IntroducereCartea de căpătâi a creştinismului este Sfânta Scriptură. Din ea, ca dintr-un izvor, Biserica

îşi trage hrana pentru fiecare zi, din ea îşi trage apa vieţii. Fără Sfânta Scriptură Biserica ar fi ca un popor fără istorie, iar un popor fără istorie, nu există. La ea au alergat poporul israelit în timp de încercare. În ea, Dumnezeu-Tatăl a făcut promisiunea Mântuitorului. Tot în ea, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, împlineşte planul Tatălui de mântuire a omenirii. În ea, după înălţarea sa la cer, Isus Cristos îl trimite omenirii pe Duhul Sfânt şi tot în ea sunt scrise cele mai vechi pagini ale istoriei Bisericii de la început.

Sfânta Scriptură, tezaurul credinţei noastre, cartea de inspiraţie a Sfinţilor Părinţi, siguranţa Magisteriului Bisericii, tema Anului liturgic 2006. Sunt atâtea motive pentru care, după anul Duhului Sfânt, al lui Isus Cristos, al Tatălui, al familiei, al rozariului, al Euharistiei etc, Dieceza de Iaşi, în primul an de după Sinod, se întoarce la izvoare. Un motiv în plus de bucurie. Biserica locală de Iaşi vrea să rămână fidelă „Cuvântului făcut trup” (In 1,14).

Pentru a veni în sprijinul aprofundării tezaurului credinţei, Oficiul catehetic diecezan, vine în întâmpinarea celor dornici, cu un mănunchi de cateheze, câte una pentru fiecare carte a Sfintei Scripturi.

Pentru o bună aprofundare, fiecare cateheză este întocmită după o schemă care se va repeta în cazul tuturor.

Astfel:1. Titlul catehezei: corespunde cu titlul cărţii;2. Prezentare: este prezentată cartea în ansamblul ei (împrejurări istorice, date despre autor,

scopul scrierii, numărul capitolelor şi împărţirea lor, conţinutul propriu-zis);3. Obiectiv: este fixat un obiectiv clar, inspirat din conţinutul cărţii propusă spre aprofundare;4. Învăţătură: este o scurtă învăţătură de credinţă bazată pe textul cărţii în cauză, îmbinată cu

aspecte practice;5. Practic: este rubrica care dă posibilitatea participanţilor la cateheză să aprofundeze cartea

întreagă sau un aspect anume al scrierii respective, să facă diferenţe, să caute asemănări, să facă comentarii, să răspundă la întrebări, să lucreze la nivel de grup etc;

6. Texte de referinţă: sunt prezentate câteva din textele mai importante despre care s-a amintit în conţinutul catehezei;

7. Rugăciune: este o mică rugăciune făcută pe marginea mesajului cărţii aprofundate.Bibliografia folosită a fost următoarea: Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1988; Noul Testament, Editura Sapientia, Iaşi 2002; Petru Sescu (coord.), Introducere în Sfânta Scriptură, Editura Sapientia, Iaşi 2001; Constantin Jinga, Fişe de iniţiere în lectura Vechiului Testament, Editura Marineasa, Timişoara 2000; Marco Nobile, Introduzione all’Antico Testamento, Edizione Dehoniane Bologna 1995; Oscar Battaglia, Introduzione al Nuovo Testamento, Cittadella Editrice, Assisi 1998.

De asemenea, pentru fiecare duminică, în funcţie de textele liturgice deja fixate, este indicată o cateheză potrivită, care se poate face în continuarea omiliei. Astfel:

Duminica I din Advent – Cartea Apocalipsului Sfântului IoanDuminica a II-a din Advent – Cartea profetului IsaiaDuminica a III-a din Advent – Cartea profetului EzechielDuminica a IV-a din Advent – Cartea lui RutNaşterea Domnului (Crăciunul)Solemnitatea Sf. Fecioarea Maria Născătoare de DumnezeuEpifania DomnuluiBotezul DomnuluiDuminica a II-a de peste an – Cărţile lui SamuelDuminica a III-a de peste an – Cartea profetului IeremiaDuminica a IV-a de peste an – Cartea Înţelepciunii

Duminica a V-a de peste an – Cartea ExoduluiDuminica a VI-a de peste an – Cartea lui IobDuminica a VII-a de peste an – Cartea LeviticuluiDuminica a VIII-a de peste an – Cartea lui Ben SirahDuminica I din Postul Mare – Cărţile lui Ezdra şi NehemiaDuminica a II-a din Postul Mare – Cartea GenezeiDuminica a III-a din Postul Mare – Cartea profetului AggeuDuminica a IV-a din Postul Mare – Cartea Numerilor Duminica a V-a din Postul Mare – Cartea profetului OseaDuminica Floriilor Învierea Domnului (Paştele)Duminica a II-a a Paştelui – Cartea profetului IonaDuminica a III-a a Paştelui – Cartea Psalmilor Duminica a IV-a a Paştelui – Cartea Deuteronomului Duminica a V-a a Paştelui – Cartea lui Iosue Duminica a VI-a a Paştelui – Cartea Cântarea CântărilorÎnălţarea Domnului Duminica a VII-a a Paştelui – Cartea profetului Ezechiel Coborârea Duhului SfântPreasfânta TreimeTrupul şi Sângele DomnuluiDuminica a XI-a de peste an – Cartea profetului MiheiaDuminica a XII-a de peste an – Cartea profetului SofoniaSs. Petru şi PaulDuminica a XIII-a de peste an – Cartea profetului BaruhDuminica a XIV-a de peste an – Cartea profetului AmosDuminica a XV-a de peste an – Cartea profetului DanielDuminica a XVI-a de peste an – Cărţile RegilorDuminica a XVII-a de peste an – Cărţile CronicilorSchimbarea la FaţăDuminica a XIX-a de peste an – Scrisorile Sfântului IoanAdormirea Maicii Domnului Duminica a XX-a de peste an – Cartea EcleziastuluiDuminica a XXI-a de peste an – Cartea JudecătorilorDuminica a XXII-a de peste an – Cartea profetului HabacucDuminica a XXIII-a de peste an – Cartea profetului NahumDuminica a XXIV-a de peste an – Cartea profetului IoelDuminica a XXV-a de peste an – Cartea PlângerilorDuminica a XXVI-a de peste an – Cartea EstereiDuminica a XXVII-a de peste an – Cartea IuditeiDuminica a XXVIII-a de peste an – Prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către TimoteiDuminica a XXIX-a de peste an – Cartea lui TobiaDuminica a XXX-a de peste an – Evanghelia după Sfântul MateiSărbătoarea Tuturor Sfinţilor Duminica a XXXI-a de peste an – Cartea profetului MalahiaDuminica a XXXII-a de peste an – Cartea profetului ZahariaDuminica a XXXIII-a de peste an – Cărţile MacabeilorCristos, Regele Universului

Pr. Felician Tiba

Cartea GenezeiPrezentare:

Este prima carte a Sfintei Scripturi. Alături de Exod, Levitic, Numeri şi Deuteronom, face parte dintr-un grup de cinci cărţi, numite Pentateuh sau Tora (Legea). Se numeşte „Geneză” sau „Facerea” deoarece prezintă originea (genesis) sau începutul a tot ceea ce există. Este formată din 50 de capitole împărţite în două părţi:

- partea întâi: Gen 1-11: prezintă momentul creaţiei, căderea primilor oameni în păcat, promisiunea Mântuitorului, potopul, turnul Babel.

- partea a doua: Gen 12-50: prezintă viaţa patriarhilor. (12-25: despre Abraham; 26-36: despre Isac şi Iacob; 37-50: despre Iosif).

Cartea Genezei a fost redactată sub inspiraţia directă a Duhului Sfânt undeva între secolele X-V î.C. şi este rodul mai multor tradiţii: iahvistă, elohistă, sacerdotală şi deuteronomistă. Un rol determinant în elaborarea cărţii Genezei, dar şi a celorlalte cărţi din grupul numit „Pentateuh” l-a avut fără îndoială şi Moise.

Intenţia principală a elaborării acestei cărţi a fost cunoaşterea adevăratei origini a tot ceea ce există, precum şi cunoaşterea autorului a tot ceea ce ne înconjoară. Pentru poporul evreu, în sânul căruia a apărut pentru prima dată cartea, era o clarificare a adevăratului Dumnezeu, în detrimentul idolilor mesopotamieni, babilonieni sau egipteni. Odată clarificată originea universului şi a autorului lui, poporul evreu era invitat să citească evenimentele în lumina credinţei în Dumnezeu.

După ce ne prezintă momentul creaţiei cu etapele sale, cartea Genezei îl invită pe cititor să descopere cum Dumnezeu nu iese din istorie, ci merge împreună cu ea. Nu îi este indiferent păcatul de neascultare al primilor oameni, în acelaşi timp nici nu vrea să distrugă lucrarea mâinilor sale. Ca o consecinţă urmează promisiunea Mântuitorului şi de aici găsirea măcar a unui grup (restul sfânt) care să respecte şi să ducă mai departe promisiunea lui Dumnezeu. Aşa descoperim cum, Dumnezeu, chiar dacă a distrus omenirea prin potop, îl păstrează pe Noe împreună cu familia sa. Şi pentru că după potop, urmaşii fiilor lui Noe au dorit să construiască un turn, care să fie un simbol al mândriei lor, Dumnezeu le-a încurcat limbile şi i-a răspândit pe întregul pământ. Pentru că promisiunea trebuia dusă mai departe, Dumnezeu îl alege pe Abraham, din care provin Isac, Iacob, Iosif şi apoi poporul ales, poporul evreu.

Ceea ce vrea să ne transmită cartea Genezei este ideea că Dumnezeu a creat totul din iubire şi cere oamenilor să fie iubit şi respectat, atât el cât şi creaţia ieşită din mâinile sale. În acelaşi timp, doreşte ca adevăratul cult să fie îndreptat doar spre el, pentru că el este singurul Dumnezeu.

Obiectiv: Trezirea conştiinţei că Dumnezeu este creatorul cerului şi al pământului, că tot ceea ce există

provine doar din iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

Învăţătură: Dumnezeu a creat lumea din iubire. Din iubire, după căderea primilor oameni l-a promis pe

Mântuitorul. Iubirea a fost aceea care l-a determinat pe Dumnezeu să nu distrugă total omenirea prin potop. Din iubire îl alege pe Abraham, pe Isac şi pe Iacob şi prin ei duce mai departe binecuvântarea promisă.

Omenirea există datorită iubirii lui Dumnezeu. Iubirea presupune libertatea, de aceea, în libertatea sa, de multe ori, omul alege să păcătuiască, să nu se supună legilor lui Dumnezeu şi, prin aceasta se îndepărtează de el. Oamenii nu mor după ce păcătuiesc. Cartea Genezei este cel mai plauzibil exemplu în acest sens. Dumnezeu dă tuturor posibilitatea convertirii. Au avut-o şi primii oameni, şi Cain, şi urmaşii fiilor lui Noe, şi poporul ales. O are fiecare persoană.

Existând numai şi numai din iubirea gratuită a lui Dumnezeu, omul este dator să-i dea cult doar lui. Este dator să-l cunoască, să-l iubească şi astfel să merite bucuria de a fi cu el.

Practic: - V-aţi gândit vreodată să alcătuiţi genealogia neamului din care proveniţi? Încercaţi şi

spuneţi la a câta generaţie v-aţi blocat. De ce?- Ce vă spune ideea de „evoluţionism”, cine a propus-o şi ce legătură are ea cu lumea biblică

care precizează clar că lumea a fost creată de Dumnezeu din nimic. - În ceea ce priveşte creaţia din punct de vedere biblic există diferenţă între verbele „a crea”

şi „a face”. „A crea” înseamnă a face ceva din nimic, caracteristică specifică doar lui Dumnezeu şi „a face”, care înseamnă a face ceva din ceva deja existent, a prelucra, acţiune specifică omului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu singur crează, omul prelucrează.

- În lumina explicaţiilor de mai sus, încercaţi să creaţi ceva. Aţi reuşit?- Care este semnificaţia faptului că omul a fost creat la sfârşit? Există o afirmaţie pe care

cartea Genezei o face cu privire la Dumnezeu la sfârşitul acestei zile. Care este afirmaţia şi ce rol joacă ea în contextul creării omului?

- După potop, Dumnezeu a făcut să apară curcubeul pe cer. Care este semnificaţia lui? Ce alte simboluri a mai căpătat de-a lungul istoriei?

- Care sunt cei trei mari patriarhi ai Vechiului Testament? Încercaţi să trasaţi un mic profil al fiecăruia accentuând aspectul de aleşi ai lui Dumnezeu pentru a duce mai departe binecuvântarea promisă.

- Precizaţi câteva din modalităţile prin care astăzi omenirea încearcă să respecte creaţia lui Dumnezeu.

- Ce propuneţi pentru a veni în întâmpinarea ideii de respect faţă de creaţie.

Texte de referinţă:„La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul... Şi a zis Dumnezeu: Să-l facem pe om

după chipul şi asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările câmpului, animalele domiestice, toate vieţuitoarele care se târăsc pe pământ şi peste tot pământul... Şi a privit Dumnezeu tot ceea ce făcuse şi iată că erau foarte bune.” (Gen 1,1.26.31);

„După aceea Domnul Dumnezeu a zis lui Noe: Intră în corabie tu şi toată casa ta, căci în tot neamul acesta numai pe tine te-am găsit drept înaintea mea.” (Gen 7,1);

„Apoi a zis iarăşi Dumnezeu către Noe: Iată, ca semn al legământului, pe care îl închei cu voi şi cu tot sufletul viu care este cu voi din neam în neam de-a pururi, pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre mine şi pământ.” (Gen 9,12-13);

„După aceea a zis Domnul către Avram: Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta eu. Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare” (Gen 12,1-2)

Rugăciune: Dumnezeule, Tată, îţi mulţumim că ne-ai creat, că ne iubeşti şi că ne menţii în existenţă,

deşi, de atâtea ori, prin păcatele noastre suntem nerecunoscători unei iubiri atât de mari. Ajută-ne să te iubim respectând creaţia ta. Amin

Cartea ExoduluiPrezentare:

Este a doua carte a Sfintei Scripturi. Se numeşte astfel pentru că prezintă în mod deosebit evenimentul ieşirii poporului israelit din robia Egiptului. Mai exact, începe cu prezentarea momentelor de suferinţă îndurate de popor în robie şi se termină cu sfinţirea cortului alianţei pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-l facă.

Are un număr de 40 de capitole, împărţite după cum urmează:- 1,1-15,21: eliberarea din Egipt;- 15,22-18: drumul prin pustiu până la muntele Sinai;- 19-24: alianţa pe care Dumnezeu o încheie cu poporul;- 25-31: legi privind sanctuarul şi preoţia;- 32-34: ruperea şi reînnoirea alianţei;- 35-40: construirea şi sfinţirea cortului alianţei.

Nu se ştie cu exactitate autorul, însă nu trebuie ignorat aportul pe care l-a adus Moise, precum şi cele patru mari tradiţii: iahvistă, elohistă, sacerdotală şi deuteronomistă. Specialiştii fixează redactarea în forma actuală undeva în sec. al V-lea î.C.

Este scrisă sub formă de epopee religioasă, fapt destul de evident din faptele istorice reale pe care le conţine. Uneori apar pe parcursul cărţii două tendinţe. Pe de-o parte se verifică o dorinţă de exaltare a măreţiei poporului israelit, iar pe de alta o evidenţiere a demnităţii lui.

Fără îndoială, cartea se adresează în primul rând poporului evreu pentru a nu uita experienţa trăită în Egipt, dar şi pentru a trezi credinţa în Dumnezeu care a intervenit pentru eliberarea lui.

Pentru Sfânta Scriptură în general, cartea Exodului este deosebit de importantă deoarece poate fi considerată momentul culminant al naşterii poporului ales. Cu această ocazie poporul face experienţa prezenţei lui Dumnezeu-Iahve, Dumnezeu care s-a manifestat prin atotputernicia sa, în cazul celor zece plăgi, prin prezenţa sa în norul de fum ziua, iar noaptea în norul de foc, îl aud în tunete şi-i simt din nou atotputernicia atunci când distruge carele şi armata lui faraon. În Exod îşi găsesc originile sărbătorile Paştelui, Azimilor, oferirea primilor născuţi şi răscumpărarea lor.

În tot acest periplu, Dumnezeu se foloseşte de Moise, ca personaj principal şi de Aron, fratele lui Moise, ca personaj secundar. Pentru a nu fi ucis, aşa cum era prescrierea la egipteni ca orice copil de parte bărbătească al evreilor să fie aruncat în Nil, mama lui, imediat după naştere îl aşează într-un coş de nuiele şi îl lasă între trestii pentru a fi găsit de cineva. Din întâmplare a trecut pe acolo fiica faraonului care l-a luat şi l-a crescut. Crescând mare, Moise este marcat de suferinţele la care era supus neamul său şi într-o zi l-a ucis pe unul dintre paznicii care îi supravegheau pe evrei. Atunci a fost nevoit să fugă departe de ţare Egiptului, de unde, după ce i s-a arătat într-un rug aprins dezvăluindu-i numele: „Eu sunt cele ce sunt”, Dumnezeu avea să-l trimită pentru a-l scoate pe Israel din robie. După multe şi grele încercări, Moise obţine de la faraon posibilitatea ca poporul să iasă în pustiu pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. În acest moment începe propriu-zis exodul poporului ales în pustiu, exod care durează patruzeci de ani, un timp de mari încercări, de bucurii, dar şi de multe amintiri pe care evreii le vor povesti generaţie după generaţie. Este şi timpul manei din pustiu, a apei din stâncă, dar şi al celor zece porunci.

Obiectiv: Înţelegerea exodului, nu doar ca pe un eveniment specific poporului israelit, dar ca un

moment care ne priveşte şi pe noi, creştinii.

Învăţătură: În sens strict cartea Exodului se referă la ieşirea poporului israelit din robia Egiptului. În

sens larg, ea devine simbolul oricărei intervenţii din partea lui Dumnezeu în favoarea tuturor persoanelor. Intervenţia prin excelenţă este cea realizată prin venirea lui Isus Cristos în lume. Ceea ce reprezintă exodul pentru evrei, reprezintă venirea lui Isus Cristos în lume pentru creştini. Dacă exodul a fost acela care l-a născut pe poporul israelit, venirea lui Isus Cristos dă naştere noului

popor, Biserica. Şi astăzi, precum odinioară în Egipt, Dumnezeu intervine pentru a-i slava pe aleşii săi.

Multe elemente din cele prezente în cartea Exodului le regăsim astăzi în mediul creştin liturgic. Astfel, mana şi pâinea azimă devin prefigurare a Euharistiei. Trecerea Mării Roşii şi apa din stâncă devin simboluri ale Botezului. Experienţa drumului prin pustiu cu greutăţile existente devin simbolul Penitenţei, al purificării de sub robia păcatului. Cele zece porunci sunt expresia largă a celor două proclamate de Cristos: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Exodul ca atare devine simbol pentru exodul fiecărui om prin această lume spre casa lui Dumnezeu.

Practic: - Faceţi o paralelă între exodul poporului israelit prin pustiu şi trecerea omului prin viaţă spre

împărăţia lui Dumnezeu. Discutaţi la nivel de grup asemănările şi deosebirile.- Alcătuiţi un portret al fiicei faraonului având în vedere milostivirea sa faţă de copilul Moise

aflat între trestiile de pe malul Nilului. - Găsiţi în contextul social de astăzi evenimente relativ similare dorinţei faraonului ca toţi

copiii de parte bărbătească ai evreilor să fie ucişi.- Există vreo legătură între plăgile din Egipt şi calamităţile naturale de astăzi? Dacă da, care,

dacă nu, de ce?- Împărtăşiţi la nivel de grup câteva din greutăţile inerente vieţii de creştin încercând să faceţi

o corelaţie cu cele din timpul peregrinării prin pustiu a poporul ales.- Citiţi din cap. 16 despre Mană şi împreună cu animatorii găsiţi asemănările care există între

această pîine şi Euharistie.- Amintiţi-vă cele zece porunci şi încercaţi să redescoperiţi valoarea şi necesitatea respectării

lor.- Citind fragmentul în care se vorbeşte despre viţelul de aur, descoperiţi împreună care sunt

astăzi idolii cărora li se închină oamenii.- Faceţi câteva bilete pe care să fie scrise câte una din cele zece porunci, după care prin

tragere la sorţi, fiecare să se verifice mai mult asupra poruncii care i-a revenit, fără a le neglija şi pe celelelalte.

Texte de referinţă:„Atunci faraonul a poruncit la tot poporul său şi a zis: Tot copilul de parte bărbătească, ce se va naşte evreilor, să-l aruncaţi în Nil, iar fetele să le lăsaţi pe toate să trăiască.” (Ex 1,22)„Atunci s-a coborât fiica faraonului la râu ca să se scalde, iar slujitoarele sale au însoţit-o până pe malul râului. Văzând copilul în păpuriş, ea a trimit pe una dintre slujitoare ca să-l aducă.” (Ex 2,5)„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta zicând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă s-a preamărit. Cal şi călăreţ a aruncat în mare... Acesta este Dumnezeul meu şi îl voi preamări.” (Ex 15,1-2)„Şi văzând fiii lui Israel au zis unii către alţii: Ce este aceasta? Căci nu ştiau ce este. Şi Moise le-a zis: Aceasta este pîinea pe care Dumnezeu v-o dă ca s-o mâncaţi” (Ex 16,15)„Atunci a zis Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine...” (Ex 20,1-3)

Rugăciune: Doamne Dumnezeule, ajută-ne ca reflectând la ieşirea poporului israelit din Egipt să ne

amintim de ieşirea noastră prin Botez de la întunericul păcatului la adevărata lumină a mântuirii. Amin.

Cartea Leviticului

Prezentare: Ca şi conţinut, cartea Leviticului este o continuare firească a cărţii Exodului. Mai exact ea

este un tip de „cod liturgic”, care răspunde noii exigenţe apărute după ieşire din Egipt şi anume, necesitatea de a aduce cult lui Dumnezeu, eliberatorul, creatorul, atotputernicul. Dacă până acum, cartea Exodului relata despre ieşirea şi peregrinarea poporului ales prin pustiu, cartea Leviticului întrerupe această povestire axându-se în mod deosebit pe cultul adus lui Dumnezeu. Trebuie ţinut cont că Dumnezeu nu mai vorbea poporului de pe muntele Sinai, nu se mai folosea de fenomene naturale, ci prezenţa lui se manifestă în mod deosebit în cortul aşa-zis al întâlnirii sau cortul alianţei.

Dumnezeu a fost cel care a dorit construirea acestui cort, el a dictat dimensiunile, materialele din care trebuia construit, forma şi ceea ce trebuia să conţină. Tot Dumnezeu a stabilit şi felul jertfelor, precum şi modalitatea în care acestea trebuiau aduce. El a dorit ca tribul lui Levi, singurul care nu s-a închinat viţelului de aut să se dedice în totalitate cultului de la cortul întâlnirii apoi de la templul din Ierusalim, ajutându-i pe preoţi.

Ca şi cărţile anterioare, nici cartea Leviticului nu are un autor anume. Şi aici se poate vorbi de aportul lui Moise, el fiind intermediarul direct prin care Dumnezeu a colaborat cu poporul ales în această etapă a exodului. Cu siguranţă cartea aparţine tradiţiei sacerdotale, mai ales pentru faptul că se observă tendinţa spre organizarea cultului, tendinţă specifică acestei tradiţii. Pe lângă aceasta specific acestei tradiţii mai sunt detaliile privitoare la organizarea jertfelor, a sărbătorilor, a slujirii la sanctuar, textele legislative, genealogiile, dar şi relatările detaliate. Este tradiţia care s-a format în timpul exilului din Babilon şi s-a impus după acest exil (538 d.C.).

Pentru a nu exista inadvertenţe în organizarea cultului, cartea Leviticului oferă o colecţie de legi şi ritualuri foarte bine precizate. Astfel cele 27 de capitole sunt stucturate după cum urmează:

- 1-7: diferite categorii de jertfe;- 8-10: ceremonia consacrării lui Aron şi a fiilor lui;- 11-16: o listă a impurităţilor care îl împiedică pe om să aducă cult lui Dumnezeu;- 17-26: condiţii pentru împlinirea legii sfinţeniei;- 27: un adaos care prezintă modalităţile de răscumpărare a persoanelor, animalelor şi

lucrurilor consacrate lui Dumnezeu.Cartea ia naştere din necesitatea de a aduce un cult autentic lui Dumnezeu, o dorinţă

exprimată direct de Dumnezeu: „Fiţi sfinţi, căci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lv 19,2). Împlinindu-şi datoriile liturgice omul înaintează pe calea sfinţeniei.

Obiectiv: O participare autentică la cultul liturgic creştin şi la sfinţenie prin Sfânta Liturghie, precum

şi celelalte sacramente şi devoţiuni.

Învăţătură:Relaţia cu omului cu Dumnezeu se realizează prin cult. Acesta presupune anumite rituri prin

care credinciosul urmăreşte preamărirea lui Dumnezeu şi sfinţirea proprie. Cartea Leviticului ne învaţă că tot cultul trebuie să exprime şi să realizeze împăcarea omului cu Dumnezeu care este sfânt.

Participarea la cult este de cele mai multe ori comunitară, de aici necesitatea cortului întâlnirii şi mai târziu templul, sărbătorile şi jertfele. Toate acestea presupuneau o participare comunitară.

În acelaşi timp, Dumnezeu alege din mijlocul poporului preoţi care aduc jertfele în numele poporului şi au rolul de mijlocitori. Tot ei trebuie să instruiască poporul în legea Domnului, să descopere voinţa lui Dumnezeu pentru ca poporul să o poată împlini şi să vegheze asupra problemelor legate de căsătorie şi de disciplina familială. Toate acestea se realizau în mod deosebit la templu.

În general cultul de la templu era ritmat de existenţa anumitor sărbători, perioada de după exil fiind una dintre cele mai prolifice în fixarea acestora. Astfel apar: Paştele, Sărbătoarea Corturilor, Sărbătoarea Săptămânilor (a Cincizecimii sau a Rusaliilor), Ziua Ispăşirii şi Sabatul, ca sărbătoare care se repeta săptămânal.

În esenţă cartea Leviticului reprezintă pentru creştinism pregătirea pentru întâmpinarea adevăratului şi unicului mare preot, Isus Cristos şi a jertfei sale de pe Calvar.

Practic: - Căutaţi în cartea Leviticului câteva din aspectele pe care le preia creştinismul şi le foloseşte

în cultul liturgic.- Ce legătură există între jertfele Vechiului Testament, cu precădere cele indicate în cartea

Leviticului şi jertfa unică a lui Isus Cristos din Noul Testament? Găsiţi asemănări şi deosebiri.

- Având în vedere dorinţa lui Dumnezeu exprimată în (Lv 19,2): „Fiţi sfinţi, căci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”, descoperiţi la nivel de grup câteva din mijloacele de sfinţire pe care Biserica le pune astăzi la dispoziţie.

- Care este conţinutul sărbătorii Paştelui la evrei? Dar la creştini?- Care sunt motivaţiile pentru care a fost nevoie de un „cod liturgic” în ceea ce priveşte cultul

adus lui Dumnezeu?- Pe o scară de la 1 la 10, unde aş situa participarea mea la sacramente. De ce?

Texte de referinţă:„În acel timp, chemând Domnul pe Moise, i-a vorbit astfel: Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre voi aduce jertfă Domnului din animalele sale, să aducă jertfă din cireada sa de vite şi din turma sa de oi.” (Lv 1,1-2)„După aceea a turnat Moise untdelemn pe capul lui Aron şi l-a uns şi l-a sfinţit.” (Lv 8,12)„A vorbit Domnul cu Moise şi a zis: Vorbeşte întregului popor al lui Israel şi spune-i: Fiţi sfinţi, căci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.” (Lv 19,1-2)„A vorbit Domnul cu Moise şi i-a spus: Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le care sunt sărbătorile Domnului în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile mele sunt acestea: Şase zile să lucraţi, iar iar ziua a şaptea este ziua odihnei, adunare sfântă a Domnului: să nu faceţi nici o muncă; aceasta este odihna de la Domnul în toate casele voastre. Iată şi celelalte sărbători ale Domnului, adunările sfinte pe care trebuie să le ţineţi la vremea lor: În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară este Paştele Domnului. Iar în ziua a cinsprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea azimei Domnului: şapte zile să mâncaţi azime... Şi în ziua a zecea a lunii a şaptea, care este ziua curăţirii, să aveţi adunare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere de tot Domnului. Nici o muncă să nu faceţi în ziua aceea, căci aceasta este ziua curăţirii, ca să vă curăţiţi înaintea feţei Domnului Dumnezeului vostru.” (Lv 23,1-6.27-28)

Rugăciune: Doamne, tu ne-ai îndemnat să fim sfinţi asemenea ţie. Ştim că faptele noastre nu sunt mereu

conforme cu dorinţa ta. Ştim că de atâtea ori tindem să zădărnicim jertfa ta de Calvar. Purifică-ne sufletul de orice întinare a păcatului pentru ca să-ţi fim pe plac în orice moment. Amin.

Cartea NumerilorPrezentare:

Dacă cartea Leviticului întrerupe şirul povestirii peregrinării evreilor prin pustiu, cartea Numerilor reia şirul evenimentelor prezentându-le până la intrarea poporului în ţara promisă. Denumirea de „cartea Numerilor” provine de la faptul că începe cu numărarea membrilor poporului ales.

În ceea ce priveşte autorul, intervine aceeaşi problemă ca şi la primele trei cărţi ale Sfintei Scripturi. Nu se poate vorbi de un autor anume, ci mai degrabă este rezultatul tradiţiilor iahvistă, elohistă şi sacerdotală. Prima tradiţie este numită astfel pentru că foloseşte termenul Iahve (Domnul) atunci când vorbeşte de Dumnezeu şi are un stil viu şi colorat şi foloseşte multe imagini. A doua, cea elohistă foloseşte pentru Dumnezeu termenul „Elohim” (Domnul-Dumnezeu) şi foloseşte un stil sobru şi o morală ceva mai exigentă. Ultima a fost prezentată în cateheza anterioară.

Pentru că pe parcursul cărţii apar deseori momente în care poporul întreg sau parţial este pedepsit din neascultare sau nesupunere la unele din poruncile prezentate deja de cartea Leviticului, este de la sine înţeles că ea se adresează cu preponderenţă poporului israelit, dar şi celor care, în cazul nostru, creştini fiind, repetăm îndepărtarea noastră de scopul final care este mântuirea, prin desele căderi în păcat.

Cele 36 de capitole care compun cartea Numerilor sunt împărţite după cum urmează:- 1,1-10,10: recensământul şi pregătirea plecării de la muntele Sinai;- 10,11-20,13: călătoria de la muntele Sinai la Cadeş;- 20,14-36,13: călătoria de la Cadeş la râul Iordan.

Perioada de timp pe care poporul ales o petrece în pustiu este de patruzeci de ani. Aceasta pentru că o mare parte din cei care au ieşit împreună cu Moise din Egipt s-au răzvrătit împotriva Domnului. Intrarea propriu-zisă în ţara Cananului a avut loc abia după moartea acestora. Între timp au mai fost date şi alte legi care să reglementeze instalarea poporului ales în Canan.

Tratând despre perioada peregrinării poporului evreu prin pustiu, cartea Numerilor reuşeşte să prezinte deşertul ca pe un loc cu totul şi cu totul privilegiat pentru întâlnirea cu Dumnezeu, chiar dacă această întâlnire are loc în contextul unei pedepse meritate. Pe drept această perioadă poate fi numită perioada maturizării poporului ales, o maturizare care survine în urma unui lanţ de experienţe mai mult sau mai puţin negative. Ideea care trece traversează întreaga carte a Numerilor este aceea că indiferent de comportamentul poporului, Dumnezeu nu se dezice în promisiunile sale. Chiar dacă se foloseşte de „restul sfânt”, Dumnezeu duce la împlinire binecuvântarea promisă. Obiectiv:

Clarificarea poziţiei noastre de pelerini prin deşertul acestei vieţi şi încercările pe care le presupune.

Învăţătură: Din totdeauna deşertul a fost văzut ca locul privilegiat în care este favorizată întâlnirea cu

Dumnezeu. Simbol al aridităţii şi în acelaşi timp loc al încercărilor de tot felul, deşertul a fost pentru mulţi autori, pentru multe persoane care şi-au consacrat viaţa slujirii lui Dumnezeu, pentru mulţi rătăciţi, pentru mulţi pictori, un loc de mari inspiraţii. Nici măcar Isus nu a scăpat de ispitele diavolului din deşert. El însuşi s-a retras de multe ori pentru a se ruga, pentru a dialoga cu ucenicii, pentru a trăi mai intens legătura sa cu Dumnezeu-Tatăl.

Pentru poporul ales, deşertul devine „lecţia” pe care o primeşte de la Dumnezeu. Rând pe rând pustiul devine loc de salvare, cum a fost imediat după trecerea mării Roşii, loc de încercare, în cazul lipsei pâinii şi a apei, loc de preamărire a lui Dumnezeu, în cazul primirii celor zece porunci, dar şi al construirii cortului alianţei şi nu în cele din urmă loc al pedepsei, în cazul atâtor pedepse pe care le-a primit poporul, culminând cu întârzâierea intrării în ţara promisă.

Lecţia principală pe care o oferă deşertul este aceea că indiferent de surprizele inerente care pot apărea, este locul în care nu trebuie să existe descurajare. În acest caz, descurajarea înseamnă moarte sigură. Pe când curajul poate înseamna apariţia unei oaze, a unui ghid, a unor urme, a unui indicator. Existenţa deşertului spiritual în viaţa celui care îl slujeşte pe Dumnezeu are menirea de a-l încerca, de a-l maturiza, de a-l determina să se încreadă şi mai mult. Orice om în pustiu doreşte o picătură de apă. Dumnezeu, izvorul vieţii adevărate este cel care potoleşte setea sufletului nostru, mai ales atunci când acesta dă dovadă de ariditate. Este nevoie însă de perseverenţa poporului ales, de credinţa că într-o zi se va ajunge în „împărăţia” promisă.

Practic:- Încercaţi să conturaţi câteva trăsături ale deşertului folosindu-vă de emisiunile pe care le-aţi

văzut sau de cărţile pe care le-aţi citit. Este interesant de povestit cum s-au descurcat anumite personaje prin pustiu.

- Cum vedeţi atitudinea lui Dumnezeu faţă de poporul ales, având în vedere pedeapsa la care a fost supus de a rătăci prin pustiu timp de patruzeci de ani?

- Cum vă explicaţi faptul că, indiferent de mărimea deşertului, poporul ales nu a reuşit să ajungă la un capăt, deşi în cei patruzeci de ani l-ar fi putut străbate cel puţin odată pe an de-a lungul şi de-a latul?

- Mai putem vorbi astăzi de pedepse din partea lui Dumnezeu cum au fost cele primite de poporul israelit în pustiu?

- Încercaţi să fixaţi la nivel de grup cele mai dese păcate pentru care a fost pedepsit poporul ales şi faceţi o legătură cu marile greşeli ale omenirii de astăzi. Care sunt consecinţele astăzi?

- Cum credeţi că poate fi depăşită ariditatea sufletească? Folosiţi-vă şi de exemplele sfinţilor pe care îi cunoaşteţi.

- Compuneţi o mică reflexie în care să iasă în evidenţă ideea de deşert şi de pelerin.

Texte de referinţă:„În ziua întâi a lunii a doua din anul al doilea după ieşirea israeliţilor din pământul Egiptului,

a vorbit Domnul cu Moise în cortul adunării, în pustiul Sinai, şi i-a zis: Număraţi toată adunarea fiilor lui Israel după neamul lor, după familiile lor şi după numele lor, om cu om.” (Num 1,1-2)

„Poporul însă a început să cârtească în prezenţa Domnului, iar Domnul auzind s-a aprins de mânie, a făcut să izbucnească foc şi a început să ardă marginile taberei. Atunci, poporul a strigat către Moise şi Moise s-a rugat Domnului şi a încetat focul.” (Num 11,1-2)

„Atunci a strigat toată adunarea şi a plîns în acea noapte. Cârtind împotriva lui Moise şi a lui Aron, toţi fiii lui Israel şi toată adunarea a zis către ei: Mai bine era dacă muream în pământul Egiptului decât să murim în pustiul acesta. Pentru ce ne duce Dumnezeu în acel pământ, ca să murim în război? Femeile noastre şi copiii noştri vor fi pradă. Oare nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt? Apoi au zis unii către alţii: Să ne alegem un conducător şi să ne întoarcem în Egipt... Şi a zis Domnul către Moise: Până când mă va supăra poporul acesta şi până câd nu va crede în mine, cu toate minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui? Îl voi lovi cu ciumă şi-l voi pierde şi te voi face pe tine şi casa tatălui tău un popor numeros şi mai puternic decât acesta!... Domnul nu l-a putut duce pe acest popor în pământul pe care cu jurământ l-a promis să-l dea lor şi de aceea l-a făcut să rătăcească în pustiu.” (Num 14,1-4,11-12,16)

Rugăciune: Doamne, prin pustiul deseori dificil al acesti vieţi însoţeşte-ne cu prezenţa ta. Nu permite ca

în momentele grele să ne descurajăm răzvrătindu-ne, ci fii tu mereu oaza spre care să tindem. Amin.

Cartea DeuteronomuluiPrezentare:

Cartea Deuteronomului este ultima din cele cinci care formează Pentateuhul sau Tora (Legea). Privită în ansamlu ea este un grandios testament spiritual pe care Moise îl lasă poporului israelit cu puţin înainte de moartea sa şi de intrarea poporului ales în pământul făgăduinţei. Aşa cum se poate citi la sfârşitul cărţii, Moise nu a intrat în ţara promisă, ci doar a văzut-o.

Numele de „Deuteronom” provine de la colecţia de legi care formează inima cărţii, respectiv capitolele 12-26. Ceea ce vrea Moise să arate prin această carte este că tot ceea ce s-a întâmplat cu poporul ales după ieşirea din Egipt a fost opera iubitoare a lui Dumnezeu. În schimb poporul este invitat la respectarea legii şi la fidelitate faţă de Dumnezeu.

Cartea are 34 de capitole împărţite astfel:- 1-11: două mari discursuri ale lui Moise, unul prin care aminteşte cele întâmplate până să

ajungă la râul Iordan, iar altul prin care îndeamnă poporul la respectarea legii şi la fidelitate faţă de Dumnezeu.

- 12-26: „Cartea legii”, formată din diverse legi şi porunci. - 27-28: Câteva legi liturgice.- 29-30: Discursul de dinaintea morţii lui Moise- 31-34: Concluzia generală a tuturor celor cinci cărţi care formează Pentateuhul.

Şi în privinţa acestei cărţi, ca şi a celorlalte ale Pentateuhului nu putem să vorbim despre Moise ca autor direct. El rămâne doar persoana care influenţează autorul sacru, şi atât. Mai degrabă se poate vorbi de tradiţia deuteronomistă care apare în secolele VIII-VII d.C. în Regatul de Nord şi care vrea să aducă la zi tradiţiile iahvistă şi elohistă în faţa ameninţărilor păgâne ca şi a regilor infideli. Punctul de greutate al acestei tradiţii este afirmaţia că alianţa încheiată între Dumnezeu şi Moise este mai importantă decât regalitatea şi doreşte cu ardoare fidelitatea faţă de Dumnezeu-Iahve.

Pentru că generaţia care a primit direct legea de la Dumnezeu şi a acceptat alianţa cu el murise în pustiu, cartea Deuteronomului are menirea de a participa la instruirea noilor generaţii care au avut bucuria să vadă şi să trăiască în ţara promisă. Stilul direct pe care îl foloseşte Moise în exprimarea lui are menirea de a convinge noile generaţii că pentru a trăi în linişte şi pace este nevoie să se respecte legea lui Dumnezeu. În caz contrar, slujirea altor zei în pământul făgăduinţei va atrage cu sine noi pedepse.

Fiind, dacă se poate spune testamentul spiritual al lui Moise, cartea Deuteronomului rămâne una dintre cele mai importante cărţi ale Vechiului Testament.

Obiectiv: Fidelitatea faţă de Dumnezeu indiferent de „ofertele” pe care le propune astăzi omenirea.

Învăţătură: Dumnezeu şi-a arătat şi îşi arată în continuare iubirea faţă de noi creindu-ne,

răscumpărându-ne şi sfinţându-ne. Sunt cele trei lucrări care revin celor trei persoane din Sfânta Treime.

Botezul, Pocăinţa, Euharistia, sunt câteva din sacramentele care amintesc oricărui creştin de alianţa de iubire pe care Dumnezeu o încheie cu omul. În cadrul acestor sacramente, Dumnezeu face partea lui, oferă harurile sale cerând în schimb colaborarea noastră. Totuşi, cea mai mare ofertă pe care a făcut-o omenirii a fost Fiul său. Mai mult decât atât nu putea să ofere. Pentru Vechiul Testament această ofertă coincide cu ţara promisă. Pentru acel moment Dumnezeu consideră că eliberarea din robia Egiptului şi încheierea alianţei cu poporul ales era tot ceea ce se putea face în vederea împlinirii marii promisiuni, aceea a trimiterii ulterioare a Fiului său.

În pustiu, Dumnezeu vrea să „maturizeze” poporul în trăirea relaţiei cu el. Vrea ca alianţa încheiată să fie una conştientă şi responsabilă. De aici urmează multele încercări cărora poporul nu mereu le face faţă, urmează oferirea celor zece porunci, pe care poporul nu mereu le respectă,

urmează apoi diferite pedepse prin care poporul îşi aminteşte din nou de Dumnezeu, dar după trecerea lor, îl uită din nou. Moise, prin discursurile sale, prezentate mai ales în cartea Deuteronomului vrea ca istoria peregrinării poporului prin pustiu să rămână vie pentru toate generaţiile. Intervenţiilor minunate din partea lui Dumnezeu în favoarea poporului ales, vrea să li se răspundă cu fidelitate. Moise nu doreşte ca noua situaţie a poporului în ţara promisă să-l determine să uite istoria sa, deseori zbuciumată, dar plină de intervenţii din partea lui Dumnezeu. Pentru aceste intervenţii, Moise, profeţii, Isus Cristos, apostolii, Biserica cer fidelitate. Iubirii din partea lui Dumnezeu trebuie să i se răspundă cu iubire.

Practic: - Alcătuiţi la nivel de grup o listă cu intervenţii concrete din partea lui Dumnezeu în viaţa

voastră. Împărtăşiţi-le celorlalte grupuri şi căutaţi punctele care vă unesc cel mai mult.- Recitiţi împreună promisiunile pe care părinţii le-au făcut în numele vostru la Botez.

Încercaţi să vedeţi în ce măsură au fost ele respectate şi cum puteţi să le preluaţi voi pentru a le respecta.

- Încercaţi să enumeraţi câteva din intervenţiile lui Dumnezeu la nivel de comunitate. Cum credeţi că acţionează astăzi la acest nivel?

- Dacă cineva o poate face, să dea o mărturie cum Dumnezeu a lucrat în mod concret în viaţa sa.

- Cum se poate rămâne astăzi fidel lui Dumnezeu în condiţiile în care „având bani, ai de toate”?

- Dacă aţi fi fost în locul lui Moise, cum ar fi sunat testamentul vostru spiritual după o experienţă ca a sa?

Texte de referinţă:„Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de când locuiţi pe

muntele acesta! Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negheb, la malurile mării, în pământul Canaanului, în Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufrat. Şi iată, eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi luaţi ca moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ că îl va da părinţilor voştri, lui Abraham, lui Isac şi lui Iacob, lor şi urmaşilor lor.” (Deut 1,6-8)

„Ascultă, Israele hotărârile şi legile pe care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi să moşteniţi pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire... Căci este oare vreun popor atât de mare de care dumnezeii lui să fie atât de aproape, cât de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru oricând îl chemăm? Sau este vreun popor mare care să aibă astfel de lăcaşuri şi legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o prezint eu astăzi?” (Deut 4,1.7-8)

„Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău. Să le sădeşti în fiii tăi, să vorbeşti despre ele când stai în casă sau mergi pe drum, când te culci şi când te scoli...” (Deut 6,4-7)

„Şi a murit Moise, slujitorul lui Dumnezeu, acolo în pământul Moabului, după cuvântul Domnului.” (Deut 34,5)

Rugăciune: Dumnezeule, tu te îngrijeşti ca un tată de viaţa noastră. Ajută-ne să fim recunoscători faţă de

darurile pe care ni le-ai oferit şi ni le oferi în fiecare moment al vieţii şi fă să-ţi fim fideli până la moarte. Amin.

Cartea lui IozuePrezentare:

Cu această carte începe seria cărţilor aşa-zis istorice din Vechiul Testament. Este de la sine înţeles că denumirea cărţii provine de la Iozue, personajul principal al cărţii, ales direct de Dumnezeu să conducă poporul israelit după moartea lui Moise. Una dintre misiunile deosebit de importante pe care a avut-o de îndeplinit Iozue a fost aceea de a împărţi pământul ţării Canaanului la cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Numele de Iozue rovine din limba ebraică, „Iehoşua”, care în traducere înseamnă „Domnul este mântuire”.

Nu se cunoaşte exact data redactării, dar ca autor, cel puţin pentru anumite părţi le cărţii, îl are chiar pe Iozue. Conţinutul cărţii se axează cu precădere pe istoria ocupării Canaanului şi pe împărţirea teritoriilor cucerite.

Cele 24 de capitole care compun cartea lui Iozue pot fi împărţite astfel:- 1-12: cucerirea Canaanului- 13-21: împărţirea Canaanului- 22-24: ultimele cuvinte şi fapte ale lui Iozue

Nici această carte nu face abstracţie de la ajutorul dat de Dumnezeu pentru cucerirea ţării promise. De fapt, mai mult cu ajutorul lui Dumnezeu este cucerită. Ierihonului, prima cetate cucerită după trecerea Iordanului îi cad zidurile doar la strigătul poporului şi la sunetul trâmbiţelor preoţilor. Şi celelelalte cetăţi au aceeaşi soartă, până cînd, rând pe rând este cuverită întreaga ţară a Canaanului.

După cucerirea teritoriilor a urmat împărţirea pământului celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Tribul lui Levi, pentru că fusese chemat la slujirea preoţească a fost împărţit pe toată suprafaţa ţării promise, tocmai pentru a sluji lui Dumnezeu. Sunt stabilite cetăţi speciale pentru adăpostirea celor care au ucis fără voia lor, pentru ca aceştia să fie protejaţi de legea talionului, care prevedea ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

La moartea sa, Iozue încă nu reuşise să cucerească toate cetăţile. Mai rămăsese multe dar Iozue este încrezător că Dumnezeu le va da pe toate într-un final în mâinile lor.

Înainte să moară a amintit israeliţilor cum Dumnezeu l-a chemat pe Abraham şi i-a cerut să renunţe la slujirea idolilor, lucru cerut în continuare de Dumnezeu şi poporului prin scoaterea din Egipt şi aducerea lui în ţara promisă. Drept consecinţă, Iozue încheie un legământ public prin care conducătorii l-au asigurat că îl vor sluji numai şi numai pe Dumnezeu.

Obiectiv: Să descoperim modalităţile prin care Dumnezeu merge împreună cu noi prin viaţă şi să-i

răspundem prin credinţa noastră.

Învăţătură: O singură idee străbate toată cartea lui Iozue; Domnul Dumnezeu este unul singur, poporul

trebuie să-i fie fidel, să respecte alianţa şi să nu se închine altor dumnezei. Cel puţin până la intrarea propriu-zisă în ţara promisă, Dumnezeu dă impresia că luptă alături de popor. Ba mai mult, el este cel care fixează modalităţile de cucerire ale cetăţilor. Îi pedepseşte pe cei care, însuţindu-şi din bunurile cucerite îşi pângăresc trupul şi sufletul. Totul trebuie distrus. Nimic nu trebuie să amintească de idolii păgâni. Dumnezeu vrea totul nou. El este noutatea. Nu lipsesc minunile în favoarea poporului isrelit. Dumnezeu se gândeşte chiar şi a văduvă şi la orfan, consideraţi ultimii în rândul poporului evreu. Este preocupat chiar şi de cei care greşesc ucigând din greşeală, comandând cetăţi speciale pentru adăpostirea lor. Sunt împrejurări în care, pe lângă virtutea dreptăţii, îşi arată şi milostivirea. El nu este Dumnezeul răzbunării, ci al îndurării. Este Dumnezeu care duce la capăt promisiunea făcută, chiar dacă poporul se arată de atâtea ori infidel şi se îndreaptă spre idolii popoarelor păgâne.

Multe sunt simbolurile care pregătesc creştinismul. Astfel, Iozue devine imaginea lui Isus care conduce noul popor, Biserica, la mîntuire. Trecerea puterii în mod minunat de la Moise la

Iozue este imagine a trecerii de la legea veche la Evanghelie. Intrarea în ţara promisă prin trecerea Iordanului este simbol pentru intrarea în Biserică prin apa Botezului. Cucerirea Ierihonului şi a celorlalte cetăţi este o imagine a cuceririi Satanei. Rahab, femeia păgână care i-a salvat pe cei doi trimişi ai lui Iozue devine simbol pentru intrarea păgânilor în Biserică. Sunt atâtea modalităţi prin care Dumnezeu duce la capăt promisiunea făcută, încât, poporul nu are voie să nu-i fie credincios.

Practic:- Căutaţi câteva asemănări şi deosebiri între Moise şi Cristos. Analizaţi-le!- Cum comentaţi faptul că Dumnezeu îl trimite pe poporul israelit să cucerească cetăţile

păgâne din ţara Canaanului şi să distrugă totul: oameni şi bunuri, pentru ca nimic să nu mai amintescă de ceea ce a fost?

- Citiţi din cartea lui Iozue despre trecerea Iordanului şi din cartea Exodului trecerea mării Roşii. Găsiţi elementele comune care sunt şi simboluri ale Botezului.

- Dumnezeu a dorit distrugerea cetăţilor păgâne pentru ca el să fie singurul Dumnezeu la care să se închine poporul israelit. Discutaţi la nivel de grup despre „cetăţile” din noi sau din jurul nostru pe care Dumnezeu le vrea distruse pentru ca el să fie singurul pe care să-l slujim.

- Ce părere aveţi despre copiii care se nasc cu malformaţii, despre persoanele care îl caută pe Dumnezeu prin viaţa lor şi sunt copleşiţi de tot felul de suferinţe. Cum îşi arată Dumnezeu iubirea faţă de aceste persoane? Putem afirma că sunt pedepsiţi de Dumnezeu?

- Cum trăiţi credinţa atunci când sunteţi încercaţi din toate părţile de ispite, boli, duşmani etc?

Texte de referinţă:„Atunci Iozue a poruncit căpeteniilor poporului şi le-a zis: Mergeţi prin tabără şi porunciţi

poporului spunându-le: Pregătiţi-vă provizii pentru drum, pentru că după trei zile veţi trece Iordanul, ca să mergeţi şi să luaţi în stăpînire pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri are să vi-l dea... Iar ei au răspuns lui Iozue zicând: Toate, oricâte ne vei porunci, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge. Cum am ascultat de Moise vom asculta şi de tine, numai să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine cum a fost şi cu Moise.”” (Ioz 1,10-11.16-17)

„Din aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru că va alunga de la voi pe canaanei, pe hetei, pe hevei, pe ferezei, pe gherghesei, pe amorei şi pe iebusei. Iată chivotul legământului Domnului va trece înaintea voastră peste Iordan... Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate, iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut peste Iordan.” (Ioz 3,10-11.17)

”Apoi a zis Domul către Iozua, fiul lui Nun: Astăzi am ridicat dintre voi ocara Egiptului, şi de aceea se şi numeşte locul acela Ghilgal, până în ziua de azi. Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal şi au sărbătorit acolo, în şesul Ierihonului Paştile în ziua a paisprezecea a lunii, seara. Iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă. În ziua aceea a încetat să mai cadă mană, şi de a doua zi, după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel nu au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele ţării Canaanului.” (Ioz 5,9-12)

„Apoi a zis Iozue către tot poporul: Iată, această piatră va fi mărturie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului pe care le-a vorbit el cu noi astăzi. Să fie drept mărturie împotriva voastră în zilele viitoare, ca să nu minţiţi împotriva Domnului Dumezeului vostru!... Şi a murit după aceea Iozue, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, fiind de o sută zece ani.” (Ioz 24,27.29)

Rugăciune: Dă-ne, Doamne curajul şi fidelitatea pe care le-ai dat slujitorului tău, Iozue. Ajută-ne să fim

o mărturie a prezenţei tale în mijlocul fraţilor noştri, aşa cum el a fost o mărturie a ta în mijlocul poporului ales. Amin.

Cartea Judecătorilor

Prezentare: În sens strict, cartea îşi trage denumirea de la bărbaţii pe care Dumnezeu îi ridica la rangul

de judecători în cadrul poporului israelit. De remarcat că stăpânirea lor nu era una continuă, ci, de multe ori era paralelă cu cea oficială. Îşi făceau simţită puterea mai ales în timpuri de restrişte.

Cât priveşte autorul şi data redactării, părerile sunt împărţite. Unii afirmă că la început au existat doar tradiţii orale despre judecători, tradiţii fixate ulterior în scris. Alţii, inclusiv tradiţia iudaică, o atribuie lui Samuel. Îndiferent de autor, cartea are un pronunţat caracter monoteist, insistând deseori pe lupta împotriva idolatriei din ţara Canaanului. Era timpul de după intrarea în Canaan. Conducerea poporului era prea slabă ca să poată face faţă tuturor problemelor. Lipsind cât de cât o unitate naţională, poporul cade deseori în idolatrie. La rândul lor, orientându-se mai mult spre cele lumeşti, preoţii îşi pierd şi ei autoritatea. Momentele de linişte se succed cu cele de pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

Scopul final al cărţii este acela de a arăta că Dumnezeu, în ciuda infidelităţilor poporului a rămas fidel alianţei şi promisiunilor făcute.

Cartea are 21 de capitole structurate astfel:- 1,1-2,5: Prezintă timpul de după instalarea evreilor în Canaan;- 2,6-16,31: relatări despre diverşi judecători: Samgar, Tola, Iair, Ibţan, Elon, Abdon, Otniel, Ehud, Debora, Barac, Ghedeon, Abimelec, Iefte şi Samson.- 17-21,25: Instalarea seminţiei lui Dan în Nord şi păcatul beniamiţilor la Ghibea.

Această ultimă partea demonstrează anarhia care domnea pe vremea judecătorilor. La o primă lectură se pot individualiza două idei, şi anume: Atunci când poporul păcătuieşte

este pedepsit, mai ales prin asuprirea de către duşmani. Când poporul face pocăinţă, Dumnezeu trimite un judecător care îl salvează de duşmani şi se instaurează din nou liniştea.

Fără aceste două idei cartea Judecătorilor se pierde în diferite descrieri ale judecătorilor şi este lipsită total de unitate. Perioada descrisă este una dintre cele mai negre din istoria poporului ales de după intrarea în ţara promisă. Dacă s-a ajuns aici s-a datorat doar îndepărtării de Dumnezeu şi de legea lui.

Obiectiv: Conştientizarea faptului că neîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu conduce la pedeapsă.

Învăţătură: Dumnezeu a dat lui Moise pe muntele Sinai zece porunci. În sinteză acestea conţin tot ceea

ce trebuie să respecte o creatură în relaţia sa cu Creatorul. Sunt zece porunci nu greu de îndeplinit, dar care presupun efortul fidelităţii. Nu se poate respecta doar o parte dintre ele şi celelalte să fie încălcate. Prin încălcarea oricăreia dintre ele este lezat în mod direct Dumnezeu, chiar dacă ele se referă parţial şi la relaţia cu aproapele, cum este cazul ultimelor şapte. Având origini vădite în legea naturală, cele zece porunci se adresează în egală măsură evreilor, creştinilor, musulmanilor, dar şi păgânilor.

Să ni le amintim în forma lor catehetică, aşa cum ni le prezintă Catehismul Romano-Catolic:1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de mine; să nu-ţi faci chip

cioplit ca să te închini lui.2. Să nu iei numele Domului Dumnezeului tău în zadar.3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ.5. Să nu ucizi.6. Să nu faci fapte necurate.7. Să nu furi.8. Să nu mărturiseşti strâmb împotiva aproapelui tău.

9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.

Respectarea acestor porunci înseamnă ordine atât în relaţia cu Dumnezeu cât şi cu aproapele. Nerespectarea lor conduce inevitabil la dezordine. Motivul? Pentru că dincolo de faptul că îşi găsesc originile în paginile Vechiului Testament, pe muntele Sinai, şi-l privesc în mod direct pe Moise şi pe poporul din pustiu, ele sunt şi de ordin natural. Împlinindu-le, se trăieşte în firesc, altfel se trăieşte în haos.

Cartea Judecătorilor oscilează între firesc şi haos. Dumnezeu este cel care, prin judecători restabileşte firescul.

Practic: - Este important ca cele zece porunci ale lui Dumnezeu, cele cinci porunci ale Bisericii şi

adevărurile de crezut în general, să fie bine memorate. Faceţi un exerciţiu de memorie pentru a vă verifica în privinţa lor.

- Care este diferenţa dintre Iozue şi judecători în general?- Citind mici fragmente din cartea Judecătorilor, vă puteţi face deja o imagine, chiar dacă

limitată, despre atitudinea lor. Dacă aţi fi în locul lor, cum aţi fi reacţionat în anumite împrejurări în care poporul ales s-a îndepărtat de Dumnezeu? Dar în condiţiile lumii de azi, cum credeţi că trebuie reacţionat în privinţa celor care sunt departe de Dumnezeu? Credeţi că sunt valabile aceleaşi metode ca în timpul de după exil?

- Care este poziţia voastră faţă de sectele religioase? Constituie ele o alternativă la adevărata credinţă sau sunt un refugiu pentru cei care nu s-au încadrat în adevărata credinţă?

- Discutaţi la nivel de grup despre poruncile lui Dumnezeu din punct de vedere natural, făcînd abstracţie de caracterul lor biblic, liturgic. Consideraţi că este firesc să ai un singur crez, o zi de odihnă care să revină ciclic, să se vorbească frumos, să fie respectaţi părinţii, să nu se ucidă oamenii între ei, să fie reglementat într-un fel ceea ce ţine de instinctul sexual, să nu se fure, să nu se mintă, să nu fie dezbinate familiile? Dacă din punct de vedere natural, aceste deziderate sunt fireşti, cu atât mai mult din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ele devin imperios necesare.

Texte de referinţă:„După ce tot neamul acela de oameni au trecut la părinţii lor şi când s-a ridicat în locul lor

un alt neam care nu cunoşteau pe Domnul şi lucrările sale pe care le făcuse cu Israel, atunci fiii lui Israel au început să facă lucruri rele înaintea ochilor Domnului şi au început să slujească baalilor. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care îi scosese din pământul Egiptului şi s-au întors la alţi dumnezei, către dumnezeii popoarelor dimprejurul lor şi au început să li se închine lor şi l-au mâniat pe Domnul... De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit, i-a dat în mâinile duşmanilor dimprejurul lor şi nu au mai putut să li se împotrivească duşmanilor... Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au salvat din mâinile duşmanilor lor.” (Jud 2,10-12.14.16)

„Privind Domnul spre el, a zis: Mergi cu această putere a ta şi salvează-l pe Israel din mâinile madianiţilor. Iată eu te trimit! Atunci Ghedeon a zis: Domane, cum să-l salvez eu pe Israel? Iată neamul meu este cel mai sărac din seminţia lui Manase, iar eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu. Domnul însă i-a zis: Eu voi cu cu tine şi tu îi vei bate pe madianiţi ca pe un singur om.” ( Jud 6,14-16)

Rugăciune: Doamne, nu permite să te punem la încercare prin încălcarea poruncilor tale, ci luminează-

ne pentru ca în fiecare moment să fim capabili să le respectăm din iubire faţă de tine. Amin.

Cartea RutPrezentare:

Deşi este o carte mică ca şi volum, cartea Rut nu este nicidecum lipsită de importanţă. Evenimentele pe care le descrie se petrec în perioada judecătorilor, motiv pentru care se explică întru-câtva încadrarea sa imediat după cartea Judecătorilor.

Acţiunea pe care o descrie este simplă. Pe când în Canaan conduceau judecătorii, a fost o foamete mare. Elimelec, un bărbat din tribul lui Iuda, din oraşul Betleem şi-a luat familia şi a mers să locuiască în Ţara Moabului. Soţia lui Elimelec se numea Noemi. Nu după mult timp, Elimelec moare şi-i lasă în urmă pe cei doi fii ai săi: Maalon şi Chilion. Fiind în Ţara Moabului, cei doi se căsătoresc cu femei moabitence, unul cu Orfa şi altul cu Rut. După un timp mor şi cei doi fii, iar Noemi rămâne singură cu cele două nurori într-o ţară străină. Între timp, Noemi îşi sfătuieşte nurorile să rămână în ţara lor pentru ca ea să revină la Betleem. Rut fiind mai ataşată de soacra sa, nu s-a lăsat înduplecată şi a revenit la Betleem. Aici, Rut, fiind deosebit de harnică merge la cules de spice după secerători pe ogorul unei rude înstărite, numite Booz. La sfatul soacrei sale, Rut îl cere pe Booz în căsătorie. Din căsătoria lor s-a născut Obed, din care s-a născut Iese, tatăl lui David.

Fiind foarte mică, doar patru capitole, cartea Rut nu poate fi împărţită după nici un criteriu. Ceea ce vrea să scoată în evidenţă această carte este faptul că şi păgânii pot participa la harul lui Dumnezeu. În acelaşi timp s-a dorit şi stabilirea genealogiei lui David şi prin acesta genealogia lui Cristos.

Dincolo de aspectul istoric pe care îl prezintă, cartea Rut are o însemnătate deosebită şi din punct de vedere moral. Comportamentul tinerei Rut, o păgână la început devine exemplar pentru orice tânără evreică sau chiar creştină. Ea o iubeşte pe soacra ei şi dă dovadă de mare hărnicie, drept pentru care Dumnezeu o răsplăteşte căsătorindu-se cu Booz, prin care primeşte privilegiul de a intra în spiţa neamului lui David şi prin el, în cea a lui Cristos. În ceea ce o priveşte pe Noemi, şi ea este un exemplu de soacră. Îşi iubeşte nurorile şi le doreşte binele. Continuând reflexia se poate spune că atât Noemi cât şi Rut sunt rezultatul respectării legii lui Dumnezeu, semn că deja această specială lege, crea o stare specială de viaţă, bazată în totalitate pe respect şi pe iubire. Nici Booz nu este mai prejos. La rândul său dă dovadă de o iubire sinceră faţă de Rut. Este un bărbat plin de sentimente umane, de atenţie şi de gingăşie.

În ansamblu, cartea Rut poate fi considerată o veritabilă lecţie de comportament uman şi religios.

Obiectiv:Respectarea aproapelui pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce pare a fi.

Învăţătură:Scopul legii lui Dumnezeu este armonia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni. Dacă

a reuşit sau nu, istoria poporului ales o confirmă sau o infirmă. La rândul său Mântuitorul preia poruncile date de Dumnezeu, le trăieşte şi le propune în continuare sub cele două forme; porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. El însuşi ne lasă exemplul suprem; moartea sa pe cruce pentru mântuirea lumii.

Exemplul pe care îl dă Rut, Noemi, Booz este doar un început, semn că legea lui Dumnezeu a început să funcţioneze, chiar dacă evenimentul îşi are începutul într-un teritoriu păgân. Comportamentul lor are la bază o relaţie umană. Una este noră, alta este soacră, iar Booz este o rudă. Respectul dintre ei este pur omenesc. Rut nu o poate lăsa pe Noemi singură, pentru că nici fiul ei, pe când trăia, nu o lăsase singură. Acum îl luase Dumnezeu la sine, Noemi nu avea nici o vină. Rut răspunde cu iubire la iubire. Pe de altă parte Noemi o consideră pe Rut ca pe o fiică.

