INFORMAŢII SFATURI INTERVIURI

VIKTOR RÖTHLIN. CAMPIONUL EUROPEAN

CUM SĂ ÎŢI ALEGIPROGRAMELE DE ANTRENAMENT

TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE.E POSIBIL? MARATOANE...PUŢIN ALTFEL

INFORMAŢAA II SFATURI INTERVIURI

Nr. 5 (anul 2), toamna2011

alerg.ro ⁄ ⁄ 3

EDITORIAL4 Despre cifra patru!ACTUALITATE6 Nou record mondial la maraton!7 O alergare de 48 de oreMARATON11 Maraton la București13 Tot mai mulţi alergători15 Un traseu în circuit16 Din istoria Maratonului Internaţional BucureștiLA FEMININ20 „Îmi doresc să ajung la Olimpiadă”EXEMPLU22 Primul Maraton. Raiffeisen RunnersUMANITAR26 La maraton se face bineINTERVIU28 Röthlin. Campion europeanNUTRIȚIE33 Suplimente nutritive pentru alergătoriSĂNĂTATE34 Tinereţe fără bătrâneţe. E posibil?PRACTIC36 Programe de antrenament pentru maratonUTILE38 Product Review

ARTA FUGII40 GrizonoToane: Mașini de alergatPROFIL42 Gigi Preda, maratonistul atipic

cuprins

„Un om obișnuit care aleargă primul său maraton, dacă se satură de toată povestea și se lasă de alergat, scapă cu bine. Dar din momentul în care începe să se gândească la al doilea maraton, în fiinţa lui se declanșează fulgerătoare transformări ireversibi-le, sângele fierbe, tendoanele sfârâie și mușchii troznesc și, în scurt timp, se transformă într-un soi de andro-id alergător. Deși se aseamănă bine cu oamenii, ei pot fi ușor identificaţi: pe stradă merg repede, dar nu supă-raţi și grăbiţi ca omul care întârzie la serviciu sau încearcă să mai prin-dă deschis la Mega Image, ci veseli, depășind tot, traversând bulevarde-le în fugă. Iar atunci când văd o fată frumoasă încălţată cu adidași Mizu-no, ei își dau coate, râd, dar se uită la Mizuno”.

⁄ ⁄ toamna 2011 4

editorial

⁄ ⁄ toamna 20114

Redactor-editor: Marian ChiriacArt director: Alex SpineanuRedactori specializaţi: dr. Șerban Damian (nutriţie sportivă),Viorel Ghiţă-Grizon (narator), Cornelia David (reporter), Ruxandra Stănescu (interviu)Product Reviewer: CrazyFlowerFotografi i: Alex SpineanuCorectură: Ionela BădescuDocumentare: Matei CristianRevista „Alerg” este un proiect al Asociaţiei de Investigaţii Media în Balcani și al Ro Club Maraton.

Așteptăm orice comentariu, sugestie sau informaţie (text scris sau imagine) la adresa:

Toate drepturile de autor pentru articolele și fotografi ile publicate (cu excepţia celor unde este menţionat altceva) aparţin revistei „Alerg”. Reproducerea parţială sau totală se face numai cu acordul scris al redacţiei. Responsabilitatea pentru articolele și fotografi i-le publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Articolele publicate au un caracter exclusiv informativ. Revista „Alerg” nu poate fi făcută responsabilă pentru eventuale daune sau accidentări ale cititorilor în urma folosirii informaţiilor din revistă.

maricu13@gmail.com

www.alerg.ro

ISSN 2068 - 2832

de Marian ChiriacHai să ne jucăm puţin de-a nume-rologia. Dacă ar fi să dăm crezare misticii chinezești – desigur, consul-

tând doar manualele de popularizare a acestei arte – numărul 4 este considerat aducător de ghinion, deoarece pronunţia lui se aseamănă foarte mult cu cea a cuvântului „moarte”. Apoi, în Cabala iudaică, tot cifra 4 (în calitatea sa de multiplu al lui 2) prezice confl icte, certuri, dar reprezintă totuși și cele patru puncte cardinale.

La prima vedere, 4 nu este cea mai fastă cifră. Însă, cum se întâmplă mai mereu, în orice lucru rău se găsește întotdeauna și miezul a ceva bun.

Cam așa stau lucrurile și cu ediţia a 4-a (da, de aici interesul pentru această cifră) a Maratonului Internaţional București. De fapt, dacă includem aici și ediţiile anterioare ale maratoanelor organizate în capitală ajungem la ediţia a 16-a. Să mai spunem că și 16 este… 4 la pătrat?

Dar să revenim. Așadar, ediţia din acest an a Maratonului Internaţional București - Raiffeisen Bank (ca să folosim denumirea ofi cială) stă sub semnul cifrei 4. Și după ce turnură luaseră lucrurile la un moment dat, se părea că maratonul nostru ar fi urmat să se desfășoare sub auspicii nefaste.

Mai exact, cu puţin timp înainte de start, a trebuit să fi e schimbat traseul de alergare, pentru că zona tradiţională de desfășurare de până acum – Piaţa Constituţiei, Palatul Parlamentului, pe lângă centrul vechi, Calea Victoriei – devenea interzisă din cauza desfășurării unei importante întâlniri politico-militare. Nu e cazul să mai zic ce dureri de cap a dat organizatorilor acest lucru și câte emoţii micii dar inimoasei comunităţi de alergători din România. Umblă după noi aprobări, unde se va alerga în cele din urmă, au fost mult timp preocupările presante pentru maratoniști și organizatori.

În cele din urmă s-a găsit o soluţie și acum noul traseu (despre care puteţi afl a amănunte în revistă) trece tot prin centrul Bucureștiului, însă printr-o zonă cu mai puţine obiective

turistice clasice, dar cu mai multe urme – tot interesante - ale fostului regim comunist: blocuri înșirate ca pe aţă, fântâni arteziene, magazinul Unirea, recent renovata Bibliotecă Naţională etc. În plus, se va alerga destul de mult pe malul Dâmboviţei. Acum nu poţi să nu iei de bună semnifi caţia cabalistică a cifrei 4: ceea ce părea dezastruos la început (dacă și unde se va alerga?) poate să însemne de fapt o lărgire a perspectivei asupra Bucureștiului.

Dar să vedem ce mai conţine revista Alerg nr. 5 (nu, de data asta nu mai e vorba de cifra 4!). După cum am spus, cel mai mult vorbim despre MIB, prezentând informaţiile de bază, statistici, un istoric, proiectele umanitare asociate etc.

Ar fi apoi două interviuri, cu doi cam-pioni. Primul, elveţianul Viktor Röthlin, este campionul european la maraton. Apoi, Daniela Cârlan este campioana naţională, tot în proba celor 42.195 km. Deși poveștile lor sunt destul de diferite, amândoi vorbesc cu

pasiune despre alergare și dorinţa de a face performanţă. Pentru amândoi, obiectivul principal este Olimpiada de anul viitor.

Altfel, și acest număr al revistei Alerg con-ţine rubrici deja obișnuite. „Dosarul” abordea-ză un subiect legat de nutriţie, respectiv care sunt principalele suplimente pentru alergători. Rubrica „Practic” trece în revistă modalităţi de a alege cele mai bune programe de antrena-ment. „Portret” îl prezintă pe Gigi Preda, un alergător atipic (veţi vedea de ce), dar care e printre puţinii participanţi la toate ediţiile de până acum ale maratonului București. Iar anul acesta va bifa al 25-lea său maraton.

Să nu uităm, desigur, nici tradiţionala rubrică GrizonoToane, unde – cu umor și ironie, ca întotdeauna -, Viorel Ghiţă scrie despre… mașinile de alergat.

Cum în revista de faţă vorbim și povestim atât de mult despre alergare, nu ne mai rămâne astfel decât să vă îndemnăm… să alergaţi. Să aveţi spor.

Grafi că de Joaquim Hock www.joaquimhock.blogspot.com

Despre cifra patru!

⁄ ⁄ toamna 2011 6

actualitate

Știri despre alergare pe www.alerg.ro

Cinci din șase. Adică numărul de medalii obţinute de atleţii kenyeni în probele de maraton din cadrul Campionatului Mondial de Atletism desfășurat în Dauegu (Coreea de Sud). Pe

o căldură sufocantă și cu umiditate ridicată, kenyanca Edna Kiplagat (31 ani) a reușit să ter-mine proba într-un timp de 2h:28min:43sec, devansându-le pe compatrioatele sale Priscaah Jetoo (2h:29min:0sec) și Sharon Cherop (2h:29min:14sec). Victoria lui Kiplagat nu este o mare surpriză, ea fi ind favorita competiţiei din perspectiva timpilor obţinuţi în acest an.

La masculin a câștigat kenyanul Abel Kirui (2h:07min:38sec, cel de-al doilea timp din isto-ria CM), care a fost urmat de un compatriot, Vincent Kipruto (2h:10min:06sec) și de etiopianul Feyisa Lilesa (2h:10min:32sec). Aici merită menţionat că românul Marius Ionescu a avut o comportare meritorie în fi nală, clasându-se pe locul 13, cu timpul de 2h:15min:32sec.

Nou record mondial la maraton!

Berlinul e un loc foarte bun pentru

recorduri. Pe 25 octombrie, kenyanul Patrik Makau a reușit în cadrul maratonului desfășurat în capitala Germaniei să realizeze un nou record mondial: 2h:03min:38sec. Timpul e cu 21 de secunde mai bun decât precedentul record deţinut de etiopianul Haile Gebreselassie.

Makau are 26 de ani (e născut pe 2 martie 1985) și nu e chiar un necunoscut, el câștigând anterior mai multe competiţii importante din Europa și deţinând totodată al treilea timp mondial la semi-maraton (58min:52sec).

Kenyanul a dominat categoric cursa, deși la Berlin a fost prezent și Gebreselassie, care își propusese să câștige și implicit să obţină un timp care să îi permită califi carea la Olimpiadă.

Numai că Makau a fost irezistibil. A înce-put cursa foarte tare, trecând de jumătatea traseului în 61min:43sec. Pe la km 27, pe când era secondat de Haile, a început chiar să se joace, decizând să alerge în zig-zag pentru a-l deruta pe etiopian. „Aveam multă energie și am vrut să îl obosesc pe Haile. El vroia să se folosească de mine pentru a sta în cursă, în timp ce eu vroiam să alerg singur. Așa că am început să fac zig-zag, iar Haile m-a urmat. La un moment dat l-am pierdut

însă”, a declarat Makau la terminarea cursei. „Împăratul”, așa cum i se mai zice lui

Haile Gebreselassie, avea să abandoneze, puţin după km 27. Apoi Makau a lansat un sprint devastator, pe care a reușit să îl menţi-nă câţiva kilometri buni, încetinind pe fi nal.

Ediţia din acest an a maratonului de la Berlin marchează indiscutabil sfârșitul unei ere: cea a dominaţiei lui Gebreselassie. Etiopianul, care anul viitor va împlini 39 de ani, pare dispus să nu renunţe la luptă, declarând că își propune în continuare să participe la Jocurile Olimpice de la Londra. Rămâne de văzut dacă va mai putea ţine pasul cu lupii tineri, atleţii kenyeni.

Și ca un amănunt de culoare. Makau, a cărui soţie așteaptă al doilea copil, a declarat că dacă acesta va fi băiat îi va pune numele Berlin.

Sunt femeilediscriminate?Nemulţumiri și dispute s-au iscat în lumea

atletismului după ce, la mijlocul lunii septembrie, Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF) a schimbat regulile de recunoaștere a recordurilor mondiale la maraton, relatează BBC.

Astfel, cel mai bun timp realizat vreodată (2h:15min:25sec), cel al britanicii Paula Radcliffe, nu mai este acum record mondial feminin deoarece a fost realizat într-o cursă la care au participat și bărbaţi. Radcliffe rămâne însă deţinătoarea celei mai bune performanţe mondiale (cu timpul menţionat mai sus), dar și deţinătoarea recordului mondial, deoarece tot ea a reușit un 2h:17min:42sec, în anul 2005, într-o cursă exclusiv feminină.

Radcliffe a fost cea mai rapidă femeie în proba de 42.195 km cu ocazia maratonului de la Londra, din 2003.

IAAF a modifi cat regulamentul stabilind ca numai timpii realizaţi în cursele feminine de maraton să fi e validaţi ca recorduri mondi-ale, încearcând astfel reducerea impactului pe care îl are folosirea de „iepuri” (pacemakers) bărbaţi în timpul competiţiilor mixte.

Decizia IAAF a provocat protestele celor mai importante asociaţii de maraton, care au apreciat-o ca fi ind „injustă”. „Decizia nu e în fa-voarea alergărilor pe șosea. Noi vom recunoaște în continuare vechiul record, dar dorim să avem și o discuţie cu IAAF în acest sens. Cum majori-tatea curselor sunt mixte, nerecunoașterea celui mai bun timp crează confuzii și nu e în spiritul acestui sport”, menţionează asociaţiile World Marathon Majors și AIMS.

Kenyenii domină tot

alerg.ro ⁄ ⁄ 7

actualitate

A pornit în alergare vineri 12 august, la ora 10 de dimineaţă. Și a încheiat această

cursă insolită exact două zile mai târziu. Ultra-maratonistul Șerban Chiurlea este primul aler-gător român care reușește să ducă la bun sfârșit un proiect de asemenea anvergură, reușind să parcurgă în alergare circa 256 de kilometri.

Cursa s-a desfășurat în parcul Herăstrău din București, Chiurlea parcurgând succesiv un circuit lung de circa 1 km, cu scurte opriri, pentru hidratare și alimentare, cam la fi ecare 5 km. A făcut pauze mai lungi, de circa 30 minute – o oră,

O ALERGARE DE 48 DE OREdupă primele 12 ore de alergare.

O bună parte din timp a alergat alături de prieteni și colegi alergători, care au încercat să îl susţină. La fi nal au fost ceva aplauze, șampanie, fotografi i, dar mai ales multă bucurie. Pe blogul personal Șerban Chiurlea avea să scrie: „Am fost

susţinut de atîta lume pe durata acestei încercări, încît consider că fi ecare kilometru din cei 256 se datorează numai și numai gîndurilor bune care mi-au fost trimise de către prieteni.Vă mulţu-mesc mult. Un capitol deosebit din viaţa mea”.

Șerban Chiurlea e indiscutabil ultra-ma-ratonistul român cu cea mai mare experienţă și cu palmaresul cel mai bogat. Dar e și un deschizător de drumuri, un pionier al ultra-maratoanelor de la noi.

A alergat în locuri unde alţi alergători români nu au ajuns încă sau, totodată, a avut

iniţiative în premieră pentru România: o alergare de 24 de ore (când în 2010 a alergat singur circa 157 de km), parcurgerea Crestei Făgărașului sub 20 de ore, traversarea în alergare a României, de la est la vest (822 km în 14 zile, în echipă) etc.

A spus-o frumos la un moment dat: „pentru mine, alergarea extremă e o experienţă care îmi sporește iubirea din sufl et”. Și nu e nimic fals în aceste cuvinte. Șerban Chiurlea e unul dintre acei oameni care – deși, evident, îţi folosesc picioarele - aleargă întâi de toate cu mintea și cu sufl etul și care pune pasiune și dragoste în ceea ce face.

⁄ ⁄ toamna 2011 8

�§Sportivii români au obţinut rezultate foarte bune la Campionatele Mondiale de Alergare Montană desfășurate pe 11 sep-tembrie în Albania. Astfel, junioara Denisa Dragomir s-a clasat pe locul 3 la individual, în timp ce echipa de fete (din care au mai făcut parte Laura Popescu și Alina Dan) a cucerit medalia de argint. Și echipa de juniori a obţinut o clasare bună, locul 4 respectiv. În proba seniorilor, Ionuţ Zincă s-a clasat pe locul 7 din 131 de participanţi.

�§Clujeanul Zsolt Kovacs a reușit, duminică 14 august, să străbată în alergare creasta Făgărașului în circa 15 ore și 30 de minute. Performanţa lui este cu atît mai lăudabilă cu cît a parcurs de unul singur acest traseu de circa 85 de km și cu 6.800 metri diferenţă de nivel cumulată. S-a mai alergat creasta Făgărașului în ritm susţinut, un record neofi cial în acest sens fi ind deţinut anterior, din 18 iulie 2009, de echipa Șerban Chiurlea-Dan Lixandru cu circa 20 de ore.

