii. A vorbit şi despre lentile şi diverse instrumente optice; a descris funcţionarea ochiului şi diversele sale disfuncţiuni; a prezentat o teorie a luminii care s-a constituit într-un text preliminar la teoria ondulatorie de mai târziu, a lui Christiaan Huygens.

Meteorii sunt fizică pură. Descartes afirmă despre Meteori că nu este nimic altceva decât geometrie și mecanică. Geometria la care face referință nu este cea pură și abstractă ci se referă la faptul că în explicații nu ia în considerare decât formele geometrice reale ale materiei și mișcarea acestora.

Descartes se străduie să se conformeze la structura și conținutul scolastic al meteorologiei suprimând doar cometele și cutremurele. Descartes afirmă că dă o explicație certă a tuturor fenomenelor.

A doua anexă reprezenta abordarea modernă a meteorologiei. Se vorbea despre nori, ploaie şi vânt şi se dădea o explicaţie corectă a curcubeului. Descartes a adus argumente împotriva teoriei potrivit căreia căldura constituia un fluid invizibil, formulând concluzia corectă că ar fi o formă de mişcare internă.

METEORII

Descartes a prezentat cea mai importantă contribuţie dintre toate, inventarea geometriei analitice. Aceasta a constituit un pas important al matematicii, care a prefigurat calculul infinitezimal al lui Newton.Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor, ceea ce a condus la apariția geometrie analitice. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică

GEOMETRIA

 A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale, a reformat algebra, a fondat o nouă geometrie, numită "geometrie analitică ".

A introdus utilizarea numerelor negative. În ceea ce privește teoria numerelor, a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații, prin descompunerea în factori a termenului liber.

O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice.În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției

axyyx 33

Descartes credea că principiul de funcţionare a întregii lumi - cu excepţia lui Dumnezeu şi a sufletului omenesc este mecanic, şi că prin urmare toate evenimentele naturale pot fi explicate prin cauze mecanice. Din acest motiv, el respingea pretenţiile astrologiei, magiei, precum şi toate explicaţiile teleologice ale evenimentelor.Din punctul de vedere al lui Descartes, animalele sunt, în esenţă, nişte maşini complicate şi corpul omenesc este şi el subiect al unor legi obişnuite ale mecanicii. Ulterior, aceasta a devenit una din ideile fundamentale ale fiziologiei.

Concepţia lui Descartes despre Universul fizic.

Op

ere

Compendium Musicae

1618

Reguli pentru

Îndrumarea minții

1628

Discurs aspura Metodei

1637

Meditații metafizice 1641

Principiile filosofie 1644

Pasiunile sufletului 1649

Apusul vieții lui René Descartes În 1649, Descartes a acceptat o ofertă financiară generoasă din partea reginei Christina a Suediei, care l-a invitat la Stockholm pentru a-i fi meditator particular.Lui Descartes îi plăceau încăperile încălzite şi somnul de dimineaţă. A fost extrem de mâhnit când a aflat că regina dorea ca lecţiile să fie ţinute la ora cinci dimineaţa. Descartes s-a temut că aerul rece al dimineţii o să-i provoace moartea şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. La doar patru luni de la sosirea în Suedia, în februarie 1650, Descartes s-a stins din viaţă.

Concluzie

Importanţa metodei lui Descartes prezintă

două aspecte

În al doilea rând, Descartes sugerează că n-ar trebui să începem

cu credinţa, ci cu îndoiala, aceasta fiind

un izvor ipotetic al cunoașterii.

Mai întâi, el a pus în centrul sistemului său metafizic

întrebarea epistemologică: „Care este originea

cunoaşterii umane?" Filozofii de dinaintea lui au încercat să

descrie natura lumii. Descartes ne învaţă că la o asemenea întrebare nu se

poate răspunde satisfăcător decât în conjuncţie cu

întrebarea „De unde ştiu?“

Idei care au avut impact asupra omenirii

Viziunea sa mecanicistă

despre univers

Accentul pe care l-a pus pe folosirea

matematicii în ştiinţă

Atitudinea sa favorabilă cercetării ştiinţifice

Apărarea scepticismului

iniţial

Atenţia acordată

epistemologiei

Filozofia lui Descartes a fost criticată cu înverşunare de mulţi contemporani de-ai săi, în parte pentru că aceştia intuiau că ea implica un raţionament circular. Filozofii din generaţiile ulterioare au subliniat numeroase defecte ale sistemului său şi puţini sunt cei care astăzi îl apără fără rezerve. Dar însemnătatea unui filosof nu depinde numai de corectitudinea sistemului său: prezintă mai mare importanţă măsura în care ideile lui sunt utilizate anterior.

Nu este îndeajuns să ai o minte bună, scopul principal e să o folosești bine.

Vă mulțumesc