Relaţiile dintre oameni au fost considerate din totdeauna dintre cele mai importante. Oamenii îi întâlnesc pe oameni şi trebuie să se comporte ca şi oameni.

O problemă care apare astăzi în contextul religios este cea legată de separarea Bisericilor. Întrebări de genul: Care este Biserica adevărată? Unde este mai bine? De ce în Biserica Romano-

Catolică este aşa şi în cea Ortodoxă este aşa? De ce protestanţii nu au Euharistia? De ce nu au Preoţia? Iar întrebările pot continua.

În acelaşi timp, secularizându-se prea mult omenirea, intervin probleme legate de egoism. Multe familii fac garduri metalice căt mai înalte pentru a se izola cât mai mult. Multe din mijloacele tehnice şi ele îl izolează pe om, astfel încât, privind la exemplul celor două femei; Rut şi Noemi, ne întrebăm dacă între noi mai poate fi vorba de astfel de relaţii de iubire. Fiecare din personajele acestei cărţi ne transmit un mesaj.

Practic:- Citind cu atenţie cartea Rut se poate observa cum Noemi respectă liberatea de decizie a

celor două nurori ale sale. În ce context în familiile noastre, părinţii ar trebui să respecte libertatea de decizie a copiilor lor?

- Dacă ar fi să comparaţi cartea Rut cu o un roman al zilelor noastre, care ar fi opţiunea? Motivaţi!

- Cum ar arăta un portret al tinerei Rut în contextul social de astăzi?- Trebuie avut în vedere că Noemi făcea parte din cadrul poporului ales. Cele două tinere, Rut

şi Orfa erau moabitence, ca atare păgâne în ochii evreilor. Ceea ce face Noemi prin accceptarea celor două nurori dintr-un neam păgân ar putea părea o forţare a situaţiei. Folosindu-vă de cunoştinţele legate de ecumenism, cum vedeţi atitudinea celor trei femei. Ce faceţi concret a nivel de grup în favoarea ecumenismului?

- Puneţi pe o hârtie toate calităţile tinerei Rut şi pe ale soacrei sale Noemi. Câte din ele se întâlnesc astăzi în relaţia soacră-noră.

- Încercaţi „să citiţi printre rânduri”. Ce mesaj vrea să transmită Dumnezeu prin faptul că îl ia la sine pe soţul Noemiei şi pe cei doi fii ai ei?

- Noemi le preţuieşte pe cele două nurori pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au fost sau pot să fie. În relaţiile cu aproapele, care sunt criteriile voastre de selecţie? Discutaţi-le la nivel de grup.

Texte de referinţă:„În zilele acelea, când conduceau în Israel judecătorii, a venit o foamete pe pământ. Atunci,

un om din Belteemul lui Iuda s-a dus cu soţia sa şi cu cei doi fii ai săi să locuiască în ţinutul moabiţilor. Numele acelui om era Elimelec, pe soţia sa o chema Noemi, iar numele celor doi fii ai lor era Maalon şi Chilion. Aceştia erau efrateni din Betleemul lui Iuda, şi venind în ţinutul moabiţilor au rămas acolo. După un timp, Elimelec, soţul Noemiei a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceştia şi-au luat soţii dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeleilalte era Rut. Aceştia au trăit acolo în jur de zece ani. După aceea au murit amândoi fiii, Maalon şi Chilion şi a rămas acea femeie şi făr soţul ei şi fără fiii ei. Atunci s-a hotărât ea împreună cu nurorile sale să se întoarcă din ţinutul moabiţilor, căci a auzit ea în ţinutul moabiţilor că Dumnezeu a vizitat pe poporul său şi i-a dat pâine. A plecat deci din locul în care trăia împreună cu cele două nurori ale sale. Pe când se întorceau în ţinutul lui Iuda, Noemi a zis către cele două nurori ale sale: Mergeţi înapoi şi fiecare să meargă la casa mamei sale şi să fie Domnul milostiv cu voi cum aţi fost şi voi cu cei care au murit şi cu mine... Apoi Orfa şi-a luat rămas bun de la soacra sa şi s-a întors la poporul său, iar Rut a rămas cu ea.” (Rut 1,1-8.14)

„Şi plecând ea s-a dus pe câmp să adune spice de pe urma secerătorilor. S-a întâmplat că acea bucată de pământ era a lui Booz, din neamul lui Elimelec.” (Rut 2,5)

„ Şi a luat Booz pe Rut de soţie” (Rut 4,13)

Rugăciune:Doamne, dă-ne curajul bătrânei Noemi, sinceritatea tinerei Rut şi sentimentele lui Booz.

Ajută-ne să nu-l respingem pe aproapele nostru, indiferent de sub ce formă ar veni la noi. Amin.

Cărţile lui Samuel

Prezentare:Iniţial cele două cărţi sub titlul „cărţile lui Samuel” formau o singură carte. Divizarea ei s-a

datorat traducătorile: celor care au tradus Septuaginta (traducerea din Alexandria) şi sfântului Ieronim (care a tradus Vulgata). Tema centrală a acestor două cărţi continuă istoria începută în cartea Judecătorilor şi insistă pe întemeierea dinastiei lui David. Faptul că se numesc „cărţile lui Samuel” nu se datorează faptului că el le-ar fi scris, ci pentru că el a fost persoana cea mai influentă în acel timp. Citindu-le, oricine îţi poate da seama că ele sunt într-o continuă unitate literară, ca atare o singură carte.

Paradoxal, autorul acestei cărţi nu este cunoscut. Cu siguranţă nu poate fi Samuel pentru că el moare înainte de întemeierea dinastiei davidice. Din cele relatate pe parcursul cărţii reiese mai degrabă că autorul a trăit undeva după moartea regelui Solomon, înainte de robia din Babilon.

Elaborarea acestei cărţi are un scop sigur şi precis: Dovedirea faptului că regele este un personaj sacru pe care Dumnezeu îl cheamă printr-o alegere specială ca să realizeze planurile sale cu poporul. În acest caz, regele devine la rândul său un supus al lui Dumnezeu şi al legilor sale. Pentru popor, regele devine mai degrabă un reprezentant al lui Dumnezeu, de aici respectul deosebit datorat regelui.

În total, cele două cărţi au un număr de 55 de capitole, existând două posibilităţi pentru a fi împărţite:- Prima posibilitate:Partea I: 1Sam 1-12 (Samuel judecător);Partea II: 1Sam 13-2Sam 1 (Saul rege);Partea III: 2Sam 2-2Sam 24 (David rege);- A doua posibilitate:Partea I: 1Sam 1-7 (despre Samuel);Partea II: 1Sam 8-15 (despre Samuel şi Saul);Partea III: 1Sam 16-2Sam 1 (despre Saul şi David);Partea IV: 2Sam 2-20 (despre David);Partea V: 2Sam 21-24 (şase adaosuri diferite)

Având un caracter preponderent istoric, cărţile lui Samuel acoperă perioada care merge de la începutul monarhiei israelite până la sfârşitul regatului lui David. Pe lângă problemele istorice legate de cucerirea teritoriilor, de liniştea din partea duşmanilor, cărţile se ocupă în mod direct şi de cultul dat lui Dumezeu. Atât Samuel, care este chemat în mod deosebit de către Domnul, cât şi Saul, şi David menţin vie în popor prezenţa lui Dumnezeu. Şi ei au beneficiat la rândul lor de chemări speciale din partea lui Dumnezeu.

Este dificil de găsit o temă unitară. Putem vorbi despre chemare, regalitate, cult, prefetism, preoţie, mesianism etc.

Obiectiv:Individualizarea planului lui Dumnezeu

Învăţătură:În planul său, Dumnezeu se foloseşte de nenumărate mijloace pentru a-l chema pe om să

colaboreze cu planul său de iubire. Sfânta Scriptură prezintă multe persoane care au răspuns acestei chemări, iar căile au fost din cele mai diverse. Astfel: Samuel este chemat în timp ce dormea, Saul este ales şi uns rege prin intermediul lui Samuel, David este chemat de la turmă de la oi.

Chemarea nu presupune anumite predispoziţii. În cazul nostru, Samuel nu stătea în aşteptarea glasului Domnului, ci dormea. Saul îl întâlneşte pe Samuel în timp ce îşi căuta măgarii pe care îi pierduse, iar Samuel îl unge rege. Saul nu se aştepta la o asemenea demnitate. David este fiul mai mic al lui Iese, un păstor, nicidecum cu predispoziţii pentru a fi rege.

Marele merit al acestora a fost că s-au lăsat convinşi că Dumnezeu are un plan cu ei, chiar dacă iniţial le era greu să-l individualizeze. Răspunsul pe care îl dau are o dublă semnifiaţie: Pe de-o parte sunt puşi în slujba poporului să-l conducă, iar pe de alta devin reprezentanţii lui Dumnezeu pentru popor.

De aici se poate constata că orice chemare, are rolul de a-l sluji pe Dumnezeu prin aproapele. Lipsa înclinaţiilor vizibile este compensată de cele mai multe ori de o încredere totală în voinţa lui Dumnezeu care suplineşte aceste lipsuri. Samuel este trezit şi conştientizat prin glasul lui Eli, Saul este orientat spre Samuel de o slugă a sa. David îl învinge pe Goliat doar cu o piatră trasă cu praştia. Toate acestea demonstrează un singur lucru. Chemarea este un dar gratuit care, la nevoie, compensează anumite lipsuri naturale.

Practic:- Animatorul, mai ales dacă este preot sau persoană consacrată, să facă o scurtă prezentare a

vocaţiei sale provocând în acelaşi timp individualizarea anumitor „simptome” la persoanele care compun grupul.

- Sunt mai multe tipuri de chemare: la preoţie, la viaţa consacrată, la viaţa de familie, pentru un ideal anume (un studiu de cercetare – vaccin pentru gripa aviară – care ar necesita sustragerea de la obligaţiile familiale). Găsiţi asemănări şi deosebiri!

- Ce are special chemarea lui Samuel? - Cântaţi împreună cântecul „Samuel”.- Care este diferenţa dintre chemarea la viaţă şi chemarea la sfinţenie? - Ce părere aveţi despre sintagma modernă: „Fac ce vreau cu viaţa mea!”- Citiţi împreună cap. 24 din 1Sam şi descrieţi-l pe David în lumina poruncilor lui Dumnezeu.

Texte de referinţă:„Domnul a strigat către Samuel: Samuel, Samuel! Iar el a răspuns: Iată-mă! Şi a alergat la

Eli şi i-a zis: Iată-mă! Pentru ce m-ai chemat? El i-a răspuns: Nu te-am chemat, mergi şi culcă-te! Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat. Domnul l-a strigat a doua oară pe Samuel: Samuel, Samuel! Iar el s-a sculat a doua oară, a venit la Eli şi i-a zis: Iată-mă, de ce m-ai chemat? Nu te-am chemat, fiul meu, mergi şi culcă-te! Samuel nu cunoştea pe atunci glasul Domnului şi cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. Domnul l-a strigat pe Samuel şi a treia oară, iar el s-a sculat, a venit la Eli şi i-a zis: Iată-mă, pentru ce m-ai chemat? Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe copil. Şi a zis Eli către Samuel: Mergi înapoi şi culcă-te şi cînd vei mai auzi glasul celui ce te cheamă, să zici: Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă! Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat la locul său. Şi a venit Domnul din nou şi a strigat ca prima şi ca a doua oară: Samuel, Samuel! Iar Samuel a spus: Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” (1Sam 3,4-10)

„Atunci, luând Samuel vasul cu untdelemn, l-a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat zicând: Iată, Domnul te unge pe tine conducător a moştenirii sale; vei domni peste poporul Domnului şi îl vei scăpa din mâna duşmanilor din jurul lui.” (1Sam 10,1)

„Domnul a zis către Samuel: Până când te vei plânge pentru Saul, pe care l-am îndepărtat că să nu ma fie rege peste Israel?Umple cornul tău cu ulei sfinţit şi mergi la Iese din Betleem, căci am ales rege pe unul dintre fiii lui... Şi a luat Samuel vasul cu ulei sfinţit şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui şi a venit Duhul Domnului asupra lui David începând cu acea zi şi după.” (1Sam 16,1.13)

Rugăciune:Îţi mulţumim, Doamne pentru chemarea la viaţă pe care ne-ai oferit-o. Ştim că fiecare dintre

noi este chemat şi la sfinţenie. Ajută-ne ca prin viaţa nostră să răspundem acestei chemări continue. Amin.

Cărţile RegilorPrezentare:

După cum se prezintă încă din titlu, cele două cărţi ale Regilor relatează istoria regilor din regatul lui Iuda şi din regatul lui Israel, de la moartea regelui David până la exilul din Babilon, pe o perioad care se întinde pe parcursul a 400 de ani.

În ceea ce priveşte redactarea, cu siguranţă au fost scrise în perioada robiei din Babilon. De remarca că autorul nu a mai apucat să prindă eliberarea din robie, fapt pentru care nici nu aminteşte de un astfel de eveniment.

Scopul scrierii cărţilor este mai degrabă unul pedagogic, şi anume pentru ca în viitor, să nu se mai repete greşelile făcute de poporul israelit şi astfel să nu se mai ajungă la o asemenea pedeapsă. De fapt, ce vrea să spună cărţile Regilor? Poporul împreună cu regii lor au uitat din nou de alianţa pe care Dumnezeu o încheiase cu Moise pe muntele Sinai, uitase de poruncile lui, deşi se ştia prea bine că oricând poate veni pedeapsa. Şi a venit! În mod ruşinos, evreii au fost deportaţi în Babilon, templul din Ierusalim, construit cu multă înţelepciune de regele Solomon a fost dărămat, iar oraşil a devenit o ruină. Era o lecţie destul de umilitoare pe care au primit-o. Cărţile Regilor vin în sprijinul celor din exil pentru a nu mai repeta greşelile făcute, în acelaşi timp este şi o încurajare.În total cele două cărţi au 47 de capitole, structurate astfel:

- 1Rg 1-10: Istoria lui Solomon;- 1Rg 12-2Rg 17: Istoria celor două regate;- 2Rg 18-25: Regatul lui Iuda până la exil;

Prima parte abundă în prezentarea regelui Solomon. Se vorbeşte despre îneţelepciunea lui, despre capacitatea lui de a face judecată, despre organizarea regatului, despre inspiraţiile sale în ceea ce priveşte maximele şi proverbele. Tot în perioada lui Ierusalimul cunoaşte o înflorire deosebită. Este construit templu dar şi alte clădiri deosebit de frumoase. Regina din Sama vine la Solomon şi îi admiră înţelepciunea. Cu toate acestea, şi Solomon, în toată splendoarea lui, treptat uită de legea lui Dumnezeu, drept pentru care imediat după moartea lui are lor divizarea regatului.

Cât priveşte istoria celor două regate, ruptura politică duce şi la ruptura religioasă. Cele zece triburi din Nord se separă şi formează un regat aparte condus de regi din dinastii diferite. Fiul lui Solomon, Roboam rămâne doar cu tribul lui Iuda, formându-se astfel regatul din Sud, având ca regi pe urmaşii lui David. Pentru a nu se mai uni vreodată, Ieroboam, regele regatului de Nord a făcut pentru regatul său două centre religioase; la Betel şi la Dan, unde a aşezat câte un viţel de aur ca dumnezei, adâncind şi mai mult criza religioasă şi morală.

A treia parte insistă mai mult asupra regatului din Sud, care a încercat să rămână întru-câtva fidel alianţei încheiată cu Dumnezeu, dar treptat a decăzut şi a urmat deportarea în Babilon.

Cel care scrie cărţile Regilor doreşte înainte de toate să facă teologie şi nu istorie. El încearcă să citească istoria din prismă teologică şi să o propună ca pe o lecţie care să nu se mai repete. Obiectiv:

Recunoşterea greşelilor conduce la pace şi înţelegere între persoane şi comunităţi

Învăţătură:În contextul în care minciuna înlocuieşte adevărul, când nedreptatea devine lege supremă,

când conform proverbului: „Homo homini lupus est!”, nu rămâne decât ca Dumnezeu să trimită o persoană carismatică care să facă ordine în această dezordine. Istoria este plină de astfel de evenimente. De astfel de situaţii nu este străină nici perioada pe care o prezintă Cartea Regilor. Comploturi, orgolii personale, dorinţa de putere, nedreptatea, toate acestea îmbinate cu ignorarea Legii lui Dumnezeu, cu uitarea alianţei încheiate cu poporul ales, au condus la un sfârşit tragic.

Iniţial Solomon s-a bucurat de multă înţelepciune. Astfel a devenit celebru, iar celebritatea i-a întors inima spre rău. Atunci când trebuia să dea dovadă de o mai mare înţelepciune, adică la

bătrâneţe, Solomon se lasă atras în ispită de multele femei păgâne, ceea ce îl face să se închine zeilor păgâni, greşind foarte mult împotriva lui Dumnezeu.

La rîndul lor, cei doi, Ieroboam care preia conducerea regatului de Nord, Roboam care preia conducerea regatului din Sud, şi lor le este atrasă inima spre rău ajungând să se închine zeilor păgâni. Între timp, Dumnezeu trimite profeţi care să menţină vie prezenţa sa. Astfel pot fi amintiţi: Natan, Ahia, Ilie şi Elizeu. Glasul lui Dumnezeu care se făcea auzit prin ei era mai puţin important pentru regii plini de orgoliu şi îndreptaţi mai mult spre cele pământeşti.

Neascultarea faţă de glasul lui Dumnezeu a dus poporul în robie. Răbdarea lui Dumnezeu ajunsese din nou la culme. Israeliţii au uitat experienţa negativă trăită de strămoşii lor în Egipt. Au uitat şi de binefacerile lui Dumnezeu, de faptele mari pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei. Dezbinarea regatului lui David şi apoi robia din Babilon constituie pentru poporul ales o mare lecţie de umilinţă. Era târziu, însă!

Practic:- Încercaţi să explicaţi mânia lui Dumnezeu care, pentru că nu este împlinită Legea, îl

pedepseşte pe poporul ales. De fapt, poate fi vorba de mânie la Dumnezeu care a creat lumea din iubire, care o menţine din iubire şi care o doreşte fericită din iubire? Sau mai degrabă, pedeapsa primită de evrei este o consecinţă logică a greşelilor lor? Analizaţi această constatare.

- Faceţi o paralelă între regii din cartea Regilor şi profeţi. Opriţi-vă mai ales asupra gesturilor profetice pe care le fac profeţii. Astăzi ar mai impresiona pe cineva astfel de gesturi?

- Găsiţi gesturi prin care astăzi Dumnezeu trage semnale pentru păcatele publice pe care le face omenirea.

- Se mai poate vorbi astăzi de profeţi în sensul în care sunt prezentaţi de către cărţile Regilor?- Ce se poate face la nivel parohial pentru îndepărtarea păcatelor publice: divorţ, adulter,

avort, modă provocatoare, consum de alcool şi de droguri, diverse nedreptăţi îndreptate împortiva celor săraci etc?

- Faceţi mici bileţele pe care să scrieţi numele unui păcat public din comunitatea voastră. Trageţi la sorţi şi angajaţi-vă să vă rugaţi pentru îndepărtarea păcatului pe care l-aţi tras.

Texte de referinţă:„La Ghebeon s-a arătat Domnul noaptea în vis lui Solomon şi l-a întrebat: Cere ceea ce vrei

şi îţi voi da!... Dăruieşte slujitorului tău o minte înţeleaptă ca să asculte şi să judece pe poporul tău, să deosebească ceea ce este bine de ceea ce este rău, căci cine poate să conducă pe acest popor al tău, care este atât de mare? Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.” (1Reg 3,1.9-10)

„La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile pe care le avea i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, aşa cum era inima lui David, tatăl său.” (1Reg 11,4)

„Atunci Ilie Tezbiteanul, profet din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea căruia îi slujesc eu; în aceşti ani nu va nici rouă, nici ploaie, decât atunci când voi spune eu.” (1Reg 17,1)

„În anul al nouălea al domniei lui Sedecia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a cucerit, aducând în jurul său întărituri... Apoi Nebuzardan, conducătorul gărzilor, a condus în Babilon şi pe cei din popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce s-au predt regelui Babilonului şi ceea ce a mai rămas din poporl de rând.” (2Reg 25,1.11)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, ajută-ne să recunoaştem în viaţa noastră greşelile pe care le facem

împotriva ta şi, conştientizându-le, să nu le mai repetăm. Amin.

Cărţile Cronicilor

Prezentare:Luate în sens strict, cărţile Cronicilor sunt o completare la Cărţile lui Samuel, Cărţile

Regilor, dar şi o anticipare a cărţii lui Ezdra şi a cărţii lui Nehemia, aceasta pentru că în aceste cărţi se simte ideea completării primelor patru şi texte din acestea sunt preluate de ultimile două. Explicaţia titlului cărţilor poate fi privită din mai multe puncte de vedere: Cărţile Cronicilor înseamnă „Evenimentele trecutului” (Biblia ebraică); „Cronica întregii istorii sfinte” (Sf. Ieronim în traducerea în limba latină făcută de el, numită şi Vulgata); „Paralipomena” sau „Cele omise” (Septuaginta-traducerea celor şaptezeci de învăţaţi de la Alexandria).

După stilul de redactare, cărţile Cronicilor aparţin tradiţiei sacerdotale. Se pare că forma finală a fost dată de un levit necunoscut în jurul anului 300 î.C. Se simte în această carte nu atât sensul istoric, cât mai mult sensul religios al evenimentelor.

Ideea care se vrea a fi transmisă este că poporul ales nu poate să existe fără cultul dat lui Dumnezeu la templul din Ierusalim, templu proiectat de David şi construit de Solomon.

În total cele două cărţi au 65 de capitole, structurate astfel:- 1Cr 1-10: istoria de la Adam la regele David;- 1Cr 11-29: Prezentarea lui David ca întemeietor al cultului celebrat mai întâi la cortul

alianţei apoi la templul de la Ierusalim;- 2Cr 1-9: domnia lui Solomon cu insistenţă asupra constuirii templului.- 2Cr 10-35: istoria regilor din regatul de Sud, al lui Iuda.- 2Cr 36: sfârşitul Ierusalimului.

Practic sunt reluate ca o completare a celor omise toate evenimentele petrecute de la Adam până la prima licărire a eliberării din Babilon, o istorie văzută de data aceasta mult mai bine din punctul de vedere al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului.

Sunt urmărite în general trei idei:Mai întâi este dezvoltat rolul central al regalităţii davidice. În acest sens, autorul nici măcar

nu insistă asupra evenimentelor negative din viaţa lui David şi a lui Solomon, prezentându-le doar pe cele pozitive.

Se insistă apoi asupra importanţei pe care trebuie să o aibă templul şi cultul legat de Dumnezeu. Fidelitatea lui Dumnezeu faţă de popor va fi direct proporţională cu fidelitatea poporului faţă de templu şi de cult.

În al treilea rând există o predilecţie pentru slujitorii cultului. Se simte aici amprenta autorului care era un levit .

Cronistul îl invită pe cititor ca descoperind trecutul să-l cunoască şi să-l accepte mai mult pe Dumnezeu. El, Dumnezeu conduce istoria omenirii şi mai ales istoria poporului ales. Şi în acest caz, concluzia e clară: Fidelitate faţă de Dumnezeu, faţă de Lege şi faţă de cultul celebrat la templul din Ierusalim.

Obiectiv:Să descoperim intervenţiile lui Dumnezeu din viaţa noastră, să ne încredem mai mult în el şi

să-l iubim.

Învăţătură:Din totdeauna cunoaşterea trecutului a însemnat trăirea prezentului cu mai multă maturitate

şi proiectarea viitorului cu mai multă atenţie. A ignora trecutul înseamnă a fi indiferenţi faţă de prezent şi de viitor. În ansamblul său, omul trebuie să ţină cont de toate trei: trecut, prezent şi viitor. Trecutul trebuie să şi-l asume, prezentul să-l trăiască cu maximă responsabilitate, iar viitorul să şi-l proiecteze cu speranţă şi iubire.

Istoria poporului ales a demonstrat de atâtea ori contrarul. Trecutul a fost uitat, pentru aceasta, prezentul nu a fost trăit cum se cuvine, iar viitorul nu a fost anticipat. Fiecare greşeală a costat, iar costurile de multe ori au fost deosebit de mari.

Fiecare om are istoria lui. Are un trecut, un prezent şi va avea un viitor. În trecut am primit de la Dumnezeu darul vieţii, al libertăţii, i-am primit pe părinţi, pe prieteni, am primit un cămin, o ţară. Am primit darul chemării la sfinţenie. L-am primit de atâtea ori chiar pe Dumnezeu-Isus Cristos în Sfânta Împărtăşanie, l-am primit pe Duhul Sfânta la Botez la Mir. El este cel care ne însoţeşte în drumul nostru de credinţă. Aşadar, câte daruri! De câte ori a lucrat Dumnezeu prin noi, fără ca noi să-i fi simţit prezenţa! A ne asuma trecutul înseamnă a nu mai repeta greşelile comise acum când trăim în prezent şi vom trăi în viitor.

Autorii sacri ai Sfintei Scripturi au condus mereu poporul ales prin scrierile lor la aceast adevăr. Fiind Sfânta Scriptură a Vechiului Testament patrimoniul comun şi al poporului ales şi al nostru al creştinilor, ceea ce au scris autorii sacri devine îndemn şi pentru noi.

Practic:- Încercaţi să definiţi conceptul de „istorie” şi importanţa pe care o are pentru fiecare om.- Ţinând cont de intenţia autorului cărţilor Cronicilor, de ce consideraţi că nu sunt scoase în

evidenţă şi aspectele negative ale vieţii lui David şi Solomon? Faceţi o paralelă între acest aspect şi sacramentul Spovezii. O variantă de discuţii poate merge pe ideea că prin sacramentul Spovezii Dumnezeu şterge păcatul omului, ca şi cum acesta nu l-ar fi făcut. Şi atunci, mai are rost să ne oprim asupra aspectelor negative din trecut? Analizaţi împreună cu catehetul şi daţi un răspuns!

- Care consideraţi că a fost rolul Duhului Sfânt în istoria poporului ales? Dar în viaţa voastră?- Ce înseamnă din punctul de vedere al Sfintei Scripturi „a fi înţelept”?- Individualizaţi la nivel de grup semne ale prezenţei lui Dumnezeu în comunitatea voastră.

Comentaţi-le!- Pentru a vă verifica cunoştinţele legate de cărţile Cronicilor, organizaţi un concurs astfel:

Scrieţi două serii de bilete; pe o serie numele regilor mai importanţi ai poporului ales, pe o altă serie câteva din ceea ce le corespunde (Ex: Regele David – să-i corespundă, tatăl regelui Solomon sau cel care a proiectat templul de la Ierusalim). Trageţi biletele şi stabiliţi răspunsurile corecte. Câştigă echipa care a stabilit cele mai multe răspunsuri corecte.

Texte de referinţă:„Când David locuia în casa sa, a zis către Natan, profetul: Iată eu locuiesc în casă de cedru,

iar chivotul legământului Domnului este în cort. Iar Natan a zis către David: Ceea ce ai pe inimă fă, căci Dumnezeu este cu tine! Dar în aceeaşi noapte a vorbit Domnul către Natan şi i-a zis: Mergi şi spune slujitorului meu David: Aşa zice Domnul: Nu tu o să-mi zideşti mie casă de locuit, căci eu nu am locuit în casă din ziua în care i-am scos pe fiii lui Israel şi până astăzi, ci am umblat din cort în cort şi din lăcaş în lăcaş.” (1Cr 17,1-5)

„În noaptea aceea s-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: Spune-mi ce doreşti să-ţi dau? Iar Solomon a zis către Dumnezeu: Tu ai avut o milă foarte mare faţă de tatăl meu, David şi m-ai pus pe mine rege în locul lui... Dă-mi înţelepciune şi ştiinţă pentru a şti cum să conduc poporul acesta, căci cine poate să-l conducă pe acest mare popor al tău?” (2Cr 1,7.10)

„Aşa zice Cirus, regele perşilor: Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie şi mi-a poruncit să-i construiesc templu în Ierusalimul din Iuda. Cine este între voi din poporul lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el şi să se ducă acolo.” (2Cr 36,23)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, ajută-ne să ne cunoaştem bine trecutul pentru ca să trăim bine

prezentul, iar în viitor să nu mai repetăm ceea ce nu ne place din trecut. Amin.

Cărţile lui Esdra şi NehemiaPrezentare:

Înainte de venirea lui Isus Cristos, aceste două cărţi formau o singură carte, numită cartea lui Esdra. Abia după Cristos în perioada de început a creştinismului ele au fost împărţite în două: cartea lui Esdra şi cartea lui Nehemia. Noi le vom trata împreună.

Evenimentele pe care le amintesc aceste două cărţi sunt specifice perioadei de după revenirea poporului israelit din robia Babilonului. De aici provine şi denumirea lor, de la personajele cele mai importante care au condus aceste evenimente; Esdra şi Nehemia.

Esdra era un bun cunoscător al Legii. El era direct răspunzător de problemele evreilor la curtea regelui persan. Fiind fidel tradiţiei strămoşilor, la întoarcerea din exil, va deveni întemeietorul iudaismului

Nehemia era un laic, un funcţionar al regeluiArtaxerxe al Persiei. Contribuţia lui este determinantă imediat după reîntoarcerea poporului din robie. Deşi laic, îşi găseşte deseori forţa şi răspunsul la multe probleme în rugăciune.

La o primă lectură, orice cititor îşi poate da seama că aceste cărţi sunt o continuare a cărţilor Cronicilor, deoarece continuă multe din ideile deja prezentate de aceste cărţi. Conţinutul actual s-a fixat undeva la sfârşitul sec. al IV-lea î.C. la Ierusalim, într-o ambianţă vădit sacerdotală.

Axându-se în mod deosebit pe ideea reconstruirii regatului lui Iuda, cărţile lui Esdra şi Nehemia vor să demonstreze că exilul din Babilor face parte din planul promisiunilor lui Dumnezeu. Chiar şi în exil, Dumnezeu nu s-a îndepărtat de popor, fapt confirmat de gestul eliberării. Dumnezeu nu-l uită pe poporul său, chiar dacă din când în când îl mai pedepseşte.

Împreună, cele două cărţi au 23 de capitole, structurate astfel:- Esd1-2: întoarcerea din exilul babilonian- Esd 3-6: reconstruirea templului- Esd 7-10: câteva din amintirile lui Esdra- Neh 1-2: întoarcerea lui Nehemia la Ierusalim- Neh 3-7: reconstruirea zidurilor Ierusalimului- Neh 8-10: citirea publică a legii- Neh 11-13: alte reforme propuse de Nehemia

Rolul pe care îl joacă Esdra împreună cu Nehemia este cumva asemănător cu cel jucat de Iozue după ieşirea din Egipt. Diferenţa este doar că de data aceasta perioada exilului a fost mai scurtă. Unii evrei încă mai au nostalgia templului care nu va mai putea să arate niciodată aşa cum a fost construit de către Solomon. Pe de altă parte trebuia restabilită relaţia poporului ales cu Dumnezeu şi cu Legea lui.

După întoarcere din robie, Esdra impune poporului Legea lui Moise. La sărbătoarea Corturilor proclamă solemn Legea în faţa poporului, care, plângând, îţi recunoaşte vinovăţia şi se angajează să observe cu fidelitate Legea. Astfel ia naştere iudaismul. Nehemia, refăcând zidurile Ierusalimului este ales guvernator. În guvernarea lui nu face abstracţie de Legea lui Dumnezeu.

Obiectiv:Conştientizarea faptului că în afara lui Dumnezeu şi a poruncilor sale, nu poate fi fericire.

Învăţătură:Întoarcere din robia Babilonului a fost pentru evrei ca o a doua naştere. Ei îşi conştientizează

că robia s-a datorat îndepărtării de Legea lui Dumnezeu primită de strămoşii lor în pustiu. Era pentru a nuştiu câta oară! Iar Dumnezeu continua să iubeasc acest popor îndărătnic, drept dovadă îl eliberează încă odată şi-i dă o nouă şansă. Eliberarea, însă, înseamnă o nouă angajare, un nou efort în a o lua de la capăt. Este exact ceea ce face Esdra. Adună poporul şi îi repropune întoarecerea a Lege. El se bazează pe trei idei teologice importante: poporul israelit este poporul ales, templul este locul privilegiat al prezenţei lui Dumnezeu şi Legea este de neînlocuit. Toate aceste idei, Esdra le-a

propus cu intransigenţă, salvand astfel ceea ce mai era de salvat din poporul israelit, cu care Dumnezeu încheiase alianţa în pustiu.

Când omul nu este intransigent cu sine, începe delăsarea în viaţa lui. La fel se întâmplă şi la nivel de comunitate. Dacă liderul este laxist, comunitatea va decădea, dar dacă liderul este prezent, vivace, serios, hotărât şi sigur în ceea ce face, comunitatea va funcţiona foarte bine.

După cum putem citi în cărţile lui Esdra şi a lui Nehemia, cei doi se completează: Esdra se ocupă mai mult de cele privitoare la cult, Nehemia de cele vremelnice, dar nici el nu se sustrage de la menţinerea relaţiei lui cu Dumnezeu. Înţelege că nu există realizare materială, spirituală, umană etc în afara lui Dumnezeu. El este cel care aduce adevărata fericire în viaţa omului.

Practic:- Discutaţi împreună zicala: „Banii n-aduc fericirea, dar o întreţin!” Încercaţi apoi să o

înţelegeţi în lumina eşecului poporului ales care, de atâtea ori a preferat pe alţi zei în detrimentul adevăratului Dumnezeu.

- În contextul post exilic, cum consideraţi atitudinea intransigentă a lui Esdra? Dar lacrimile de părere de rău ale poporului? Dar atitudinea părinţilor voştri, în anumite cazuri relativ similare?

- Credeţi că astăzi instransigenţa îşi mai găseşte justificarea în vreun sector al vieţii?- Cum puteţi fi fericiţi astăzi respectând poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii?- Care au fost, după părerea vostră, cei mai fericiţi oameni de pe pământ până acum şi de ce?- Încercaţi la nivel de grup să individualizaţi motivele pentru care nu puteţi fi fericiţi în viaţă.

Discutaţi-le împreună şi stabiliţi o ierarhie. Găsiţi împreună modalităţi pentru a le îndepărta. - Citiţi împreună capitolul 9 din cartea lui Esdra (Pocăinţa şi rugăciunea lui Esdra)

Texte de referinţă:„În anul întâi al domniei lui Cirus, regele Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului,

profeţit prin gura lui Ieremia, a trezit Domnul duhul lui Cirus, regele perşilor şi acesta a poruncit să se facă cunoscut în tot regatul său, prin cuvânt şi în scris, acestea: Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor:... Aceia dintre voi, din tot poporul Domnului Dumnezeului cerului, care voiesc, fie cu ei Dumnezeul lor, să se ducă la Ierusalim, în Iuda şi să zidească templul Domnului Dumnezeului lui Israel, a acelui Dumnezeu care este în Ierusalim. Iar cei care rămân, indiferent de loc, să-i ajute cu argint şi cu aur şi cu alte bunuri şi cu animale, cu daruri de bună voie pentru templul de la Ierusalim.” (Esd 1.1-4)

„Esdra a ieşit din Babilon. El era un cărturar înţelept şi cunoscător al legii lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Regele i-a dat tot ceea ce a dorit, pentur ăc braţul Domului era cu el. Împreună cu el au plecat la Ierusalim şi unii din fiii lui Israel şi preoţi, şi leviţi, şi cântăreţi, şi portari şi cei consacraţi templului, în anul al şaptelea al domniei lui Artaxerxe. Căci Esdra se hotărâse din tot sufletul să înveţe legea Domnului, s-o împlinească şi să înveţe şi pe Israel legea şi dreptatea.” (Esd 7,6-7.10)

„Atunci s-a adunat tot poporul ca un singur om în piaţa din faţa Porţii Apelor şi a zis lui Esdra, cărturarul să aducă cartea legii lui Moise pe care a dat-o Domnul lui Israel. Şi cărturarul Esdra a adus cartea înaintea adunării care era alcătuită din bărbaţi şi din femei şi din toţi aceia care erau în stare să înţeleagă... Şi a citit Esdra din carte de dimineaţă până la amiază, în piaţa cea dinaintea Porţii Apelor, înaintea bărbaţilor şi a femeilor şi a celor ce erau în stare să înţeleagă şi tot poporul a fost atent la citirea cărţii legii... Ziua aceasta este închinată Domnului Dumnezeului vostru, să nu fiţi trişti şi să nu plângeţi! Căci tot poporul plângea auzind cuvinele legii.” (Neh 8,1-3.9)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, ajută-ne ca prin respectarea poruncilor tale să descoperim adevărata

fericire. Amin.

Cartea lui TobiaPrezentare:

Alături de cartea Iuditei şi a Esterei, cartea lui Tobia a avut menirea de a hrăni speranţa poporului israelit în momente de grea încercare. Aparent bine ancorate în istorie, aceste cărţi sunt mai degrabă monumente de încredere în Dumnezeu. Nici una nu intenţionează să ne transmită date istorice sau georgrafice exacte, ci doar date care îl privesc pe Dumnezeu şi credinţa în el. Drept dovadă, ele intră mult mai târziu în canonul Sfintei Scripturi, au mai multe variante de text şi dau diferite date cu o mare libertate.

Cartea lui Tobia îşi primeşte titlul de la personajul ei principal, Tobia. În Sfânta Scriptură, cartea apare, când între cărţile istorice (Vulgata), când după cărţile sapienţiale.

Autorul nu este cunoscut. Se ştie însă data scrierii, în jurul anului 200 î.C., cel mai sigur în Palestina.

Are un număr de 14 capitole, structurate astfel:- 1-3: Prezentarea celor două familii cu problemele lor;- 4-9: călătoria lui Tobia în Media împreună cu îngerul Rafael;- 10-13: întoarcerea din călătorie, vindecarerea bătrânului Tobia şi imnul de mulţumire;- 14: prosperitatea lui Tobia şi moartea sa.

Cartea prezintă istoria a două familii israelite înrudite (A lui Tobit şi a lui Raguel), deportate în Asiria. Acolo, în robie fiind, cele două familii încearcă să respecte Legea lui Dumnezeu, dar întâmpină şi foarte multe greutăţi. În familia lui Raguel, Sara, fiica sa, este greu încercată de un demon. De şapte ori s-a căsătorit şi tot de atâtea ori, în noaptea nunţii demonul i-a ucis soţul. Pe de altă parte, nici în familia lui Tobit lucrurile nu stăteau mai bine. Tobit este orb şi sleit de puteri şi îşi simte sfârşitul aproape. Înainte să moară îl trimite pe fiul lui, Tobia, împreună cu un alt tânăr, numit Azaria, care nu era altcineva decât îngerul Rafael, la Media pentru a recupera zece talanţi de arginţi, atât de necesari pentru vremurile grele pe care le trăiau. Pe parcursul călătorie, Tobia, ascultând de îngerul Rafael, o salvează pe Sara de influienţa nefastă a demonului şi o ia de soţie. Recuperează şi banii, iar întorcându-se, găseşte şi leacul pentru orbirea tatălui său.

Când bătrânul Tobit vrea să-l răsplătească pe Azaria pentru efortul pe care l-a depus însoţindu-l pe fiul său, acesta îşi dezvăluie adevărata identitate şi-i îndeamnă pe toţi la recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care de fapt îi ajutase, apoi îngerul dispare.

Familia lui Tobit mulţumeşte lui Dumnezeu pentru darurile primite, iar Dumnezeu îi binecuvântează cu prosperitate. Bătrânul Tobit va muri la o vârstă destul de înaintată.

Intenţia autorului este destul de clar subliniată; chiar şi pe pământ străin, Legea lui Dumnezeu poate şi trebuie respectată pentru că Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care o respectă. De aceea, în mod deosebit sunt evidenţiate providenţa lui Dumnezeu, importanţa postului, a pomenii şi a rugăciunii, familia ca mijloc de păstrare a credinţei, importanţa comunităţii şi nu în ultimul rând Dumnezeu care răsplăteşte efortul depus.

Obiectiv:Păstrarea credinţei în Dumnezeu din convingere.

Învăţătură:Sunt multe lucruri în viaţă pe care trebuie să le facem din necesitate. Sunt altele pe care le

facem pentru că suntem puşi să le facem. Dar sunt altele pe care nu ne obligă nimeni să le facem şi totuşi le facem cu plăcere, cu bucurie şi cu iubire. Acestei categorii de fapte le spunem fapte bune. Modelul este şi rămâne Dumnezeu. De fapt, faptele care ne aduc cea mai mare satisfacţie sunt tocmai acestea, pe care le facem din iubire. Ori a face ceva din iubire presupune o legătură strânsă cu cel care este Iubirea, cu Dumnezeu. Pentru a muri pentru noi pe cruce Isus s-a identificat cu Iubirea, era şi Dumnezeu. Sfinţii, cei care au fost şi sunt cel mai aproape de Dumnezeu au fost maeştri ai iubirii.

În familia lui Tobit găsim astfel de modele. E o familie liniştită care respectă Legea lui Dumnezeu. De remarcat că, în robie fiind, totuşi o respectă. Nu ţin cont de interdicţii. De fapt împotriva facerii de bine nu poate fi interdicţie, pentru că cel mai mare bine se face tocmai atunci când este interzis. În sprijinul acestei afirmaţii vine familia lui Tobit care, deşi era interzis să îngroape morţii, din respect faţă de ei, îi înmormântează, cu riscurile de rigoare.

Se poate vorbi în acest caz de convingere. Dacă nu era convinsă, familia lui Tobit nu ar fi făcut nici un bine. Convinsă de ce? Că Dumnezeu care a dat Legea pe muntele Sinai vede tot binele şi îl răsplăteşte. Iar răsplata a venit atunci când nu se mai aştepta nimeni şi a fost atât de mare că nu au avut de spus decât un sincer „Mulţumesc!”

Practic:- Întrebaţi-vă ce bine major se poate face în comunitatea voastră şi încercaţi să găsiţi soluţii

pentru a-l face. (Ex: Vizitarea unui bolnav, a un bătrân, o oră de adoraţie pentru o familie aflată în dezbinare, pentru întoarcerea unui păcătos public etc.)

- Găsiţi câteva asemănări între familia lui Tobit şi familia unui sfânt a cărui viaţă aţi citit-o şi încercaţi să vă regăsiţi în ele.

- Ce ar avea tinerii de astăzi de învăţat de la Tobia? Dar familiile de la familia lui Tobit?- Există un timp în care copiii vin la Sfânta Liturghie, se spovedesc şi se împărtăşesc doar

pentru că aşa le spun părinţii. Nu o fac din convingere. Vine însă momentul (ar trebui să fie atunci când se primeşte sacramentul Mirului) când toate acestea ar trebuie făcute din convingere. Încercaţi să punctaţi câteva din momentele în care voi aţi trăit credinţa în Dumnezeu din convingere.

- Familia lui Tobit a mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Ce forme de recunoştinţă credeţi că ar trebui adoptate în relaţiile noastre cu părinţii, cu preoţii, cu profesorii, cu oamenii simpli? Dar cu Dumnezeu?

Texte de referinţă:„Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din

neamul lui Asiel, din seminţia lui Neftali, care în zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la miazăzi de Cadeş, Neftali, în Galileea de sus, mai sus de Haţor, retras spre apus şi la miazănoapte de Şefat. Eu, Tobit în toate zilele vieţii mele am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi am făcut multe binefaceri fraţilor mei şi poporului meu, care venise împreună cu mine la Ninive, în ţara Asiriei.” (Tob 1,1-3)

„Iar călătorii au ajuns seara la râul Tigru şi s-au oprit acolo peste noapte. Şi tânărul s-a dus să se spele, dar din fluviu a sărit un peşte şi a vrut să-l înghită pe tânăr. Atunci îngerul a zis către el: Prinde acest peşte! Iar tânărul a prins peştele şi l-a luat pe uscat. Şi i-a zis îngerul: Taie peştele şi ia cu tine inima, ficatul şi fierea şi păstrează-le... Şi a zis tănărul către înger: Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima şi fierea acestui peşte? Iar el i-a răspuns: dacă îl chinuie pe cine un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul sau femeia cu inima şi ficatul şi nu-l va mai chinui. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeaţă şi se vindecă.” (Tob 6,1-4.7-9)

„Atunci Tobit a scris cu bucurie rugăciunea aceasta şi a zis: Binecuvântat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvântată este împărăţia lui... Să-l facă cunoscut cu toţii şi să-l preamărească toţi în Ierusalim.” (Tob 13,1.8)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu eşti autorul a tot binele. Învaţă-ne să te slujim în fraţii noştri în

mod dezinteresat după modelul fiului tău, Isus Cristos. Amin.

Cartea IuditeiPrezentare:

Ca şi cărţile lui Tobia şi a Esterei, şi cartea Iuditei se axează pe o singură persoană; Iudita. Dumnezeu se foloseşte de ea pentru a-l salva pe poporul său de asediul armatei asiriene, conduse de generalul Holofern.

Cartea a fost scrisă pe la jumătatea sec. al II-lea î.C., în Palestina de către un evreu al cărui nume nu este cunoscut. Şi prin această carte, autorul doreşte să scoată în evidenţă grija lui Dumnezeu faţă de popor chiar şi atunci când acesta este în strâmtorare.

Cartea are 16 capitole, împărţite astfel:- 1,1-7,23: invazia asiriană în Palestina şi asedierea oraşului Betulia;- 14,11-16,25: uciderea lui Holofern de către Iudita;- 14,11-16,25: victoria asupra cuceritorilor asirieni şi imul de mulţumire al poporului.

Betulia, un oraş din Regatul de Nord, cu o poziţie strategică deosebită, a fost asediat de armatele asirienilor conduse de generalul Holofern. Asedierea a însemnat imposibilitatea ca cineva din interiorul oraşului să iasă pentru a se aproviziona cu cele necesare. Puţin a lipsit să se predea. În această situaţie, din punct de vedere uman, fără vreo ieşire, decât capitularea, Dumnezeu dă curaj Iuditei, o văduvă tânără şi cu frică de Dumnezeu, iar aceasta va fi salvatoarea oraşului. Profită de frumuseţea şi farmecul ei, câştigă încrederea generalului Holofern, iar acesta dă o petrecere în timpul căreia, turmentat fiind, Iudita îi taie capul. Dimineaţa, după ce soldaţii îl găsesc pe Holofern mort, îngroziţi, se risipesc, eliberând oraşul de asediu. Astfel, atât Betulia cât şi Ierusalimul care ar fi urmat, au scăpat de invazia asirienilor.

Ideea teologică a cărţii Iuditei este că eliberarea nu vine prin forţa sau puterea oamenilor, ci prin fidelitatea faţă de Dumnezeu. Dacă păcatul aduce pedeapsa, împlinirea Legii aduce binecuvântarea. Dumnezeu se foloseşte în planurile sale de ceea ce este slab, nesemnificativ, tocmai pentru a-i da de ruşine pe cei care se cred puternici. Această văduvă simplă îşi trăia credinţa faţă de Dumnezeu în tăcere şi cu simplitate. Nu avea nimic din mândria generalului Holofern, nici din cea a multora din regii lui Israel. Se poate deduce că Iudita cunoştea bine cele prescrise de cartea Leviticului, cu privire la văduve şi orfani, de aceea se încrede în Dumnezeu. Ştie că el nu o va dezamăgi.

Ceea ce este semnificativ este faptul că datorită trăirii credinţei ei, Dumnezeu salvează Betulia şi Ierusalimul, aşa cum altădată salva omenirea printr-o singură familie, aceea a lui Lot, aşa cum salva poporul israelit din Egipt prin minuni şi semne mari, semn că promisiunea lui Dumnezeu rămâne valabilă, chiar dacă continuarea împlinirii ei, de data aceasta, se face printr-o femeie. Regula „restului sfânt” a funcţionat foarte bine a Dumnezeu.

Obiectiv:Asigurarea că Dumnezeu nu-şi retrage darurile pe care le face creaturilor sale.

Învăţătură: Deja prin creaţie, Dumnezeu iese din sine şi dă creaturilor sale calităţi specifice. La sfârşitul

fiecărei zile priveşte tot ceea ce creează şi afirmă că sunt bune. După crearea omului totul este foarte bine. Fiecare creatură avea în sine multe daruri. Creaţia însăşi este un mare dar.

Privit în sens strict, omul înglobează în el calităţi pe care Dumnezeu nu le-a pus în celelalte făpturi. Faptul că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu îi dă acestuia posibilitatea să se ridice cu mult deasupra a tot ceea ce-l încojoară. Această însuşire, la rândul ei un dar, îl face pe om responsabil.

Iudita simte în sine responsabilitate faţă de Legea lui Dumnezeu. Ştia bine ce ar fi putut însemna o nouă ocupaţie păgână. Dumnezeul lui Israel nu ar mai fi avut loc printre zeii asirienilor, iar pedeapsa ar fi fost inevitabilă, de data aceasta chiar din partea lui Dumnezeu. Meritul Iuditei este acela că, în mijlocul greutăţilor nu uită să strige spre Dumnezeu, care o şi ascultă. Ba, mai mult, prin ea, o femeie văduvă şi săracă, Dumnezeu scapă de la pieiere o cetate întreagă şi Ierusalimul.

Un dar pe care ea, datorită condiţiei ei, nu-l aştepta. Şi Dumnezeu îşi îndreaptă din nou faţa către popor.

Multe şi diverse sunt darurile pe care le au oamenii. Darurile speciale cu care Dumnezeu le înzestrează pe anumite persoane, Biserica le numeşte carisme. Orice carismă e un dar pe care persoana care îl posedă, îl foloseşte în scopul altora. Carismaticii prin excelenţă sunt sfinţii. Şi Iudita era o carismatică. Se foloseşte de frumuseţea şi gingăşia ei, de practicile sale de pietate, chiar şi de suferinţa ea pentru a-l salva pe popor prin puterea lui Dumnezeu. La rândul lor, foamea, setea, strâmtorarea în care se află poporul, şi ele devin rugăciuni înălţate spre Dumnezeu, care răspunde cu milă.

Cel care poate refuza darurile lui Dumnezeu este singur omul. O face ori de câte ori nu împlineşte voinţa lui Dumnezeu, care vrea binele tuturor, când foloseşte altfel ceea ce a primit pentru alte scopuri decât pentru cele pentru care a fost primit. (Ex: Mintea şi voinţa trebuie să dorească totdeauna adevărul şi binele. Când omul face un rău, mintea şi voinţa lui nu mai doresc adevărul şi binele. Cu toate acestea Dumnezeu nu-şi retrage nici mintea, nici voinţa, ci continuă să le inspire la bine şi la adevăr. Dar, vrea omul din toată inima ceea ce vrea Dumnezeu?)

Practic:- În ce măsură, Iudita devine o imagine a Sfintei Fecioare Maria? Găsiţi asemănări şi

deosebiri.- Iudita a menţinut legătura cu Dumnezeu prin rugăciune, fapte bune şi post. Ce loc ocupă

toate acestea în viziunea tinerilor de astăzi?- Dacă ar fi să alegeţi o femeie a zilelor noastre, cu cine aţi compara-o pe Iudita?- Puneţi pe o listă toate calităţile pe care credeţi că le aveţi. Daţi lista unuia dintre colegii de

grup şi totodată şi posibilitatea de a mai adăuga sau de a şterge. La rândul vostru motivaţi-i celui care v-a dat lista de ce aţi mai adăugat sau de ce aţi mai şters. Încercaţi să priviţi darurile pe care le are şi din punct de vedere al folosirii lor în favoarea altora.

- Despre un seminarist, o tânără sau un tânăr care părăsesc seminarul sau mănăstirea, se poate spune că Dumnezeu le-a luat înapoi darul vocaţiei? Dar despre o familie care divorţează, se poate spune că Dumnezeu le-a luat darul vocaţiei la viaţa de familie? Ajutaţi de catehet, încercaţi să daţi un răspuns.

Texte de referinţă:„Nabucodonosor i-a chemat la sine pe toţi slujitorii, dregătorii şi căpeteniile şi toţi

războinicii săi şi a discutat cu ei în secret. Au hotărât să omoare pe toţi cei care nu ar respecta porunca lui. După ce au terminat de vorbit, Nabucodonosor, regele Asiriei, l-a chemat la sine pe Holofern, comandantul armatelor sale, care era al doilea în conducere, după el şi i-a zis: Aşa porunceşte marele rege, stăpânul lumii: Mergi şi ia cu tine oameni de încredere în putere, o sută douăzeci de mii pe jos, iar cai şi călăreţi douăsprezece mii. Să mergi în partea de răsărit pentru că ei nu au ascultat de porunca mea. (Iud 2,1-6)

„Când au auzit fiii lui Israel care locuiau în Iudeea, de tot ceea ce Holofern, reprezentantul lui Nabucodonosor, regele Asiriei, a făcut popoarelor şi cum le-a jefuit toate templele lor şi le-a dărămat, s-au înfricoşat foarte mult înaintea lui pentru Ierusalim şi pentru templul Domnului Dumnezeului lor.” (Iud 4,1-2)

„Apropiindu-se de pat, Iudita l-a prins pe Holofern de păr şi a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel, dă-mi astăzi curaj. Apoi l-a lovit de două ori cu toată puterea peste gât şi i-a tăiat capul.” ( Iud 13,7-8)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu nu iei înapoi nimic din ceea ce ne oferi. Păstrează-ne în harul tău şi

inspiră-ne la bine atunci când uităm că trebuie să-l facem. Amin.

Cartea Esterei

Prezentare:Ca şi cărţile lui Tobia şi a Iuditei, cartea Esterei este încă o dovadă în plus că Dumnezeul îl

iubeşte pe poporul ales şi nu-l părăseşte, chiar dacă aparent aşa pare.Cartea îşi primeşte numele de la Estera, o tânără evreică, deportată în Babilon, de care

Dumnezeu se foloseşte pentru a-şi salva poporul. Pentru că anumite familii îşi făcuseră deja o situaţie, la sfârşitul exilului au ales să rămână în Babilon. Acest fapt nu a fost totdeauna pe placul babilonienilor, fapt care ducea deseori la nenumărate neînţelegeri. Din această cauză, multe din familiile evreilor, fie local, fie la modul general, erau persecutate. Cartea Esterei relatează tocmai o astfel de tentativă.

Autorul cărţii nu este cunoscut, dar dă dovadă că este un bun cunoscător al problemelor persanilor. Până la forma finală care s-a dat undeva înainte de anul 160 î.C., cartea Esterei a mai cunoscut o formă, mult mai scurtă, scrisă în limba ebraică între anii 300-200 î.C.

În ultima formă redactată, aşa cum o găsim şi în Sfânta Scriptură, cartea Esterei are 10 capitole, împărţite astfel:

- 1-2: Estera devine regina Persiei;- 3: hotărârea de către Aman a exterminării poporului evreu;- 4-6: obţinerea salvării poporului de la regele Xerse din partea Esterei; - 7-10: triumful evreilor.

Estera este o tânără evreică, deportată la Suza. Fiindu-i pe plac regelui Xerse, o alege şi o ia de soţie, devenind astfel şi regină. Estera nu era cu părinţii ei naturali, ci fusese adoptată de Mardoheu, care provenea din tribul lui Beniamin. La un moment dat, Mardoheu descoperă un complot împotriva regelui şi îl divulgă, fapt ce a făcut să-i crescă şi mai mult stima în faţa regelui.

Regele Xerse avea un ministru care nu-l plăcea pe Mardoheu, de aceea căuta orice prilej ca să-l ucidă. Pentru că nu-l stima închinându-i-se aşa cum o cerea, Aman cere din partea regelui un decret prin care să fie ucis Mardoheu şi poporul său. Auzind aceasta, Mardoheu apelează la Estera, cerându-i să intervină pe lângă Xerse, pentru a-l salva pe el şi poporul întreg de la pieire. În urma intervenţiei, Estera îşi salvează poporul, iar Aman este spânzurat cu spânzurătoarea pe care o pregătise chiar în curtea casei sale pentru Mardoheu. Aman trăsese la sorţi chiar şi data când avea să înceapă exterminarea poporului evreu. Pentru că nu a mai apucat acea dată, evreii au fost aceia care au primit permisiunea să-i ucidă pe toţi duşmanii. În amintirea acestui eveniment, a fost institutită sărbătoarea „Purim”, adică a sorţilor, pe care evreii o celebrează în fiecare primăvară. Încă odată Dumnezeu salvează poporul prin intermediul unei femei.

Prin mesajul său, cartea Esterei vrea să trezească curajul în evreii deportaţi, invitându-i ca atunci când sunt persecutaţi să-şi caute dreptatea prin orice mijloace umane, având totodată grijă ca să nu fie exclus nici Dumnezeu. Providenţa lui Dumnezeu, îndepărtarea fatalismului şi colaborarea omului cu Dumnezeu sunt câteva din ideile de bază care se pot citi printre rândurile cărţii Esterei.

Obiectiv:Descurajarea să nu facă parte din viaţa noastră.

Învăţătură:Orice s-ar întmpla din punct de vedere omenesc, are o rezolvare. Atât timp cât Dumnezeu

conduce cu providenţa sa divină lumea, oamenii vor găsi mereu răspunsuri la problemele lor. Este necesar ca aceste răspunsuri să fie căutate. Trebuie folosite toate mijlocele umane posibile. Dumnezeu va rezolva ceea ce nu poate rezolva omul. De altfel Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu tot ceea ce depinde de el să-ţi rezolve problemele omeneşti. Aceasta însă, între oameni, duce de multe ori la invidie. Când cuiva îi merge bine, altcineva îl invidiază dorindu-i răul, chiar până acolo încât caută să-l distrugă. Fapt similar întâmplat şi atunci când vorbim despre cartea Esterei. Familiilor de evrei rămase în robie, a început să le meargă mai bine. Aveau deja câţiva ani şi era normal acest

lucru, situaţie nu prea plăcută familiilor autohtone. De aici începea invidia, apoi persecuţiile. Este o schemă deseori întâlnită în istorie. În cazul nostru Dumnezeu intervine din nou. Vede efortul pe care îl face Mardoheu în a da Esterei şi o educaţie religioasă, pe lângă cea umană. Mardoheu este corect în relaţiile cu oamenii şi doreşte ca şi oamenii să fie la fel. Nu se închină lui Aman pentru că ştia porunca lui Dumnezeu: „Domnului Dumnezeului tău să i te închini!” Prin complotul pe care îl descoperă nu doreşte ca regele să fie ucis pentru că este şi un ales al lui Dumnezeu, de acea îl descoperă. Corectitudinea lui devine motiv de invidie pentru Aman. Dar Mardoheu nu se descurajează. O pregăteşte pe Estera şi o ajută să înţeleagă că buna ei reputaţie este tocmai pentru astfel de vremuri, că prezenţa ei ca regină la curtea regelui Xerse este tocmai pentru astfel de momente. Încearcă să citescă semnele timpului în cheie divină, iar rezultatul este pe măsură. Dumnezeu îi salvează din nou, atât pe el, cât şi pe Estera şi pe poporul ales.

Practic:- Mardoheu poate fi considerat o persoană oportunistă. Cum comentaţi această afirmaţie?- Având în vedere istoria Esterei, comentaţi zicala: „Cine sapă groapa altuia, el cade în ea!”- Poate fi considerată Estera un prototip al Sfintei Fecioare Maria? De ce?- Descoperiţi la nivel de grup momente care ne fac să ne descurajăm. Analizaţi-le şi vedeţi cât

la sută depind de Dumnezeu şi cât de oameni. Găsiţi împreună o rezolvare!- Cum consideraţi afirmaţia că pe pământ „orice problemă, fie de ordin material, fie spiritual,

are o rezolvare?” În ce mod pot fi rezolvate aceste probleme?- Cum reacţionaţi atunci când ştiţi că cineva vă invidiază pentru ceea ce aveţi sau sunteţi?

Texte de referinţă:„Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din

Ierusalim, cu Iehonia, regele Iudeii. Iar visul lui a fost acesta: S-a făcut parcă un zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur şi tulburare. Deodată au ieşit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, iar urletul lor era cumplit. După urletul lor toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepţilor. Şi a venit pe pământ o zi de negură şi întuneric, de necaz şi strâmtorare, de mare durere şi tulburare. Atunci tot poporul drepţilor s-a înfricoşat, fiindu-le frică de ceea ce avea să li se întâmple, erau gata să fie distruşi şi au început să strige către Domnul. La strigătul lor a ieşit parcă dintr-un izvor mic un râu mare, cu multă apă, a strălucit lumină şi soare, s-au înălţat cei umili şi au ucis pe cei mândri.” (Est 1,1)

„În acel timp a spus Aman regelui Xerse: Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare, prin toate ţările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun şi regele nu se cuvine să-i lase aşa.” (Est 3,8)

„Apoi regele a zis: Ce doreşti regină Estera, care îţi este dorinţa? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da. A zis Estera: Eu am o zi de sărbătoare. Dacă binevoieşte regele, să vină cu Aman la ospăţul pe care i l-am pregătit. Iar regele a zis: Mergi imediat după Aman, pentur ca să se împlinească cuvântul Esterei. Şi a venit regele împreună cu Aman la ospăţul pe care îl pregătise Estera. (Est 5,3-5)

„Dacă Mardoheu, din cauza căruia a început căderea ta, este din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea singur înaintea lui, căci Dumezeul cel viu este cu el. (Est 6,13)

Şi l-au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Astfel s-a potolit mânia regelui. (Est 7,10) Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, de la tine vin toate; tu ne oferi ceea ce este bun pentru ajutorul nostru şi permiţi ce este rău spre încercarea noastră. Dă-ne curaj în orice încercare. Amin.

Cărţile MacabeilorPrezentare:

Cărţile Macabeilor sunt singurele izvoare care prezintă istoria poporului ales din timpul perioadei eleniste. Din acest motiv, cele două cărţi vor fi tratate împreună.

Titlul cărţilor vine de la de la supranumele de „macabeu”, dat lui Iuda, al treilea fiu al preotului Matatia. Acest supranume, de la Iuda, a trecut şi la fraţii săi Ionatan şi Simon, care i-au continuat misiunea în mijlocul poporului iudeu. Ambele cărţi tratează aceeaşi perioadă istorică, existând doar mici nuanţe.

Prima carte a Macabeilor relatează perioada dintre urcarea pe tron a lui Antioh Epifanul (175 î.C.) până la domnia lui Ioan Hyrcan (134 î.C.)

A doua relatează perioada cuprinsă între sfârşitul domniei lui Seleucus al IV-lea (175 î.C.) şi moartea lui Nicanor (161 î.C.), generalul regelui Demetrius I.

Aceste cărţi au fost acceptate în canonul Sfintei Scripturi doar de către creştini, din perioada de început a Bisericii, lucru neacceptat şi de evrei datorită eşecului politic al fraţilor Macabei.

Prima carte este scrisă de un autor din Palestina în jurul anului 100 î.C., iar a doua la sfârşitul sec. al II-lea î.C. Ambele au autori anonimi. Fiecare dintre ele se axează pe ideea respectării Alianţei, a cultului de la templu, a îndepărtării zeilor străini şi mai ales pe ideea că prosperitatea este rodul binecuvântării din partea lui Dumnezeu.

Cele două cărţi au în total 16, respectiv 15 capitole, împărţite astfel:Prima carte:

- 1-2: persecuţia lui Antioh Epifanul împortiva evreilor şi rezistenţa acestora sub conducerea lui Matatia;

- 3-9,22: luptele conduse de către Iuda Macabeul;- 9,23-12,54: despre faptele lui Ionatan Macabeul;- 13-16: campaniile lui Simon Macabeul.