�§Maratonul Piatra Craiului – Salomon, desfășurat pe 1 octombrie, a fost ultima etapă din cadrul Cupei Maratoanelor Montane. Competiţia a fost câștigată la femin de către Dana Marin și la masculin de către Adi Bostan. Ei sunt, în același timp, și câștigătorii primei ediţii a Cupei Maratoanelor Montane, circuit care include cele mai importante cinci alergări de munte din România (EcoMaraton Moieciu, Hercules Maraton, Maraton 7500, Ciucaș Trail Running și Maraton Piatra Craiului).

Cei mai buni alergători montani din România, în anul 2011:

FEMIN1. Dana Marin2. Diana-Maria Văsâiac3. Andreea Dan

MASCULIN1. Adi Bostan2. Ion Neagoe3. Viorel Pălici

Performanţe autohtoneactualitate

maraton

⁄ ⁄ vara 2011 10

Maratonul Internaţional București - Raiffeisen Bankpune și în acest an capitala României pe harta competiţiilor

atletice importante, promovând alergarea, sentimentul

apartenenţei la o comunitate, un mod de viaţă sănătos dar

și ideea depășirii de sine.

Maratonul Internaţional București - Raiffeisen Bankh t tiţiilor

ș

Maraton la BUCUREȘTI

Este a patra toamnă consecutivă în care Bucureștiul devine gazdă a unui maraton internaţional.

Acum, în octombrie, Maratonul Internaţional București – Raiffeisen Bank, așa cum este denumirea sa ofi cială, schimbă pentru o zi faţa orașului.

Centrul capitalei – iar anul acesta cen-trul s-a mutat în Piaţa Alba Iulia - se umple de la prima oră a dimineţii. Mii de oameni îmbrăcaţi sportiv, emoţionaţi, energici, nerăbdători se pregătesc să ia startul într-o cursă care se va transforma într-o experien-ţă greu de uitat.

Maratonul e o lume special pentru alergători. Pe durata sa, pentru câteva ore bune, alergătorii se luptă cu durerea, speră, transpiră, zâmbesc, poate chiar plâng.

Pentru ei, alergarea e ca o formă de negare a ritmului obișnuit de viata. Pentru majoritatea, participarea la o competiţie de maraton (chiar dacă nu aleargă distanţa celor 42,195 km) e un cutremur fi zic și psihic care îi scoate din amorţeală, îi pune în mișcare, le declanșează orgoliul (pentru că vor să câștige sau, cel mai important, să se învingă pe sine), îi învaţă să renunţe la scepticism (o să reușesc, se poate!) și la lipsa de încredere.

Cine vrea să alerge are de unde alege la Maratonul Internaţional București – Raiffeisen Bank.

Există două probe competitive: cursă de maraton (42,195 km) și cea de semi-maraton (21 km). La acestea participă doar persoanele bine antrenate, care au experienţa alergărilor lungi și a antrenamentelor susţi-nute. Pentru ei, chiar dacă nu sunt sportivi de performanţă, participarea la maraton și mai ales terminarea cursei, sau chiar a celei de semi-maraton, reprezintă dovada că pot să-și depășească limitele, să-și realizeze cele mai îndrăzneţe vise.

Pentru „corporatiști” și nu numai, oricum pentru persoanele care nu sunt tocmai obișnuite cu efortul fi zic constant și sunt mai puţin antrenate, există „cursa de ștafetă”, percepută atât ca o competiţie, cât și ca o nouă identifi care cu valorile companiei la care muncesc, cumva pe ideea de team building. Se aleargă în echipe de câte patru persoane, fi ecare câte 10.5 km.

Persoanele cel mai puţin antrenate se pot înscrie în „cursa populară” (un cros de 3,5 km), iar copiii au la dispoziţie cursa de 1 km, prilej de-o întrecere, ca într-o joacă, răsplătită cu premii și distracţie. Există și „Cursa scaunelor cu rotile”, destinată persoanelor cu dizabilităţi fizice, o provocare și o ocazie unică de a-și demonstra forţa psihică și puterea de a-și depăși limitele.

Să tot alergi.

DE CE SĂ ALERGI LA BUCUREȘTI § COMPETIŢIA DE MARATON ARE LOC ÎN OCTOMBRIE, O LUNĂ CU CLIMĂ BLÂNDĂ, CU VREME ÎN GENERAL STABILĂ

§ TRASEUL ESTE UNUL PLAT, ÎŢI PERMITE SĂ REALIZEZI UN RECORD PERSONAL

§ ALERGAREA SE FACE ÎN CIRCUIT. ASTA NU PLACE TUTUROR, ÎNSĂ E O CURSĂ CARE DUCE LA ÎMPRIETENIREA ALERGĂTORILOR

§ SE ALEARGĂ PRINTR-O ZONĂ INTERESANTĂ A CAPITALEI, CU MULTE OBIECTIVE TURISTICE

§ E O COMPETIŢIE ACREDITATĂ INTERNAŢIONAL

maraton

alerg.ro ⁄ ⁄ 11

⁄ ⁄ toamna 2011 12

maraton

alerg.ro ⁄ ⁄ 13

2008MARATON MASCULIN1. Maundo Francis Muendo - Kenya - 2h:15min:48sec2. Machichim Nixon Kiproech - Kenya - 2h:15min:47sec3. Errebbah Mostafa - Italia - 2h:16min:16secMARATON FEMININ1. Valentina Delion - România - 2h:49min:49sec2. Adriana Istudora - România - 2h:55min:51sec3. Ana Hecico - România - 2h:58min:24sec

2009MARATON MASCULIN1. Yator Erik Chemboi - Kenya - 2h:20min:35sec2. Kioko John Musila - Kenya - 2h:21min:04sec3. Mibei James Kiprop - Kenya - 2h:21min:28secMARATON FEMININ1. Daniela Cârlan - România - 2h:44min:49sec2. Paula Todoran - România - 2h:51min:32sec3. Nicoleta Alina Petrescu - România - 2h:52min:23sec

2010 MARATON MASCULIN1.Koech Duncan - Kenya - 2h:13min:54sec2.James Kheruiyot - Kenya - 2h:15min:28sec3.Katio John Maluni - Kenya - 2h:18min:37secMARATON FEMININ1.Sviatlana Kouhan - Belarus - 2h:35min:07sec2.Bekele Belaynesh Jida - Etiopia - 2h:39min:43sec3.Oxsana Kuzmicheva - Rusia - 2h:46min:54sec

maraton

Am convingerea că românii în general și bucureștenii în special au nevoie de un maraton. Noi ne-am

propus să adunăm în jurul unor astfel de evenimente sportive populare pe toţi oamenii dornici să adopte un stil de viată sănătos”, este opinia des exprimată de către Valeria Răcilă van Groningen, președinta Bucharest Running Club, asociaţie care se ocupă de organizarea Maratonului Internaţional București.

Ca fostă sportivă de performanţă și aler-gătoare de curse lungi, Valeria Răcilă a ţinut ca Bucureștiul să aibă o astfel de competiţie. „Alergând, nu doar te menţii în formă fi zică, ci și lași în urmă toate gândurile negative, toată oboseala mentală acumulată în timpul zilei și devii mult mai stăpân pe tine”.

Acest lucru au început să îl manifesteze evident și tot mai numeroșii români (dar și străini, din circa 20 de ţări anual) care au participat la ultimele ediţii ale Maratonului Internaţional București. Cifrele din grafi cul alăturat, care pre-zintă evoluţia numărului de alergători la probele

Tot mai mulţi alergătoricompetitive, sunt mai mult decât elocvente. Numai la maraton, spre exemplu, cifra alergă-torilor s-a dublat în fi ecare an. La semi-maraton sau ștafetă creșterile sunt mai puţin evidente, dar oricum considerabile. E drept că Bucureștiului încă nu se compară cu marile curse de maraton ale lumii, unde aleargă mii și mii de concurenţi, dar totuși trendul este ascendent.

Importante sunt și cifrele care arată evoluţia numărului total de participanţi la toate cursele din cadrul competiţiei Maratonul Internaţional București. Astfel, în 2008 au fost circa 2500 de participanţi la cursele compe-titive și crosuri, un an mai târziu numărul a urcat la aproape 4000, pentru ca în 2010 să se apropie de 5000 de persoane. Anul acesta, aproape sigur, va fi depășită această cifră.

Valoarea unei curse de maraton este dată, totodată, și de timpii obţinuţi de câștigători. Iar aici, Bucureștiul chiar nu are de ce să se rușineze, în comparaţie cu alte curse de tradiţie. Tabelele de alături sunt elocvente în acest sens.

⁄ ⁄ toamna 2011 14

alerg.ro ⁄ ⁄ 15

maraton

În ultimii trei ani, Maratonul Inter naţio nal București a avut punctul de start în faţa Palatului Parlamentului. Nu doar că spaţiul

generos din zonă era tocmai bun pentru găzdui-rea unui eveniment de asemenea anvergură, dar conta și faptul că locul de start și de fi niș erau în apropierea unui obiectiv turistic important.

Anul acesta, însă, din cauza unor evenimen-te politico-militare, mai exact găzduirea unui summit NATO, a trebuit ca „inima” maratonului să fi e mutată în altă parte. În cele din urmă, după ceva emoţii și sufi cientă agitaţie, zona de găzduire a fost mutată în Piaţa Alba Iulia. Tot zonă centrală, tot în apropierea unor obiective turistice, dar acum – spre deosebire de anii tre-cuţi - traseul trece mai mult prin apropierea unor cartiere de locuit și a unor spaţii în construcţie.

Oricum, rămân destul de multe locuri inte-resante de privit cu coada ochiului, în alergare. Încă de la start, cursa permite o panoramă amplă asupra bulevardului central ce duce la Palatul Parlamentului, cu blocuri uriașe, clădiri de birouri sau instituţii importante (Biblioteca Naţională, Tribunalul) pe o parte și cealaltă.

Apoi, din apropierea magazinului Unirea, traseul o ia pe cheiul Dâmboviţei, intrând într-o zonă pitorească a capitalei, cu mai multe clădiri mai vechi, blocuri ori șantiere în construcţie.

Dar să vedem care sunt detaliile curselor (vezi și harta alăturată):

Cursa Populară Gillette (3,5km): se pornește pe partea interioară a traseului, până la primul semafor către Unirea, punct de întoarcere, intersecţia cu Lucian Blaga înapoi pe Bd. Unirii către Piaţa Alba Iulia, intrare pe Bd Burebista (200m), întoar-cere la rond Alba Iulia spre dreapta pe Bd Decebal, până la intersecţia cu Mihai Bravu, întoarcere la trecerea de pietoni de pe Bd Decebal, înapoi pe Bd Decebal până la rond Alba Iulia, Finish – se intră pe poarta pe interiorul pieţei.

Cursa Competitivă: start Pţa Alba Iulia, se pornește pe partea exterioară a traseului, se continuă până la intersecţia Bd Unirii și Bd Brătianu, se întoarce la stânga pe

Splaiul Unirii pe pod, și se continuă până la intersecţia cu Mihai Bravu, unde se întoarce înapoi pe Splaiul Unirii , se face stânga la Pasajul Mărășești pe Bd Mircea Vodă, apoi dreapta pe Bd Unirii până la Piaţa Alba Iulia, se continuă pe Bd Burebista 200 m, apoi dreapta pe Bd Decebal până la intersecţia cu Mihai Bravu, întoarcere la trecerea de pie-toni de pe Bd Decebal, înapoi pe Bd Decebal și se continuă pe Bulevardul Unirii.

Pentru maraton acest traseu se repetă de 4 ori. Pentru semi-maraton: două tururi. Finish - Piaţa Alba Iulia, pe interiorul pieţei.

Crosul Copiilor: start Piaţa Alba Iulia, pe Bd Unirii, întoarcere la intersectia cu Lucian Blaga. Finish – Piaţa Alba Iulia. 500mX2 = 1km.

UN TRASEU ÎN CIRCUIT

⁄ ⁄ toamna 2011

de Silviu DumitrescuPrivind înapoi cu nostalgie, îmi amintesc momente trăite cu vreo 12 – 19 ani în urmă, când

Maratonul Internaţional București, părintele Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon de astăzi se desfășura în condiţii greu de imaginat astăzi.

Eram doar o mână de oameni care ajungeam câteodată să lungim ziua de lucru până la 18 – 20 de ore! Nu reușeam să

Din istoria Maratonului International Bucuresti

⁄ ⁄ toamna 2011

asigurăm întreruperea trafi cului decât în mică măsură, iar fondurile pe care reușeam să le strângem de la sponsori pentru organizarea unui maraton internaţional au ajuns o singură dată la 20.000 de dolari. În rest, au fost ediţii în care am avut la dispoziţie doar vreo 5.000 de dolari. Cu acești bani trebuia să asigurăm tricourile, premiile, arbitrii și să acoperim o mulţime de alte cheltuieli, pe care uneori le rezolvam doar prin bunăvoinţa celor la care apelam.

Iar pentru a câștiga simpatia participanţi-lor străini – era doar în joc prestigiul de bune gazde câștigat de-a lungul anilor – fi ecare delegaţie era întâmpinată de la aeroport. În plus, le puneam la dispoziţie programe speciale de vizitare a Bucureștiului, iar după concurs se organizau excursii la Poiana Brașov și Castelul Bran.

Dar istoria se scrie pe documente... Iată câteva fragmente dintr-un articol apărut în revista Ils de France, unde Bernard Niveau povestește despre zilele petrecute de un grup de francezi participanţi la Maratonul Internaţional București din anul 1993:

„După două ore de zbor, am ajuns la București. Am fost primiţi la aeroport de către Andrei (Andrei Nourescu, actualul ga-zetar sportiv – n.a.). Aventura începe (în acele timpuri mulţi socoteau o vizită în România drept o adevărată aventură). Autobuzul ne duce la Hotelul Olimpicilor, situat într-un complex gigantic folosit de numeroși sportivi. Am putut să întâlnim pe micuţele gimnaste ale echipei române. Aici se antrena altădată Nadia Comăneci.

Vineri am vizitat orașul ghidaţi de Duro, președintele Asociaţiei Române de Căi Ferate și de Monica, o foarte încântătoare tânără. Am fost foarte impresionaţi de palatul construit de Ceaușescu, imensă clădire, astăzi neocupată, o nebunie măreaţă totuși”.

„Diplomă și maieu ne-au fost date la fi niș. Am făcut un timp mediocru: 4 ore, dar nu contează, pot spune că am participat la maratonul Bucureștiului”.

„Duminică, la ora 9, am plecat - cu un minibus pus la dispoziţie de societatea Hertz, sponsor al Maratonului -, spre munţii Carpaţi, aproape de Brașov. Voiajul a durat două ore, fi ind desfășurat într-o ambianţă simpatică graţie Elenei și lui Dominique, care au animat asistenţa cu cântecele lor. Hotelul a fost mai confortabil decât cel din București. Aici se an-trenează campionii olimpici români. După o odihnă bună, am făcut o plimbare pe munte, ajungând până pe la 1800 metri altitudine”.

„În timpul nopţii, spre ora 3, trezit de lă-tratul câinilor, mă ridic să mă uit pe fereastră și văd o ursoaică cu puiul ei, care făceau turul hotelului. M-am întrebat ce m-aș fi făcut dacă m-aș fi întâlnit faţă în faţă cu ea”.

”Dimineaţă am vizitat repede Brașovul și am plecat spre București. Pe drum am luat masa la un mare restaurant. Seara, dineu de

maraton

16

alerg.ro ⁄ ⁄ 17

despărţire cu Silviu și Georgette Dumitrescu, cu Monica, care s-au ocupat de noi. Am făcut schimb de cadouri și am degustat vodcă moldovenească”.

„Un super voiaj pe care nu-l vom uita. Mulţumim lui Silviu, Georgette, Elenei, Monicăi, Lidiei și tuturor celorlalţi pentru primirea călduroasă”.

Și iată acum și conţinutul unui fax primit din Londra pe data de 12 octombrie 1998: ”Multe, multe mulţumiri pentru cel mai frumos weekend!!! Aţi muncit cu toţii mult ca să asiguraţi perfecţiune acestei acţiuni, în toate sensurile.

