Spectacolul de teatru în Grecia antică

Realizat de Grigoriu Cristian

Cuprins

• Apariția primului actor• Teatrul grec timpuriu• Semnificatia corului• Edificiile destinate reprezentărilor teatrale• Actorii• Reprezentațiile teatrale• Personalități• Curiozități

Apariția primului actor

• Se știe ca teatrul grec s-a născut din imnurile - cantate de cor – in cinstea lui Dionysos, zeul viilor, livezilor si ogoarelor roditoare. • Condus de un “corifeu”, corul întina imnuri de lauda, întrerupte de

narațiunea unor episoade din viața zeului. • Apoi corul s-a împărțit in doua semicoruri cântând alternativ, in frunte

cu doi corifei care-si dădeau răspunsuri unul altuia. In momentul când unul din coriști a răspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite zeului, ca si când el însuși ar fi fost Dionysos, a apărut de fapt primul actor. Faptul s-a petrecut când Pisistrat, tiranul Atenei, a organizat aici cele dintâi spectacole teatrale, in anul 534 i.Hr.

Teatrul grec timpuriu

• Legenda lui Dionysos va fi înlocuită cu subiecte luate din trecutul istoric sau legendar al “oamenilor”;• Apar măștile care reprezentau tipuri umane;• Coriștii si actorul urcă pe o estrada spre a fi văzuți de public;• Eschil introduce al doilea actor

Semnificația corului in teatrul grec

• Corul – acest sâmbure originar din care s-a născut tragedia – reprezenta “vocea poetului” sau glasul conștiinței cetățenești a publicului;• Corul dădea explicații asupra antecedentelor sau asupra faptelor ce

urmau sa se desfășoare pe scena;• Corul era un fel de “actor colectiv” care, prin intervențiile si dansurile

sale mimice de mare expresivitate, sporea estetica, grandoarea si dramatismul spectacolului.

Edificiile destinate reprezentărilor teatrale

• La început, in Grecia antica, reprezentările teatrale aveau loc in piața publica, in fata templelor sau a catedralelor – in “agora”;• Ulterior s-a trecut la construirea de edificii special destinate

spectacolelor de teatru;• Teatrele grecești erau construite pe coastele dealurilor. Datorita

formei lor semicirculare, vocile actorilor se auzeau pane in ultimul rând, chiar daca aceștia vorbeau in șoapta!

Edificiile destinate reprezentărilor teatrale

• tribunele pentru spectatori (“theatron”);

• scena pe care evoluau actorii (“skene”);

• un spațiu in fata primului rând de spectatori, in care, de regula, stătea “corul”, care aproba sau nega, prin intervențiile sale, evenimentele redate pe scena

• (“orchestra”) si loja orchestrei (“logeion”), in care se mișcau actorii atunci când recitau sau aveau de susținut monologuri.

“Teatrul lui Dionysos” – din Atena

• construit sub Acropole

• Importanta acestui teatru vine din faptul ca este locul de nastere al teatrului european. Prima piesa a fost pusa in scena in anul 534 i.e.n.

• teatrul avea 17 000 de locuri dispuse pe 64 de rânduri. In prezent, mai exista doar 20 de rânduri. Locurile pe care stăteau spectatorii erau din calcar, iar persoanele importante aveau rezervate tronuri din marmura.

• teatrul a fost construit pentru a sărbători festivalul zeului Dionysos. Cu aceasta ocazie, avea loc un concurs dramatic in care se interpretau piese scrise de poeții tragici greci (Euripide, Eschil, Aristofan, Meander, Sofocle si alții).

Actorii

• Actorii nu puteau fi decât bărbați si își interpretau rolurile, întotdeauna, purtând o masca; • Prin măști erau redate expresii de durere sau de bucurie, astfel încât

actorul sa nu își pună amprenta propriilor trăiri in rolul pe care îl interpreta.• Măștile mai aveau și scopul de a comunica publicului rolul care era

jucat – de bărbat sau de femeie, de înțelept sau de nebun.• Dat fiind faptul că teatrele grecești erau imense, cu pana la 17.000 de

locuri, fețele actorilor erau greu de văzut din ultimele rânduri, dar măștile mari si colorate erau ușor de recunoscut.

Reprezentațiile teatrale

• Aveau un caracter special. Se repetau in aceleași perioade sub forma de concurs dramatic ( festival ). De asemenea, constituiau si un element educativ;• Femeilor le erau interzise comediile;• Reprezentațiile începeau in zori si se terminau la apusul soarelui.

Fiecare ciclu tragic era alcătuit din 3 tragedii + o drama satirica.• După sunetul de goarna, care anunța începerea spectacolului, un

actor recita prologul. Prologul conținea esența acțiunii si antecedentele ei. Pentru a obține efectele comice dorite, actorul recurgea la tonuri de voce.

Personalități

Eschil525 î.Hr.—456 î.Hr.

Sofocle496 î.Hr.—406 î.Hr.

Euripide480 î.Hr. — 406 î.Hr.

Aristofan456 î.Hr. — 386 î.Hr.

Contribuția lui Eschil

• Este considerat parintele tragediei clasice. Marele merit al lui Eschil este faptul ca a dus in tragediile sale personaje pline de consistenta dramatica, conflict tragic, intensitate lirica a exprimarii situatiilor si sentimentelor; • Introduce al doilea actor;• Scrie trilogii formate din tragedii legate între ele prin subiect;• conflict puternic;• subiecte simple, concentrate;• ton grav;• destinul se manifestă prin intermediul zeilor;

Contribuția lui Sofocle

• introduce al treilea actor• tragediile din trilogie nu mai sunt totdeauna legate prin subiect (crearea de piese

independente)• tratează materialul tradițional (mitologic) cu mai multă libertate• zeii apar mai puțin• omul este pus în contact direct cu destinul său• pune în lumină caracterele personajelor• conflicte între caractere constrastante• predomină conținutul moral• introduce pasaje liricer

Contribuția lui Euripide

• lupta eroilor cu pasiunile lor• nenorocirea personajelor nu mai este produsă de o voință superioară, ci

de propriile lor patimi• predomină eroinele• accentuarea aspectelor psihologice• efecte patetice• antiteză între patimi mistuitoare și sentimente pure• intrigă mai complicată• structura complexă a tragediilor

Contribuția lui Aristofan

• Este considerat Părintele comediei sau Prințul comediei antice;• Comedia putea să cuprindă viața ateniană în întregul ei, straturi

sociale care nu interesau arta majoră tragică, uneori dezbateri de idei filosofice făcute din unghiul receptării „populare”;• În comedie viața e mult mai complexă, mai colorată, mai pestriță

decât o putea înfățișa tragedia, limitată la un corpus de subiecte care se instaurase prin tradiție;• Teatrul lui Aristofan este plin de trimiteri directe sau aluzii la

contemporanii săi, de rivalități exprimate mai mult sau mai puțin fățiș;

Curiozități

• Spectatorii isi aduceau perne si covorase pe care le puneau pe scaunele tari de piatra ,iar cand li se facea foame sau sete isi cumparau gustari si vin; • Personalul teatrului era inarmat cu niste bete mari,ca sa nu aiba

necazuri. Uneori, publicul numeros era atat de impresionat de o piesa,incat incepea sa se revolte. Cateva lovituri viguroase linisteau indata spectatorii;• Spectacolul avea aspectul unei imbinari intre ceremonia religioasa si

manifestarea populara, pastrand caracterul sacru al sarbatorilor dionisiace.