A doua carte:- 1-2: introducere;- 3-4: lupta pentru funcţia de mare preot;- 5-7: prigoana sub regele Antioh Epifanul;- 8,1-15,36: victoria iudaismului sub conducerea lui Iuda Macabeul;- 15,37-39: concluzie.Dorind să introducă cultura elenistă în tot imperiul său, regele Antioh Epifanul întâmpină

opoziţie atunci când ajunge la poporul evreu. Cultura greacă era în dezacord cu Legea prescrisă de Moise. Templul şi cultul de la templu ar fi intrat în desuietudine. În acest caz, preotul Matatia şi fiii săi încep un război sfânt împotriva cotropitorilor. Între timp a fost obţinută libertatea religioasă de către Iuda Macabeul, a fost obţinută şi autonomia politică de către Ionatan. Momentul major de poticnire a fost atunci când trebuiau să aleagă marele preot pentru a sluji la templu. Pentru că nu au reuşit din caura discordiei şi a invidiei care exista între pretendenţi, regele Antioh Epifanul profită şi impune cultul păgând în Israel. Profanează templul, îl pradă şi dezlănţuie o mare prigoană împotriva evreilor. În această persecuţie vor muri ca martiri, pentru că nu au voit să jertfească idolilor bătrânul Eleazar şi o mamă cu cei şapte fii ai săi.

Obiectiv:Convingerea că adevăratele valori se obţin prin muncă susţinută şi prin harul lui Dumnezeu.

Învăţătură:Antioh Epifanul vrea să impună în imperiul său o singură cultură, aceea a păgânismului,

bazată pe forţa persoanei, pe vicile ei, pe jertfe aduse zeilor păgâni şi regelui. Era o cultură care contrasta cu adevăratul crez al evreilor. Nu omul trebuie să stea în centru cultului, ci Dumnezeu. Numai lui i se poate aduce adevărata adoraţie. Omului i se aduce doar respect pentru că îl are ca şi creator pe Dumnezeu. Fiind preot la templu, Matatia simte mai bine decât oricine situaţia dificilă în

care se află poporul, de aceea propune războiul sfânt. El ştie cât efort s-a făcut pentru a se restabili cultul adevăratului Dumnezeu, pentru refacerea templului şi a Ierusalimului. Şi tot el ştie cât de greu este să rămâi fidel Legii lui Dumnezeu într-o cultură care propune ca valoare cultul zeilor păgâni. Sunt tot atâtea motive care, împreună cu fiii săi l-au determinat să înceapă războiul sfânt, pentru a-şi apăra credinţa, Legea, templul şi Ierusalimul. Au venit însă alţii, care nu preţuiau la fel de mult toate acestea, unii care favorizau elenismul şi cultura pe care o propunea. Atunci a intrat în ei dezbinarea şi imposibilul s-a produs. Antioh iniţiază persecuţia. Era mai simplu ca oamenii să i se închine lui pe care îl vedeau decât Dumnezeului pe care nu-l vedeau. Nu era nevoie efort pentru a-l descoperi. Antioh era acolo, era printre ei. Avea nevoie doar de cult! Iar zeii, care nu puteau să vorbească sau să meargă şi ei aveau nevoie de acelaşi cult. Iar Dumnezeu, cel care îl crease şi pe Antioh, şi pe poporul israelit, cel care făcuse atât de mult pentru poporul ales, pentru el trebuia depus afort pentru a fi descoperit. Uita Antioh, şi prin el poporul ales că pentru a-l descoperi pe Dumnezeu este nevoie de efort, iar Dumnezeu răsplăteşte mereu efortul. Pentru acesta bătrânul Eleazar, mama cu cei şapte copii, cu toţii fac efortul martiriului, tocmai pentru a-l avea pe Dumnezeu total. Nu se descurajează, chiar dacă aceasta înseamnă luptă.

Practic:- Ce v-a impresionat cel mai mult în cartea Macabeilor?- Cum consideraţi ideea de „război sfânt” despre care vorbesc cărţile Macabeilor în

comparaţie cu războiul sfânt pe care îl propun uneori musulmanii?- Găsiţi şi alte modele care să se asemene cu cei şapte fii ai mamei despre are vorbeşte cartea

Macabeilor. - Există vreo legătură între îndemnul mamei celor şapte fii şi îndemnul mamelor noastre

atunci când ne îndeamnă la bine?- În ceea ce priveşte jertfirea la idoli, printre creştinii de astăzi se mai poate vorbi de jertfe

aduse idolilor?

Texte de referinţă:„A scris regele Antioh la toată împărăţia sa să fie toţi un singur popor şi să părăsească

fiecare legea sa. Şi au primit toate popoarele cuvântul regelui şi mulţi din Israel au făcut cele cerute de el şi au jertfit idolilor şi nu au respectat ziua de odihnă.” (1Mac 1,43-45)

„În zilele acelea s-a ridicat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon, preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim şi s-a oprit la Modein... Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în Ierusalim, a zis: Vai mie! Pentru ce m-am născut ca să văd distrugerea poporului meu şi dărămarea cetăţii celei sfinte şi să stau acolo când a fost dată în mîinile duşmanilor?...Şi a strigat cu glas tare Matatia: Tot cel care respectă Legea şi legământul să vină după mine.” (1Mac 2,1.8.27)

„Auzind popoarele din jur că s-a ridicat din nou locul de jertfă şi s-a înnoit sfinţenia aşa cum era mai înainte, s-au mâniat foarte mult şi s-au hotărât să distrugă seminţia lui Iacob. Pe cei care erau între ei au început să-i omoare.” (1Mac 5,1-2)

„Un om, numit Eleazar, care era cărturar de frunte, înaintat în vârstă, dar frumos la faţă, căscându-i gura, îl obligau să mănânce carne de porc. Dar el, mai degrabă primind moartea decât viaţa, a mers de bună voie la martiriu.” (2Mac 6,18-19)

„S-a întâmplat şi cu şapte fraţi, pe care, prinzându-i împreună cu mama lor, regele i-a obligat bătându-i cu biciul şi cu vâna de bou, să mănânce carne de porc, de care nu aveau voie să mănânce. Iar unul dintre ei, care a vorbit primul, a zis: Ce vrei de la noi? Suntem mai bucuroşi să murim decât să încălcăm legile părinţilor noştri.” (2Mac 7,1-2)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu ştii că nu suntem totdeauna curajoşi în a te mărturisi prin viaţa

noastră. Fă-ne capabili să dăm totdeauna mărturie de credinţa noastră în tine. Amin.

Cartea lui IobPrezentare:

Este prima carte a Sfintei Scripturi care face parte din categoria cărţilor sapienţiale, numite astfel pentru că, având în vedere mesajul pe care îl conţin, îl conduc pe cititor la decizii înţelepte.

Cartea lui Iob este o capodoperă, nu doar pentru lumea Sfintei Scripturi, ci şi pentru literaturia universală în general. Mesajul sapienţial pe care în conţine cartea este acela că se încearcă înţelegerea suferinţei celui nevinovat în raport cu Dumnezeu.

Cartea îşi trage numele de la personajul ei principal, Iob, care, deşi nu făcea parte din poporul ales, rămâne fidel Dumnezeului poporului ales, în ciuda marilor încercări prin care trece.

În formă orală, istoria lui Iob circula deja în timpul profetului Samuel şi a regilor David şi Solomon.

Cartea are 42 de capitole, structurate astfel:- 1-2: despre marile încercări care se abat asupra lui Iob;- 3-31: dialogul cu cei trei prieteni şi răspunsurile date;- 32-37: discursurile lui Elihu;- 38-42,6: discursul lui Dumnezeu şi răspunsul lui Iob;- 42,7-17: preosperitatea lui Iob.

Iob era un om cu frică de Dumnezeu, cu o credinţa puternică şi cu o conduită morală pe măsură. Rămâne fidel lui Dumnezeu şi când îi este bine şi când îi este rău. Cartea ne spune că Iob era cel mai înstărit om din Orient. Cu toate acestea, nu se mândreşte şi nu-şi pierde încrederea în Dumnezeu. Ba, mai mult, bogat fiind, îl cinstea şi pe Dumnezeu şi îi ajuta şi pe săraci.

Aşa stând lucrurile, după un dialog între Dumnezeu şi diavol, diavolul primeşte permisiunea să-l încerce pe Iob. Astfel, într-o singură zi, Iob pierde toată bogăţia, iar copiii îi sunt ucişi de o vijelie care se abate asupra casei în care se aflau. După puţin timp, Iob îşi piede şi sănătatea. Şi pentru că nu era suficient, chiar şi soţia, şi prietenii au început să râdă de el şi să-l îndemne să-l blesteme pe Dumnezeu şi apoi să moară. Iob rămâne în continuare consecvent lui Dumnezeu şi nu ţine seama de sfaturile celor din jur. El ştie că „gol am ieşit din sânul mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Şi că, Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” (Iob 1,21)

Auzind despre cele întâmplate, trei prieteni de-ai săi; Elifaz, Bildad şi Ţofar, vin să-l mângâie. Dar, văzând mizeria şi suferinţa în care se afla, era o rană tot corpul, cei trei prieteni stau timp de o săptămână fără să spună nimic. După un timp, din cauza marii suferinţe, Iob deschide totuşi gura, dar nu spre binecuvântare, ci pentru a-şi blestema ziua în care s-a născut. Prietenii ştiau că orice suferinţă este rodul păcatului, de aceea caută să-l convingă pe Iob de păcatele sale. Iob însă e convins că nu a comis păcatele despre care i se spunea şi, în consecinţă, îşi susţine nevinovăţia. Singurul care îi va face totuşi dreptate va fi Dumnezeu.

Un alt personaj, Elihu, care intră în dialog cu Iob vrea să-l convinge de altceva, şi anume că, prin suferinţă, omul se cunoaşte mai bine. În acest caz, suferinţa este o cale spre cunoaşterea de sine. Pentru Iob rămâne totuşi o întrebare: De ce suferă cei nevinovaţi? O întrebare la care nu găseşte răspuns şi nu are decât, să se considere învins. Îşi recunoaşte nimicnicia şi se încredinţează milostivirii şi atotputerniciei lui Dumnezeu care îl răsplăteşte dându-i o avere dublă, îi reface familia, îi redă sănătatea şi îl va ocroti pe tot parcursul vieţii.

Obiectiv:Credinţa că Dumnezeu are în sine un răspuns la toate problemele omului.

Învăţătură:Înainte de toate, Iob, impresionează prin credinţa sa. Deşi nu face parte din poporul ales,

bogat fiind, nu este mândru înaintea lui Dumnezeu, iar cu cei săraci se poartă cu respect, ajutându-i.

E bun şi totuşi suferă. Am putea spune că Iob este simbolul tututror celor care de-a lungul istoriei, trăindu-şi cu simplitatea credinţa, s-a învrednicit să sufere boli, lipsuri, persecuţii etc. Care este logica acestei suferinţe? De ce trebuie să sufere aceştia care sunt buni, iar celorlalţi să le fie bine?

Cartea lui Iob ne propune mai multe variante spre înţelegerea problemei suferinţei şi a celor care suferă. Mai întâi, Dumnezeu nu este autorul răului. Răul vine de la diavol. Suferinţa este o încercare prin care Dumnezeu vrea să verifice fidelitatea omului faţă de el. Tot suferinţa încearcă virtutea celui nevinovat. În acelaşi timp, suferinţa poate fi şi o pedeapsă pentru păcatele făcute din slăbiciune sau omisiune. Poate preveni greşeli mai mari sau îl fereşte pe om de orgoliu.

Lecţia pe care ne-o dă cartea lui Iob este aceea că omul trebuie să rămână statornic în credinţă, chiar şi atunci când nu înţelege motivul suferinţelor sale. Dumnezeu are un răspuns la toate suferinţele.

Autorul cărţii lui Iob dă dovadă de o autentică cunoaştere a lui Dumnezeu. Pentru el, Dumnezeu este unic, creatorul şi stăpânul universului, inaccesibil şi transcendent, un veritabil manual de teologie dogmatică.

În faţa lui Dumnezeu rămâne valabilă o singură atitudine: „Cu adevărat am vorbit, fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam.” (Iob 42,3)

Practic:- Cum este privită suferinţa în cartea lui Iob?- Există vreo legătură între îngăduinţa pe care Dumnezeu o lasă diavolului să-l pună la

încercare pe Iob şi încercările prin care trec oamenii? Se poate vorbi tot de o astfel de îngăduinţă? Explicaţi!

- Răul care ni se întâmplă din cauza noastră este opera diavolului sau a noastră? (Ex: Ni se spune să umblăm bine îmbrăcaţi iarna, altfel putem răci. Noi nu umblăm bine îmbrăcaţi şi răcim. În acest caz, răceala este de la diavol sau este din vina noastră?)

- Cum îi caracterizaţi pe cei trei prieteni ai lui Iob care, în ideea de a-l scăpa de suferinţă, îl sfătuiesc să-l blesteme pe Dumnezeu şi să moară? Dar pe soţia sa care are un comportament similar?

- În ce punct Iob se aseamănă cu Isus Cristos?

Texte de referinţă:

„Era o dată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iob şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău.” (Iob 1,1)

„Atunci a zis Iob: Gol am ieşit din sânul mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat! Dincolo de toate acestea, Iob nu a păcătuit şi nu a pronunţat nici un cuvânt de blestem împotriva lui Dumnezeu.” (Iob 1,21-22)

„Şi a luat Iob un ciob ca să se scarpine şi stătea pe o grămadă de gunoi în afara oraşului. Atunci soţia lui i-a zis: Ţii în continuare la statornicia ta? Blestemă-l pe Dumnezeu şi mori!” (Iob 2, 8-9)

„Dar eu ştiu că cel care mă va salva este viu şi că el, în ziua cea din urmă, va ridica iar din praf această piele a mea care se destramă. Şi afară din trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu. Pe el îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, nu ai altuia. După acest moment, măruntaiele mele tânjesc.” (Iob 19,25-27)

„Şi Iob a mai trăit după aceia încă o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi a murit Iob bătrân şi încărcat de zile.” (Iob 42,16-17)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, la tine se află toate misterele vieţii. Tu ştii când ne creezi, tu ştii

pentru ce ne fixezi un anume plan. Ajută-ne să găsim mereu răspunsuri la tine şi în tine. Amin.

Cartea PsalmilorPrezentare:

Orice popor are literatura sa, în care se înscrie şi poezia. Adevărata poezie a Israelului s-a păstrat în ceea ce Sfânta Scriptură numeşte cartea Psalmilor. Compuse sub truda greutăţilor, a exilului, sub inspiraţia bucuriei libertăţii sau a pietăţii de la templu, psalmii sunt cartea de rugăciuni a poporului evreu, dar şi a celui creştin. Din acest motiv, această carte este cel mai fracvent folosită atât în liturgia de la templu cât şi în cea creştină.

Biblia ebraică dă cărţii psalmilor denumirea de „Cartea laudelor”, pe când Septuaginta o numeşte „Cartea psalmilor”, expresie care provine din „psalmos, care însemna acordarea instrumentelor sau chiar melodia care acompania rugăciunea şi „psalterion”, care era instrumentul cu coarde care acompania psalmul ca atare.

Nu are un autor comun, după cum nu are nici un timp anume când a apărut. Cartea Psalmilor s-a format în mod progresiv începând din timpul regelui david (sec. al X-lea) şi terminând cu sec. al III-lea î.C. Datorită rolului jucat de David, ca organizator al cultului de la templu, ca model al dreptului persecutat, ca păcătos căit, dar şi chip al Mesiei, el este considerat a fi autorul unui mare număr de psalmi. Pe lângă David, psalmii îi mai au ca autori pe Asaf, fiii lui Core, Solomon, Moise, Heman şi Etan.

Cartea Psalmilor este formată dintr-un număr de 150 de psalmi, clasificaţi astfel:1. După modelul celor cinci cărţi din Pentateuh:

- 1-41: cartea întâi;- 42-72: cartea a doua;- 73-89: cartea a treia;- 90-106: cartea a patra;- 107-150: cartea a cincea.

2. După numele lui Dumnezeu folosit:- 3-41; 90-150: Iahve (Domnul);- 42-83: Elohim (Dumnezeu).

3. După genurile literare:- Psalmi sub formă de imn (46; 47; 48; 76; 87; 93; 96-98)- Psalmi de cerere (3; 5-7; 12;17; 22; 28; 44; 51; 60; 74; 80; 83; 85; 102; 106; 123; 129; 137)- Psalmi de mulţumire (18; 21; 30; 33; 34; 40; 65-68; 116; 118)Psalmii cuprind în ei înşişi adevărate comori, expresii teologice, adevăruri vetero

testamentare, idei despre Dumnezeu, despre demnitatea omnului, despre creaţie, despre viitorul poporului israelit şi despre rugăciune.

Psalmii constituie rugăciunea Sfintei Scripturi. Cu ei s-au rugat regii, profeţii, Isus, Fecioara Maria, apostolii, Biserica primară. Ei stau şi la baza rugăciunii Bisericii. Rugăciunea Laudelor, Ora Medie, Vesperele, Oficiul lecturilor şi Completoriul, toate au în componenţă psalmi. Tot ceea ce era speranţă în psalmii recitaţi de personalităţile Vechiului Testament, a devenit împlinire în persoana lui Isus Cristos. El înglobează în sine toate aşteptările şi dă toate răspunsurile.

Prin psalmi se aduc laude lui Dumnezeu, Tatăl, este adorat, invocat, rugat etc. Psalmii sunt mijlocul prin care credinciosul „se dezlănţuie”. Sentimentele sunt în largul lor.

Pe lângă psalmii imnuri, de cerere şi de mulţumire, mai sunt psalmi regali, de cult, mesianici, aleluiatici, sapienţiali.

Cartea Psalmilor constituie comoara tuturor generaţiilor, din toate vremurile.

Obiectiv:Convingerea că psalmii constituie rugăciunea prin excelenţă a credinciosului.

Învăţătură:Atunci când cultul adus lui Dumnezeu s-a mutat de la cortul alianţei la templu din Ierusalim,

când templu a devenit locul prin excelenţă a prezenţei lui Dumnezeu, răspunsul evreului, fie preot,

fie om simplu, a fost pe măsură. Psalmii pot fi consideraţi mai degrabă replica spontană dată lui Dumnezeu de un personaj anume, într-un context bine definit. În acest fel devine David autorul unui mare număr de psalmi. Momentele de bucurie, care alternau cu momente de tristeţe, de remuşcare, l-au determinat să compună unele dintre cele mai mişcătoare texte. Poporul evreu aflat şi el la culmea disperării văzându-şi templul dărămat în timpul robiei babiloniene, devine şi el autor al unor texte pline de sentimente adevărate.

Biserica a preluat această comoară a Vechiului Testament şi nu există celebrare liturgică fără să se cânte sau să se proclame un psalm. Prin faptul că, după prima lectură urmează în mod obligatoriu un psalm, Biserica a dorit ca acest psalm să fie considerat răspunsul pe care creştinul participant la misterele divine îl dă Cuvântului lui Dumnezeu şi el proclamat.

Psalmii sunt „poeziile” cele mai studiate, comentate, discutate, recitate etc, de când au fost scrişi până astăzi. Rămân în continuare un izvor nesecat de inspiraţie şi de rugăciune, adevărate monumente de inspiraţie divină.

Practic:- Faceţi un concurs la nivel de parohie care să constea în cântarea psalmului de la Sfânta

Liturghie fără a fi repetată de două ori aceeaşi melodie. Câştigă cel care a reuşit să cânte psalmul pe cât mai multe melodii într-un timp fixat dinainte.

- Citiţi din psalmi şi încercaţi să discutaţi la nivel de grup despre frumuseţile pe care le conţin. Trebuie avut în vedere cui se adresează, cine este personajul care l-a propus şi ce mesaj vrea să transmită.

- Scrieţi fragmente din psalmi pe foi mici şi trageţi-le la sorţi. Precizaţi cu aproximaţie cine este autorul şi în ce context a fost compus.

- Citiţi un psalm la întâmplare şi notaţi toate sentimentele pe care vrea să le transmită. Încercaţi apoi să compuneţi o rugăciune folosindu-vă de sentimentele extrase din psalm.

Texte de referinţă:„Domnul este păstorul meu,nu voi duce lipsă de nimic;el mă paşte pe păşuni verzi,mă conduce la ape de odihnă,îmi înviorează sufletul.Mă călăuzeşte pe cărări drepte,de dragul numelui său.Chiar dacă ar fi să umbluprin valea întunecată a morţii,nu mă tem de nici un rău,căci tu eşti cu mine,toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.Tu pregăteşti masă pentru mineîn faţa duşmanilor mei,îmi ungi capul cu untdelemnşi paharul meu e plin de se revarsă.Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţiîn toate zilele vieţii meleşi voi locui în casa Domnuluipână la sfârşitul zilelor mele.” (Ps 22(23)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul. Slava ta s-a

înălţat mai presus de ceruri... cât de minunat este numele tău pe tot pământul. Amin.

Cartea ProverbelorPrezentare:

Cartea Proverbelor este o adevărată sinteză a înţelepciunii poporului ales. În ea găsim diferite cugetări, aforisme şi maxime provenite numai din experienţa vieţii de zi cu zi. Scopul lor este acela de a-l conduce pe om la adevărata înţelepciune care este Dumnezeu.

Titlul cărţii provine de la cuvântul ebraic „mashal” şi înseamnă similitudine, asemănare, proverb. În sens strict, proverbul este o cugetarea scurtă, dar care scoate în evidenţă un adevăr incontestabil. Este o formă literară care exprimă în termeni simpli, concişi, prin asemănări, comparaţii, parabole sau pilde, adevăruri care ţin de bunul simţ.

Cartea începe să prindă contur în timpul regelui Solomon şi se definitivează abia în secolul al V-lea în Regatul lui Iuda. Pentru că Solomon a fost persoana cea mai influientă a vremii şi pentru că nu a cerut lui Dumnezeu altceva decât înţelepciune, cea mai mare parte din cartea Proverbelor este atribuită lui Solomon.

După cum se prezintă, cartea Proverbelor este un veritabil ghid pentru a avea succes în viaţă. Cartea îşi propune să înveţe diverse categorii de oameni care este adevărata înţelepciune.

Are în componenţa sa un număr de 31 de capitole, împărţite astfel:- 1,1-9,18: elogiază înţelepciunea şi roadele ei (autor anonim);- 10,1-22,16: reguli de comportament (atribuite lui Solomon);- 22,17-24,34: datorii faţă de aproapele (atribuite unui grup de înţelepţi)- 25-29: diferite maxime culese de oamenii regelui Ezechia (atribuite unui grup de înţelepţi);- 30,1-14: despre înţelepciunea divină şi mediocritatea omului (atribuită lui Agur);- 30,15-33: maxime cu subiecte diverse (autor anonim);- 31,1-9: instrucţiuni în folosul regilor (atribuită regelui Lemuel);- 31,10-31: poem care elogiază soţia virtuoasă (autor anonim).

Pentru că s-a format de-a lungul unei perioade atât de lungi, cartea Proverbelor cunoaşte un progres vădit în ceea ce priveşte conţinutul. În partea de mijloc predomină tonul unei înţelepciuni umane şi profane, se simte doar o uşoară tendinţă spre un caracter religios.

Ideile frecvente sunt: Dumnezeu răsplăteşte adevărul, caritatea, curăţia inimii şi umilinţa. Pedepseşte însă viciile care se opun acestor virtuţi. Virtutea în general trebuie să conducă la frica de Dumnezeu, frică nu de pedeapsa lui, ci o frică filială, specifică fricii copilului faţă de părinţi. După cum reiese din cartea Proverbelor, fericirea sau nenorocirea fiecăruia depind în cea ma mare parte de relaţia cu Legea lui Dumnezeu sau de dispreţul faţă de ea.

Fiind o carte cu multe proverbe ce ţin de bunul simţ, o ideea des întâlnită este şi aceea a stăpânirii de sine. Concret: sobrietate în folosirea hranei şi a băuturii, controlul asupra limbii, onestitatea în afaceri, fidelitatea în căsătorie, corectitudinea la judecată, importanţa pomenii. Toate acestea, pentru a fi autentice, trebuie să pornească din credinţă.

Dincolo de aspectul literar pe care îl conţine cartea Proverbelor, fiind o carte a Sfintei Scripturi, este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului său. Din acest punct de vedere, cartea devine şi tezaurul nostru, al creştinilor, substratul uman de la care pornesc cele mai multe din proverbe fiind comun tuturor.

Obiectiv:Să nu ne supărăm când cineva ne atrage atenţia spunându-ne că am greşit.

Învăţătură:Există o vorbă care spune că nimeni nu se naşte înţelept. Înţelepciunea se dobândeşte pe

parcursul vieţii. Putem afirma că fiind multe perioadele vieţii, multe sunt şi posibilităţile în care să dobândim înţelepciune. Este o înţelepciune specifică copiilor, adolescenţilor, tinerilor, oamenilor maturi, vârstnicilor. În fiecare din aceste etape omul are de învăţat. O face ascultând de alţii, din cărţi, din natură etc., dar învaţă. La rândul său, procesul de învăţare presupune şi eroarea, de aceea e

necesară o intervenţie din afară. Aici se poate vorbi de rolul părinţilor, al profesorului, al preotului, al naturii.

Cartea Proverbelor vine în întâmpinarea omului propunându-i formule de înţelepciune scurte şi la obiect. Multe din ele se pot memora şi pot fi amintite în diverse împrejurări. Autenticitatea lor provine din faptul că pornesc de la viaţă, prezintă o experienţă de viaţă. Le putem numi fără să greşim „pilule de înţelepciune”, „perle pentru viaţă” sau „formule de succes”. Oricum le-am numi, citite şi transpuse în viaţă, schimbă viaţa, o fac mai frumoasă.

Dacă Vechiul Testament ar fi avut numai aceată carte, ar fi fost suficient să ne facem o imagine asupra Creatorului lumii, asupra lui Dumnezeue care se îngrijeşte de creaţia sa, asupra misterului omului, asupra chemării lui la o viaţă autentică, asupra importanţei respectării Legii.

Imaginea cea mai potrivită pentru cel care propune această carte este aceea a bunicului care dă sfat nepotului, o imagine atât de prezentă în literatura noastră de profil. Proverbele vor prinde nu doar viaţă prin gura bunicului, dar vor avea şi autoritate pentru că provin din experienţa trăită a lui.

Practic:- Improvizaţi o sală în care, aşezaţi direct pe podea, cineva care să imite un bătrân venerabil,

să citească din cartea Proverbelor.- Identificaţi câteva teme şi căutaţi proverbele care să se potrivească. Comentaţi apoi

valabilitatea adevărurilor pe care le prezintă.- Folosindu-vă de câteva proverbe, faceţi un concurs de oratorie. Va câştiga cel mai bun

orator.- Fixaţi o periadă de cinci minute în care fiecare să-şi aleagă proverbele care l-au marcat cel

mai mult. Discutaţi apoi la nivel de grup pentru ce aţi ales anumite proverbe şi nu altele. - Ce legătură se poate face între bancuri şi proverbe?- Inspirându-vă din experienţa de viaţă personală, compuneţi şi voi câteva proverbe.

Texte de referinţă:„Pildele lui Solomon, fiul lui David folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a

stăpânirii de sine, pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, pentru o judecată corectă celor cu gând bun, tânărului cunoaştere şi gândire corectă... Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.” (Prov 1,1-4.7)

„Pune-ţi încrederea în Domnul din toată inima ta şi nu te baza pe priceperea ta.” (Prov 3,5)„Puţin somn, mai aţipesc puţin, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate! Iată vine

sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va fi recolta ta de la seceriş ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.” (Prov 6,10-11)

„Cel care umblă în dreptate, se teme de Domnul, iar cel care merge pe căi greşite îl dispreţuieşte pe Domnul. În gura celui nebun este nuiaua mândriei, buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. Unde nu sunt boi, staului este gol, însă puterea boilor mult folos aduce. Martorul care spune adevărul, nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni. ” (Prov 14,2-5)

„Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor. Celui care batjocorăţte nu-i place dojana, de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.” (Prov 15, 11-12)

„Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne bună de mâncat, dar cu ceartă.” (Prov 17,1)

„Sufletul celui rău caută răutatea, iar aproapele lui nu găseşte milă în ochii lui.” (Prov 21,10) Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, două lucruri cer de la tine; nu mă lăsa de izbelişte înainte de a muri,... sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care îmi este folositoare. Amin (cf. Prov 30,30,7-8)

Cartea Ecleziastului (Qohelet)

Prezentare:Spre deosebire de cartea Proverbelor, cartea Ecleziastului prezintă reflecţiile personale ale

autorului asupra contradicţiilor din viaţă. De multe ori omul nu înţelege pentru ce viaţa este aşa şi nu altfel, aceasta pentru că are o înţelepciune limitată. Are totuşi clădită în sine speranţa unui viitor mai bun, doar dacă se încrede în Dumnezeu.

Numele cărţii provine de la cuvântul grec „ekklesiastes”, care traduce cuvântul ebraic „qahal”, care înseamnă adunare. Sensul care ne interesează pe noi este „cel care vorbeşte unei adunări”, predicator, orator. Ca atare Ecleziastul sau Qohelet nu este un nume propriu, ci numele unei funcţii. Carea se citea mai ales cu ocazia Sărbătorii Corturilor şi avea rolul de a aminti evreilor că viaţa, cu plăcerile şi bucuriile ei este trecătoare.

Deşi pare că îl are ca autor pe Solomon, cartea este scrisă de un israelit învăţat din Palestina, probabil la Ierusalim, în limba aramaică, în secolul al III-lea î.C. Autorul doar se foloseşte de numele lui Solomon pentru a da autoritate cărţii, dar nu el este autorul adevărat, mai ales că Solomon nu era un fatalist al vieţii, aşa cum dă impresia că este autorul cărţii Ecleziastului. Cu toate acestea, chiar şi autorul cărţii, nu este un materialist, aşa cum se pare, ci şi el îşi mărturiseşte credinţa în Dumnezeu şi îşi raportează viaţa la el.

Cartea are la bază trei idei: viaţa e plină de contradicţii; numai Dumnezeu cunoaşte bine sensul toturor celor care există şi omul e capabil să descopere voinţa lui Dumnezeu în mod progresiv.

Are 12 capitole structurate astfel:- 1,1-11: prolog;- 1,12-3,22: examinarea lucrurilor temporale;- 4,1-7,29: analiza relaţiilor economice ale omului în raport cu viaţa;- 8,1-12,7: limita înţelepciunii umane- 12,8-14: epilogul

Cel care deschide pentru prima dată cartea Ecleziastului va constata încă din start o viziune pesimistă asupra vieţii: „Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate sunt deşertăciuni.” (Ecl 1,2) Ca atare, nimic nu este nou sub soare. Omul trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu de tot ceea ce face. Chiar relaţiile dintre oameni suferă atât de mult din cauza nesincerităţii, a înşelăciunilor de multe feluri, a dezamăgirilor. Toate în viaţă sunt trecătoare, sensul adevărat al tuturor îl ştie numai Dumnezeu. Expresia „deşertăciunea lucrurilor omeneşti” apare în carte de 25 de ori. Totul e deşertăciune. Ştiinţa, bogăţia, iubire, viaţă ca atare, toate se succed, iar la sfârşit vine bătrâneţea, boala şi apoi moartea. Moartea este locul comun în care se întâlesc toţi: bogaţi şi săraci, înţelepţi şi nebuni, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni.

Pentru cititorul neavizat, cartea Ecleziastului poate însemna o adevărată tragedie. Dacă toate sunt aşa cum sunt, care mai este sensul vieţii? Pentru ce ne-a mai creat Dumnezeu? Doar ca în final toţi să fim distruşi?

Prin viziunea pe care o propune, autorul vrea să schimbe ideea răsplăţii comunitare şi să-l conducă pe om la conştientizarea responsabilităţii proprii. Răsplata omului nu este în lumea aceasta, nici nu este omul cel care poate să dea răsplata, ci singura răsplată este la Dumnezeu, după această viaţă. El a creat totul, în mâna lui sunt toate, toate depind de el. El este raţiunea pentru care există tot ceea ce există şi tot ceea ce există îşi are desăvârşirea doar în el. Obiectiv:

Ceea ce nu este deşertăciune în viaţă este ceea ce facem pentru Dumnezeu.

Învăţătură:Aparent totul în această viaţă este deşertăciune. Chiar şi viaţa de rugăciune, faptele bune,

corectitudinea în relaţia cu aproapele etc, de multe ori sunt puse la îndoială. Celor „buni” le merge

de multe ori rău, pe când celor „răi” le merge atât de bine. Bogăţiile acestui pământ sunt posedate doar de câţiva oameni, foarte mulţi trăind la pragul sărăciei. Paradoxal, cei care se îngrijesc mai mult de sănătatea proprie, se îmbolnăvesc mai mult, iar cei care au diferite vicii, nu suferă de nici o boală. Cei care îl caută pe Dumnezeu-Iubire sunt persecutaţi, iar cei care nu-l caută sunt preferaţi. În toate aceste paradoxuri avem toate motivele să credem că o ierarhie a priorităţilor există. Toate au un scop bine precizat de Creator. Nimic nu este întâmplător din ceea ce ni se întâmplă. Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan de iubire. Este cel mai nobil aspect care poate şi trebuie subliniat. Că mijloacele pentru împlinirea acestui plan sunt de cele mai multe ori paradoxale şi acesta este un mister. Cel care are o credinţă adevărată nu-şi pune multe întrebări. Iar cei care îşi pun întrebări, oricum nu găsesc răspunsul, pentru că de cele mai multe ori răspunsul este la Dumnezeu. Singură credinţa trebuie să fie aceea care să călăuzească viaţa omului pe pământ spre Dumnezeu. Ceea ce este făcut din credinţă nu poate fi deşertăciune, pentru că Dumnezeu nu se dezice. Istoria ne este martoră.

Practic:- Comentaţi: „Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate sunt deşertăciuni!” (Ecl 1,2)- Din perspectiva cărţii Eclaziastului, ce legătură există între respectarea Legii şi răsplată?- Găsiţi asemănări între atitudinea farizeilor şi cărturarilor din evanghelie şi anumite atitudini

din cartea Ecleziastului.- Citiţi Ecl 3,1-8 şi discutaţi la nivel de grup ceea ce vă sugerează?- Discutaţi la nivel de grup despre deşertăciunea păcatului.- În viziunea cărţii Eclaziastului, cum consideraţi sacramentele?

Texte de referinţă:„Pentru orice lucru este un moment prielnic şi timp pentru orice lucru de sub cer. Este un

timp ca să te naşti şi un timp ca să mori, un timp ca să sădeşti şi un timp ca să culegi ceea ce ai sădit. Este un timp ca să răneşti şi un timp ca să vindeci, un timp ca să dărâmi şi un timp ca să construieşti. Este un timp ca să plângi şi un timp ca să râzi, un timp ca să jeleşti şi un timp să te distrezi. Este un timp ca să arunci pietre şi un timp ca să le aduni. Este un timp în care să îmbrăţişezi şi un timp în care să fugi de îmbrăţişare. Este un timp în care să aduni şi un timp în care să risipeşti. Este un timp în care să păstrezi şi un timp în care să arunci. Este un timp în care să rupi şi un timp în care să coşi, este un timp în care să vorbeşti şi un timp în care să taci. Este un timp în care să iubeşti şi un timp în care să urăşti. Este un timp pentru a face război şi un timp pentru pace.” (Ecl 3,1-8)

„Nu te grăbi să-ţi deschizi gura şi inima să nu-ţi scoată vreo vorbă înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ. Pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine. Visurile vin din multele tale griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu nu pierde din vedere să-l împlineşti, pentru că nebunii nu au nici o trecere, tu însă împlineşte ceea ce ai promis.” (Ecl 5,1-2)

„O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte parfumuri, puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun este la stânga. La fel, celui nebun, când merge pe drum îi lipseşte adevărata înţelepciune, iar toată lumea zice: Este nebun! Dacă mânia conducătorului tău se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău, căci firea calmă înlătură mari neajunsuri. Am mai văzut încă un rău sub soare, ca o greşeală care porneşte de la conducător: Nebunul este pus la responsabilităţi înalte, iar cei vrednici stau la locurile de jos.” (Ecl 10, 1-6)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu dai sens creaţiei tale. Ajută-ne să înţelegem care este voinţa ta cu

noi, pentru a nu cădea în disperare. Amin.

Cartea Cântarea CântărilorPrezentare:

Nu întâmplător această carte este numită „Cântarea Cântărilor”. Este cel mai frumos cântec, format parcă din mai multe strofe pline de iubire. Iubirea este înte un tânăr şi o tânără care se întâlnesc, se rătăcesc, se caută şi, în final, se regăsesc. O adevărată poveste de dragoste curată, un poem de iubire. Oricine s-ar fi aşteptat să găsească în Sfânta Scriptură cărţi despre spiritualitate, morală, pastorală, dogmatică etc, dar un poem de iubire, poate mai puţin. Şi totuşi ea există. Face parte din canonul Sfintei Scripturi. E o carte acceptată şi de Septuagintă şi de Vulgată. O acceptă şi Biserica Creştină şi se bucură să-i poată descoperi adevăratele sensuri.

Se numeşte astfel pentru că este cea mai frumoasă dintre cântări, este regina cântărilor. Din ea citeau evreii în ultima zi de Paşti.

Aparţine grupului de cărţi sapienţiale pentru că, asemenea şi altor cărţi din Sfânta Scriptură, şi aceasta a fost atribuită lui Solomon. Aparţine cărţilor sapienţiale şi pentru faptul că tratează una dintre cele mai sensibile probleme ale vieţii: iubirea. A ajuns în forma pe care o are astăzi undeva pe la începutul secolului al IV-lea î.C. Oricum autorul este un înţelept.

Pentru lumea noastră de astăzi, mai ales pentru cultura din care facem noi, ca popor parte, cartea Cântarea Cântărilor pare puţin şocantă. Face parte mai degrabă din seria romanelor de dragoste. Cu toate acestea ea are şi un caracter profund simbolic.

Cartea are 14 capitole, împărţite astfel:- 1,1-4: titlul şi prologul;- 1,5-2,7: primul poem;- 2,8-3,5: al doilea poem;- 3,6-5,1: al treilea poem;- 5,2-6,3: al patrulea poem;- 6,4-8,5: al cincilea poem;- 8,6-7: epilogul;- 8,8-14: adaos.

Cartea vorbeşte despre o tânără care este adusă dintr-un mediu de la ţară la palatul regelui Solomon. Împăratul o doreşte în căsătorie, ea însă vrea să rămână fidelă prietenului ei. Nu o impresionează nimic din cele pe care le vede la rege, nici din splendoarea palatului, nici corul prin care regele încearcă s-o ademenească. Renunţă la toate şi se întoarece la prietenul ei, un păstor.

Pe parcursul istorie cartea Cântarea Cântărilor a avut interpretări diverse:Mai întâi se poate vorbi de o interpretare alegorică. În acest caz, iubirea dintre cei doi tineri

este simbolul iubirii dintre Dumnezeu şi poporul său sau invers, a poporulu faţă de Dumnezeu. Creştinii au văzut în această alegorie iubirea dintre mirele Isus Cristos şi mireasa sa, Biserica.

Există apoi o interpretare literală, care scoate în evidenţă că poemul din Cântarea Cântărilor, în mod intenţionat a fost lăsat astfel tocmai pentru a exalta şi evidenţia iubirea umană aşa cum a voit-o şi a creat-o Dumnezeu, iubire care conduce spre sacramentul Căsătoriei.

Obiectiv:Conştiinţa că iubirea este voită de Dumnezeu şi că devine păcat în momentul în care este

îndepărtată de la scopul pentru care a creat-o Dumnezeu.

Învăţătură:Într-o lume în care iubirea carnală, sexul, tinde să înlocuiască ierarhia valorilor, cartea

Cântarea Cântărilor are rolul de a lumina „această generaţie”, de a o orienta spre adevăratul sens al iubirii, spre Dumnezeu.

Cântarea Cântărilor aminteşte omului că Dumnezeu l-a vrut bărbat şi femeie şi că împreună sunt chemaţi să lucreze la mântuirea lor. (Preoţii, călugării, călugăriţele sunt o prefigurare a împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţie unde nu se căsătoreşte nimeni, unde vom fi ca îngerii cerului.)

Poemul prezintă trăiri pline de încărcătură emoţională. Cei doi se iubesc cu adevărat. Modalitatea în care sunt cântate toate trăirile emoţionale depăşeşte cu mult intenţiile ascunse ale multor filme din zilele noastre. Cântarea Cântărilor nu propune o lume falsă, o lume în care, prin sex, se poate rezolva orice. Nu propune nici măcar o filozofie, ci pur şi simplu e viaţă. O viaţă normală a doi tineri care se iubesc cu adevărat şi pentru asta doresc să fie împreună, se caută şi se bucură împreună. În acelaşi timp, nici nu ne prezintă doi tineri plini de gelozie unul faţă de celălalt. Iubirea dintre ei este sinceră şi conduce spre căsătorie. Este principalul scop pentru care Dumnezeu a sădit acest sentiment în oameni.

Am putea spune că cei doi tineri, prin iubirea pe care o au unul faţă de celălalt, ştiu să se respecte. Momentul întâlnirii este o bună ocazie în a-şi aprecia unul altuia părţile fizice cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. E un moment de apreciere şi nu de păcat. Se pare că cei doi tineri au noţiunea răului moral, de aceea se opresc la a cânta ce are celălalt mai frumos, punânt totuşi sentimentul iubirii curate pe primul loc.

Cântarea Cântărilor este un poem al curajului în vederea unei iubiri sincere, curate, care să se finalizeze prin sacramentul Căsătoriei, e un poem al respectului şi al aprecierilor sincere.

Practic:- Folosindu-vă de interpretarea alegorică, căutaţi mai multe înţelesuri pentru cartea Cântarea

Cântărilor.- Din cartea Cântarea Cântărilor rezultă că iubirea celor doi tineri unul faţă de celălalt este

mare şi sinceră. Înlocuiţi-l pe tânăr cu Isus Cristos şi pe tânără cu Biserica, după care încercaţi să faceţi un tabloul al iubirii dintre Cristos şi Biserică.

- În ce forme se poate vorbi despre iubirea lui Isus faţă de Biserică? Cum se manifestă această iubire?

- Faceţi o comparaţie între iubirea sinceră dintre cei doi tineri şi iubirea dintr-o familie după prima lună de căsătorie.

- Dacă ar fi să-l comparaţi pe tânărul din carte cu un personaj al zilelor noastre, cu cine l-aţi compara? Dar pe tânără? De ce?

- Descrieţi iubirea lui Dumnezeu faţă de fiecare dintre noi din perspectiva cărţii Cântarea Cântărilor.

Texte de referinţă:„Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! Regele m-a dus în magaziile sale: ne vom veseli

şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte! Neagră sunt, fele din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă, doar soarele este acela care m-a ars. Fiii mamei mele s-au mâniat, m-au trimis să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o. Spune-mi, iubitul meu, unde îşi paşti tu oile. Unde te odihneşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc în zadar pe la turmele prietenilor mei?” (Ct 1,1-6)

„Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete. Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Îmi place să stau la umbra mărului, dulce este rodul lui în gura mea.” (Ct 2,1-3)

„Marea nu poate stinge iubirea, nici râurile s-o potolescă; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins.” (Ct 8,7)

Rugăciune:Doamne, Dumnezule, tu ne-ai iubit cu o dragoste infinită şi ne-ai îndemnat să te iubim la fel.

Fă să avem faţă de tine o iubire sinceră. Amin.

Cartea ÎnţelepciuniiPrezentare:

Cartea cu acest titlu face parte din cărţile deuterocanonice, adică acceptată în canonul Sfintei Scripturi ceva mai târziu decât restul cărţilor. A fost folosită foarte mult mai ales în perioada Sfinţilor Părinţi, perioada de început a Bisericii.

Vulgata o numeşte „Cartea Înţelepciunii”, iar Septuaginta „Înţelepciunea lui Solomon”. Acesta este titlul pe care îl dau traducerile Bisericii Ortodoxe.

Din carte rezultă că autorul ar fi regele Solomon pentru că vorbeşte altor regi de pe poziţia de rege. Realitatea este alta, cartea nu este scrisă de regele Solomon, ci numai pusă sub autoritatea lui, datorită reputaţiei de om înţelept pe care a avut-o. Mai sigur, cartea este scrisă de un evreu care a trăit în perioada elenistă, dar care avea o puternică credinţă în Dumnezeu.

Autorul nu este nici pe departe un filozof, aşa cum ne-ar lăsa să înţelegem încă din titlul cărţi, nici un teolog, ci un simplu înţelept al vremii. El preia multe din conceptele specifice culturii şi gândirii eleniste şi le dă un caracter religios. Scrierea apare undeva pe la anul 50 î.C., ca reacţie la înmulţirea şcolilor filozofice, la dezvolarea ştiinţelor şi la impunerea credinţelor misterice (o credinţă specifică numai celor iniţiaţi). Intenţia fundamentală este aceea de a arăta că Dumnezeul evreilor este adevăratul Dumnezeu şi credinţa lor este cea autentică. În acest sens, autorul se foloseşte şi de un anumit bagaj de termeni specifici culturii eleniste.

Cartea este formată din 19 capitole, structurate astfel:- 1-5: rolul înţelepciunii în destinul omului;- 6-9: originea şi natura înţelepciunii şi mijloacele de a o dobândi;- 10-19: preamărirea înţelepciunii şi a lui Dumnezeu în istoria poporului ales.

Cartea Înţelepciunii vrea să scoată în evidenţă rolul înţelepciunii în viaţa omului. Din acest punct de vedere apar câteva teme importante privind doctrina despre Dumnezeu, problema răsplăţii, învierea trupului, doctrina despre înţelepciune, importanţa istoriei Israelului.

Dumnezeul despre care vorbeşte cartea Înţelepciunii este acelaşi despre care vorbesc şi celelalte cărţi ale Vechiului Testament: Dumnezeul lui Israel, Creatorul, stăpânul universului, înţelepciunea, bunătatea, sfinţenia etc. Toate acestea sunt folosite la formă superlativă. Problema răsplăţii apare în contextul distincţiei care este între trup şi suflet. Ideea nemuririi sufletului, una dintre ideile specifice gândirii greceşti, este legată direct de roadele înţelepciunii. Fiind faptele bune roadele înţelepciunii, ele devin automat fapte care izvorăsc din suflet, de aceea sufletul trebuie să se bucure de răsplată. În acest fel, şi înţelepciunea poate fi înţeleasă mult mai uşor ca un atribut al lui Dumnezeu. Ba mai mult, cartea Înţelepciunii o identifică cu Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu este înţelepciunea, este firesc ca roadele ei să fie bune, tocmai pentru că Dumnezeu este bun. Şi dacă Dumezeu este nemuritor, cine face faptele vieţii lui cu înţelepciune, le face de fapt cu Dumnezeu, iar Dumnezeu este nemuritor şi cel care va face faptele înţelepciunii, va fi nemuritor.

Reflectând cu înţelepciune la trecutul său, Israelul este invitat să nu repete faptele rele făcute, ci, folosindu-se de înţelepciune, să-ţi schimbe trecutul neplăcut.

Obiectiv:Conştiinţa că înţelepciunea se dobândeşte prin efort. Înţelepciunea este Dumnezeu-Duhul

Sfânt.

Învăţătură:Fiecăruia dintre noi i-ar place să ia numai decizii înţelepte. Acest lucru ar fi benefic nu doar

pentru noi ca persoane, ci şi pentru cei din jurul nostru, fie persoane, fie nu. În Sfânta Scriptură, ori de câte ori apre problema înţelepciunii, este legată de fiecare dată de Dumnezeu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi înţelept. Izvorul înţelepciunii este Dumnezeu. De Dumnezeu? Cum au ajuns oamenii să-ş dea seama de această realitate? Reflectând la cele deja existente. Astfel, poporul israelit, după ieşirea din Egipt realizează marele miracol pe care Dumnezeu îl face cu el. Îi simte prezenţa, îi aude glasul, primesc poruncile lui. Totul în jur e ceva ce depăşeşte simpla capacitate a

omului de a gândi. Atunci se întreabă: „Cine a făcut toate acestea?” Le-a făcut cel a cărui prezenţă ei o experimentase.

Orice om rămâne surprins în unele momente din viaţă, fie în faţa unui peisaj din natură, în faţa bunătăţii unui alt om, în faţa unui răspuns primit etc, „Dar cum poate fi totul atât de perfect?” se întreabă omul. Dacă există aceste „perfecţiuni”, cineva, cu de la sine putere le-a creat pe toate. În general, omul devine înţelept în timp; citind, experimentând, trăind etc. Singurul înţelept este Dumnezeu. El a organizat totul atât de minunat încât nu se poate spune: Apei acesteia i-ar fi stat mai bine să fie verde, decât albastră sau vara ar fi fost mai plăcută dacă ar fi avut zăpadă, sau crinul ar fi foat mai frumos dacă era negru. Dumnezeu a fixat aceste lucruri în acest fel datorită înţelepciunii sale, înţelepciune pe care cartea Înţelepciunii o identifică cu Dumnezeu, chiar dacă acest Dumnezeu este Duhul Sfânt, aşa cum se scoate deseori în evidenţă în Sfânta Scriptură.Dumnezeu a creat totul prin înţelepciunea sa, prin Duhul Sfânt. El este cel care merge alături de Tatăl şi de Fiul prin istoria omenirii. El este cel care îl susţine pe Isus în ceasul greu al încercărilor, el este curajul apostolilor şi al primilor martiri. El însufleţeşte, purifică şi întinereşte în fiecare moment Biserica şi o conduce spre întâlnirea definitivă cu Tatăl.

Practic:- Căutaţi în Sfânta Scriptură mai multe locuri în care se vorbeşte despre înţelepciune şi

încercaţi să precizaţi cu cine se identifică. - Găsiţi câteva diferenţe între înţelepciunea lui Dumnezeu şi înţelepciune omului.- Găsiţi adevăratele sensuri ale expresiilor „a avea minte” şi „a fi înţelept”. Se poate vorbi de

una şi aceeaşi realitate?- În ce condiţii este suficientă mintea pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia şi unde avem

nevoie de înţelepciune?- Cum comentaţi următoarea afirmaţie: „Nu ajunge să fii deştept. Trebuie să fii înţelept!”- Citiţi începutul capitolului trei din cartea Înţelepciunii şi precizaţi unde se foloseşte în cadrul

liturgiei Bisericii şi ce legătură are cu momentul respectiv.

Texte de referinţă:„Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii

celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare o mare nenorocire şi plecare lor dintre noi un prăpăd. Dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor ei au îndurat suferinţe, speranţa lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare va fi răsplata lor, căci Dumneeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de el. Ca pe aur în foc i-a încercat şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit. Vor străluci în ziua în care vor fi răsplătiţi şi ca nişte scântei care rămân pe mirişte, aşa vor fi. Vor judeca neamurile şi vor fi stăpâni peste popoare şi Domnul va locui printre ei în veci. Ei vor înţelege adevărul ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu el în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor săi.” (Înţ 3,1-9)

„Înţelepciunea ajunge cu repeziciune de la o parte la alta a pământului şi toate le face foarte bune. Mi-a fost dragă şi am căutat-o din tinereţea mea, şi am căutat s-o am de mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei.” (Înţ 8,1-2)

„Înţelepciunea l-a păzit pe primul om creat de Dumnezeu ca să fie părintele neamului omenesc, atunci când a fost creat primul. Ea l-a scos din păcatul lui şi i-a dat puterea să stăpânească peste toată făptura.” (Înţ 10,1-2)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, a ta este înţelepciunea, a ta este orânduirea pe care ai dat-o lumii.

Trimite-l pe Duhul Sfânt asupra noastră pentru a mări în noi înţelepciunea. Amin.

Cartea lui Ben SirahPrezentare:

Ca şi cartea Înţelepciunii şi cartea lui Ben Sirah face parte din cărţile deuterocanonice, fiind acceptată mult mai târziu în canonul oficial al Sfintei Scripturi. Pentru că era folosită pentru pregătirea catecumenilor şi a neofiţilor în Biserica de la început, cartea lui Ben Sirah se numea „Liber Ecclesiasticus”, carte bisericească. În limba greacă ea se prezintă cu titlul „Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (după numele autorului ei). Aceasta este şi originea titlului ei: „Ben Sirah”. În limba greacă „ben” înseamnă fiu.

Este cunoscut că în jurul anului 200 î.C., Palestina era condusă de greci. În acest fel, prin cultura lor, au căutat să facă o egalitate între tot ceea ce exista. Totul în natură era egal, oamenii la fel, iar zeii, cu toate rugăciunile şi jertfele aduse, nu aveau nici o influienţă asupra oamenilor. Erau tot atâtea idei care veneau în contrast cu ceea ce credeau evreii despre Dumnezeul alianţe, singurul Dumnezeu adevărat, care a dat Legea, care locuia în templul de la Ierusalim, dar care era prezent şi în întreaga creaţie. În acest fel era pusă în pericol nu numai credinţa evreilor, ci şi istoria lor.

Într-un astfel de context apare cartea lui Ben Sirah. Intenţia ei este de a arăta superioritatea înţelepciunii revelate, astfel ca orice om să înveţe să acţioneze nu doar după mintea pe care o are, ci şi după înţelepciunea pe care o primeşte de la Dumnezeu, dacă este deschis să o primească.

Autorul este Isus, fiul lui Sirah, care a trăit la Ierusalim în jurul anului 200 î.C. Ajunge să scrie această carte în urma lungii lui experienţe în respectarea Legii, prin fapte, rugăciuni şi meditaţii. Adresează aceast carte oricărui evreu dornic să respecte Legea lui Dumnezeu, dar şi oricărui om în general, care îl respectă pe Dumnezeu ca şi creator.

Cartea, aşa cum se prezintă este mai degrabă o meditaţie scrisă despre înţelepciune. Sunt atinse atâtea probleme ale vieţii, încât este greu de făcut chiar şi o împărţire. Astfel apar probleme legate de: prietenie, femei, conducători, moarte, sgârcenie, libertate, răsplată, creaţie, limbă, lene, jurăminte, adulter, sănătate, vin, banchete, călători, munci manuale şi intelectuale, stele, patriarhi, profeţi etc.

Are în componenţa sa 51 de capitole împărţite după cum urmează:- 1,1-16,23: natura înţelepciunii şi binefacerile pe care le aduce;- 16,24-23,27: Dumnezeu şi creaţia, omul şi comportamentul său moral;- 24,1-32,13: înţelepciunea în famile şi societate;- 32,14-42,14: viaşa virtuoasă;- 42,15-50,29: manifestarea înţelepciunii divine;- 51: apendice, o rugăciune de mulţumire şi un mic poem final.

Fiind o replică la dorinţa elenismului de a se impune în detrimentul credinţei revelate a Israelului, cartea lui Ben Sirah insistă asupra unor teme, ca: frica de Dumnezeu, respectul faţă de înţelepciune, Lege, cult, jertfe, preoţie, fidelitate faţă de exemplul înaintaşilor. Pe undeva acestea sunt şi ideile care i-au inspirat pe fraţii Macabei în revolta pe care au făcut-o împotriva conducerii eleniste a vremii. Acestea şi multe alte idei bune arată înţelepciunea de care poate da dovadă un evreu pios, dar şi un creştin bun.

Obiectiv:Însuşirea înţelepciunii adevărate

Învăţătură:Deşi nu face parte din canonul ebraic, cartea lui Ben Sirah i-a inspirat deseori pe rabini şi

chiar şi pe apostolul Iacob care foloseşte foarte multe expresii preluate din cartea lui. În faţa situaţiei umilitoare în care se afla poporul israelit, Ben Sirah este un exemplu, nu

numai de scriitor, ci şi de trăitor al credinţei, un mărturisitor. Dincolo de modalităţile de implementare ale elenismului, Ben Sirah are curajul să amintească israeliţilor care este adevărata înţelepciune, unde îşi află ea originea şi că nu trebuie ignorate trăirile părinţilor. Totul trebuie folosit. Ben Sirah face din istorie locul de întâlnire dintre înţelepciunea lui Dumnezeu şi mintea

omului. Aceasta din urmă luminată de înţelepciunea lui Dumnezeu trebuie să se schimbe. Însă pentru a se schimba este nevoie de asentiment. Trebuie să dea ceva în schimb, să se dea pe sine. Cine respectă Legea lui Dumnezeu, nu poate respecta în acelaşi timp şi legea grecilor care doreau schimbarea adevăratului Dumnezeu cu zeii păgâni. A-l lăsa pe adevăratul Dumnezeu la o parte este echivalent cu lipsa înţelepciunii, iar lipsa înţelepciunii înseamnă de cele mai multe ori lipsa iubirii fraţilor, închiderea în sine, prezenţa păcatului, şi în final pieirea omului.

Practic:- Precizaţi câteva din elementele comune ale cărţilor sapienţiale.- Care este ideea principală care străbate întreaga carte a lui Ben Sirah?- Faceţi o paralelă între discursurile lui Ben Sirah şi discursurile lui Isus Cristos. Încercaţi să

găsiţi puncte comune.- Citiţi Sir 7,28-31 şi observaţi în ce măsură se face Ben Sirah ecoul poruncii a parta a lui

Dumnezeu.- Ce v-a plăcut cel mai mult din cartea lui Ben Sirah?- Notaţi pe o bucată de hârtie câteva din problemele existente în comunitatea din care faceţi

parte şi căutaţi-le în cartea lui Ben Sirah. Care este părere lui?- Care credeţi că este înţelepciunea adevărată?

Texte de referinţă:„Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu el este din veac. Nisipul mărilor, picăturile

ploii şi zilele veşniciei, cine le poate număra? Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le poate cerceta? Înainte de toate a fost zidită înţelepciunea şi înţelegerea minţii a fost din totdeauna. Izvorul înţelepciunii este Cuvântul lui Dumnezeu cel de sus şi căile ei sunt porunci veşnice.” (Înţ 1,1-5)

„Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi purtaţi-vă astfel ca să vă mântuiţi. Căci Domnul l-a dat pe tată pentru fii şi a întărit judecata mamei pentru copii. Cel care îl cinsteşte pe tată se va curăţa de păcate şi asemenea celui care strânge comori este cel care o cinsteşte pe mama sa. Cel care îl cinsteşte pe tatăl său se va bucura de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi ascultat. Cel care îl laudă pe tatăl său va avea zile multe şi cel care se teme de Domnul o cinsteşte pe mama sa. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stapânitor va sluji celor care l-au născut.” (Înţ 3,1-7)

„Nu fă rele şi nu se va prinde răul de tine. Îndepărtează-te de nedreptate şi nedreptatea nu se va ţine de tine.” (Înţ 7,1-2)

„Muncitorul beţiv nu se va îmbogăţi; Cine dispreţuieşte puţinul pe care îl are vă rămâne imediat şi fără el.” (Înţ 19,1)

„Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaogi şi alte păcate; roagă-te pentru cele deja făcute. Ca de faţa şarpelui fugi de păcat, căci dacă te vei apropia de el, te va muşca. Dinţi de lei sunt dinţii lui care îi omoară sufletele oamenilor. (Înţ 21,1-3)

„Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am ridicat plăcută înaintea Domnului şi înaintea oamenilor: unirea dintre fraţi, iubirea dintre prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul. Şi trei lucruri a urât sufletul meu şi m-am scârbit foarte mult de viaţa lor: săracul mândru, bogatul mincinos şi bătrânul dedat desfrâului şi lipsit de înţelepciune. În tinereţile tale nu ai adunat şi cum vei avea la bătrâneţe?” (Înţ 25,1-5)

Rugăciune:Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum vrea ea şi

nu îngădui să cad din pricina ei. Îndepărtează ispita ochilor şi pofta trupului de la mine. Amin (cf. Înţ 23,1.4)

Cartea profetului AmosPrezentare:

Amos este unul din profeţii secolului al VIII-lea î.C. În timpul său poporul israelit se bucura de pace şi se părea că nimic nu apare la orizont care să bulverseze această linişte. Era totuşi o problemă. Fiind un timp de relativă linişte, economia ţării a început să se dezvolte. Bogăţia însă nu era împărţită în mod egal, ci o deţineau doar câţiva. Treptat au început să apară tot felul de nedreptăţi, care culminau cu pierderea multor procese din partea celor săraci. Cu alte cuvinte, nedreptatea era cuvântul de bază. Într-un astfel de context îşi exercită Amos misiunea de profet.

Cartea aparţine lui Amos, unul dintre cei doisprezece profeţi aşa-zişi minori. El este primul dintre profeţii scriitori. S-a născut şi a trăit la Tecoa, în Regatul lui Iuda, undeva la 10 km, de Betlehem. Aşa cum notează în cartea sa, Amos era un cultivator de sicomori. Este chemat de Dumnezeu şi trimis să exercite slujirea de profet în Regatul de Nord, în timpul regelui Ieroboam al II-lea (783-743 î.C.). Şi-a desfăşurat misiunea de profet la Betel şi a vorbit deseori împotriva clasei bogate şi corupte, precum şi împotriva regelui, drep pentru care a fost alungat din Israel. Astfel se încheie misiunea sa profetică.

Cartea are un număr de 9 capitole, structurate astfel:- 1-2: profeţii împotriva celor şase naţiuni, a lui Iuda şi a lui Israel;- 3-6: avertismente şi ameninţări faţă de nerespectarea alianţei;- 7,1-9,8: cele cinci viziuni vestitoare ale pedepsei iminente;- 9,9-15: restaurarea „casei” lui David.

Amos este un reprezentant al lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbea prin gura sa, aşa cum o făcuse altădată prin gura lui Moise. Fiind chemat cu o chemare specială, e sigur că Amos avea o relaţie specială cu Dumnezeu. Pentru el, Dumnezeu este cel atotputernic, creatorul, stăpânul suprem a toate, dreptatea prin excelenţă. În acest sens face din dreptate, virtutea forte a mandatului său de profet.

Păcătuind împotriva dreptăţii, neţinând cont de dreptatea socială, poporul ales se face vinovat şi va fi judecat. Alianţa va fi distrusă, iar poporul va deveni duşmanul oficial al lui Dumnezeu.

Chiar şi cultul îşi pierduse din substanţă. Bogaţii participau la rugăciunea de la templu, respectau riturile exterioare, dar nu erau sinceri în inima lor, ca atare s-au îndepărtat şi de cultul sincer pe care îl aduceau înaintaşii lor la templul din Ierusalim.

Având un oarecare confort social, conducătorii poporului nu mai ţin cont de cuvintele profeţilor, chiar îi persecută, prin aceasta persecutându-l şi refuzându-l pe Dumnezeu. Cu Amos începe seria profeţilor al căror cuvânt nu are valoare în faţa celor care îl încalcă.

Obiectiv:Îndepărtarea nedreptăţilor din mijlocul nostru şi din viaţa noastră.

Învăţătură:Dumnezeu i-a ales şi i-a trimis pe profeţi ori de câte ori nu era respectată Legea, cu tot ceea

ce presupune ea. Nedreptatea faţă de cel sărac era una dintre multele şi marile încălcări ale Legii. O problemă atât de comună zilelor noastre! Într-un astfel de context Dumnezeu nu poate accepta ca cel care nu are nici un sprijin să sufere pe nedrept. Pe deasupra, poporul ales avea şi Legea care, în acest sens, în cartea Leviticului avea prescrieri clare faţă de cei săraci. Apare însă o problemă; pe timpul profetului Amos, în cadrul poporului israelit este un timp de pace. Oamenii nu mai sunt concentraţi asupra războiului, nu mai sunt nevoiţi să se apere. Singura lor preocupare este cum să aibă mai mult. Şi aceasta îi duce la închiderea în sine. Nu mai au duşmani exteriori şi devin ei duşmani pentru fraţii lor, de acelaşi neam cu ei. O mare nedreptate! Au uitat că şi ei au dus-o greu, că părinţii lor au dus-o greu în Egipt. Lucrurile pământeşti le-au cuprins inima. Nu mai au ochi pentru cei săraci, care nu au putut să se îmbogăţească pe nedrept ca şi ei.

În acest context singura salvare este la Dumnezeu. Iar Dumnezeu acţionează prin oameni, în cazul nostru, prin profeţi, prin Amos. Pentru a avea mai mult curaj şi pentru a nu fi influienţat de cei cunoscuţi, profetul nu acţionează în locul său de baştină. Din Regatul lui Iuda, merge în Regatul de Nord. Nedreptatea însă va persista. Oamenii continuă să fie aplecaţi mai mult asupra lor înşişi. Nu au nevoie de glasul lui Dumnezeu, auzit prin cel al profetului. În final, inima de tată a lui Dumnezeu va triumfa. Nu va pedepsi poporul, ci îi va da o nouă şansă...