Grupul nostru de alergători a mai luat parte înainte la maratoane din Franţa, Germania, Olanda, Polonia, Cehoslovacia,

Finlanda, Islanda, Italia, Danemarca, Suedia, Ungaria și bineînţeles în Anglia, dar organiza-torii maratonului românesc au fost de departe cei mai prietenoși, cei mai drăguţi și cei mai generoși din câte am putut cunoaște noi.

Multe mulţumiri domnului Primar pentru recepţia pe care ne-a oferit-o după Maraton. Apreciem, de asemeni, eforturile enorme făcu-te de Dvs. ca să ne simţim bine în ţara Dvs.

Vom scrie în două reviste engleze – Runners World și Today’s Runner, ca să se știe ce momente excelente am petrecut în România și cu speranţa că pe viitor vor publica și ei despre cât de bun este Maratonul Bucureștiului.

Sper că într-o zi vom avea prilejul de a ne reîntoarce în ţara Dvs.

Încă o dată, multe mulţumiri, David Milnes”.Prin organizarea primelor ediţii ale

Maratoanelor București am arătat încă o dată că lipsa banilor poate fi înlocuită cu muncă și mult, mult sufl et.

Silviu Dumitrescu este antrenor emerit de atletism și organi-zator al primelor ediţii ale Maratonului Internaţional București. Fotografi ile, care documentează momente de la primele maratoane organizate în București în anii 1990, provin în cea mai mare parte din arhiva autorului.

⁄ ⁄ toamna 2011 18

antrenament

GreșeliÎţi place să alergi, te antrenezi, îţi faci calcule pe hârtie și îţi monitorizezi antrenamentele, dar uneori constaţi că la maraton alergarea devine o altă „mâncare de pește” și nu-ţi explici de ce socoteala de acasă nu se potrivește cu ceea ce tu anticipai pentru un concurs. Hai să vedem cele mai frecvente greșeli care se fac în competiţii și un posibil „antidot” pentru fiecare.

competiţii

1. STARTUL CU VITEZĂ PREA MARECei mai mulţi alergători au cel puţin o

experienţă legată de un început de cursă când s-au simţit atât de plini de energie la primii kilometri parcurși și și-au depășit propriul ritm, numai ca spre fi nal să se simtă exte-nuaţi. Problema este că dacă începi prea în forţă, îţi vei utiliza prea rapid energia stocată și adrenalina dată de participarea în compe-tiţie, iar mușchii vor obosi mult prea repede, apărând senzaţia de oboseală și extenuare către fi nalul cursei.Soluţii: �§Planifi că-ţi să parcurgi primul kilometru mai încet decât pe ultimul. Trebuie să ţii cont de faptul că pentru fi ecare secundă alergată prea repede în prima jumătate a cursei, vei pierde în a doua jumătate dublul acelui timp. �§Încearcă să iei startul din zona cea mai potrivită pentru tine. Nu te așeza pe aceeași linie de start cu alergători prea rapizi, căci cel mai probabil vei încerca să ţii ritmul cu ei. �§Începe cursa într-un ritm confortabil și uită-te la cronometru în dreptul semnului aferent primului kilometru. Dacă ţi-ai depășit ritmul anticipat, atunci încetinește. �§Obișnuiește-te să-ţi faci antrenamentele cu debuturi lente.

2. PORŢI ÎMBRĂCĂMINTE ȘI ÎNCĂLŢĂMINTE NOIUnii alergători consideră că o pereche

nouă de pantofi de alergare le va aduce noroc sau le va da un spor de încredere în ziua competiţiei. Deși s-ar putea să te simţi bine în ei, chiar după ce îi încerci, o pereche nouă de pantofi te poate roade sau irita de îndată ce începi să alergi.

de evitat la

alerg.ro ⁄ ⁄ 19

antrenament

Soluţia: "Nimic nou în ziua competiţiei" ar trebui să fi e un slogan pentru orice alergător. Bazează-te pe echipamentul preferat, înde-lung folosit și despre care știi că e confortabil.

3. STARTUL ÎN ZONA GREȘITĂ Regula de bază a poziţionării pe linia

de start este următoarea: alergătorii mai rapizi în faţă, cei mai lenţi în spate. Cu toate

acestea, unii alergători se poziţionează mult prea în faţă, și asta îi face să înceapă într-un ritm care este mult prea rapid pentru ei (vezi greșeala 1). Alţii însă încep mult prea din spate și ajung să „înoate” printr-o mulţime de alergători mai puţini rapizi. Soluţia: Dacă estimezi că vei fi mai rapid decât majoritatea alergătorilor, atunci poziţionează-te cât mai în faţă. Dacă ești un alergător lent, atunci treci în spate.

4. FĂRĂ ÎNCĂLZIREA NECESARĂ Când alergi într-o competiţie de maraton,

corpul tău are nevoie de o încălzire adecvată. Aceasta este cu atât mai importantă cu cât vei alerga pe vreme friguroasă. O bună sesiune de încălzire îţi va dilata vasele sangvine, ceea ce va asigura mușchilor tăi o bună aprovizionare cu oxigen; va duce, de asemenea, la creșterea temperaturii mușchilor până la cea care asigură fl exibilitatea și efi cienţa lor optimă. Crescându-ţi treptat ritmul cardiac, încălzirea reduce stresul la care este supusă inima atunci când începi cursa propriu-zisă.

Soluţia: Fă o încălzire mai intensă înain-te de orice cursă mai scurtă de 8 km. Pentru cursele mai lungi, încearcă o alergare ușoară de 10 minute înainte de a te alinia la start.

5. ALIMENTAŢIA ȘI HIDRATAREA NEADECVATE Mulţi alergători începători mănâncă prea mult

înaintea cursei. Au auzit de noţiunea de „încărcare cu carbohidraţi” și se gândesc că trebuie să acumuleze mult mai mulţi carbohidraţi și calorii în noaptea de dinaintea întrecerii. La cealaltă extremă, se afl ă alergătorii cărora le este teamă să mănânce orice înainte de competiţie, de teamă că vor avea crampe sau tulburări gastrointestinale. Aceștia vor ajunge, cel mai probabil, să se forţeze să termine cursa, deoarece către fi nal își vor fi consumat deja toate rezervele de energie. Soluţia: Dacă întrecerea este de 10 km sau mai puţin, nu vei avea nevoie de încărcare cu carbo-hidraţi în ziua de dinainte. Dar nu ar trebui să sari peste micul dejun. Altfel, pentru maraton, mănâncă o masă cu cel puţin o oră înainte de start. Alege ceva ce conţine mulţi carbohidraţi și puţine grăsimi, fi bre și proteine. Câteva exemple: o chifl ă cu puţin gem și unt și o banană; iaurt și pâine prăjită; o banană și un baton de cereale; un bol de cereale și o cană de lapte. Atenţie la lactate! Nu orice organism tolerează orice lactat înainte de efort. Evită alimen-tele cu multe grăsimi și fi bre, deoarece pot crea tulburări gastrointestinale. Bea circa 0,5 l de lichid necarbogazos cu cel puţin o jumătate de oră înainte de start pentru o bună hidratare a organismului.

⁄ ⁄ toamna 2011 20

„Îmi doresc săajung la Olimpiadă”

E greu de comunicat cu Daniela Cârlan, căci e o ardeleancă deloc vorbă-reaţă. În schimb, e tare serioasă, pune suflet în tot ceea ce face și are două mari pasiuni: familia și alergarea. Campioană naţională la maraton în ultimii doi ani, Daniela nu vrea să se oprească aici. Visul ei – despre care, evi-dent, nu vorbește cu toată lumea – e să ajungă anul viitor la Jocurile Olimpice de la Londra.

Daniela Elena Cârlan�§Născută pe 18 septembrie 1980, Sibiu�§Înălţime: 1.63m�§Greutate: 46 kg

Alerg: Deși în ultimii ani ţi-ai legat cariera sportivă de maraton și de alergările lungi, știu că ai încercat mai multe probe atletice. Cum ai debutat însă că alergătoare?

Ca orice copil, am fost selecţionată în școala generală de către doamna Delia Bădescu. Însă, la început, pe mine nu m-a ales. Dar eu vroiam să fac sport, așa că nu m-am lăsat, mă duceam la antrenamente. În câteva luni am ajuns cea mai bună din grupa dumneaei, pentru că mi-am dorit foarte mult asta. Din 1992, de când pot spune că practic atletismul, am făcut toate probele: lungime, garduri, cros. Din 1994 până în 2005 am făcut proba de marș, la care am avut cele mai bune rezultate. Am fost vicecampioană eu-ropeană în 1999 și medaliată la Cupele Europene și Mondiale de Seniori, cu echipa. Și tot la proba de marș am participat la Olimpiada din 2004, la Atena. Dar apoi am renunţat la marș.

Alerg: De ce?Întâi de toate pentru că se câștiga foarte

puţin, din punct de vedere fi nanciar. La marș nu sunt atâtea concursuri, cum sunt

la feminin

Cârlan:

alerg.ro ⁄ ⁄ 21

la feminin

de exemplu maratoanele. La marș sunt cinci concursuri mari și late în toată lumea, la care vin mereu cei mai buni. Și apoi nici nu îmi mai plăcea, mă plictisea. De mult vroiam să renunţ, să încep să alerg, dar mi-am dorit să particip la olimpiadă și dacă schimbam proba nu aveam șanse să ajung la Atena. Însă din 2005 am început să alerg. Dacă știam totuși ce mă așteaptă, nu mai schimbam proba… Ca alergătoare mi-au trebuit 4-5 ani să ajung la o valoare care să îmi permită să sper la o califi care olimpică. Eu am crezut că în doi ani de zile am să fi u la aceeași valoare competitivă.

Alerg: Și totuși ai ajuns la ceva performanţe ca alergătoare la maraton...

Mda. Cea mai importantă performanţă pentru mine până acum rămâne rezultatul de la prima cursă de maraton alergată, în 2008, când am reușit 2h:36min la Berlin, unde am ocupat și locul 9 la general.

Alerg: Între timp ai mai obţinut totuși două titluri de campioană naţională, ai câștigat maratonul de la București în 2009, iar în anul următor ai obţinut locul 4. Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?

Eu îmi doresc să mă califi c pentru Jocurile Olimpice de la Londra. Pentru asta mi-am propus să realizez un 2h:32min în primăvară, la maratonul de la Rotterdam.

Alerg: Nu vrei totuși să câștigi și ediţia din acest an a Maratonului Internaţional București?

Așa sper. Aș vrea să obţin acum un timp de 2h:40min.

Alerg: Cum arată programul tău de pregătire înaintea unei competiţii importante?

Alerg cam 600-700 de kilometri pe lună, iar media e de 25 de kilometri pe zi, în două antrenamente. Programul de antrenament îl schimb în funţie de sezon. Alerg pe șosea, mai deloc la munte. Traseul meu favorit e să plec din Sibiu, să alerg 15 km pînă la Rășinari și să mă întorc. Nu îmi place să mă învârt în cerc prin parc. Din fericire nu mă duc singură în alergare, ma ajută colegii, familia. Am un ne-pot de 16 ani care mă însoţește cu bicicleta. Fie vară, fi e iarnă, că ninge, că plouă, el e la antrenamente cu mine, să-mi dea apă.

Alerg: Îţi faci un plan de abordare a unei curse?Da, îmi scriu cum vreau să alerg. Îl și vizu-

alizez de mai multe ori și cel mai adesea chiar îmi iese planul. Însă, câteodată, când mă simt mai bine, cam exagerez în prima parte a cursei. Am învăţat că cinci secunde câștigate în prima parte, te pot costa câteva minute în a doua. Am trecut prin patru abandonuri, știu despre ce vorbesc. Așa că dacă vreau să câștig trebuie să pornesc încet, să nu mă hazardez în prima parte. Vorba managerului

meu: se dă premiu la primul kilometru?Încerc să nu mă grăbesc nici la antre-

namente. Am învăţat să îmi las spaţii libere între antrenamente, așa cum există spaţii libere și între cuvinte. Îmi place să lucrez pe fond de odihnă. Fără antrenor mi-e însă greu, pentru că stau în fi ecare zi cu foile în mână și compar… iar uneori trebuie să amân un antrenament căci nu are cine sa vină cu mine…

Alerg: Știu că ţii foarte mult la familia ta. Ce a însemnat aceasta pentru tine?

Da, ţin foarte mult. Eu am copilărit numai la oraș, am crescut în faţa blocului și regret că nu am avut bunici la ţară. De la familie am învăţat, în primul rând, să cred în Dumnezeu. Apoi, să nu întârzii niciodată. De la mama am învăţat ca niciodată să nu renunţ la ceea ce îmi doresc cel mai mult, niciodată să nu renunţ la visul meu. Iar de la tata am învaţat să gândesc liber și să fi u liberă în ceea ce fac. E mare lucru că am avut libertatea aceasta, ca de la 12 ani să aleg pe ce drum vreau să merg. Și nu în ultimul rând tot de la familie am învăţat ce este respectul de sine, faţă de ceilalţi și de tot ceea ce mă înconjoară.

Alerg: Care crezi că sunt principalele tale calităţi ca om, ca sportiv? Dar defecte?

Cred că am două-trei calităţi, iar defecte o mie. Pot să spun că sunt un om difi cil, dar și muncitor, serios și pun sufl et în ceea ce fac. O altă calitate este că îmi iubesc familia foarte mult și ei sunt cei care mă acceptă așa cum sunt. Nu sunt însă foarte comunicativă, am în jurul meu doar familia și câţiva prieteni, pe care mă pot bizui. Acesta este și marele meu regret, că fi ind sportiv de performanţă nu ai timp sufi cient pentru prieteni. Este greu să fi i acceptată cu programul specifi c, cu masa și somnul la ore fi xe, cu cantonamente lungi.

Alerg: Cum nu e deloc ușor să practici sport de performanţă în România, ce ai de gând să faci după ce termini cu alergatul?

Da, e greu. Eu, spre exemplu momentan nu am loc de muncă. Sunt membră a clubului CSM Onești, de unde mai primesc ajutor pentru transport, susţinătoare de efort. În rest, trebuie să mă descurc pe cont propriu. Acum nu am nici antrenor, lucrez singură. Așa că estimez că după ce închei cariera sportivă o termin și cu atletismul. Ca antrenor aș duce aceeași viaţă ca și acum: tot timpul cu bagajele făcute, tot timpul la stadion. Mi-am propus ca după ce nu mai alerg de performanţă să îmi iau o bicicletă și o bandă de alergare, pe care să le ţin în casă, numai ca să nu mai calc pe la stadion (râde).

Totuși îmi place foarte mult să alerg, însă e rutină multă, care e obositoare: dimineaţa antrenament, masă, somn, după-amiază antrenament, masă, la 10

Palmares

§ JO: locul 37 la 20 km marș (Atena, 2004)

§ CM de seniori: locul 23 la 20 km marș (Paris, 2003)

§ CM de juniori: locul 5 la 5.000 m (Annecy, 1998)

§ Maraton: campioană naţională (2009, 2010), București - locul 1 (2009)

Recorduri personale10.000m 34min:04secSemimaraton 1h:12min:14sec Maraton 2h:36min:14sec

seara somn. Și antrenamentele sunt grele, dar de fapt oricine muncește cu pasiune o face din greu.

Alerg: Totuși, mai ai sufi cient timp să faci performanţă, înainte de a te retrage. Care ar fi performanţa maximă pe care ţi-ai dori-o?

Toata lumea ţintește spre olimpiadă. Eu sper să reușesc să alerg 2h:26min pe mara-ton. Cu acest timp ai șanse la o medalie.

Alerg: Acum, în încheiere, povestește o întâmplare deosebită din vreuna din cursele tale de maraton….

În general au fost curse normale, fără peripeţii. Doar la maratonul de la București din 2009 mă luase atât de tare foamea încât credeam că dacă îmi dă cineva un pui fript în timp ce alergam l-aș fi mâncat. Pe ultimii 3-4 km ai cursei îmi doream să văd pe cineva cu mâncare în mână, ca să-mi dea și mie. (Râde)

⁄ ⁄ toamna 2011 22

În urmă cu doar patru luni erau niște tineri normali, obișnuiţi mai mult cu munca de birou și stresul cotidian aferent. Acum, sunt în pragul împlinirii unui vis: alergarea pri-mului maraton din viaţa lor. Ambiţia, entuziasmul dar și respectarea rigu-roasă a unui program de antrenament au fost ingredientele care au stat la baza succesului echipei Raiffeisen Runners. Pe 9 octombrie 2011 au alergat la Maratonul Internaţional București.