Practic:- Există câteva asemănări între perioada în care activează profetul Amos şi timpurile pe care

le trăim astăzi. Care sunt şi ce semnificaţie au în lumina cărţii lui Amos?- Trasaţi cîteva din trăsăturile profetului Amos. - Ce însuşiri, pe care le-a avut profetul Amos, vi s-ar potrivi?- Dacă ar fi să-l pictaţi pe profetul Amos, cum l-aţi picta? Faceţi o descriere. - Găsiţi cîteva trăsături comune în ceea ce îl priveşte pe profetul Amos şi pe Isus Cristos.- Individualizaţi mesajul profetic al lui Amos şi încercaţi să-l împlementaţi şi în comunitatea

sau în grupul vostru.- Cum se pot îndepărta în sens strict nedreptăţile din milocul nostru?

Texte de referinţă:„Cuvintele lui Amos, unul dintre păstorii din Tecoa, ca a avut viziune pentru Israel în timpul

lui Ozia, regele lui Iuda, în vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel, doi ani înaintea cutremurului de pământ. Şi a spus: Când Domul va striga puternic din Sion şi din Ierusalim se va auzi glasul său, jalnice vor fi păşunile păstorilor şi uscat va fi vârful carmelului. Aşa zice Domnul: Pentru trei păcate ale Damascului, ba chiar pentru patru, nu mă voi întoarce, pentru că ei au sfărâmat Galaadul cu un tăvălug de fier. Pentru aceasta voi trimite foc asupra casei lui Hazael şi va arde palatele lui Ben-Hadad.” (Am 1,1-4)

„Ascultaţi cuvântul acesta pe care Domnul îl vorbeşte către voi, fii ai lui Israel, şi către tot neamul pe care l-a scos din Egipt, zicând: Numai pe voi v-am cunoscut din toate neamurile pământului; pentru aceasta vă voi pedepsi pe voi pentru toate fărădelegile voastre. Oare pot să meargă doi împreună fără să se înţeleagă mai întâi?... Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina sa profeţilor, slujitorilor lui.” (Am 3,1-3.7)

„Căci aşa zice Domnul către casa lui Israel: Căutaţi-mă şi veţi fi vii. Nu umblaţi după Betel şi în Ghilgal să nu intraţi şi să nu treceţi pe lângă Beer-Şeba, căci Ghilgalul va fi dus în robie şi Betelul va rămâne o nimica toată. Ci căutaţi pe Domnul ca să fiţi vii, ca nu cumva să dea flăcărilor casa lui Iosif, să fie arsă şi nimeni să nu o poată stinge din cei din Betel. (Am 5,4-6)

„L-am văzut pe Domnul stând lângă altar şi mi-a zis: Loveşte capetele stâlpilor ca să cadă tavanul, dărâmă-le peste capetele tuturor, iar pe cei ce vor scăpa, îi voi ucide cu sabia. Nimeni nu se va salva fugind şi nici unul nu-şi va salva viaţa! Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna mea îi va prinde, şi de se vor urca la cer şi de acolo îi voi da jos. Dacă se vor ascunde pe vârful Carmelului şi acolo îi voi prinde şi îi voi trage înapoi. De se vor ascunde dinaintea ochilor mei pe fundul mării, voi da poruncă şarpelui şi îi va muşca. În robie se vor duce înaintea duşmanilor lor, şi acolo voi da poruncă şi sabia îi va ucide, căci ochii mei eu îi aţintesc spre rău şi nu spre bine!Domnul Dumnezul sabaot se va atinge de pământ şi el se topeşte şi toţi locuitorii sunt cuprinşi de jale. Pământul se înalţă ca Nilul şi descreşte ca fluviul Egiptului. El a zidit locuinţele sale înalte în ceruri şi bolta de deasupra pământului a creat-o. El cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa pământului. Domnul este numele lui. (Am 9,1-6)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu eşti drept cu cei ce sunt drepţi şi îi ierţi pe cei nedrepţi dacă se

convertesc şi, cu suflet căit se întorc la tine. Dă-ne o inimă dreaptă. Amin.

Cartea profetului OseaPrezentare:

Profetul Osea trăieşte cam în aceeaşi perioadă cu profetul Amos. Ca şi Amos, şi Osea observă nesiguranţa politică şi religioasă a lui Israel. Din punct de vedere politic, se făceau alianţe când cu Egiptul, când cu Asiria, iar din punct de vedere religios, când îl slujeau pe Dumnezeul alianţei, când pe Baal. Deja în timpul lui Amos poporul era încercat de mari corupţii. Cei bogaţi îi asupreau pe cei săraci. Acest aspect a căpătat o amploare şi mai mare după moartea regelui Ieroboam al II-lea (+ 743 î.C.). În douăzeci de ani au fost pentru Israel şase regi, aproape toţi asasinaţi de succesorii lor. Aceasta însemna desigur o mare instabilitate politică, pradă uşoară pentru popoarele duşmane. Osea are de împlinit o misiune specială. El trebuie să fie glasul lui Dumnezeu în mijlocul acestei lumi pline de corupţie şi nedreptăţi sociale.

Concret, Osea îşi desfăşoară misiunea de profet în Israel între anii 745-725 î.C.Chemarea sa ca profet are un început destul de bizar, dar plin de semnificaţie. Dumnezeu îi

porunceşte să se căsătorească cu o prostituată din care se vor naşte trei copii. Aceştia primesc nume simbolice care arată infidelitatea poporului faţă de Legea lui Dumnezeu. După o perioadă relativ scurtă de căsătorie, soţia îl părăseşte, dar Dumnezeu îl inspiră să o reprimească înapoi. În acest fel, viaţa profetului devine un întreg mănunchi de profeţii.

Cartea este scrisă înainte de căderea Regatului de Nord (721 î.C.). Are 14 capitole, structurate astfel:

- 1-3: căsătoria lui Osea şi simbolismul ei;- 4-13: acuza lui Dumnezeu faţă de popor;- 14: chemarea poporului la convertire.

Căsătoria lui Osea nu este o ficţiune. E o realitate prin care Dumnezeu vrea să semnifice o altă realitate. Faptul că el o reprimeşte după despărţire lor arată iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de popor, chiar dacă acesta, asemenea prostituatea a păcătuit mult. Dumnezeu este fidel iubirii sale şi îl cheamă pe Israel din nou la respectarea alianţei. Nici Osea nu exclude ideea judecăţii. Poporul va da cont de greşelile făcute. Dacă nu se va converti, Domnul îl va judeca şi-l va pedepsi.

Osea evidenţiază în mod deosebit două idei: iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de poporul israelit şi judecata urmată de speranţa iertării.

Prostituata este simbolul poporului ales care l-a trădat de atâtea ori pe Dumnezeu. Căsătoria cu profetul este simbolul alianţei dintre Dumnezeu şi popor. Fuga prostituatei este simbolul fugii poporului de Legea lui Dumnezeu. Reprimirea ei devine simbol pentru reprimirea poporului pentru reînnoirea alianţei. Cei trei copii sunt semne care amintesc poporului de infidelităţile comise.

Iubirea la care îl îndeamnă Dumnezeu pe Osea faţă de soţia sa nu este o iubire din slăbiciune, ci e o iubire care arată multă înţelegere, e o iubire bazată pe iertare şi înţelegere, plină de sentiment, o iubire specifică numai lui Dumnezeu. Este iubirea care îl va conduce pe Isus Cristos pe Calvar şi de acolo la înviere. E o iubire care sfârşeşte biruind.

Obiectiv:O mai mare atenţie faţă de semnele prin care Dumnezeu ne vorbeşte.

Învăţătură:Cine citeşte neavizat, cel puţin partea de început a cărţii profetului Osea, riscă să creadă că

Dumnezeu a luat înapoi unul din marile daruri pe care le-a făcut omului: libertatea. Profetul Osea este îndemnat de Dumnezeu să se căsătorească cu Gomer, prostituata. Aşa că, nu a avut de ales. Şi în privinţa numelor celor trei copii, din nou nu are de ales. Îi numeşte aşa cum îi porunceşte Dumnezeu. După un timp, Gomer îl părăseşte pe Osea, întorcându-se la practicile ei, dar Dumnezeu îl îndeamnă pe Osea s-o reprimească ca soţie. Osea se supune şi o reprimeşte.

Dacă Dumnezeu se foloseşte de Osea pentru ca viaţa lui să devină o profeţie pentru Israel, înseamnă că viaţa de familie avea într-adevăr relevanţă pentru acesta. Era o imagine pe care poporul o înţelege mai uşor. Mai întâi, prostituatele erau păcătoase publice, ca atare excluse din comunitate.

Chiar şi cine se atingea de o prostituată se întina şi nu mai putea lua parte la cult. Osea, nu numai că se atinge de ea, dar trăieşte împreună cu ea, se căsătoreşte şi are copii cu ea. O imagine zguduitoare pentru acel timp! Poporul ar fi trebuit să citească mesajul pe care Dumnezeu voia să-l transmită prin profet, dar prea marea atenţie dată celor materiale îl îndepărtează de la esenţial; alianţa cu Dumnezeu. Nu mai este auzit glasul celui sărac, nu mai există dreptate, iar Dumnezeul alianţei este uşor schimbat cu zeii popoarelor păgâne. Atenţia poporului este distrasă de la adevărata Lege, de aceea Dumnezeu se foloseşte de orice mijloc pentru a-l reîntoarce şi al conştientiza din nou că este poporul ales. Iertare, milostivirea, sunt câteva din punctele tari ale lui Dumnezeu. El nu vrea distrugerea completă a poporului, ci convertirea lui. Prin profetul Osea, ca şi prin alţi profeţi, Dumnezeu vrea să excludă pedeapsa, vrea să o întârzie cât mai mult. Dar va reuşi poporul să se convertească?

Practic:- Cum vi se pare faptul că Dumnezeu se foloseşte şi de o prostituată pentru a transmite un

mesaj poporul ales?- Comentaţi împreună afirmaţia: „Dumnezeu ştie să scrie drept şi pe rânduri strâmbe”.- Este Osea profetul „lipsit de libertate”? Cum răspundeţi la această întrebare?- Faceţi o comparaţie între atitudinea prostituatei şi a poporului ales.- În ce măsură reuşeşte poporul ales „să citească” mesajul pe care Dumnezeu îl transmite prin

profetul Osea?- Având în vedere atitudinea multor farizei şi cărturari ( mai ales la capitolul milă), există vreo

legătură între mesajul profetic al lui Osea şi mesajul lui Isus Cristos? Detaliaţi! - Care sunt semnele prin care ne vorbeşte astăzi Dumnezeu?

Texte de referinţă:„Începutul cuvântului Domnului către Osea: Şi a vorbit Domnul către Osea: Ia-ţi de soţie o

femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată. Căci iată s-a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu. Şi a zis Domul către acesta: Pune-i numele Izreel! Căci iată puţin timp mai este şi eu voi răzbuna vărsările de sânge ale lui Israel asupra casei lui Iehu şi voi sfârşi regatul casei lui Israel. Şi atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui Izreel. Şi ea a rămas însărcinată şi a mai născut o fiică. Şi i-a zis atunci Domnul: Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca să-l iert de păcate... Şi ea a înţărcat-o pe Lo-Ruhama şi a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Şi a zis: Pune-i numele Lo-Ami (Nu este poporul meu), căci voi nu sunteţi poporul meu, iar eu nu sunt Dumnezeul vostru.” (Os 1,1-6.8-9)

„Veniţi să ne întoarcem către Domnul căci numai el, după ce ne-a rănit, ne vindecă, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile. Şi după două zile din nou ne va da viaţă, iar în ziua a treia zi ne va ridica iarăşi şi vom trăi în faţa lui. Să ne dăm silinţa să-l cunoaştem pe Domnul, căci venirea lui este sigură ca venirea zorilor. Căci el va veni la noi ca o ploaie timpurie şi ca o ploaie târzie care udă pământul. Ce să-ţi fac eu ţie, Efraime? Ce să-ţi fac eu ţie Israele, fiindcă dragostea ta se risipeşte ca norii de dimineaţă, ca roua care se ridică de timpuriu? Pentru aceasta i-am dărămat prin cuvântul profeţilor, i-am ucis prin vorba gurii mele, iar judecata mea s-a înălţat ca soarele.” (Os 6,1-5)

„O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi isteţ ca să pătrundă cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei nelegiuiţi se poticnesc şi cad.” (Os 14,10)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, întreaga creaţie vorbeşte despre atotputernicia ta. Ajută-ne să ştim să

citim semnele prin care ne vorbeşti, pentru a corespunde voinţei tale. Amin.

Cartea profetului MiheiaPrezentare:

Crescând puterea militară şi politică a Asiriei, posibilităţile materiale ales Israelului au început să scadă. În acest context, Ahaz, regele Regatului de Sud, în speranţa că va salva ţara, încheie o alianţă cu Asiria, dar devine vasalul ei. Ezechia, fiul său, care i-a urmat pe tron, ajutat şi de profetul Isaia a reuşit prin atitudinea sa faţă de Dumnezeu să menţină independenţa ţării. Într-un astfel de context îşi face apariţia profetul Miheia. El devine martorul căderii Samariei (721 î.C.) şi a primei invazii asiriene în Regatul de Sud, din anul 701 î.C.

Cartea poartă numele profetului Miheia, unul din cei doisprezece profeţi minori, care şi-a desfăşurat misiunea profetică pe la sfârşitul secolului al VIII-lea î.C. şi începutul secolului al VII-lea î.C. în ambele regate. Miheia se face glasul celor săraci, al celor exploataţi de bogaţi, de aceea nu ezită să demaşte iresponsabilitatea conducătorilor poporului, corupţia care strică relaţiile sociale, precum şi idolatria. Profetul este de asemenea şi împotriva falsei siguranţe de care dădeau dovadă mulţi din cei care păcătuiau, considerând că făcând parte din poporul ales, era de ajuns.

Dumnezeu este pregătit să-i judece pe conducătorii poporului pentru că şi-au permis să pună mâna pe casele şi câmpiile celor săraci, nesocotind drepturile de moştenire, jefuind pe străini şi pe văduve. Păcatul era strigător la cer. Prin natura sa cerea răzbunare. Dumnezeu însă îşi arată încă odată milostivirea şi promite poporuluiun rege-păstor, care s eva naşte din Betlehem-Efrata. Chiar dacă îl judecă, îl purifică prin suferinţă, Dumnezeu se milostiveşte de popor şi-l va învăţa să trăiască conform dreptăţii, să fie milostiv şi să se umilească în faţa sa.

Cartea are 7 capitole, structurate astfel:- 1-3: judecata şi condamnare lui Israel pentru nelegiuirile sale;- 4-5: promisiunea din partea lui Dumnezeu a unui rege-păstor;- 6,1-7,7: Dumnezeu cheamă poporul la judecată;- 7,8-20: motive de speranţă şi rugăciunea pentru popor.

Mesajul pe care îl transmite cartea lu Meheia este unul bazat pe judecata divină. Dumnezeu, stăpânul a toate nu poate suporta nelegiuirea, nedreptatea şi păcatul. Îl mişcă mai ales nedreptăţile faţă de cei săraci. Bogaţii cred că ceea ce posedă, au datorită credinţei lor în Dumnezeu, că bogăţia lor este semnul binecuvântării, dar se înşală. În acelaşi timp înşală şi poporul prin cuvinte care împiedică convertirea. Consideră credinţa în Dumnezeu un semn de slăbiciune, un refugiu pentru ca cei săraci să nu-i mai slujească. De aceea contracarează prin cuvintele lor cuvintele profetului care îndeamnă la convertire.

Apare şi ideea „restului sfânt” prin care Dumnezeu va continua binecuvântarea promisă şi din el se va naşte regele-păstor, care va aduce pacea adevărată. Condiţiile pe care Dumnezeu le pune pentru o trăire coerentă a alianţei sunt: împlinirea dreptăţii, căutarea bunătăţii şi viaţa plină de umilinţă înaintea lui Dumnezeu.

Obiectiv:Pentru a ne mântui nu e suficient să facem parte din Biserică prin Botez, ci trebuie să trăim

credinţa dând mărturie despre Dumnezeu.

Învăţătură:Ca şi în timpul profetului Miheia, şi astăzi sunt foarte mulţi creştini aşa-zişi „anonimi”, care

sunt înscrişi doar în Condica de botezuri de la parohie, ceea ce nu este suficient. Nu ajunge să ne numim creştini, ci trebuie să trăim ca şi creştini, dând mărturie despre credinţa noastră în Isus Cristos. Bogaţii din timpul profetului Miheia, profită de statutul de membru al poporului ales având impresia că e suficient ca să împlinească Legea lui Dumnezeu. Ceea ce urma, relaţia lor cu cei săraci, cu bunurile pământeşti, cu spiritul cultului etc, nu erau decât accidente în faţa marii siguranţe de „aleşi.” Astfel, numărul nelegiuirilor creşte. O nelegiuire o presupune pe o alta. Răbdare lui Dumneze este la capăt. Cineva trebuia să schimbe ceva. Iar Dumnezeu o făcuse de atâtea ori! Şi

continuă s-o facă din nou. Îi mustră pe conducători, pe preoţi, prin ei pe popor, îi ameninţă cu robia, dar poporul rămâne acelaşi.

Aparent, totul este zadarnic. Este nevoie de cineva care să ia totul asupra sa, toate fărădelegile, toate păcatele, este nevoie de un rege care să păstorească poporul, nu să-l subjuge şi să-l iubească cu o iubire sinceră şi veşnică. Aşa apare profeţia despre Mesia. Dumnezeu e hotărât să jertfească totul pentru a-şi duce la împlinire promisiunea. Logica lui este bazată pe dreptate, dar şi pe iubire. Pedepsei îi urmează binecuvântarea.

Profetul Miheia, prin limbajul său clar şi simplu se face interpretul voinţei lui Dumnezeu care cheamă încă odată poporul la convertire.

Practic:- Căutaţi câteva elemente comune profeţilor Amos, Osea şi Miheia.- Citiţi împreună începutul capitolului 5 şi precizaţi în context apare respectivul text în liturgia

Bisericii.- Faceţi o paralelă între modul de a acţiona specific lui Dumnezeu prin profeţi şi modul de a

acţiona în anumite momente părinţii vostri.- De ce consideraţi că era nevoie ca în timpul acestui profet să se facă promisiunea regelui-

păstor?- Aruncând o privire generală asupra cărţii profetului Miheia, faceţi o paralelă între

comportamentul poporului ales de atunci şi comportamentul multor creştini de astăzi.- În ce mod, demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, dobândită prin Botez poate deveni o

realitate exprimată prin fapte?

Texte de referinţă:„Cuvântul Domnului care a fost prin Miheia din Moşeret, în timpul domniei lui Iotam, Ahaz

şi Iezechia, regii lui Iuda, când a avut o viziune pentru Samaria şi Ierusalim. Ascultaţi, voi toate neamurile şi ia aminte pământule şi tot ce se află pe tine. Căci Domnul Dumnezeu va fi mărturie împotriva voastră, Domnul din templul cel sfânt al său. Căci iată Domnul va ieşi din lăcaşul său, se va coborî şi va veni peste înălţimile pământului. Munţii se vor topi în faţa lui ca ceara înaintea focului şi văile vor curge cum curg apele. Toate acestea vor fi din pricina fărădelegii lui Iacob şi a păcatului casei lui Iacob. Care este fărădeleagea lui Iacob? Oare nu Samaria? Şi care sunt înălţimile lui Iuda? Oare nu Ierusalimul?” (Mih 1,1-5)

„Şi tu, Betlehem-Efrata, deşi eşti cel mai mic între locuitorii lui Iuda, din tine se va naşte stăpânitor peste Israel, iar originea lui este de la început, din veşnicie. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când cea care trebuie să nască va naşte. Atunci ce a mai rămas din fraţii săi se vor întoarece la fiii lui Israel. El va fi mare şi va păstori poporul prin puterea Domnului, pentru gloria Domnului Dumnezeului său, şi toţi vor trăi fără grijă, iar puterea lui se va întinde până la marginile pământului. El însuşi va fi pacea noastră!„ (Mih 5,1-4)

„Ascultaţi ce zice Domnul: Scoală-te! Fă judecată cu munţii, iar colinele să audă glasul tău. Ascultaţi, voi munţilor, prezenţa Domnului şi voi neclintite temeli ale pământului! Domnul face judecată poporului său şi va vorbi împotriva lui Israel. Poporul meu! Spune-mi, ce ţi-am făcut eu ţie? Sau cu ce te-am împovărat? Răspunde-mi! Eu sunt cel care te-am scos din ţara Egiptului şi din casa robiei te-am răscumpărat şi ţi-am trimis înainte pe Moise, pe Aron şi pe Miriam! Poporul meu! Adu-ţi aminte de sfatul lui Balac, regele Moabului, şi ce i-a răspuns lui Balaam, fiul lui Peor, când tu ai mers de la Şitim până la Ghilfal, ca să cunoşti dreptate lui Dumnezeu. Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi cu ce mă voi pleca înaintea Domnului Dumnezeului celui Preaînalt?” (Mih 6, 1-6)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu eşti nespus de sincer cu poporul tău. Ajută-ne să fim sinceri în

împlinirea datoriilor noastre faţă de tine. Amin.

Cartea profetului IsaiaPrezentare:

Isaia este unul dintre cei mai mari profeţi ai poporului ales. S-a născut la Ierusalim, în jurul anului 765 î.C., într-un timp în care, datorită competenţei regelui Osia, Regatul de Nord era prosper. După moartea celor doi regi; Osia (regele lui Iuda) şi Ieroboam al II-lea (regele lui Israel), influenţa puterii Asiriei a început să se facă simţită. În regatul lui Iuda va ajuge la putere Ahaz, care, neascultând de Isaia, va încheia alianţă cu Asiria. Urmările acestei alianţe aveau să fie mult mai nefaste decât tot ceea ce trăise Israelul până în momentul dezbinării lui (931 î.C.). Ahaz, sub presiunea alianţei încheiate cu Asiria introduce cultul asirienilor în templul de la Ierusalim. Ca urmare, în loc să apere regatul de stăpânirea popoarelor păgâne, Ahaz devine vasalul lor.

Regele Ezechia (anul 715 î.C.), prin urcarea sa pe tron reuşeşete să stăvilească dominaţia asirienilor, trecând chiar la consolidarea templului şi la iniţierea unor reforme religioase profunde. I-a invitat pe toţi evreii să-l cinstească pe Dumnezeu doar la templu de la Ierusalim. A constuit tunelul Siloam prin care să alimenteze oraşul cu apă în caz de un asediu prelung al duşmanilor. În 701 î.C., ţinând cont şi de sfaturile lui Isaia, a îndepărtat dominaţia asiriană şi a început un timp de pace.

În aceste împrejurări istorice îşi desfăşoară activitatea profetul Isaia. El provine dintr-o familie de seamă de la Ierusalim. A primit vocaţia profetică în anul 742 î.C., anul morţii regelui Osia, când a luat sfârşit perioada de prosperitate din Israel. Isaia a primit de la Dumnezeu vocaţia de profet în condiţiile în care Iudeea trecea prin cea mai grea perioadă istorică. Şi aici, ca şi în Israel, corupţia era la rang înalt. De asemenea şi ipocrizia şi nedreptatea. Rolul lui Isaia era acela de a interveni în viaţa politică pentru a o călăuzi la realism şi la credinţa în Dumnezeu.

Cartea este scrisă în parte direct de Isaia, restul fiind completată de câţiva ucenici de-ai săi. (trei la număr, numiţi: Proto-Isaia, Deutero-Isaia şi Trito-Isaia.

Cartea are 66 de capitole, structurate astfel:- 1-6: ameninţări şi promisiuni faţă de Iuda şi Ierusalim;- 7-12: cartea lui Emanuel;- 13-23: oracole împotriva naţiunilor;- 24-27: apocalipsa lui Isaia;- 28-33: oracole de ameninţare şi promisiuni faţă de Iuda şi Israel;- 34-35: răzbunarea Sionului de către Domnul;- 36-39: apendice istoric: Isaia şi regele Ezechia;- 40-48: Israelul în Babilon;- 49-55: restaurarea Sionului;- 56-66: instaurarea împărăţiei universale a lui Dumnezeu.

Mesajul pe care vrea să-l transmită Isaia este unul destul de variat. Apar diverse teme, ca: sfinţenia lui Dumnezeu, restul sfânt, mesianismul, noul exod, monoteismul, dreptatea lui Dumnezeu, puterea cuvântului lui Dumnezeu, Ierusalimul, slujitorul lui Iahve, toate într-o descriere simplă şi detaliată. Isaia este profetul care, văzând slava lui Dumnezeu, recunoaşte că locuieşte în mijlocul unui popor cu buze necurate (cf. Is 6,1-5). Cartea lui este o invitaţie la reflexie şi la sfinţenie.

Obiectiv:Conştientizarea faptului că, înfăptuind dreptatea şi păstrând poruncile lui Dumnezeu,

sfinţenia este posibilă.

Învăţătură:Isaia este fără îndoială profetul sfinţeniei lui Dumnezeu. Nici un alt profet nu surprinde slava

lui Dumnezeu aşa cum o surprinde profetul Isaia. Provenind dintr-o familie aristocratică, având trecere la curtea regilor, având şi un cuvânt de spus din partea lui Dumnezeu, Isaia, schimbă nu doar

o mentalitate politică, ci şi un mod de a-l percepe pe Dumnezeu. Pentru el, Domnul este „Sfântul lui Israel”.

Văzând slava lui Dumnezeu şi pe serafimii care strigau unul către celălalt: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot” (cf. Is 6,3), Isaia înţelege în acelaşi timp care este răutatea păcatului şi ce consecinţe are. El ştie că păcatul omului a contaminat universul întreg şi că toate relele din lume sunt consecinţe ale păcatului. Concret, răul din lume înseamnă infidelitate faţă de Dumnezeu, de poruncile lui, de Templu, înseamnă lipsa sfinţeniei. Pentru aceasta Domnul va păstra totuşi un „rest sfânt”, care va duce mai departe promisiunea făcută. Din acest rest, într-o zi se va naşte un rege care va instaura dreptatea şi pacea. Peste el se va odihni „duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, al sfatului şi al tăriei, duhul cunoaşterii şi al fricii de Domnul” (cf Is 11,2). Împlinirea acestei promisiuni se va împlini în persoana lui Isus Cristos care, prin patima, moartea şi învierea sa, va salva tot universul.

Prin vastitatea mesajului pe care îl propune, Isaia rămâne profetul prin excelenţă al Vechiului Testament.

Practic:

- Citiţi împreună capitolul 6, despre chemarea lui Isaia şi comparaţi cu chemarea altor profeţi. Ce deosebiri şi asemănări sunt?

- La ce ne invită viziunea lui Isaia din capitolul 6, despre Dumnezeu de trei ori sfânt?- Dacă ar fi să faceţi o comparaţie, cu cine l-aţi compara pe Isaia dintre persoanele Vechiului

Testament?- Cum credeţi că este posibilă sfinţenia astăzi?- Citiţi capitolul 9 şi precizaţi în care liturgie a Biserici este folosit textul? Dar capitolul 58?- Căutaţi câteva din textele folosite în Noul Testament, texte care se găsesc şi în cartea lui

Isaia. Cum vă explicaţi această întâmplare?- Care credeţi că este punctul forte al cărţii profetului Isaia?

Texte de referinţă:„În anul morţii regelui Osia, am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt şi măreţ şi poalele

hainei lui umpleau templul. Serafimii stăteau în faţa lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Şi strigau unul către altul zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot, plin este pământul de mărirea lui. Din cauza acestor strigăte, uşile se zguduiau din balamale, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: Vai mie că sunt pierdut. Sunt un om cu buze necurate ce locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Sabaot l-am văzut cu ochii mei. Atunci unul dintre serafimi a zburat către mine având în mâna sa un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştele de pe masa de jertfă. L-a apropiat de gura mea şi a zis: Iată s-a atins de buzele tale şi fărădelegile tale le va curăţi. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi? Şi am răspuns: Iată-mă, trimite-mă pe mine! Şi el a zis: Mergi şi spune poporului acesta: De auzit veţi auzi, dar nu veţi înţelege, de uitat vă veţi uita, dar nu veţi vedea.” (Is 6,1-9)

„Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare şi cei ce locuiau în umbra morţii le-a strălucit o lumină... Căci un prunc ni s-a născut nouă, un Fiu ni s-a dat, iar stăpânirea este pe umerii lui, iar numele lui este: Îngerul marelui sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului viitor.” (Is 9,1.5)

„Spatele mi l-am dat spre a fi lovit şi obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am ferit-o de la scuipări. Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor şi nu am fost făcut de ocară. Mi-am întărit faţa ca de cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ruşine. Apărătorul meu este aproape, cine mă va judeca? Să ne prezentăm împreună la judecată! Cine este împortiva mea? Să se apropie!” (Is 50,6-7)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, cel de trei ori sfânt, măreşte în noi dorinţa de a te urma şi astfel să

devenim şi noi sfinţi asemenea ţie. Amin.

Cartea profetului SofoniaPrezentare:

Spre deosebire de Isaia, profetul Sofonia trăieşte într-o perioadă istorică destul de zbuciumată. Regele Ezechia pierde o mare parte din regatul său (46 de oraşe), care intră sub dominaţia asirienilor. În timpul regile Manase (687-642 î.C.) şi Amon (642-640 î.C.), Regatul lui Iuda este tot mai mult dominat de influenţa asiriană, care a afectat foarme mult viaţa religioasă de la templu. Abia după moartea regelui asirian Assurbanipal (627 î.C.) începe declinul imperiului asirian şi ca atare şi declinul influenţei lui politice şi religioase.

Cartea este numită după numele profetului Sofonia, personajul ei principal. Sofonia s-a născut după toate probabilităţile la Ierusalim şi şi-a desfăşurat misiunea profetică în jurul anilor 640-630 î.C. Oracolele sale ne fac să înţelegem situaţia prin care trecea Regatul lui Iuda din punct de vedere social şi religios. Era o perioadă caracterizată de influenţele cultului zeilor străini, de diverse obiceiuri păgâne, de răutatea profeţilor falşi, de violenţă şi nedreptăţi sociale. Rolul lui a fost acela de a deschide drum pentru reforma socială şi religioasă înfăptuită ulterior de regele Iosia.

Cartea începe cu hotărârea pe care o ia Dumnezeu de a pedepsi Ierusalimul şi Regatul lui Iuda, din cauza idolatriei şi a consecinţelor acesteia. Sofonia prezintă totul ca pe o judecată care va avea loc în ziuaa mâniei Domnului, o zi în care va fi o mare distrugere, o zi de care vor scăpa doar cei care au ascultat de cuvântul Domnului, respectând astfel alianţa. Va fi o pedeapsă care va cuprinde inevitabil şi naţiunile vecine păgâne. Atât Ieruslimul cât şi locuitorii lui, pentru că nu au ţinut cont de Dumnezeu vor fi pedepsiţi. Totuşi, Domnul va păstra un „rest sfânt” prin care va duce viaţa mai departe. Din acest rest sfânt se va reface noul popor care îl va sluji pe Domnul şi îşi va manifesta iubirea sa fidelă.

Cartea are în componenţa sa doar 3 capitole, structurate asfel:- 1,1: titlul cărţii;- 1,2-2,3: ziua Domnului- 2,4-15: judecata împotriva popoarelor păgâne vecine Regatului lui Iuda;- 3,1-20: condamnarea Ierusalimului şi promisiunea restaurării regatului.

Sofonia este profetul „Zilei Domnului”. El vede această zi ca pe una a mâniei, a distrugerii Ierusalimului şi a poporului întreg. Motivul? Închinarea la idoli. Această zi trebuie să fie văzută de întregul popor ca pe o lecţie în vederea convertirii. Ea nu se sfârşeşte doar cu distrugerea unei părţi din popor, ci e un cataclism general. Totul va fi distrus, inclusiv păcatul, din cauza căruia s-a declanşat această zi. Singurul care va rămâne va fi „restul sfânt”, acea parte a poporului umilă şi săracă, cei care în sinceritatea sufletului lor împlinesc totuşi voinţa lui Dumnezeu. Acest rest sfânt, scăpat de cataclism va trăi în Ierusalimul sfânt, unde singurul rege va fi Domnul, iar singura lege va fi iubirea.În ansamblu, Sofonia este un profet al groazei. Mesajul său este unul care trezeşte fiori, dar care este şi medicinal, vindecă acolo pe unde trece. Nimeni nu se bucura pentru distrugerea pamântului, de aceea mulţi se convertesc şi intră în rândul „restului sfânt”. Dar când o vor face cu toţii?

Obiectiv:Conştiinţa că în fiecare moment suntem chemaţi să ne convertim.

Învăţătură:Convertire, din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu înseamnă doar asentiment dat unui

mănunchi de legi, ci schimbare a inimii. Astfel, corupţia, nedreptatea, idolatria, subjugarea celor săraci, mândria deşartă, toate acestea constituie materia convertirii. Convertirea este o lucrare a inimii. Doar schimbările exterioare nu înseamnă convertire, ci e nevoie de o schimbare interioară, de mentalitate, de crez.

Lecţia de groază a profetului Sofonia pare să nu mai spună nimic oamenilor de astăzi. Sunt atâţia ani de atunci şi ceea ce a profeţit, nu s-a întâmplat. Pământul nu a fost distrus aşa cum a

prezis, iar relele pentru care Dumnezeu făcea acestă profeţie prin gura lui Sofonia au continuat, sub atâtea forme, să se repete.

A existat ceva sau cineva pentru care Dumnezeu nu a dus la împlinire planul său de distrugere a ceea ce crease. A procedat aşa cum procedase altădată cu izgonirea primilor noştri părinţi din paradis sau cu intrarea familie lui Noe în arcă sau cu salvarea lui Lot din Sodoma şi Gomora. Dumnezeu este Dumnezeul milostivirii. Chiar şi numai pentru un singur drept, e gata să salveze întregul popor. Dacă nu a dus la împlinire cataclismul pe care îl promisese, înseamnă că cineva a împlinit totuşi voinţa sa. Aici intervine rolul „restului sfânt”, un grup de oameni pe care, din punct de vedere uman vorbind, Dumnezeu se poate baza. Datorită acestui rest sfânt, poporul este salvat. O pedagogie pe care Dumnezeu a folosit-o şi o foloseşte din totdeauna. De dragul unui rest, Dumnezeu nu distruge lumea, ci o cheamă necontenit la mântuire.

Dacă celor răi le merge bine, prosperă şi se bucură de viaţă şi dacă Dumnezeu nu-i loveşte aşa cum s-ar aştepta mulţi s-o facă, acest mod de a acţiona al lui Dumnezeu face parte din planul său de iubire, şi anume; Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Practic:- Cu care carte din Noul Testament aţi asemăna cartea profetului Sofonia?- Din ce punct de vedere, Sofonia devine o imagine a lui Isus Cristos?- Citiţi capitolele 1şi 2 din cartea profetului Sofonia. Dacă Dumnezeu ar fi acţionat întocmai

cu cele prezise, faceţi o descriere a ceea ce ar mai fi rămas din pământ.- Cum consideraţi faptul că astăzi Dumnezeu nu mai face astfel de profeţii?- Care este diferenţa dintre „Ziua Domnului” despre care vorbeşte profetul Sofonia şi „Ziua

Domnului” pe care o sărbătorim în fiecare duminică?- În ce măsură putem vorbi la creştinii de astăzi despre o continuă convertire?

Texte de referinţă:„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oameni şi animale,

păsările cerului şi peştii mării! Voi face să cadă cei care fac nelegiuiri şi îi voi distruge pe oamenii de pe faţa pământului. Şi voi întinde mâna mea împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ieruslim şi voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimile lui rămăşiţe, numele celor care îl slujesc şi al tuturor preoţilor. Şi pe toţi cei care se închină pe acoperişuri, oştirii cerului şi pe toţi cei care îl preamăresc pe Domnul, dar se jură şi pe Milcom, pe cei care se întorc de la Domnul, pe cei care nu-l caută pe Domnul şi nu speră în el.” (Sof 1,2-6)

„Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de beznă, zi de nori şi de negură; zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte.” (Sof 1,15-16)

„Umblă după lege şi cu rânduială, neam fără ruşine... Căutaţi pe Domnul toţi cei umili din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa; poate astfel veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.” (Sof 2,1.3)

„În ziua aceea se va zice Ierusalimului: Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi... În acea zi îi voi distruge pe toţi cei care te asupresc, îi voi salva pe toţi cei care şchiopătează şi pe cei daţi afară îi voi stânge de pe drumuri, îi voi da spre laudă şi cu nume bun în ţinuturile în care altădată fusese daţi de ocară. În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Şi în momentul în care vă voi aduna, vă voi da spre laudă şi cu nume bun la toate neamurile pământului, când în faţa lor voi întoarce din robie pe robii voştri, zice Domnul.” (Sof 3,16.19-20)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu ai îndemnat în multe feluri poporul ales la convertire. Dă-ne şi nou, credincioşilor tăi, harul convertiri continue. Amin.

Cartea profetului NahumPrezentare:

Profetul Nahum îşi desfăşoară activitatea într-o perioadă în care, pe neaşteptate, mezii şi babilonienii s-au aliat împotriva duşmanului lor comun: Asiria (612 î.C.). Însă speranţa că poporul va reveni la vechea demnitate a fost imediat spulberată de moartea regelui Iosia în războiul prin care dorea să-l oprească pe faraonul din acel timp al Egiptului, care dorea să cucerească Regatul de Sud. Regele Babilonului, Nabucodonosor, profită de împrejurare şi atacă armata Egiptului, ucigându-l şi pe faraon. Astfel, Nabucodonosor îşi deschide drumul spre cucerirea Ierusalimului, fapt întâmplat în anul 587 î.C.

Cartea poartă numele profetului Nahum, unul dintre profeţii minori, care îşi desfăşoară activitaatea înainte de anul 612 î.C., anul în care va cădea oraşul Ninive, capitala Asiriei. Vestind sfârşitul dominaţiei asirienilor, profetul Nahum aduce mare bucurie în multe inimi. O face într-un stil inegalabil şi cu o mare expresivitate. În acelaşi timp dă dovadă de o mare credinţă în Dumnezeu.

Cartea a fost scrisă între anii 663 î.C, anul căderii oraşului Teba şi 612 î.C. anul cuceririi Asiriei de către mezi.

În ansamblu, cartea profetului Nahum este un monument al măreţiei lui Dumnezeu. El este stăpânul lumii, ca atare nimeni şi nimic nu i se poate opune. Fiind din natură iubitor, Dumnezeu este încet la mânie cu duşmanii poporului său. Va veni însă o zi în care vor plăti pentru toate greşelile lor. Vor fi salvaţi doar cei care se încred cu adevărat în Dumnezeu. Locul şi momentul principal în care Dumnezeu îşi va manifesta atotputernicia, va fi Ninive, capitala Asiriei, pe care o distruge din cauza multor nelegiuiri comise în ea. În acest fel va fi salvat Regatul de Sud de distrugere şi odată cu el toate popoarele învecinate care se bucură nespus de mult de căderea Asiriei, căci toate au avut de uferit din cauza maşinii de razboi a asirienilor.

Cartea are doar 3 capitole, structurate astfel:- 1,1: tilul;- 1,2-14: măreţia lui Dumnezeu în judecată;- 1,15-2,13: asediul şi distrugerea oraşului Ninive;- 3,1-19: motivul căderii oraşului Ninive.

Nahum este profetul mâniei lui Dumnezeu. Deşi mânia nu este un semn al iubirii, la Dumnezeu este un semn al dreptăţii. Puterea pe care o aveau popoarele nu era dată de Dumnezeu pentru a subjuga alte popoate şi pentru a le impune zeii lor păgâni, ci e o putere de slujire în iubire.

Ninive îşi găseşte sfârşitul în mânia lui Dumnezeu tocmai pentru că nu a folosit bine puterea. Nici măcar nu a avut capacitatea de a se apăra în faţa mâniei lui Dumnezeu. În acest fel, Ninive şi odată cu ea, Asiria, cade pradă propriului mod greşit de a înţelege şi de a trăi puterea. Dreptatea lui Dumnezeu nu poate permite puterilor politice umane să construiască împărăţii durabile, bazate pe înşelăciune, pe corupţie şi pe dominarea absurdă din parte oamenilor. Dumnezeu vrea ca între oameni să domine dreptatea şi iubirea. Ninive a fost puterea pe care Dumnezeu a arătat că nu o doreşte şi că o altă putere similară acesteia va fi sortită pieirii.

Obiectiv:A înţelege că ceea ce suntem şi avem, este spre gloria lui Dumnezeu, nu spre subjugarea

aproapelui.

Învăţătură:Ideea centrală a mesajului pe care îl transmite Nahum în cartea sa este că Dumnezeu este

singurul stăpân. Nimeni şi nimic nu-l poate înlocui cu alţi dumnezei, cu atât mai mult poporul israelit cu care încheiase o alianţă de iubire. În ceea ce priveşte cartea lui Nahum, această dorinţă de a arăta cine este adevăratul Dumnezeu se pare că depăşeşete graniţele Israelului. Dumnezeu nu e mulţumit de modul în care asirienii administrează puterea, mai ales de abuzurile pe care şi le permite şi dintre aceste abuzuri, faptul că şi-a impus zeii proprii, în detrimentul lui, care este

adevăratul Dumnezeu. Se pare că mesajul lui Nahum se adresează direct oraşului şi puterii de la Ninive, responsbilă de toate relele. Iar pedeapsa e mare!

Ca de obicei, Dumnezeu se foloseşte de un profet prin care avertizează. De data aceasta avertismentul e tulburător, pentru că priveşte întregul pământ. În urma acestui avertisment, Dumnezeu devine un Dumnezeu al fricii, un Dumnezeu care se mânie asemenea unui om. Iar oamenii ştiau ce însemnă mânia unui om sau şi mai rău, a unui popor. Nu ar fi voit s-o experimenteze şi pe aceea a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să rămână Dumnezeul iubirii, al alianţei, cel care îl invită pe om, prin convertire, la o nouă şansă.

Practic:- Cum vă explicaţi faptul că Dumnezeu, în cazul cărţii lui Nahum, îşi arată măreţia prin

distrugerea oraşului Ninive?- Citind cartea profetului Nahum, găsiţi câteva asemănări şi deosebiri între modalitatea de a

folosi puterea politică în zilele noastre şi cea din timpul asirienilor.- Care este mesajul pe care Dumnezeu vrea să-l transmită prin ameninţarea cu cataclismul?- În ce măsură cataclismele naturale de astăzi pot fi văzute ca avertismente din partea lui

Dumnezeu?- Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fost în locul locuitorilor din Ninive şi aţi fi auzit din gura

profetului despre distrugerea care urma să vină?- Citiţi cu voce tare capitolul 2 al cărţii profetului Nahum. Ce vă înspiră?- Cum vă folosiţi de bunurile sau de influenţa pe care o aveţi? Povestiţi un exemplu în care

cineva să fi suferit din cauza nedreptăţii cuiva cu influenţă. Cum vi se pare?

Texte de referinţă:„Profeţie despre Ninive. Cartea viziunii pe care a avut-o Nahum cel din Elcoş. Domnul este

un Dumnezeu zelos, Domnul se răzbună. El cunoaşte mânia! Domnul se răzbună pe cei care îi sunt împotrivă şi împotriva duşmanilor săi este de neînduplecat. Domnul este îndelung-răbdător şi mult-milostiv, dar nu lasă nimic care să nu pedepsească. În vânt şi în furtună îşi face loc, iar norii sunt pulberea de sub picioarele lui. El ceartă marea şi o răstoarnă şi toate râurile mari le seacă; Vasanul şi Carmelul se ofilesc şi floarea Libanului se vestejeşte; munţii se cutremură în faţa lui şi colinele se fac una cu pământul; pământul tremură în faţa lui, lumea şi toţi cei care locuiesc în ea.” (Nah 1,1-5)

„Un duşman distrugător a pornit împotriva ta, Ninive; păzeşte întăriturile, păzeşte calea, încinge-ţi mijlocul şi adună-ţi toate puterile. Căci Domnul a sădit din nou via lui Iacob, slava lui Israel, pe care hoţii au prădat-o şi i-a stricat vlăstarele. Scuturile războinicilor săi sunt roşii; îmbrăcaţi în roşu aprins sunt soldaţii; în focul armelor de oţel carele se ivesc. În ziua de asalt, călăreţii se avântă pe câmpii... Porţile fluviilor se deschid şi palatul de spaimă este cuprins. S-a sfârşit! Ea este prinsă şi dusă în robie. Slujitoarele ei scot suspine ca porumbeii şi se bat la piept. Ninive este ca un iaz de apă de demult. Locuitorii ei fug. Staţi! Opriţi-vă! Nici unul se întoarce. Prădaţi aurul! Jefuiţi argintul! Căci comorile ei sunt fără sfârşit. Are tot felul de bogăţii şi de lucruri scumpe. Ea este pustiită, jefuită şi prădată... inimi frânte, genunchi care se încovoaie, glezne care tremură de groază şi feţele tuturor sunt îngălbenite de spaimă. (Nah 2,2-4.7-11)

„ Păstorii tăi dorm, rege al Asiriei! Vitejii sunt somnoroşi; poporul s-a împrăştiat în munţi şi nu este cine să-l adune! Prăbuşirea ta este fără leac şi năpraznic prăpădul tău! Toţi cei care vor auzi această veste despre tine vor bate din palme, căci peste cine nu s-a abătut răutatea ta?” (Nah 3,18-19)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu eşti atotputernic şi doreşti ca toţi să se închine ţie. Iartă-ne în

îndurarea ta orice încercare de a ne închina altcuiva decât ţie. Amin.

Cartea profetului HabacucPrezentare:

Habacuc şi-a exercitat misiunea profetică imediat după profetul Nahum, în contextul asedierii Ierusalimului (597) de către Nabucodonosor, regele Babilonului. Ca atare contextul istoric este relativ asemănător cu cel în care profeţeşte Nahum. Habacuc este din Regatul lui Iuda şi este contemporan cu profetul Ieremia.

Cartea se deschide cu un dialog între profet şi Dumnezeu. Ne surprinde aici modul profetului Habacuc de a se adresa lui Dumnezeu. Profetul îi cere lui Dumnezeu cont de modul în care guvernează lumea. Habacuc recunoaşte că poporul a păcătuit, dar nu înţelege pentru ce Dumnezeu îl pedepseşte prin babilonieni, o naţie mult mai rea decât cea asiriană. Să fie Dumnezeu de partea nedreptăţii? Se întreabă oarecum profetul. Dar Dumnezeu ştie să-l scoată victorios pe care care are inima smerită şi trăieşte dreptatea, iar din aparenta lui înfrângere îl scoate victorios.

Cartea are 3 capitole, structurate după cum urmează:- 1,1-4: De ce îngăduie Dumnezeu violenţa?- 1,5-1: Dumnezeu îi provoacă pe babilonieni pentru a-i cuceri pe şi a-i pedepsi pe Iuda.- 1,12-2,1: De ce trebuie ca cei nelegiuiţi să-i pedepsească pe cei drepţi?- 2,2-4: Cel drept va trăi datorită credinţei şi speranţei sale;- 2,5-20: cei nelegiuiţi sunt condmnaţi pentru cinci greşeli grave;- 3,1-19: un psalm de laudă.

Cartea lui Habacuc se înscrie în seria reflecţiilor pe care poporul ales le face faţă de misterul existenţei lui Dumnezeu şi a relaţiilor sale cu poporul. Tema centrală pe care cartea o scoate în evidenţă este puterea lui Dumnezeu asupra istoriei umane, din care rezultă chemarea omului la încredere şi fidelitate.

Printre aceste idei, două sunt deosebit de relevante: Dreptatea şi puterea lui Dumnezeu şi încrederea în Dumnezeu. Mai întâi vina este a poporului. El păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu. La rândul său Dumnezeu îi ameninţă cu invazia babilonienilor, ceea ce se şi întâmplă. În faţa unei astfel de realităţi, profetul Habacuc se miră pentru ce Dumnezeu îl pedepseşte pe poporul ales printr-un popor mult mai păcătos decât el. Vorbind în termeni reali, Habacuc îi cere lui Dumnezeu explicaţii. Pentru profet ceea ce se întâmplă nu este echitabil. Poporul ales nu merita o astfel de soartă. Dar Dumnezeu, care este atotputernic ştie pentru ce acţionează astfel şi consideră că a acţionat cu dreptate.

Neavând de ales, profetul îndeamnă poporul la încredere, în ideea că Dumnezeu ştie ce face. Face apel la evenimentele petrecute cu poporul ales după ieşirea din Egipt şi, în acest fel înţelege că, în final, tot Dumnezeu va fi acela care va face dreptate poporului. Încrederea în Dumnezeu chiar şi în timpul încercărilor constitue piatra de poticnire pentru fiecare om. A nu dezamăgi, înseamnă fidelitate aducătoare de răsplată. E o idee pe care o preia deseori şi apostolul Paul şi pe care o propune primilor creştini; adevărata fidelitate faţă de Dumnezeu se verifică în timpul încercărilor.

Obiectiv:Să nu ne descurajăm, chiar dacă trecem prin multe încercări. Să fim convinşi că Dumnezeu

va triumfa şi ne va răsplăti.

Învăţătură:Sunt momente în viaţă când şi noi, asemenea profetului Habacuc tindem să-l luăm pe

Dumnezeu la întrebări. Putem vorbi de războaie, de calamităţi naturale, de molime, de multele nedreptăţi din partea celor bogaţi faţă de cei săraci, de persecuţii religioase, de lagăre etc, evenimente şi locuri în care se pare că Dumnezeu şi-a întors faţa de la poporul său. Ca şi profetul Habacuc, cu siguranţă au fost şi aici oameni care l-au luat pe Dumnezeu la întrebări; Pentru ce permite aşa ceva, de ce atâta nedreptate, de ce tot cei buni trebuie să sufere în detrimentul celor răi? Sunt întrebări pe care le presupune disperarea. În faţa unui astfel de tablou, Sfânta Scriptură ne pune în faţă multe exemple. Iob este unul dintre cele mai cunoscute. El se resemnează şi, cu multă

răbdare aşteaptă de la Domnul un răspuns, iar Dumnezeu îl binecuvântează cu multe haruri. Nu aceeaşi pare să fie atitudinea profetului Habacuc. El pare îndrăzneţ în dialog cu Dumnezeu, dar răspunsul nu este acelaşi ca la Iob. Avem aici de-a face mai degrabă cu un mic act de „obrăznicie” din partea profetului. Omul ajunge să ceară cont lui Dumnezeu! Dacă profetul s-ar fi oprit mai mult la situaţia care l-a determinat pe Dumnezeu să-l dea pe Israel pe mâna duşmanilor, atunci, cu siguranţă nu ar mai fi avut curajul să vorbească.

Când noi, oamenii îi cerem cont lui Dumnezeu petntru ceea ce ni se întâmplă sau ni s-a întâmplat, de cele mai multe ori răspunsul este la noi. E adevărat că nu putem controla fenomenele naturale, dar multe sunt provocate şi din cauza omului. La fel sunt şi multele nedreptăţi care ni se întâmplă. Cele mai multe au la bază anumite probleme rezolvabile din punct de vedere uman, dar, lipsa de curaj, de pregătire, de iniţiativa etc, ne fac să trecem pe ultimul loc, iar cei „puternici” să ne domine. Dumnezeu dă harurile sale, dar omul trebuie să fie deschis să le primească. Că sunt şi unii oameni care greşesc intenţionat, îşi au şi ai judecătorul. Ceea ce este esenţial, înaintea lui Dumnezeu nu trebuie să avem niciodată o atitudine ostilă, ci, cu răbdare, cu încredere să aşteptăm ajutorul lui. Între timp noi să facem ceea ce omeneşte este posibil.

Practic:- Încercaţi să explicaţi zicala: „Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă!”- Citiţi prima parte a capitolului întâi şi comentaţi împreună atitudinea profetului Habacuc.- De fiecare dată când Dumnezeu promite o pedeapsă, fie că o dă, fie că nu, la sfârşit totul se

termină încurajator. Cum vă explicaţi această constatare?- Numiţi câteva din marile nedreptăţi ale secolului trecut şi încercaţi să le înţelegeţi în lumina

cărţii profetului Habacuc.- Comparaţi dialogul profetului Habacuc şi dialogul lui Isus cu Tatăl din grădina Măslinilor.

Precizaţi câteva diferenţe.- În ce măsură profetul Habacuc devine portavocea celor nedreptăţiţi?

Texte de referinţă:„Viziunea pe care a avut-o profetul Habacuc. Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă

asculţi şi voi ridica glasul către tine din cauza silniciei, fără ca tu să mă salvezi? Pentru ce mă laşi să văd nedreptatea şi priveşti asuprirea? Prăpădul şi silnicia sunt în faţa mea, apar certuri şi neînţelegeri! Pentru aceasta, legea nu are nici o forţă şi dreptatea nu se arată niciodată, cel nelegiuit îl învinge pe cel drept, iar judecata este falsă. Aruncaţi privirea printre popoare, fiţi cu băgare de seamă şi înspăimântaţi-vă, căci se întâmplă în timpul vostru un lucru pe care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva... Tot neamul acesta vine ca să facă silnicie, spaima merge înaintea lui şi sclavii îi adună înainte ca nisipul. El îşi bate joc de regi şi râde de căpetenii. El îşi bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri pe pământ şi le cuprinde... Nu eşti tu, oare, din vechile vremuri Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, care nu poţi muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate şi pe stâncă tu l-ai întărit, ca să săvârşească rânduieli drepte. (Hab 1,1-5.9-10.12)

„Rugăciunea profetului Habacuc cântată din harpă: Doamne, am auzit de faima ta şi m-am temut de planurile tale ascunse, Dumnezeule! Fă să trăiască în cursul anilor lucrarea ta, cu trecerea timpului fă-o cunoscută. În mânia ta, adu-ţi aminte că eşti îndurător! Dumnezeu vine din Teman, cel sfânt din muntele Paran, slava lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin de gloria lui... Eu voi tresălta de bucurie în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeu, Mântuitorul meu! Domnul, Stăpânul meu este tăria mea; el face picioarele mele iuţi ca ale căprioarei, pe culmi poartă paşii mei. (Hab 3,1-3.18-19)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, de la tine vin toate. Ajută-ne să înţelegem că chiar şi atunci când accepţi pentru noi o greutate, ea este spre binele nostru. Amin.

Cartea profetului Ieremia

Prezentare:Profetul Ieremia este unul dintre cei care au trăit în mod profund drama distrugerii

Ierusalimului şi a templului (587 î.C.). Tânăr fiind, Dumnezeu îi cere să vorbească în numele lui în această perioadă destul de sumbră pentru popor. Abia căzuse dominaţia asiriană, abia se iniţiase reforma socială şi religioasă de către regele Iosia şi o nouă ocupaţie, cea babiloniană se prezintă la orizont. De data aceasta, babilonienii sunt mult mai duri decât asirienii. Din cauza unor mici revolte apărute ici-colo, regele babilonian, Nabucodonosor, distruge Ierusalimul, templul şi duce o mare parte din populaţie în robie. Ieremia este profetul acestor perioade destul de grele pentru poporul ales.

Ieremia este originar din Anatot, o localitate aflată în imediata vecinătate a Ierusalimului. Provine dintr-o familie sacerdotală şi, din scrierea sa, rezultă că are un suflet destul de sensibil. Cutoate acestea Dumnezeu îl cheamă şi-i pune pe buze un mesaj care nu-l caracteriza, dar pentru că era trimisul lui Dumnezeu, nu are încotro. Ieremia vesteşte nenorocire. Este pus să dărâme, să zmulgă şi să răstoarne. Un mesaj care atrsge asupra sa ura familiei, a regilor, a preoţilor şi a profeţilor falşi. De aceea, cu toţii caută să-l distrugă.

După un timp, asemenea lui Iob îşi blestemă ziua în care s-a născut şi doreşte să moară. Misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu îl apăsa ca o povară prea grea. Trăieşte aceste încercări la nivel sufletesc şi aceasta îl salvează. Era exact ceea ce predica. Nu acelaşi a fost şi răspunsul din partea poporului. Misiunea de a schimba în el viaţa morală şi religioasă a eşuat.

Ieremia, prin mesajul pe care l-a avut de transmis a fost mai degrabă un profet al singurătăţii. Nimănui nu-i erau pe plac ameninţările. Peste tot el vedea teroare. Şi aceasta a dus la marginalizarea lui.

Cartea are 52 de capitole, structurate astfel:- 1,1-25,13: oracole împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului;- 26-35: oracole de mântuire pentru Israel şi Iuda;- 36-45: suferinţele lui Ieremia;- 46-51: oracole împotriva naţiunilor;- 52: anexă istorică după căderea Ierusalimului.

Cartea profetului Ieremia este o profeţie din care transpare judecata Domnului, speranţa, avertismentele, dar şi mângâierile pe care le primeşte poporul lui Dumnezeu. Se pare că este primul profet care suferă din cauza mesajului pe care îl are de transmis, de aceea este de multe ori marginalizat. În ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu, vrea o nouă alianţă cu poporul, întru-cât prima fusese încălcată. Dumnezeu vrea să arate poporului că atunci când ascultă, are parte de binecuvântare, când nu ascultă şi urmează alte căi, are numai de suferit.

Pe parcursul cărţii apar idei ca: Dumnezeu este stăpânul istoriei, judecata lui Dumnezeu, convertirea interioară, suferinţa profetului, noua alianţă.

Cartea profetului Ieremia este mai degrabă drama profetului neînţeles, neînţelegere plătită din partea poporului cu exilul.

Obiectiv:Ascultarea faţă de voinţa lui Dumnezeu şi respectarea miniştrilor săi.

Învăţătură:Ieremia este geniul profetului neînţeles. Dumnezeu se foloseşte de el încă de la o vârstă

tânără şi îl trimite să ducă poporului şi oamenilor timpului un mesaj zdruncinător. Erau timpuri de pace, când el anunţă venirea unei mari armate din Nord care va năspusti Iuda şi Ierusalimul şi le vor distruge, dacă acesta nu se va converti. Oamenii însă nu aveau timp pentru un astfel de mesaj, mai mult, regele Ioiachim îi rupe în bucăţi sulul care conţine profeţia. Poporul vrea independenţa, dar independenţa înseamna în acest caz îndepărtarea de Domnul. Dumnezeu îl vrea pe Israel mai

degrabă un stat supus care să înveţe ce este ascultarea, ca apoi, din acest ferment, să poată face o comunitate care să se intereseze de binele tuturor.

După căderea Ierusalimului (587 î.C.) se formează mai multe tendinţe: Pe de-o parte exista un grup care voia reconstruirea ţării sub dominaţia babiloniană, iar Ieremia este de partea acestui grup. Pe de altă parte era un grup care se deda la acte teroriste, iar un altul care voia să fugă în Egipt de frica babilonienilor. Cu toate că nu şi-a dorit, profetul Ieremia este luat cu forţa şi dus în Egipt, unde va şi muri.

Poporului israelit nu-i place să asculte. O caracteristică aproape comună tuturor timpurilor şi tuturor oamenilor. Vrea autonomie, vrea libertate, dar nu ştie să o folosească. Este starea în care se regăsesc mulţi din oamenii de astăzi. Ca o ironie a sorţii, se demonstrează că atunci când suferă, omul este cel mai ascultător, cel mai supus şi îl caută cel mai mult pe Dumnezeu. Aceasta o dorea Dumnezeu şi de la poporul Israelit. El însă se asemăna multor oameni de astăzi care, profitând de libertate, o confundă cu libertinajul, cu a face ce vrei. Prin aceasta îndepărtându-se de Dumnezeu şi de poruncile lui. A se vedea starea majorităţii lumii de astăzi.

Practic:- Încercaţi o incursiune în istorie şi constataţi în care momente ale ei, credinţa a fost mai

puternică? (A se vedea în primul rând numărul sfinţilor!)- Citiţi din capitolul întâi despre chemarea lui Ieremia. În ce împrejurări aţi mai auzit textul

respectiv?- Cu cine l-aţi compara pe profetul Ieremia dintre personajele Noului Testament?- Ce credeţi că a deranjat atât de mult în mesajul profetului, încât s-a simţit deseori

marginalizat?- În ce măsură mesajul profetului Ieremia se aseamănă cu mesajul lui Isus Cristos? (A se avea

în vedere mai ales răspunsul dat)- Care este motivul pentru care Ieremia este considerat unul dintre profeţii cei mai mari ai

Vechiului Testament?- În ce măsură, mesajul transmis de preoţi, profeţii de astăzi ai lui Dumnezeu, găseşte un

corespondent la nivel de comunitatea de astăzi?

Texte de referinţă:„A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Înainte de a te zămisli în sânul mamei

tale, eu te cunoşteam deja, înainte de a te naşte, eu te-am consacrat şi te-am rânduit profet pentru popoare. Iar eu am răspuns: O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc pentru că sunt încă tânăr. Domnul însă mi-a zis: Să nu spui: Sunt încă tânăr; căci la toţi la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci, vei spune. Să nu te temi de dâşii, căci eu sunt cu tine ca să mântuiesc, zice Domnul. Iar Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: Iată am pus cuvintele mele în gura ta! Iată te-am pus astăzi peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, ca să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!” (Ier 1, 4-10)

„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, priviţi, căutaţi prin pieţele lui. Veţi găsi măcar un om care să păzească dreptatea şi să caute adevărul? Căci eu aş ierta Ierusalimul. Chiar şi atunci când spun: Viu este Domnul, ei jură fals.” (Ier 5,1-2)

„Iată vin zile, zice Domnul când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi eu l-am păstrat, spune Domnul.” (Ier 31, 31-32)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, tu ai fost mereu fidel cuvântului dat. Ajută-ne, ca ascultând de glasul

profeţilor tăi de astăzi, să trăim în viaţa noastă cuvântul tău. Amin.

Cartea Lamentaţiunilor (sau a Plângerilor)

Prezentare:După o tradiţie bazată 2Cr 35,25, cartea Lamentaţiunilor aparţine profetului Ieremia. În acest

sens, Septuaginta şi Vulgata o situează imediat după cartea profetului Ieremia. Însă după o analiză atentă a cărţii reiese că la elaborarea ei au lucrat mai multi autori.

Realitatea pe care o descrie această carte este una dezolantă. Ruină şi devastare sunt cuvintele de ordine. Conţinutul ne trimite cu gândul la situaţia imediată deportării evreilor în Babilon. În acest al doisprezecilea ceas îşi dau seama că au fost pedepsiţi pentru că nu au respectat poruncile lui Dumnezeu, au călcat în picioare alianţa pe care el a încheiat-o cu părinţii în pustiu. Atmosfera este de una de jale. Se pare că singură conştientizarea greşelii făcute, nu este de ajuns. În condiţiile în care îşi văd casele devastate, templul şi odată cu el oraşul Ierusalim, dărămate, oamenii se întorc spre Domnul. Părându-le rău pentru situaţia creată, doresc să se convertească şi să se întoarcă la Domnul prin rugăciune, ascultarea de poruncile sale şi prin pocăinţă.

Cartea Lamentaţiunile sau a Plângerilor este o colecţie de texte funebre, de plângeri şi gemete la adresa lui Dumnezeu, un Dumnezeu care, se pare că nu vrea să mai asculte şi nu îi mai este milă de popor.

Cartea are 5 capitole, structurate astfel:- 1,1-22: plângerea pentru ruina şi pustiirea Ierusalimului;- 2,1-22: jelirea cumplitei pedepse care a lovit Oraşul sfânt;- 3,1-66: Ierusalimul îşi recunoaşte păcatul şi speră de la Domnul eliberarea de cuceritori;- 4,1-22: starea Ierusalimului de altădată şi starea celui de acum;- 5, 1-22: rugăciunea profetului Ieremia către Domnul pentru a fi iertaţi.