MOTIVAŢIAÎn general, oamenii vor să alerge o cursă de 42 de kilometri și 195 de metri din două motive principale: simt

nevoia să facă mișcare, sunt competitivi și își propun astfel un obiectiv ambiţios. Sau, pur și simplu, se află în faţa unui moment de criză (a vârstei, familială, profesională etc) și simt nevoia să încerce ceva nou, să iasă din tiparul obișnuit al vieţii. Ultimul motiv nu e întotdeauna recunoscut în

exemplu

PrimulMaraton.Raiffeisen Runners

mod public, dar cam așa stau lucrurile în realitate.

Pentru Iosif (28 ani), Lucian (25 ani), Andreea (24 ani), Iana (27 ani), Mihaela (29 ani), Sorin (32 ani) sau Bogdan (30 ani) – ordinea e cea din fotografi a alăturată, de la stânga la dreapta – lucrurile au fost destul de clare de la bun început. După spusele lor, și-au propus să alerge la maraton în primul rând „pentru a-și învinge limitele”,

pentru „a-și îmbunătăţi rezistenţa fi zică și psihică”,„pentru a se ordona” sau, totodată, pentru a putea spune la fi niș, cu îndreptăţită mândrie, că au fost în stare să alerge așa distanţă lungă.

La începutul lunii iunie a.c. cei șapte tineri au decis să constituie așa numita echipă Raiffeisen Runners – asta pentru că toţi sunt angajaţi ai Raiffeisen Bank, în funcţii de middle management - și timp de patru luni

alerg.ro ⁄ ⁄ 23

exemplu

să urmeze un program riguros de antrena-ment care să le permită să termine cu bine Maratonul Internaţional București 2011.

Au urmat 17 săptămâni de antrena-mente, care mai ușoare, care mai difi cile, o creștere programată a volumului și a intensităţii pregătirii, asimilarea informaţi-ilor de bază despre cum se face încălzirea, ce echipament trebuie folosit, cum să te hrănești sau să te hidratezi, din perspectiva unui alergător, cât de importante sunt odih-na și recuperarea după efort etc. Programul de antrenament a fost elaborat și coordonat de doi alergători cu experienţă, Gabriel Solomon și Marian Chiriac.

ETAPA DE ACOMODARE

Dorinţa de a alerga un maraton implică inevitabil și o doză de inconștienţă, liber asumată. Nu este sufi cientă ambiţia, nici să alergi mult, dacă nu îţi dorești cu adevărat acest lucru, dacă nu îţi asumi riscuri, nu vei reuși. Și, în plus, este obligatoriu să știi cât mai exact la ce te înhami.

Programul Primul Maraton-Raiffeisen Runners a debutat cu o chestiune obliga-torie: obţinerea de către alergători a unei adeverinţe de la medic, pe baza căreia să rezulte că sunt sănătoși clinic și apţi pentru efort fi zic de lungă durată. Controlul medical preliminar este esenţial în astfel de situaţii.

Apoi, a mai fost nevoie de o întâlnire informală pentru buna cunoaștere recipro-că, pentru a înţelege fi ecare alergător că urmează o perioadă lungă de pregătire, de efort susţinut, cu schimbări importante în programul cotidian, în stilul de viaţă. Și, totodată, că alergarea unui maraton e difi cilă, dar nu imposibilă.

Fiecare dintre alergători a primit un program individual de antrenament, care includea 3-5 ședinţe de pregătire pe săptă-mână, fi ecare dintre acestea presupunând alergare în tempo constant, cu o creștere graduală a volumului.

Au urmat, fi resc, primele alergări, puţină febră musculară, ceva dureri articulare, dar nimic grav. Chiar dacă unii dintre membrii echipei Raiffeisen Runners făcuseră în copilărie sau adolescenţă ceva sport de performanţă, niciunul dintre ei nu practicase constant o activitate fi zică, în ultimii ani. Așadar, nivelul de la care au plecat a fost aproximativ asemănător.

Antrenamentele au fost gândite indivi-dualizat, încercând însă – pe cât posibil – să alerge împreună, în grupuri mici și alături de traineri. Cel puţin la început, cât se învaţă tehnica de alergare, cât organismul are ne-voie să se obișnuiască cu efortul constant și susţinut, este de dorit ca pregătirea să se facă alături de cineva cu mai multă experienţă.

Primele 5-6 săptămâni au fost pentru alergători o perioadă de acomodare la efort

și de acumulare progresivă a unui volum tot mai mare de kilometri parcurși. În această perioadă, fi ecare dintre ei a avut de efectuat circa patru antrenamente pe săptămână, dintre care trei includeau alergarea unor distanţe de 5-8 km și un altul pe o distanţă mai lungă (long run), ce a crescut de la circa 8 la circa 16 km (valorile sunt medii).

ETAPA DE ACUMULAREȘI CONSOLIDARE

Cam din săptămâna a șaptea, programul de antrenament a inclus primele alergări lungi (de circa 17-20 de km). Desigur, mai

FAPTUL CĂ M-AM PREGĂTIT PENTRU ALERGAREA UNUI MARATON A ÎNSEMNAT PENTRU MINE REÎNTOARCEREA LA RĂDĂCINI CAM UITATE. AM REDESCOPERIT BUCURIA DE A ALERGA, PLĂCEREA UNEI VIEŢI ACTIVE.

⁄ ⁄ toamna 2011 24

exemplu

existau și celelalte trei zile de antrenament și aici distanţele de parcurs crescând controlat.

De ce e nevoie de o alergare lungă? Întîi de toate, deoarece corpul trebuie obișnuit cu efortul de mai mare durată, să fi e antrenat să reziste mai mult și să își cunoască limitele. Apoi, mai e nevoie de un antrenament lung deoarece din punct de vedere psihic, ca alergător trebuie să „îmblînzești” timpul, să dai o ocupaţie minţii în cele cîteva ore de alergare a unui maraton.

În general, există două praguri peste care trebuie trecut în timpul alergării

unui maraton. Mai întîi, este unul atins la început, după circa 5-7 km de alergare, pînă cînd organismul se încălzește, se turează. Odată trecut acest prag, corpul simte o descătușare, apare senzaţia că are resurse să alerge mult, tot mai mult. Însă, după această perioadă fastă urmează pragul cu adevărat difi cil (maratoniștii îl numesc în engleză „the wall” sau, în limbile germanice, „Der Mann mit dem Hammer”), cel de pe la km 30-35, când organismul a epuizat toate resursele interne de energie. Totuși, lovirea „zidului” nu este un prag obligatoriu pentru orice maratonist.

Revenind la alergările lungi efectuate de echipa Raiffeisen Runners trebuie spus că acestea s-au efectuat mereu în grup, în parc, pe un traseu care să nu fi e nici foarte scurt, pentru a se evita astfel monotonia, nici foarte complicat. Distanţele au crescut progresiv, de la circa 16 km până la maxi-mum 30-32 km.

În continuare, câteva impresii de la un astfel de prim antrenament, unde se pot ve-dea atât greutăţile inevitabile și neașteptate care pot apărea, dar mai ales determinarea și ambiţia care i-au caracterizat pe alergători pe toată durata programului.

„Plouă tare, cu bulbuci, plouă continuu de minute bune și e tot mai rece. Ar fi trebuit să facem o alergare lungă de 16 km, în parcul Herăstrău. De fapt, am început să alergăm, dar nu am apucat să străbatem mai mult de câteva sute de metri pentru că ploaia ne-a obligat să ne refugiem sub o copertină. Într-un fel, ploaia asta deasă și aerul tot mai rece ne fac bine. Ne izbesc peste faţă, ne zgâlţâie puţin și ne mai trezesc din somnolenţa de dimineaţă. E duminică și nu e decât puţin după ora șapte. La ora asta, oamenii normali abia se răsucesc, de pe o parte pe alta, în paturile lor comode.

Noi însă avem antrenament de făcut și încă unul lung. Privim des la cerul înnorat, povestim vrute și nevrute, orice numai să se oprească odată ploaia asta sâcâitoare. Nimeni nu pomenește de faptul că ar fi mai bine, poate, să ne întoarcem acasă.

În sfârșit, după aproape o oră de așteptare putem porni la drum. E multă

PUŢIN CÂTE PUŢIN MI S-A SCHIMBAT VIAŢA. AM ÎNCEPUT SĂ CRED ÎN ALERGARE ȘI ÎN FORŢA PE CARE MI-O POATE DA, SĂ ÎMI PLACĂ AUTOANALIZA PE CARE O POŢI FACE ÎN TIMP CE ALERGI SAU LINIȘTEA PE CARE ŢI-O POATE DA ORICE MOMENT DE ALERGARE. DACĂ LA ÎNCEPUT MĂ SPERIAM ȘI DE ALERGAREA A 5 KM, ACUM NICI DISTANŢA MARATONULUI NU MĂ MAI SPERIE.

alerg.ro ⁄ ⁄ 25

exemplu

liniște în parc, întreruptă doar de pașii noștri ce calcă prin băltoace sau prin ghemotoace de noroi. Avansăm mai greu decât de obicei, picioarele alunecă pe bitumul aleilor acoperi-te de mâzgă, trebuie să ocolim multe ochiuri de apă stătută, dar nimeni nu se oprește. Și nici nu se vaită. Dimpotrivă, începem să ne bucurăm de aerul curat, de atmosfera limpe-de. Și de liniștea unei dimineţi de duminică, după ploaie”.

ETAPA DE REVENIREUltimele trei săptămâni ale programului

au fost, la prima vedere, cele mai ușoare. Au scăzut foarte mult intensitatea antrenamen-telor, distanţele de parcurs. Alergările lungi – de circa 10-15 km – par acum mizilic. Ultima săptămână nu a inclus decât trei ședinţe de pregătire.

Și această ultimă etapă a programului de antrenament este extrem de importan-tă. Organismul trebuie să nu renunţe la efortul fizic, dar intensitatea e mult redusă. Mintea trebuie să fie la rândul ei odihnită, dar menţinută alertă și motivată, în același timp.

FINAL DESCHISLa ora redactării acestui text, alergă-

torii din echipa Raiffeisen Runners încă nu luaseră startul la Maratonul Internaţional București. Dar, indiferent de timpul pe care îl vor fi realizat, de locul ocupat în clasamentul final, cel mai important este faptul că au dus la bun sfârșit un proiect important pentru ei, o provocare care le-a marcat viaţa.

AM PORNIT LA DRUM DIN AMBIŢIE, PENTRU CĂ MULŢI DIN JURUL MEU SPUNEAU CĂ NU O SĂ POT ALERGA UN MARATON, CĂ E PREA MULT. A FOST GREU ADESEA, DAR MI-AM PROPUS SĂ FIU PERSEVERENTĂ, SĂ NU RENUNŢ. ÎNCREDEREA ÎN MINE A SPORIT PE MĂSURĂ CE A CRESCUT ȘI NUMĂRUL KILOMETRILOR ALERGAŢI.

Timp de patru luni de zile au avut parte de antrenamente, de minime compromisuri în viaţa personală, au învăţat să prioritizeze și să aleagă ce e mai important pentru ei, au experimentat durerea fi zică, indecizia, spe-ranţa, revolta dar și o bucurie specială. Și-au descoperit treptat o parte din limitele fi zice și

psihice, au învăţat să le asume conștient și să le depășească fără acte inutile de eroism.

Au înţeles, într-un fel, că la maraton nu există compromis. Nu există cale de întoarcere. Se merge numai înainte. Există doar un drum de parcurs și o linie de sosire care te așteaptă.

SEDENTARISMUL, CARE MĂ FĂCEA SEARA SĂ ADOR ODIHNA, A FĂCUT LOC UNUI MOD DE VIAŢĂ ACTIV. MĂ SIMT MAI BINE, MĂ ODIHNESC MAI BINE, AM MAI MULTĂ ENERGIE. LA MARATON, DUPĂ OPINIA MEA, AI NEVOIE DE O DOZĂ DE VOINŢĂ ȘI DE MULTĂ AMBIŢIE ÎNTR-UN ASTFEL DE JOC CU PROPRIA CONȘTIINŢĂ.

⁄ ⁄ toamna 2011 26

Peste tot în lume mara-toanele sunt ocazii exce-lente pentru promovarea unor cauze umanitare. În astfel de situaţii – când oamenii se adună în număr mare și se bucură împreună alergând – se poate foarte ușor întinde o mână de ajutor celor care au mai mare nevoie. Iar astfel de iniţiative au început să se înmulţeas-că și la noi, semn că aler-garea face bine.

umanitar

La maraton

benefi ciile mișcării. De asemenea, din fondu-rile care se vor strânge se vor planta copaci și vor fi ajutaţi oamenii bolnavi de cancer! Nu-i așa că e minunat?”.

Hai să îl lăsăm pe Greeny să ne prezinte câteva din cauzele umanitare care au fost puse sub semnul Maratonului Internaţional București Raiffeisen Bank.

ADOPTĂ UN COPACAsociaţia ViitorPlus va fi prezentă la

maraton prin voluntari și alergătorii dedicaţi cauzei „Pădurea Copiilor”, noua locaţie de plantare din cadrul proiectului de împădurire „Adoptă un copac!”. Asociaţia își propune să strângă fonduri pentru plantarea a câte unui puiet pentru fi ecare nou-născut din Bucuresti. Iar pentru asta e nevoie doar de un euro donat.

Tot ViitorPlus a iniţiat Marșul Bebelușilor Activi, o cauză inclusă în cadrul Cursei Copiilor, desfășurată pe 8 octombrie. Atunci părinţii au putut alerga împreună cu copii (de 0-2 ani) ţinuţi în braţe, sling sau port bebe, pentru a atrage astfel atenţia asupra unui

Hai să facem cunoștinţă! Numele meu este Greeny și sunt mascota Maratonului

Internaţional București. Părinţii mei sunt doi plopi românești frumoși și înalţi, dintr-o generaţie veche de plopi, care m-au învăţat să mă bucur de lumina soarelui și de aerul proaspăt.

Mama mea îmi spunea că trebuie să fi u mândru de faptul că sunt o frunză de plop, pentru că sunt simbolul grijii faţă de mediu și al păcii, al curăţeniei și al aerului curat, așa că toamna aceasta am decis să mă desprind de ramura pe care am crescut ca să susţin ideea unui stil de viaţă sănătos chiar în capitala noastră, București.

Noi, plopii, suntem cei mai răspândiţi copaci urbani și în călătoriile mele am întâlnit pe mulţi alţii ca mine. Ei mi-au spus că plopul este și copacul meditaţiei și chiar marele Buddha este ilustrat meditând sub un plop.

Eu m-am născut în primăvară, odată cu antrenamentele pentru Maraton și mă bucur că acum, toamna, mă voi alătura celor care, prin alergare, fac un manifest pentru

se face bine

alerg.ro ⁄ ⁄ 27

umanitar

Cum ai început să alergi?PdR: Alerg aproape de când mă știu. Am început să alerg mai intens în liceu și, de atunci, practic acest sport. În ultima vreme, iau acest sport din ce în ce mai serios și l-am inclus în rutina mea zilnică. Am participat la primul maraton din viaţa mea la 55 de ani, acum câteva luni. Îmi place sportul și îmi place să îmi testez capacitatea fi zică. În meseria noastră, lucrăm foarte mult la birou și avem tendinţa de a nu acorda sufi cientă atenţie corpului nostru. De aceea, din experienţa mea, maxima „mens sana in corpore sano” este foarte adevărată.

„Cu puţină pregătire,nimic nu este imposibil”Ce legătură există între auditori, consultanţi fiscali sau consultanţi de management și alergarea pe distanţe lun-gi? La PwC România s-au găsit peste 150 de doritori să alerge la una dintre probele Maratonului Internaţional București (MIB) - angajaţi și copiii lor, colaboratori, prieteni, clienţi și studenţi. Astfel, entuziasmul lor a dus la crearea unui club extins care promovează alergarea și adoptarea unui stil de viaţă sănătos: PwC run 4 fun Club.

Peter de Ruiter,liderul Departamentului de Consul-

tan ţă Fiscală și Juridică în cadrul PwC România, pasionat alergător și par-

ti ci pant la proba de semi-maraton, povestește despre această iniţiativă.

Cum a luat naștere PwC run 4 fun Club?PdR: Una dintre colegele noastre, Diana Ionescu, a participat în urmă cu un an la Sahara Marathon. Diana nu alergase niciodată înainte. Pentru noi, acest lucru a fost ca o trezire la realitate, dacă vreţi. Ne-am dat seama că sunt mulţi oameni - atât din fi rmă cât și din afara ei - care nu aveau motivaţia necesară, a cadrului organizat, de a alerga, și cu atât mai puţin de a participa la un maraton, indiferent de cursă. Și-atunci a luat fi inţă PwC run 4 fun Club, al cărui prim obiectiv este acela de a participa în număr cât mai mare la MIB. Mă bucur foarte mult că deja l-am atins, cu aproape o lună înainte de ziua cea mare. Suntem deja 150 de adulţi – și 7 copii! – care vom fi prezenţi pe 9 octombrie. De asemenea, avem cel mai mare număr de echipe la ștafetă – 13, număr norocos. Și, evident, nu ne vom opri aici.

Ce le-ai spune celor care îl iau pe „nu” în braţe și spun că nu pot alerga?PdR: Le-aș spune așa: oricine poate merge, iar dacă mergi puţin mai repede, înseamnă că alergi. Pentru începători, cursa de 4 km este perfectă – durează maximum 30 de minute, iar senzaţia pe care o simţi când treci linia de fi nish nu se compară cu nimic. Cu puţină pregătire, nimic nu este imposibil.

Dincolo de participarea la maraton, vor fi momente în care stilul de viaţă sedentar anterior ne va domina, sau când vremea nu ne va ajuta să ieșim din casă sau când vom găsi tot felul de alte scuze pentru a nu alerga. Un singur lucru este important: să nu renunţăm!

Mai multe informaţii despre PwC run 4 fun Club sunt disponibile pe pagina de Facebook a acestei iniţiative,

www.facebook.com/pwcrun4funclub

stil de viaţă sănătos, care implică miscare și, totodată, pentru a susţine cauza „Pădurea Copiilor”.

„Adoptă un copac!” este un proiect ce are ca scop împădurirea de terenuri agricole degradate din România, prin strângere de fonduri de la fi rme și persoane fi zice. Primele plantări au avut loc în 2008, reușindu-se ca până în iunie 2011 să fi e plantaţi aproape 155 de mii de puieţi, iar suprafaţa împădurită fi ind de circa 24,5 hectare.

ALEARGĂ CU HOSPICEDin anul 2009 organizaţia Hospice Casa

Speranţei este fundaţia ofi cială a Maratonului Internaţional București. Până acum, în fi ecare an, echipa de fundraising și cei peste 100 de voluntari Hospice au adus un plus de „know-how” și s-au implicat direct în organizarea evenimentului, la înregistrarea concurenţilor

la linia de fi niș și start, la garderobă, punctele de informare.

În plus, Hospice încearcă să atragă cât mai mulţi oameni ca să alerge, să ducă un mod de viaţă sănătos și în același timp să sprijine o cauză umanitară. Astfel, în 2009, 35 de participanţi la Maraton au alergat pentru a susţine Hospice, iar în anul următor numărul lor a depășit 200 de alergători. Evident, la ediţia din 2011 a Maratonului Internaţional București – Raiffeisen Bank numărul lor a fost și mai mare. Cu ajutorul lor în anul 2010 s-au strâns 169.869 RON, fonduri destinate îngrijirii gratuite a pacienţi-lor Hospice, ce acoperă costurile pentru 1600 de vizite la domiciliu.

CAMPANIA CONTRA CANCEREste un proiect de alergare, derulat de

asociaţia Little People Romania alături de

Clubul Temerarii, care își propune strângerea de fonduri pentru programele de asistenţă psiho-socială menite să îmbunătăţească șansele de supravieţuire a copiilor și tinerilor care lupta împotriva cancerului.

Proiectul a debutat pe 2 octombrie, ziua LiveSTRONG, zi mondială de acţiune și celebrare a supravieţuirii. În acea zi, doi tineri, Iulian Novac și Marian Gabriel, au luat startul într-o cursă – Maratonul Contra Cancerului - ce presupune parcurgerea cumulată a 700 de kilometri, în șapte zile, de la Sfântu Gheorghe până la București. Ei au sosit pe 9 octombrie la București, unde vor lua startul și în cadrul Maratonului Internaţional.

Campania Contra Cancer poate fi sprijini-tă printr-un SMS, prin care oricine poate dona 2 euro Asociaţiei Little People. Organizatorii speră să strângă astfel peste 200 de mii de euro.

Foto: arhiva personală

Röthlin. Campion europeanExistă niște stereotipuri clare des-pre elveţieni: că fac ceasuri per-fecte și ciocolată delicioasă. Dar elveţienii sunt buni și la maraton, unde deţin titlul european - dar și alte performanţe notabile - da-torită lui Viktor Röthlin. De fapt, Röthlin confirmă stereotipurile: e serios, precis ca un orologiu, dar e și savuros precum o ciocolată amăruie.

interviu

⁄ ⁄ toamna 2011 28

alerg.ro ⁄ ⁄ 29

interviu

Alerg: Întâi de toate, felicitări pentru titlul de campion european la maraton obţinut anul trecut la Barcelona. Este acesta cel mai bun rezultat din carieră? Și ce amintiri mai păstraţi din acea zi?

Fără îndoială, nu o să uit niciodată acea zi de 1 august 2010, când am devenit campion european. A fost o zi perfectă și o cursă pe măsură. Venea după un an 2009 extrem de difi cil și, afl at fi ind la linia de start a competi-ţiei, habar nu aveam ce o să se întâmple. S-a dat startul, am început să alerg și treptat-treptat mi-am dat seama că organismul îmi răspunde foarte bine la comenzi. Așa că am făcut o cursă foarte bună. Faptul că am putut trece primul linia de sosire, cu steagul elveţian în mâini, chiar de ziua naţională a ţării mele, este cel mai important moment din cariera mea sportivă. Nu aș trece totuși cu vederea nici poate cel mai intens moment din carieră, din perspectiva efortului fi zic depus, atunci când m-am clasat pe locul 6 la Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008. Am fost cel mai bine clasat atlet non-african.

Alerg: Care ar fi însă principalele repere din viaţa lui Viktor Röthlin, anterior acestor succese? Când aţi început să alergaţi și de când aţi devenit un atlet profesionist?

M-am născut cam în mijlocul Elveţiei, în apropiere de Lucerna. Încă de mic, alături de părinţii mei, am făcut o mulţime de drumeţii montane. Cu toate acestea, sportul nu era considerat prioritar de către părinţi, ei insistând să învăţ o meserie utilă. Așa că, de-a lungul anilor, am obţinut califi cări de electri-cian sau de fi zioterapeut. Cu toate acestea, eu mereu am visat să devin un bun alergător. La vârsta de 13 ani m-am apucat să practic atletismul, iar cinci ani mai târziu debutam într-o competiţie internaţională. La 25 de ani am alergat prima cursă de maraton. Cu toate acestea, aș putea spune că adevăratul meu debut în cariera de maratonist l-am făcut în 2005, când am terminat al șaptelea maratonul de la New York. După acea cursă mi-am dat seama că pot mai mult. Și așa s-a și întâmplat, deoarece după aceea am obţinut argintul la campionatul european de la Göteborg, bronz la campionatele mondiale de la Osaka și diplomă pentru clasarea al șaselea la JO de la Beijing. Apoi, anul 2009 a fost unul extrem de difi cil pentru mine, cu mari probleme de sănătate (am făcut de două ori embolii

pulmonare) și o operaţie la picior. Așadar, pot spune că din 2006, de la vîrsta de 32 de ani, sunt un atlet profesionist. În plus, am propria mea companie, Vikmotion, prin intermediul căreia ajut oamenii să fi e sănătoși sau în bună formă fi zică. Aici combin cele două abilităţi ale mele: cea de fi zioterapist și cea de alergător.

Alerg: Cum arată o săptămână obișnuită de antrenament? Câţi kilometri alergaţi, spre exemplu?

În general, într-o săptămână am 13 sesi-uni de antrenament, care presupun alergarea a circa 200 de kilometri. Iar asta include atât intervale, fartlek dar și alergări lungi. Pe de altă parte, lucrez de două ori pe săptămână în sala de forţă, pentru picioare. Și să nu uit că zilnic am un program riguros de recuperare. Aș mai putea vorbi despre periodicizarea antrenamentelor, dar discuţia ar deveni prea lungă. Oricum, cine este interesat poate să îmi verifi ce principiile programului de an-trenament la adresa www.runningcoach.ch, unde ofer programe de pregătire pentru toate tipurile de alergători.

Alerg: Cum vă pregătiţi pentru o cursă de maraton, din punct de vedere mental?

Întâi de toate, e obligatoriu să fi i bine pregătit fi zic pentru un maraton, iar asta se poate face în diferite moduri. La urmă, însă, mai ales dacă vrei să câștigi o medalie sau să obţii o performanţă, e nevoie și de o bună pregătire mentală. Astfel, în ziua cursei sunt mereu convins că voi face o cursă extrem de bună. Că sunt 100 la sută pregătit. Nu încerc să îmi găsesc scuze, nu apelez la trucuri sau ritualuri. De fapt, cred că dacă ai superstiţii acestea îţi pot cauza probleme, mai ales dacă nu le poţi îndeplini. Așa că e mai bine fără.

Alerg: Cum este însă în timpul cursei? Vă gândiţi la ceva anume?

Păi în timpul cursei e foarte simplu: faci un pas după altul, stângul, dreptul, stângul, dreptul, tot așa. (Râde). Serios acum... în timpul competiţiilor sunt concentrat exclusiv pe alergarea mea, urmăresc ceilalţi concu-renţi, am grijă să mă hidratez la fi ecare 5 kilometri etc. E de ajuns, nu am timp pentru nimic altceva.

Recorduri personale10.000m 29min:08,18sec3.000m 8min:12,76secSemimaraton 1h:06min:03sec Maraton 2h:07min:23sec

Palmares

§ Campion european la maraton (2010)

§ Câștigător al maratoanelor de la Tokyo (2008) și Zurich (2004)

§ Trei participări la Jocurile Olimpice. Locul 6 la Beijing (2008)

§ Medalie de bronz la campionatele mondiale de maraton, Osaka (2007)

Alerg: Cum vă simţiţi la sfârșitul unei curse? Faceţi ceva anume pentru a limita durerile fi zice inevitabile?

Da, este ceva suferinţă la fi nal. Însă eu am reţeta mea pentru a trece peste acest moment: multă ciocolată elveţiană. Dar numai după ce am trecut linia de fi niș.

Alerg: Sunt convins însă că folosiţi și alte metode de recuperare după un maraton. Care ar fi acestea?

Păi, întâi de toate, e absolut necesară o alergare de revenire, așa numitul cool down. Pe de altă parte, o nutriţie corectă... în ceea ce mă privește folosesc geluri și băuturi proteice sau de recuperare de la Isostar. De când am început să alerg proba de maraton folosesc această marcă și știţi cum se zice: „never change a winning team”. Aș vrea totuși să accentuez că aceste produse le folosesc pentru recuperare,

Viktor Röthlin�§Născut pe 14 octombrie 1974, Ennetmoos, Elveţia�§Înălţime: 172 cm�§Greutate: 60 kg

⁄ ⁄ toamna 2011 30

interviu

UNIC IMPORTATOR:Nutrivita SRL 021.241 27 20contact@nutrivita.rowww.nutrivita.ro

altfel am o dietă normală. Sunt atent doar să fi u în bună formă fi zică și să nu slăbesc prea mult.

Alerg: Aveţi o marcă favorită de încălţări de alergare?

Da, sunt încălţările de la Asics. Și cum stric mai multe perechi pe an am ajuns să am chiar mai multe decât soţia mea. (Râde din nou).

Alerg: De ce vă place alergarea? Este ceva spe-cial în alergare, mai ales cea pe distanţe lungi?

Alergarea este un sport adevărat. Oricum, toate persoanele din lume care sunt sănă-toase și au două picioare pot alerga. Nu îţi trebuie ceva deosebit pentru a face asta, nu ai nevoie de cine știe ce echipament sofi sticat. Simplitatea ei cred că face ca alergarea să fi e atât de specială. Dar cum sunt un sportiv global am și preocupări globale. Sunt, spre exemplu, ambasador al „Right to Play”, o organizaţie care își propune să familiarizeze copiii din întreaga lume cu activităţile sportive.

Alerg: La ce competiţii urmează să participaţi în perioada următoare?

Întâi de toate, pe 6 noiembrie o să alerg

maratonul de la New York. Apoi, desigur, mi-aș dori să am o evoluţie cât mai bună la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Ar fi a patra mea participare la olimpiadă.

Alerg: Cunoașteţi vreun alergător român de maraton?

Desigur, știu câţiva. Dintre toţi, cel mai bine o cunosc pe Constantina Diţă-Tomescu, campioana olimpică. Cum și Constantina e în echipa Asics, am avut ocazia să ne întâlnim la mai multe evenimente organiza-te de această companie. Plus pe la alte curse internaţionale.

Alerg: Aveţi un mesaj pentru participanţii la Maratonul Internaţional București din acest an?

Da, aș vrea să le spun că la linia de start se vor simţi precum un copil, iar la fi niș precum o persoană matură. Între aceste două puncte mulţi vor putea pur și simplu să își revadă, retrăiască viaţa. De aceea e marato-nul atât de special. Nu contează timpul pe care îl obţii, e vorba doar de parcurgerea unei distanţe care îţi permite să devii un alergător adevărat.

⁄ ⁄ toamna 2011 32

nutriţie

de dr. Șerban DamianDin fericire, zona suplimentelor nutritive dedicate maratoniștilor este mai puţin invadată de pro-

duse „dubioase” – atât în privinţa efi cienţei, cât și a siguranţei pentru sănătate, ca în alte sporturi, cum ar fi cele în care se impune dezvoltarea masei musculare.

Cele mai utile și mai frecvent folosite su-plimente nutritive în sporturile de anduranţă sunt băuturile de rehidratare (sau izotonice), gelurile de carbohidraţi și batoanele „ener-gizante”. Pe lângă acestea, sunt folosite și complexele de vitamine și minerale, pastilele sau plicurile cu săruri minerale, cafeină, concentratele de carbohidraţi, concentratele proteice (sau combinaţii ale acestora).

Nimeni nu spune că nu puteţi alerga un maraton sau altă cursă decât dacă folosiţi aceste produse. Sigur că puteţi, așa cum probabil aţi putea să o faceţi și fără apă, însă concursurile de maraton ne testează vite-za pe cei 42,195 km, nu rezistenţa la deshidra-tare sau în faţa depleţiei de glicogen hepatic și muscular. Utilizarea acestor produse ne ajută să alergăm mai ușor, întârzie apariţia senzaţiei de oboseală și astfel ne dau posibilitatea să ne bucurăm mai mult de cursă.

BĂUTURILE IZOTONICEBăuturile sportive au fost concepute

pentru a satisface trei nevoi de bază: nevoia de hidratare (apă), nevoia de energie (calorii) și nevoia de electroliţi (sodiu, clor și potasiu). Băutura izotonică „ideală” este o soluţie de carbohidraţi cu o concentraţie între 4% și 8%, adică circa 15 grame de carbohidraţi (50 de calorii) la 225 grame produs. O soluţie care are o concentraţie mai mare sau mai mică faţă de cea recomandată poate fi mai

Principalele suplimente nutritive pentru

alergătoriPiaţa suplimentelor nutritive dedicate sportivilor este într-o continuă expansiune. Oferta este din ce în ce mai mare. În ultimii ani au început să fie aduse în Ro-mânia unele dintre cele mai importante branduri des-tinate sportivilor de anduranţă, ca efect al amplorii pe care au luat-o alergarea și alte sporturi ce presu-pun efort de lungă durată. Cum ar trebui însă folosite acestea?

puţin efi cientă, provocând probleme gastro-intestinale și golire gastrică întârziată.