Poporul israelit a văzut din totdeauna pedeapsa ca pe un moment în care Dumnezeu transmite în acelaşi timp nenorocire şi speranţă. Nenorocire pentru că poporul încălcase alianţa, iar speranţă pentru că Dumnezeu îşi respectă legământul făcut. Israelul ştie că orice pedeapsă durează un timp, că după prigoana din partea altor popoare urmează libertatea. De aceea speră, strigă către Dumnezeu şi aşteaptă.

De data aceasta, tonul cărţii Lamentaţiunilor este unul înfiorător. Se pare că Dumnezeu şi-a abandonat total poporul, că pedeapsa aceasta este mai mare decât oricare alta. Lacrimile de pe obrajii celor rămaşi, după ce au văzut ce mai rămăsese din splendoarea Ierusalimului de altădată, se pare că nu se mai usucă. Totuşi, încălcarea alianţei a adus această nenorocire, iar poporul devine puţin câte puţin conştient de aceasta. Nenorocirea este urmarea neascultării. În acest caz Dumnezeu nu dă dovadă de slăbiciune, ci de tărie. El a făcut o promisiune şi această promisiune trebuia respectată. Nerespectarea ei înseamnă nenorocire. De fapt, poporul se autopedepseşte. Merită ceea ce şi-a dorit.

Abia în mijlocul pedepsei, poporul realizează că a greşit, de aceea plânge, îşi mărturiseşte păcatul şi aşteaptă îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu. El ştie că Dumnezeu nu abandonează definitiv pe nimeni.

Obiectiv:Recunoaşterea păcatelor proprii şi convertirea.

Învăţătură:Nenorocirea a fost din totdeauna momentul prielnic al intervenţiei lui Dumnezeu. Când se

află în necaz, omul se simte singur, abandonat de toţi şi marginalizat. Nimeni şi nimic nu-l poate mângâia, decât cineva care să-i garanteze o rezolvare sigură.

Când se îmbolnăveşte, abia atunci se întreabă ce ar fi putut să evite şi nu a evitat. Sau de ce nu a evitat mai din timp ceea ce i-a pricinuit o boală. Dacă face un rău pentru care să merite un timp de închisoare, acolo, reflectând, îşi dă seama că ar fi putut să evite acel rău. E însă prea târziu.

Eliberarea îi dă speranţe, ca şi vindecarea de o boală. Îşi propune ca atunci când va scăpa să fie mai atent să nu se mai întâmple.

Oamenii rămaşi în Ierusalim după deportarea majorităţii în Babilon trec prin aceeaşi situaţie. S-au bucurat de „sănătate”, dar nu au preţuit-o, s-au bucurat de libertate şi, la fel, nu au ştiut s-o trăiască. Acum a venit momentul să plătească, iar plata este amară. Ei ştiu însă că va veni şi momentul vindecării. Dar oare vor şti să preţuiască „sănătatea”?

Un bolnav, care a trecut prin experienţa bolii, indiferent de natura ei, va avea grijă să nu mai cadă în ea. Dar la mulţi boala recidivează, iar recidiva înseamnă o boală mai crudă decât prima dată. Motivul? Nu au respectat tratamentul şi regimul impus!

Pentru poporul ales, boala neascultării, a încălcării legământului recidiva pentru a nu ştiu câta oară. Răbdarea lui Dumnezeu era din nou la capăt. Era nevoie de o nouă lecţie, chiar dacă aceasta însemna o nouă robie. Astfel poporul ar fi învăţat ce este ascultarea, umilinţa şi respectarea Legii. Aşa ar fi preţuit mai mult templul şi splendoarea, de data aceasta pierdută, a Ierusalimului.

În robie fiind, poporul învăţa să preţuiască libertatea, iar Dumnezeu nu a întârziat s-o redea. Practic:

- Aduceţi în atenţia participanţilor un moment în care, din cauza unei boli sau a unei alte nenorociri, aţi simţit nevoia să-l căutaţi mai mult pe Dumnezeu care să vă înţeleagă.

- În ce măsură păcatele oamenilor atrag pedeapsa lui Dumnezeu?- Care credeţi că este lecţia pe care ne-o dă cartea Lamentaţiunilor?- Ce legătură există între suferinţa lui Isus Cristos şi suferinţă în general?- Consideraţi că Dumnezeu a fost nedrept pedepsind poporul sau realist? Explicaţi!- Organizaţi la nivel de grup o oră de adoraţie ca ispăşire pentru păcatele omenirii.

Texte de referinţă:„O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai mare

dintre popoare, doamna cetăţilor a ajuns să dea bir. Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n-o mai mângâie. Toţi prietenii au devenit duşmani. Iuda s-a dus în robie, la suferinţă şi la muncă grea; locuieşte printre neamuri şi nu-şi află odihnă. Toţi asupritorii lui l-au prins la strâmtorare. Toate căile Sionului sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porţile cetăţii sunt pustii, preoţii suspină, fecioarele suspină şi cetatea este plină de amar. Duşmanii ei sunt biruitori; duşmanii ei sunt bucuroşi, căci Domnul a umilit-o din cauza multelor ei păcate, iar fiii ei au fost duşi în robie. Aşa şi-a irosit fiica Sionului toată strălucirea! Conducătorii ei sunt asemenea cerbilor care nu găsesc păşune şi fug fără putere dinaintea celor care îi urmăresc.” (Lam 1,1-7)

„Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii lui. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă. Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mîna sa. A mistuit trupul meu şi pielea mea, a zdrobit toate oasele mele; A ridicat un zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium. Mutându-mă în împărăţia morţii, ca pe morţii cei din totdeauna. M-a împrejmuit cu zid şi nu am pe unde să ies, ai îngreunat lanţurile mele. Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude; el a astupat cărările mele cu piatră şi le-a întortocheat. (Lam 3,1-9)

„Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate şi priveşte la ocara noastră! Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâinile celor străini, de alt neam. Am ajuns orfani fără tată, iar mamele nostre sunt văduve. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată. Pe umerii noştri stau prigonitorii şi, deşi nu mai avem putere nu suntem lăsaţi în pace. Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature cu pâine.” (Lam 5, 1-6)

Rugăciune:Doamne, Dumnezeule, la tine este pacea şi bucuria noastră. Nu ne lăsa pradă duşmanului

care este păcatul, ci ne fereşte în orice moment de cel rău. Amin.Cartea lui Baruh

Prezentare:Această carte nu este recunoscută de către evrei. Ea apare doar în Septuagintă, care o aşează

între cartea profetului Ieremia şi cartea Lamentaţiunilor şi în Vulgată, care o aşează imediat după cartea Lamentaţiunilor.

Aparent cartea este o culegere de fragmente scurte, cu teme diverse, care au ca fond comun căderea Ierusalimului din 587 î.C. şi comportamentul evreilor în exil. Cartea nu aparţine lui Baruh, cel care l-a însoţit pe Ieremia. Din carte rezultă că Ieremia este cel care dictează lui Baruh ceea ce este scris, pentru a fi citit la templu. Ca un semn profetic, Baruh primeşte de la Anatot pentru profetul Ieremia un act de dobândire a pământului, ca un semn al reînnoirii care avea să vină. Şi Baruh este dus în Egipt împreună cu Ieremia.

Deşi are un rol important în viaţa profetului Ieremia (probabil secretar), Baruh nu este autorul nici uneia dintre cărţile Sfintei Scripturi. Faptul că există o diferenţă vizibilă de exprimare, de prezentare a evenimentelor, ne determină să credem că, chiar dacă cartea se numeşte „a lui Baruh”, nu-i aparţine acestuia. Aşa cum se prezintă, cartea pare a fi scrisă de evreii din afara Ierusalimului, aflaţi în exil, care cer celor rămaşi acasă să celebreze o liturgie penitenţială, pentru ca, Dumnezeu să-şi întoarcă faţa şi spre ei şi să-i elibereze din robia Babilonului. Firma actuală a primit-o abia în secolul al II-lea î.C.

Oficial, în Vulgata, cartea lui Baruh are 6 capitole, iar în Septuaginta are doar 5, urmând ca al şaselea, care este o scrisoare a profetului Ieremia să fie prezentată ca o carte distinctă. Noi vom urma varianta propusă de Vulgata. Aşadar, cele 6 capitole sunt structurate astfel:

- 1,1-14: introducere istorică;- 1,15-3,8: rugăciune de mărturisire a păcatelor;- 3,9-4,4: elogiul înţelepciunii identificate cu Legea;- 4,5-5,9: discurs de încurajare şi de mângâiere;- 6: scrisoarea profetului Ieremia.

La începutul cărţii, autorul se prezintă pe sine ca şi situaţia istorică în care trăieşte, ca şi motivul pentru care a scris. Autorul face apoi o constatare a rupturii care există între Dumnezeu şi poporul ales, ruptură cauzată de păcatul poporului. În exil fiind, în urma reflexiilor, poporul recunoaşte că a greşit şi cere iertare. Dumnezeu răspunde acestei cereri invocând încă un timp de răbdare, după care va urma eliberarea triumfătoare. Tot în exil, în urma reflexiilor, poporul constată că înţelepciunea lui Dumnezeu, identificată în acest caz cu Legea are întotdeauna dreptate. Acum nu le rămânea decât să urmeze cu fidelitate cuvântul lui Dumnezeu care conduce la libertate, la binecuvântare şi prosperitate. Prin încurajarea şi mângâierea care vin din partea lui Dumnezeu, Dumnezeu arată că nu a abandonat poporul şi că suferă mai mult decât el, pentru cele întâmplate.

Cartea lui Baruh are meritul de a ne conştientiza asupra dramei păcatului. Ideile care apar pe parcursul scrierii sunt cele legate de unitatea comunităţilor de evrei aflate în afara Ierusalimului, de analiza minuţioasă a păcatului, precum şi o concepţie specială despre Dumnezeu.

Obiectiv:Să nu ne descurajăm, chiar dacă se pare că Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciunile

noastre.

Învăţătură:Pentru cel care încalcă des o poruncă a lui Dumnezeu sfârşeşte prin a i se părea normal ceea

ce face. Dacă la început conştiinţa îl mustră, îi trezeşte păreri de rău, într-un final, toate acestea vor dispărea, iar cel în cauză va transforma practic păcatul în „virtute”. O astfel de persoană este greu de convins că ceea ce face este un rău moral, un păcat. În acest caz, glasul conştiinţei îi este atrofiat. Va trebui o „terapie de şoc spirituală”. O astfel de persoană va avea nevoie de un har deosebit din partea lui Dumnezeu pentru a se trezi din lâncezeala sau indiferenţa în care a intrat. Un astfel de şoc poate fi o boală sau o nenorocire. Persoana respectivă va realiza că ceea ce a făcut nu este normal şi astfel va începe încet, încet revenirea.

Este cazul poporului ales în robia Babilonului. Au încălcat atât de mult alianţa, încât păcatul lor devenise o normalitate. Nu-l mai considerau un păcat. În robie fiind, acest „şoc” i-a determinat să reflecteze asupra a ceea ce au făcut.

Cartea lui Baruh poate constitui rezultatul reflexiilor poporului aflat în robie. Iar rezultatul, după un şoc, în cele mai multe cazuri, nu poate fi decât de părere de rău. Poporului israelit îi pare rău pentru că prin atitudinea lui de indiferenţă şi neascultare a trădat alianţa. Acum, cu umilinţă se întoarce la Dumnezeu, cerând iertare. Este exact ceea ce aştepta Dumnezeu. Pentru aceasta i-a lăsat pradă popoarelor păgâne, pentru aceasta a lăsat ca Ierusalimul şi templul să fie distruse, pentru a-i învăţa ce este umilinţa şi ascultarea. După lungi aşteptări, după multe lacrimi şi suspine, dumnezeu vine în întâmpinarea rugăminţilor lor. Va urma reîntoarcerea din robia Babilonului şi binecuvântarea poporului.

Este logica lui Dumnezeu care îl lasă pe om un timp pentru a-i pune la încercare credinţa. Nu răspunde imediat, ci, răbdător, aşteaptă să vadă atitudinea celui care îl roagă. Iar cel car eîl roagă, nu trebuie să dea dovadă de descurajare.

Practic:- Cum credeţi că trebuie să se roage o persoană pentru a fi ascultată?- De ce credeţi că omul are nevoie de o „terapie de şoc” pentru a-şi reveni din încăpăţănarea

lui?- Găsiţi vreo asemănare între conţinutul cărţii lui Baruh şi atitudinea tâlharului căit de pe

cruce?- Pentru care sacrament este nevoie de o căinţă asemenea evreilor din cartea lui Baruh? În ce

trebuie să constea căinţa în cauză?- Găsiţi în evanghelie câteva exemple prin care Isus ne dă de înţeles că trebuie să ne rugăm

continuu şi să nu încetăm, chiar dacă se pare că Dumnezeu nu ne răspunde îndată.

Texte de referinţă:„Acestea sunt cuvintele cărţii pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui

Sedecia, fiul lui Asadia, fiul lui Hilchia, în Babilon. În anul al cincilea, în luna a şaptea, în vremea în care au luat caldeii Ierusalimul şi i-au dat foc. Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda şi înaintea a tot poporul, care se adunase să asculte din carte. Şi înaintea dregătorilor şi a fiilor regelui şi înaintea bătrânilor şi înaintea a tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, a tuturor celor care locuiau în Babilon, pe malul râului Sud care plângeau şi posteau şi se rugau înaintea Domnului.” (Bar 1,1-5)

„Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, cel care l-ai scos pe poporul tău din pământul Egiptului cu mână tare şi cu braţ puternic, cu semne şi cu minuni şi cu putere mare şi care ţi-ai glorificat numele până în ziua de astăzi, am păcătuit am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne Dumnzeul nostru, în toate poruncile tale. Îndepărtează mânia ta de la noi, căci am rămas puţini printre neamurile la care ne-ai risipit. Ascultă, Doamne rugăciunea noastră şi cererera noastră şi eliberează-ne de dragul tău şi dă-ne har înaintea celor care ne-au adus în robie. Ca să cunoască tot pământul că tu eşti Dumnezeul nostru, că numele tău a fost invocat de Israel şi peste neamul lui. Doamne, priveşte din locaşul tău cel sfânt şi ia aminte la noi. Pleacă-ţi, Doamne urechea şi ascultă-ne.” (Bar 2,11-16)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu aştepţi cu răbdare ca oamenii să se convertească şi să se întoarcă la

tine. Împlineşte-ne rugăciunile pe care ţi le înălţăm în spirit de pocăinţă. Amin.

Cartea lui EzechielPrezentare:

Ezechiel face parte din categoria profeţilor majori. Şi-a desfăşurat misiunea profetică între anii 593-571 î.C. între evreii deportaţi în Babilon. Mesajul său însă a fost adresat în egală măsură evreilor deportaţi, ca şi celor rămaşi în Regatul lui Iuda. Cea mai mare parte a activităţii sale a desfăşurat-o pe timpul regelui Sedecia şi în timpul căderii definitive a Ierusalimului (587 î.C).

Situaţia istorică în care apare profetul Ezechiel este următoarea: Iosia începuse reforma socială şi religioasă care ar fi adus mult bine Israelului, dar moare inediat după începerea ei. Fiul său, Ioiachim nu continuă reforma începută de tatăl său. Ba, mai mult, profetul Ieremia este nevoit să-i atragă deseori atenţia asupra abuzurilor pe care le comitea. Auzind că Nabucodonosor a fost înfrânt de către egipteni, Ioiachim se răzvrăteşte împotriva Babilonului, dar de fapt este înfrânt el şi cade în acelaşi timp şi Ierusalimul, ocazie cu care au fost deportaţi mii de evrei în robie, în Babilon. Nabucodonosor îl desemnează pe Sedecia, fratele lui Ioiachim ca rege în Ierusalim. După un timp s-a răzvrătit şi Sedecia, ceea ce a însemnat o distrugere şi mai mare din partea babilonienilor a oraşelor din Regatul lui Iuda. Este momentul în care Nabucodonosor ia cu sine în Babilon şi tezaurul de la templu.

Aceasta este conjunctura în care Ezechiel apare şi îşi desfăşoară misiunea de profet. Ca şi Ieremia, Ezechiel se opune modului de a gândi sprecific regelui Sedecia, ca şi consilierilor lui, care se ridicau în mod făţiş împotriva dominaţiei babiloniene. Lupta sa era mai ales împotriva clasei conducătoare de la Ierusalim. Dorea un popor care să rămână fidel Domnului, chiar dacă pentru moment era sub dominaţia babilonienilor.

Ezechiel este cunoscut ca fiind profetul vizionar. Mesajul său profetic porneşte deseori de la anumite viziuni pe care el le are. Cartea, după câte se pare nu îl are ca autor direct pe Ezechiel, ci este rodul culegerilor făcute de către anumiţi ucenici ai săi, care au adunat materialul şi l-au structurat în forma care a ajuns până la noi.

Cartea este formată din 48 de capitole, împărţite după cum urmează:- 1-3: vocaţia profetului şi misiunea sa;- 4-24: reproşuri şi ameninţări contra israeliţilor înainte de asediul Ierusalimului;- 25-32: oracole împotriva naţiunilor;- 33-39: mângâiere şi speranţă pentru un viitor mai bun;- 40-48: statutul politic şi religios al comunităţii viitoare restabilite în Palestina.

După înfrângerea din 597 î.C., în timp ce cei care au fost deportaţi aşteaptă momentul întoarcerii, cei care au rămas în ţară consideră că au fost favorizaţi de Dumnezeu. De aceea se credeau adevăraţii moştenitori ai promisiunilor divine. Ezechiel este împortiva acestei convingeri şi îi îndemnă pe toţi la reflexie. Exilul se datora în egaală măsură şi celor deportaţi şi celor rămaşi în ţară. Cu toţii păcătuiseră. Ca atare, exilul era efectul păcatului tuturor. Ceea ce trebuia făcut de acum înainte era ca toţi să recunoască că au păcătuit şi, cu inima căită, să se întoarcă la Dumnezeu, sperând astfel şi în revenirea celor din exil, ca şi în reconstrucţia ţării devastate.

Răsplata pentru căinţă are să fie întoarcerea din Babilon, pedepsirea tuturor popoarelor care l-au umilit pe Israel, suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor şi refacerea templului, din care va izvorî, ca un fluviu, mântuirea.

Obiectiv:Trăirea adevărurilor de credinţă cu umilinţă

Învăţătură:Mesajul profetic al lui Ezechiel aduce cu sine o noutate, şi anume: reînnoirea interioară.

Credinţa în Dumnezeu trebuie să înceapă cu reînnoirea interioară. Nu este suficientă adeziunea exterioară. Ezechiel invită poporul la reflexie. Odată păcatul recunoscut aduce cu sine iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu face totul nou. Nimic nu mai este ca înainte. Dumnezeu va da celor care se căiesc o inimă nouă şi un duh nou, va pune în ei un spirit nou. Iar cel care va inaugura cultul în spirit şi adevăr va fi Mesia, Isus Cristos, pe care Ezechiel îl vede ca pe un viitor David. De acum, oamenii vor înţelege altfel relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Noutatea constă şi în faptul că iniţiativa convertirii vine din interior, este inspirată de Dumnezeu. El acţionează primul cu harul său, apoi este persoana cea care răspunde. Sub aspectul spiritualizării tuturor componentelor vieţii religioase, profetul Ezechiel are un mare merit. Conform profetului Ezechiel, Dumnezeu este cel dintâi care are iniţiativa. Răspunsul omului care urmează acestei iniţiative nu este decât asentiment dat bunătăţii lui Dumnezu.

Harul este darul gratuit pe care Dumnezeu îl face cuiva fără nici un merit din partea acestuia din urmă. Este un dar al bunăvoinţei lui Dumnezeu, care recere un răspuns, iar răspunsul nu poate fi altul decât convertirea continuă a inimii. Aceasta înseamnă trăirea vieţii de credinţă cu umilinţă. E vorba de o trăire continuă, susţinută mereu de harul lui Dumnezeu. Această trăire, conform viziunii profetului Ezechiel, va conduce în final, după moarte, la răsplata veşnică.

Practic:- Ce înseamnă în viziunea profetului Ezechiel trăirea adevărurilor de credinţă cu umilinţă?- Refaceţi ambientul istoric în care activează Ezechiel ca profet. Pentru ce este Ezechiel

împotriva regelui Sedecia care dorea libertatea politică a poporului?- În ce context vorbeşte Isus în evanghelii despre cultul adus în spirit şi adevăr?- Având în vedere viziunile profetului Ezechiel, în care altă carte a Sfintei Scripturi se mai

vorbeşte de viziuni?- Citiţi împreună capitolul 34 şi încercaţi să găsiţi un corespondent în evanghelii.- În ce măsură profetul Ezechiel se aseamănă cu profetul Ieremia?

Texte de referinţă:„În anul al treizecelea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam printre robi, la râul

Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am avut nişte viziuni cereşti. În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea al regelui Ioiachim a fost cuvântul Domnului către mine, preotul Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului. Eu priveam şi iată venea peste mine dinspre miazănoapte un vânt puternic, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare, iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în înroşit. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu un chip omenesc. Fiecare dintre ele avea câte patru feţe şi fiecare dintre ele avea câte patru aripi.” (Ez 1,1-6)

„A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilol lui Israel, profeţeşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuiau să păstorească oare turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat. Oile cele grase le-aţi tăiat, iar turma nu aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit, oaia bolnavă nu aţi îngrijit-o şi pe cea rănită nu aţi pansat-o, pe cea rătăcită nu aţi întors-o şi pe cea pierdută nu aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cu cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns hrana tuturor fiarelor pământului. De aceea rătăcesc oile mele prin toţi munţi şi pe toate dealurile înalte. S-au împrăştiat oile mele pe toată faţa pământului şi nimeni nu se îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.” (Ez 34,1-6)

„De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru. Vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate nelegiuirile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da o inimă nouă şi un duh nou voi pune înlăuntru vostru, voi lua din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune în voi duhul meu şi vă voi face să umblaţi după legile mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile mele.” (Ez 36,24-27)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu înnoieşti toate prin cuvântul tău. Dă-ne o inimă nouă şi un duh nou

pentru a te putea preamări în toată veşnicia. Amin.

Cartea profetului AggeuPrezentare:

Cu profetul Ageu începe ultima perioadă a mişcării profetice din sânul poporului ales, din perioada de după exil. Dacă înainte de exil, mesajul profetic avea ca temă principală pedeapsa din cauza încălcării alianţei, în această perioadă, mesajul se axează pe ideea de restaurare. Este speranţa care a menţinut treaz spiritul Israelului în robia Babilonului. Profetul Aggeu este trimis într-un moment crucial pentru Israel: naşterea noii comunităţi din Palestina.

Aggeu este primul profet dintre profeţii epocii persane. Contextul istoric în care îşi desfăşoară misiunea profetică este sfârşitul exilului. După edictul regelui persan, Cirus (538 î.C.), evreii care au revenit în ţară, găsesc o ţară devastată şi părăsită. Supravieţuirea era aproape imposibilă din cauza lipsei hranei. Nici în imperiul persan lucrurile nu stătea mai bine din cauza instabilităţii politice.

Evreii întorşi din robie au început reconstruirea Ierusalimului şi a templului cu resursele proprii, refuzând orice ajutor din partea celor din Regatul de Nord, de la Samariteni. Era o situaţie de confuzie. Erau nevoiţi să lucreze şi la reconstrucţia templului şi în acelaşi timp să se şi apere de samariteni, care au început să-i persecute pe cei abia veniţi. Din această cauză, construirea templului aproape că este lăsată la o parte. Într-un astfel de context apare profetul Aggeu, pentru a întări poporul în aceste momente grele şi a-l îndemna să continue reconstruirea templului.

Titlul cărţii provine de la profetul Aggeu. Prea multe date despre el nu se ştiu, decât că el a fost acela care s-a adresat israeliţilor preocupaţi mai mult de propria familie decât de reconstruirea templului. Profetul încearcă să-i convingă pe cei reveniţi din exil că greutăţile pe care le întâmpină sunt din cauza lipsei de preocupare pentru credinţa în Dumnezeu, manifestată prin indiferenţa faţă de templu. Speranţa profetului creşte odată cu venirea celui de-al doilea grup de evrei din exil, coduşi de Zorobabel şi de preotul Iosue.

Profetul Aggeu îşi face cunoscut mesajul profetic din august până în decembrie (520 î.C.), perioadă în care începe efectiv şi reconstruirea templului. De fapt, acesta este subiectul principal al preofeţiei lui Aggeu. Din câte se pare, cartea nu este scrisă de profet, ci de altcineva, care s-a mulţumit doar să-l amintească la persoana a treia.

Cartea are doar două capitole, împărţite astfel:- 1,1-11: timpuri dificile din cauza neglijării construirii templului;- 1,12-15: începerea lucrărilor la templu;- 1,15-2,23: reconstruirea templului care prevesteşte un viitor prosper.

Ideea de bază a cărţii este refacerea templului şi este adresată guvernatorului Zorobabel şi preotului Iosue, întrucât ziua în care va veni Domnul este iminentă, iar templul trebuie să fie gata pentru a-l primi. Acest nou templu va fi mai strălucitor decât primul şi va pune capăt situaţiei de mizerie în care trăia poporul după întoarcerea din exil. Atunci Dumnezeu va binecuvânta poporul, îl va feri de duşmani şi îi va da un nou rege.

O altă ideea nouă care apare în cartea profetului Aggeu este interpretarea semnelor timpului. Sărăcia şi recoltele slabe sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru slaba lor credinţă. Pentru a fi prosperi este nevoie de credinţă.

Obiectiv:A trăi cu realism credinţa în Dumnezeu.

Învăţătură:Când omul se află în nenorocire aleargă la cineva care poate să-l salveze. Când a scăpat de

nenorocire, de cele mai multe ori, uită binele primit. Este şi cazul poporului ales. În Babilon strigă către Dumnezeu, îşi recunoaşte greşeala şi cere iertare pentru ea. Promite fidelitate şi credinţă. Vine însă sfârşitul exilului şi totul este uitat. Preocuparea principală devine interesul propriu şi nu Dumnezeu, nu reconstruirea templului din Ierusalim. Când au avut nevoie de sprijin din partea lui Dumnezeu, au strigat la el, acum l-au uitat sau erau indiferenţi. În acest indiferentism sau preocupare exagerată faţă de sine, apare profetul Aggeu care, începând cu guvernatorul, continuând cu preoţii, le amiteşte tuturor care sunt priorităţile.

Ideea citirii semnelor timpului aduce în cazul profetului Aggeu un plus de credibilitate. Încă nu uitaseră cei întorşi ce a însemnat robia în Babilon. Cu toţii ştiau că au plecat în robie din cauza păcatului lor. Nu era nevoie acum să se repete încă odată greşeala care i-a trimis acolo. De aceea Aggeu îi conştientizează asupra acestui aspect.

Este important să alergăm la Dumnezeu şi în momentele de restrişte, ca şi atunci cânt toate ne merg bine. A-l ignora la bine şi a-l căuta la greu, nu este o soluţie realistă. Dumnezeu trebuie în continuu invocat. Iar după ce am primit ajutorul să-i mulţumim. În plus trebuie să fim capabili să citim semnele timpului. Cu siguranţă Dumnezeu ne transmite multe mesaje, trebuie doar să le descifrăm cu credinţă şi realism.

Practic:- Privind lucrurile din punct de vedere uman, cum vi se pare preocuparea pentru interesele

proprii a evreilor întorşi din robie? - Încercând să vedeţi care este rolul unei biserici pentru o comunitate, faceţi o paralelă cu

dorinţa profetului Aggeu de a reconstrui şi de a avea un templu la Ierusalim.- Concret, ce aţi putea face pentru biserica voastră? Luaţi câteva iniţiative la nivel de grup.

(Ex: curăţenie, aranjat florile, etc)- Citind din cartea profetului Aggeu încercaţi să refaceţi imaginea sumbră a întoarcerii din

exil. Ce au mai găsit, cum au găsit, cum au luat-o de la capăt?- Povestiţi la nivel de grup un moment de dezolare din viaţa voastră. Cu ce va ajutat?- În ce măsură se repetă astăzi situaţia din timpul profetului Aggeu?

Texte de referinţă:„În anul al doilea al regelui Darius, în luna a şasea, în ziua întâi a lunii, a fost cuvântul

Domnului prin gura lui Aggeu, profetul, către Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, către marele preot Iosia, fiul lui Iosedec, şi le-a zis: Aşa spune Domnul Sabaot: Poporul acesta spune: Nu a venit încă vremea să reconstruim templul Domnului. Atunci a fost cuvântul Domnului către profetul Aggeu şi i-a spus: este oare timpul ca voi să locuiţi în casele voastre cu pereţii lucraţi în tablă, când templul este în ruină? Şi acum, iată ce spune Domnul Sabaot: Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre! Voi aţi semănat mult, dar aţi cules puţin, aţi mâncat, dar nu v-ţi săturat; aţi băut, dar nu v-aţi îmbătat; v-aţi îmbrăcat cu haine, dar nu v-au ţinut de cald şi aţi strâns obolul vostru ca să-l puneţi într-o pungă spartă... Pentru aceasta cerul se va închide, nu vă va da rouă şi nici pământul nu vă va da roadele sale. Am chemat seceta pe pământ şi pe munţi, peste grâu, peste vin şi peste orice rodeşte pământul; peste oameni şi peste animale şi peste tot efortul palmelor voastre.” (Ag 1,1-6.10-11)

„Spune-i lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, guvernatorul lui Iuda şi lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec şi restului poporului: Cine a mai rămas dintre voi în viaţă şi a văzut templul acesta în strălucirea sa care a fost la început şi cum este acum? Oare nu este fără nici un preţ în ochii voştri? Şi acum, Zorobabel întăreşte-te, zice Domnul, curaj, Iosua, mare preot, fiul lui Iosedec, întreg popor al ţării, fii plin de curaj, zice Domnul, căci eu sunt cu voi, spune Domnul Sabaot. Acesta este legământul pe care l-am încheiat cu voi când v-am scos din ţara Egiptului şi Duhul meu rămâne în mijlocul vostru! Nu vă temeţi! Căci aşa zice Domnul Sabaot: Peste puţină vreme eu voi cutremura cerul şi pământul, marea şi uscatul; voi zgudui toate popoarele şi toate neamurile vor veni cu lucruri de preţ şi voi umple de slavă templul acesta, zice Domnul Sabaot.” (Ag 2,2-7)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, la tine este măreţia, slava şi puterea. Ajută-ne să preţuim şi să iubim

totdeauna Biserica, locul prezenţei tale. Amin.

Cartea profetului ZahariaPrezentare:

Zaharia s-a născut într-o familie de preoţi, de aceea activitatea sa este foarte mult influenţată din acest punct de vedere. Datorită acestei origini, Zaharia fixează pentru poporul ales o teocraţie sacerdotală şi nu una profetică. A activat în paralel cu profetul Aggeu, împreună cu care a susţinut aceeaşi idee; reconstruirea templului. Fiind înzestrat cu o inteligenţă deosebită şi cu un simţ al orientării foarte bine dezvoltat, Zaharia înţelege foarte bine sensul lucrurilor. S-a bucurat pentru marele dar al profeţiei şi a ştiut să facă din el un instrument viabil pentru transmiterea voinţei lui Dumnezeu.

Cartea se adresează în mod special israeliţilor întorşi din exil şi constituie o încurajare pentru a merge înainte, în ciuda situaţiei găsite. Dezordinile politice ale vremeii îi determinau pe mulţi să creadă că venirea imediată a Domnului este iminentă. Însă prin faptul că regele Darius îşi stabileşte domnia asupra întregului imperiu persan, speranţa venirii imediate a Domnului se prăbuşeşte.

Nu se poate spune cu exactitate cine este autorul în întregime al cărţii. Din stilul care o caracterizează, reiese că are mai mulţi autori. Forma finală a căpătat-o undeva pe la sfârşitul secolului al treilea.

Cartea are un număr de 14 capitole, structurate astfel: - 1,1-7,14: cele opt viziuni ale profetului;- 8,1-23: promisiuni de pace şi de binecuvântare;- 9,1-11,17: Israel şi celelalte naţiuni;- 12,1-14,21: asediul şi eliberarea Ierusalimului.

Prima parte a cărţii vorbeşte despre activitatea profetului la Ierusalim. Prin cele opt viziuni, profetul vrea să transmită poporului că aşteptarea lui nu a fost zadarnică. Reconstruirea templului înseamnă venirea Domnului pentru a binecuvânta poporul. Pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu este nevoie ca poporul să iubească şi pătura socială cea mai oropsită; văduvele şi orfanii. Trebuie să le asigure atât hrană cât şi un adăpost. De asemenea, poporul trebuie să-şi însuşească din nou o un comportament corect din punct de vedere moral.

În partea a doua, Zaharia face cunoscut că şi alte popoare, după ce vor fi suportat judecata lui Dumnezeu, vor face parte din poporul lui. În lupta cu alte neamuri, poporul ales va fi întărit în virtute, va fi purificat de păcate şi întărit. În final Domnul va veni, îl va salva şi va fi conducătorul lui pentru totdeauna. Este evident aici că profetul vorbeşte despre venirea Mesiei, regele umil şi victorios, păstorul cel bun, omul străpuns şi dus la moarte pentru cei mulţi. Multe din aceste elemente vor fi preluate şi de evanghelişti în relatările pe care le fac despre Isus Cristos.

Dintre ideile teologice întâlnite de-a lungul cărţii, se pot enumera: transcendenţa lui Dumnezeu, apropierea timpului mântuirii, despre Mesia

În exil fiind, poporul are impresia că, neintervenind în favoarea poporului, Dumnezeu nu mai există. Zaharia are meritul refacerii acestei idei greşite. El ştie şi vede totul, cu iubire şi cu dreptate. Construirea templului este văzută ca o necesitate în vederea primirii Mesiei, care va reconstrui casa lui David

Obiectiv:În orice moment să fim pregătiţi pentru întâlnirea cu Domnul

Învăţătură:Ideea reconstruirii templului este pusă de profetul Zaharia pe seama venirii iminente a

Domnului. Mesia, regele care va domni peste Israel, va trebui să găsească un templu mult mai strălucitor decât a fost vreodată. De altfel, poporul aştepta un astfel de rege. Eşecurile puterilor politice ale vremii erau destul de evidente. Neînţelegerile şi corupţia erau acelea care trezeau neîncredere. Din cauza acestor neînţelegeri, poporul nu era bine pregătit în faţa duşmanului şi ca atare nu putea să se apere. Pe de altă parte, această situaţie conducea foarte uşor şi la îndepărtarea de Legea lui Dumnezeu. Odată templul reconstruit, ar fi avut menirea de a menţine viu spiritul prezenţei lui Dumnezeu şi totodată şi simţul moralităţii în viaţa poporului.

După înălţarea lui Isus Cristos la cer, el a făgăduit că va reveni la sfârşitul veacurilor pentru judecata finală şi pentru instaurarea definitivă a împărăţiei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Primii creştini au crezut că acest lucru se va întâmpla imediat, dar aşteptărilor lor au fost zadarnice. Venirea Mesiei însă va fi sigură ca zorii dimineţii şi aşa cum l-au aşteptat la prima venire, oamenii, trebuie să-l aştepte şi la a doua sa venire. Ca atare, omul trebuie să fie pregătit ca în orice moment să-l întâlnească pe Domnul.

Există şi o altfel de întâlnire cu Domnul; întâlnirea prin aproapele, prin creaţia sa. Trebuie să-l descoperim prezent pe Dumnezeu în toate creaturile sale, pentru că tot ceea ce există, există datorită lui Dumnezeu şi vorbeşte de prezenţa sa. Trebuie doar să fim pregătiţi să-l întâlnim şi mai ales să avem ochi pentru a-l vedea.

Practic:- Una dintre profeţiile lui Zaharia spune că toate popoarele, după ce vor fi judecate, vor fi

acceptate să facă parte din poporul Domnului. Ce legătură există între această profeţie şi acceptarea păgânilor în Biserică?

- În ce măsură profetul Zaharia este un continuator al ideilor profetului Aggeu şi un deschizător evident de drumuri pentru Mesia, regele care va veni?

- Citiţi Zah 11,13. Din perspectiva Noului Testament, la cine se referă?- Precizaţi câteva modalităţi în care ne putem pregăti pentru întâlnirea cu Domnul?- De ce credeţi că Dumnezeu, în cazul profeţilor, se foloseşte de viziuni pentru a-şi transmite

mesajele către popor? Acest mod, are vreo legătură cu parabolele şi asemănările spuse de către Isus Cristos?

Texte de referinţă:„În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, a fost cuvântul Domnului către profetul

Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: Domnul s-a mâniat foarte tare pe părinţii vostri! Spune-le celor rămaşi din popor: Aşa zice Domnul Sabaot: Întoarceţi-vă către mine, zice Domnul Sabaot şi atunci mă voi întoarce şi eu către voi, zice Domnul Sabaot. Nu fiţi ca părinţii voştri cărora le-au vorbit profeţii de mai multe ori, spunându-le: Aşa zice Domnul Sabaot: Întoarceţi-vă de pe căile voastre rele şi de la faptele voastre rele. Dar ei nu au ascultat şi nu au voit să ia aminte la glasul meu, zice Domnul. Unde sunt părinţii voştri? Şi oare profeţii mai trăiesc? Dar cuvintele mele şi poruncile mele pe care le-am dat slujitorilor mei profeţi ca să le vestească, n-au ajuns la părinţii vostri? Domnul s-a mâniat mult pe părinţiii voştri, încât ei s-au convertit şi au mărturisit: Domnul Sabaot ne-a răsplătit nouă după căile şi după faptele noastre, aşa cum hotărâse să facă.” (Zah 1,1-6)

„Şi a fost cuvântul Domnului Sabaot şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul Sabaot: Iubesc Sionul cu zel mare şi cu patimă aprinsă îl doresc. Aşa vorbeşte Domnul: M-am întors cu milostivire către Sion şi voi locui în mijlocul Ierusalimului, şi Ierusalimul se va numi cetatea credincioasă şi muntele Domnului Sabaot, munte sfânt. Aşa zice Domnul Sabaot: Bătrâni şi bătrâne vor sta din nou în pieţele Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mână, din cauza vârstei înaintate.” (Zah 8,1-4)

„Şi le-am zis: dacă socotiţi că e corect, daţi-mi simbria, iar dacă nu, să nu mi-o plătiţi. Şi mi-au cântărit simbria mea, treizeci de arginţi. Atunci a vorbit Domnul către mine: Aruncă-i olarului preţul acela scump cu care eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în visteria templului Domnului, pentru olar.” (Zah 11,12-13)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu ai prevăzut totul încă din veşnicie. Ajută-ne să ne conformăm

planului tău de iubire şi să răspundem cu iubire la iubirea ta. Amin.

Cartea profetului MalahiaPrezentare:

Cartea profetului Malahia încheie seria cărţilor profetice. Numele său provine de la „maleaki”, care înseamnă „mesagerul meu”, „trimisul meu”, despre care se vorbeşte în Mal 3,1. Din daatele prezente în carte rezultă că profetul şi-a desfăşurat misiunea profetică între anii 480-460 î.C., imediat după profeţii Aggeu şi Zaharia.

Malahia este profetul iubirii lui Dumnezeu. Scoate în evidenţă gratuitatea cu care el şi-a ales poporul, de aceea, poporul trebuie să fie recunoscător şi să-l cinstească cu iubire.Cartea profetului Malahia este formată din şase secţiuni scurte. Fiecare dintre ele începe cu o declaraţie, care cuprinde şi o problemă căreia i se răspunde în partea a doua a secţiunii. Împărţirea este după cum urmează:

- 1,1-5: iubirea lui Dumnezeu faţă de Israel;- 1,6-2,9: Dumnezeu este dezonorat de preoţii săi;- 2,10-16: contra căsătoriilor mixte şi a divorţurilor;- 2,17-3,5: ziua Domnului;- 3,6-12: neglijenţă faţă de plata zeciuielii;- 3,13-21: răsplata celor drepţi;- 3,22-24: întoarcerea lui Ilie. Construirea templului, aşa cum sperau profeţii Aggeu şi Zaharia întârzia destul de mult.

Faptul că lucrările nu funcţionau aşa cum ar fi trebuit, i-a descurajat pe o mare parte din popor, ceea ce a condus şi la o scădere vizibilă a credinţei. Pentru a împiedica acest declin, Malahia intevine în mod hotărât. El nu doreşte ca nedreptatea să se instaureze din nou. De asemenea nici nu vrea ca problema căsătoriilor mixte să fie pusă cu prea mare uşurinţă, ceea ce ar duce la căsătorii cu persoane din alt neam, de obicei păgâne, dând astfel ocazie poporului ales să revină din nou la idolatrie. În faţa acestei descurajări, oarecum generale, profetul garantează restabilirea dreptăţii lui Dumnezeu prin formarea unor credincioşi adevăraţi şi prin pedepsirea celor care greşesc în mod intenţionat. În ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu, este gata să trimită un mesager care să pregătească drumul venirii sale. De aceea, profetul insistă foarte mult pe pregătirea întâlnirii cu Domnul, o pregătire care va culmina prin reîntoarcerea lui Ilie. (E vorba de ultimul dintre profeţi, Ioan Botezătorul)

Ideile teologice care reies din cartea lui Malahia sunt în mod special legate de decăderea religioasă şi de Mesia.

Profeţii Aggeu şi Zaharia au promis că dacă vor reface templul, Dumnezeu îi va binecuvânta cu bunăstare. În 515 î.C. inaugurează templul, dar bunăstarea nu a venit. În faţa unei astfel de „păcăleli”, atât clerul cât şi poporul credincios au început să-l neglijeze pe Domnul. Efectele sunt imediat vizibile şi sunt materializate în idolatrie, nedreptate, căsătorii mixte şi divorţuri, fapte care loveau direct împotriva Legii. Instaurarea dreptăţii o va face doar Domnul în ziua venirii sale. În acest fel se continuă ideea legată de mesianism, propusă şi de predecesorii săi, Aggeu şi Zaharia. Obiectiv:

O atenţie sporită pentru a nu cădea în descurajare şi păcat, cînd Dumnezeu nu răspunde la timp rugăciunilor noastre.

Învăţătură:Dorinţa poporului israelit de a redobândi bunurile pe care le avea înainte de exil, era, de ce

nu, legitimă. Însă, modalitatea în care puneau problema redobândirii nu era corectă. Uitaseră că exilul era o pedeapsă şi că au fost duşi în Babilon din cauza infidelităţilor loc. La întoarcere, cu umilinţă, ar fi trebuit să se bucure în mod sincer de libertate şi să lucreze cu răbdare pentru a-şi redobândi cele pierdute. Poporul însă vrea totul şi deodată. De aici preocuparea pentru propriile interese, atât de mult evidenţiată, mai ales de profetul Aggeu. Întoarcerea exagerată spre ei, a însemnat ignorarea lui Dumnezeu. Aşa se explică indiferenţa în a reconstrui templu. Ar fi vrut ca la întoarcerea din exil să fie consideraţi drept eroi, dar uitau că se întorceau în urma unei pedepse ruşinoase.

Profeţii Aggeu şi Zaharia, pentru a salva credinţa în Dumnezeu şi pentru a reuşi reconstruirea templului, la inspiraţia lui Dumnezeu promit că după ce templul va fi refăcut vor avea bunăstare materială, ceea ce nu s-a întâmplat. Întrebarea este, de ce nu s-au bucurat de bunăstare materială? Pentru că făceau ceva pentru Dumnezeu în mod condiţionat. Ori pe Dumnezeu nu trebuie să-l slujim în mod condiţionat. Dumnezeu trebuie slujit cu disponibilitate şi din credinţă, deoarece şi el ne-a creat şi ne menţine în existenţă doar din iubire şi fără să plătim nimic.

Faptul că profetul Malahia ia poziţie în faţa abuzurilor cât priveşte căsătorii mixte şi divorţurile, înseamnă că lipsa de credinţă începuse să devină o obişnuinţă, ceea ce însemna încălcarea din nou a alianţei şi ca atare, din nou pedeapsă. Numai că Dumnezeu nu-i mai pedepseşte cu exilul, ci le pune înainte exemplul său de iubire. Promite o zi în care va veni noul rege, drept şi sfânt cum nu a fost nici unul până atunci pe pământ. Dar această zi trebuie pregătită, ca şi venirea noului rege. El trebuie să găsească un popor activ, care crede în Dumnezeu şi care îşi conformează viaţa acestei credinţe. Practic:

- În urma istoriei zbuciumate a poporului israelit, după atâtea intervenţii din parteaa lui Dumnezeu, cum credeţi că ar fi trebuit să fie aşteptată ziua venirii Mesiei din partea acestui popor?

- Citiţi primele versete ale primului capitol şi discutaţi la nivel de grup despre atitudinea nerecunoscătoare a poporului ales. Ce credeţi că i-a determinat să facă o astfel de judecată?

- Ce credeţi, descurajarea poporului a fost motivată doar de lipsa împlinirii promisiunii bunăstării sau avea rădăcini mai profunde? Comentaţi!

- Cum trataţi întâlnirea voastră zilnică cu Domnul la Sfânta Liturghie, în aproapele, în creaţie etc?

- Cum este tratată problema căsătoriilor mixte şi a divorţului la nivel de comunitatea în care trăiţi?

Texte de referinţă:„Profeţie. Cuvântul Domnului către Israel prin gura lui Malahia. V-am iubit, zice Domnul,

dar voi aţi zis: Cum ne-ai iubit tu? Oare Isac nu este fratele lui Iacob? zice Domnul, şi l-am iubit numai pe Iacob?... Voi aduceţi jertfă pe altarele mele pâine necurată. Şi mai ziceţi: Cu ce te-am necinstit? Fiindcă aţi zis: Masa Domnului este de ocară! Şi când aduceţi jertfă un animal orb, nu aveţi nici o vină? Când aduceţi pentru jertfă unul şchiop sau cu un defect, nu aveţi nici o vină? Du-l astfel guvernatorului tău. Va fi el mulţumit sau te va primi bine? zice Domnul Sabaot.” (Mal 1,1-2.7-9)

„Şi acum către voi se îndreaptă această porunci, o preoţilor: Dacă voi nu veţi asculta şi nu veţi pleca inima ca să daţi glorie numelui meu, zice Domnul Sabaot, voi trimite peste voi blestemul şi binecuvântarea voastră se va transforma în blestem. Şi chiar am blestemat-o căci voi nu puneţi la inimă poruncile mele.” Mal 2,1-2)

„Iată, eu trimit pe îngerul meu şi va pregăti calea înaintea feţei mele şi va veni îndată în templul său Domnul pe care îl căutaţi şi îngerul legământului pe care îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot. Şi cine va putea îndura ziua venirii lui şi cine se va putea ţine bine când el se va arăta? Căci el este ca focul topitorului şi ca leşia celui care înălbeşte... Căci eu sunt Domnul şi nu m-am schimbat, iar voi nu aţi încetat să fiţi fiii lui Iacob.” (Mal 3,1-2.6)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu ai promis poporului ales pe Fiul tău, iar la timpul cuvenit l-ai trimis

în lume. Ajută-ne să-l recunoaştem în fraţii noştri. Amin.

Cartea profetului AbdiaPrezentare:

Cartea profetului Abdia este cea mai mică carte a Sfintei Scripturi. Este formată doar dintr-un singur capitol, având 21 de versete. Cu toate acestea, ca mesaj, nu poate fi abandonată deoarece cuprinde un mesaj deosebit de profund despre „ziua Domnului”. Pentru că aminteşte despre căderea Edomului, ne face să înţelegem că această cartea a fost scrisă după cădearea Ierusalimului (587 î.C.), nu mai târziu de anul 312 î.C. Căderea Edomului e înregistrată în istorie ca fiind puţin înainte de această dată.

Edomul se afla în imediata vecinătate a Regatului lui Iuda. Cu toate că avea origini comune cu Iuda, Edomul, nu numai că s-a bucurat de cele întâmplate la Ierusalim şi cu Regatul lui Iuda în general, dar el însuşi, prin soldaţii săi, a contribuit la invadarea ţării şi la masacrarea iudeilor, ajutându-i astfel pe invadatori. În urma unei astfel de intervenţii nejustificate, profetul Abdia, intrigat de iniţiativa nelăudabilă, proclamă judecata lui Dumnezeu asupra întregii ţări a Edomului.

Pentru că au îndrăznit să se ridice alături de duşmanii Israelului şi împreună cu ei să-i masacreze pe iudei, conform preofeţiei profetului Abdia, Edomul va fi pedepsit. Dumnezeu va distruge puterea lor şi îi va da de ruşine în faţa naţiunilor. Se împlinea astfel un alt cuvânt al profeţilor legat de judecata popoarelor vecine Israelului, popoare care, mai apoi, vor fi primite pentru a face parte din poporul lui Dumnezeu.

Structura cărţii este simplă:- 1-14: Dumnezeu va pedepsi Edomul;- 15-21: Dumnezeu va judeca naţiunile şi va da biruinţă lui Israel.

Ideile teologice care reies din cuprinsul micii cărţi a profetului Abdia sunt două: puterea şi dreptatea lui Dumnezeu şi Ziua Domnului, văzută ca ziua pedepsirii trufiei Edomului.

Dumnezeu este atotputernic şi nimic nu-i scapă din cele care se întâmplă pe pământ. Chiar dacă Israelul greşise şi Dumnezeu a hotărât să-l pedepsească, Edomul nu avea voie să profite de inferioritatea creată. De fapt, Edomul arată în acest caz o mare laşitate. Invadează un popor şi aşa slăbit şi pedepsit de Dumnezeu şi invadat deja de o forţă distrugătoare, cum era cea babiloniană. Şi în aceste condiţii, pentru că e plin de iubire faţă de popor, Dumnezeu îl va apăra şi va pedepsi aspru Edomul.

Păcatul celor din Edom e unul de mândrie, iar Dumnezeu nu suportă mândria. Ceea ce a comis Edomul faţă de Israel era un fratricid, pentru că nu l-a recunoscut pe Israel chiar atunci când acest avea mai mare nevoie. Dumnezeu va face dreptate şi va ridica din nou poporul său, în ciuda faptului că şi Edomul a contribuit la distrugerea lui. Îi va reda strălucirea dinainte şi-i va mai da şi în plus. Din el se va naşte un rege puternic de care se vor teme toate naţiunile de sub cer.

Se potriveşte cărţii profetului Abdia zicala: „Esenţele tari se păstrează în sticluţe mici!” Chiar dacă este cea mai mică carte a Sfintei Scripturi, ea este plină de semnificaţie şi de învăţături.

Obiectiv:Să fim convinşi că Dumnezeu nu iubeşte trufia.

Învăţătură:În general oamenii mândri nu sunt acceptaţi cu bucurie de către oameni. Trufia lor este atât

de mare încât, de cele mai multe ori nici nu-şi pun problema, crezând că sunt singurii care au dreptate, care ştiu totul şi cărora li se cuvine totul. Astfel de oameni sfârşesc prin a ajunge la obrăznicie în relaţiile cu oamenii.

Edomiţii procedează la fel. În trufia lor nu mai realizează că se trag din aceeaşi rădăcină cu poporul israelit, că strămoşii lor au fost fraţi (E vorba de Esau şi de Iacob). Măcar la suferinţă ar fi putut să-şi amintească de acest aspect şi să ţină seama de el, dar edomiţii profită. În schimb, Dumnezeu nu poate tolera o astfel de atitudine. Iubirea faţă de poporul ales este mai mare decât puterea Edomului.

Rolul profetului Abdia este acela de a-i anunţa despre pedeapsa care are să vină asupra lor. Aşa cum s-au bucurat atunci când au năvălit asupra Regatului lui Iuda, ajutându-i pe cuceritori, acum se vor îngrozi de pedeapsa care îi aşteaptă.

Apare în mesajul profetului Abdia o antiteză. Pe de-o parte trufia edomiţilor, pe de altă parte providenţa lui Dumnezeu faţă de Israel, pedepsirea unuia şi binecuvântarea celuilalt. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu a hotărât să se judece cu popoarele vecine, în planul său şi pentru aceste popoare va urma binecuvântarea. Este modalitateaa prin care Dumnezeu îşi manifestă providenţa sa faţă de orice făptură.

Dumnezeu îi pedepseşte cei mândri, iar celor umili le dă har. Experienţa arată că celor mândri le merge bine, pentru că ştiu să-şi apere drepturile, pe când cei umili sunt marginalizaţi şi consideraţi nedescurcăreţi. Multele exemple din Sfânta Scriptură vin în favoarea acestora din urmă şi îi asigură că Dumnezeu le-a pregătit lor în ceruri binecuvântarea. E necesară însă credinţa, care să se transforme în răbdare, iar răbdarea în iubire.

Practic:- Cum consideraţi faptul că Dumnezeu, după întoarcerea poporului ales din robia Babilonului

îşi întoarce faţa spre popoarele vecine şi dă impresia că se răfuieşte cu toate?- Faceţi portretul omului trufaş şi discutaţi la nivel de grup care dintre caracteristicile negative

sunt cele mai prezente astăzi.- În ce fel îşi arată Dumnezeu providenţa faţă de oameni?- Când Israelul era în robia din Egipt sau din Babilon, Dumnezeu îşi mai manifesta providenţa

faţă de el? Explicaţi!- Căutaţi în evanghelii câteva din cuvintele lui Isus prin care arată nocivitatea mândriei.- Ce soluţii se pot adopta pentru a-i corecta pe cei mândri? Discutaţi la nivel de grup!

Texte de referinţă:„Viziunea lui Abdia. Aşa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: Am auzit o veste de la

Domnul şi un sol a fost trimis către popoare: Veniţi să ne ridicăm la război împotriva lui! Iată că mic te-am făcut printe neamuri şi foarte neluat în seamă! Mândria inimii tale te-a înşelat! El care locuieşte în scorburile stâncilor şi care se odihneşte pe vârfurile munţilor, zice în inima sa: Cine mă va coborî pe pământ? Dacă te vei înălţa ca vulturul şi îţi vei face cuibul printre stele şi de acolo te voi da jos, spune Domnul. Dacă hoţii ar veni la tine sau tâlharii, în timpul nopţii, nu ar fi furat doar atât cât să le ajungă? Sau dacă culegătorii ar fi venit la tine, nu ar fi lăsat pe urmă boabe de struguri? Cum a fost scotocit Esau şi cum au fost cercetate cu de-amănuntul ascunzătorile lui! Ei te-au alungat până la hotare, şi-au bătut joc de tine toţi cei uniţi cu tine! Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni! Cei care îţi mâncau pâinea, acum îţi întind curse pentru paşii tăi şi tu nu ai băgat de seamă. Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Esau? Se vor înspăimânta vitejii tăi Temane, ca toţi din muntele lui Esau să piară. Din cauza măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacob, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi!... Precum aţi băut voi pe muntele meu cel sfânt, tot aşa popoarele toate vor bea vin fără încetare, vor bea, se vor îmbăta, vor fi ca şi cum nu au fost. Numai în mutele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacob va stăpâni peste cei care au stăpânit-o. Şi va fi casa lui Iacob foc, a lui Iosif văpaie şi a lui Esau paie. Ele o vor aprinde şi o vor mistui şi nici unul din casa lui Esau nu va scăpa, zice Domnul... Şi biruitorii se vor urca pe muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau; iar împărăţia va fi a Domnului!(Abd 1-10.16-18.21)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu ai iubit din totdeauna sufletul căit şi inima smerită. Ajută-ne să

stăm departe de păcatul mândriei. Amin.

Cartea profetului IoelPrezentare:

Ioel nu este un profet atât de cunoscut, doar cartea sa îi menţionează numele. Tot din ea ştim că el şi-a dăsfăşurat misiunea profetică în Iudeea, în perioada de după exil. Ştim că Ioel aprecia deosebit de mult cultul de la templu, de aceea îl apără cu multă credinţă şi îl propune totodată.

Din cauza a două constatări surprinse pe parcursul cărţii, rezultă că ea a fost scrisă la începutul secolului al IV-lea î.C. E vorba de faptul că unii din Regatul lui Iuda au fost vânduţi grecilor, fapt pe care istoria îl menţionează în perioada de după exil, iar „Ziua Domnului” este prezentată în mod apocaliptic, modalitate adoptată, la fel, după exil.

Destinatarii direcţi ai cărţii, după cum reiese din ea, sunt parte a unei comunităţi care era în aşteptarea zilei Domnului.

Cartea are 4 capitole, structurate astfel:- 1-2: flagelul lăcustelor şi pocăinţa poporului;- 1,2-2,17: pocăinţa şi implorarea iertării de la Domnul;- 2,18-27: răspunsul lui Dumnezeu;- 3-4: Ziua Domnului;- 3,1-5: revărsarea Duhului şi minuni cosmice;- 4,1-17: judecarea naţiunilor;- 4,18-21: restaurarea lui Iuda şi a Ierusalimului.

Perioada în care profetul îşi desfăşoară misiunea încredinţată de Dumnezeu este una plină de privaţiuni şi exploatare. Prima parte a cărţii vorbeşte de invazia lăcustelor, care distrug recoltele din Regatul lui Iuda, şi aşa puţine, agravând şi mai mult situaţia socială a ţării. Profetul Ioel vede în această invazie semnul pedepsei lui Dumnezeu, de aceea cheamă poporul la pocăinţă.la această implorare, Dumnezeu răspunde promiţând sfârşitul plăgii şi revenirea la timpul belşugului.

A doua parte a cărţii, se pare că prezintă o lume atemporală, evenimente care se vor petrece undeva în viitor şi vor consta într-o revărsare îmbelşugată a Duhului, în urma căreia vor fi judecate popoarele şi vor fi mântuiţi aleşii lui Dumnezeu.

La nivelul întregii cărţi, profetul Ioel introduce câteva idei teologice, unele noi, altele amintite şi de alţi profeţi. Aşa avem ideea zilei Domnului, a milostivirii lui Dumnezeu, a revărsării Duhului şi a despuierii totale a omului.

Ziua Domnului, pentru Ioel va fi ziua în care Dumnezeu va judeca toate popoarele şi îşi va manifesta stăpânirea asupra istoriei. Această zi va fi anunţată printr-o serie de catastrofe, cum ar fi: invazia lăcustelor, seceta şi incendiu, imagini îngrozitoare, care să trezească în oameni părere de rău pentru păcatele făcute.

Imaginile catastrofale nu trebuie să blocheze poporul într-o frică fără margini, ci să-l facă să treacă la convertire, pentru că Domnul este deosebit de milostiv şi îl va ierta. Judecata severă va rămâne doar pentru popoarele vecine care l-au subjugat pe Israel şi vor fi lovite din toate părţile, în timp ce poporul lui Dumnezeu va fi protejat şi binecuvântat din belşug. Va veni o zi în care Domnul îl va trimite pe Duhul său care, în urma unei aparente bulversări a tot ceea ce există pe pământ, în urma judecăţii finale, va reînnoi totul.

Obiectiv:Transformarea nenorocirilor în momente de har, conştienţi că Dumnezeu, astfel, vrea să ne

purifice.

Învăţătură:Profeţii de după exilul din Babilon vorbesc laa unison despre „ziua Domnului”, o zi în care

Dumnezeu, prin trimiterea unui rege sfânt şi umil şi prin revărsarea din abundenţă a Duhului său, va judeca toate popoarele. Se observă cum Dumnezeu renunţă la ameninţările cu exilul, aşa cum o făcuse până înainte de exil. De data aceasta punctul focal al mesajului lui Dumnezeu se axează pe convertirea inimii. Schimbarea trebuie să vină din suflet pentru a fi trăită în exterior. Singurele ameninţări sunt legate de existenţa zilnică a poporului ales. Bolile, calamităţile naturale, neînţelegerile etc, vor lua locul exilului.

Imaginile apocaliptice sunt o noutate pentru această perioadă, dar au menirea de a înfricoşa şi mai mult poporul decât ar face-o ideea unui nou exil. De fapt, prin această nouă ameninţare, Dumnezeu nu vrea altceva decât să trezească poporul la realitate, să-l conştientizeze că existenţa lui, depinde de el, şi că numai lui i se cuvine mărire şi cinste. Atâta timp cât Israelul va avea inima împărţită şi se va ghida după interesele proprii, nu va putea să fie pe placul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu va înceta să-l orienteze pe calea cea dreaptă.

Despuierea despre care vorbeşte profetul Ioel este de natură să-l lase pe om fără nimic, decât numai cu Dumnezeu, adevărata bogăţie, cel care dă siguranţa binecuvântării promise.

Practic:- În care carte a Noului Testament se mai întâlneşte genul apocaliptic?- Încercaţi să faceţi o legătură între plăgile din Egipt, mai ales cea legată de invazia lăcustelor

şi cea prevestită de profetul Ioel. Căutaţi motivele care le-au provocat şi observaţi care au fost rezultatele scontate.

- În ce măsură revărsarea Duhului lui Dumnezeu despre care vorbeşte profetul Ioel devine o imagine a Rusaliilor?

- În ce măsură, sida, sifilisul sau alte boli venerice sunt o pedeapsă a încălcării poruncii a VI-a a lui Dumnezeu? Pot fi văzute ca o molimă? Dar ca un avertisment din partea lui Dumnezeu?

- De ce i se atribuie profetului Ioel sintagma: „profetul Rusaliilor”?- Cum lucrează Duhul Sfânt la nivelul grupului vostru? Detaliaţi!

Texte de referinţă:„Cuvântul Domnului a fost către Ioel, fiul lui Petuel. Ascultaţi acestea, voi bătrânilor, luaţi

aminte, voi toţi locuitorii ţării! Oare s-a mai întâmplat aşa în vremea voastră sau în zilele părinţilor voştri? Povestiţi-le copiilor voştri, iar ei copiilor lor, iar ei celor care vor veni după ei! Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari şi ceea ce a rămas de la lăcustele mari au mâncat cele zburătoare şi ceea ce a rămas de la cele zburătoare au teminat stolurile de lăcuste. Treziţi-vă beţivilor şi plângeţi! Şi voi băutorilor de vin, să vă pară rău pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără număr, dinţii lui ca dinţii unui leu, iar fălcile ca fălcile de leoaică. A pustiit via mea, iar smochinul meu l-a făcut bucăţi, l-a jupuit de coajă şi la culcat la pământ. Mlădiţele de viţă au rămas albe... O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la cel atotputernic.” (Il 1,1-7.17)

„Sunaţi din trâmbiţă în Sion, strigaţi din răsputeri în muntele cel sfânt al meu, ca să se cutremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, iată ea este aproape: o zi de întuneric şi de beznă, zi cu nori şi cu ceaţă deasă. Precum zorile se revarsă pe deasupra munţilor, tot aşa va veni un popor numeros şi puternic, cum nu a mai fost vreodată şi cum nu va mai fi după el până în anii vremurilor celor mai îndepărtate. Înaintea lui merge arzând focul, iar după el arde văpaia. Pământul este înaintea lui ca grădina raiului, iar după trecerea lui, pustiu înfricoşător, căci nimic nu scapă din faţa lui... Şi acum zice Domnul: Întoarceţi-vă la mine din toată inima, cu post, cu plâns şi cu părere de rău. Sfâşiaţi-vă inimile şi nu hainele şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv şi îndurător şi-i pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.” (Il 2,1-3.12-13)

„Dar după aceea, voi revărsa Duhul meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vor visa visuri, iar tinerii voştri vor avea viziuni. Chiar şi peste sclavi şi sclave voi revărsa Duhul meu.” (Il 3,1-2)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, prin profeţii şi prin imagini apocaliptice, tu l-ai întors pe Israel de pe

căile sale greşite. Ajută-ne ca folosindu-ne de cuvântul tău să trăim ca adevăraţi fii ai tăi. Amin. Cartea profetului Iona

Prezentare:

Cartea profetului Iona este singulară în felul său deoarece, profetul, în loc să îmbrăţişeze cu bucurie misiunea profetică, fuge de ea, iar Dumnezeu, din acest motiv, îl pedepseşte.

Sfânta Scriptură vorbeşte de un profet cu numele Iona, fiul lui Amitai, care a trăit în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (783-743 î.C.), perioadă în care au activat şi profeţii Amos şi Osea. Pentru că Iona este personajul principal al cărţii, îi portă şi numele. Cu toate acestea nu a fost scrisă de el. Conţinutul şi stilul ne arată că a fost scrisă după exilul din Babilon, undeva în secolul al V-lea î.C., deoarece atunci, evreii erau în contact cu popoarele păgâne.