Carbohidraţii reprezintă una din sursele de energie importante ale organismului. Cu toate acestea, în cursele de anduranţă organismul se bazează în mai mică măsură pe energia provenită din glicogenul muscular și hepatic, baza fi ind grăsimea. Dar spre deose-bire de grăsime, care se afl ă în cantitate su-fi cient de mare în organism pentru a susţine (cel puţin) un maraton, chiar și în cazul celui mai subţire kenyan, depozitele de glicogen sunt limitate și se consumă. Tocmai de aceea, în cursele de anduranţă este binevenit un aport suplimentar de carbohidraţi.

Electroliţii se pierd prin intermediul transpiraţiei și trebuie să fi e înlocuiţi. Sodiul este electrolitul care se pierde în cea mai mare cantitate prin transpiraţie. Pierderile pot să depășească 1,000 miligrame per litru de transpiraţie, în timpul activităţii intense. El are numeroase funcţii care contribuie la buna funcţionare a organismului, incluzând aici rolul său în reţinerea fl uidelor în circulaţie (menţine volumul de sânge), stimularea senzaţiei de sete (prin creșterea frecvenţei consumului de fl uide) și prevenirea crampelor musculare. Cantitatea recomandată de sodiu la o porţie de 225 de grame ar trebui să se situeze undeva între 100 și 200 de miligrame, pentru ca acesta să fi e efi cient. La cei care transpiră mai abundent necesarul poate fi mai mare.

Atunci când alegeţi o băutură pentru sportivi analizaţi gustul acesteia (dulce, sărat, acru sau amar), intensitatea aromei (tare sau slabă), aspectul băuturii (atrăgătoare sau respingătoare), textura (slabă sau concentra-tă); aveţi în vedere că senzaţiile gustative se modifi că în timpul antrenamentului. Pe piaţă există o mare varietate de băuturi sportive cu

diferite compoziţii și arome menite să satisfacă preferinţele personale unice ale fi ecărui sportiv. Este de preferat să experimentaţi cât mai multe băuturi izotonice până găsiţi una cu care să vă înţelegeţi bine.

Atenţie mare la aditivii care se adaugă de obicei în aceste băuturi sportive (mine-rale, vitamine, plante), dar și la așa-zisele lor benefi cii potenţiale asupra sănătăţii. Studii recente au arătat că adăugarea vitaminei C în aceste băuturi nu are niciun impact asupra performanţei, iar vitaminele din complexul B reduc palatabilitatea băuturii (gustul acesteia).

Nu le diluaţi cu apă sau cu oricare alt tip de lichid. Aceste băuturi au fost create special pentru a reface energia, electroliţii și fl uidele care se pierd în timpul și după terminarea antrenamentelor. Diluarea băuturilor sportive ar putea să le reducă efi cienţa, întârziind re-cuperarea și având un impact negativ asupra următorului antrenament. Soluţiile mai slab concentrate conţin mai puţin zahăr, reducând astfel aportul de energie.

GELURILE CU CARBOHIDRAŢIPentru alergătorii pe distanţe lungi,

gelurile cu carbohidraţi reprezintă un sprijin extrem de valoros în anumite momente-che-ie. La prima vedere, un om care nu a încercat niciodată așa ceva ar putea avea îndoieli, gândindu-se că un pliculeţ de 50-60 grame nu îi poate folosi prea mult, mai ales raportat la consumul energetic foarte mare din timpul unui semimaraton sau maraton (ca să nu vorbim de ultramaratoane sau Ironman). Valoarea energetică a unui astfel de gel este de aproximativ 80-120 kcal.

Cu toate acestea, cei care au alergat pe distanţe lungi și au folosit geluri, le-au simţit utilitatea pe propria piele - senzaţia

alerg.ro ⁄ ⁄ 33

nutriţie

de energizare, de „trezire” din oboseală, de „umplere” a mușchilor cu energie. Studiile au arătat că și simpla clătire a gurii cu o soluţie diluată de carbohidraţi (deci clătire, nu și înghiţire) este de natură să infl uenţeze pozitiv performanţa, la sportivii de anduranţă. Cu atât mai mult, ingerarea unei doze concentrate de carbohidraţi, la care s-au adăugat minerale, eventual aminoacizi, eventual cafeină, face ca sportivul să primească un „boost” de ener-gie, care să îi susţină efortul pentru încă mulţi kilometri.

Într-o cursă de maraton, recomand utilizarea a 2-3 geluri, începând cu kilometrul 15-20. Gelurile se consumă cu apă (100-200 ml), pentru a preveni eventualele probleme intestinale. Au avantajul că sunt de dimensiuni mici, ușor de transportat, au gust plăcut și pot conţine și alte substanţe pe lângă carbohidraţi, cum ar fi săruri sau cafeină.

BATOANELE PENTRU SPORTIVI Batoanele pentru sportivi au o mulţime de

calităţi și merită a fi luate în considerare pentru a le folosi. În primul rând nu necesită niciun fel de preparare – pur și simplu le scoţi din ambalaj și le consumi. Sunt mici ca dimensiuni, deci pot fi ţinute oriunde (în geanta de sport, în mașină, în buzunar, în vestiar), au termen de valabilitate lung și, nu în cele din urmă, sunt destul de convenabile ca preţ (dacă ne gândim la raportul între banii daţi și valoarea nutritivă a produ-sului). Cele mai multe batoane pentru sportivi sunt îmbogăţite cu vitamine și minerale, sau alte substanţe ergogenice (de exemplu, carni-tină sau glutamină) și au profi luri nutriţionale adaptate necesităţilor – unele sunt bogate în proteine, și se adresează în special sportivilor care fac antrenamente de forţă, altele au o cantitate mare de carbohidraţi și sunt destinate celor din sporturile de anduranţă. Compoziţia lor bine gândită reprezintă o alegere mult mai bună pentru sportivi decât batoanele clasice (cum ar fi cele de ciocolată). Și de multe ori sunt chiar mai gustoase decât acestea.

În momentul de faţă există o mulţime de batoane pentru sportivi și se pune întrebarea ce ar trebui să alegem astfel încât să ne folosim banii efi cient.

În primul rând trebuie să alegem tipul de baton adaptat tipului de antrenament pe care îl facem. Așa cum spuneam anterior, pentru un sportiv de anduranţă (maratonist, triatlo-nist) sunt recomandate batoanele cu conţinut mai crescut de carbohidraţi. Totuși și acești sportivi pot benefi cia de calităţile unui baton proteic, în special după un antrenament sau concurs foarte difi cil, în care organismul are nevoie de un aport de proteine mai crescut, în scopul refacerii structurii musculare.

Este de preferat să alegem batoane din ce-reale integrale, care conţin și seminţe sau nuci,

și bucăţi de fructe. Aceste surse de carbohidraţi aduc în cele mai multe cazuri peste 3 grame de fi bre per baton. Fibrele reprezintă un element important pentru o alimentaţie sănătoasă – reduc rata de absorbţie a zaharurilor, dau senza-

ţie de saţietate, menţin un mediu propice dezvoltării fl orei saprofi te și contribuie

la buna funcţionare a tranzitului intestinal.

Dacă încercaţi să scădeţi în greutate, trebuie acordată o atenţie mare valorii calorice a batoanelor. Aceste batoane au

în general o încărcătură calorică substanţială și ar putea să fi e o idee

proastă să le integraţi în regimul ali-mentar. De asemenea, compoziţia lor este

un aspect de urmărit – alegeţi batoanele proteice, nu pe cele cu cantitate mare de carbohidraţi. Așa-zisele „batoane pentru slăbit” nu au nimic special în ele ca să își merite această denumire; sunt doar niște simple alimente (puteţi chiar să vă îngrășaţi dacă le adăugaţi peste un regim alimentar normo sau hipercaloric). Pe scurt: cei care urmăresc să scădă în greutate, n-ar trebui să aleagă batoane care aduc mai mult de 150-200 kcal/baton.

Dacă intenţionaţi să folosiţi batoanele pentru sportivi ca substitute de masă, alegeţi batoane proteice (cel puţin 15 g proteine/ba-ton). Puteţi face acest lucru din când în când, însă nu trebuie să devină un obicei. Nu s-a inventat încă un baton care să poată înlocui hrana tradiţională, pe termen lung.

Câteva precizări suplimentare:�§Trebuie să fi ţi atenţi la cantitatea de

grăsimi saturate și în mod particular la cele tip „trans”. Alegeţi batoanele ce nu au în compoziţie mai mult de 3 grame grăsimi saturate și deloc grăsimi trans. Uneori, batoa-nele proteice au o cantitate destul de mare de grăsimi în compoziţie.�§Nu vă bazaţi excesiv pe batoane. Sursele de

nutrienţi naturale și neprocesate sunt mult mai valoroase pentru organism decât orice supliment nutritiv.�§Alegeţi batoanele cu conţinut 100% natural

(acest lucru nu înseamnă 100% organic – pre-ţul batonului ar crește semnifi cativ în acest caz). Natural înseamnă că nu s-au folosit în fabricarea lui decât ingrediente naturale, fără coloranţi, conservanţi și aditivi.�§Surse bune de grăsimi nesaturate sunt

nucile și seminţele. Adăugate în batoanele cu carbohidraţi, acestea reduc rata de pătrundere a carbohidraţilor în sânge, ceea ce înseamnă o eliberare treptată a energiei. În plus, nucile sunt bogate în fi tosteroli, magneziu și acid folic – toate acestea au efecte cardioprotectoare. Seminţele și nucile se mai adaugă în batoane și pentru faptul că dau senzaţie de saţietate și ajută la controlul apetitului.

Dr. Șerban Damian este medic nutriţionist sportivși președintele Ro Club Maraton

⁄ ⁄ toamna 2011 34

de dr. Oana Gheorghiu,medic de familieCinci este o cifră magică! Știm că

ar trebui să mâncăm zilnic cinci porţii de fructe și legume proaspete.

Acestea ne furnizează, pe lângă fi bre naturale, vitamine valoroase, minerale și antioxidanţi care ne induc starea de bine.

Dacă tu crezi că nu poţi integra aceste cinci porţii în rutina zilnică, atunci poţi încerca câteva trucuri ușoare:

Tinereţe fără bătrâneţe. Toate persoanele, inclusiv femeile care aleargă, și-ar dori să stopeze efectele trecerii anilor asupra orga-nismului. „Îmbătrânirea” biologică este determinată gene-tic, dar poate fi influenţată în bine și de anumite obiceiuri personale, prin igienă, o bună dietă sau de o viaţă activă. Cred că nu strică să ne reamintim câteva lucruri de bază.

�§Pune un bol cu fructe pe birou și mănân-că din el toată ziua.�§La restaurant, comandă o salată de legume, ca starter. �§Un pahar de suc de portocale la micul dejun face cât o porţie întreagă de fructe.�§La prânz, când te simţi obosit, încearcă un bol cu iaurt și fructe proaspete.�§Și dacă toate acestea ţi se par mai greu de realizat, încearcă să iei zilnic un supliment de vitamine și minerale. Acesta

poate fi Wellman sau Wellwoman, compri-mate în care găsești vitamine, minerale și implicit energie.

Dacă ai un regim vegetarian, nu uita că acesta poate să însemne frecvent lipsa de vita-mină B12 și ribofl avin. Surse alimentare pentru a suplini această lipsă sunt peștele, fructele de mare, cerealele și nucile.

Este de preferat să mănânci cinci mese mai mici, decât trei mai consistente. Astfel, procesele metabolice și eliberarea de energie sunt mai efi ciente. Și ori-cât de banală ţi se pare următoarea afi rmaţie, este foarte adevărată și ar trebui să ţii cont de ea: ia micul dejun ca un rege, prânzul ca un prinţ și cina ca un cerșetor!

Nu pleca de acasă fără să iei micul dejun! În afara faptului că îţi reglează procesele metabolice, îţi umple „rezervorul de combus-tibil” necesar unei bune funcţionări a creierului.

O cauză principală de oboseală este des-hidratarea. Opt pahare de apă zilnic îţi ajută organismul să funcţioneze în bune condiţii. Dar ai grijă să nu le bei dintr-o dată, ci pe parcursul întregii zile.

Cafeaua poate interfera cu efi cacitatea creierului. Cofeina, chiar dacă stimulează temporar organismul, reduce fl uxul sanguin al creierului. Astfel, consumul exagerat de cafea poate determina oboseală cronică. E bine de aceea să înlocuiești cafeaua cu cofeină fi e cu una decofeinizată, fi e cu ceai, suc de fructe sau apă.

Fă-ţi timp să te relaxezi! Încearcă să nu faci asta în faţa televizorului, ci găsește alte activităţi care să îţi stimuleze în același timp și procesele cognitive. Aleargă, spre exemplu. Există o conexiune strânsă între un corp sănă-tos și o minte activă. Exerciţiile fi zice regulate ce activează funcţiile creierului îmbunătăţesc funcţiile vitale ale organismului și conferă o stare de bine.

Exerciţiile fi zice, inclusiv alergarea, au un rol foarte important atât în furnizarea de energie organismului dar și în asigurarea unui somn liniștit și odihnitor și în relaxarea psihicului sau îmbunătăţirea funcţiilor creieru-lui. Sportul practicat dimineata îţi va încărca bateriile pentru întreaga zi.

Somnul este bun pentru frumuseţe dar și pentru întregul sistem imunitar. Se spune că o oră de somn înainte de miezul nopţii valorează cât două ore de somn după ora 24. Mulţi dintre noi încearcă să recupereze orele de somn pierdute în timpul săptămânii dormind mai mult în weekend și se întreabă de ce se simt tot obosiţi după ce dorm mai mult de 10 ore. Asta pentru că organismul uman își crează un tipar, un șablon de funcţionare și nu se simte bine dacă iese foarte mult din el. Așa că nu te culca și nu te trezi cu mai mult de o oră-două diferenţă faţă de orarul obișnuit de somn din timpul săptămânii. Doar așa somnul în plus poate fi efi cient.

Dacă toate sfaturile de mai sus ţi se par greu de urmat, încearcă măcar să ţii cont de următoarele:

�§O ceașcă de cafea băută la timp poate face minuni înainte de un moment ce necesită un consum sporit de energie. Inclusiv înainte de o cursă de alergare. Studiile arată că aceasta îmbunătăţește viteza de reacţie și ţine mintea în alertă pentru puţin timp. Dar nu face abuz!�§Nu apela la diete stricte care îţi vor crea o stare de nervozitate și slăbiciune. �§Să râzi și să fii vesel! Asta ajută la elibera-rea de endorfine care te vor face să te simţi mai bine, mai puternic.�§Și nu uita că există suplimente nutritive special create pentru persoane active care nu pot urma cu stricteţe aceste sfaturi. Poţi apela cu încredere la ele, pentru a avea o stare de bine, întreaga zi.

E posibilmite ob

viaţă

minată

âneţe.

uri de bţ

posibil

sănătate

⁄ ⁄ toamna 2011 36

practicPr

ogra

me d

e ant

rena

men

tpe

ntru

mar

aton

de Gabriel SolomonSă zicem că ești alergător amator, ai dat câteva ture prin parc, ai terminat câteva crosuri în care ţi-ai bătut măr

colegii, ai făcut poate și vreo două curse de 10 km. Ceva te motivează însă să te gândești să alergi un maraton. Acel ceva ar fi bine să fi e sufi cient cât să te împingă de la spate să te antrenezi între 16 și 20 săptămâni. Cam atât durează un program standard de antrenament pentru cei 42,195 km ai maratonului.

Acum, indiferent dacă ești genul care uită în ce buzunar are cheile sau genul care își cântărește roșia când o pune în salată, vei

avea nevoie de un program de antrenament. El are atât un rol de ajutor (să știi când și cât să alergi), dar și un rol de impulsionare.

La primul maraton aveam programul printat și lipit pe perete în faţa biroului, după fi ecare antrenament bifam cu un pix antrenamentul făcut. Abia așteptam să ajung acasă să tai antrenamentul de pe listă (uneori însă îmi venea să rup cu totul hârtia după un antrenament mai greu). În plus, te responsabilizează să te ţii de antrenament: când vezi cum trec zilele și tu ai două antrenamente sărite parcă îţi vine mai ușor să ieși pe ușă.

CUM ALEGEM UN PROGRAM DE ANTRENAMENT?

Păi fi ind în era digitală, cel mai bine îl întrebăm pe Google. Ca să vă fac un rezumat veţi avea două opţiuni: programe fi xe / deja construite și programe automate.

Câteva sfaturi înainte de a alege un program:�§ dacă ești la început și nu ai un target prea jos ca timp, nu ai nevoie de foarte multe antrenamente de viteză.�§ trebuie să fi i sincer cu tine, nu te arunca să alegi un program cu 6 antrenamente pe săptămână când știi în sinea ta că zici „saru’mâna” dacă ajungi să faci 3 pe săptă-mână. Pe lângă faptul că o să fi e epuizant fi zic și psihic să încerci asta, mai există riscul să te accidentezi.

PROGRAME FIXEAcestea sunt programe construite de un

antrenor (cel puţin așa ar trebui), particu-larizate pentru un anumit timp la maraton și un anumit număr de antrenamente pe săptămână. Dacă vrei să schimbi ceva ori îl adaptezi după cum ai inspiraţie ori, dacă nu, îl mai întrebi odată pe google, poate găsești ceva pe placul tău.

Nu mă apuc acum să înșir o listă de link-uri către programe, căci e plin internetul de ele. Câteva recomandări însă.

PROGRAMELE DE ANTRENAMENT HAL HIGDONwww.halhigdon.com/marathon/Mar00index.htm

Sunt foarte cunoscute și folosite de către alergătorii amatori. Scrise de

faimosul Hal Higdon, promovate și de către revista Runners World, sunt construite pe 18 săptămâni de antrenament și sunt împărţite pe categorii: Novice, Intermediar, Avansat.

Categoria Novice: E indicat să nu te lași păcălit de nume, programul este destul de so-licitant. Conţine 4 antrenamente săptămânale și vei avea în medie de alergat între 24 și 32 km pe săptămână. Cea mai lungă alergare va fi cu trei săptămâni înainte de maraton și tot atunci vei aduna și cei mai mulţi kilometri: 68.

Categoria Intermediar: Pentru alergători care au deja un maraton în palmares. Aici însă sunt deja 5 antrenamente săptămânale și 2 sau 3 alergări lungi de 32 km. Distanţa maximă alergată într-o săptămână: 80 km.

Categoria Avansat: Dacă ești deja un maratonist cu state vechi și terminarea unui maraton nu mai reprezintă demult o pro-vocare, înseamnă că aici îţi este locul. Însă Hal te pune la muncă, cu 6 antrenamente săptămânale și acelea destul de variate. Vei avea antrenamente tempo, intervale, alergări cu diferenţă de nivel, nu cred că o

alerg.ro ⁄ ⁄ 37

practic

să te plictisești. Distanţele nu sunt cu mult peste Intermediar, doar că se fac la un alt ritm și ai mai multe antrenamente de viteză.

PROGRAMELE FURMAN FIRSTwww2.furman.edu/sites/fi rst/Pages/FirstTrainingPrograms.aspx

Deși pregătirea unui maraton necesită un pic de voinţă și sacrifi cii, uneori

sunt situaţii în care nici dacă stai în cap nu ai să reușești să îţi rezervi timp pentru 4-5 antrenamente săptămânale. Cei de la Furman Institute of Running and Scientifi c Training (FIRST) sunt oameni care s-au gândit la tine și vin cu o fi lozofi e care susţine că e indicat să alergi mai puţine zile pe săptămână. Au chiar și o carte: Run Less Run Faster în care se explică teoria și detaliază programul de antrenament. În program se aleargă trei zile pe săptămână: �§prima zi este dedicată vitezei: vei alerga intervale pe distanţe în tre 400 m și 1600 m �§a doua zi sunt pace runs: în medie de 10 km la ritm de maraton sau limita acidului lactic �§a treia zi este ziua distanţei: vei crește progresiv de la 12 km până la 32 km.

După părerea mea, nu este un program chiar pentru oricine, se aleargă la un ritm destul de ridicat și trebuie să ai picioare bune ca să te recuperezi de la un antrenament la altul. Lucrul acesta se poate vedea din prima săptămână de antrenament: �§Ziua 1: 10-20 minute încălzire, 3 x 1600 m (1min pauză între ele) + 10 minute revenire �§Ziua 2: alergare 10 km: 3.3 km ușor, 3.3 km tempo, 3.3 km revenire �§Ziua 3: 13 km la ritmul de maraton minus 20 sec/km.

PROGRAMULGALLOWAY RUN-WALK-RUN www.jeffgalloway.com/training/marathon.html

Acest program este unul inovativ, Jeff Galloway vine cu o abordare cel puţin

diferită faţă de celelalte. Conţine 4 antrena-mente pe săptămână, dintre care două de câte 30 minute și unul în care doar mergi, de aici și denumirea programului.

Este însă cel mai lung plan (30 de săp-tămâni înainte și două după maraton) și are un antrenament de 42 km (cu 4 săptămâni înainte de maraton), asta în timp ce majori-tatea recomandă să nu faci un antrenament mai lung de 35 km.

Totuși, nu ar trebui să ne speriem atât de tare, pentru că nu vei alerga cei 42 km. Filozofi a programului spune să alternezi între alergat și mers în timpul antrenamentelor, precum și la maraton.

PROGRAME AUTOMATECum nu prea poţi să dai aceași pastilă

oricărui pacient, tot așa același program de antrenament nu e bun pentru oricare alergător.

Desigur că unele programe de mai sus îţi oferă și variaţiuni, iau în considerare targetul tău de ma-raton, dar tot nu sunt fl exibile și personalizate.

Aici vin programele automate care nu numai că iau în considerare condiţia ta fi zică, data maratonului, dar se mai și updatează în funcţie de evoluţia antrenamentelor. Fain, nu?

PROGRAMULRUNNERS WORLD SMART COACHhttp://smartcoach.runnersworld.com/

Smart Coach este un soft disponibil online, realizat de cei de la Runners World. Poate

genera programe pentru 5K, 8K, 5 mile, 10K, 15K, 10 mile, 20K, semi-maraton și maraton, pe o durată maximă de 16 săptămâni.

Pentru crearea unui program vei completa următoarele date: �§ cel mai bun timp, la alegere, pentru o distanţă între 5 km și maraton (ideal ar fi să fi e cea mai apropiată distanţă faţa de evenimentul pentru care te antrenezi) �§ proba pentru care te antrenezi și data evenimentului �§ nivelu l de intensitate (întreţinere, moderat, greu, foarte greu) și numărul de kilometri săptămânali (intervale de la 10 la 130 km, din 10 în 10 km).

Programul odată creat poate fi accesat atât online, cât și printr-o aplicaţie pentru smart-phones. La fi ecare antrenament ai un mic text cu recomandări, ex: cam cu ce ritm să alergi. Dacă la un moment dat simţi că nu poţi susţine acest program, poţi să-l ajustezi: să modifi ci numărul sau intensitatea antrenamentelor ori să anunţi că ai sărit anumite antrenamente pentru ca programul să se autocalibreze. Din păcate, acestea din urmă sunt opţiuni disponi-bile pentru pachetul PLUS, care costă.

Deși este recomandat de foarte mulţi, personal nu sunt impresionat de program. Nu îmi place că nu poţi să pui clar targetul pentru care vrei să alergi și numărul de zile de antrenament. În schimb, cere date care mi se par destul de complexe pentru un amator.

PROGRAMUL MY ASICSwww.asics.eu/myasics.php

Trebuie să recunosc că îmi place foarte mult acest program. L-am folosit la

primul meu maraton, asta pe vremea când avea un design urât, era mai difi cil de folosit, dar la fel de util. Varianta de acum este mult mai faină. Pe lângă un design nou, au venit și cu facilităţi noi, una dintre ele la care ţin foarte mult: posibilitatea de a ţine evidenţa kilometrilor parcurși cu un anumit echipament.

Programul de antrenament se generează în baza următoarelor date: �§ distanţa maximă parcursă (5k,10k, semi sau maraton) și timpul realizat. Pentru începători, se introduce numărul maxim de minute pe care îl pot alerga fără oprire: sub 20, 20-30, 30-60 sau mai mult de 60; �§ vârsta și sexul; �§ targetul: distanţa, data evenimentului și timpul dorit (poţi alege că vrei doar să termini). În funcţie de datele de mai sus, programul îţi face și o recomandare de timp pe care îl poţi realiza; �§ numărul de antrenamente săptămânale (2, 3 sau 4) și ziua pentru alergarea cea mai lungă.

După acest mic interogatoriu, vei avea un program generat special pentru tine. La fi ecare antrenament vei avea o mică descriere care conţine și recomandări de ritm (pace) calculate special pentru targetul tău. Odată alergate poţi să le adaugi în program, chiar și în zile în care nu aveai antrenamente. La adăugare poţi să completezi pe lângă datele principale (distanţă și timp) și altele, precum: cum te-ai simţit (de la 1 la 5), BPM (bătăi pe minut), greutate, vreme, dacă a fost o cursă (nume și clasare), echipament folosit și chiar un m ic text cu eventuale comentarii.

Dacă introduceţi antrenamentele făcute în acest soft, pe lângă utilitatea de a ţine un jurnal al antrenamentelor programul upda-tează automat următoarele antrenamente pe baza celor introduse (facilitate încă în teste, trebuie activată din opţiuni).

UN SOI DE CONCLUZIEIndiferent de programul de antrenament

ales, cel mai important e să îţi asculţi corpul. Dacă începi să ai dureri sau te simţi epuizat, ar fi bine să te gândești dacă nu cumva e din cauza programului. Dacă nu ai experienţă, poţi încerca să te consulţi cu alţi maratoniști, chiar și virtual pe un forum de discuţii (vezi maraton.info.ro).

În aceeași idee, un program nu e literă de lege, dacă uneori te simţi obosit sau ai alte obligaţii, poţi amâna sau chiar sări un antrenament, numai să nu fi e vorba de cele lungi și fără să depășești 80% din program. Eu cred că alergarea e o pasiune, nu un sport.

Gabriel Solomon este webdeveloper și un pasionat alergător. Are un blog cu multe informaţii:www.gabrielsolomon.ro

⁄ ⁄ toamna 2011 38

Am mai scris despre acest produs într-un număr anterior al revistei. Știam eu însă

că trebuie să existe și așa ceva! Din saga șireturilor comode, după șireturile

«cu noduri», în sfârșit am găsit dovada că se comercializează și șireturile autoblocante – acelea care îţi permit să îţi închei mai repede pantofi i și, mai ales, nu se desfac. Deloc

Pentru acei alergători care au pantofi de trail running care nu au din fabrică șireturi autoblocante. Costă cam 7 dolari.www.yankz.com/Yankz-Sure-Lace-System-Colors-Styles-s/48.htm

utile

Acest concentrat energetic cu conţinut ridicat de cofeină – 99mg/shot (echivalentul a circa două cești de cafea) este recomandat înainte sau în timpul efortului sportiv de lungă durată și

intensitate, având o mare putere de energizare. Conţine extrase de Ginseng și Guarana, este bogat în vitamina C (135% din doza zilnică recomandată), ajutând astfel la combaterea senzaţiei de oboseală. Nu conţine taurină și nici substanţe dopante, fără coloranţi artifi ciali.Disponibil la Auchan, Hervis, cluburi de sport selecţionate și pe nutrivita.ro

Deși de vreo două luni nu a mai plouat aproape deloc, sunt entuziastă să

descopăr un sistem care ar permite uscarea pantofi lor de alergare și a bocancilor, mai repede și mai efi cient.

Tehnic vorbind, peste un miez de lemn de cedru este aplicat un strat de spumă cu grad mare de absorbţie a umidităţii, peste care este apoi aplicat un strat de material textil care transferă rapid umezeala de la pantof spre interiorul din lemn de cedru. Ba mai mult, nu doar că elimină repede umezeala, ci se pare că lemnul de cedru lasă și un ușor parfum plăcut. La toate acestea se adaugă două curele care permit transportul pantofi lor pe umăr.

La 35 EUR (cât costă în Europa), sistemul tradiţional cu ziare pare mai ieftin. Pe de altă parte, iarna nu-i ca vara, și acest uscător de pantofi poate că ar merita dacă mă ajută într-adevăr să economisesc timp…

www.stuffi tts.com/#

Uscătorde pantofi

Șireturiautoblocante

Băţulmaratonistului

Isostar Energy Shot primul activator cu ingrediente naturale și gust de fructe

Isostar Energy Shot 60ml

Mai ţineţi minte clasica rotiţă de masat tălpile pe care o puteai găsi

(sau poţi în continuare?) pe la majoritatea târgurilor cu produse de larg consum? Mărturisesc că n-am folosit-o niciodată, ci am preferat întotdeauna o ședinţă clasică de refl exoterapie, plecând de la ideea că rotiţa este doar un gadget și nimic mai mult.

Ei bine, poate că aveam dreptate, însă se pare că fratele ei mai mare, Băţul Maratonistului (The Marathon Stick), e un alt gadget care ar putea fi un lucru util alergătorilor. Cum? Simplu: prin rotirea sa de-a lungul mușchilor picioarelor încălzind mușchii și, mai ales, efectuând proceduri generale și segmentare de stretching. Cu alte cuvinte, pregătește mușchii pentru efort.

Există mai multe studii efectuate în Statele Unite de către specialiști în biomecanică și care ar fi relevat efec-tele pozitive ale folosirii acestui băţ. Producătorii au creat inclusiv un model pentru alergătorii de maraton, având în vedere tipul de masă musculară specifi că (mușchi lungi și fi ni) pe care o creează sportul de anduranţă.www.runningexpo.com/cart.php?m=product_detail&p=386

Go-girl

Unora le-a venit ideea de a vinde aparate care să le permită doamnelor să urineze

din picioare. O idee bună, care pentru mine și-ar fi putut dovedi efi cienţa la multe concerte în aer liber. În plus, de la prietene, am afl at că ar fi potrivit și pentru ski unde – iarnă fi ind și zăpadă mare - e greu să îţi dezbraci combine-zonul la minus „nșpe” grade.

Recent însă, produsul a început să fi e promovat și ca o posibilă alternativă pentru momentele delicate din timpul curselor de alergare. Celebrele imagini cu Paula Radcliffe făcând o pauză în timpul unei cur-se de maraton au făcut de mult înconjurul lumii, așa că, teoretic, ar fi tentant.

Mai ales pentru cursele de trail, căci pe șosea e mai greu cu folosirea dispozitivului. Însă la capitolul rapiditatea la folosire, ce te faci dacă nu ai fustă de alergare, ci ești în pantaloni?

www.go-girl.com/what-is-gogirl.asp

Rubrică realizată de CrazyFlower, product reviewer pentru revista Alerg.

Europa

MANDIGO GmbHGollierstrasse 70d80339 München

Germania

+(49) 89 500 77 88

info@mandigo.dewww.mandigo.de

Contact

BIBCHIP ROMANIA SRLStr. Franzelarilor nr.7

România

+40 (0)72 23 11 214;+40 (0)72 48 49 079;

info@bibchip.rowww.bibchip.ro

¬ Conform IAAF/ IWR 165.24

⁄ ⁄ toamna 2011 40

arta fugii

de Viorel Ghiţă-GrizonLa prima vedere, uitându-te așa pe dinafară, ai zice că e om. Subţirel, vesel, sprinten, mai că-ţi vine să te

împrietenești cu el. Dar ia încearcă să-l inviţi diseară la o bere. ”Ăăă…” va spune el, „nu pot să vin, am antrenament pe stadion”. „Da’ mâine?”, insiști tu. Răspunsul te lasă mască: „Mâine am antrenament în parc, am un concurs peste șase săptămâni”. „Peste cât?!” strigi tu. „Adică ai concurs tocmai peste o lună jumate și nu poţi să ieși la o bere că întrerupi nenorocitul de antrenament?” Aici se va enerva el: „Mă antrenez după un program german de douăzeci de săptămâni, iar duminică am un test intermediar…” „Bine, bine”, te vei preda tu. „Fie. E bine și dacă începem sâmbătă mai devreme cu un grătărel”. „Ba s-o crezi tu!”, va răspunde el, „Atâta îmi trebuie, să audă Comandanta Detașamentului de Alergare Sâmbăta al Clubului că am lipsit de la alergarea de grup ca să merg la grătar! Nu mă mai spală toată apa forumului o sută de ani de acum încolo…”

În acest moment începi să te luminezi. Ăsta nu e om. E un exemplar din specia nouă de androizi modifi caţi pentru alergare, un individ care se simte bine doar când e transpi-rat, gâfâie și îl doare un genunchi, iar singura bucurie adevărată o are când trece peste orice linie de sosire. E o Mașină de Alergat (MdA).