Autorul cărţii lui Iona prezintă drama unui om, dramă care provine din nesiguranţa că este un ales şi greutatea la care este supus dacă acceptă această misiune, precum şi dorinţa lui Dumnezeu de a mântui chiar şi popoarele păgâne.

În privinţa cărţii lui Iona, trebuie evitată interpretarea istorică, făcând loc mai degrabă unei interpretări libere, bazate pe trei considerente: Mai întâi e vorba de o relatare în mod intenţionat cu aspecte de umor, apoi, conţinutul şi fundamentul ei este atitudinea faţă de naţiunile străine şi nu minunea care a salvat profetul şi în final, relatarea cărţii care prezintă zelul religios care caracterizează profeţia.

Cartea are 4 capitole, structurate astfel:- 1: Iona nu ascultă de Domnul;- 2: rugăciunea profetului şi eliberarea sa;- 3: convertirea ninivitenilor şi iertarea lui Dumnezeu;- 4: nemulţumirea profetului şi lecţia pe care i-o dă Dumnezeu.

Din porunca lui Dumnezeu, Iona va trebui să meargă la Ninive, capitala Asiriei, popor duşman pentru Israel, pentru a vesti judecata lui asupra oraşului. Iona însă refuză planul lui Dumnezeu şi fuge îmbarcându-se pe un vapor care mergea spre Tars. Pe vapor intervin tot felul de momente neprevăzute care culminează cu aruncaarea lui Iona în apele mării, de unde, un peşte îl va înghiţi şi îl va ţine trei zile. Iona recunoaşte că a fugit de voinţa lui Dumnezeu, este aruncat pe malul mării de unde va merge la Ninive pentru a predica oraşului cuvântul profetic al lui Dumnezeu.

Pentru că Ninive, în frunte cu regele, se converteşte, Dumnezeu renunţă la pedeapsa cu care ameninţa oraşul, ceea ce nu este pe placul profetului Iona. El nu înţelege gestul de iubire şi îndurare al lui Dumnezeu, şi doreşte pedepsirea oraşului. Mai mult, recunoaşte că acesta este motivul pentru care a dorit să fugă de misiunea încredinţată, că Dumnezeu va ierta oraşul şi că astfel îşi va arăta milostivirea. Atunci Dumnezeu îi dă lecţia cu vrejul care creşte pentru a-i face umbră, trezind astfel mulţumirea sufletească a lui Iona, dar care apoi se usucă, lăsându-l în razele arzătoare ale soarelui, ceea ce îi provoacă mânia şi dorinţa de a nu mai trăi.

Cartea lui Iona are pentru evrei un scop mai mult pedagogic decât istoric. Rolul ei este acela de a arăta că Dumnezeu este plin de milostivire şi că este gata să ierte pe toţi cei care, cu suflet căit se întoc la el. În acelaşi timp, mântuirea nu este numai pentru Israel, ci pentru toţi cei care corespund Legilor sale.

Obiectiv:Să fim convinşi că toţi sunt chemaţi la mântuire, chiar şi cei mai înverşunaţi păcătoşi.

Învăţătură:Profetul Iona s-a supărat pentru că Dumnezeu nu a mai distrus oraşul Ninive, deşi a promis

atât de solemn că o va face prin gura profetului. Şi altădată Dumnezeu a promis mari pedepse care nu s-au întâmplat niciodată. În acest caz, mai este Dumnezeu credibil? Efortul lui Iona, din punctul lui de vedere era zădărnicit, pentru că Dumnezeu a refuzat să mai pedepsească oraşul. Acesta este un mod uman în a privi planurile lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu a însoţit din totdeauna o promisiunea de pedeapsă cu o condiţie, aceea a convertirii. Orice ameninţare din partea lui este condiţionată. Cu alte cuvinte, Dumnezeu lasă mereu o şansă.

Pe de altă parte, greutatea misiunii profetice este aceea că profetul trebuie să vestească, pe lângă ideea de convertire şi o pedeapsă, iar dacă convertirea nu se realizează, Dumnezeu face să

vină pedeapsa. În acest caz, profetul este nevoit să meargă împotriva curentului. Dacă toţi oamenii se închină la idoli, el trebuie să se închine lui Dumnezeu şi să arate nebunia închinării la idoli. Dacă oamenii comit nedreptăţi, dacă nu respectă Legea lui Dumnezeu, profetul trebuie să fie un exemplu şi în astfel de cazuri.

Ceea ce scoate în evidenţă cartea profetului Iona este că indiferent de mesajul pe care trebuie să-l transmită, profetul trebuie să rămână la dispoziţia planului lui Dumnezeu. Sub nici o formă nu trebuie să fugă de acesta.

Isus se va folosi în mesajul său de mântuire de experienţa profetului Iona.

Practic:- Cum vi se pare dorinţa de a fugi a profetului Iona, în contextul în care, împlinirea misiunii

sale profetice ar fi dus la salvarea întregului oraş Ninive, ceea ce s-a şi întâmplat?- Iona este simbolul celor care din motivaţii personale refuză să răspundă unei chemări

speciale pe care o oferă Dumnezeu. În ce măsură astfel de persoane se fac vinovate de lipsa lor de răspuns?

- În ce context aminteşte Isus în evanghelii despre experienţa profetului Iona?- Iona are şi multe părţi bune care trebuie apreciate. Care ar fi acestea?- În ce măsură poate deveni Iona un exemplu negativ, în general? Dar unul pozitiv?- Povestiţi din viaţa voastră un exemplu în care v-aţi bucurat de binele cuiva.

Texte de referinţă:„Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: Ridică-te şi mergi în cetatea

mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns înaintea feţei mele. Şi s-a sculat Iona să fugă la Tars, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tars şi, plătind preţul călătoriei, a urcat în ea să meargă la Tars împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului. Dar Domnul a făcut să înceapă un vânt puternic pe mare şi o furtună mare s-a stârnit, încât, corabia era gata să se sfărâme. Cei din corabie s-au înspăimântat şi au început să strige fiecare la zeii lor şi au aruncat în mare încărcătura corabiei ca să se uşureze. Iona însă era la fundul corabiei, se culcase şi adormise. Atunci s-a apriopiat de el comandantul corabiei şi i-a zis: Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate el îşi va aduce aminte de noi, ca să nu murim. Şi au zis unul către altul: Hai să aruncăm sorţii ca să ştim din vina cui a venit peste noi această nenorocire. Şi au aruncat sorţii, iar sorţii au căzut pe Iona. Şi l-au întrebat pe el: Spune-ne din cauza cui s-a abătut asupra noastră această nenorocire? Ce lucrezi tu, din ce ţară vii şi din ce popor eşti? Atunci el le-a zis: Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin, cel care a făcut marea şi uscatul. Şi toţi oamneii s-a înfricoşat şi i-au spus: Pentru ce ai făcut una ca asta? Căci ei ştiau că el fuge din faţa Domnului, căci le spusese. Şi i-au zis: Ce să-ţi facem ca să se potolească mare? Căci marea se ridica din ce în ce mai mult. Atunci el a răspuns: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din cauza mea a venit peste voi această nenorocire. Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea s-a potolit. Iar oamenii s-au temut de Dumnezeu şi i-au adus jertă şi i-au făcut promisiuni.” (Iona 1,1-12.15-16)

„Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară şi i-a zis: Scoală-te şi mergi către cetatea cea mare a Ninivei şi spune-le ceea ce îţi voi porunci. Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului... Atunci ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat în sac, de la cei mai mari, până la cei mai mici.” (Iona 3,1-3.5)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, îndurarea ta nu cunoaşte margini, deşi noi oamenii nu înţelegem

aceasta. Fii îndurător şi iartă-ne mereu fărădelegile. Amin.

Cartea profetului DanielPrezentare:

Ca şi cartea lui Iona şi cartea lui Daniel ne pune în faţă exemplul unui personaj, de data aceasta pozitiv. Este vorba de Daniel, un tânăr evreu deportat în anul 605 î.C. în Babilon şi dus la curtea regelui Nabocodonosor pentru a primi o educaţiei aleasă, urmând ca apoi să lucreze în serviciul acestuia. Nabucodonosor îi pune numele de Beltşaţar. Dorind să rămână fidel legii, Dumnezeu l-a înzestrat cu o înţelepciune deosebită, ceea ce i-a dat capacitatea de a interpreta visele şi de a lămuri unele semne tainice. Atât Nabucodonosor, cât şi Darius şi Cirus au apelat la înţelepciunea sa în anumite momente.

Scopul scrierii acestei cărţi este acela de a-i încuraja pe evreii deportaţi, care treceau prin diverse persecuţii. Curajul lui Daniel în a păstra şi respecta Legea avea să fie model pentru mulţi alţi evrei din robia Babilonului.

Cartea lui Daniel a fost scrisă între anii 167-164 î.C., probabil de un singur autor, chiar dacă cartea ne lasă să înţelegem că are mai mulţi.

Are în componenţa sa un număr de 14 capitole, structurate astfel:- 1-6: faptele lui Daniel şi ale prietenilor săi la curtea regelui din Babilon;- 7-12: cele patru viziuni apocaliptice ale lui Daniel;- 13-14: texte cuprinse doar în Septuragintă şi Vulgată – alte fapte ale lui Daniel.

Cartea vorbeşte despre Daniel, ca personaj principal şi cei trei prieteni ai săi care au fost deportaţi în Babilon. Regele Nabucodonosor a dorit ca şi dintre tinerii aduşi din Israel să aibă câţiva la curte pentru a-i putea folosi la nevoie. Astfel, pentru o perioadă de timp, cei patru sunt daţi pe mâna profesorilor de la curte pentru a fi pregătiţi. Daniel se remarcă încă de la început când cere să nu li se dea din mâncarea regelui, pentru că era împotriva prescrierilor Legii lui Dumnezeu, ci se mulţumeau cu sălături verzi. Între timp, Daniel devine cunoscut şi regelui datorită unui vis pe care îl explică. Ulterior, printr-un edict, Nabucodonosor cere să se construiască o statuie înaltă de aur căreia să se închine toţi cei din regatul său. Daniel însă şi prietenii săi se opun şi sunt aruncaţi în cuptorul cu foc, încins de data aceasta cu mult mai mult decât de obicei. Dumnezeu îi salvează, iar Nabocodonosor cere ca să fie cinstit Dumnezeul lui Daniel. După Nabucodonosor urmează Baltazar, Darius Medul şi Cirus, care, la rândul lor se folosesc de înţelepciunea lui Daniel şi chiar dacă l-au supus, pe el şi pe poporul aflat în robie, la persecuţii grele, au fost nevoiţi şi ei să recunoască supremaţia Dumnezeului lui Daniel.

După aceşti regi a urcat pe tron Antioh Epifanul, un rege crud, care a supus şi mai mult poporul lui Dumnezeu la persecuţii îngrozitoare. Cu toate acestea şi puterea acestor persecutori va fi nimicită de către Dumnezeu. Atunci va sosi Împărţia Sfinţilor, condusă de „Fiul omului”, a cărui domnie nu se va sfârşi niciodată.

În cartea sa, Daniel vorbeşte şi despre învierea morţilor, o idee nouă pentru lumea Vechiului Testament, o ideea care va pregăti învierea lui Isus, ca şi învierea fiecăruia dintre noi pentru judecata finală.

Obiectiv:

Să nu ne fie frică sau ruşine în a ne mărturisi credinţa.

Învăţătură:Cartea profetului Daniel aduce cu sine o grămadă de idei noi. Ca şi în cazul regelui

Solomon, Dumnezeu îi dă lui Daniel o înţelepciune deosebită de a celorlalţi. Apare ideea învierii morţilor, apar cu pregnanţă îngerii, ca şi ideea Fiului Omului.

Mai întâi sunt reluate anumite teme clasice pentru a arăta continuitatea în credinţă. În faţa civilizaţiilor păgâne, care îi divinizau pe regi sau construiau diferite statui pentru a li se aduce cult, este prezentată credinţa într-un singur Dumnezeu, aceasta cu riscul martiriului.

Chiar dacă regii erau divinizaţi, Daniel păstrează proporţiile şi afirmă că singurul rege adevărat pentru a cărui împărăţie se merită să lupţi este Dumnezeu. Această împărăţie nu este construită cu efortul vreo unui popor, ci îl are ca arhitect doar pe Dumnezeu şi este pusă la dispoziţia celor care cred în el. Dacă împărăţiile pământeşti se succed una după alta, este semn că

niciuna nu este făcută să dureze veşnic. Toate au rolul de a ne orienta spre împărăţia nepieritoare, care nu se succede şi care va dăinui veşnic.

Cel care va instaura şi va conduce noua împărăţie va fi Fiul Omului, o împărăţie cu sediul, nu în lumea aceasta, ci în cea veşnică şi care va începe cu învierea morţilor. Această idee din urmă vine să încurajeze pe cei care, deşi au trăit Legea lui Dumnezeu, au murit făsă să primească vreo răsplată în lumea aceasta. Când va veni Fiul Omului, îi va învia pe toţi, îi va judeca şi-i va împărţi pe toţi, care pentru viaţa veşnică, care pentru osânda veşnică.

O contribuţie deosebită este adusă de profetul Daniel şi în privinţa îngerilor. Din punctul lui de vedere, îngerii au misiunea de a face cunoscut oamenilor planul lui Dumnezeu.

Citind cartea profetului Daniel, chiar şi pentru creştinul de astăzi el demonstrează că numai rămânerea în harul lui Dumnezeu înseamnă binecuvântare.

Practic:- La ce ne trimite cu gândul când citim pentru prima dată cartea profetului Daniel?- Există vreo legătură între persecuţiile din timpul lui Daniel şi persecuţiile care au fost de-a

lungul timpului în Biserică?- Cu cine dintre sfinţii tineri ai Bisericii l-aţi asemăna pe Daniel? De ce?- În ce măsură devine Daniel, prin exemplul său de credinţă, un punct de sprijin pentru evreii

aflaţi în robie?- Cum se poate lua exemplul lui Daniel la nivelul grupului vostru de tineri?- Care din temele prezentate în cartea lui Daniel sunt reluate de Noul Testament, în special de

Isus Cristos?

Texte de referinţă:„Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israel, din

neam regesc şi din cei de viţă aleasă patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba caldeilor. Şi să-i înveţe pe ei timp de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele a rânduit să li se dea mâncare din mâncarea lui şi vin din vinul lui. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria.” (Dan 1,3-6)

„Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de şaizeci de coţi şi l-a aşezat în câmpia Dura în ţinutul Babilonului... Şi îndată un crainic a strigat cu glas puternic: Iată ce vi se porunceşte vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor: Imediat ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului şi al tuturor instrumentelor muzicale, veţi cădea la pământ şi vă veţi închina chipului de aur pe care l-a ridicat regele Nabucodonosor. Iar cine nu va cădea la pământ şi nu i se va închina, chiar în acel moment va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător.” (Dan 3,1.4-6)

„Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va întrece orice măsură şi se va distruge păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până când dreptatea cea veşnică va veni, viziunea şi profeţia se vor şterge şi va fi uns Sfântul Sfinţilor... Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, cel uns va fi ucis fără să se găsească vreo vină în el, iar poporul unui împărat va veni şi va dărăma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război, distrugerea cea hotărâtă. (Dan 9, 24.26)

Rugăciune:Doamne Dumnezeule, tu l-ai creat pe om din iubire. Ajută-ne să simţim mereu iubirea ta şi

să nu ne ruşinăm niciodată de tine. Amin.

Evanghelia după Sfântul Matei

Prezentare:Tradiţia Bisericii de la început afirmă fără rezerve că prima evanghelie a fost scrisă de

sfântul Matei, în limba aramaică, înainte de anul 64. Ceea ce a ajuns la noi este, nu doar traducerea celei scrise de către sfântul Matei, dar este şi o îmbogăţire, aceasta din urmă apărând în limba greacă. În această formă apare între anii 70-80 în Palestina sau Siria, după cum rezultă din unele constatări prezente în carte.

Matei era vameş la Cafarnaum. După ce Isus îl cheamă, el lasă totul şi îl urmează necondiţionat. Ca răspuns la chemarea lui Isus, Matei dă un ospăţ la care sunt invitaţi şi câţiva dintre ucenicii deja prezenţi în jurul lui Isus. Conform tradiţiei, Matei a predicat pentru prima dată în Palestina, apoi în afara ei. Se pare că a murit ca martir în Etiopia, iar osemintele lui se găsesc la Salerno în Italia.

Pentru a se arăta calitatea sa de scriitor, simbolul care îl însoţeşte în iconografia creştină este cartea şi un om cu chip de înger. Dintre toate cele patru, evanghelia scrisă de Matei este cea mai completă şi bogată în privinţa conţinutului doctrinar. Prin multe din expresiile folosite, pune în lumină mai ales cateheza Bisericii primare.

Scopul evaangheliei lui Matei este acela de a demonstra evreilor că Isus Cristos este Mesia, cel pe care l-au prevestit Scripturile. Acesta este şi motivul pentru care evanghelia începe cu genealogia lui Isus, tocmai pentru a arăta că el face parte din familia regală a lui David, că face parte din istoria mântuirii.

Evanghelia după sfântul Matei are 28 de capitole, structurate astfel:- 1-2: naşterea şi copilăria lui Isus;- 3-7: promulgarea Împărăţiei cerurilor;- 8-10: predicarea Împărăţiei cerurilor;- 11,1-13,52: misterul Împărăţiei cerurilor;- 13,53-18,35: premizele Împărăţiei cerurilor: Biserica;- 19-25: sosirea apropiată a împărăţiei cerurilor;- 26-28: patima, moartea şi învierea lui isus.

După botezul în Iordan, Isus Cristos începe să vestească în Galileea venirea Împărăţiei cerurilor. În predica de pe munte arată care sunt criteriile de îndeplinit pentru a intra în ea. Alegerea apostolilor este făcută tot din perspectiva Împărăţiei, şi anume, pentru continuarea vestirii ei, indiferent de pericole. Isus însuşi suferă nespus de mult din cauza preoţilor, farizeilor, cărturarilor şi a mulţimii, care nu înţeleg misterul Împărăţiei lui Dumnezeu. Pe undeva, acesta este şi scopul pentru care Isus se foloseşte de parabole, ca mulţimile să înţeleagă cât mai bine acest mister. Mai multe despre Împărăţia cerurilor le spune apostolilor. Conştient că îi va veni sfârşitul, Isus organizează faza pământească a Împărăţiei, care este Biserica. Înainte de moarte, Isus vine din Galileea la Ierusalim şi aici în faţa unei mulţimi numeroase îi mustră pe mai marii religioşi de la templu pentru lipsa lor de deschidere faţă de noua Împărăţie. Trei sunt temele principale atinse de evanghelist: Isus este Mesia, Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Împărăţia cerurilor.

Obiectiv:Conştientizarea că Isus este Fiul lui Dumnezeu, cel care ne invită să facem parte din

Împărăţia sa.

Învăţătură:Isus este regele promis de profeţi şi aşteptat de către poporul lui Dumnezeu. Cu toate acestea

este refuzat. Efortul pe care îl face evanghelistul Matei este tocmai în această direcţie; să dovedească că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, că în el se împlinesc profeţiile Vechiului Testament şi că nu mai trebuie aşteptat un altul. În acest scop, Matei se foloseşte de foarte multe texte provenind din cărţile Vechiului Testament, introduse sau finalizate cu formula: „Ca să se împlinească cuvântul Domnului...” Într-un oarecare fel, Matei, prin scrierea sa dă un răspuns şi Bisericii de la început, nedumerită oarecum de noua turnură pe care o luase religia poporului ales.

Că Isus este Fiul lui Dumnezeu, pentru Biserica de astăzi, nu mai constitue o problemă. Învăţătura de credinţă e clar exprimată în Crez şi prezentată de multele documente ale Magisteriului Bisericii. Ceea ce este astăzi greu de împlinit, este trăirea conform Împărăţiei predicate de Isus Cristos.

Noile sisteme filozofice bazate îndeosebi pe latura materială a creaţiei, tind să-l îndepărteze pe om de valorile spirituale ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Ceea ce contează de multe ori, nu este ceea ce nu se vede, dar trebuie crezut, ci ceea ce se vede şi aduce şi profit. Curentele de gândire moderne adâncesc şi mai mult misterul Împărăţiei şi al Fiului lui Dumnezeu.

Este nevoie, aşa cum afirma papa Ioan Paul al II-lea de o nouă evanghelizare, de o întoarcere la izvoare, acolo unde mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu nu este „complicat”.

Practic:- Scrieţi numărul tuturor capitolelor pe câte un bileţel şi trageţi la sorţi la nivel de grup. Citiţi

şi recitiţi capitolul pe care l-aţi tras pe parcursul unei săptămâni. Între timp luaţi şi hotărâri practice. La următoarea cateheză împărtăşiţi la nivel de grup ceea ce aţi trăit pe parcursul săptămânii.

- Ce vă sugerează expresia „Isus este Fiul lui Dumnezeu”?- În ce măsură, evanghelistul Matei demonstrează prin evanghelia scrisă de el că Isus

împlineşte profeţiile Vechiului Testament? Căutaţi câteva pasaje unde demonstrează acest aspect.

- Ce vrea să demonstreze evanghelistul Matei prin faptul că prezintă aproape întreaga viaţă a lui Isus; de la naştere, la fuga şi întoarcerea din Egipt, la botez, predici, patimă, moarte şi înviere?

- Discutaţi la nivel de grup ce vă place sau ce vă impresionează cel mai mult în evanghelia sfântulu Matei.

Texte de referinţă:„Ei i-au spus: în Betleemul lui Iuda, căci aşa este scris de profet: Şi tu, Betleeme, pământ al

lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va conduce poporul meu, Israel.” (Mt 2,5-6)

„Atunci Isus i-a spus: Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji.” (Mt 4,10)

„Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata: Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.” (Mt 6,5-6)

„Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, îl primeşte pe acela care m-a trimis.” (Mt 10,40)

„Atunci unii cărturari şi farizei i-au spus: Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine. Dar el le-a răspuns: Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în sânul pământului.” (Mt 12,38-40)

„Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, au fost cuprinşi de o mare spaimă şi au spus: Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mt 27,54)

Rugăciune:Doamne, Isuse Cristoase, lumea nu te-a primit ca pe Fiul lui Dumnezeu. Te-a dispreţuit, te-a

condamnat la moarte, te-a răstignit şi te-a ucis. Eu cred că tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Amin.Evanghelia după Sfântul Marcu

Prezentare:

A doua evanghelie acceptată de Biserică în Canonul Sfintei Scripturi este aceasta atribuită lui Ioan-Marcu, un creştin provenit din iudaism, născut la Ierusalim. Marcu nu a făcut parte din rândul celor doisprezece apostoli. A fost însă ucenicul lui Barnaba, vărul său, al lui Paul şi al lui Petru. Tradiţia spune că l-a însoţit pentru mult timp pe apostolul Petru în călătoriile sale prin Asia Mică şi Italia. A murit ca martir la Alexandria, iar relicvele lui se află la Veneţia în bazilica care îi poartă numele, Sfântul Marcu.

Simbolul cu care este reprezentat în iconografia creştină este leul înaripat. Redactarea evangheliei sale s-a făcut la Roma, după moartea apostolului Petru (anul 64),

înainte de distrugerea templului de la Ierusalim, iar destinatarii direcţi sunt creştinii din afara Palestinei, de cultură greco-romană, proveniţi şi din evrei şi dintre păgâni.

Prin scrierea sa, Marcu vrea să demonstreze că Isus Cristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care l-a învins pe Satana prin minunile sale, dar mai ales prin patima, moartea şi învierea sa, împlinind astfel voinţa lui Dumnezeu: mântuirea oamenilor.

Evanghelia sfântului Marcu are în componenţă 16 capitole, structurate astfel:- 1,1-13: misiunea lui Ioan Botezătorul, botezul Domnului şi ispitirea sa;- 1,14-7,23: activitatea lui Isus în Galileea;- 7,24-8,26: activitatea lui Isus în ţinuturile păgâne;- 8,27-10: drumul lui Isus din Cezareea lui Filip la Ierusalim;- 11-16: activitatea lui Isus la Ierusalim. Patima, moartea şi învierea sa.

Spre deosebire de evanghelistul Matei, Marcu nu începe scrierea sa cu copilăria lui Isus, ci cu predica lui Ioan Botezătorul, urmată de botezul lui Isus. Cu alte cuvinte, Marcu începe evanghelia cu activitatea publică a lui Isus. Încă de la început dă o direcţie exactă scrierii sale: „Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (1,1). Isus Cristos este centrul întregii evanghelii. Tot ceea ce face şi spune Isus, are rolul de a-l orienta mereu spre scopul final pentru care venise: mântuirea lumii prin patima, moarte şi învierea sa.

Modalitatea în care sunt prezentate acţiunile lui Isus demonstrează că Isus nu este un simplu om, ci este Fiul lui Dumnezeu. Nici măcar diavolii nu pot să facă minunile pe care le face el, pentru că tot ceea ce face Isus este făcut cu degetul lui Dumnezeu.

În jurul lui Isus, cu toţii se întreabă, cine este el? Aparent pare un om adevărat, cu sentimente, cu trăiri specifice, cu foame şi sete şi în acelaşi timp este o persoană deosebită; un bun predicator, un exorcist şi un vindecător veritabil. Isus este omul care vrea să vorbească mai mult prin fapte, de aceea alege nenumărate căi prin care să se umilescă, inclusiv calea suferinţei, pentru a ne mântui. Expresia „Fiul Omului”, pe care o preferă de multe ori din umilinţă, ascunde de fapt măreţia Mesiei, Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelistul Marcu ne prezintă în scrierea sa un Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, în acelaşi timp puternic, dar şi slab, gata să lupte oricând împotriva diavolului, dar gata să şi moară. Prin aceasta, Marcu iese din şabloanele celorlalte evanghelii, este un unicat, mai ales că nu face prea multe aluzii la profeţiile Vechiului Testament. Probabil ţine mereu cont de destinatarii cărora le-a adresat evanghelia.

Obiectiv:Trăirea vieţii creştine mai mult prin fapte, decât prin vorbe.

Învăţătură:Isus Cristos pe care îl prezintă evanghelistul Marcu este un personaj activ. Încă de la început

el vine în întâmpinarea planului lui Dumnezeu, ascultând predica lui Ioan Botezătorul, primind botezul şi apoi luptându-se cu diavolul în pustiu. Multele minuni, predicile, sfârşitul aparent tragic, dar totuşi victorios sunt tot atâtea demonstraţii că nu poţi face parte din Împărăţia instaurată de Isus Cristos fără să trăieşti asemenea lui. Dacă Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, la fel trebuie să devină şi ucenicul său, urmând aceeaşi cale urmată de Isus Cristos, a suferinţei, a umilinţei şi a renunţărilor de tot felul. Pentru a fi ucenic al Împărăţiei cerurilor, ucenicul trebuie să ducă o viaţă de

renunţare, cu diverse specificări legate direct de modul de a răspunde vocaţiei de creştin. Unui apostol i se va cere o renunţare mai mare, pe când unui credincios i se va cere o renunţare mai mică. Finalitatea este aceeaşi pentru toţi: Împărăţia lui Dumnezeu, împărăţie despre care Cristos spune încă de la început că nu se poate intra fără convertirea inimii: „S-a împlinit timpul şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie.” (Mc 1,15)

Împărăţia lui Dumnezeu, în optica sfântului Marcu înseamnă instaurarea domniei lui Dumnezeu pe pământ, fapt care va fi recunoscut de toţi oamenii abia la sfârşitul lumii. Prin viaţa sa, prin minunile sale, Isus a arătat de multe ori că această Împărăţie este deja în mijlocul oamenilor, mai rămâne să fie asumată de fiecare în parte.

Practic:- Care este motivul pentru care Marcu nu începe evanghelia sa făcând referiri la naşterea şi

copilăria lui Isus?- Cunoscând titlurile pe care le foloseşte evanghelistul Marcu pentru Isus, dicutaţi la nivel de

grup şi prezentaţi apoi, cine este Isus Cristos pentru voi.- Citiţi câteva versete care v-au impresionat cel mai mult din evanghelia sfântului Marcu şi

precizaţi ce v-a atins în mod deosebit.- Cum se poate trăi la nivel de grup dorinţa exprimată de Isus: „Convertiţi-vă şi credeţi în

evanghelie.” (Mc 1,15)?- În condiţiile în care astăzi există o adevărată goană după „a avea” şi nu după „a fi”, cum mai

poate fi urmat Isus Cristos, având în vedere renunţările pe care le pretinde?- Care credeţi că este motivaţia pentru care evanghelistul Marcu insistă foarte mult pe

minunile făcute de Isus încă de la începutul evangheliei sale?

Texte de referinţă:„Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în prefetul

Isaia: Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el îţi va pregăti calea. Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui... În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileei şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. Şi din cer s-a auzit un glas: Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria.” (Mc 1,1-3.9-11)

„A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. Şi îl urmăreaau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă, ca să-l poată acuza. El i-a spus omului cu mâna înţepenită: Ridică-te în mijloc! Apoi le-a spus: Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi? Dar ei tăceau. Atunci privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. (Mc 3,1-5)

„Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.” (Mc 8,31)

„Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Isus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta? Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus: Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat? Isus a răspuns: Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului. (Mc 14,60-62) Rugăciune:

Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, om între oameni. Prin venirea ta în lume, prin trăirea ta între noi, prin cuvintele şi faptele tale, trezeşte necontenit în noi credinţa. Amin

Evanghelia după Sfântul LucaPrezentare:

Sfântul Luca este autorul celui de-al treilea text evanghelic. Provine dintr-o familie păgână din Antiohia Siriei. Probabil se converteşte la creştinism în urma predicării evangheliei de către primii ucenici ajunşi în Antiohia. După cum ştim din una din scrierile sfântului apostol Paul (Col 4,14), Luca era medic.

Luca este fascinat de masajul lui Isus Cristos predicat de primii ucenici, în mod special de Paul, de aceea îl va însoţi pe acesta din urmă în timpul celei de-a doua călătorii misionare până la Filipi, după care, în timpul celei de-a treia călătorii, va reveni de la Filipi şi îl va însoţi pe Paul la Ierusalim. Despre Luca sunt informaţii sigure doar până la moartea lui Paul. Ulterior, tradiţia îl localizează la Ahaia, unde scrie evanghelia şi Faptele Apostolilor.

Pentru a nu dezinforma, în elaborarea evangheliei sale, Luca ţine cont de tot ceea ce era deja scris despre Isus până la acea dată. Se presupune că evanghelia care îi poartă numele a fost redactată între anii 60-85, în sudul Greciei sau, după alţii, chiar la Roma sau Antiohia Siriei.

Simbolul cu care este reprezentat în iconografia creştină este boul.Motivul pentru care Luca scrie evanghelia este acela de a dovedi cititorilor siguranţa

credinţei şi a vieţii creştine, redând cu exactitate, în urma materialelor consultate, date foarte importante despre Isus Cristos, născut la Betleem, crescut la Nazaret, fiul lui Abraham, fiul lui Adam, Fiul lui Dumnezeu. Se pare că destinatarul direct, după cum reiese din prologul evangheliei este Teofil, însă, după o analiză atentă a textului, se poate dovedi că destinatarii sunt creştinii proveniţi din păgânism.

Evanghelia sfântului Luca este formată din 24 de capitole, structurate astfel:- 1-2: copilăria lui Isus;- 3,1-9,50: pregătire şi activitatea publică a lui Isus în Galileea;- 9,51-19,27: drumul lui Isus din Cezareea lui Filip la Ierusalim;- 19,28-21,37: activitatea lui Isus la Ierusalim;- 22-24: patima, moartea şi învierea lui Isus.

Din evanghelia sfântului Luca rezultă că întreaga activitate a lui Isus se îndreaptă spre Ierusalim. Tot ceea ce face, face în vederea desăvârşirii prezenţei lui pe pământ, prin patima, moartea şi învierea sa de la Ierusalim. Pentru a arăta legătura lui Isus cu Vechiul Testament, Luca începe evanghelia sa cu vestea naşterii lui Ioan Botezătorul. Ne surprind apoi datele referitoare la momentul în care Maria, fecioara din Nazaret primeşte vestea îngerului Gabriel că îl va naşte pe Isus, Fiul Celui Preaînalt. Naşterea lui Isus la Betleem ne trimite cu gândul la atmosfera plină de farmec şi de imprevizibil a lumii deşertului, a lumii arabe. Singular este şi momentul prezentării la templu, ca şi pierderea lui Isus de la templu, totul scris în aşa fel încât să arate că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Odată cu începerea activităţii publice, prin botezul lui Isus de la râul Iordan, Luca încearcă să se asemene cu ceilalţi evanghelişti în prezentarea mesajului evanghelic. Ceea ce pare diferit este prezentarea genealogiei imediat după botez, genealogie care, spre deosebire de cea a lui Matei, merge până la Adam, terminând cu Dumnezeu. Ca atare, Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Obiectiv:Intrarea în misterul lui Isus prin meditarea atentă a Evangheliei.

Învăţătură:Scopul evangheliilor este acela de a ne convinge că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi că nu

greşeşte cel care îşi pune încrederea în el. Cu toate că în esenţă, mesajul propus de către evanghelişti este asemănător, în ceea ce priveşte anumite detalii, el este divers. Astfel găsim la sfântul Luca o pagină extraordinară a naşterii şi copilăriei lui Isus. Universalitatea pe care o imprimă mesajului său, ne trimite cu gândul că Isus Cristos a venit pentru toată lumea, indiferent dacă face parte din poporul ales sau nu. La naşterea lui Isus, îngerii cântă: „Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor pe care îi iubeşte!” (2,14) Bătrânul Simeon îl numeşte pe

Isus: „lumina neamurilor” (2,30-32). Insistă ca ucenicii să meargă şi la păgâni, arătând că Dumnezeu vrea mântuirea tuturor.

Una dintre ideile forte ale evangheliei lui Luca este şi aceea că Dumnezeu este un Tată milostiv, plin de iubire şi bunătate, cu o răbdare ne învins. În acest sens parabola tatălui îndurător şi a fiului risipitor este o pagină greu de egalat în toată istoria scrierilor.

Evanghelia scrisă de sfântul Luca are un suflet al ei. Cititorul simte imediat simplitatea cu care Luca prezintă mistere destul de complicate, iar rezultatul deste de fiecare dată acelaşi; trezirea credinţei în Isus Cristos, care este Fiul lui Dumnezeu. La sfântul Luca, meditaţia este uşor de făcut. Descrierea simplă şi totuşi plină de datalii a evenimentelor, ne uşurează foare mult efortul. La sfântul Luca nu ne rămâne decât, citind textul, să spunem: „L-am întâlnit cu adevărat pe Isus, fiul Mariei, fiul lui David, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

Practic:- Care credeţi că sunt particularităţie sfântului Luca în prezentarea faptelor lui Isus?- Se simte în scrierea sfântului Luca influenţa meseriei sale de medic? Unde?- Care este textul forte al evangheliei lui Luca din care să reiasă milostivirea lui Dumnezeu?- Sunt în evanghelia sfântului Luca două imnuri pe care Biserica le-a preluat şi le-a introdus

în Liturgia Orelor, respetiv la Laude şi Vespere. Care sunt aceste imnuri, în ce context sunt pronunţate şi de cine?

- Conform evangheliei lui Luca, care este atitudinea lui Isus faţă de bogăţii? Găsiţi textele de bază din care să reiasă acest aspect.

- Ce v-a plăcut în mod deosebit în evanghelia sfântului Luca şi în ce măsură fragmente ilustrative din ea pot deveni normă de viaţă la nivelul grupului în care vă aflaţi?

Texte de referinţă:„Însă îngerul i-a spus: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei primi în

sân şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său şi va domni peste casa lui Iacob în veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit... Maria a spus: Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale; iată de acum toate generaţiile mă vor numi fericită”.” (Lc 1,30-33.46-48)

„A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de îndurare al Domnului. A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat.” (Lc 4,14-20)

„Apoi le spunea tuturor: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze. Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva.” (Lc 9,23-24)

„...Însă Dumnezeu i-a zis: Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu.” (Lc 12,20-21)

„Atunci fiul i-a spus tatălui: Tată, am păcătuit înaintea cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.” (Lc 15,21)

Rugăciune:Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Mariei şi Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne ca pătrunzând cu

răbdare cuvântul tău să-l transformăm în viaţă prin viaţa noastră. Amin.

Evanghelia după Sfântul Ioan

Prezentare:Ioan a fost unul dintre primii ucenici ai lui Isus. A ajuns la el prin Ioan Botezătorul. Trăind

în Palestina, Ioan cunoaşte bine locurile în care Isus îşi desfăşoară activitatea. Este fiul lui Zebedeu şi frate cu Iacob. Ioan este „ucenicul pe care îl iubea Isus”. După Rusalii, activează mai întâi la Ierusalim, apoi în mijlocul evreilor elenişti. Conform tradiţiei, în anul 60 se mută la Efes. Între timp suferă anumite persecuţii, este exilat în insula Patmos, unde are viziunile prezentate în cartea Apocalipsului. Evanghelia o va redacta în jurul anului 100. Stilul pe care îl foloseşte, deşi este fascinant, este destul de greoi. În iconografia creştină, din cauza stilului înalt folosit în prezentarea misterului lui Isus Cristos, este reprezentat cu un vultur.

Mesajul principal al evangheliei sale este acesta: Isus din Nazaret este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Destinatarii direcţi sunt creştinii din Asia proveniţi dintre păgâni.

Evanghelia sfântului Ioan este diferită de a celorlalţi trei evanghelişti. Dorinţa sa a fost aceea de a atinge şi alte teme decât cele prezentate deja. Isus Cristos, personajul principal al evangheliei lui Ioan, pare să fie mijlocul prin care Dumnezeu-Tatăl îşi dezvăluie iubirea faţă de oameni şi oferă posibilitatea mântuirii. Vorbind de trei ori despre sărbători diferite ale Paştelui, Ioan demonstrează că activitatea publică a lui Isus s-a desfăşurat doar pe parcursul a trei ani.

Evanghelia sfântului Ioan are 21 de capitole, structurate astfel:- 1,1-18: Prologul în care este prezentat misterul naşterii lui Isus, precum şi toate temele care

vor fi prezentate pe parcursul scrierii;- 1,19-12: „cartea semnelor” - Pornind de la anumite „semne”, fapte minunate, Ioan prezintă

misterul lui Isus, om şi Dumnezeu;- 13-20: „cartea gloriei” - Prezintă pătimirea, moartea şi învierea lui Isus, ca fiind momentul

împlinirii absolute a voinţei Tatălui;- 21: apariţia lui Isus înviat al cărui martor ocular este şi Ioan.

Ioan începe evanghelia prezentându-l pe Isus ca fiind Cuvântul Tatălui, Cuvânt care, la un moment dat intră în istorie luând trup omenesc din Fecioara Maria.

Partea a doua supranumită şi cartea semnelor derulează mai multe evenimente minunate, în urma cărora evanghelistul vrea să demonstreze că numai Fiul lui Dumnezeu poate să le facă, nu orice om obişnuit. Ca atare, Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Rând pe rând, Isus este pâinea vieţii veşnice, lumina lumii, dătătorul vieţii veşnice, păstorul cel bun, calea, adevărul şi viaţa, viţa cea adevărată. Faptul că Isus vine de la Tatăl, Ioan o confirmă prin cinci argumente: mărturia lui Isus însuşi, mărturia lui Ioan Botezătorul, mărturia Tatălui, mărturia semnelor, şi mărturia Scripturilor. Isus, dorit sau nu, este una cu Tatăl, de aceea el a venit să facă voia Tatălui.

Conştient că momentul împlinirii operei mântuirii este aproape, Isus se retrage de la Ierusalim în Betania şi aici dă ucenicilor ultimile învăţături şi îi încurajează.

Cartea gloriei sau ultima parte coincide cu cina cea de taină, cu ultimile învăţături date apostolilor, cu moartea şi învierea sa. Apariţiile lui Isus înviat au rolul de a parafa ideea că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi de a reface moralul ucenicilor şi de a-i pregăti pentru plecarea în misiune, după ce îl vor fi primit pe Duhul Sfânt, la Rusalii.

Obiectiv:Folosindu-ne de multele imagini prezentate de evanghelistul Ioan, să devenim conştienţi că

şi noi suntem o imagine a lui Isus.

Învăţătură:Prin evanghelia sa, Ioan vrea să schimbe modalitatea de prezentare a istoriei. Pentru el,

istoria nu este numai prezentarea faptelor omului, ci devine o îmbinare a faptelor omului făcute sub directa inspiraţie a lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu se aflîă la Dumnezeu încă din veşnicie, iar acest Cuvânt , alături de Tatăl şi de Duhul Sfânt este prezent în întreaga creaţie încă de

la începutul ei. Dumnezeu-Tatăl, prin cuvânt crează lumea, prin cuvânt o cârmuieşte şi tot prin cuvânt o mântuieşte.

Isus Cristos, omul întrupat din Fecioara Maria, Cuvântul Tatălui din veşnicie este Mesia, unsul lui Dumnezeu, Mântuitorul. Minunile pe care le-a făcut, cuvântul său şi al tuturor profeţilor confirmă acest aspect.

Din perspectiva evangheliei lui Ioan, Isus este omul căruia îi este foame, care plânge la moartea lui Lazăr, care se roagă Tatălui în clipa grea a Calvarului, dar tot el este pâinea vieţii, calea, adevărul şi viaţa, mlădiţa sau păstorul cel bun. Porunca iubirii pe care o dă Isus şi pe care o iniţiază cu spălarea picioarelor ucenicilor, apoi prin patima şi moartea sa pentru mântuirea noastră, în virtutea acestui grăitor exemplu, nu mai are nevoie de nici o altă confirmare.

Sunt tot atâtea imagini pe care le foloseşte evanghelistul pentru a arăta că şi omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, împlinind voinţa lui Dumnezeu, este o imagine, o icoană vie a lui Isus Cristos.

Practic:- Care este motivul pentru care evanghelistul Ioan este reprezentat în iconografia creştină cu

un vultur?- Definiţi câteva teme sau termeni despre care vorbeşte evanghelistul Ioan şi pe care nu-i

găsim şi la ceilalţi trei evanghelişti.- În ce măsură rezultă din evanghelia lui Ioan că el este „ucenicul pe care îl iubea Isus”?- Împărţiţi la nivel de grup câte o imagine a lui Isus, după cum reiese din evanghelia sfântului

Ioan, apoi vorbiţi despre ea. (Ex: păstorul cel bun, viţa etc)- Ce v-a impresionat mai mult la evanghelistul Ioan şi nu aţi găsit la ceilalţi evanghelişti?- Citiţi începutul capitolului 13 şi găsiţi la nivel de grup diferite metode pentru a concretiza

iubirea faţă de aproapele.

Texte de referinţă:„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta

era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există... Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (In 1,1-3.14)

„Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii au crezut în el. (In 2,11)

„...Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; Lucrez şi eu! Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că nu ţinea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.” (In 5,17-18)

„Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el.” (In 6,53-56)

„După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi Învăţătorul şi Domnul şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat examplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu. (In 13,12-15)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, Cuvântul Tatălui, pâinea coborâtă din cer, calea, adevărul şi viaţa,

poarta oilor, păstorul cel bun, mântuirea noastră. Fă să fim şi noi o imagine a ta. Amin.

Cartea Faptele Apostolilor

Prezentare:Cartea „Faptele Apostolilor”, deşi se numeşte astfel, nu cuprinde faptele tuturor apostolilor,

ci doar ale lui Petru, Ioan şi Iacob, existând şi relatări despre Ştefan, Filip, Barnaba şi Paul. În general, Faptele Apostolilor este o scriere atribuită sfântului Luca, deoarece, ca şi evanghelia sa şi aceasta este adresată lui Teofil. Limba folosită este greaca „koine” folosită în lumea elenistică din timpul său. Stilul folosit este unul simplu, specific relatărilor, plin de culoare, de expresii şi mai ales de fapte care evidenţiază puterea credinţei. Dacă prima parte prezintă mai mult istoria Bisericii primare de la Ierusalim, a doua e mai dinamică şi iese din Ierusalim, îndreptându-se spre popoarele păgâne.

Scopul autorului este acela de a arăta că există continuitate spirituală între Biserica dorintă de Isus Cristos, manifestată oficial la Rusalii şi noile comunităţi care, datorită misiunii apostolilor, se formau în afara celei de la Ierusalim şi a Palestinei. Atât de mult se insistă pe acţiunea Duhului Sfânt, încât, în antichitatea, Faptele Apostolilor erau supranumite „evanghelia Duhului Sfânt”.

Se pare că şi cu această scriere, Luca are aceeaşi dorinţă ca şi cu evanghelia; să instruiască creştinii şi să-i edifice, insistând mai ales asupra rolului credinţei şi al Duhului Sfânt.

Cartea Faptele Apostolilor este formată din 28 de capitole, structurate astfel:- 1,1-14: Prolog;- 1,15-5: Biserica în perioada iudeo-creştină;- 6-15: Perioada intermediară, de la Ierusalim la păgâni;- 16-28: către popoarele păgâne.

La început, Luca dedică cartea lui Teofil, dând împresia că este o continuare a evangheliei. În prima partea este relatat momentul instituirii oficiale a Bisericii prin cuborârea Duhului

Sfânt, în ziua de Rusalii. Deja este momentul în care putem spune că Petru îşi intră în atribuţii, ca şi cap vizibil al Bisericii. Pronunţă primul discurs destul de curajos, invitând poporul prezent la o reflexie profundă asupra misterului lui Isus Cristos. Noua comunitatea care ia fiinţă se caracterizează prin ascultarea Cuvântului, comuniunea fraternă, frângerea pâinii, rugăciunea şi comuniunea bunurilor. Ruperea, cel puţin parţială de iudaism, s-a făcut datorită insistenţei apostolilor asupra mesajului că Isus este Mesia, fapt neacceptat de către toţi iudeii.

Partea a doua prezintă desprinderea creştinismului de Ierusalim şi de comunitatea iudaică şi îndreptarea lui spre popoarele păgâne, fenomen ajutat şi de iudeii din diasporă. În acest fel, Biserica se îndepărtează treptat de iudaism căpătând o identitate a sa proprie. Oficial, acest lucru se întâmplă odată cu aderarea păgânului Corneliu la creştinism, ajutat de apostolul Petru, sub directa inspiraţie a Duhului Sfânt. Deja Biserica formată la Ierusalim simte că are de la Dumnezeu misiunea de a merge în lumea întreagă. Pentru aceasta se bucură de inspiraţia şi ocrotirea continuă a Duhului Sfânt.

Ultima parte este caracterizată de universalitate. Micul nucleu format la Ierusalim, în ziua de Rusalii, coordonat de apostoli, acum se răspândeşte în cele mai îndepărtate hotare ale lumii. Apostolul Paul este exponentul de bază al acestei universalizări a Bisericii. Prin el creştinismul ajunge până la Roma, ceea ce în optica lui Luca însemnă că a ajuns deja la extremitatea cealaltă a pământului. Creştinismul începuse deja să prindă contur.

Obiectiv:Convingerea că universalitatea Bisericii a fost dorită de Isus Cristos şi susţinută de Duhul

Sfânt sub directa providenţă a Tatălui.

Învăţătură:Isus Cristos reprezintă împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament, iar Biserica împlinirea

dorinţei lui Isus de a rămâne cu noi până la sfârşitul lumii (cf. Mt 28,20). Apostolii sunt martorii a tot ceea ce a însemnat Isus Cristos în misterul prezenţei sale pe pământ ca Fiu al lui Dumnezeu. Fiind martori, îşi împlinesc această vocaţie prin vestirea directă a cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei.

În acest sens, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu cheamă ascultătorii la convertire prin Botez şi Pocăinţă. Astfel se obţine iertarea păcatelor, primirea darurilor Duhului Sfânt şi intrarea oficială în Biserică, imaginea pământească a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este darul trimis de Cel Înviat, darul timpurilor mesianice promis de profeţi, care conduce acum întreaga comunitatea creştină. Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. El o va întări în momentele de primă evanghelizare, de persecuţie, dar şi de bucurie. El este semnul unităţii, plinătatea darurilor şi cel care face să dispară dintre membrii Bisericii orice disensiune.

Râd pe rând, în Biserică se formează grupuri cu misiuni speciale. Astfel îi avem pe apostolii în comuniunea cu Petru, diaconii, prezbiterii şi credincioşii de rând.

Ceea ce fascinează în Faptele Apostolilor sunt problemele de care s-au lovit apostolii în vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, probleme care sunt la fel şi astăzi. Convingerea lor însă este unanimă: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie făcut cunoscut tuturor locuitorilor pământului şi nu-şi vor găsi odihna până nu se va împlini această dorinţă. Aceasta este şi speranţa Bisericii de astăzi, speranţă care îşi are izvorul în dorinţa lui Isus de a merge şi de a duce Vestea cea Bună în lumea întreagă.

Practic:- Găsiţi câteva particularităţi prin care să demonstraţi că Faptele Apostolilor au fost scrise de

sfântul Luca.- În ce măsură se verifică universalitatea Bisericii cât priveşte momentul Rusaliilor?- Găsiţi câteva asemănări între Isus Cristos şi apostoli în privinţa predicării Cuvântului lui

Dumnezeu.- Povestiţi convertirea apostolului Paul şi precizaţi care au fost implicaţiile lui majore în

răspândirea creştinismului.- Precizaţi câteva evenimente prezentate de Faptele Apostolilor în care să se simtă intervenţia

directă a Duhului Sfânt.- Încercaţi să faceţi un traseu al călătoriilor apostolului Paul şi calculaţi cam câţi kilometri a

parcurs pentru răspândirea credinţei.- Indicaţi măcar un semn prin care Isus a dorit ca Biserica să se răspândească în lumea

întreagă. Texte de referinţă:

„Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-a apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.” (Fap 2,1-4)

„Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: Saul! Saul! De ce mă persecuţi? El a răspuns: Cine eşti, Doamne? El i-a zis: Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Fap 9,4-6)

„Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta... El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul şi nestingherit. (Fap 28,28.31)

Rugăciune:Doamne Isus Cristoase, tu ne-ai chemat ca prin Biserică cu toţii să fim una. Luminaţi şi

încurajaţi de Duhul tău Sfânt, fă să trăim mereu universalitatea Biserici tale. Amin.

Scrisoarea Sfântului Paul către Romani

Prezentare:În ordine, după cartea Faptele Apostolilor, urmează Scrisoarea Sfântului Paul către Romani.

La origine, Paul era un rabin evreu care avea şi cetăţenie romană, născut la Tars în Cilicia, convertit la creştinism pe drumul spre Damasc, în timp ce mergea pentru a-i pune în lanţuri pe creştinii de acolo.

În privinţa atribuirii scrisorii apostolului Paul, nu au existat prea multe dubii, având în vedere stilul folosit şi în alte scrieri atribuite aceluiaş autor. Se presupune că atunci când a scris-o, Paul se afla la Corint, în urma celei de-a treia călătorii misionare. Scrisoarea se caracterizează printr-un stil concis, plină de îndemnuri specifice stilului epistolar, dar şi rabinic.

Scrisoarea a fost redactată undeva după anul 54, dar nu după anul 59, mai exact luna martie a anului 58.

Când Paul scrie această scrisoare încă nu ajunsese la Roma, ca atare, nu cunoştea acest oraş. Ceea ce cunoştea erau doar câteva informaţii date de soţii Aquila şi Priscila, care se aflau la acea dată la Corint.

Scrisoarea către Romani este formată din 16 capitole, structurate astfel:- 1,1-17: prologul în care Paul se prezintă pe sine;- 1,18-4,25: faptul doctrinar că toţi oamenii sunt marcaţi de păcat;- 5,1-6,23: de la moartea păcatului la viaţa harului se trece prin credinţa în Isus Cristos;- 7,1-8,39: această schimbare înseamnă trecerea de la sclavia legii iudaice la viaţa Duhului;- 9,1-11,36: taina lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului;- 12,1-15,13: Paul insistă asupra folosirii corecte a carismelor şi trăirea după exemplul lui

Cristos;- 15,14-16,27: epilogul foarte lung, unde Paul se prezintă ca apostol şi îşi exprimă dorinţa de

a-i întâlni pe credincioşii din Roma. Marele apostol al neamurilor, deşi avea cetăţenie romană, nu ştia prea multe despre oraşul

Roma. Ceea ce ştia, aflase de la alţii. Un singur lucru îl interesa în mod deosebit. Aflase că acolo există un mic nucleu de creştini. Paul mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ei şi îşi exprimă dorinţa de a-i vizita. Înainte de a o face, vrea să le transmită câteva din datele credinţei. Pentru aceasta, încă de la început îi asigură că primirea evangheliei este puterea lui Dumnezeu şi că ea aduce mântuirea.

Paul se foloseşte de cunoştinţele sale dobândite prin studiul Vechiului Testament, precum şi de revelaţia pe care o primise despre misterul lui Isus Cristos şi scrie romanilor o scrisoare mai mult doctrinară, decât parenetică, prin care să dea anumite sfaturi. Astfel le vorbeşte romanilor despre păcatul oamenilor, despre judecata dreaptă a lui Dumnezeu, despre păcatul iudeilor, despre faptul că nimeni în această lume nu este drept, despre justificarea care are loc prin credinţă. După ce le vorbeşte despre roadele justificării, face o paralelă între Adam şi Cristos, între sclavia păcatului şi viaţa în Duh. Israelul, spune Paul, deşi fusese ales pentru a moşteni binecuvântarea, a fost respins din cauza refuzului său vinovat. Totuşi, nu este o respingere definitivă din partea lui Dumnezeu,ci mântuirea celor care doresc din acest popor, este posibilă.

După ce le vorbeşte de buna folosire a carismelor, Paul le exprimă mai explicit intenţia de a merge la Roma.

Obiectiv:Descoperirea misterului păcatului în lumina Scrisorii către Romani

Învăţătură:În scrisoarea către Romani Paul nu dă dovadă de nici o reţinere. Deşi nu-i cunoştea încă, are

curajul să vorbească romanilor despre doctrina credinţei şi a păcatului. Premiza este clară: Toţi oamenii sunt păcătoşi. Părăsindu-l pe Dumnezeul adevărat pentru chipurile cioplite, poporul israelit, dar şi celelalte popoare în general, au ales necurăţia, poftele inimii, minciuna, homosexualitatea, răutatea, lăcomia, invidia, crima, cearta, viclenia, înşelătoria, bârfa, defăimarea, jignirile, îngâmfarea, lauda deşartă, neascultarea de părinţi, lipsa milei, lipsa cuvântului, lipsa inimii. Mai

mult, aceştia, deşi cunosc că aceste practici sunt un mare păcat, nu-i opresc pe cei care le comit, ci îi susţin. Astfel de oameni, chiar dacă, văzând aceste păcate în alţii, le judecă, uită să privească la ei şi să se judece pe sine, de aceea judecata lor de către Dumnezeu va fi mai aspră.

Paul aminteşte faptul că păcatul este prezent acolo unde este încălcată legea. Dacă nu există lege, nu este cunoscut nici păcatul. Ca atare, au păcătuit şi păcătuiesc cei care, deşi cunosc legea, o încalcă.

Noutatea adusă de Paul este că nu faptele legii îl mântuiesc pe om, ci faptele făcute din credinţă. Legea are rolul de a scoate la iveală păcatul. Credinţa ajutată de harul lui Dumnezeu îl iartă, iar cel iertat este astfel justificat înaintea lui Dumnezeu. Credinţa în Isus Cristos îl justifică pe om şi îl pregăteşte pentru viaţa veşnică. Cu alte cuvinte, îl pune pe linia harului. Dacă va păcătui va avea mereu posibilitatea convertirii pentru că Duhul Sfânt îl va inspira mereu să-l aleagă pe Dumnezeu.

Practic:- Scrieţi pe o listă toate păcatele de care vă amintiţi şi pe o alta toate virtuţile pe care le ştiţi.

La sfârşit faceţi un portret al omului păcătos şi unul al omului virtuos. Este inutil de întrebat pe care l-aţi alege!

- În Biserica lui Isus Cristos, pot fi iertatea toate păcatele? De ce? În ce fel?- În urma unei priviri generale asupra Scrisorii către Romani, care este ideea forte care se

poate desprinde?- Căutaţi într-un material ajutător mai multe date despre doctrina justificării.- Clarificaţi termenul „carismă” şi încercaţi să găsiţi modalităţi concrete pentru a trăi iubirea

faţă de aproapele.

Texte de referinţă:„Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui

Dumnezueu, pe care o promisese de mai înainte prin profeţii săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui David, rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfinţeniei prin învierea din morţi... De fapt, eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului. Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi din credinţă.” (Rom 1,1-4.16-17)

„Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, acea dreptate a lui Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.” (Rom 3,21-24)

„Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu vă consideraţi mai mult decât trebuie să vă consideraţi, ci fiecare să aibă despre sine o apreciere corectă, fiecare după măsura credinţei pe care i-a dat-o Dumnezeu. Căci, după cum într-un singur trup avem multe membre, însă nu toate membrele au aceeaşi funcţie, tot aşa noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos şi mădulare unii altora. Dar avem haruri diferite după harul care ne-a fost dat: dacă cineva are darul profeţiei, să profetizeze după măsura credinţei, dacă are darul slujirii, să stăruie în slujire, dacă este învăţător, să-i înveţe pe alţii, dacă are darul de a îndemna, să îndemne. Cine dă să dea cu simplitate, cine conduce să o facă cu zel, cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” (Rom 12,3-8)

Rugăciune:Doamne Isuse, de la tine vine tot harul. Ajută-ne să folosim bine darurile tale şi să fugim

mereu de păcat şi de ocaziile care ne duc la el. Amin.

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

Prezentare:Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în jurul anului 51 şi a rămas un an şi

jumătate acolo, după care s-a întos la Ierusalim. Între timp, la Corint au apărut câteva probleme cărora Paul încearcă să le facă faţă scriindu-le mai multe scrisori (E posibil să fi scris patru scrisori, din care au ajuns la noi doar două). Două sunt motivele pentru care Paul a scris prima scrisoare; mai întâi pentru a răspunde anumitor probleme cu caracter pastoral şi doctrinal şi apoi pentru a corecta anumite abuzuri ivite după plecarea sa.

Scrisoareaa este scrisă în anul 55, în preajma sărbătorii Paştelui, după ce Paul fusese informat de cele care se întâmplau la Corint de către Timotei şi de către un grup de creştini.

În urma vizitei făcute, Paul află că la Corint au început să existe anumite diviziuni la nivel de comunitate. Erau anumite grupuri care considerau că au ca şi cap pe Paul, pe Apolo sau pe Petru. Alţii considerau că nu au nevoie de un cap vizibil, ei exprimându-se direct lui Isus Cristos. Ceea ce nu înţelegeau corintenii era că noua religie nu era o filozofie, ci pur şi simplu adeziune la persoana lui Isus Cristos. De fapt, Paul vrea să arate că ei ca şi capi sunt importanţi, ci Cristos, care este capul tutror, care a murit şi a înviat pentru mântuirea tuturor.

O altă problemă care împărţea comunitatea din Corint era aceea a unui incest şi a prostituţiei. Corintul era într-adevăr o cetate încercată din acest punct de vedere. Păcatele legate de abuzurile sexuale erau în vogă. Paul însă vrea ca între creştini să nu fie astfel de devieri. În faţa unui astfel de păcat, nu se poate vorbi de o mentalitate laxistă, liberalista, ori permisivista, ci invită la responsbilitate.

Procesele dintre fraţi la tribunalele păgâne constituiau şi ele un abuz. Între creştini nu trebuie să se ajungă la proces. Relaţia dintre ei trebuie să fie bazată pe respect şi pe iubirea cu care ne-a iubit şi Cristos pe noi.

După ce clarifică aceste probleme, Paul mai atinge altele legate de carnea oferită idolilor, de abuzurile liturgice, de participarea la viaţa socială a societăţii şi de învierea morţilor.

Scrisoarea are un număr de 16 capitole, structurate astfel:- 1,1-9: un salut şi o rugăciune de mulţumire pentru darul credinţei;- 1,10-4,21: despre diviziunile care există la Corint;- 5-6: indignare pentru cazul de incest, recurgerea la tribunalul păgânilor şi pentru desfrâu;- 7-11,1: rezolvarea anumitor dubii legate de căsătorie, celibat şi carnea jertfită idolilor;- 11,2-14,40: răspunsuri cu privire la rolul femeilor în cadrul celebrărilor liturgice, la

celebrarea euharistică şi folosirea carismelor;- 15: absurditatea lipsei credinţei în invierea morţilor;- 16: încheiere

Paul nu vrea să pară dur în scrisoarea adresată corintenilor. Îi înţelege pentru că proveneau şi stăteau în mijlocul unei mentalităţi păgâne. Cu toate acestea, abuzurile despre care le vorbeşte, în viziunea lui şi a credinţei în Isus Cristos, nu trebuie să caracterizeze o comunitate creştină, de aceea îi invită la o reflexie profundă asupra datului credinţei şi îi îndeamnă să dorească mereu cele de sus.

Obiectiv:Înlăturarea oricărui abuz împotriva doctrinei şi a trăirii creştine prin trăirea autentică a

credinţei, speranţei şi a iubirii.

Învăţătură:Privit din punctul de vedere al efortului făcut de Paul, abuzurile de la Corint erau într-adevăr

o sfidare la adresa creştinismului şi aşa „în faşă”. Dacă însă rămânem în atmosfera ambientului greco-roman, care caracteriza Corintul la acea dată, ceea ce se întâmpla acolo, era de înţeles.

Paul înţelege situaţia, de aceea, cu răbdare, revine asupra unor probleme deja precizate de către el atunci când era la Corint. Apar însă altele noi, care erau considerate abuzuri şi nu îşi aveau locul printre creştini. În scrisoare nu face altceva decât, punct cu punct, să le clarifice în lumina credinţei în Isus Cristos.

Multe din problemele subliniate de Paul sunt prezente şi astăzi printre creştini. Abuzurile sexuale, indiferent sub ce denumire se ascund, sunt prezente. Certurile între fraţi, procesele, şi ele sunt prezente.

În tot acest amalgam de probleme, Paul face apel la o cale oarecum veche, dar totuşi nouă; la calea iubirii. Nimic nu contează în această lume, nici măcar cunoaşterea tuturor limbilor, nici darul profeţiei, al cunoaşterii tuturor misterelor şi a toată ştiinţa, nici măcar credinţa care să mute munţii din loc, nici împărţirea întregii averi la săraci, nici martiriul, dacă nu există iubire. Iubirea este cea care, alături de credinţă şi speranţă vor rămâne pănă la sfârşit, dar iubirea va fi veşnică. Aceasta este soluţia pe care Paul o găseşte pentru toate abuzurile de la Corint. Credinţa nu poate exista fără iubire, pentru că iubirea este Dumnezeu. Unde există iubire, nu pot exista abuzuri păcătoase. Practic:

- Încercaţi să identificaţi in Scrisoarea către Corinteni păcatele la care face referire apostolul Paul. În ce măsură se regăsesc ele în mediul social de astăzi?

- Citiţi 1Cor 6,12-20 şi comentaţi.- Care sunt datoriile celor căsătoriţi în lumina primei Scrisori a apostolului Paul către

Corinteni?- Cum priveşte apostolul Paul problema celibatului?- Citiţi 1Cor 11,23-26. La ce vă trimite cu gândul?- Găsiţi împreună modalităţi de trăire autentică a iubirii conform imnului în cinstea iubirii din

1Cor 13.

Texte de referinţă:„Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Sostene,

către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos... De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. Spun asta pentru că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Paul, Eu sunt al lui Apolo, Eu sunt al lui Chefa, Eu sunt al lui Cristos. Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi?” (1Cor 1,1-3.11-13)

„Nu ştiţi voi că trupurile voastre sunt mădularele lui Isus Cristos? Voi lua atunci mădularele lui Cristos şi le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel care se uneşte cu o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, spune, vor fi un singur trup. Dimpotrivă, cel care se uneşte cu Domnul este un singur duh cu el. Fugiţi de desfrânare! Orice alt păcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însă cel care se dedă la desfrânare păcătuieşte în propriul său trup. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!” (1Cor 6,15-20)

„Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată. Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic... Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.” (1Cor 13,1-2.13)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, Iubirea Tatălui. Învaţă-ne să trăim în viaţa noastră credinţa,

speranţa şi iubirea pentru ca să-ţi fim plăcuţi în orice moment. Amin.

Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

PrezentareDupă activitatea apostolică de la Efes, Paul îşi propune să viziteze comunităţile pe care le

înfiinţase şi cu scopul de a aduna ajutoare pentru Biserica de la Ierusalim, care trecea prin momente dificile. În vederea pregătirii acestor vizite l-a trimis pe Tit înaintea sa. În timp ce era în comunitatea din Macedonia, apostolul primeşte câteva informaţii de la Biserica din Corint. Aceasta se întâmpla în anul 57, spre sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare prin Asia şi Europa. Paul vorbeşte şi de o altă scrisoare scrisă cu multă tristeţe celor din Corint, pentru că nu fusese primit cu bucurie, scrisoare care nu ajunsese însă la destinaţie. Întorcându-se după pregătirea făcută, Tit îi prezintă lui Paul problemele existente. De data aceasta Paul fusese acuzat că uzează în mod abuziv de titlul de apostol, pentru că nu fusese ales direct de Isus, evanghelia predicată de el nu era autentică pentru că nu fusese martor al evenimentelor, era acuzat că predică din interes şi nu din zel apostolic. În realitate, Paul era învinuit de toate acestea pentru că nu era de acord cu tăierea împrejur pentru convertiţii la creştinism dintre păgâni şi cu impunerea uzanţelor iudaice.

Intenţia cu care apostolul Paul scrie această a doua scrisoare către Corinteni este aceea de a se apăra de acuzele aduse în mod nejustificat şi de a-i sfătui să fie generoşi faţă de Biserica de la Ierusalim.

Scrisoarea are 13 capitole structurate astfel:- 1,1-11: salutul obişnuit şi o rugăciune de mulţumire;- 1,12-7,16: explică de ce nu a venit personal la Corint. Subliniază totodată şi măreţia

postolatului său în comparaţie cu slujirile din Vechiul Testament;- 8-9: dorinţa de a face o colectă pentru Biserica din Ierusalim, motivând necesitatea ei;- 10,1-13,10: polemica cu adversarii său numiţi şi „pseudoapostoli”;- 13,11-13: un salut călduros şi o amplă formulare liturgică.

Încă de la început, Paul îi salută pe corinteni în calitate de adevărat apostol. După ce mulţumeşte pentru că Dumnezeu îl ferise de un posibil pericol de moarte, aminteşte corintenilor că a fost nevoit să schimbe planul călătoriei din cauza învinuirilor care i se aduceau din partea unor aşa-zişi păstori din comunitatea din Corint. Pentru a nu se întrista din nou, aşa cum o făcuse altădată, Paul refuză să meargă încă odată la Corint. Ba, mai mult îi iartă şi pe cei care l-au ofensat.

Pentru a arăta veridicitatea apostolatului său, face apel la alianţa veche şi la noua alianţă, precizând că apostolatul său este net superior slujirii din Vechiul Testament. Credinţa pe care o presupune noua alianţă este ca o comoară într-un vas de lut, arătând prin acesta slăbiciunea firii umane înclinată spre păcat. Creştinul este templul lui Dumnezeu, de aceea nu trebuie să se coboare la comportamente care sunt specifice păgânilor. Acesta este un argument în plus pentru a fi generoşi faţă de alte Biserici, mai ales pentru cea de la Ierusalim, care trecea prin momente dificile. Pentru cei care l-au acuzat că slujeşte din interes, Paul argumentează mai întâi autoritaatea slujirii sale, prezentând apoi suferinţele prin care a trecut pentru a duce la împlinire voinţa lui Dumnezeu.

Scrisoarea se încheie cu un îndemn la a căuta desăvârşirea şi cu exprimarea dorinţei de a le face o nouă vizită.

Obiectiv:Prudenţă în a-i critica pe alţii.

Învăţătură:Ceea ce aude Paul despre sine din partea comunităţii din Corint îl întristează. Faptul că era

învinuit de neautenticitatea apostolatului său şi a mesajului evangheliei pe care o propovăduia, nu l-a putut lăsa indiferent. Erau acuze grave care trebuiau clarificate. De fapt, Paul realizează că toate aceste acuze sunt rodul invidiei unor sus-puşi din comunitatea din Corint, deoarece el nu era de acord ca noii creştini, care proveneau din numărul păgânilor să fie tăiaţi împrejur aşa cum erau tăiaţi evreii. Prin aceasta, Paul recunoştea superioritatea noii alianţe şi îi invita pe corinteni să trăiască conform acestei noi alianţe, închiate de data aceasta în sângele lui Isus Cristos. Necunoscând prea

bine dorinţa sinceră a apostolului de a vesti evanghelia lui Cristos, aceşti „pseudoapostoli” îl critică în mod nejustificat.

Este practica multora care nu reuşesesc să-şi recunoască limitele, având impresia că pot mai mult, dar de fapt, se mulţumesc să critice ceea ce fac alţii cu sinceritate şi cu mare efort. Lumea de astăzi nu este străină de lumea apostolului Paul. De multe ori comportamentul este acelaşi. Nici astăzi nu este recunoscut în totalitate efortul sincer şi intenţia dreaptă. Paul este mâhnit de ceea ce aude, dar nu dezamăgit. El ştie că poate să facă şi din aceste acuze nejustificate o ocazie în care să triumfe evanghelia lui Isus Cristos. Ca răspuns scrie această scrisoare care, deşi pare dură, este o adevărată lecţie de teologie.

Morala acestei cărţi trebuie să rămână una singură: Nu judeca pe alţii atâta timp cât nu cunoşti bine realitatea, iar dacă o cunoşti şi există într-adevăr greşeli, corectează-le cu prudenţă.

Practic:- Cum reacţionaţi atunci când sunteţi vorbiţi de rău?- În urma datelor prezentate, se simte o anumită greutate pentru cetatea Corintului în a primi

credinţa sau sunt doar mici grupuri de interese cărora le place să producă disensiuni? Detaliaţi!

- Care este logica pentru care Paul a ales ca cetatea Corintului să se numere printre primele cetăţi în care a predicat creştinismul?

- Cum vi se pare răspunsul apostolului Paul la acuzele aduse de către cei din Corint? - Faceţi un portret al apostolului Paul în lumina celei de-a doua scrisori către Corinteni.- Citiţi 2Cor 4 şi comentaţi imaginea pe care Paul o foloseşte pentru a prezenta capacitatea

noastră de a crede.

Texte de referinţă:„Căci nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la necazul care a venit

asupra noastră în Asia, cum am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, aşa încât ne pierdusem speranţa de a mai trăi. Ba chiar ne-am socotit în noi înşine nişte condamnaţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morţi. (2Cor 1,8-9)

„Mi-am luat hotărârea să nu vin din nou la voi întristat, căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine?... V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi iubirea nemărginită pe care o am pentru voi. (2Cor 2,1-2.4)

„Căci nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori ai voştri de dragul lui Isus. Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: Să strălucească lumina din întuneric, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos. Dar noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi, suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.” (2Cor 4,5-12)

„În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă! Să fiţi uniţi în acelaşi cuget, să trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi. Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul păcii. Vă salută toţi sfinţii.” (2Cor 13,11-12)

Rugăciune:Doamne Isus Cristoase, care îi alegi pe apostoli şi îi trimiţi în lume pentru a predica

evanghelia. Prin mesajul lor, ajută-ne să te descoperim pe tine. Amin.

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni

PrezentareScrisoarea către Galateni conţine nenumărate date biografice despre sfântul apostol Paul;

despre convertirea sa, despre primele sale activităţi catehetice la Damasc, despre lunga sa perioadă de reculegere din deşertul arabic, despre relaţiile sale cu alţi apostoli, greutăţile şi bucuriile din călătoriile misionare. Preocuparea sa principală, pe lângă aceea de a se apăra împotriva acuzelor false, este de a-i feri pe galateni de infiltrările doctrinelor false privind credinţa.

Scrisoarea este adresată direct Bisericii din Galaţia, adică comunităţilor de pe întreg teritoriul situat în partea Nord-Occidentală a Turciei de astăzi. Această regiune era locuită de oameni proveniţi din Galia, care au emigrat aici la sfârşitul secolului al III-lea î.C. Populaţia trăia din agricultură şi păstorit, iar cetăţile erau mici şi lipsite de cultură. Aşa se înţelege de ce aveau succes duşmanii apostolului Paul în a-i deruta pe galateni în credinţă.

Paul a vestit creştinismul în Galaţia în timpul celei de-a doua călătorii misionare, spre anii 50, în condiţii destul de grele pentru el. Pentru că fusese îngrijit şi vindecat de o boală grea în timp ce era în acel teritoriu, Paul ţine mult la aceste comunităţi, de aceea le vrea şi binele în credinţă. Totul a mers bine până când au apărut aici câţiva fanatici iudeo-creştini, duşmani aprigi ai lui Paul, care îl învinuiau, ca şi corintenii, că nu este de acord cu tăierea împrejur pentru păgânii convertiţi şi cu practicile iudaice tradiţionale.

Cartea are 6 capitole, structurate astfel:- 1,1-10: prologul;- 1,11-2: Paul apără evanghelia pe care o predică spunând că a primit-o printr-o revelaţie;- 3,1-5,12: Paul arată superioritatea credinţei în defavoarea Legii;- 5,13-6,10: recomandări pentru viaţa creştină;- 6,11-18: epilogul, sfaturi insistente pentru a refuza circumcizia.

Ceea ce doreau duşmanii lui Paul era ca păgânii, înainte de primirea botezului să primească tăierea împrejur şi să practice anumite uzanţe iudaice. Cu alte cuvinte, înainte să fie creştini, să fie mai întâi evrei, altfel, botezul ar fi fost invalid. Paul era considerat un apostol care dorea să facă carieră impunând un creştinism lejer, care nu se baza pe tradiţiile iudaice. Rezultatul, din punct de vedere al duşmanilor lui era un creştinism de mâna a doua.

În urma unor astfel de controverse mulţi şi-au pierdut încrederea în Paul, iar alţii au abandonat şi credinţa. Unii ar fi acceptat cu bucurie ritul dureros al tăierii împrejur dacă ar fi fost siguri că are valoare mântuitoare, iar alţii îl considerau inutil atâta timp cât apostolul, în viziunea lor nu avea nici o autoritate să hotărască în acest sens. Astfel comunitatea era în curs de divizare.

Când i se aduc la cunoştinţă toate aceste devieri, Paul era la Efes, ocupat cu evanghelizarea cetăţii. Ar fi venit personal în Galaţia, dar nu putea s-o facă din cauza obligaţiilor pe care şi le asumase.

Astfel i-a naştere scrisoarea către Galateni, o scrisoare dură, care arată un Paul indignat de uşurinţa cu care se pleacă capul la tot felul de alte credinţe şi obiceiuri, ceea ce duce la diviziune şi nu la unitate.

Obiectiv:Evitarea oricăror superstiţii şi trăirea credinţei autentic creştine.

Învăţătură:Ca şi la Corint şi în ţinuturile Galaţiei, Paul se loveşte de aceeaşi problemă. Creştinismul

este considerat ca o treaptă superioară iudaismului şi nu pot avea acces la el decât cei care au trecut prin iudaism. Sunt tot atâtea oportunităţi în care apostolul Paul are posibilitatea să facă apologia credinţei adevărate. Probabil că dacă nu ar fi fost aceste disensiuni la Corint şi în Galaţia nu am fi avut aceste două scrisori de o limpezime extraordinară în prezentarea doctrinei credinţei.

Paul îi invită pe galateni să rămână la evanghelia pe care le-a predicat-o el, pentru că este a lui Isus Cristos şi pe care el a primit-o prin intermediul unei revelaţii direct de la Isus Cristos.

După ce prezintă alte detalii legate de alegerea sa ca apostol, despre întâlnirile lui cu ceilalţi apostoli şi în special cu Petru, Paul aminteşte şi galatenilor despre justificarea care vine prin credinţă. Legea a avut rolul de pedagog, a arătat drumul evreilor până la credinţă, până la întâlnirea lor cu Isus Cristos. De acum credinţa în Isus Cristos mântuieşte şi nu faptele făcute pentru că aşa spune Legea. Tăierea împrejur de dragul Legii nu are nici un folos în ceea ce priveşte credinţa în Isus Cristos. Ceea ce contează este doar credinţa care lucrează prin iubire.

Poporul român are foarte multe superstiţii. Lăsând de multe ori la o parte adevărata credinţă, se abandonează cu trup şi suflet acestor superstiţii care nu au nici o valoare doctrinală. Singura credinţă care contează este cea propusă de Sfânta Scriptură, Tradiţie şi Magisteriul Bisericii şi pe care ne-o învaţă Biserica prin slujitorii ei legitim aleşi şi trimişi.

De obicei superstiţiile au rolul de a sluji „interesul” trupului, pe când credinţa, slujeşte în primul rând interesul sufletului, şi aceasta contează.

Practic:- Încercaţi să vă puneţi în pielea apostolului Paul. Cum v-aţi simţi văzând că, după ce aţi

construit cu trudă un crez, vin alţii, rău intenţionaţi şi dărâmă totul? Luaţi în calcul şi faptul că religia creştină era abia la început.

- Dacă acuzele galatenilor aduse lui Paul sunt asemănătoare cu cele aduse de către corinteni, se poate vorbi de un curent care ar fi voit să dărâme toate comunităţle pe unde a trecut Paul? De fapt, cine rau adevăraţii duşmani ai lui Paul?

- Cum sunt văzute superstiţiile la nivelul comunităţii din care faceţi parte?- Notaţi pe o foaie de hârtie toate superstiţiile pe care le cunoaşteţi şi încercaţi să le găsiţi

fundamentul biblic.- De ce uneori superstiţiile prin mai mult decât adevărata credinţă în Isus Cristos?- Care ar fi căile prin care să fie propusă şi susţinută adevărata credinţă la nivelul grupului din

care faceţi parte?

Texte de referinţă:„Mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă

evanghelie. De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să deformeze evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema... Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om. Nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.” (Gal 1,6-8.11-12)

„Ştiind că omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii... Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos tăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi s-a dat pentru mine. Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos.” (Gal 2,16.20-21)

„Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aşadar, rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei. Iată, eu, Paul, vă spun că, dacă primiţi circumcizia, Cristos nu vă foloseşte la nimic. Din nou mărturisesc înaintea oricărui om care primeşte circumcizia că este necesar să împlinească toată Legea.Voi care vreţi să fiţi justificaţi prin Lege, v-aţi separat de Cristos, aţi căzut din har.”(Gal 5,1-4)Rugăciune:

Doamne Isuse Cristoase, de la tine şi prin tine avem credinţa adevărată. Înlătură din mijlocul nostru tot ceea ce contravine credinţei adevărate. Amin.

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către EfeseniPrezentare

Se pare că scrisoarea către Efeseni este aproape identică cu cea către Coloseni, aşa încât este greu de determinat care a fost scrisă mai întâi, sau care a insiprat-o pe care. Pentru Scrisoarea către Efeseni se vorbeşte chiar de o apariţie mult mai târzie decât cea către Coloseni. Se pare că este scrisă chiar de un discipol al lui Paul. Este doar o simpă opinie. Deşi a stat trei ani la Efes şi a vestit evanghelia, şi-a făcut mulţi prieteni, se pare că Paul nu face deloc aluzie la această perioadă.

Comunitatea din Efes a fost înfiinţată de apostolul Paul în timpul celei de-a treia călătorii misionare (53-58). Efesul era capitala privinciei romane a Asiei. La Efes Paul a fost precedata de Apolo, de Aquila şi Priscila. Când a ajuns a găsit o comunitate de doisprezece suflete, botezaţi doar cu botezul lui Ioan. A continuat pregătirea lor şi i-a botezat cu botezul creştin, repetându-se experienţa Rusaliilor.

La Efes era un templu închinat zeiţei Diana. Erau mulţi cei care se ocupau cu vânzarea statuelor zeiţei. Venind şi vorbind despre inutilitatea cultului zeilor, Paul intră în conflict cu comercianţii şi, după un timp este nevoit să părăsească oraşul, pentru a nu crea probleme micii comunităţi de creştini.

Scopul scrierii acestei scrisori este acela de a da o unitate teologică întregului conţinut al credinţei comunităţii de la Efes.

Scrisoarea are 6 capitole, structurate astfel:- 1,1-2: introducere;- 1,3-3,21: partea dogmatică;- 4,1-6,20: partea morală;- 6,21-24: după câteva informaţii cu caracter personal, urmează salutul final.

Începutul scrisorii este simplu şi conţine autoprezentarea lui Paul, ca şi apostol al lui Isus Cristos, precum şi destinatarii cărora le-o expediază, sfinţilor care sunt la Efes.

Partea dogmatică se deschide cu un imn cristologic destul de lung, sub formă de binecuvântare a lui Dumnezeu pentru darul care l-a făcut prin Isus Cristos. Urmează un elogiu adus efesenilor şi o rugăciune specială pentru ei. Paul face apel la perioada în care trăiau departe de Cristos şi de credinţa în el, amintindu-le că acum nu mai sunt străini, nici oaspeţi, ci concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu. Le aminteşte şi efesenilor cum a primit mesajul evangheliei printr-o revelaţie specială, încheind această parte printr-o rugăciune pentru cunoaşterea iubirii lui Cristos.

Partea morală se deschide cu prezentarea câtorva noutăţi pe care le aduce credinţa în Cristos. Prima noutate este unitatea Bisericii, chiar dacă în sânul ei sunt mai multe carisme. Toţi formează acelaşi corp, toţi au acelaşi Duh, una este credinţa, unul este Botezul, unul este Dumnezeu-Tatăl. O altă noutate este aceea că toţi trebuie să colaboreze pentru că toţi formează membrele aceluiş trup, cu toţii posedă aceeaşi demnitate de fii ai lui Dumnezeu, chiar dacă fiecare are carisma sa, după darul primit de la Cristos. A treia noutate este iubirea exemplară în interiorul familiei. Iubirea conjugală trebuie să fie model pentru iubirea dintre Cristos şi Biserică.

Sfârşitul pare să fie brusc. Apostolul lasă să se întrevadă că Tihic, un discipol de-al său, le va spune mai multe lucruri despre el, atunci când va sosi la Efes.

Obiectiv:A descoperi în fiecare moment noutatea pe care o comportă creştinismul.

Învăţătură:Paul a fost un itinerant. Înfiinţa o comunitate nouă, apoi pleca mai departe, astfel încât în

călătoriile lui misionare să poată vesti la cât mai mulţi evanghelia. Pe unde trecea,vestea Cuvântul lui Dumnezeu, dădea deja o formă comunităţii, alegea ucenici care să-i continue misiunea, apoi pleca mai departe. Printre aceste comunităţi, înfiinţate astfel se număra şi Efesul. Desigur, nu putea să rămână o perioadă prea îndelungată într-o comunitate. Când avea posibilitatea revenea pentru a vedea cum a evoluat, iar dacă nu exista această posibilitate, în urma informaţiilor pe care le primea

prin diferite persoane, le adresa o scrisoare. De regulă fiecare scrisoare conţine şi o parte dogmatică, în care apostolul clarifică anumite elemente legate de conţinutul credinţei.

El este conştient că noua religie comporta o serie de noutăţi sau cel puţin trebuiau privite dintr-un alt punct de vedere, dacă erau de origine iudaică sau chiar păgână.

Însă marea noutate pe care o comportă creştinismul este iubirea lui Dumnezeu-Tatăl manifestată în Isus Cristos, iubire care continuă să trăiască în sufletul fiecărui creştin prin credinţă. Prin Cristos, Dumnezeu încheiase o nouă alianţă, cea veche fusese putată astfel la împlinire. Odată cu această nouă alianţă, creaţia întreagă fusese reînnoită. Nu mai era o alinaţă încheiată în sângele vreo unui animal, ci cu însuşi sângele Mântuitorului, vărsat din iubire. Paul insistă ca mica comunitate să descopere în fiecare moment această noutate.

Practic:- De unde provine reţinerea comunităţilor faţă de apostolul Paul?- Ce are diferit o scrisoare de-a apostolului Paul faţă de o scrisoare obişnuită pe care o poate

scrie orice persoană altei persoane?- Citiţi Ef 4,25-32 şi precizaţi care sunt regulile pe care le trasează apostolul Paul pentru a trăi

o viaţă nouă.- Cum vi se pare viaţa de familie în lumina Scrisorii apostolului Paul către Efeseni?- Ce credeţi că poate învăţa un grup de tineri din îndemnurile apostolului Paul, referitoare la

viaţa de familie?- Ce înseamnă „noutate adusă de Cristos” din perspectiva Scrisorii către Efeseni? - Cum se poate trăi noutatea creştină la nivelul grupului de tineri?

Texte de referinţă:„Paul, apostol al lui Isus Cristos, prin voinţa lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi

care cred în Cristos Isus: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui.” (Ef 1,1-4)

„De aceea eu, Paul, sunt prizonierul lui Cristos Isus pentru voi, păgânii. Poate aţi auzit de slujirea harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi: prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul, după cum v-am scris eu puţin mai înainte, de unde, citind, puteţi cunoaşte cum înţeleg eu misterul lui Cristos, care nu a fost cunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaţii, aşa cum este revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul: păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii în Cristos Isus prin evanghelie, al cărui slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii sale.” (Ef 3,1-7)

„Aşadar, vă îndemn, eu, prizonier în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tatăl al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.” (Ef 4,1-6)

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri, în Domnul, căci aşa este drept. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aceasta este cea dintâi poruncă însoţită de o promisiune: ca să fie bine şi să trăieşti mult timp pe pământ.” (Ef 6,1-3)

Rugăciune:Doamne Isus Cristoase, iubirea dintre tine şi Biserică este model de iubire pentru iubirea din

familii. Dă-ne familii în care să domnească legea iubirii. Amin.Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Filipeni

PrezentareScrisoarea către Filipeni este atribuită sfântului Paul fără nici un dubiu. Cetatea Filipi a fost fondată de Filip al II-lea Macedonul, tatăl lui Alexandru cel Mare, în

358 î.C. În timpul apostolului Paul, Filipi era o colonie romană, populată de veterani italieni şi avea aceleaşi drepturi ca şi oraşul Roma. Avea un senat propriu, iar cetăţenii aveau cetăţenie romană. Filipi era considerat o mică Romă în Macedonia.

Comunitatea creştină de la Filipi a fost fondată de Paul în timpul celei de-a doua călătorii misionare (50-51) şi a fost prima comunitate creştină pe pământ european. Ajunge la Filipi în urma unei viziuni pe care a avut-o, în care a fost invitat să vină în Macedonia. La Filipi, prima care se converteşte la creştinism este Lidia împreună cu întreaga sa familie. Lidia era o comerciantă de purpură, originară din Tiatira. În urma convertirii pune casa sa la dispoziţia apostolului Paul. Aici, la Filipi, în urma unei exorcizări, Paul şi Sila, însoţitorul său, sunt daţi pe mâna judecătorilor şi sunt bătuţi, apoi aruncaţi în închisoare, de unde, în timpul nopţii, în urma unui cutremur se deschid porţile închisorii, le cad lanţurile, dar ei nu fug. În urma acestui eveniment este botezat paznicul împreună cu toată familia sa. A doua zi, Paul cere din nou să fie judecat, ca un cetăţean roman şi este eliberat. După ce s-a rugat, Paul părăseşte cetatea, bucuros pentru cele suferite.

Creştinii din Filipi făcuseră o colectă în bani pentru necesităţile pastorale ale lui Paul. Drept recunoştinţă, Paul îl trimite la ei pe Epafrodit, prin care le trimite şi scrisoarea.

În ansamblu, scrisoarea este una dintre cele mai frumoase ale apostolului Paul. Este o scrisoare plină de afectivitate, familiaritate şi recunoştinţă.

Are 4 capitole, structurate astfel:- 1,1-11: introducerea;- 1,12-2,30: partea istorică:- 3,1-4,20: partea morală;- 4,21-23: încheiere.

În introducere, Paul uzează de stilul său obişnuit în a se prezenta, precum şi pe cei care îl însoţesc, ca şi cei cărora le expediază scrisoarea. O noutate în privinţa comunităţii din Filipi este că acolo sunt prezenţi deja episcopi şi diaconi. Urmează apoi o rugăciune de mulţumire din care transpare toată iubirea apostolului pentru comunitatea din Filipi.

După această introducere, Paul vorbeşte despre sine, lăsând să se înţeleagă că se află în lanţuri din cauza evangheliei, lanţuri care i-au încurajat pe mulţi să continuie să predice Vestea cea Bună. Pentru el, după cum o va spune, este mai bine să moară, pentru a fi cu Isus Cristos, dar dacă Isus consideră, este mai bine ca el să rămână pentru a continua munca de răspândire a evangheliei.

Ca urmare, îi îndeamnă pe filipeni la fidelitate faţă de evanghelia vestită cu atâta trudă, la umilinţă, la străduinţă pentru a se mântui, la comuniunea în Duh, la perfecţiune, la imitarea lui şi la bucurie. Nu uită să mulţumească pentru colecta de bani pe care o adunase şi pe care o oferise cu atâta dăruire.

În cuprinsul scrisorii, Paul strecoară şi un imn cristologic de o frumuseţe rară.

Obiectiv:Statornicie în căutarea virtuţilor

Învăţătură:La prima vedere, Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni pare o invitaţie continuă la

căutarea şi rămânerea în virtute. Încă de la început, el mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ceea ce a trăit la Filipi şi pentru comunitatea ca atare. Celelalte îndemnuri la fidelitate faţă de evanghelie, la umilinţă, la străduinţa pentru mântuire, la a căuta calea dreptăţii, la perfecţiune, la imitarea apostolului etc, sunt tot atâtea recomandări la a căuta virtutea şi prin ea, sfinţenia. Paul este un om plin de duhul sfinţeniei şi o doreşte comunităţilor prin care trece sau a trecut. Nu se sfieşte să se prezinte pe sine ca model. În sinceritatea inimii sale, el este convins că ceea ce face, face din iubire

faţă de Cristos şi de evanghelia sa şi că nimic, nici chiar moartea, nu-l va despărţi de această iubire a sa. În acelaşi timp, găseşte şi la nivel de comunitate un răspuns. Deja colecta pe care o făcuseră era un astfel de răspuns. Faptul că această comunitate nu ridica probleme mari, şi acesta putea fi considerat un răspuns.

Modelul suprem la care îi îndeamnă să apeleze este Cristos. Imnul cristologic este din acest punct de vedere o bijuterie. El din iubire faţă de oameni a renunţat la strălucirea sa pentru a lua chipul sclavului, pentru oameni s-a umilit pe sine şi s-a făcut ascultător până la moartea pe cruce. De aceea Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dat un nume de glorie. Pentru aceasta, în numele lui se pleacă toţi genunchii şi toate popoarele dau mărturie că el este Domnul.

Practic:- În contextul în care astăzi mass-media pune la dispoziţie atâtea materiale compromiţătoare,

mai poate un tână să meargă pe calea virtuţii? Cu ce sacrificii?- Ce este virtutea din punctul de vedere al tânărului de astăzi? Dar sfinţenia?- Daţi câteva exemple de oameni din zilele noastre care au trăit sau trăiesc într-o formă

specială relaţia lor cu Dumnezeu.- Faptul că apostolul Paul cere filipenilor fidelitate faţă de evanghelie, ce vă sugerează?- În ce context al liturgiei apare Imnul cristologic propus de apostolul Paul filipenilor?- În ce măsură se potrivesc îndemnurile apostolului Paul din Scrisoarea către Filipeni cu

îndemnurile pe care le fac astăzi preoţii?- Colecta care se face astăzi în timpul Sfintei Liturghii de duminica şi în sărbătorile de

poruncă are vreo legătură cu colecta făcută de Biserica din Filipi pentru a-l ajuta pe Paul în apostolatul său? Întrebaţi un preot care este semnificaţia colectei de la Sfânta Liturghie.

Texte de referinţă:„Paul şi Timotei, slujitori ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus, care sunt în

Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos... Vreau să ştiţi, fraţilor, că cele ce mi se întâmplă au venit mai degrabă în folosul evangheliei, aşa încât este clar pentru tot Pretoriul şi pentru toţi ceilalţi că lanţurile mele sunt datorită lui Cristos, şi, întăriţi în Domnul de lanţurile mele, cei mai mulţi dintre fraţi, au îndrăznit şi mai mult să predice cuvântul fără frică. Unii, ce-i drept, îl predică pe Cristos din invidie sau din duh de ceartă, pe când alţii, din bunăvoinţă. Aceştia o fac din iubire, ştiind că eu stau aici pentru apărarea evangheliei, ceilalţi însă îl predică pe Cristos din gelozie, nu cu intenţii curate, ci cu intenţia de a-mi mări necazul lanţurilor mele.” (Fil 1,1-2.12-17)

„Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simţire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget. Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora. Să aveţi în voi acea atitudune care este în Cristos Isus. El fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om...(Fil 2,1-7)

„Ştiţi şi voi, filipenilor, că la începutul evangheliei, atunci când am plecat în Macedonia, nici o Biserică nu m-a ajutat cu vreo donaţie în bani, decât numai voi.” (Fil 4,15)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, izvorul sfinţeniei şi al harului. Ajută-ne ca trăind în viaţa noastră

virtutea să putem ajunge la sfinţenia la care ne chemi tu. Amin.

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Coloseni

PrezentareColose era o localitate din Frigia, la circa 200 km de Efes. În timpul apostolului Paul, Colose

era o localitate relativ mică, mereu încercată de cutremure de pământ. Ultima catastrofă avusese loc în anul 61, chiar în anul în care Paul scrie scrisoarea, ignorând catastrofa. Pentru prima dată cetatea a fost evanghelizată de Epafras, unul dintre discipolii lui Paul, pe când Paul era la Efes, în timpul celei de-a treia călătorii misionare. Comunitatea era formată în principal din păgâni convertiţi, dar şi din foşti evrei.

Epafras, responsbilul comunităţii din Colose îl caută pe Paul şi îi împărtăşeşte experienţa trăită acolo. În urma discuţiei celor doi, Paul consideră că trebuie să le scrie o scrisoare prin care să-i încurajeze şi totodată să-i aducă pe calea cea dreaptă, pentru că erau acolo câteva practici sincretiste de origine iudaică şi păgână. Câţiva iudeo-creştini doreau să se reintroducă câteva din sărbătorile lor tradiţionale, practica circumciziei şi să se facă diferenţă între cărnurile pure şi cele impure. Câţiva creştini proveniţi din păgânism doreau introducerea unor practici gnostice, care presupunea introducerea unor fiinţe intermediare între Dumnezeu şi lume. Era vorba de îngeri, dar cărora li se aducea un cult exagerat, care degenera de cele mai multe ori în superstiţie.

Scrisoarea are 4 capitole, împărţite astfel:- 1,1-14: introducere;- 1,15-2,23: partea dogmatică;- 3,1-4,6: partea morală;- 4,7-18: informaţii personale, saluturi şi scurte învăţături.

Introducerea este aceeaşi ca la toate scrisorile pauline. Paul se prezintă pe sine şi pe cei pe care îi are alături. Prezintă destinatarul şi un salut special de invocare a harului şi a binecuvântării lui Dumnezeu.

Tema centrală a primei părţi începe cu o rugăciune lungă în care este introdus un imn cristologic care celebrează primatul lui Isus Cristos. Paul aminteşte colosenilor că singurul care îi reconciliază cu Dumnezeu-Tatăl este Fiul său Isus Cristos, prin Duhul Sânt. Ei trebuie să persevereze în credinţa în evanghelia predicată de el. La rândul său, Paul oferă pentru mântuirea lor suferinţele sale, care completează din punct de vedere uman suferinţele îndurate de Isus Cristos.

În a doua parte, cea morală, apostolul se opreşte asupra unei probleme noi, apărute la nivel de comunitatea, apariţia unor erori de origine gnostică care nu au nimic cu credinţa creştină. Doar în Isus Cristos este divinitatea şi nu în alte creaturi, fie ei şi îngeri. El singur este capul Bisericii, al creaţiei şi al îngerilor. Colosenii îi divinizau pe îngeri şi le aduceau un cult exagerat, care întrecea cultul adus lui Dumnezeu. Singuta tăiere împreujur trebuie să fie doar botezul creştin şi nicidecum uzanţele vechi iudaice.

Creştinii trebuie să-l aibă doar pe Cristos care să le umple viaţa. Trebuie să se simtă liberi de orice tradiţie şi de orice sărbătoare iudaică. Primatul lui Isus în viaţa lor nu trebuie să le permită acceptarea practicilor superstiţioase sau devoţiuni adresate direct unor îngeri care să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Creştinul trebuie să caute doar lucrurile care îl poartă spre cer, spre întâlnirea definitivă cu Isus Cristos. Pentru aceasta trebuie să moară pentru lucrurile pământeşti, pentru păcat şi să învie pentru o viaţă de credinţă bazată pe iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Obiectiv:Cristos să fie în centrul vieţii noastre.

Învăţătură:O viaţa trăită fără Dumnezeu în centrul ei, este o viaţă sortită pieirii şi din punct de vedere

uman şi din punct de vedere spiritual. A nu-l recunoaşte pe Dumnezeu-tatăl ca şi Creator, pe Isus Cristos ca Mântuitor, pe Duhul Sfânt ca cel care continuă în Biserică şi în sufeltele noastre opera de sfinţire, înseamnă a accepta ideea că ne putem mântui de unii singuri, ceea ce este absolut imposibil. Atunci când am fost creaţi, Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Astfel „suntem condamnaţi” să purtăm în noi chipul şi asemănarea lui. Putem gândi, putem dori, dar

trebui să gândim doar adevărul şi să dorim doar binele. În caz contrar ne-am renega Creatorul. Cât priveşte asemănarea cu Dumneezu, cu cât vom persevera în iubire cu atât ne vom asemăna mai mult cu Dumnezeu, care este Iubirea prin excelenţă.

A-l avea pe Isus Cristos în centrul vieţii noastre presupune acceptatea lui cu trup şi suflet, cu tot ceea ce a spus şi a făcut, cu viaţa sa, cu minunile sale, cu îndemnurile sale şi mai ales cu promisiunea vieţii veşnice. Când apostolul Paul îi indeamnă pe coloseni să fie statornici în credinţă, îi îndemnă să rămână statornici în acceptarea lui Isus Cristos, conştient fiind că iubirea nu dezamăgeşte şi nu face rău nimănui.

A-l acceptat pe Cristos înseamnă a accepta viaţa veşnică şi a trăi încă de pe pământ, în mod anticipat, această stare. Superstiţiile, cultul exagerat dat altor „pseudodumnezei”, divinizarea omului cu toate capacităţile sale, divinizarea tehnicii, toate acestea nu-şi găsesc justificarea în faţa adevăratului şi unicului Mântuitor, Isus Cristos.

Practic:- În general scrisorile apostolului Paul au o parte dogmatică şi una morală. Care credeţi că

este motivul pentru care apostolul foloseşte o astfel de schemă? Urmăriţi şi predica preoţilor din parohia voastră. Folosesc aceeaşi schemă? De ce?

- Ce înseamnă pentru omul modern a-l avea pe Cristos în centrul vieţii?- Care credeţi că este motivul pentru care în Biserica de la început exista pericolul

superstiţiilor sau al cultului exagerat dat îngerilor sau altor idei sau fiinţe intermediare între Dumnezeu şi lume? Astăzi mai este acest pericol?

- Citiţi Col 3,5-11 şi faceţi portretul omului nou „modern”. Cum ar arăta?- Cum ar arăta viaţa de familie dacă s-ar ţine cont mai mult de îndemnurile sfântului apostol

Paul din Col 3,18-20? Cum consideraţi aceste îndemnuri într-o lume în care drepturile omului se cer respectate prin legi internaţionale?

Texte de referinţă:„Paul, apostol al lui Isus Cristos, prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către sfinţii

din Colose şi către fraţii credincioşi în Cristos, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru... De aceea şi noi, din ziua în care am auzit de voi, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voinţei lui şi de orice înţelepciune şi înţelegere spirituală, pentru ca astfel să umblaţi într-un mod vrednic de Domnul, ca să fiţi plăcuţi în toate, prin orice faptă bună, aducând rod şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, ca să fiţi întăriţi cu toată puterea, după puterea gloriei lui, pentru a ajunge la o statornicie desăvârşită şi îndelungă răbdare cu bucurie aducând mulţumire Tatălui care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.” (Col 1,1-2.9-12)

„Aşadar, nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare şi băutură, cu privire la sărbătoare sau la lună nouă sau la sâmbătă. Acestea sunt umbra celor ce vor veni, dar trupul este al lui Cristos. Nimeni să nu vă răpească premiul, invocând ca pretext umilinţa şi cultul îngerilor, bazându-se pe ceea ce a văzut, îngâmfat în zadar de judecata lui trupescă şi rupt de capul de la care tot trupul, susţinut şi unit prin încheieturi şi ligamente, primeşte creşterea lui Dumnezeu.” (Col 2, 16-19)

„Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul la fel să vă iertaţi şi voi... Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, aşa cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile şi nu fiţi aspri cu ele. Copii, ascultaţi-i pe părinţi în toate, căci lucrul acesta este plăcut Domnului. Părinţi, nu-i împingeţi pe copiii voştri la disperare ca să nu se descurajeze.” (Col 3,12-13.18-21)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu eşti regele măririi, tu domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul

Sfânt. Fă-ţi lăcaş şi în inimile noastre. Amin.Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Tesaloniceni

PrezentareCele două scrisori către Tesaloniceni sunt primele scrieri ale Noului Testament şi primele

scrieri ale sfântului Paul. Au o valoare inestimabilă din punct de vedere istoric şi religios pentru că sunt primele mărturii scrise cât priveşte viaţa Bisericii de la început. În ele sunt schiţate primele succese ale predicii apostolice pe pământ grec, credinţa entuziastă a primelor comunităţi, dar şi problemele unei Biserici tinere pe pământ păgân, de multe ori ostil noutăţii aduse de creştinism.

Tesalonicul era o cetate întemeiată de regele Casandru, unul din succesorii lui Alexandru cel Mare, în 319 î.C. Era capitala provinciei romane din Macedonia. Datorită aşezării sale, cetatea era un puternic centru comercial, un drum de legătură între Orient şi Occident.

Paul ajunge la Tesalonic în timpul celei de-a doua călătorii misionare (50-53), venind de la Troas şi de la Filipi. El a predicat timp de trei săptămâni într-o sinagogă a evreilor, dar a fost nevoit să renunţe din cauza intervenţiei brutale a evreilor. Au fost acuzaţi că acceptându-l pe Cristos, îl înlocuiesc astfel pe Cezar, ceea ce constituia un delict deosebit de grav. Pentru a fi salvaţi, au plecat noaptea în grabă la Bereea, unde au găsit mai multă înţelegere. Dar şi aici au fost descoperitţi de către iudeii din Tesalonic şi au nevoiţi să părăsească şi aceală localitate, plecând spre Atena. De la Atena, Paul a plecat la Corint aşteptându-l cu veşti noi pe Timotei, care rămăsese la Tesalonic. După câteva zile, Timotei a ajuns cu infomaţiile atât de mult aşteptate şi dorite. Bucurându-se de cele auzite, Paul hotărăşte să le scrie o scrisoare pentru a-i încuraja în efortul lor pentru evanghelie şi pentru Cristos.

Motivul pentru care le adresează această scrisoare, afară de încurajarea pe care le-o transmite este şi acela de a-i avertiza în faţa pericolelor credinţelor păgâne, pentru a le completa învăţătura despre Cristos şi despre cei care muriseră deja şi acum aşteptau în mormânt a doua venire lui Isus.

Scrisoarea are 5 capitole, structurate astfel:- 1,1: salutul adresat tesalonicenilor;- 1,12-3,13: mulţumirea adusă de Paul pentru credinţa, speranţa şi iubirea celor din Tesalonic,

precum şipentru veştile bune aduse de cătreTimotei;- 4,1-5,22: diverse îndemnuri, încurajări, admonestări şi înstrucţiuni;- 5,23-28: încheiere.

Scrisoarea începe cu salutul obişnuit, specific apostolului Paul, continuă cu mulţumirea adresată lui Dumnezeu pentru credinţa tesalonicenilor şi cu amintirea celor petrecute în timp ce erau la Tesalonic pentru a vesti evanghelia. Paul ştia că cei din Tesalonic au nevoie de încurajarea sa, de aceea nu încetează să-i încurajeze, asigurându-i că ar dori să-i revadă din nou. Urmează câteva îndemnuri privitoare la sfinţenie, castitate, caritate, muncă, pentru viaţa comunitară, precum şi câteva date despre învierea morţilor şi aşteptarea venirii Domnului.

În încheiere, Paul cere ca cei din Tesalonic să se roage pentru el şi pentru însoţitorii săi şi-i roagă să transmită salutările sale tuturor creştinilor care vor asculta această scrisoare.

Obiectiv:Statornicie în credinţă prin trăirea unei vieţi de sfinţenie.

Învăţătură:Paul nu a avut prea mult timp la dispoziţie ca să facă cunoscut celor din Tesalonic credinţa

în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru a-i feri de persecuţii, după ce lasă totuşi o mică sămânţă a credinţei, se retrage şi aşteaptă. Speră că mica sămânţă va da roade, iar roadele nu întârzie să apară. Timotei îi dă veşti bune. El vrea însă mai mult. Vrea să-i încurajeze pe tesaloniceni în trăirea credinţei, vrea să se asigure că ceea ce cred este ceea ce trebuie să creadă, şi vrea ceva mai mult, vrea ca mica comunitate din Tesalonic să trăiască o viaţă de sfinţenie.

Dorinţa lui Paul este şi dorinţa Bisericii pentru fiecare creştin în parte. Biserica susţinută de Dumnezeu, sfinţenia prin excelenţă, vrea ca orice membru al ei să ducă o viaţă de sfinţenie.

În favoarea tesalonicenilor, cât priveşte viaţa de sfinţenie, apostolul Paul vine cu câteva precizări concrete: fuga de desfrânare, stăpânirea propriului trup, să nu-l asuprească sau să-l înşele vreo cineva pe fratele său, iubire reciprocă, trăirea în linişte şi pace, fiecare să-şi vadă de treburile lui, să muncească cu mâinile proprii, comportamentul să fie demnituos faţă de fraţi, să fie respectaţi cei care muncesc în favoarea altora, cei care conduc comunitatea şi societatea, să fie bucurie în loc de tristeţe, să fie sprijiniţi cei slabi, răbdare faţă de toţi, facerea de bine în orice circumstanţă, rugăciune neîncetată, menţinerea Duhului viu printre ei şi fuga de orice rău.

Din punct de vedere al modalităţilor de sfinţire a vieţii, scrisoarea către Tesaloniceni este o veritabilă cateheză, suficientă pentru cel care-l caută cu sinceritate pe Dumnezeu.

Practic:- Notaţi pe o listă toate propunerile pe care le face apostolul Paul de-a lungul scrisorii sale în

ceea ce priveşte dobândirea sfinţeniei. La nivel de grup discutaţi despre cele mai uşor de împlinit şi ce posibilităţi ar fi pentru trăirea tuturor.

- Este posibil ca o persoană să trăiască toate îndemnurile apostolului Paul sau ele sunt o propunere pentru întreaga comunitate, pentru ca fiecare membru să aleagă ceea ce poate să trăiască? Analizaţi!

- Cum vedeţi fuga apostolului din Tesalonic, în contextul în care, în urma sa, a rămas o mică prigoană a comunităţii creştinilor? A fost o soluţie potrivită? Se potriveşte aici zicala: „Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă?” A se avea în vedere şi paşii pozitivi făcuţi în urma plecării lui.

- În sensul provocării de mai sus, cum consideraţi „fuga” de la sfârşitul săptămânii sau de sărbători a multor creştini de astăzi, în detrimentul Sfintei Liturghii de duminică sau din zilele de sărbătoare de poruncă?

- Ce ar avea creştinii de astăzi de învăţat de la mica comunitate din Tesalonic? Dar preoţii din exemplul lui Timotei?

Texte de referinţă:„Paul, Silvan şi Timotei către Biserica tesalonicienilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în

Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace. Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă fără încetare în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru.” (1Tes 1,1-3)

„Atât de ataşaţi eram de voi încât eram gata să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre pentru că ne deveniserăţi dragi. De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de munca şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram pentru ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă predicam evanghelia lui Dumnezeu... Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care acţionează cu putere în voi, cei ce credeţi.” (1Tes 2,8-9.13)

„De fapt, aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră. Să vă feriţi de desfrânare! Fiecare să ştie să-şi stăpânească propriul trup în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înşele pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus şi v-am arătat mai înainte. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie. De aceea, cine dispreţuieşte acestea nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul Sfânt. (1Tes 4,3-8)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu ai rămas cu statornicie în ascultare faţă de voinţa Tatălui. Ajută-

ne să perseverăm în trăirea vieţii creştine, trăind chemarea la sfinţenie. Amin.Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Tesaloniceni

PrezentareAceastă scrisoare este scrisă şi expediată la puţin timp după prima, probabil la doar câteva

luni. Între timp, Paul trăieşte o persecuţie din partea iudeilor la Corint, motiv pentru care este târât la tribunal pentru a fi judecat. Scapă din această încercare şi este hotărât să continue munca de evanghelizare.

Între timp, pentru că nu poate ajunge la Tesalonic, trimite câţiva ucenici care să-i aducă veşti în privinţa vieţii comunităţii creştini. La întoarcere, aceştia îi spun apostolului despre continuarea persecuţiilor, dar şi despre perseverenţa creştinilor de acolo. Modul lor de a fi nu dă impresia că este contaminat de influenţele păgâne. Credinţa creştea, iar Dumnezeu le dădea curaj în faţa persecuţiei din partea iudeilor. Acest curaj venea şi din respectul şi orgoliul pe care îl aveau faţă de efortul făcut de Paul în momentul înfiinţării comunităţii.

Era însă o mică problemă în comunitatea din Tesalonic. Foarte mulţi dintre creştini credeau că Isus Cristos va veni imediat, de aceea nu mai lucrau, ci stăteau în aşteptare pur şi simplu cu mâinile încrucişate. Sperau că venirea imediată a lui Cristos va însemna distrugerea definitivă a răului şi întemeierea unei lumi noi, bazată pe dreptate, iubire şi pace. Pentru a fi întărite convingerile despre venirea iminentă şi imediată a lui Isus, cineva a trimis o scrisoare în numele apostolului Paul, care confirma toate acestea, chiar cu detalii.

Motivul principal pentru care le scrie şi le expediază a doua scrisoare este tocmai acesta, sî clarifice problema venirii de-a doua a lui Isus Cristos şi pentru a-i invita să se întoarcă în mod liniştit la muncile de fiecare zi.

Scrisoarea are 3 capitole, structrate astfel:- 1,1-2: prezentarea celor care trimit scrisoarea şi salutul către destinatar;- 1,3-12: mulţumirea adusă de Paul pentru perseverenţa tesalonicenilor în persecuţie;- 2,1-3,5: venire Domnului nu va fi imediată, îndemn la perseverenţă;- 3,6-15: mustrarea celor leneşi care aşteptau venirea lui Isus Cristos nefăcând nimic;- 3,16-18: încheierea.

În această scrisoare apare o problemă nouă: escatologia sau parusia Domnului sau venirea cea de-a doua, pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi. Paul este indignat de atitudinea de aşteptare a unora dintre cei din comunitatea din Tesalonic. Este indignat şi de iniţiativa cuiva de a scrie în numele său lucruri eronate despre venirea de-a doua a Domnului.

Mai întâi apreciază efortul pe care tesalonicenii îl fac pentru a rămâne fideli evangheliei primite şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu pentru aceasta. După ce prezintă câteva din semnele care anticipă venirea de-a doua a Domnului, îi îndeamnă la perseverenţă în credinţă. Pentru a aştepta revenirea Mântuitorului, atitudinea cea mai potrivită nu este lenevirea, ci rugăciunea asiduă, munca susţinută şi facerea de bine.

Până acolo ajunge Paul încât îi sfătuieşte ca toţi cei care nu vor ţine cont de cele scrise în scrisoare să fie marginalizaţi, să ajungă să le fie ruşine de atitudinea lor. Toate acestea să le facă cu prudenţă.

Obiectiv:Aşteptarea cu credinţă şi răbdare a revenirii lui Isus Cristos pentru a-i judeca pe cei vii şi pe

cei morţi şi pentru a le da răsplată sau pedeapsă pentru modalitatea în care şi-au trăit credinţa.

Învăţătură:Prin atitudinea sa, Isus Cristos a lăsat să se întrevadă că va reveni la sfârşitul timpurilor

pentru a-i judeca pe toţi oamenii pentru binele sau răul pe care l-au făcut, unora pentru a le oferi răsplata veşnică, iar altora pedeapsa veşnică. În sprijinul acestui eveniment, Isus însuşi a vorbit, a îndemnat la veghere şi, ceea ce este mai important, a lăsat să se înţeleagă că nici el nu ştie când va fi timpul exact al venirii sale, ci numai Tatăl, tocmai pentru a ne forma o atitudine de aşteptare continuă.

Din acest punct de vedere, atitudinea celor câţiva din comunitatea de la Tesalonic, de a aştepta cu mâinile încrucişate venirea Domnului, nu era justificată. Nici măcar profeţii Vechiului Testament sau poporul ales nu l-au întâmpinat astfel pe Mesia, cu atât mai puţin trebuiau să-l aştepte astfel membrii noului popor, Biserica.

Isus însuşi a făcut cunoscută atitudinea pe care trebuie să o avem pentru aşteptarea sa. Multele pilde şi asemănări vin să ne sprijine în dobândirea unei atitudini corecte. Sintetizându-le, Isus îndeamnă la veghere, la o viaţă continuă de rugăciune şi de trăire a credinţei.

Biserica, prin sacramentele ei, vine în întâmpinarea acestei dorinţe a Mântuitorului. Trăind din plin viaţa de credinţă în Biserică, orice creştin se află în aşteptare. Anul liturgic este în aşa fel alcătuit încât, în mod progresiv, îl orientează pe creştin spre întâlnirea cu Domnul. Lecturile sfinte, sărbătorile chiar şi anotimpurile sunt în aşa fel orânduite încât să amintească creştinului că într-o zi Isus Cristos va reveni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. Aceasta este şi formularea din Crez, crez pe care îl recităm în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă. După toate acestea, nu rămâne creştinului nimic de făcut decât să aştepte cu răbdare şi credinţă revenirea în slavă a Domnului.

Practic:- Cum trăiţi la nivel personal aşteptarea venirii Domnului?- Prin ce semne exterioare marchează Biserica aşteptarea venirii Domnului?- Care este timpul forte prin care Biserica se pregăteşte pentru venirea Domnului?- Găsiţi câteva din cuvintele lui Isus din evanghelie prin care îndeamnă la veghere continuă în

aşteptarea revenirii lui.- Cum consideraţi aşteptarea creştinilor din comunitatea din Tesalonic? A nu se pierde din

vedere că Biserica era încă la început. Au înţeles ei bine cuvintele lui Isus legate de revenirea sa? Comentaţi!

- Care este cartea din Vechiul Testament care aminteşte de învierea morţilor şi de judecata finală?

- Amintindu-vă de faptele de milostenie trupească şi sufletească, descrieţi cum ar trebui să arate un creştin care îl aşteaptă pe Domnul.

Texte de referinţă:„Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor care este în Dumnezeu Tatăl nostru şi

în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos. Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu întotdeauna pentru voi fraţilor, aşa cum se cuvine, căci credinţa voastră creşte mult şi sporeşte iubirea unuia faţă de altul şi a noastră, a tuturor, unii către alţii, astfel încât noi înşine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia voastră în toate persecuţiile voastre şi în încercările pe care le primiţi.” (2Tes 1,1-4)

„Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi tulburaţi cu mintea sau înspăimântaţi nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape. Nimeni să nu vă amăgească în vreu fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinţei şi descoperirea omului nelegiuirii, a fiului pierzării, cel care se împotriveşte şi se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, aşa încât se aşază el în templul lui Dumnezeu şi se prezintă că este Dumnezeu.” (2Tes 2,1-4)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, venire ta este sigură ca venirea zorilor. Ajută-ne să trăim astfel

încât această zi să nu ne surprindă. Amin.

Scrisorile Sfântului Apostol Paul către Timotei

PrezentareAlături de Scrisoarea către Tit, scrisorile către Timotei sunt considerate scrisori „pastorale”,

deoarece sunt adresate la doi păstori: Timotei şi Tit. Unul era la Efes şi altul la Creta.Timotei era originar din Listra, în Sudul Asiei Minore. Paul evanghelizase această parte în

prima sa călătorie apostolică. Atunci Paul a convertit-o pe Eunice, mama lui Timotei şi pe bunica sa, Loide, iar tatăl, de origine greacă, a rămas păgân. Cele două femei au un rol determinant pentru convertirea şi botezarea lui Timotei. Paul îl întâlneşte la Listra când ajunge împreună cu Sila în timpul celei de-a doua călătorii misionare, în jurul anului 50. Timotei l-a impresionat pe Paul, deoarece, deşi tânăr, se bucura de un mare respect printre creştinii din Listra şi Iconiu. După ce îl circumcide, pentru a-i facilita misiunea printre iudei, îl ia cu sine.

Timotei îl urmează pe Paul în Macedonia, la Atena şi la Corint şi alături de Silvan împart cu toţii suferinţele şi sacrificile, succesele şi insuccesele. Când Paul este nevoit să fugă din cetatea Bereea, Timotei şi Silvan rămân acolo pentru a supraveghea bunul mers al comunităţii, ca şi pe cea din Tesalonic. Timotei îl urmează pe Paul şi în a treia călătorie misionară şi rămâne pentru un timp la Efes, apoi este trimis în Macedonia. Respectul şi preţuirea lui Paul faţă de acest ucenic se arată şi prin faptul că îl aminteşte deseori în scrisorile pe care el le scrie comunităţilor deja formate.

Prima scrisoare este formată din 6 capitole, structurate astfel: - 1,1-2: salutul de început;- 1,3-20: sfântul Paul îi aminteşte lui Timotei de datoria pe care o are în a vesti evanghelia

indiferent de pericole;- 2,1-15: Paul îi stabileşte normele pentru organizarea cultului, despre rugăciunea universală

şi despre ţinuta bărbaţilor şi a femeilor în cadrul adunărilor liturgice.- 3,1-13: sunt prezentate slujirile din Biserică: ce calităţi şi atribuţii trebuie să aibă un episcop

şi un diacon; - 4,1-6: polemică împotriva învăţătorilor falşi;- 5,1-6,2: sunt fixate câteva reguli de comportament pentru văduve, prezbiteri şi sclavi;- 6,3-19: se insistă asupra adevăratei evlavii, a profesiunii de credinţă a omului autentic al lui

Dumnezeu, iar bogaţii sunt avertizaţi să folosească bine bunurile;- 6,20-21: salutul final în care Timotei este îndemnat să păstreze dreapta credinţă.

A doua scrisoare este formată din 4 capitole, împărţite astfel:- 1,1-5: Paul se prezintă şi aduce mulţumiri lui Timotei;- 1,6-2,13: amintindu-şi de harul primit, Paul îl îndemnă pe Timotei să apere cu zel credinţa, să lucreze, să lupte, să sufere, pentru ca odată să ajungă să se bucure alături de Cristos;- 2,14-4,8: Paul îl îndeamnă pe Timotei să lupte împotriva învăţătorilor falşi, punându-le în faţă învăţătura sănătoasă şi să proclame Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de opoziţie.- 4,9-22: invitaţia pe care Paul i-o face lui Timotei de a veni la Roma.În ansamblul lor, cele două scrisori au rolul de a continua în Timotei formarea începută deja

de Paul la Listra, apoi în Macedonia, la Atena şi la Corint. Împreună formează un veritabil curs de Dogmatică, Pastorală, Liturgică, Morală etc.

Obiectiv:Formarea continuă în credinţă

Învăţătură:Apostolul Paul primise evanghelia printr-o revelaţie specială din partea lui Isus Cristos.

Dovedise seriozitate, zel şi sinceritate în atâtea împrejurări. Isus însuşi spusese apostolilor să facă ucenici, care să fie trimişi în lumea întreagă. De la această datorie nu era scutit nici Paul, deşi, oficial, nu făcea parte din grupul celor doisprezece aleşi direct de către Isus Cristos. Cu toate acestea şi el avea nevoie de ucenici care să-i poarte mai departe mesajul sau pur şi simplu să-l ajute în munca de evanghelizare.

Timotei este un astfel de ucenic. Paul îl descoperă la Listra şi întrezăreşte în el un mare vestitor al evangheliei lui Isus. Îl acceptă în jurul său, îl ia cu sine, îl învaţă conţinutul credinţei, îl probează şi la momentul oportun îi încredinţează o comunitate precisă. Pe parcurs, acelaşi apostol consideră că Timotei trebuie să-şi desăvârşească formarea, de aceea îi vine în întâmpinare cu noi „lecţii”, pe care i le dă prin scrisorile pe care i le adresează în mod direct. De fapt, Paul nu face altceva cu Timotei decât o continuă formare. El ştie că un apostol, pentru a fi cu adevărat bun, are nevoie de încurajare, dar şi de o formare continuă.

Ceea ce face Paul cu Timotei face Biserica cu toţi credincioşii ei; o continuă formare. Acesta este scopul tuturor catehezelor sistematice sau ocazionale, al predicilor şi al omiliilor, al cursurilor speciale, al conferinţelor pe teme religioase. Dumnezeu l-a creat pe om şi pentru ca acesta să-l cunoască, pentru ca apoi să-l iubească, de aceea, Biserica se pune la dispoziţia credincioşilor pentru a-i învăţa despre Dumnezeu.

Practic:- Faceţi o asemănare între Timotei şi copiii de astăzi în privinţa educaţiei religioase care vine

din partea familiei. Ce ar avea de învăţat părinţii de astăzi de la mama şi de la bunica lui Timotei?

- Dacă este o persoană consacrată, să încerce să vorbească despre vocaţia sa şi a lui Timotei ţinând cont de aportul pe care îl aduc alţii în descoperirea ei.

- Există vreo legătură între timpul petrecut de Timotei cu Paul pentru a se forma şi timpul pe care îl petrec în Seminar tinerii care se pregătesc la Sfânta Preoţie? Dar între timpul petrecut de apostoli cu Isus şi timpul petrecut de un tânăr în Seminar?

- Care a fost aportul adus de apostolul Paul în descoperirea şi consolidarea vocaţiei lui Timotei, atâta timp cât vocaţia este un dar gratuit care vine direct din partea lui Dumnezeu?

- Din datele pe care le aveţi despre formarea viitorilor preoţi, există asemănări între materiile pe care le studiază seminariştii şi adevărurile despre care îl învăţa Paul pe Timotei?

- În ce credeţi că trebuie să constea formarea permanentă a unui creştin din zilele noastre?

Texte de referinţă:„Paul, apostol al lui Cristos Isus, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui

Cristos Isus, speranţa noastră, lui Timotei, adevărat fiu în credinţă, har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru... Îţi încredinţez această poruncă, fiul meu Timotei, potrivit cu profeţiile făcute mai înainte în privinţa ta ca, în conformitate cu ele, să lupţi lupta cea bună, păstrând credinţa şi conştiinţa curată pe care unii au renegat-o şi au eşuat în privinţa credinţei.” (1Tim 1-2.18-19)

„Îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine, dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana şi temelia adevărului.” (1Tim 3,14)

„Din acest motiv îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele, căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al înţelepciunii.” (2Tim 1,6-7)

„Aşadar, copilul meu, tu întăreşte-te cu harul care este în Cristos Isus. Şi ceea ce ai auzit de la mine prin multele mărturii încredinţează unor oameni credincioşi care vor fi vrednici să-i înveţe şi pe alţii. (2Tim 2,1-2)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, izvorul adevăratei înţelepciuni, ajută-ne să învăţăm despre tine din

tot ceea ce ne înconjoară. Amin.

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Tit

PrezentarePrima notă despre Tit apare în Scrisoarea către Galateni, unde este împreună cu apostolul

Paul la Conciliul din Ierusalim, în anul 49. Acolo, Paul spune apostolilor despre Tit că provine dintre păgâni şi ca atare nu este circumcis, lucru care nu-i incomodează pe apostoli, atâta timp cât el a îmbrăţişat creştinismul prin botez. Paul îl ia cu sine îl Galaţia pentru a-i pune la încercare veridicitatea învăţăturii, atât de mult contestată de unii creştini proveniţi din iudaism. Ca şi Timotei, şi Tit a fost invitat de către Paul pentru a vizita comunităţile creştine deja înfiinţate. Un rol determinant l-a avut Tit la Corint, când apostolul Paul a trebuit să facă dovada autenticităţii mesajului pe care îl propovăduia. Cu prudenţa şi simpatia sa, Tit a reuşit să calmeze părţile aflate în conflict şi să redea apostolului Paul demnitatea şi autoritatea care i se cuveneau. Atât de mult era respectat la Corint, încât Paul în trimite pentru aduna colecta pentru Biserica din Ierusalim care se afla într-un moment de strâmtorare. Ultima dată când se vorbeşte despre el este în a doua scrisoare către Timotei, unde apostolul Paul spune că l-a trimis în Dalmaţia. Câţiva ani după aceasta, acelaşi apostol l-a trimis pentru a organiza Biserica din Creta , iar aici primeşte scrisoarea de la Paul.

Se pare că apostolul Paul era în Grecia sau în Macedonia când a trimis scrisoarea lui Tit, iar după cum reiese din conţinut, a fost scrisă odată cu prima scrisoare către Timotei (63-65).

Scrisoarea are 3 capitole, structurate astfel:- 1,1-4: salutul către Tit;- 1,5-16: o listă a calităţilor recerute pentru prezbiteri şi pentru episcop, pentru că trebuie să

înfrunte perversitatea cretanilor şi propaganda seducătoare a învăţătorilor iudaizanţi;- 2,1-15: comportamentul diferitor categorii de credincioşi: bătrâni, tineri, bărbaţi, femei şi

sclavi;- 3,1-11: viaţa autentică a credincioşilor şi ocolirea ereticilor;- 3,12-15: recomandări, informaţii pastorale şi binecuvântarea finală.

Introducerea este făcută într-un mod solemn, asemănător scrisorii către Romani. Paul aminteşte încă odată că este apostol al lui Cristos, ales pentru a vesti credinţa în Cristos. Tit este numit fiu după credinţa comună, semn al unităţii cu apostolul.

Partea centrală a scrisorii conţine sfaturi şi recomandări făcute lui Tit ca păstor al Bisericii din insula Creta. Prima recomandare este aceea de a organiza bine Biserica din Creta consacrând prezbiteri în orice cetate a insulei. Aceştia trebuie să aibă anumite calităţi ca şi un renume bun la nivel de comunitate. A doua recomandare se referă la apărarea credinţei adevărate contra celor care doresc introducerea anumitor practici evreieşti. A treia recomandare se referă la bătrâni care trebuie să fie exemplul de sobrietate, de demnitate şi înţelepciune şi să persevereze în credinţă. Femeile bătrâne să nu vorbească de rău, să nu se îmbete, să fie exemple pentru cele tinere. Cei tineri să fie şi ei modele în limbaj şi comportament. Sclavii să fie supuşi stăpânilor lor, oneşti şi fideli credinţei. Creştinii să fie supuşi autorităţilor civile şi să le respecte. Ultima recomandare este făcută lui Tit ca cei încredinţaţi lui spre păstorire să stăruie în facerea de bine şi să fie atenţi să se ferească de practicile păgâne sau ale evreilor.

În încheiere, Paul îl invită pe Tit la Nicopole, fără să-i precizeze motivul invitaţiei. Cu siguranţă este vorbe de întemeierea unei alte comunităţi, atâta timp cât îi trimite inlocuitori.

Obiectiv:Comportament exemplar, atât în viaţa de zi cu zi cât şi în cadrul comunităţii de credinţă.

Învăţătură:Ca şi Timotei, şi Tit este unul din ucenicii de încredere ai apostolului Paul. De aceea îl ia

mai întâi cu sine pentru a-l pune la încercare, urmând ca mai apoi să i se încredinţeze diverse comunităţi spre păstorire. Cu toate acestea, Paul ştie că Tit încă mai are nevoie de încurajare, dar şi de unele clarificări în anumite probleme, cum sunt mai ales cele legate de relaţia cu iudeii şi cu uzanţele lor, provenite din Vechiul Testament. O altă problemă este cea legată de relaţia cu păgânii. Unii creştini proveniţi din păgânism încă mai sunt nostalgici vechilor obiceiuri. Paul îl îndeamnă să

fie foarte atent în acest sens. Pentru a veni în sprijinul lui, apostolul îl îndeamnă pe Tit ca la rândul său să-i invite pe creştinii de diverse categorii la o mai mare atenţie faţă de modul în care se comportă la nivel de comunitate. În special se referă la categoriile mai vulnerabile: bătrâni, bătrâne, tineri, sclavi. Exista riscul ca într-adevăr fiecare să trăiască conform unor obiceiuri rele dobândite de mult, mai ales de către bătrâni. Aceasta i-ar fi influenţat şi pe cei tineri, de aceea îi îndeamnă să fie exemple.

Puterea exemplului are valoare şi în zilele nostre. Biserica insistă ca cei care participă cu regularitate la sfânta Litrughie să fie exemple şi pentru cei care nu participă. Păgânii când îi vedeau pe primii creştini cum se iubeau rămâneau uimiţi de exemplul lor şi se converteau mulţi dintre ei la creştinism. Astăzi Biserica are nevoie de mărturia de credinţă a celor care participă la Sfânta Liturghie. Ei pot ajunge ca prin viaţa lor să transforme societatea în care trăiesc.

Practic:- Cum credeţi că un creştin poate să dea astăzi exemplu unui necreştin sau unui creştin

nepracticant?- De ce apostolul Paul se referă doar la câteva categorii de persoane, fără a le include pe

toate?- Există la creştinii de astăzi anumite practici păgâne? Enumeraţi şi comentaţi câteva!- Scrieţi pe o bucată de hârtie ce păcate corespund categoriilor de creştini enumeraţi în

scrisoarea către Tit. Se mai găsesc ele şi în zilele noastre? Comentaţi!- Aruncaţi o privire generală asupra scrisorilor către Timotei şi Tit. Ce au aceşti doi ucenici în

comun? Dar aceşti doi ucenici şi preoţii din zilele noastre?- Gândiţi-vă la un moment în care, prin comportamentul vostru aţi dat un exemplu rău. Cum

au reacţionat cei din jurul vostru?

Texte de referinţă:„Paul, slujitor al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, spre credinţa celor aleşi de

Dumnezeu şi spre cunoaşterea adevărului conform evlaviei, în speranţa vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, cel care nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor, dar care, la timpul stabilit, a făcut cunoscut cuvântul său prin predicarea ce mi-a fost încredinţată mie, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, către Tit, adevăratul fiu după credinţa comună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru. Pentru acesta te-am lăsat în Creta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas şi să stabileşti prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit...” (Tit 1,1-5)

„Dar tu spune ceea ce este conform cu învăţătura sănătoasă. Bătrânii să fie sobri, demni, înţelepţi, sănătoşi în credinţă, în iubire şi în răbdare. Tot aşa şi bătrânele să se poarte aşa cum le stă bine unor femei sfinte, să nu fie clevetitoare, nici dedate la beţie, ci să înveţe la bine, să le educe pe cele tinere să-şi iubească soţii şi copiii, să fie înţelepte, curate, având grijă de casă, să fie binevoitoare, supuse soţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.” (Tit 2,5)

„Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să-i asculte şi să fie gata pentru orice faptă bună. Să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreţi, ci binevoitori, arătând blândeţe desăvârşită faţă de toţi oamenii... Însă fereşte-te de cercetările fără rost şi de genealogii, de certuri şi polemici cu privire la Lege, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. Evită-l pe omul eretic după prima sau a doua mustrare ştiind că unul ca acesta este un pervertit şi păcătuieşte, fiind osândit de la sine. (Tit 3,1-2.9-11)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, model de sfinţenie, ajută-ne ca în toate împrejurările să dăm exemplu prin viaţa noastră. Amin.

Scrisoarea Sfântului Paul către FilemonPrezentare

Este singura scrisoare pe care Paul o adresează unei persoane private. Filemon era orginar din Colose. Fusese convertit la creştinism de către Paul şi a devenit colaboratorul său la Efes şi Colose. Filemon era căsătorit cu Apfia şi avea un fiu, numit Arhip, care a devenit preot şi şi-a desfăşurat ministeriul pastoral la Colose. Fiind bogat, Filemon organiza întâlnirile creştinilor al el acasă.

Nu există dubii în a atribui această scrisoare lui Paul, deoarece se verifică stilul său direct, familiar şi plin de expansivitate. Este o scrisoare plină de afecţiune, dovadă pritenia dintre cei doi. Este mai degrabă o scrisoare de recomandare şi de însoţire a lui Onezim, un sclav aparţinând lui Filemon, fugit de acasă, deoarece furase nişte bani pentru a supravieţui. Conform legilor vremii, Onezim ar fi trebui să fie ucis pentru delictul comis. Onezim, cunoscând ce l-ar putea aştepta apelează la apostolul Paul, ştiindu-l bun prieten cu stăpânul său. În acest timp, Paul era în închisoare. Onezim l-a găsit, a rămas un timp cu el în închisoare, i-a ascultat mesajul evanghelic, a cerut să fie botezat, iar acum era creştin ca şi stăpânul său. Deşi ar fi putut să-l ţină în serviciul său, Paul decise să-l trimită înapoi la Filemon, stăpânul său. A scris aşadar scrisoarea către Filemon, a dat-o lui Onezim şi l-a trimis la Colose. Această scrisoare a devenit oarecum manifestul creştin împotriva sclaviei.

Cei mai mulţi specialişti afirmă că scrisoarea a fost scrisă pe când Paul era în închisoare la Roma.

Scrisoarea are doar 25 de versete, structurate astfel: - 1-7: prolog;- 8-21: partea centrală;- 22-25: concluzia.

Un argument în plus că scrisoarea apaţine apostolului Paul este obiceiul folosit deja în toate scrisorile de a preciza numele celui care expediază scrisoarea, ca şi al celor care îl însoţesc, precum şi al celui căruia îi este adresată. De data aceasta, numelui lui Filemon, Paul îi asociază întreaga Biserică domiestică, care se adună în casa sa, ca şi pe soţia Apfia şi pe Arhip, slujitorul harului lui Dumnezeu, fiul lui Filemon.

Partea centrală este motivată de favoarea pe care o cere pentru sclavul Onezim. Paul nu precizează motivul pentru care Onezim fugise de acasă, dă doar de înţeles că ar fi vorba de o sumă de bani. Ceea ce îi cere Paul prietenului său Filemon întrece orice aşteptare. Îi cere să-l primească pe Onezim, nu ca pe un sclav, nici ca pe un prieten, ci ca pe un frate. De unde aceast curaj şi de unde această justificare? Credinţa în Isus Cristos îi face pe toţi fraţi. Nu mai există sclav, nici om liber, nu mai există oameni de diferite naţiuni, toţi sunt fraţi în Cristos. Paul îi cere lui Filemon să-l primească pe Onezim ca pe un frate în Domnul şi să-l preţuiască şi să-l respecte ca atare. În ceea ce-l priveşte pe Onezim şi el se întoarce acum complet schimbat. Nu mai era un sclav, ci, în Cristos era un om liber. Paul îl recomandă ca pe unul dintre persoanele dragi lui. Dacă îl va considera dator cu ceva, Paul îi aminteşte lui Filemon că el îi este dator pentru darul inestimabil al credinţei pe care i l-a oferit. Paul arată o mare încredere în prietenul său Filemon şi ştie că îl va primi cum se cuvine pe Onezim, în ciuda tuturor celor întâmplate.

În încheiere, Paul îşi exprimă speranţa că va fi eliberat şi că va face o vizită lui Filemon.

Obiectiv:Respectarea aproapelui din credinţă

Învăţătură:Înainte să fie un sclav, Onezim este un om. Ca om şi el are dreptul la supravieţuire, la

libertate şi mai ales la credinţă. Împrejurările îl determină să facă un gest necugetat, dar care îi va aduce cel mai mare dar: credinţa. În Cristos cu toţii suntem egali. El a venit pentru ca toţi oamenii să aibă viaţă şi încă s-o aibă din plin. Prin el, cu toţii suntem chemaţi la libertate, la libertatea fiilor lui Dumnezeu. Credinţa dă la o parte toate barierele de rasă, de sex, de condiţie socială etc. Cristos este acelaşi pentru toţi. Onezim se poate considera un luminat, deoarece a ştiut unde să fugă şi ce să

îmbrăţişeze. Căutarea lui Paul însemna pentru el căutarea credinţei. Găsirea lui Paul a însemnat găsirea mântuirii. Dumnezeu îl răsplăteşte cu darul credinţei şi al libertăţii. Ca răspuns, Onezim, nu numai că îmbrăţişează cu sinceritate credinţa, ci se întoarce la casa stăpânului său, iar stăpânul său, nu numai că îl iartă, dar îl primeşte şi îl respectă ca pe un frate. Credinţa în Cristos le-a schimbat inimile celor doi şi le-a transformat în două inimi iubitoare.

Este atitudinea pe care trebuie s-o aibă orice creştin faţă de aproapele său, pe care trebuie să-l considere ca pe un frate sau ca pe o soră în Cristos. În faţa credinţei, orice barieră trebuie să cadă. Ceea ce trebuie să primeze este respectul bazat pe iubirea lui Cristos faţă de noi.

Apostolul Paul, prin scrisoarea către Filemon ne dă o lecţie nu numai de curaj, dar şi de credinţă. Îl trimite pe Onezim înapoi la stăpânul său, dovedind un mare act de curaj, dar şi o mare doză de credinţă. E convins că nu i se va mai întâmpla nimic.

Practic:- În contextul sclavagismului care a dominat omenirea o mare parte din timp, cum consideraţi

gestul sclavului Onezim de a fura o sumă de bani şi de a fugi? Există vreo legătură între fuga lui Onezim şi plecarea fiului risipitor? Dar între întoarcerea unuia şi a celuilalt?

- Cum vă explicaţi faptul că Onezim, un sclav fugit de la stăpânul său, cu însemne specifice, a venit la apostolul Paul în închisoare şi a stat un timp cu el, a primit botezul şi nu a fost arestat de către şefii închisorii? Care este rolul credinţei în toată întâmplarea?

- Cum aţi fi reacţionat dacă eraţi în locul lui Filemon? Cum reacţionaţi atunci când drepturile nu vă sunt respectate?

- Ce înseamnă pentru tinerii de astăzi respectul?- Ce aduce nou credinţa în privinţa respectului pe care trebuie să-l datorăm aproapelui nostru?- Cum arăta Biserica primară privită din punctul de vedere al scrisorii către Filemon?

Texte de referinţă:„Paul, prizonierul lui Cristos Isus şi fratele Timotei, către Filemon, iubitul nostru colaborator

şi către sora noastră Apfia, către Arhip, fratele nostru de luptă, şi comunitatea care se află în casa ta: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos... De aceea, chiar dacă am, în Cristos, tot dreptul să-ţi poruncesc ceea ce se cuvine să faci, mai degrabă te îndemn, din iubire, aşa cum sunt eu, Paul, acum bătrân şi prizonier al lui Cristos Isus, te rog pentru copilul meu, pentru Onezim, pe care l-am născut în lanţuri. Odinioară el îşi era nefolositor, dar acum e de folos atât pentru tine, cât şi pentru mine. Ţi l-am trimis înapoi, pe el, care este inima mea. Aş fi voit să-l ţin pentru mine ca, în locul tău, să-mi slujească mie, celui care sunt în lanţuri pentru evanghelie, dar n-am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele tău să nu fie silit, ci de bunăvoie. Poate tocmai de aceea a fost despărţit de tine pentru un timp ca să-l primeşti înapoi pentru veşnicie, dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât şi ca frate în Domnul. Deci dacă mă consideri părtaş cu tine în credinţă, primeşte-l ca pe mine însumi. Dacă te-a nedreptăţit cu ceva sau îţi datorează ceva, trece aceasta în contul meu. Eu, Paul, am scris-o cu mâna mea, eu îţi voi plăti, ca să nu spun că îmi eşti dator cu tine însuţi: Da, frate, să am şi eu o favoare de la tine în Domnul! Linişteşte-mi inima în Cristos! Ţi-am scris convins de ascultarea ta, ştiind că vei face chiar mai mult decât îţi spun. Totodată, pregăteşte-mi loc de cazare căci sper să vă fiu dăruit datorită rugăciunilor voastre. (Flm 1-3.88-22)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu ai murit şi ai înviat pentru mântuirea tuturor. Ajută-ne să ne

descoperim şi să ne respectăm ca fraţi în credinţă. Amin.

Scrisoarea către Evrei

PrezentareDeşi este inclusă în rândul scrierilor sfântului apostol Paul, nu există nici o precizare exactă

că Scrisoarea către Evrei ar aparţine acestui apostol. Modalitatea de exprimare este mai degrabă specifică şcolilor rabinice, ca şi tema preoţiei lui Cristos, care este tratată şi din punct de vedere al preoţiei Vechiului Testament. Pentru că în centrul scrierii este vorba despre persoana lui Isus Cristos, Scrisoarea către Evrei a fost inclusă în rândul scrierilor cu caracter creştin, şi ca atare acceptată în Canonul Sfintei Scripturi. Pe de altă parte scrierea nici nu are elementele specifice unei scrisori: salutul de început, cuprins şi încheiere.

Vechile tradiţii atribuie această scriere apostolului Paul, pentru că la un moment dat, în cuprinsul ei se face referire la Timotei, apropiatul lui Paul. Se presupune că numai Paul ar fi putut scrie: „Aflaţi că fratele vostru Timotei a fost eliberat. Dacă va veni curând, vă voi vedea împreună cu el” (Evr 13,23)

Destinatarii sunt cu siguranţă creştinii proveniţi din iudaism, destul de numeroşi în Biserica primară. Scrisoarea se vrea un îndemn şi o încurajare pentru ei. Că scrierea este adresată creştinilor preveniţi din iudaism se verifică şi din faptul că autorul face dese trimiteri la Vechiul Testament, o parte a Sfintei Scripturi atât de cunoscută evreilor. Se presupune că ar fi fost scrisă şi expediată din Italia, probabil de la Roma, imediat momentului distrugerii Ierusalimului de către armatele romane, dorind să-i asigure pe creştinii proveniţi din iudaism că Isus Cristos este adevăratul şi Marele Preot care înlocuieşte templul şi pe preoţii de la templu.

Scrisoarea are în componenţă 13 capitole, structurate astfel:- 1,1-4: prologul;- 1,5-2,18: Isus este superior îngerilor şi ca atare trebuie să aderăm lui;- 3,1-5,10: Cristos, Marele Preot este demn de încredere pentru fidelitatea lui;- 5,11-10,39: Isus Cristos este prezentat ca Mare Preot „după rânduiala lui Melchisedec”,

devenind astfel cauză de mântuire veşnică;- 11,1-12,13: având un astfel de Mare Preot, creştinii trebuie să-şi conformeze viaţa lui şi să

trăiască asemenea marilor personalităţi ale Sfintei Scripturi;- 13,18-25: epilogul.

Începutul prezintă în sinteză misterul lui Isus Cristos: „Cristos este ultimul şi definitivul cuvânt al lui Dumnezeu

După un anunţ cu caracter general în care se afirmă că Isus Cristos, pentru a deveni Mare Preot, s-a făcut în toate asemenea oamenilor, afară de păcat, sunt descrise calităţile sacerdotale ale lui Isus: mult mai fidel decât Moise; slujitor al casei lui Dumnezeu; mai demn de crezut decât Moise; plin de milostivire; constituit preot pentru binele oamenilor în ceea ce priveşte harurile lui Dumnezeu; asimilat nu lui Aron, ci lui Melchisedec, pentru că are o preoţie veşnică.

Noutatea preoţiei lui Isus Cristos constă în faptul că el nu este descendent din nici o familie sacerdotală. Nu a fost fiu de preot. Preoţia lui Isus Cristos este din veşnicie, după cea a lui Melchisedec, fără un tată omenesc, fără genealogie, fără început şi sfârşit, preot pentru totdeauna.

Autorul dă apoi ca exemple mari figuri ale Vechiului Testament care au învins prin credinţă, o invitaţie făcută şi creştinilor de a trăi credinţa cu iubire şi curaj, nu asemenea evreilor în pustiu.

În final sunt făcute câteva îndemnuri pentru a trăi iubirea fraternă şi a primi scrioarea cu bucurie.

Obiectiv:Respect faţă de preoţia lui Isus Cristos prezentă astăzi în episcopi, preoţi şi diaconi.

Învăţătură:Preoţia lui Isus Cristos a trecut de la apostoli la episcopi, de la episcopi la preoţi şi la

diaconi, aceştia din urmă primind preoţia în prima treaptă, în vederea slujirii.Episcopii, preoţii şi diaconii nu au o preoţie a lor, ci participă la preoţia lui Isus Cristos, care

este singurul Mare Preot. În acest caz, preoţia nu este asemenea unei meserii care se învaţă şi se

practică timp de opt ore în fiecare zi. Preoţia lui Isus Cristos este o demnitate acordată aleşilor săi printr-o vocaţie specială, pentru totdeauna. Preoţia nu se exercită doar opt ore pe zi, ci în fiecare moment, toată viaţa şi în veşnicie, tocmai pentru că este împărtăşire a preoţiei lui Cristos, care este veşnică.

Autorul Scrisorii către Evrei aduce suficiente argumente în favoarea Preoţiei lui Isus Cristos, luate în special din Vechiul Testament, tocmai pentru a arăta că preoţia veche nu mai este valabilă şi că ea a fost în vederea adevăratei şi veşnicei preoţii a lui Isus Cristos. Pentru a nu crea confuzie, autorul apelează la imaginea preotului Melchisedec apărut în Vechiul Testament fără ca cineva să ştie de unde. Marele Preot, Isus Cristos apare din veşnicie, fără ca cineva să fie în stare să explice ce înseamnă cu adevărat veşnicia. El nu are început şi nici nu va avea sfârşit.

Episcopii, preoţii şi diaconii trebuie respectaţi pentru că poartă în sine preoţia veşnică a lui Isus Cristos.

Practic:- Ajutaţi de preot, faceţi un tablou al preoţiei Vechiului Testament, al preoţiei lui Isus Cristos

şi al preoţiei episcopilor, preoţilor şi diaconilor de astăzi. Observaţi asemănările, deosebirile şi finalitatea!

- Ce vă sugerează sintagma „Isus Cristos, Marele Preot”?- Indicaţi câteva din caracteristicile care îi deosebesc pe preoţi de laici.- Există două tipuri de preoţie: ministerială şi comună. Cum se dobândeşte una, cum se

dobândeşte cealaltă? Cum se exercită amândouă?- Din punct de vedere liturgic, Sfânta Liturghie este celebrată de toţi cei care participă, în

frunte cu preotul care celebrează „în persoana lui Isus Cristos”. Nu este celebrată doar de preotul singur. Ce implică o astfel de celebrare?

- Cum vi se pare Scrisoarea către Evrei în comparaţie cu celelalte scrieri ale apostolului Paul? Comentaţi! Ce aduce nou faţă de celelalte scrieri?

Texte de referinţă:„După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi,

Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. Acesta fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale, şi ţinând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor. (Evr 1,1-4)

„Prin urmare, fraţilor sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, priviţi-l cu atenţie pe Isus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre, care este credincios faţă de cel care l-a instituit, aşa cum a fost şi Moise în toată casa lui. Dar acesta este vrednic de o mărire mai mare decât Moise, după cum cel care contruieşte are o cinste mai mare decât casa.” (Evr 3,1-3)

„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. Şi nu este nici o creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont.” (Evr 4, 12-13)

„... el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, aşteptând de acum ca duşmanii lui să fie puşi sub picioarele sale, pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârşire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinţiţi.” (Evr 10,12-14)

Rugăciune:Doamne Isus Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot, ajută-ne să trăim preoţia ministerială şi

cea comună conform cu demnitatea specifică fiecăreia. Amin. Scrisoarea Sfântului Apostol Iacob

Prezentare

Iacob este unul din cei doisprezece apostoli aleşi direct de Isus Cristos, cel despre care apostolul Paul spune în Scrisoarea către Galateni că l-a întâlnit la Ierusalim. Tot în aceeaşi scrisoare, asociindu-l apostolilor Petru şi Ioan, Iacob este considerat împreună cu aceştia „coloane” ale Bisericii. După cum reiese din Faptele Apostolilor şi din Scrisoarea către Galateni, apostolul Iabob a slujit Biserica lui Cristos de la Ierusalim, formată în principal din iudeo-creştini.

Scrisoarea este adresată celor „doisprezece triburi care trăiesc în diaspora”. În limbajul evident creştin al scrisorii se vorbeşte de credincioşi în Cristos, consideraţi ca adevăraţi moştenitori ai poporului ales, tribul noului „Israel al lui Dumnezeu” răspândit în lumea întreagă.

Unii exegeţi îi văd ca destinatari doar pe convertiţii proveniţi din iudaism. Numai prin extensie ea se poate referi la creştinii de orice rasă şi din orice loc.

Pentru că insistă asupra necesităţii faptelor din credinţă, fapt care s-ar opune justificării doar prin credinţă, aşa cum susţine Scrisoarea către Galateni, confesiunile protestante au dubii asupra autenticităţii scrisorii.

Scrisoarea sfântului apostol Iacob este formată din 5 capitole, structurate astfel:- 1,1: o scurtă introducere;- 1,2-27: sfântul Iacob insistă asupra acceptării Cuvântului lui Dumnezeu şi a punerii lui în

practică;- 2,1-3,18: credinţa activă îl determină ce credincios să facă fapte bune concrete, să evite

vorba fără rost, să îndepărteze falsa înţelepciune şi să ştie să o deosebească de cea adevărată;- 4,1-12: alegerea între Dumnezeu şi lume trebuie să fie radicală;- 4,13-5,6: autorul atrage atenţia celor bogaţi asupra riscului unei false siguranţe;- 5,7-20: norme pentru întreaga comunitate.

Autorul vrea să transmită o învăţătură morală axată pe anumite puncte mai urgente care îi stau la inimă. Îndemnurile sale sunt pline de vivacitate, de siguranţă şi foarte bine motivate.

Încă de la început, asemenea apostolului Paul şi Iacob începe scrisoarea prezentându-se. Îi aminteşte apoi şi pe destinatari.

În cuprinsul scrisorii, apostolul se referă la mai multe probleme care îi privesc pe destinatari. Astfel, suferinţa trebuie considerată cea mai mare bucurie, pentru că ne fortifică în răbdare şi ne face asemenea Mântuitorului, care a suferit pentru mântuirea noastră. Ispita nu vine de la Dumnezeu, ci de la poftele fiecăruia în parte. Dacă ştim s-o alungăm, are rolul de a ne întări în credinţă. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu are rolul de a-l salva pe orice credincios de ură şi îl face liber. Cei săraci şi bolnavi nu trebuie să fie preferaţi celor bogaţi. Înaintea lui Dumnezeu suntem cu toţii egali. Credinţa adevărată se vede din faptele pe care le face un creştin. Dacă are o credinţă adevărată va face fapte bune, în caz contrar va face fapte rele. O atenţie deosebită trebuie dată cuvântului omului care poate să rănească în orice moment. Este bine să ştim să deosebim între adevărata şi falsa înţelepciune. Aceasta din urmă nu vine de la Dumnezeu, ci este opera oamenilor. Bogăţia nu dă siguranţă pentru împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie să fim disponibili în a aştepta venirea Mântuitorului şi aceasta trebuie să fie caracteristica de bază a creştinului.

În încheiere, apostolul mai dă o serie de mici îndemnuri, folositoare pentru viaţa de credinţă.

Obiectiv:O viaţă de credinţă cu cât mai multe fapte care s-o demonstreze.

Învăţătură:Toate îndemnurile pe care apostolul Iacob le foloseşte în scrisoarea sa, au o singură direcţie;

să reliefeze credinţa creştinului. În optica apostolului, dacă credinţa nu are fapte, este moartă în ea însăşi. Suferinţa, considerată ca fiind adevărata bucurie, alungarea ispitelor, ascultarea cu atenţie a cuvântului lui Dumnezeu, respectul faţă de cei bolnavi şi săraci, limitele din limbajul omului, acceptarea adevăratei înţelepciuni, moderaţia în bogăţii, atenţia îndreptată spre ziua revenirii Domnului, lipsa jurămintelor, siguranţa cuvântului dat, chemarea preoţilor în cazul celor bolnavi şi ungerea lor cu untdelemn precum şi rugăciunile preotului, disponibilitatea în a asculta greşelile

altora şi a le ierta, evitarea greşelilor, indiferent de mărimea lor, corectarea aproapelui care a greşit, toate acestea arată credinţa unui creştin. Prin astfel de fapte, se poate spune că cineva are credinţă. În caz contrar, credinţa lui e slabă sau chiar lipseşte.

Şi astăzi, Biserica îi îndeamnă pe fiii ei la trăirea credinţei prin fapte concrete. Nu e suficentă doar participarea la cultul divin, la Sfânta Lituirghie şi la celelalte sacramente. Credinţa trebuie confirmată prin fapte: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele” (Iac 2,18). Îndemnul făcut de apostolul Iacob va rămâne valabil pănă la împlinirea veacurilor, până la revenirea lui Isus Cristos, care va răsplăti faptele noastre făcute din credinţă.

Practic:- Citiţi cu voce tare Mt 25,31-46 şi discutaţi împreună despre criteriile judecăţii finale. În ce

măsură se regăsesc ele în Scrisoarea apostolului Iacob?- Cu cine intră în polemică Scrisoarea sfântului Iacob şi de ce?- Încercaţi să precizaţi ce îl duce pe om să facă o anumită faptă? Este orice faptă anticipată de

un crez specific fiecărei persoane? Faptele bune sunt anticipate de crezul creştin? În ce măsură?

- Citiţi împreună capitolul 4. În ce măsură se poate vorbi astăzi de o alegere radicală în privinţa lui Dumnezeu? Mai sunt persoane care fac astfel de alegeri? Ce le caracterizează?

- Când apostolul Iacob spune să fie chemaţi prezbiterii la cei bolnavi pentru a-i unge cu untdelemn şi pentru a se face rugăciuni asupra lor, la ce sacrament se referă?

- Cum se poate caracteriza în ansamblu Scrisoarea apostolului Iacob?

Texte de referinţă:„Iacob, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi

care trăiesc în diaspora: Salutare!Să consideraţi o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin diferite încercări, ştiind că

încercarea credinţei voastre, produce răbdarea, iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârşirea faptei ca să fiţi desăvârşiţi şi integri, fără să vă lipsească ceva... Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieţii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. Nimeni să nu spună când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni. Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage şi îl seduce; apoi pofta, o dată încolţită, dă naştere păcatului, iar păcatul, o dată săvârşit, provoacă moartea.” (Iac 1,1-4.12-15)

„Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, nu admite părtinirile. Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase şi ar intra şi un sărac cu haine ponosite, iar voi v-aţi uita la cel care poartă haine luxoase şi i-aţi spune: Luaţi loc aici, iar celui sărac i-aţi spune: Tu stai acolo sau stai jos la picioarele mele, nu aţi judeca în mintea voastră şi nu aţi deveni judecători cu gânduri perverse?... Ce folos, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana cea de tote zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. Dimpotrivă, va spune cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele.” (Iac 2,1-4.14-18)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu ne-ai mântuit prin fapte concrete de iubire: patima, moartea şi

învierea ta. Fă ca şi credinţa noastră să dea roade vrednice de viaţa veşnică. Amin.

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol PetruPrezentare

Noul Testament ne-a transmis două scrisori aparţinând apostolui Petru, foarte diferite între ele din punct de vedere al stilului şi al conţinutului. Prima a fost acceptată cu uşurinţă ca aparţinând apostolului Petru, asupra celei de-a doua planează incertitudinea.

Destinatarii primei scrisori sunt creştinii care trăiesc în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi Bitinia. Se vorbeşte despre cinci regiuni ale Asiei Minore care au fost câmpul de misiune pentru apostolul Petru şi însoţitorul său, Silvan. Nu se ştie exact dacă Petru a mai vizitat comunităţile prin care a trecut odată. Dacă nu le-a vizitat însemnă că a fost nevoit să treacă şi pe la alte comunităţi, în calitate de cap al colegiului apostolilor.

Se presupune că data scrierii este anterioară anilor 64-67, perioada în care a fost martirizat la Roma.

Din punct de vedere formal, Prima Scrisoare a sfântului Petru are toate caracteristicile unei scrisori cu adresă exactă; o introducere, un conţinut bogat şi o concluzie, acelaşi stil folosit şi de apostolul Paul. Însă nenumăratele îndemnuri morale care se succed, aparet fără o ordine, i-au determinat pe unii specialişti să creadă că avem de-a face cu o omilie sau cu o cateheză pregătitoare la botez. Însă nu se vorbeşte în mod explicit de botez sau de liturgia baptismală. Scrisoarea conţine anumite îndemnuri morale, specifice trăirii vieţii de credinţă într-un mod corect.

Scrisoarea are 4 capitole, structurate atsfel:- 1,1-2: introducerea;- 1,3-12: principii fundamentale ale vieţii creştine;- 1,13-2,10: exigenţele vieţii noi, trăită în sfinţenie;- 2,11-4,6: datoriile creştinilor faţă de aproapele;- 4,7-5,11: recomandări generale pentru tot poporul lui Dumnezeu;- 5,12-14: salutul final.

Introducerea conţine numele celui care trimite, Petru şi al destinatarilor, cărora li se adresează, precum şi o scurtă binecuvântare.

Conţinutul scrisorii este plin de îndemnuri motivate din punct de vedere teologic. Se pot individualiza mai multe categorii de astfel de îndemnuri: Bucuria pentru mântuirea garantată de Isus Cristos chiar şi în timpul persecuţiilor, bucurie motivată de garanţia că Isus Cristos va purta la mântuire pe toţi cei care dau mărturie despre el şi despre evanghelia sa. Viaţa fiilor lui Dumnezeu trebuie să fie una sfântă, trebuie să fie conformă cu demnitatea primită şi cu speranţa aşteptată. Creştinii trebuie să ştie că nu au fost cumpăraţi cu aur, dar cu sângele preţios al lui Cristos. Sunt numiţi temple vii ale lui Dumnezeu pentru o preoţie sfântă. Trebuie să se comporte fără vreo răutate şi fără ipocrizie. Noua lege a sfinţeniei recere creştinilor să se comporte ca şi pelerini pe pământ, să fie diferiţi de păgâni; scalvii să-i respecte pe stăpâni, iar în familie soţii să aibă un comportament exemplar. În aşteptarea zilei Domnului, creştinii trebuie să lupte cu păcatul şi să-l slujească pe Dumnezeu. În ceea ce îi priveşte pe preoţi, trebuie să îngrijească de turma încredinţată cu responsabilitate şi iubire. Tinerii să fie respectuoşi faţă de cei în vârstă.

În final, Petru prezintă salutările sale destinatarilor, ca şi salutările comunităţii din Babilon, probabil denumirea codificată a oraşului Roma.

Obiectiv:Trăirea cu responsbilitate a credinţei pentru a fi creştini integri.

Învăţătură:Se verifică la nivel de scrisoare rolul apostolului în rândul celorlalţi apostoli, dar şi la nivel

de comunitate. Multitudinea îndemnurilor pe care le dă, arată un Petru care ştie cui a crezut şi pentru ce îndeamnă şi pe alţii să creadă.

Pornind de la importanţa speranţei creştine care trebuie să fie probată printr-o viaţă sfântă, apostolul Petru se îndreaptă spre iubirea fraternă dintre membrii comunităţii. Numai construită pe iubire, comunitatea va fi într-adevăr o construcţie spirituală şi un popor sacerdotal.

Petru era şi un om practic. După ce termină cu îndemnurile legate de viaţa spirituală, continuă cu cele legate de viaţa socială, învăţându-i pe creştini care trebuie să fie atitudinea lor faţă de autorităţi, a sclavilor faţă de stăpânii lor. Viaţa de familie nu este uitată nici ea. Atât bărbaţii cât şi femeile au în apostolul Petru un sfătuitor bun. Pentru o bună reuşită a familiei lor, apostolul îi îndeamnă să fie supuşi unul altuia, să se înţeleagă şi să se respecte. Iubirea faţă de apropele să fie bazată pe compătimirea plină de iubire, pe umilinţă şi înţelegere. Dacă apar persecuţii la nivel de comunitate, să fie suportate aşa cum a îndurat şi Cristos suferinţele pentru mântuirea lumii. Cât despre cei care administrează darurile lui Dumnezeu, să o rupă cu păcatul.

Sunt îndemnuri pe care Biserica, prin glasul ei autorizat, le-a propus şi le va propune ori de câte ori va simţi nevoie să o facă.

Practic:- Scoateţi pe o foaie de hârtie toate îndemnurile pe care le dă apostolul Petru în prima sa

scrisoare. Număraţi-le şi încercaţi să vedeţi câte se observă la nivel de comunitatea din care faceţi parte.

- Citiţi 1Pt 1,22-25. Ce vă sugerază?- Cum consideraţi că ar trebui să arate familia astăzi din punctul de vedere al primei scrisori a

sfântului Petru?- În ce măsură mai este persecutată Biserica astăzi?- Cum vi se pare diferenţa dintre Petru care scrie această scrisoare şi Petru, apostolul prezentat

în evanghelii?- Cu consideraţi aparenta lipsă a apostolului Petru (la nivel de scrieri) în comparaţie cu

apostolul Paul de pe prima scenă a Bisericii de la început?

Texte de referinţă:„Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei care trăiesc ca străini în diaspora: în Pont,

Galaţia, Capadocia, Asia şi Bitinia, aleşi după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea Duhului, pentru a asculta de Isus Cristos şi a fi stropiţi cu sângele lui, har vouă şi pace din belşug... De aceea, fiţi cu mintea clară, sobri în toate; puneţi-vă toată speranţa în harul care va fi dat când se va arăta Isus Cristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi duşi de poftele de mai înainte, când eraţi în ignoranţă, ci, aşa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt.” (1Pt 1-2.13-16)

„Aşadar, lăsând la o partea toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău, ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul. Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală pentru o preoţie sfântă ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.”(1Pt 2,1-5)

„În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, compătimitori, plini de iubire faţă de fraţi, milostivi şi smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.” (1Pt 3,8-9)

„Aşadar, pe prezbiterii care sunt între voi, eu care sunt prezbiter ca şi ei şi martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al gloriei care se va arăta, îi îndemn: Păstoriţi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinţată, nu cu silă, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu...” (1Pt 5,1-2)

Rugăciune:Doamne Isus Cristoase, învăţătorul apostolilor, fă ca ascultându-i pe preoţii tăi să simţim

glasul tău care ne vorbeşte. Amin.Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru

Prezentare

În privinţa acestei a doua scrisori, atribuirea ei sfântului Petru încă este discutabilă. Dacă prima a fost scrisă de Silvan şi dictată de Petru, aceasta probabil că are un alt scriitor, un ucenic de-al lui Petru. Scrisoarea nu prezintă date suficiente pentru a i se individualiza destinatarul. La prima vedere se pare că destinatarii sunt aceiaşi ca şi la prima scrisoare, în realitate însă, conţinutul ne orientează spre iudeii elenişti şi păgânii convertiţi la creştinism, care cunosc literatura apocaliptică iudaică, oameni care se simt derutaţi în credinţa lor de anumiţi învăţători falşi, ceea ce îi determină să revină la practicile lor păgâne.

Cât priveşte apariţia, şi aici sunt doua mari opinii: Pe de-o parte ar fi anii 64-67, înainte de martiriul apostolului la Roma. Pe de altă parte, dacă scrisoarea îl are la bază pe un autor anonim, ea apare între anii 70-125, când ereziile gnostice nu erau atât de bine definite. Dupa anul 95, Sfântul Clemet Romanul aminteşte această scrisoare într-una din scrierile sale.

Scrisoarea are doar 3 capitole, structurate astfel:- 1,1-2: salutul iniţial;- 1,3-21: îndemn la o viaţă sfântă;- 2,1-22: condamnarea învăţătorilor falşi;- 3,1-16: întârzierea venirii Domnului;- 3,17-18: un nou îndemn la o viaţă sfântă şi doxologia finală.

Şi această scrisoare conţine o serie de îndemnuri morale, greu de aranjat într-o ordine. In general ideea care transpare este aceea ca cei cărora le este adresată să se înrădăcineze mai mult în credinţa primită şi să se ferească de învăţătorii falşi care învăţau imoralitatea şi negau revenirea Domnului.

Adresa cu care se deschide scrisoarea conţine complet şi misiunea celui care o expediază: „Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos” (2Pt 1,1), iar destinatarii sunt numiţi în mod generic: „celor care au primit o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră” (2Pt 1,1). Este o introducere specific scrisorilor pauline.

Cuprinsul scrisorii conţine trei mari grupuri de îndemnuri:Primul este un îndemn la fidelitatea faţă de doctrina apostolică. Creştinii sunt îndemnaţi ca,

primind darul evangheliei cu toate urmările pe care le presupune, să rămână fideli acestui mare dar, iar fidelitatea se va verifica atunci când ei vor traduce în viaţă ceea ce au auzit ca mesaj. În acelaţi timp trebuie să fie siguri că mesajul primit este unul autentic, deoarece apostoii au fost martori, au văzut cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor, mai ales că mesajul lor este confirmat şi de atâtea cuvinte profetice ale Vechiului Testament.

Al doilea îndemn se referă la atenţia faţă de maeştrii falşi. Erau printre ei diverşi învăţători care propuneau o învăţătură eronată faţă de învăţătura autentică. Prin ceea ce învăţau ei, unii creştini erau derutaţi, ajungeau la rătăcire în credinţă, iar unii terminau prin a-l renega pe Isus Cristos. La adresa lor autorul are cuvinte destul de dure.

Ultimul grup de îndemnuri se referă la aşteptarea Zilei Domnului. Sunt avertismente precum că vor veni falşi învăţători care vor lua în râs aşteptarea creştinilor. Să nu fie luaţi în seamă.

În concluzie se reamintesc câteva din atitudinile care trebuiesc avute în vedere în aşteptarea zilei Domnului şi se încheie cu o doxologie finală.

Obiectiv:O mai mare atenţie la învăţăturile false

Învăţătură:Din totdeauna, pe lângă învăţătorii care au învăţat la bine au fost şi alţi aşa-zişi învăţători

care au căutat să deruteze oamenii prin învăţăturile lor greşite. Au fost şi în timpul lui Isus şi în perioada de început a Bisericii, au fost pe parcursul istoriei Bisericii şi sunt şi astăzi.

Aparent aceştia par bine ancoraţi în mesajul pe care vor să-l transmită. Greşeala lor este că nu ţin cont de adevărata învăţătură, de autoritatea Bisericii în domeniu, devenind astfel instrumente în mâna diavolului, care este numit de Isus „tatăl minciunii”.

Ereziile şi schismele au la bază asemenea învăţători cu învăţăturile lor. În încăpăţânarea minţii lor nu au ţinut cont de autoritatea Bisericii şi au continuat să înveţe poporul în mod greşit. În consecinţă, întreaga parte de popor care s-a supus acestei învăţături a fost exclusă odată cu aşa-zisul învăţător. Din acest motiv, mai ales în perioada de început, Biserica a fost nevoită să se întâlnească în concilii pentru a clarifica tezaurul credinţei; ce trebuie crezut şi ce nu trebuie. Din acest motiv au fost mari rupturi în Biserica şi de la început, din Evul Mediu şi de astăzi.

Cu toate acestea, Biserica, rânduită de Cristos pe temelia lui Petru, poartă în sine învăţătura lui Cristos, o aprofundează, o trăieşte şi o împarte prin miniştrii săi şi altora.

Pentru a nu greşi în credinţa noastră este nevoie să avem mereu în vedere legătura cu Biserica. Când mergem împotriva comuniunii Bisericii, înseamnă că rătăcim în credinţă. Trebuie menţinută mereu legătura cu papa, episcopul, preotul şi prin ei cu Biserica întreagă.

Practic:- Dintr-o carte de Istoria Bisericii încercaţi să clarificaţi următorii termeni: nestorianism,

monofizism, arianism, schismă, erezie, protestantism, calvinism, anglicanism şi iehovism.- Ce credeţi că i-a dus pe oameni la rătăcirea în credinţă în general?- Notaţi pe o hârtie toate confesiunile sau religiile care se află în satul sau oraşul din care

faceţi parte. Care ar fi cele mai apropiate de credinţa catolică? Încercaţi să vedeţi ce le diferenţiază de credinţa catolică.

- Care credeţi că sunt cele mai apropiate confesiuni creştine?- Care este relaţia grupului din care faceţi parte cu persoane de altă confesiune?- Ce iniţiative se pot lua la nivel de grup pentru a menţine mereu legătura cu învăţătura

autentică a Bisericii?

Texte de referinţă:„Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos, celor care au primit o credinţă tot aşa de

preţioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos, har vouă şi pace din belşug, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!... Tocmai de aceea, daţi-vă silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea; la virtute, cunoaşterea; la cunoaştere, stăpânirea de sine; la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia; la evlavie, iubirea de aproapele, la iubirea de aproapele, dragostea. Într-adevăr, dacă aceste lucruri sunt în voi şi se dezvoltă, nu veţi rămâne inactivi şi fără rod în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.” (2Pt 1,1-2.5-8)

„De fapt, în popor au fost profeţi falşi; tot aşa şi între voi vor fi învăţători falşi care vor răspândi erezii distrugătoare şi, negândindu-l pe Stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor trage o pieire neîntârziată. Mulţi se vor lua după desfrânările lor şi, din cauza lor, calea adevărului va fi defăimată. Din lăcomie vor căuta să profite de voi prin discursuri înşelătoare, dar condamnarea îi aşteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.” (2Pt 2,1-3)

„De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană. Să consideraţi ca o mântuire îndelunga răbdare a Domnului nostru, aşa cum v-a scris şi iubitul nostru Paul, după înţelepciunea care i s-a dat, precum o face în toate scrisorile în care vorbeşte despre acestea.” (2Pt 3,14-16)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu eşti garant pentru învăţătura adevărată. Trimite-l pe Duhul tău

Sfânt ca să ne lumineze mintea în orice moment în care te căutăm. Amin.

Scrisorile Sfântului Apostol Ioan

Prezentare

Canonul Sfintei Scripturi a fixat trei scrisori sub numele de Scrisorile sfântului apostol Ioan. E mai puţin probabil că a doua şi a treia să aparţină direct sfântului Ioan, însă sunt atribuite lui deoarece par a fi rezultatul aceleiaşi şcoli de gândire, numită „şcoala ioniană”, localizată la Efes.

Prima scrisoare este mult mai lungă decât celelalte, dar nu se prezintă asemenea unei scrisori, lipsindu-i întroducerea şi încheierea, specifice stilului epistolar. Spre deosebire de prima, celelalte două au formă de scrisoare. De fapt, par mai degrabă un bileţel prin care se transmite un mesaj scurt, dar concis. La nivel de conţinut, acestea sunt în multe aspecte asemănătoare între ele, iar unele idei se regăsesc şi prima scrisoare. Drept consecinţă, specialiştii în Sfânta Scriptură cred că toate trei provin de la aceeaşi şcoală, „şcoala ioniană”.Prima scrisoare este formată din 5 capitole, structurate astfel:

- 1,1-4: prologul;- 1,5-2,29: a umbla în lumină;- 3,1-24: iubirea este semn al fiilor lui Dumnezeu;- 4,1-5,12: porunca de a iubi şi de a crede;- 5,13-21: epilogul, îndemn la rugăciune, încredere şi paza de idoli.

A doua scrisoare este formată din 13 versete, structurate astfel:- 1-3: introducerea- 4-6: porunca iubirii fraterne;- 7-11: pericolul ereziei care nu admite întruparea lui Isus Cristos;- 12-13: încheierea.

A treia scrisoare este formată din 15 versete, structurate astfel:- 1-2: introducere;- 3-8: apostolul laudă ospitalitatea lui Gaius;- 9-11: condamnarea aroganţei lui Diotref;- 12: mărturie în favoarea lui Demetrius;- 13-15: încheiere.În esenţă prima scrisoare evidenţiază trei teme mari: Dumnezeu este lumină, Dumnezeu este

drept şi Dumnezeu este iubire.Dacă Dumnezeu este lumină înseamnă că omul nu trebuie să trăiască în întuneric, ci trebuie

să trăiască în lumină. Pentru acesta trebuie să-şi mărturisească păcatele, să respecte poruncile, să-l iubească pe aproapele, să lupte împotriva tentaţiilor lumii şi împotriva lui Anticrist. Pentru a evidenţia dreptatea lui Dumnezeu, apostolul Ioan aminteşte celor cărora le scrie că nu trebuie să păcătuiască, trebuie să se iubească unii pe alţii, să se încreadă în Dumnezeu, să-l mărturisească pe Isus şi să asculte de apostolii săi. Fiind Dumnezeu iubire, este şi credinţa adevărată. Cine are credinţa adevărată învinge lumea, iar prin credinţă primeşte şi viaţa.

Concluzia primei scrisori a simplă: „V-am scris acestea... ca să ştiţi că aveţi viaţa veşnică.” (1In5,13)

Conţinutul celorlalte scrisori are la bază aprecierile pe care apostolul le face faţă de comunitatea căreia i se adresează sau faţă de anumite persoane, pe care le şi nominalizează.

Obiectiv:Trăirea iubirii autentice

Învăţătură:Iubirea carnală se bazează îndeosebi de instinct, pe când cea creştină, evanghelică, pe

mesajul lui Isus Cristos. Model pentru această iubire este însuşi Dumnezeu care este iubire, care creează lumea din iubire, o răscumpără şi o sfinţeşte tot din iubire.

Iubirea întrupată a lui Dumnezeu este Isus Cristos. El a venit din iubire ca să-i înveţe pe oameni iubirea. A face parte din împărăţia lui presupune împlinirea poruncii iubirii. Pentru a fi mai concret, la timpul cuvenit acceptă să ia trup omenesc, să fie arestat, bătut, condamnat la moarte şi răstignit. Nu există iubire mai mare decât ca cineva să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru ceilalţi.

Iar Isus îşi dă de bunăvoie viaţa pentru toţi oamenii, pentru întreaga creaţie. Iubirea lui devine model pentru Biserică. Nu există poruncă mai mare de împlinit pe pământ, decât porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Toată logica existenţei lui Dumnezeu, a răscumpărării oamenilor, a existenţei Bisericii, a sfinţirii permanente în Duhul Sfânt, îşi au justificarea numai în împlinirea poruncii iubirii.

De-a lungul timpului, Biserica, preluând de la apostoli tezaurul iubirii şi al credinţei a învăţat să iubească. Numărul mare al sfinţilor, multele iniţiative sociale sau spirituale, toate îşi au izvorul în porunca iubirii.

Practic:- Care este diferenţa dintre iubirea pe care o propune „lumea” şi iubirea pe care o propune

Dumnezeu, prin glasul cuvântului său, exprimat prin Biserică?- Care este motivaţia pentru care apostolul Ioan dă atâta importanţă poruncii iubirii?- Cum se pot propune tinerilor de astăzi ideile despre iubire ale sfântului Ioan?- În ce măsură trăirea dezordonată a iubirii este efectul lipsei credinţei?- Care este motivul pentru care mulţi tineri de astăzi confundă iubirea-virtute cu iubirea-

plăcere?- Cum comentaţi sintagma: „Este viaţa mea, fac ce vreau cu ea!”- Discutaţi la nivel de grup modalităţile prin care Isus Cristos şi-a arătat iubirea sa faţă de noi.

Texte de referinţă:„Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile

noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii, căci viaţa s-a arătat: noi am văzut-o şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat, ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său Isus Cristos.” (1In 1,1-3)

„Totuşi vă scriu o poruncă nouă, care este adeverită în el şi în voi pentru că întunericul trece, iar lumina cea adevărată străluceşte deja. Cine spune că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele său, este în întuneric până acum. Cine îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi nu este motiv de scandal în el. Însă cine îl urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge pentru că întunericul i-a orbit ochii.” (1In 2,8-11)

„Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentu că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el.” (1In 4,7-9)

„M-am bucurat mult că am găsit printre copiii tăi pe unii care umblă în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl. Şi acum, Doamnă, te rog, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care o aveam de la început, să ne iubim unii pe alţii. Iar iubirea, aceasta este: să trăim după legile lui. Aceasta este porunca: aşa cum aţi auzit de la început, să trăiţi în ea.” (2In 4-6)

„... tu arăţi credinţă în tot ceea ce faci pentru fraţi şi chiar pentru străini. Aceştia au dat mărturie despre iubirea ta în faţa Bisericii. Vei face bine ajutându-i în călătoria lor într-un mod vrednic de Dumnezeu.” (3In 5-6)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, iubirea Tatălui, tu i-ai învăţat pe apostoli să trăiască porunca iubirii

faţă de tine şi faţă de aproapele. Ajută-ne să fim şi noi martori ai iubirii tale. Amin.

Scrisoarea Sfântului Apostol Iuda

Prezentare

Încă de la început, autorul acestei scrisori se prezintă ca fiind: „Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacob” (Iuda 1,1). Spunând că este frate al lui Iacob, autorul face referire la o persoană bine cunoscută cititorilor săi. Nu este vorba de apostolul Iuda, pentru că el era fiul lui Iacob şi nu fratele lui. Cu atât mai puţin, nu poate fi vorba de Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat pe Isus.

În privinţa destinatarului, nici de data aceasta, scrisoarea nu are un destinatar precis, ci mai degrabă unul generic: „către cei chemaţi, iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Cristos” (Iuda 1,1).

Scrisoarea are doar 25 de versete, structurate astfel:- 1-4: introducere;- 5-16: polemică împotriva învăţătorilor falşi; este anunţată judecata şi condamnarea celor

fărădelege;- 17-23: comunitatea este îndemnată să asculte de cuvântul transmis de apostoli, prin care se

condamnă senzualitatea, să rămână statornici în credinţă, rugându-se în Duhul Sfânt, şi să se preocupe de cei şovăitori şi derutaţi.

- 24-25: doxologia finală.Aparent, scrisoarea lasă impresia unei compuneri unitare, care îl poartă pe cititor spre o

singură idee: apărarea credinţei în faţa învăţătorilor rău intenţionaţi.Scrisoarea începe cu salutul autorului şi cu prezentarea sa, precum şi cu indicarea generică a

destinatarului. În elaborarea conţinutului, autorul dă impresia că ar fi vrut să scrie altceva, însă, din motiv

că au apărul unii învăţători falşi, s-a răzgândit şi acum se axează mai mult pe apărarea credinţei în faţa lor. Erorile despre care vorbeşte autorul sunt însoţite de pedepsele pe care le merită cei care propun aceste erori.

Aminteşte de cei care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrânare, renegându-l astfel pe Dumnezeu. Pedepsele lor sunt asimilate cetăţilor Sodoma şi Gomora, precum şi cetăţilor din jurul acestora două.

Sunt amintiţi şi cei care resping autoritatea lui Dumnezeu şi insultă fiinţele măreţe, precum îngerii, cei care batjocorăsc, care umblă după poftele lor nelegiuite, care fac dezbinări, cei senzuali, cei care nu-l primesc pe Duhul Sfânt.

Împotriva acestora autorul îndeamnă la amintirea cuvintelor Mântuitorului spuse de către apostoli, la rugăciunea în Duhul Sfânt, la păstrarea iubirii lui Dumnezeu şi la aşteptarea îndurării lui. Cei şovăitori să fie întăriţi, cei dedaţi păcatelor să fie scoşi de acolo, iar pe cei care au greşit deja să-i compătimească cu teamă, detestându-le până şi hainele.

Scrisoarea se încheie cu o doxologie specifică deja scrisorilor care nu fac parte din categoria celor pauline.

Obiectiv:O mai mare atenţie faţă de păcătoşi

Învăţătură:În general nimeni nu poate spune că este fără păcat. Spunând acest lucru, deja a comis

păcatul mândriei, pentru că singur fără păcat este Dumnezeu. Dacă scrisoarea sfântului Ioan îndeamnă la prudenţă faţă de cei care păcătuiesc se referă la cei care fac păcate publice, cei care îşi predică păcatele de la înălţime, a căror păcate sunt cunoscute de toată lumea. Într-o astfel de categorie pot intra cei care propun legi împotriva moralei şi a doctrinei creştine, ucigaşii publici, dictatorii, cei care stau în concubinaj, medicii şi toţi cei care ajută la un avort, cei care organizează spectacole, emisiuni la radio şi TV cu caracter distructiv faţă de cei cărora li se adresează. Păcătoşi publici sunt şi toţi cei care îl refuză pe Dumnezeu în mod făţiş şi îndeamnă şi pe alţii s-o facă prin propunerea de sisteme filozofice, literare, sociale etc.

Astfel de oameni nu trebuie marginalizaţi, Biserica nu ne îndemnă la o astfel de atitudine, ci la compătimire şi la o rugăciune ferventă pentru convertirea lor, contând pe faptul că Isus Cristos a murit pentru toţi, dintre care, în mod special pentru ei.

Atitudinea pe care trebuie s-o avem faţă de astfel de oameni trebuie să fie una didactică; să învăţăm din păcatele pe care le fac pentru a nu le repeta şi noi. În caz contrar, în general, astfel de oameni atrag şi formează în jurul lor nuclee, din care apoi se răspândesc şi se împrăştie în lumea întreagă. Este cazul sistemelor politice care au făcut atâta rău omenirii, cazul acceptării legii avortului, eutanasiei, homosexualităţii, fecundarea in vitro, clonarea etc.

Practic:- Ce s-ar putea face în mod concret la nivel de comunitate pentru a îndepărta păcatele care îi

influenţează şi pe ceilalţi?- Cum explicaţi glasul aproape comun al apostolilor şi al ucenicilor lor din prima perioadă a

Bisericii împotriva celor care dau exemplul rău la nivel de comunitate?- Ce păcate publice cunoaşteţi la nivelul comunităţii voastre?- În ce fel se pot propaga astăzi învăţături care nu sunt în concordanţă cu mesajul

evangheliei?- Ce aţi spune unui om pe care l-aţi vedea că a greşit? Ca şi creştini aţi avea curajul să-l

corectaţi? Cum ar trebui intervenit în astfel de cazuri pentur a nu-l determina să greşească şi mai mult?

- Ce valoare are puterea exemplului în cazul păcătoşilor publici?- În ce măsură o persoană care comite un păcat o poate influenţa şi pe o alta?

Texte de referinţă:„Iubiţilor, aveam o mare dorinţă să vă scriu despre mântuirea noastră comună, dar m-am

văzut nevoit să că scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa încredinţată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Pentru că s-au strecurat printre voi unii oameni necredincioşi, care au fost proscrişi de mai înainte pentru această condamnare. Ei schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi îl renegă pe unicul stăpân şi domn al nostru, Isus Cristos.

Vreau să vă reamintesc, deşi ştiţi bine aceste lucruri, că Domnul, după ce a salvat poporul din Egipt o dată pentru totdeauna, la urmă i-a făcut să piară pe cei necredincioşi, iar pe îngerii care n-au păstrat propria lor demnitate, ci au părăsit însăşi locuinţa lor, i-a ţinut în întuneric, în lanţuri veşnice pentru ziua cea mare a judecăţii.

Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-au spus de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos, pentru că vă spuneau: în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, care umblă după poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei care fac dezbinări, senzualii, care nu au Duh.

Dar voi, iubiţilor, clădiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt; păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viaţa veşnică. Pe cei care sunt şovăitori, întăriţi-i; pe alţii, salvaţi-i, smulgându-i din foc, pe ceilalţi compătimiţi-i, dar cu teamă, detestând până şi haina aceluia al cărui trup a fost întinat. (Iuda 3-6.17-23)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, tu ai murit pentru păcatele noastre. Ajută-ne să fugim de orice

ocazie care ne poate duce la păcat. Amin.

Apocalipsa Sfântului Ioan

PrezentareTradiţia creştină atribuie această cartea apostolului Ioan, stabilit în ultimii ani la Efes şi care

a murit în jurul anului 100. Sunt suficiente afinităţi între această carte şi cea de-a patra evanghelie. Sunt folosite cu preponderenţă alegoria, simbolismele, teme comune ca: apa, vie, Păstorul, Îngerul, mana, Cuvântul lui Dumnezeu, mărturia, adevărul. Sunt tot atâtea motive pentru a considera şi Cartea Apocalipsei sfântului Ioan ca provenind de la „şcoala ioniană” de la Efes.

Titlul cărţii provine de la primele cuvinte ale ei: „Revelaţia lui Isus Cristos...” sau „apocalipsa lui Isus Cristos...” Termenul ”apocalipsa” din limba greacă se traduce prin „revelaţie”. În realitate Cartea Apocalipsului conţine o serie de revelaţii, aparent oculte, prin viziuni enigmatice şi spectaculare, făcute apostolului Ioan de către Isus Cristos.

Prin stilul său, cartea se înscrie în seria literaturii apocaliptice, gen literar iniţiat încă din perioada exilului din Babilon, cu profeţii Ezechiel, Ioel, Zaharia şi Daniel. Rolul acestui tip de literatură este de a trezi speranţa în timpurile de încercare. Ea se adresează mai ales acelei populaţii care găseşte în Dumnezeu singurul sprijin, singura mângâiere. Intervenţia lui însă nu va fi în timp, ci la sfârşitul timpului, când Dumnezeu va schimba totul şi va transforma totul din rău în bine. Această asigurare îşi are fundamentul în bunătatea lui Dumnezeu care a creat totul bine şi va conduce într-un final totul la bine. Mărturie stă lupta misterioasă a lui Dumnezeu cu forţele oculte ale răului din această lume. Dacă în această lume, cei care îl urmează pe Cristos sunt persecutaţi, este aşa pentru că şi el a fost persecutat, dar dacă el a triumfat înviind, şi cei care îl urmează, chiar dacă suferă sau sunt ucişi pentru credinţă, vor învia şi ei.

Dacă Cartea Apocalipsului se foloseşte de diverse imagini şi de un limbaj simbolic, aparent înspăimântător, o face pentru că acesta era un limbaj comun culturii apocaliptice cunoscute de cititorii iudei şi creştini. Apocalipsa pare să aibă un limbaj ermetic doar pentru cei care nu au citit restul Sfintei Scripturi. În Apocalipsă sunt cel puţin 500 de citate preluate în mod special din Vechiul Testament. Este ca o sinteză a întregii Sfinte Scripturi.

Cartea Apocalipsei sfântului Ioan are 22 de capitole, structurate astfel:- 1,1-3: prologul;- 1,4-3,22: septenarul scrisorii către Biserici;- 4,1-22,5: are o mai mare complexitate literară şi cuprinde cinci secţiuni: de introducere, a

sigiliilor, a trâmbiţelor, a semnelor şi cea conclusivă.- 22,6-21: epilog: profeţia este confirmată de înger, de profet, de Cristos şi, prin urmare,

trebuie respectată. Conţinutul cărţii ne determină să facem o precizare: Dumnezeu duce la împlinire planul de

mântuire pregătit şi prevestit de profeţii Vechiului Testament, plan care se împarte în două faze: planul de mântuire înfăptuit prin patima, moartea şi învierea lui Isus Cristos, mister care se realizează şi prin Biserică, prin sacramente, în special prin Euharistie, şi planul escatologic care se va realiza numai după victoria definitivă a lui Dumnezeu asupra răului, odată cu noua creaţiei. Principalii protagonişti în acest sens sunt: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi Biserica ca asociată.

Obiectiv:Convingerea că sfârşitul lumii înseamnă împlinirea ei.

Învăţătură:Pentru a fi înţeleasă mai bine, Cartea Apocalipsei are nevoie de câteva criterii generale de

lectură.Astfel avem simbolismul manifestărilor cosmice (cutremure, întunecarea soarelui, a lunii şi

a astrelor, căderea stelelor, incendii, inundaţii, cataclisme). Prin aceasta, autorul vrea să arate o intervenţie a lui Dumnezeu în lume pentru a schimba radical răul care există, pentru a-i salva astfel pe cei care cred în el.

Marile calamităţi (foamete, război, molime, boli) sunt prezentate cu un limbaj care indică o pedeapsă în genul calamităţilor din Egipt, pentru a indica eliberarea din capcanele răului.

Fiinţele însufleţite (oamenii şi animalele monstruoase) indică personajele istorice şi evenimentele istorice care au fost deja, dar datorită relevanţei lor sunt considerate repetitive, pentru că pot apărea oricând, mai ales ca pedeapsă.

Şi numerele au valoare simbolică. Ele descriu fie o realitate umană limitată şi măsurabilă, fie o realitate divină, care întrece orice măsură. Astfel, 7 indică totalitatea şi implinirea operelor lui Dumnezeu. Jumătatea lui 7, indică parţialitatea, timpul limitat şi scurt. Numărul 12 indică poporul lui Dumnezeu vechi şi nou, format pe baza celor 12 triburi ale lui Israel sau cei 12 apostoli ai lui Isus Cristos. Numărul 6 indică imperfecţiunea sau răutatea umană, cu referinţă în special la forţele ostile care intră la un moment dat în istorie. De trei ori repetată cifra 6 indică plinătatea răutăţii umane. Numărul 4 indică universalitatea pentru că face referinţă la cele patru puncte cardinale şi ca atare indică toate fiinţele create existente între aceste puncte. Numărul 1000 indică o cantitate nemăsurabilă şi incalculabilă. 144.000, deasemenea indică cantitatea nemăsurabilă.

Culorile au şi ele simbolismul lor particular, fiind inspirate din cultura orientală şi biblică. Albul indică apartenenţa la lumea divină. Roşul este culoarea fiinţelor care varsă sânge. Roşul purpuriu este cunoarea puterii imperiale şi tiranice. Negrul este culoarea morţii, pentru că locul de sub pământ unde stau morţii este întunecat. Verdele este culoarea maladiilor, a bolilor care îi termină pe oameni aşa cum se usucă iarba care, dimineaţa creşte, iar seara se usucă.

Aceste precizări vin să uşureze lecturarea acestei cărţi plină de atâtea surprize.

Practic:- Cum descriu alte religii sau confesiuni creştine sfârşitul lumii?- Poate cineva să fixeze cu exactitate momentul sfârşitului lumii? Ce a spus Isus Cristos

referitor la acest moment?- Cum vi se par materialele care vorbesc despre sfârşitul lumii?- Ce părere aveţi despre teoria: „Sfârşitul lumii, nu înseamnă distrugerea, ci împlinirea ei?”- Ce aţi face dacă în acest moment ar veni sfârşitul lumii?

Texte de referinţă:„Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate slujitorilor săi cele ce

trebuie să aibă loc în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui, slujitorul său Ioan, care a mărturisit că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. Fericit cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi ţin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape.” (Ap 1,1-3)

„După aceste lucruri am privit şi iată o uşă deschisă în cer şi glasul cel dintâi, pe care îl auzeam ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a zis: Urcă aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea. Deodată am fost răpit în Duh şi iată, un tron era în cer, iar pe tron şedea cineva. Iar cel ce şedea era asemănător la vedere cu piatra de jasp şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul. În jurul tronului se aflau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe tronuri şedeau alţi douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur.” (Ap 4, 1-4)

„Şi am văzut stând în picioare, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi între bătrâni, un Miel ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe pământ” (Ap 5,6)

Rugăciune:Doamne Isuse Cristoase, începutul şi sfârşitul a toate, tu eşti mântuirea noastră. A ta este

slava, şi putere, şi mărirea, în vecii vecilor. Amin.