De când mă știu mi-a plăcut literatura SF. Una dintre temele des întâlnite ale genului este cum se modifi că o fi inţă umană infectată cu un virus sau o bacterie extraterestră. Ei bine, bietele fi inţe umane se umfl ă, fac bube groaznice, apoi se transformă în Alieni Distrugători, în Mumii Canibale sau în Câini Urlători, de te apucă și groaza, nu altceva. Nu mă așteptam să mă infectez și eu și să mă transform în așa hal încât să nu mai semăn

GrizonoToane:Mașini de alergat

deloc cu oamenii normali. Nu că aș fi acum vreun câine urlător sau vreo mumie canibală (deși cunosc câteva persoane - printre care și soacră-mea - care ar jura că sunt).

Sunt și eu tot o Mașină de Alergat. E drept, un model mai vechi și cu performanţe reduse, un fel de Trabant cu vopseaua sărită și geamurile zgâriate. Dar și Trabantul și BMW X6 sunt tot mașini. Nu bărci, nu cărţi, nu trotinete. Deci știu ce spun când vorbesc despre Mașinile de Alergat.

Să vă explic. Un om obișnuit care aleargă primul său maraton, dacă se satură de toată povestea și se lasă de alergat, scapă cu bine. Dar din momentul în care începe să se gândească la al doilea maraton, în fi inţa lui se declanșează fulgerătoare transformări ireversibile, sângele fi erbe, tendoanele sfârâie și mușchii troznesc și, în scurt timp, se transformă în acel soi de android alergător prezentat mai sus. Deși se aseamănă bine cu oamenii, ei pot fi ușor iden-tifi caţi: pe stradă merg repede, dar nu supăraţi și grăbiţi ca omul care întârzie la serviciu sau încearcă să mai prindă deschis la Mega Image, ci veseli, depășind tot, traversând bulevardele în fugă. Iar atunci când văd o fată frumoasă încălţată cu adidași Mizuno, ei își dau coate, râd, dar se uită la Mizuno.

Pentru ei timp frumos înseamnă când afară e înnorat și răcoare, oricând preferă frigul, mai bine ploaie cu aleile parcului goale decât vreme senină cu aglomeraţie, adesea, vara, mai bine noaptea decât ziua.

E clar că nu mai sunt oameni. Și, mai ales, ei nu mănâncă. Ei doar alimentează Mașina de Alergat cu carbohidraţi lenţi, cu dulciuri înainte de concurs, cu proteine în perioadele de refacere și niciodată cu lipide pentru că se pun pe fi zic și trebuie să le cari în cursă. Au început chiar o acţiune prin care vor să convingă

Primăriile să monteze de-a lungul aleilor din parcuri rezervoare cu băuturi hidratante, cu dozator și furtun, în care să bagi cardul de la club și să inghiţi cantitatea calculată de GPS-ul de running.

Deși călătoresc mult la vână-toare de maratoane, Mașinile de Alergat nu înţeleg deloc reportajele turistice cu vile exotice și sezlonguri comode, cu vedere la ocean, din Dubai sau Thailanda. „Da, și?”, vor întreba MdA-urile privind reportajul cu pricina. „Cum adică?”, vei întreba tu, omul normal. „Îţi dai seama ce plăcut trebuie să fi e să admiri un răsărit de soare din șezlong, cu o

pălărie de paie pe cap și un whisky în mână?” „O fi , dar de alergat, unde alergi, că nu văd în zonă decât un ponton de 30 de metri?”, va întreba androidul. „Dar de ce să alergi?”, te vei isteriza din nou tu, omul normal. „Cine te pune să alergi? Ideea este să stai și să te odihnești după munca obositoare de acasă, să savurezi clipe de reverie și relaxare în concediul binemeritat! Să te simţi ca în Rai, că doar dai o groază de bani pe șezlongu’ ăla!” Degeaba. Vei primi o privire goală, total lipsită de înţelegere.

Pentru o MdA odihnă înseamnă să zaci cu limba scoasă după un long run, după o serie dură de intervale în scăriţă sau după o sută de pante sprintate. Iar atunci ești atât de obosit că nici nu-ţi mai pasă dacă te odihnești în Dubai pe șezlong, în Tenerife pe yacht sau în Colentina, în fotoliul din faţa televizorului. Chiar nu conteză.

MdA mai sunt și dependente de concur-suri. Se strâng în grupuri mari, în ţară sau pe afară, îmbrăcaţi în chiloţi, tricouri și cu numere de înmatriculare pe ei, o rup la fugă la un semn și aleargă apoi până se termină programul, adică până pe la 42,195 km. Apoi se opresc și se interesează unde este următorul maraton.

Și mai sunt niște evenimente speci-ale: concursurile de veterani, adevărate Parade ale Mașinilor (de Alergat) de Epocă. Spectatorii, evident cei grași și sedentari, comentează amuzaţi de pe marginea traseului evoluţia exponatelor: „Ia uite cum mai pufăie ăla, parcă are pană pe adidasul dreapta spate… o fi șasiul reumatic și infl amat… și ce mască tamponată mai are, precis de la frânele slabe… ia uite cum mai înghite lichid de răcire…” Și tot așa, auzi de toate. Dar fără supărare, pentru că au oarecum dreptate. Dar chiar dacă numai tinereţea este frumoasă noi măcar mai mișcăm. Încă. Adică mai alergăm.

Niciodată nu vei vedea epave de Mașini de Alergat zăcând aruncate pe marginea drumurilor, cu burţile revărsate peste curea, cu butuci în loc de picioare, tușind tabagic și târșâindu-și cu greutate șlapii prin praf.

Când le vine vremea, în timp ce se pregătesc pentru vreun concurs de veterani, MdA-urile fac un atac în timpul antrenamen-tului și de la Urgenţă pleacă ușor spre Marile Stadioane de Dincolo. Cum a făcut acum câţiva ani nea Botoș Sigismund, la 87 de ani, pe pista stadionului de atletism. O plecare frumoasă și, de ce nu, un fel de exemplu, cel puţin pentru mine. Odihnească-se în pace.

Viorel Ghiţă-Grizon este maratonist și povestitor. Titu-lar al rubricii GrizonoToane de pe www.alerg.ro

alerg.ro ⁄ ⁄ 41

arta fugii

Din lumea sportului. Călcâiul lui AhileCartea cu acest titlu a antrenorului emerit

și gazetarului Silviu Dumitrescu urmează să fi e lansată în această toamnă și – în peisajul arid al publicisticii sportive românești – reprezintă un eveniment.

Volumul reunește articole publicate în diferite jurnale, adevărate „crâmpeie de istorie sportivă”, de ieri și de azi, după cum remarcă doamna Iolanda Balaș, președinta de onoare a Federaţiei Române de Atletism. „Este o lectură ușoară și plăcută din care reiese la tot pasul pasiunea pentru sport a autorului, pe care o insuflă și celor din jur, trezind sentimente alese de cinste, fair play și preţuire pentru cei ce reprezintă România. Este, de asemenea, o invitaţie discretă dar convingătoare la mișcare pentru să-nătate”, mai spune fosta campioană olimpică.

Profesorul Silviu Dumitrescu, care este autor și al volumului „Alergăm pentru sănătate” (Editura Palestra, 2008) are o experienţă de peste 50 de ani în pregătirea atletică.

�§Guiness Book Of World Records 2012 va include și „performanţa” britanicului David Ross, 42 de ani, care în primăvară a alergat maratonul de la Londra în 3h:02min:30sec. Timpul nu este unul rău, dar nici o perfor-manţă ieșită din comun, însă reprezintă un nou record mondial la... alergarea mara-tonului îmbrăcat ca un personaj literar. La Londra, Ross a alergat costumat precum „Denis Pericol Public”, eroul unei celebre cărţi pentru copii. Tot Ross a mai deţinut recordul mondial alergând îmbrăcat precum Fred Flinstone. Britanicul are la activ 225 de maratoane și și-a propus să alerge câte unul aproape în fi ecare week-end pentru a strânge bani pentru o fundaţie ce pregătește câini însoţitori pentru persoanele oarbe.

�§Un extrem de popular show tv din Statele Unite are ca probă de selecţie a participanţi-lor... alergarea unui maraton în deșert. Vor fi 15 candidaţi care vor trebui să treacă acest test deloc ușor, urmând ca ulterior, în fi nală, să facă faţă și altor probe în încercarea lor de a benefi cia de niște cursuri de fi tness alături de vedete cunoscute, printre care și fosta jucătoare de tenis Anna Kurnikova.

�§Și tot un record inedit la maraton... Englezoaica Susie Hewer, 54 de ani, a reușit recent să alerge o cursă de 42,195 km în timp ce a croșetat un fular, rela-tează Liverpool Echo. Timpul realizat: 4h:50minute, ceea ce nu e deloc rău, mai ales că a trebuit să dea dovadă de multă atenţie distributivă.

�§Americanul Patrick Finney suferă de o boală gravă, scleroză multiplă, dar acest lucru nu l-a împiedicat să alerge 50 de ma-ratoane. „Sunt prima persoană cu scleroză multiplă care a reușit acest lucru. Cu ajuto-rul maratonului am reușit să călătoresc în multe locuri și să cunosc numeroși oameni. Este o experienţă extraordinară”, a declarat Finney. În 1998, el a fost diagnosticat cu această boală, care atacă sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării și nervii optici, generând inclusiv difi cultăţi la mers.

Maratoane...puţin altfel

La mijlocul lunii septem-

brie, Rolly Fox, tatăl alergătoru-lui canadian Terry Fox (1958-1981) a inaugurat în Vancouver o serie de statui în memoria fi ului său. La festivitate au fost prezente atât numeroase personalităţi politice, inclusiv premierul cana-dian, cât mai ales copii.

Memoria lui Terry Fox este bine întreţinută în Canada, unde este privit ca o adevărată legendă, iar viaţa sa este oferită drept exemplu și model pentru tânăra generaţie.

În 1980, timp de 143 de zile consecutive (dintre care doar trei au fost pentru odihnă) Terrance Stanley Fox a alergat zilnic distanţa unui maraton, încercând astfel să atragă atenţia asupra problemei cancerului și să strângă bani pentru combaterea sa. Terry fusese la rândul său diagnosticat cu cancer osos, la vârsta de 19 ani și avea să își piardă piciorul drept. Impresionat de suferinţa văzută în spital a decis să traverseze Canada în alergare, pentru a strânge bani pentru cercetări asupra cancerului.

Poticnit, cu doar un picior sănătos, celălalt fi ind de fapt o proteză metalică, Terry Fox a alergat aproape cinci mii de kilometri, fi ind nevoit să se oprească la 1 septem-brie 1980 deoarece cancerul începuse să se răspândească în tot corpul. În tot acest timp a reușit să strângă 1,7 milioane de dolari. Moare cu puţin înainte de a împlini 23 de ani.

Postum, va deveni un simbol al ideii că uneori e important să crezi că imposibilul poate fi atins.

In memoriam Terry Fox

⁄ ⁄ toamna 2011 42

profi l

Alerg de ceva vreme, mai exact din anul 1992. Și totuși nu am făcut sport în copilărie, ba aș putea

spune că eram de fapt anti-talent la tot ce înseamnă sport. Decizia de a participa la primul meu maraton (care a coincis cu prima cursă de acest fel organizată în București, în 1992) a venit ca urmare a unui anunţ văzut în ziarul Sportul Românesc. De fapt, eu până atunci nu alergasem niciodată, nici măcar un cros. E adevărat însă că eram un împătimit al muntelui și erau zile în care mergeam pe munte distanţe mult mai lungi de un maraton”.

„Singura amintire de la primul meu maraton este că habar nu aveam să alerg. M-am antrenat eu o vreme, cam din mai până în octombrie, însă așa, după ureche. Am plecat în cursă foarte tare, am încetinit apoi, am obosit, am mai accelerat câte puţin și tot așa pe parcursul celor 42 de km. Interesant e că atunci am obţinut cel mai bun timp al meu la maraton: 3h:45min. Deh, eram și mai tânăr… În plus, atunci aveam 70 de kilograme, iar acum am aproape 90. Pe mine maratonul nu m-a ajutat deloc să slăbesc”.

„La scurt timp după aceea am intrat în clubul Spiridon Faur, am început să mai învăţ câte ceva despre alergare, am aflat și de mișcarea de sportivi veterani, am început să particip alături de ei la diferite concursuri de alergare. Am alergat 24 de maratoane prin toată ţara, iar al 25-lea o să fie la Maratonul Internaţional București. De fapt, sunt unul dintre nu foarte mulţii alergători români care a participat la toate ediţiile MIB. Mereu am alergat maraton, cu excepţia anului 2010, cînd am participat la semi-”.

„Nu am un program strict de antrena-ment, asta deoarece alerg doar de plăcere,

Gigi Preda, La 55 de ani, Gigi Preda este o prezenţă neobișnuită la cursele de maraton din România. La prima vedere, ai zice că este orice numai maratonist nu, asta pen-tru că are un fizic destul de robust și, în plus, niciodată nu pare să se grăbească. Aleargă mereu cu o faţă liniștită, fiind de fapt interesat doar de bucuria de a face mișcare și deloc de performanţa sportivă în sine. Are însă la activ 25 de maratoa-ne (ultimul alergat pe 9 octombrie a.c.) și, lucru rar, nu a ratat nici o ediţie a Marato-nului Internaţional București.

maratonistul atipic

în funcţie de cum mă simt în ziua respectivă. Alerg prin parcurile din București, între 35 și 50 km pe săptămână. Eu am un principiu: alerg până începe să mă doară. Dacă simt vreo neplăcere la un mușchi, la un tendon, mă opresc. Chiar dacă sunt într-un grup, cum începe să mă doară, eu mă opresc. Încerc să nu fac excese”.

„Care cred că e cea mai important cali-tate a unui alergător? Îi trebuie una singură: să vrea să alerge. Restul se descoperă sau se învaţă în timp”.

„Nu am foarte multe calităţi, dar sunt perseverent, alerg în orice condiţii. Mă ghidez după principiul: ninge, plouă, poșta vine! În ce privește principalul meu defect… cred că sunt kilogramele în plus. Sincer, mă strădu-iesc de multă vreme să le dau jos, dar berea și preparatele culinare ale soţiei – care este bucătar – nu mă lasă!”.

„Îmi place să încurajez oamenii ca să alerge. Le spun că trebuie să facă asta doar din plăcere, iar singurul sfat pe care îl dau e să aștepte cu răbdare că vor veni și satisfacţiile: fi e un kilometru în plus faţă de ziua de ieri, fi e terminarea unui maraton”.

„Cursa la care ţin cel mai mult este ediţia de anul trecut a Crosului Unirii, de la Alba Iulia. Asta pentru că atunci am fost încurajat tot timpul de către nepotul meu, Andrei, în vârstă de patru ani. La fi nal cred că nu arătam prea grozav din moment ce Andrei a ţinut să ma compătimească: Bunule, ești rupt ca cuiul!”

„Eu spun că alergarea îmi infl uenţează în bine viaţa personală. În schimb, soţia mea are cu siguranţă altă părere! Întrebări de genul: iar pleci la alergare? sau unde te duci pe ploaia asta? sunt des întâlnite în lumea noastră, a alergătorilor. Pentru că, până la urmă, pentru mine asta este o lumea specială dar și un mod de viaţă!".

PROFIL�§Născut pe 10 iulie 1956�§Unul dintre puţinii participanţi la toate ediţiile Maratonului Internaţional București�§Modest, bun pedagog

Salomon vă așteaptă în / AFI Cotroceni / Centrul istoric din București / Str. Republicii în Brașov

www.salomon.ro

Mândri parteneri ai: