INFO CULTURAL

*APARE SUB EGIDA CASEI DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI TECUCI*

REVISTĂ DE CULTURĂ, INFORMARE, PROMOVARE, ATITUDINE

2015

INFO CULTURAL

3

REVISTA INFO CULTURAL -2015 EDITATĂ SUB EGIDA CASEI DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI TECUCI

Cu sprijinul Primăriei Tecuci și a Consiliului Local Tecuci

CASA DE CULTURĂ A MUNCIPIULUI TECUCISTRADA 1 DECEMBRIE 1918 NR 62

JUDEȚUL GALAȚI

SE DISTRIBUIE GRATUIT

Director Casa de Cultură Tecuci: prof. Mircea CĂLIANURedactor: Aida ZAHARIATehnoredactare, coperta: Aida ZAHARIA Secretar: Mihail VasilacheContabil: Laura HobincuColaboratori: prof. Ionel Necula, prof. Nicolae Corlat, Angela Baciu, Iancu Aizic, George Stroia, Maria Enache, Marcela Barbu, prof. Pompiliu Comșa

INFO CULTURAL 2015

EDITURA ARMONII CULTURALEStrada Siret , bloc 28, apart. 30, ADJUD, Județul Vrancea

TEL: (+40) 0374-064.594, 0741-078.627

4

INFO CULTURAL 2015

PARTEA I

RETROSPECTIVA ANULUI

2015

5

INFO CULTURAL 2015

O seară frumoasă dedicată folku-lui și poeziei a fost organizată joi, 4 decembrie la Casa de Cultură Tecuci în colaborare cu Asociația Culturală „Folkul acasă în realitate” și Asociația „Fair”, în sala „Studio”. Alături de lan-sarea noului disc „Cântece de propri-etar”, realizat de cantautorul tecucean Cristi Corcioveanu, a mai avut loc şi o dublă lansare de carte: „Un zâmbet pervers” și „O carte nouă”, aparținând autorului Sorin Poclitaru.Spectacolul a fost deschis de interpretul Cristi Corcioveanu care a început prin a adresa mulțumiri pentru participarea la acest eveniment cadrelor didactice și în special elevilor de la Colegiul Național „Spiru Haret”, însoțiți de dir. adj. Rodica Cristovici.Au fost prezenţi tânăra solistă folk Ștefania Iacob din Botoșani și poetul Sorin Poclitaru din Gura Humorului, „un poet în viață”, cum îl caracterizează Cristi Corcioveanu pe cel carea a „scos” până acum de sub tipar 15 cărți.Directorul Casei de Cultură, Mircea Călianu, precizează: „Îmi face o mare plăcere să vorbesc acum despre reușita unui bun prieten care a scos un CD deosebit, cu un as-pect remarcabil și în special cu mari calități grafice. Este cel de al treilea disc pe care îl scoate Cristi Corciove-anu și îi urez din suflet la mai multe. El are o voce foarte plăcută și o tehnică iscusită în ale chitarei care mă făcea chiar să fiu invidios pe el atunci când

eram și eu chitarist. În concluzie, este pentru noi o mare plăcere să ascultăm, oricând, pe acest îndrăgit cantautor tecucean”.Invitatul special la acest eveniment, poetul Sorin Poclitaru a apreciat re-alizarea acestui CD, vorbind în con-tinuare și de uriașul salt valoric realizat de fiul cantautorului, tânărul

interpret Ciprian Corcioveanu. În con-tinuare, poetul Poclitaru a citit din po-eziile proprii: „Îmi plac lansările de carte”, „Diasporei, cu drag”, „După votare” și „Către DNA”, dovadă clară că poetul e mereu aproape de eveni-mentele actuale.Au intrat apoi în scenă fiul și tatăl, adică Ciprian și Cristi Corcioveanu, începând recitalul cu piesa „Am fost”, continuând cu „Greierele și furnica”, „Mai stai” – scrisă în 2011, apoi pie-sa de un real succes „Femeia ideală”, continuând cu „Eu nu știu” și „Berea fără alcool”, cu remarcabile comparații conform cărora berea fără alcool e

ca un fotbal fără minge, ca o țigară fără fum sau ca o friptură fără carne, încheind recitalul cu piesa de sezon „Noapte de Crăciun”.Revenit la microfon, poetul Sorin Poclitaru a citit poeziile de dragoste: „Dor de tine” și „De-aș ști că vii”, după care a invitat-o la microfon pe tânăra Ștefania Iacob, cu precizarea: „Această tânără o să vă cânte frumos pentru a vă face să uitați că eu am recitat urât. Ștefania Iacob este o talentată interpretă folk, elevă la Liceul de artă din Botoșani, în vârstă de 16 ani și jumătate. Are o voce foarte plăcută și i se prevede o carieră frumoasă”.Interpreta și-a început microrecitalul prin a aduce mulțumiri cantautorului Cristi Corcioveanu pentru invitația primită, de a fi, acum, în mijlocul nos-tru, la Tecuci, apreciindu-l și pe acesta dar și pe poetul Sorin Poclitaru, ea cântând chiar piese pe versurile aces-tuia.Prima piesă prezentată a fost una de sezon, respectiv „Vin colindătorii”, după care a urmat o frumoasă melodie pe versurile poetului Poclitaru, „De dragul ochilor căprui”, care face parte din discul lansat de interpret, atunci când a împlinit 16 ani, după care a ur-mat melodia scrisă special pentru ea de poetul prezent și intitulată „Am 17 ani”.Finalul a revenit duetului Cristi și Ciprian Corcioveanu, Cristi intrând în scenă cu o frumoasă pălărie, cu motivația: „Am pus-o pentru ca la final să am ce scoate în fața publicului pe care îl iubesc enorm”.

DECEMBRIE

Muzica folk este o forta care se ridica frumos din inimi catre cer!

Casa de cultură a Municipiului Tecuci a organizat vineri, 12 decem-brie, în Sala ,,Ion Petrovici’’ un fru-mos spectacol muzical-coregrafic cu titlul semnificativ ,,În aşteptarea lui Moş Crăciun’’. Spectacolul a fost de-schis de Mihai Vasilache care, după ce a făcut cuvenitele urări de ,,bun venit’’ la acest spectacol, a invitat

în scenă pe micuţele prezentatoare Andreea Ghiţă şi Marina Sârmache. În spectacol am urmărit formaţiile: ,,Arlechino’’, ,,Princesses’’, ,,Stars’’ şi ,,Jackpot’’, perechea de dansatori Delia şi Răzvan. Au urmat micuţii solişti de muzică uşoară Cosmina Pengheş, Crina Tudorache, Alesia Munteanu, Raluca Alexe şi Delia

Iacob. Conducerea muzicală a fost asigurată de prof. Mircea Călianu, coregrafia de Nicoleta Cucoaneş şi Mariana Enache iar la pupitrul tehnic a fost, ca de obicei, Mihai Vasilache. Un spectacol plăcut, bine alcătuit şi binevenit acum, aşa cum spune şi titlul manifestării: ,,În aşteptarea lui Moş Crăciun’’.

„În aşteptarea lui Moş Crăciun ”– Spectacol muzical-coregrafic

6

În 15 decembrie, pe scena amplasată în centrul civic al Muni-cipiului Tecuci s-a inițiat cea de a doua ediție a Festivalului „Datini din străbuni”, în preajma serbărilor de iarnă având loc manifestări muzical-coregrafice .În program au evoluat artiști și grupuri ale Casei de Cultură, atât cu cântece cât și cu obiceiuri și dans. Au urcat pe scenă: Cosmina Penghiș,Teodora Mazilu, Crăciunițe (dans), Cosmina Chiriță, Alesia Munteanu, Răzvan Chiciunic, Ralu-ca Alexe, Beatrice Ciolan, Angelo Jalbă, Grup Etno, Ana și Răzvan (dans), Lavinia Mazilu, Crina Tudor-ache, Geta Rotaru, Delia și Răzvan (dans), Andra Crăciun, Etnik Grup, Marinela Stratulat, Grupul Omătuța (datini și obiceiuri), Jackpot (dan-suri moderne). Coregrafia a aparținut instructoarelor Mariana Enache și Nicoleta Cucoaneș. Un frumos pro-gram au prezentat elevi și preșcolari din cartierul Nicolae Bălcescu, cei de la școala „Șt. O. Iosif”, liceenii Cole-giului „C. Hogaș”, interpreta Angela Bîtlan și trupa Shadow Theatre.Incursiunea cu trenulețul se făcea printre aleile decorate ca de basm, această distracție pe roți fiindu-le oferită gratis participanților. Unii preferau să facă fotografii, alegând decorul potrivit de poveste pentru a rămâne cu amintiri din perioada instalațiilor ornamentale luminoase.Pe marginile laterale ale scenei au fost instalate căsuțe de lemn, comercianții punând la dispoziția spectatorilor înfrigurați căni de vin fiert, îndem-nând pe cei mici să servească un suc sau un colac săsesc aburind.Cei care au evoluat pe scenă, după prestație primeau un pachețel cu dul-ciuri din partea Moșului, Primăria sponsorizând seară de seară aceste mici „atenții”. Orașul, în ciuda ceții dese, a răsunat de muzică, voie bună și chiote ale micuților.16 decembrie – alți copii au evoluat pe scena tecuceană, publicul fiind părtaș la dansul modern și popular,

melodii de muzică ușoară, populară și corală, colinde și plugușor.Un grup de liceeni ai Colegiul Național „Calistrat Hogaș” au col-indat, având coordonator și dirijor prof. Florin Iftimie, trupa de dans Shadow Theatre instruită de prof. Marga Duvac au încântat spectatorii cu reprezentațiile oferite.Preșcolarii Grupei mici ai Grădiniței „Nicolae Bălcescu” ne-au oferit suite de dans popular, fiind urmați de el-evii claselor V-VIII de la Școala „N. Bălcescu” care au prezentat colinde, coordonați de prof. Laurențiu Maxim.Școala „Ștefan O. Iosif” a debutat cu solista vocală Alexa Raluca, clasa I-a, care a avut în repertoriu melodiile „Brădulețul” și „Moș Crăciun întâr-ziat”, corul școlii a susținut o serie de colinde, Vali Sărăcuța a susținut un minirecital la orgă, Iuliana Crețu din clasa a VIII-a B a prezentat un colind, elevii clasei a VIII-a încheind specta-colul cu plugușorul.Prezentatorul programului desfășurat a fost Narcis Zahiu (realizatorul mati-nalului de la Radio Tecuci). Casa de cultură a îndulcit copii care au ur-cat pe scenă, oferindu-le pachețele. Susținătorii din public au fost numeroși, fredonând împreună cu artiștii, aplaudând evoluțiile presta-torilor. Căsuțele amplasate în late-ralul scenei au îmbiat pofticioșii cu porumb fiert, colaci săsești, dulciuri tradiționale, iar o societate sosită din Râmnicu Sărat are o expoziție cu vânzare, clienții putând achiziționa decorațiuni de sărbători, piese și obiecte din ceramică și aramă, toate fiind lucrate manual.

***17 decembrie – Au fost prezenți pe scenă elevii Școlii Gimnaziale „Iorgu Iordan”, coordonați de prof. Marce-la Călianu si prof. Chirvase Vetuta. Spectatorii, în număr destul de mare, au ascultat un cor religios, urmat de solistul Marius Butnariu. În continu-are au evoluat Beatrice Ciolan, Miru-na Tăbăcaru, Andra Crăciun și Corul „DoReMi”. Liceul Tehnologic „Ovid

Caledoniu” a susținut un program de colinde și plugușor, având coor-donatori profesorii Iustina Coman și Arabela Pleșu. Din partea Colegiului Național de Agricultură și Economie a fost un grup de colindători, urmat de dansatori. Acești liceeni au pro-fesorii coordonatori: Gina Vintilă, Costică Tamaș și Iulian Damaschin.

***18 decembrie – manifestările artis-tice pe scena tecuceană au fost de-schise de liceenii Colegiului „Spiru Haret”. Au evoluat cu piese de muzică ușoară și populară soliștii Alex Gheo-rghe, Oana Georgiana Coman, Diana Șipoteanu, Ioana Munteanu, Gabri-ela Milica, Geta Rotaru, Vlad Pascu, Cerasela Mardare, Sebi Dumitru. Colindele au fost interpretate de Cor-ul Colegiului, condus de prof. Florin Iftimie, iar cu dansul care i-a consa-crat, Miss și Mister Boboc au ieșit să prezinte sceneta spectatorilor.Liceul Tehnologic „Elena Caragiani” a prezentat dansuri moderne cu tru-pa „All for one”, din care fac parte elevii: Adrian Vlasie, Elena Arhiri, Adrian Olaru, Oana Soltan, Vlăduț Roman, Maradona Slataru, Cos-mina Matei, Daniela Chitic, Cristina Maxim, Ștefania Popa, Maria Cris-tina Panaite, Valentin Sultan, Adrian Potlog, Ana Rîpă, Larisa Murguleț. A urmat Alina Ștefania Popa cu muzică ușoară și balade și un grup de elevi de la clasa X E cu colinde. Coordonator-ul acestor liceeni a fost prof. Mihaela Carmen Danu. Finalul, incendiar, a fost prezentat de elevii Școlii Gimna-ziale „Anghel Rugină”, îndrumați de profesorii Dana Florea, Liliana Sima, Rodica Donie. Colajele de colinde, din repertoriu românesc și internațional, au fost frumos interpretate de copiii Coru-lui școlii, Plugușorul și Capra fiind creații proprii autentice, recitate cu drag și patos de câțiva elevi. Publicul a fost mulțumit de prestații, ropotele de aplauze demonstrând că românu-lui îi plac textele originale, adaptate realității.

DECEMBRIE

DATINI DIN STRĂBUNI- Programul artistic al Sărbătorilor de iarnă

INFO CULTURAL 2015

7

DECEMBRIE

În 19 decembrie, Programul Festivalului ,,Datini din străbuni’’ a început cu manifestările artistice ale Şcolii Gimnaziale ,,Dimitrie Stur-dza’’. Profesori coordonatori ai pr-estatorilor au fost: Nicoleta Epure, Monica Ursache, Raluca Gabor, Ma-ricica Movileanu, Claudia Ghica şi Livia Tudorici. Elevii clasei a IV-a B au prezentat colinde românești şi în limba engleză, clasa a VI-a A a dansat pe ritmuri moderne, clasa a VII-a A a întâmpinat publicul cu urări

din străbuni iar clasa a V-a A a avut o reprezentație de teatru popular.A urmat Şcoala Gimnazială ,,Elena Doamna’’, coordonatorii elevilor care au evoluat pe scenă fiind profesorii: Carmen Popa, Gina Diaconu, Emilia Popoiu, Nelia Munteanu, Ilinca Bîra, Tincuţa Marcu, Ionica Gîţă, Adriana Lefter şi Gabriela Bratu.Au interpretat colinde elevele: Marin Luisa şi Jiglău Andreea, Cărăuş An-dreea, Andrei Marta, Pohrib Antonio, elevi de la clasa a IV-a C, Grupul vo-cal al claselor V-VIII şi Grupul ,,Piti-

cot’’, coordonat de Angela Bîtlan. Elevii de la clasa a IV-a B au dansat după o suită moldovenească, formaţia ,,Little dancers’’ a prezentat un dans urban iar pluguşorul a fost interpretat de elevi de la clasa a V-a B.În continuare, publicul spectator s-a bucurat de prezenţa elevilor Şcolii Gimnaziale ,,Ion Petrovici’’, micuţii artişti fiind îndrumaţi de profesorii Laurenţiu Maxim, Daniela Niculescu şi Mariana Vizitiu. Un grup de urători a interpretat colajul ,,Am

plecat să colindăm’’, trupa de fete din clasa a VII-a a prezentat ,,Dan-sul Crăciuniţelor’’ iar Grupul vocal ,,Româncuţa’’ compus din elevii cla-sei a V-a a avut o frumoasă interpre-tare de cântece populare.În prima seară de Crăciun, tecucenii au putut participa la spectacolul fol-cloric desfăşurat pe scena din faţa Primăriei, după mese copioase local-nicii ieşind în număr foarte mare la promenadă. Spectacolul folcloric a debutat cu programul grupului ,,Cununiţa Ţepului’’. S-a început cu un colaj de

colinde susţinut de grupul folcloric, urmat de dansul ,,Boităneasca’’, Val-entin Oiţă a interpretat cântecul ,,Casa părintească’’ iar solista Cătălina Hol-bea a prezentat piesele ,,Bădişor cu pălărie’’ şi ,,Măi bădiţă Mihăiţă’’.Au urmat dansurile ,,Ciobănaşul’’, ,,Suita nouă’’, ,,Hora de la Vânători’’ şi ,,Iaşul’’. Valentin Oiţă a interpretat ,,Fecioraşul tatei’’, solista Luminiţa Obreja a ieşit la rampă cu piesele ,,Astăzi am ieşit la joc’’ şi ,,Jocul

ista bată-l para’’ iar Grupul vocal al Cununiţei Ţepului a interpretat cân-tecele ,,Zice lume-aşa’’, ,,M-a făcut mama aşa’’ şi ,,Ista-i moldoveanul’’.Numerosul public spectator s-a bucu-rat şi au încins hore şi pe cântecele interpreţilor Diana Pohrib, Simona Solomon, Mariana Purdel de la Cen-trul cultural ,,Dunărea de Jos’’ Galaţi şi Marcel Chipăilă, Liliana Dima de la ansamblul folcloric ,,Ţara Vran-cei’’ Focşani. Prezentatorii spectacolului, cu detalii despre activitatea fiecărui solist, au fost Aida Zaharia şi Narcis Zahiu.

DATINI DIN STRĂBUNI- Programul artistic al Sărbătorilor de iarnă

INFO CULTURAL 2015

8

Emil Cioran: „Dacă Eminescu nu ar fi existat, noi, oamenii de cultură, ar fi trebuit să ne dăm demisia”.Strânși laolaltă – poeți, prozatori, dascăli și dascăli pensionari, elevi, artiști, preoți, consilieri județeni, reprezentanți ai presei – toți iubitori de cultură, de poezie și cu precădere iubitori ai lui Eminescu, s-au bucurat pe deplin de o seară „altfel” așa cum au numit-o mulți dintre cei prezenți în Sala Studio.

Manifestările prilejuite de omagierea a 165 de ani de a nașterea poetu-lui național Mihai Eminescu dar și sărbătorirea Zilei Naționale a Culturii au fost deschise de managerul Casei de Cultură a municipiului Tecuci, prof. Mircea Călianu: „Vă mulțumim că sunteți alături de noi, aici, în această zi de sărbătoare. Este o sărbătoare pentru că iată, sărbătorim 165 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Emi-nescu, și tot astăzi, după cum se știe, sărbătorim și Ziua Culturii Naționale. O reușită alegere a Zilei naționale a culturii în ziua de 15 ianuarie, zi care a adus la lumină în mijlocul nostru pe cel care avea să fie mai târziu un ge-niu al poeziei românești. Putem vorbi multe despre Mihai Eminescu, dar nu asta mi-am propus. În schimb, vom vorbi despre Eminescu prin ceea ce se va întâmpla aici, pe această scenă, prin recitările care vor fi aduse de elevi ai Colegiului Național „Calis-trat Hogaș”, prin cântecele care vor fi interpretate și care sunt făcute pe versurile marelui poet. Zic eu că ar fi bine să vorbim nu numai despre Mi-hai Eminescu, dar fiind Ziua Culturii Naționale. Este bine să amintim și de

alți slujitori ai culturii, de alți oameni de valoare ai noștri care au pus câte o piatră de temelie la această mare cetate a culturii românești. De pildă, nu putem să nu amintim și de marii compozitori români, George Enescu ori Ciprian Porumbescu, de pictori geniali ai neamului nostru. Sunt foarte multe valori în pictura românească, în sculptura românească, în artele fru-moase, în literatură. Dacă aș spune Sadoveanu, Slavici, nu aș spune destul pentru că sunt atâția oameni valoroși. Nu este neapărat nevoie să faci cultură, trebuie să fii alături de cultură și e de ajuns. Din punctul meu de vedere, al instituției noastre (n.r Casa de Cultură Tecuci) pot să afirm că au fost și sunt mulți oameni care au fost alături de noi: Consiliul local, Primăria muni-cipiului Tecuci, primarul municipiului, care ne-au ajutat la tot ceea ce a însem-nat manifestare a casei de Cultură și mai ales la manifestările care necesită un sprijin mai mare. Din acest motiv am spus că este de ajuns să fii alături de cultură nu neapărat să faci, ca să pui astfel umărul la întregirea culturii noastre și implicit la actul cultural. Mulțumesc tuturor celor prezenți aici, mulțumesc doamnei director Corin Olaru pentru prezența copiilor care vor recita din creația eminesciană, mulțumim preotului C-tin Velicu pen-tru filmele puse la dispoziție și care vor fi proiectate, mulțumim soliștilor care vor evolua pe scenă. ”Pentru publicul prezent au rulat mai multe proiecții video („Eminescu-165 de ani de la naștere”, producător Aida Zaharia, „Adio”, „Atât de fragedă”, „Eminescu n-a existat” și „În vizită la Ipotești”, producător preot C-tin Ve-licu). Programul a fost completat de mai tin-erii artiști ai casei de Cultură a muni-cipiului Tecuci cu un moment de dans (vals) în interpretarea cuplului Delia și Răzvan sub coregrafia maestrei-core-graf Mariana Enache, moment muzi-cal susținut de Andra Crăciun („Pentru ea!”). A urmat un recital excepțional susținut de Valeria Drăguș – o tânără tecuceancă, în prezent studentă a Facultății de Muzică din Galați, fostă

elevă a prof. Mircea Călianu, colabo-ratoare constantă și devotată a Casei de Cultură tecucene. Pe aceeași scenă au fost prezenți elevi ai colegiului Național „Calistrat Hogaș” din Tecu-ci, coordonați de prof. Corina Olaru, elevi care l-au adus pe Eminescu și l-au dăruit celor prezenți la eveniment printr-un mănunchi de poeme.

***Cea de-a parte a manifestării, „Măria sa, Poetul”, a revenit membrilor Cena-clului literar „Calistrat Hogaș” dar și celor care și-au adus, prin scrierile lor, contribuții personale la dezvoltarea și promovarea culturii naționale: Cris-tian Pohrib, Săndel Stamate, Carmen Huzum, Viorel Șerban, Adrian Răcaru, Iancu Huzum, Dionisie Duma, Mi-haela Gudană, Tănase Dănăilă, Marin Moscu, Cătălin Dumitrescu, Constan-tin Oancă, Claudiu Neacșu, etc . Moderator a fost de această dată maes-tra Mariana Enache, care în cuvântul de deschidere a spus: „Avem în sală poeți tineri care merg pe urmele celor consacrați, membri ai Uniunii scriito-rilor, și așteptăm cu nerăbdare ca pana lor să fie recunoscută, scrisul lor să fie recunoscut, și ulterior recompensat ca membri ai U.S.R. Aleatoriu voi invita membri ai Cenaclului literar „Calis-trat Hogaș”, poeții tecuceni, pentru a lectura poezii. În invit la microfon pe cel care, la fel ca Eminescu, a debutat la Revista Familia: Cristian Pohrib.”

(continuare în pagina 9)

IANUARIE

Mihai Eminescu, omagiat la Casa de Cultura din TecuciINFO CULTURAL 2015

9

Cristian Pohrib (foto): „Într-adevăr am debutat în Revista Familia și întâmplarea fericită a făcut, prin grija maestrului Dionisie Duma, ca a doua apariție cu un grupaj de versuri să fie în Convorbiri literare. Mă bucur

mult să-l văd în sală și pe bunul meu prieten Marin Mârza. Îmi pare rău că a plecat domnul Ionel Necula căruia i-am trasmis la finele anului trecut o înregistrare de la Radiodifuziunea națională de la Chișinău, în care eu recitam versurile lui Marin Mârza. În 1992 a fost făcută înregistrarea. Au găsit-o în fonoteca lor și au considerat că versurile lui Marin Mârza merită să fie redifuzate. Iată că suntem prezenți nu numai în spațiul acesta făptuit de alții. Suntem prezenți în spațiu româ-nesc, ăla mare, ăla cu care ar trebui să

ne obișnuim și cu care unii dintre noi sunt obișnuiți. Nu știu alții. Într-o lume în care valorile spirituale și morale sunt puse pe plan secund. Am în mână o carte. Singura carte pe care am scris-o până acum. O carte care a obținut Premiul național Mihai Eminescu pen-tru debut, carte lansată nu la Tecuci ci la București, în Sala cu Oglinzi a Uniu-nii Scriitorilor, redeschisă pentru acest eveniment după 60 de ani, manifestare la care au luat parte prințul Paul și Alteța Sa, prințesa Margareta. Am să citesc din această carte o poezie ținută la sertar în 1988 de domnul Necula. Trimisesem noi poezii la Festivalul național de poezie Nicolae Labiș. Am fost anunțat că sunt premiat. Poezia asta fusese trasă de domnul Necula la sertar, și bine a făcut. În vremea lui Ceaușescu, în 88, bine a făcut că cine știe ce pățeam…Dar, am citit această poezie atunci când am fost premiat. Poezia se numește Scrisoare către Nicolae Labiș și e valabilă și azi”.Săndel Stamate: „Vreau să spun că sunt de câțiva ani în căutarea răspunsului la câteva întrebări. Una ar fi ce-ar fi orice așezare românească fără prezența turlelelor bisericii și, acolo sus fluturând, crucea lui Isus? Altă întrebare este ce ar fi fost sau ce ar fi chiar și acum, literatura română fără Mihai Eminescu. A treia, este ce-aș fi fost eu fără Mihai Eminescu? Pen-tru că de la el am învățat să citesc, de la el am învățat bucuria metaforei, de la el am învățat trăirile aceea pe care ți le oferă reflecția. De la el (n.r. el,

Eminescu) am învățat să iubesc și să fac declarații de dragoste. Acum le-am uitat pe toate și nici nu vreau să cad în derizoriu făcând altele, la vârsta aceasta. Îi dedic lui Mihai Eminescu un poem intitulat <>. Voi citi apoi o altă poezie, Clipa cea de taină, poezie care va face parte din viitorul volum ce va apărea cel mai probabil peste câteva săptămâni”.Viorel Șerban: „Poeții nu trebuiesc aplaudați. Ei trebuie citiți. Nu sunt membru al Uniunii scriitorilor, nici al Cenaclului Calistrat Hogaș, nici te-cucean. Dar voi citi un scurt poem de patru pagini. Desigur, lui Eminescu”.Adrian Răcaru: „Minunat că nici nu pot să mă uit la cuvinte. După Emi-nescu, putem să ne uităm mai frumos unii la alții”.Iancu Huzum: ”Eu nu sunt din rândul Uniunii scriitorilor, eu fac parte din rândul cititorilor”.În centrul atenției s-a aflat și poetul te-cucean prof. Dionisie Duma, președinte al Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” din noiembrie 2004.Bun prieten al poetului, prof. Con-stantin Oancă a vorbit despre rolul ce l-a avut Dionisie Duma la dezvoltarea culturii tecucene. Directorul Casei de Cultură, prof. Mircea Călianu i-a oferit poetului Dionisie Duma „Premiul de excelență” pentru contribuția la pro-movarea valorilor spirituale ale culturii române și ca semn de recunoștință pen-tru sprijinul deosebit și susținerea cu fidelitate a activității Cenaclului literar „Calistrat Hogaș”.

(Aida Zaharia)

Mihai Eminescu, omagiat la Casa de Cultura din Tecuci

Mariana Enache

IANUARIEINFO CULTURAL 2015

10

În 18 noiembrie 2004, în se-diul Casei de Cultură Tecuci avea loc ședința de redeschidere a activităților Cenaclului literar „Calistrat Hogaș.

Au fost prezenți 23 de membri/simpatizanți: profesorii Dionisie Duma, Eleonora Stamate, Vasile Ghica, Viorel Șerban, Nicolae Chis-cop, Marcela Ciobănuc, Sion T.Sion, Vicențiu Badiu, Rodica Cristovici, alături de dr. Genu Chiriac, Lucia Gologan, Valeriu Precupanu, Iulieta Groza, Despina Tudose (pe atunci redactor la ziarul Imparțial), Cătălina Mărmureanu și Daniela Iulia Za-haria (foste eleve a Liceului „Spiru Haret”), Octavian Cerchez (fost zi-arist), Alis Alionte, Carmen Secan (Munteanu), Cătălina Dumitrescu, Adrian Răcaru, Mariana Enache (în prezent maestru coregraf a Casei de Cultură), Viorel Burlacu (fost direc-tor al Casei de Cultură). În proce-sul verbal dela acea dată, întocmit de Mariana Enache, se arăta: „La următoarea ordine de zi a ședinței se propune alegerea unui comitet alcătuit din cinci personae, membri ai cenaclului. S-au făcut propuneri de 8 (opt) membri: Dionisie Duma, Viorel Șerban, Marcela Ciobănuc, Eleon-ora Stamate, Cătălina Mărmureanu, Nicolae Chiscop, Vicențiu Badiu și Vasile Ghica. S-au făcut bilețele pen-tru fiecare persoană prezentă în sală, cu numele celor 8(opt), urmând să aleagă, prin vot secret, pe cei 5 care vor forma comitetul de conducere. În urma numerotării voturilor exprimate

s-a obținut următorul punctaj: Dioni-sie Duma-18 voturi, Viorel Șerban-12 voturi, Marcela Ciobănuc-15 voturi, Eleonora Stamate-14 voturi, Cătălina Mărmureanu-18 voturi, Nicolae Chis-cop-5 voturi, Vicențiu Badiu-9 votu-ri, Vasile Ghica-15 voturi. Deci, Di-onisie Duma, Cătălina Mărmureanu, Vasile Ghica, Marcela Ciobănuc și Eleonora Stamate formează com-itetul de conducere al Cenaclului”. În același proces verbal, se mai consemnează și că tot prin vot se-cret, cu bilețele, s-a trecut la alegerea Președintelui cenaclului din rândul celor 5. „În urma votării, poetul Di-onisie Duma a fost ales Președinte al Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” al Casei de Cultură”. În final, s-a stabilit ca ședințele/întâlnirile de lu-cru ale cenaclului să se desfășoare din două în două săptămâni, joia, cu începere de la orele 17.00. Zece ani mai târziu, în ianuarie 2015, profe-sorul și poetul Dionisie Duma își anunță retragerea din fruntea Cena-clului. „Este timpul să las locul noii generații care iată, spre bucuria mea, vine din urmă. A fost o onoare pentru mine să fiu Președintele Cenaclului atât de mulți ani. Dar anii și oboseala își fac simțită prezența și la mine. Din acest motiv, mărturisesc că doresc să mă retrag din poziția de Președinte al Cenaclului literar Calistrat Hogaș exprimându-mi dorința ca cel sau cea care va prelua această frumoasă ștafetă să o ducă cu onoare mai de-parte, în folosul iubitorilor de carte, de cultură” mărturisea la început de

ianuarie, în sala Pamfil Șeicaru din cadrul Casei de Cultură, poetul Di-onisie Duma. Cu prilejul omagierii a 165 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, membrii Cenaclului au aflat despre decizia po-etului Duma. Tot atunci, li s-a adus la cunoștință că își pot depune candida-turile pentru funcția de Președinte al Cenaclului literar „Calistrat Hogaș”. Prin urmare, s-a decis, ca până la data de 29 ianuarie 2015, orice tecucean membru al Cenaclului, care are cel puțin un volum propriu tipărit și un plan de management, își poate dep-une candidatura, urmând ca în 30 ianuarie 2015, să se aleagă noul com-itet de conducere și noul Președinte al Cenaclului literar „Calistrat Hogaș”. POEȚII, autor Dionisie DUMA Se-mbolnăvesc Poeții de năduf În țara-n care nu pot să respire Abandonați în hainele de mire Ei nu-s crescuți cu miere și în puf! Se-mbolnăvesc Poeții de-acest veac Ce-i putrezit, complet, la rădăcină Ei nu-și doresc decât un bob de lumină Ce-n diamante sacre îl prefac! Se-mbolnăvesc Poeții de urât Că nu mai au un loc al lor sub soare Și nu se plâng, de-i doare ori nu-i doare Când trec cu spaima Tim-pului în gât. Se-mbolnăvesc Poeții de Infern În țara asta tristă-comedie Ei supraviețuiesc prin Poezie Și stau în sfera gândului etern. Vă rog atunci: iertați-i pe Poeți Dar asta nu ca o compătimire Ei își duc Crucea-n hainele de mire Și slava întru Dom-nul, că-i aveți!

(A consemnat, Aida ZAHARIA)

Repere din istoria Cenaclului literar „Calistrat Hogas”

Măştile populare personifică spi-rite ale strămoşilor, ale animale-lor reale sau fantastice, spirite ale vegetaţiei sau ale apei şi se folo-seau în cadrul unor ritualuri ale fertilităţii, ale chemării ploii sau în dansuri ritualice.Casa de Cultură a municipiului face înscrieri pe tot parcursul anului pentru organizarea şi funcţionarea

Atelierului de confecţionare măşti populare/tradiţionale. Cursurile se adresează copiilor şi tinerilor şi sunt gratuite.Atelierul îşi propune:-confecţionare măşti populare/tradiţionale-organizare expoziţii locale/judeţene/interjudeţene/naţionale şi internaţionale

-organizare concursuri locale/judeţene/interjudeţene/naţionale şi internaţionaleInstructor: Elena GheorghiuRelaţii privind înscrierile se pot obţine la numerele de telefon:0236/820449, 0757/794942sau la sediul Casei de Cultură a municipiului Tecuci, strada. 1 Decembrie 1918, nr 62.

IANUARIEINFO CULTURAL 2015

11

Florentina-Loredana Dalian: IMPRESII Seară de muzică, poezie și istorie la Tecuci

Mirabile întâlniri, frumoase întâmplări se produc uneori, ce-i drept destul de rar, când oameni făuritori de frumos, consumatori și răspânditori ai acestuia se întalnesc. Locul faptei a fost Casa de Cultură din Tecuci, o construcție cu o arhitectură deosebită, din vremuri de altădată, când fiecare detaliu era lu-crat cu artă și minuțiozitate, una dintre puținele astfel de construcții pe care le-am văzut renovate, iar nu lăsate pradă uzurii timpului. Cei care au fost gazde primitoare: prof. Mircea Călianu, man-agerul Casei de Cultură și Cristian Pohrib, directorul Radio Tecuci.Inițiatorul și moderatorul: Valentin Ajder, director al editurii clujene „Ei-kon”, una dintre puținele edituri din țară care își îndeplinesc cu sfințenie menirea: publicare de literatură de calitate, atât contemporană, cât și din trecut, lansări de carte în toate orașele țării, lecturi publice și alte și alte „năzbâtii” men-ite să hrănească sufletul, prea încercat în vremuri aflate sub dictatura banului, a comerțului de orice fel și cu orice mijloace, a publicității deșănțate și a promovării non-valorilor.

***Spre o astfel de frumoasă întâmplare m-am grabit și eu, ce-i drept cam tare, de vreme ce la intrare în comuna Tudor Vladimirescu vigilentul radar m-a sur-prins cu 70 Km/h. Amendă pentru viteză nu luasem până acum în cei 13 ani de șoferie (eu făcând parte mai degrabă din categoria celor care merită amendați pentru viteză prea mică), dar se pare ca totul are un început. Am luat-o, s-o port sănătoasă, trebuie să nu uit s-o plătesc luni, că eu șpaga nu dau (aviz amato-rilor!). Oricum, îi mulțumesc domnului polițist că m-a prevenit că nițel mai în-colo e un alt radar. Și n-a glumit! Așa

că, de-oți trece vreodată prin Tudor Vladimirescu (între Galați și Tecuci), călcați cu nădejde și simț de răspundere frâna. Chit că pe-acolo nu circulă nici măcar o gaina. Circulă, în schimb, mai bine zis stau la pândă… sticleți.Ce m-a „mânat în luptă” au fost două motive literare: primul – faptul că anul trecut am publicat la Eikon ediția a doua a cărții de proză scurtă „A unspreze-cea poruncă” și cel al apariției cărții de debut, la aceeași editură, a poetei slo-bozene Carmen Tănase, carte de poezie intitulată „Concentrate de timp”.(...)

***

Seara a debutat cu muzică, interpretată de Valentin Ajder (chitară/voce) și a con-tinuat, într-o atmosferă minunată cu poe-zia poeților botoșăneni Nicolae Corlat și Gabriel Alexe, urmați de recitalul poetei Carmen Tănase care, în momentul când a urcat pe scenă, și-a văzut și ținut în mâini pentru prima dată cartea. Valentin Ajder ne-a destăinuit că aceasta fusese scoasă din tipar la ora 5 dimineața, în ziua respectivă. Îmi spusese Valentin să fiu pregatită să

citesc câteva fragmente de proză, iar eu, conștiincioasă, îmi pusesem semne în carte. Numai că, puțin înainte de-a urca pe scenă, am simțit un imblod căruia i-am dat curs, impulsivă cum mă știu. Nu știu de ce aveam impresia că lectura de proză din cartea mea (fie și o proza mai poetică) ar fi stricat magia care se crease în sala Studio, astfel că am luat hotărârea, aprobată inițial cu o mică rezervă de moderator (parcă așa am simțit), de a recita o poezie din creația mea, și anume „Spovedanie”. Valentin Ajder mă știa prozatoare, așa că l-am surprins, plăcut se pare, de vreme ce la

final mi-a spus că abia așteaptă să-mi publice poezia.

***În pauza, o tânără doamna din Tecuci, cu care mă vedeam pentru prima dată, a venit la mine și mi-a spus: „Trebuie neapărat să vă pup și să vă îmbrățișez pentru poezia pe care ați recitat-o!”. Reacția sa mi-a amintit de una aproape identică, doar o idee mai rezervată, a părintelui Sorin de la Rm. Vâlcea, după

(continuare în pagina 12)

Vineri, 30 ianuarie 2015, ora 17.00, la Sala Studio a Casei de Cultură din Tecuci și-au dat întâlnire făuritorii de carte: pro-zatori, poeți, editori.Moderatorul evenimentului, Valentin Ajder-directorul Editurii Eikon, a adus pe scena culturală tecuceană ultimele volume ieșite de sub tipar: „Destinul unui disident: Paul Goma”, de Mariana

Șipoș, „Admirabila tăcere-Jurnal”, de Alexandru Mironescu, „Comunismul cu rele și rele”, de Magda Ursache.Pentru publicul tecucean a fost pregătită și o proiecție video, „Despre un impre-sar și o actriță” produs de Radu Găină, în rolurile principale aflându-se person-aje din lumea artistică interbelică: Gaby Michăilescu și Mania Antonova.

Nu au lipsit evocările, lectura publică și recitalul poetic.Au participat Mariana Șipoș, Carmen Tănase, Ionel Necula, Marius Vasileanu, Nicolae Corlat, Gabriel Alexe. Amfitrinii manifestării au fost prof. Mircea Călianu, managerul Casei de Cultură din Tecuci și Cristian Pohrib, directorul Radio Tecuci.

Lansari de carte si evocari Eikon la TecuciINFO CULTURAL 2015

IANUARIE

12

(continuare din pagina 12) ce am recitat, cu vreun an în urmă, aceeași poezie: „Doamnă, îmi vine să vă iau în brațe și să vă pup pentru poezia asta în care m-am regasit atât de mult!` În ce mă privește, dau orice critică elogioasă a oricarui renumit critic, pe astfel de reacții la cald. Așadar mi-am notat: când vreau să fiu pupată și strânsă în brațe, îmi recit „Spovedania”.După introducerea făcută de muzică și poezie, s-a trecut la lucruri mai grave.Doamna Mariana Șipoș, care a lucrat 12 ani în Televiziunea Română, în redacția cultural-muzicală a regretatului om de cultură Iosif Sava, fostă ambasador al

României în Columbia (2006-2010), a prezentat cu multa savoare cartea sa „Destinul unui disident: Paul Goma”. Profesorul de istoria religiilor Marius Vasileanu a recenzat două noi și inte-resante apariții: „Admirabila tăcere-Jurnal”, de Alexandru Mironescu și „Universalism românesc” de Sandu Tudor (cunoscut și ca „Daniile de la Rarau” sau monahul Agaton de la Mănăstirea Antim, inițiatorul „Rugului aprins”).Valentin Ajder a adus în atenție o carte deosebită, pe care mi-am achiziționat-o si eu: „Maria cea fără de moarte” de Gaby Michailescu, Maria fiind de fapt celebra și fascinanta artistă Maria Tănase. Domnul Ajder a vorbit cu multă pasiune despre autorul Gaby Michailes-cu, cel care i-a fost impresar Mariei (și nu numai), un om de cultură vastă, aproape ieșită din comun, cu o memorie fantastică păstrată intactă până la vârsta de 97 de ani, când a încheiat socoteli-le cu viața aceasta. Fascinant a fost și filmul prezentat despre același Gaby Michailescu și actrișa Mania Antono-va („Despre un impresar și o actriță”, producție TVR, regia Radu Găina).

La final, au fost exprimate câteva opi-nii de către scriitorul Sterian Vicol, redactorul-șef, fondatorul și realizatorul revistei Porto Franco din Galați, revistă pe care am și primit-o.Când am plecat la Tecuci, deși întotdeau-na plec cu convingerea că voi participa la manifestări frumoase, că voi întâlni oameni interesanți, nici pe departe nu mă așteptam ca seara culturală pe care am petrecut-o să fie atât de reușită și încântătoare. Au fost mai bine de pat-ru ore de literatură, istorie, muzică, desfășurate într-o liniște desăvârșită (aș fi zis „ca în biserică”, dacă în biserică ar fi întotdeauna liniște) la finalul cărora

nimeni nu se îndura să se ridice de pe scaune. Tecuciul, un oraș despre care unii ar fi tentați să spună că nu există pe harta culturală, este un oraș în care se petrec multe evenimente frumoase, care are și un cenaclu literar „Calistrat Hogaș”, al cărui nou președinte a fost ales în persoana lui Cristian Pohrib, fos-tul președinte Dionisie Duma rămânand președinte onorific, un oraș cu 11 mem-bri în USR și cu alți doi „pe drum”, un festival de poezie etc, un oraș în care m-aș întoarce oricând cu plăcere.Seara a continuat la restaurant la o cafenea până… spre dimineață, într-o atmosferă mai relaxată, dar tot presărată cu muzica și poezie, cu glume și ușoare tachinări, o seara în care eu și prietena mea Carmen ne-am bucurat de compa-nia unor oameni speciali ca: Valentin Ajder (Cluj), Nicolae Corlat, Gabriel Alexe (Botosani), Dionisie Duma, Cris-ti Pohrib și Dan Vâță (Tecuci), Sterian Vicol (Galați).

Mulțumim editorului Valentin Ajder, precum și gazdelor noastre generoase din Tecuci, pentru această frumoasă întâmplare demnă de notat în cartea sufletului!

Florentina-Loredana DalianIMPRESII: Seară de muzică, poezie și istorie la Tecuci

Interviu: Teodora Ionescu

Marți, 27 ianuarie, în sala Studio a Casei municipale de cultură Tecuci, cu puțin timp înainte de începerea recitalului can-tautorului Cristi Corcioveanu, în timp ce acesta făcea ultimele repetiții, am întâl-nit-o pe invitata specială, realizatoarea de emisiuni radiofonice, Teodora Ionescu și nu am putut rezista tentației de a-i solic-ita un interviu, aceasta răspunzându-mi cu multă bunăvoință la întrebările puse:Rep. – Stimată Teodora Ionescu, încep prin a vă întreba dacă ați mai fost până acum la Tecuci ?T.I. – Am mai fost o singură dată, nu rețin exact anul, dar știu că am venit aici la invitația lui Cristi Corcioveanu, alături de Vasile Mardare, Dinu Olarașu, Tatiana Stepa și alții.Rep. – Să înțeleg că pentru această vizită, care ne bucură foarte mult, trebuie să îl găsim „vinovat” tot pe îndrăgitul nostru profesor Cristi Corcioveanu?T.I. – Da, o spun cu toată hotărârea, el este principalul vinovat. L-am invitat de mai multe ori în studioul de la București, nu m-a refuzat niciodată și, automat, nici eu nu pot să îl refuz.Rep. – Ce ne puteți spune despre dânsul?T.I. – Am mai spus și o voi spune în con-tinuare. Acest om, acest interpret, nu este apreciat la adevărata lui valoare. E ceva care mă face să cred ca el se bucură de mai mult respect în alte orașe decât aici, la el acasă. Rep. – Cum vă simțiți fiind considerată de presa de specialitate „O adevărată flacără vie” și mai ales „Doamna folku-lui”?T.I. – Consider că după douăzeci de ani de activitate, în care am colaborat cu aproape toată elita folkului din țară, e poate ceva normal, dacă mai există acum, la noi, așa ceva, adică normalitate.

Rep. – Am studiat biografia dv. și o parte din interviurile acordate și am remar-cat faptul că sunteți născută în cartierul Rahova și că ați dat la Facultatea de medicină dar ați picat. Lucru acesta totuși v-a bucurat, pentru că ați constatat că nu erați făcută pentru așa ceva.

(continuare în pagina 13)

IANUARIEINFO CULTURAL 2015

13

Aizic Iancu

Interviu cu Teodora IonescuÎn liceu erați o elevă care v-ați trăit cu adevărat viața, cu învățare numai pentru notă sau la teză, cu profeso-ri ce erau unii îndrăgiți, privind pe alții cu dispreț. O viață de adevărat elev bucureștean. (...) După 1990 ați lucrat la un birou de proiectare și ascultând, ca de obicei, radioul ați auzit că se cauta „oameni de ra-dio”, intrând așa în această lume specială. Ați lucrat pentru început la „Protecția consumatorilor” dar ați fost remarcată pentru frumosul timbru al vocii și în 1994, ați reali-zat primul program, foarte apreciat de toți, și ați rămas „om de bază la radio”. Acum, vorbind de „oameni de radio”, tot pe ramura muzicală, spuneți-mi câteva cuvinte despre un om din partea noastră, moldovean, din jurul Focșanilor, Titus Andrei. El participa mereu în juriile noastre la concursul „Floare de april”. T.I. – Mi-a fost un adevărat colabo-rator și chiar prieten. Acum, mi se pare ca e pensionat.Rep. – În unul din interviurile acor-date, întrebată fiind „Ce îndrăgiți mai mult dintre teatru, muzică și ju-rnalism?”, ați răspuns repede: „Jur-nalismul”. De ce?T.I. – Pentru că jurnalismul le cu-prinde pe toate acestea.Rep. – Și totuși, acum, la noi, ați venit cu un volum de poezii.T.I. – Eu, personal, consider că mă exprim mai bine prin poezie, aici este și multă sensibilitate.Rep. – Talentatul interpret Nicu Ali-fantis spunea despre dv. că „sunteți un om care știe să se joace frumos cu vorbele”. T.I. – Trăind și respirând în mijlocul interpreților de folk, le-am simțit su-fletele curate și eram obligată să caut numai cuvinte frumoase pentru a le răspunde dragostei și simpatiei aces-tora.Rep. – Am urmărit un interesant in-terviu al dv. cu regretata interpretă Tatiana Stepa, cea care interpreta,

cu mult profesionalism, frumoase melodii pe versurile marelui nostru poet Adrian Păunescu. Ne-ați spus, la începutul interviului, ca a fost și ea la Tecuci. Spuneți-ne câteva cu-vinte despre ea, despre cum era în afara scenei și a microfonului!T.I. – Am să încep prin a vă spune că era cu totul și cu totul diferită față de cum apărea. Dacă pe scenă era o prezență plăcută, în realitate în ea se ascundea multă tristețe. Mai ales când a aflat și de boala ei. Dar a fost o adevărată luptătoare până în ul-timele ei clipe de viață.Rep. – Muzica folk este considerată de unii „o muzică de nișă” dar am remarcat efortul de promovare făcut, prin festivalul „Om bun”, de Victor Socaciu, Ducu Bertzi și alții. Mulți însă spun că folkul își are publicul lui, unul educat, citit, trecut prin bib-lioteci. Iată, însă, că a apărut acum clasică întrebare: „Un’ te duci tu, folkule?”. Ca specialist, ce credeți: unde și cum „se duce”?T.I. – Remarcile dv. sunt corecte. Totuși, eu cred în mersul orizontal al folkului. Chiar dacă cumva, puțin, a mai scăzut, acum e pe un drum bun dar trebuie să îi acordăm mai multă atenție.Rep. – Atât dv. cât și Tatiana, ați lucrat în domeniul construcțiilor și vorbeați acolo de o apropiere, o asemănare între construcție, arhitectură și muzică. Care ar fi ea?T.I. – Este clar că atunci când com-pui o piesă, o lucrare muzicală, e vorba tot de o construcție, chiar dacă e una sentimentală.Rep. – Vreau să vă multumesc din suflet pentru interviul acordat, vă asigur de tot respectul tecucenilor și vă așteptăm, cu drag, să reveniți!T.I. - Și eu vă mulțumesc pen-tru atenția acordată și voi reveni cu plăcere, bineînțeles dacă Cristi mă va mai invita. Dar, repet, acum, în fi-nal, acest om merita mai mult decât primește el de la Tecuci și tecuceni. Pentru el Tecuciul este totul.

În cadrul serilor tecucene de muzică și poezie, organizate de profesorul cantau-tor Cristi Corcioveanu, reprezentant al Asociației „Folkul acasă, în realitate” și Casa de cultură, sala Studio a găzduit un nou episod al acestui interesant serial. De această dată, invitat special a fost „un poet cu chitara”, venit să ne dăruiască poezii și cântece de suflet. De altfel, chiar de la in-trarea lui pe scenă, ne-a mărturisit: „Sunt cel mai bun prieten al meu”, continuând prin a ne mărturisi că scrie în general noap-tea, săpând cu lopată în mina gândurilor, scoțând ce e mai bun din el pentru a dărui apoi ce a cules, iubitorilor de frumos.Invitatul special, Paul Arva, este născut la Hălăucești, județul Iași la 28 marie 1973, debutând în anul 1993, pe scena Ateneului din Bacău. Este membru fondator al Asociației „Non nonsens” și „Jazzhattan” iar ca genuri folosește muzica pop, rock, soul, jazz și disco. A terminat Facultatea de Construcții și Arhitectură iar din punct de vedere artistic a „colecționat” până acum, circa 20 de premii la festivalurile la care a participat. În general își compune singur muzica și textele, mândrindu-se cu fap-tul că este autodidact. Este îndrăgostit de muzică, declarând într-un interviu că atunci când cântă are sentimentul că este pe Titan-ic și publicul se scufundă împreună cu el.Paul Arva a început lansarea vorbindu-ne despre el, de locurile copilăriei din zona Iașilor, de dragostea și respectul ce îl poartă părinților, bunicilor și oamenilor în gene-ral. A lecturat și câteva din poeziile din noua carte intitulată „Mina de gânduri” pe care a și lansat-o. Cantautorul Cristi Cor-cioveanu nu putea sta numai ca spectator, intrând în scenă interpretează piesele „Eu nu știu” și „Floarea de gutui”.După ce ne-a reamintit faptul că „Viata e doar un labirint cu o intrare și o ieșire și de-pinde, fiecare cât stă”, invitatul a continuat cu piesa mult gustată de public „Bețivul” încheind cu propria compoziție „Te mai iubesc ori nu”. De remarcat și faptul că pentru acest spectacol și pentru cele ce vor urma în cadrul acestui serial, Casa de cultură a pregătit un banner cu inscripția „Seri tecucene de muzică și poezie” care va fi expus când se va desfășura această acțiune.A fost un spectacol bine pregătit iar în final, invitatul a oferit autografe pe cartea „Mina de gânduri”. (Aizic Iancu)

O nouă seară de muzică și poezie la

Casa de cultură

INFO CULTURAL 2015IANUARIE

14

Grupurile Omătuța și Piticot ale Casei de Cultură a municipiului Tecuci au fost selectate pentru a participa la Festivalul internațional Dancestar World Tour 2015.Micii artiști au intrat în competiție alături de alte 454 de trupe, grupuri și artiști din România. Dansatorii grupului folcloric Omătuța a fost programat să concureze în data de 7 martie, între orele 11.00-14.00 la secțiunea Juniors(12 ani) iar Grupul Piticot în data de 8 martie între orele 14.20 – 15.10, la secțiunea Mini (5 ani). Ambele grupuri sunt coordonate și instruite de maestru coregraf Mariana Enache.Concursul s-a desfășurat la Palatul

Național al copiilor din București. Trans-portul micilor artiști a fost asigurat de Casa de Cultură a municipiului Tecuci cu sprijinul Primăriei Tecuci și al părinților.Din Grupul folcloric Omătuța fac parte următorii copii: Adrian Teodor Coman, Daniel Laurențiu Cotfas, Marina Laura Cotfas, Vlad Cristian Dimitriu, Ana Ma-ria Dimitriu, Iuliana Georgiana Gavrilă, Diana Maria Georgescu, Răzvan Lupu, Mihai Lupu, Alexandru Lupu, Emilia Papuc, Rareș Ciprian Zaharia.Din Grupul Piticot fac parte copii: Me-deea Andrei, Iustin Bulmău, Eduard Chiș, Sebastian Colea, Denis Constan-tin, Bianca Grozav, Irina Nedelcu, Larisa

Nica, Marco Andreas Pintilie, George Pleșu, Albert Rotaru.La acelașii festival a concurat și duetul tecucean Alexandru& Denisa coordonat de coregraf Nicoleta Cucoaneș.Juriul a fost alcătuit din reprezentanți ai dansului, maeștri coregrafi și muzicieni de renume mondial: Almira Osmanovic (Bosnia), Christopher Jammin (Franța), Georg Hatala (Los Angeles), Mariano Carlini, Sonja Piskernig(Ucraina).Grupul folcloric Omătuța a obținut Trofeul locului II iar Trupa Piticot a obținut Trofeul locului I la Festivalul internațional DanceStar World Tour 2015.Mariana Enache, maestru coregraf: „Mulțumesc în nume personal și în nu-mele copiilor Casei de Cultură a muni-cipiuui Tecuci și managerului prof. Mir-cea Călianu, domnului primar Daniel Gerhardt Țuchel pentru sprijinul acordat în ceea ce privește transportul copiilor la București, părinților, Școlii Gimnazi-ale „Elena Doamna”, Școlii ginmanzi-ale din Buciumeni pentru combustibil și Primăriei Movileni pentru amabilitatea de a ne pune la dispoziție costumele populare. Mulțumesc tuturor celor care ne-a sprinjit de acasă și care ne-au fost alături. Avem copii de aur, copii care iată, s-a dovedit că prin multă muncă fac performanță. Ne pregătim acum pentru Marea Finală din Croația, acolo unde Grupul folcloric Omătuța s-a calificat în Liga I!”

(Aida Zaharia)

Succes deplin pentru cele doua grupuri de copii ale Casei de Cultura

Cu prilejul apropiatei Zile a Mărțișorului în foaierul Casei de Cultură au fost expuse deja primele mărțișoare confecționate de preșcolarii de la Grădinița nr.16 sub co-ordonarea educatoarelor Rusu C. și Ti-ron M., de la Grădinița p.p. „Prichindel” coordonați de edu. Aurelia Rău și de elevii clasei a III-A de la Școala gimnazială „Elena Doamna”. Pe esplanada Ca-sei de Cultură s-a desfășurat și Târgul de mărțișoare, cu produse confecționte manual de artizanele Ana Maria Pamfile, Monica Cojocaru, Carmen Niculae, Livia Copăceanu, Elena Fărcășanu. Prof. Mircea Călianu și întreg personalul urează tuturor tecucenilor o primăvară însorită, plină de fericire iar miracolul renaşterii să bucure sufletele tuturor!

FEBRUARIEINFO CULTURAL 2015

15

MARTIEINFO CULTURAL 2015

De ziua ta, iubită mamă!

Sâmbătă, 7 martie, cu doar o zi înainte de marea sărbătoare de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, Casa de cultură Tecuci a organizat în sala ,,Studio’’ un spectacol dedicat celei care ne-a dat viaţă, Mama!În deschiderea manifestării, prof. Mir-cea Călianu, director al Casei de cultură, a ţinut să aducă un salut călduros acestei fiinţe dragi, spunând printre altele: ,,Ne amintim azi, cu respect, de mama, de buni-ca, de doamna educatoare, învăţătoare sau profesoară, în general de tot ce e femeie şi îi adresăm, de oriunde am fi, un călduros <mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru noi!>’’. În finalul cuvântului de deschi-dere, prof. Călianu a ţinut să adreseze, şi pe aceasta cale, mulţumiri părinţilor care îşi încurajează copiii şi îi sprijină pentru a-şi putea continua această frumoasă latură artistică.Deschiderea a fost făcută de grupul ,,An-gelli’’ cu cântece, bineînţeles, dedicate ma-mei: ,,Mama’’ şi ,,Draga mamă, te iubesc’’ pentru ca apoi să ascultăm soliştii: Crina Tudorache, cu ,,Cântec pentru mama’’ şi ,,Casa mea’’.A urmat Grupul ,,Etno’’, format din Bea-trice Ciolan, Andra Crăciun şi Luisa Gao, cu piesele ,,Morăriţa’’ şi ,,Dar-ar naiba-n tine, dragoste’’. Alesia Munteanu a inter-pretat ,,Şansa e de partea mea’’ şi ,,Cântă şi dansează’’. Angelo Jalbă prezentat piesele ,,Mama’’ şi ,,De-ar fi dorul’’, Cosmina Penghiş a cântat ,,Primul cer’’ şi ,,Dansează twist’’ şi Raluca Alexe a prezentat melodi-ile ,,Mulţi ani, de ziua ta’’ şi ,,Fată dragă’’. Muzica populară a fost prezentă prin solistele Geta Rotaru cu ,,Câte fete la strânsură’’ şi Beatrice Ciolan cu ,,Astăzi am ieşit la joc’’.Am ascultat micuţii recitatori Mara Angheluţă, Oana Topa, Daria Bugan, Mar-iana Martin, Ariana Stanciu şi Andreea Orica, toţi de la Şcoala ,,Iorgu Iordan’’ Tecuci. Gr. ,,Angelli’’ a continuat cu alte piese, pentru a încheia cu ,,La mulţi ani’’, adresat tuturor dar în special mamelor.Profesorul Călianu a anunţat cu această ocazie faptul că joi, 5 martie, micuţii solişti Crina Tudorache, Alesia Munteanu, Angelo Jalbă, Cosmina Penghiş şi Raluca Alexe, au înregistrat la studioul TV Expres Galaţi, înregistrarea urmând a fi prezentată sâmbătă 7 şi duminică 8 martie.

16

„Baladele Siretului”, un festival emblema a Casei de Cutura Sâmbătă, 14 martie, sala ,,Ion Petrovici’’ din Tecuci a găzduit cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului interjudeţean de interpretare a muzicii populare ,,Baladele Siretului’’. Concursul, organizat de Primăria municipiului Tecuci, Casa de cultură Tecuci şi Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos’’ Galaţi, a adunat un număr de 24 concurenţi, împărţiţi în două categorii de vârstă, respectiv 8-13 ani şi 14-18 ani.Interpreţii au fost din judeţele Bacău, Brăila, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea, Bucureşti şi Tecuci. Parteneri media au fost: Radio Iaşi, TV Express Galaţi, TVR Iaşi, Ziarul Realitatea, Tecuceanul şi Viaţa Liberă.Concursul a fost deschis cu o piesă de orchestră a celor 11 instrumentişti ai Ansamblului ,,Doina Covurluiului’’, a Centrului Cultural ,,Dunărea de Jos’’ Galaţi, condus de dirijorul Ion Chiciuc. Prezentatoarea festivalului a fost Aida Zaharia, de la Casa de cultură, iar prof. Mircea Călianu a fost director al fes-tivalului.Din Juriu au făcut parte: Sergiu Dumitrescu, director al CCDJ Galaţi – preşedinte al juriului; Ion Chiciuc, dirijor al Ansamblului ,,Doina Covurluiului’’ Galaţi; Geta Posto-lache, interpretă de muzică folclorică; prof. Marcel Lazăr, inspector şcolar ISJ Galaţi; George Vamvu, realizator de programe Radio Iaşi; prof. Marcela Călianu şi Daniela Grigoraş, director la Biblioteca ,,Ştefan Petică’’ Tecuci. S-a dat startul concursului începând cu interpreţii grupei mici, în număr de 15 concurenţi. Majoritatea concurenţilor sunt deţinători de premii şi menţiuni la diferite concursuri naţionale şi chiar internaţionale la care micuţii au partici-pat.În pauze, publicul a urmărit evoluţia Grupurilor fol-clorice ,,Omătuţa’’ şi ,,Cununiţa Ţepului’’ pregătite de Mariana Enache şi Marcela Călianu, apoi s-au ascultat microrecitalurile soliştilor Silviu Covaci, Geta Postolache şi al îndrăgitului interpret Grigore Gherman.Au intrat apoi în concurs interpreţii grupei mari, în număr de nouă.Invitat pe scenă, pentru oferirea premiilor mult aşteptate, preşedintele juriului a început prin a spune că acest con-curs a avut un nivel ridicat, cu foarte multe note mari. Au fost oferite diplome de participare tuturor concurenţilor iar premiile au fost următoarele:

Grupa micăPremiul I şi Diploma din partea Radio Iaşi – Maria Rob-erta Vişan – Brăila.Premiul II – Mihaela Petrache – BucureştiPremiul III - Gabriel Ghiorghe – BucureştiMenţiune – Luiza Andreea Boţu – Com. Ştefan cel Mare – NeamţPremiul de popularitate – Gabriela Sînziana Odor din Tazlău – NeamţPremiul juriului – Beatrice Ciolan – Tecuci

Grupa MarePremiul I şi Diploma Radio Iaşi – Geta Rotaru – Tecuci. Premiul II şi Diploma Radio Iaşi – Paula Florescu – BacăuPremiul III - Livia Elena Brădăţeanu – com Baia, SuceavaMenţiune – Tatiana Alexandru – Năneşti – Vrancea Pre-miul de popularitate – Vlad Constantin Ursachi- IaşiPremiul juriului – Laurenţiu Ionuţ Sîrghie – GalaţiPremiile au fost în valoare de 50 lei pentru menţiune, 200 lei premiul III, 400 lei pentru premiul II şi 500 lei pentru locul 1.În 2016 urmează ediţia jubiliara a Festivalului cu numărul 20.

MARTIEINFO CULTURAL 2015

17

APRILIEINFO CULTURAL 2015

La 29 aprilie 2015 s-au împlinit 113 ani de la oficializarea titlului de Veteran de război, prilej cu care personalul Casei de Cultură a municipiului Tecuci a prezentat omagiu celor care și-au pus viața chezășie pentru țară.La ora 11, la Monumentul Eroilor din cimi-tirul Eternitatea, s-a ținut o slujbă de pome-nire în memoria eroilor căzuți pe câmpul de luptă dar și slujbă de mulțumire veteranilor tecuceni.Au rostit alocuțiuni privind însemnătatea evenimentului directorul Muzeului „Teodor Cincu”, reprezentanții Subfilialei Tecuci a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (A.N.C.M.R.R.), col. (r) Cornel Ilinca și lt. col. (r) Adrian Brahnea.Au depus coroane de flori reprezentanții Pro-toieriei, din partea Primăriei – viceprimar Mitică Hulea, reprezentanții Veteranilor de război, ai Spitalului „Anton Cincu”, ai Ser-viciului de Asistență Socială, Serviciului de Evidență a Persoanei, ai Bibliotecii „Ștefan Petică”, ai Poliției Locale, cercetașii de la Centrul „Oltea Doamna”, reprezentanții A.N.C.M.R.R. și reprezentanții Casei de Cultură Tecuci.

Casa de Cultură a cinstit Ziua veteranului de război

Acompaniamentul concurenţilor se va face cu negative de bună cali-tate înscrise pe CD sau stick în format mp3.În vederea preselecţiei fiecare concurent va trimite câte un CD cu pozitivele și negativele pieselor din concurs până pe data de 12 aprilie 2015, prin poștă pe adresa: Casa de Cultură a Municipiului Tecuci, str. 1 Decembrie 1918, nr.62, jud. Galaţi, cod 805300, sau pe adresa de e-mail: festivaltecuci@yahoo.com fișa de înscriere, copie certificat de naștere, piesa sau piesele și se va preciza categoria din care face parte concurentul.Rezultatele preselecției se afișează pe site-ul www.culturatecuci.ro .Taxa de înscriere de 60 lei se poate achita la casieria instituţiei sau în contul: RO46TREZ30721G 365000XXXX deschis la Trezoreria Tecuci.Juriul, format din personalităţi în domeniul muzicii, va aprecia calitățile muzicale și interpretative ale concurenților precum și piesele alese de către aceștia.Organizatorii vor oferi celor mai buni interpreţi, de la toate catego-riile de vârstă, premii în diplome și bani. Se va acorda și Premiul special ,,Eugen Bertea” pentru interpretarea unei melodii din reper-toriul muzicii ușoare românești tradiționale, de preferinţă din creaţia compozitorului.Transportul va fi asigurat de către concurenţi sau de instituţia pe care aceştia o reprezintă.La cererea participanţilor, Casa de Cultură Tecuci poate rezerva camere de cazare, costul fiind suportat de concurenţi sau de instituţia pe care o reprezintă.Relaţii suplimentare se pot obţine la sediul Casei de Cultură Te-cuci, str. 1 Decembrie 1918, nr. 62 sau la telefoane: 0236.820.449; 0725.802.250; 0725.802.252.

Casa de Cultură și Primăria Municipiului Te-cuci, organizează anual Festivalului-concurs „Floare de April”, manifestare care doreşte să promoveze cu precădere muzica uşoară românească.Propunându-şi descoperirea şi lansarea de noi şi valoroase talente interpretative, festivalul-concurs se adresează atât copiilor cât şi tinerilor solişti vocali, din case de cultură, școli populare de artă, cămine culturale, licee de artă şi cluburi ale copiilor.Fiecare instituţie dintre cele enunţate mai sus poate participa în concurs cu maximum trei solişti. Secțiunile de concurs sunt: 1. copii între 7 – 10 ani;2. copii între 11 – 14 ani;3. tineri între 15 – 18 aniConcurenţii de la secţiunea 1 vor prezenta în concurs o singură melodie iar cei de la secţiunile 2 și 3 vor prezenta în concurs două melodii, din-tre care obligatoriu una va fi din muzica uşoară românească.

Regulamentul Festivalului concurs „Floare de April” Tecuci

Acorduri de pian și versuri recitate de poeții Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” , am-bele într-o îmbinare perfectă, au răsunat în sala Studio a Casei de Cultură a municipiului Tecuci în după amiaza zilei de 22 mai în prezența părinților și buni-cilor pianiștilor, a membrilor cenaclului (Săndel Stamate, Iancu Huzum, Costică Oancă, Dionisie Duma, Mihai Ștefaniu, Carmen Huzum, Eleonora Sta-mate, Tănase Dănăilă, Mihaela Gudană, Vicențiu Badiu, Mircea Călianu, Iancu Aizic), a iubito-rilor de muzică și poezie. Directorul instituției, prof. Mir-cea Călianu a deschis serata muzicală urând bun venit celor prezenți. „Bun venit la serata muzicală, o serată care a atras și o întâlnire cu membrii cena-clului. Acești copii care au venit

în această seară aici sunt într-adevăr minunați, pentru că au reușit să obțină premii mari, premii notabile la multe con-cursuri din țară. Invit autorii prezenți astăzi alături de noi, ca între pauzele muzicale să recite din creațiile domniilor sale, pen-tru că muzica a fost întotdeauna alături de poezie iar poezia a fost mereu alături de muzică”. Prof. Alexandra Manolache a mulțumit conducerii Casei de Cultură pentru invitația de par-ticipare la serata muzicală și a mărturisit auditoriului că unul dintre părinții prezenți în sală s-a declarat a fi mai bucuros ca la oricare alt concurs pentru fap-tul că micii pianiști susțin recital în sala Casei de Cultură din Te-cuci.

(continuare în pagina 20)

Pian și poezie, într-o îmbinare perfectă

18

APRILIE

În ultima zi a lunii aprilie, sala de spectacole ,,Ion Petrovici’’ a Casei de Cultură a municipiului Tecuci a fost gaz-da celei de-a XXII-a ediţii a festivalului-concurs de interpretare muzică uşoară ,,Floare de april’’.În acest an, la această competiţie, ce are menirea să descopere tinere talente, a fost înregistrat un număr record de concurenţi, 57 de tineri iubitori ai mu-zicii uşoare, împărţiţi în trei categorii de vârste, respectiv 7-10 ani, 11-14 ani şi 12-19 ani.Juriul concursului a fost alcătuit din: prof. univ. dr. Liliana Dumitrache, de la Academia de muzică Bucureşti,

soprană la Opera Română, preşedinte al juriului, profesorul de muzică Rodica Neamţu, preparatorul universitar de la Facultatea de Arte Galaţi – Florin Bobei, Inspectorul şcolar de specialitate de la ISJ Galaţi – Maricel Lazăr, Realizatorul muzical de la Radio Iaşi, prof. George Vanvu, prof. cantautor tecucean Cristi Corcioveanu şi prof. Marcela Călianu.Directorul festivalului a fost prof. Mir-cea Călianu.Startul competiţiei a fost dat de cei 29 de interpreţi de la grupa de vârstă 7-10 ani, cu precizarea că notele obţinute de concurenţi au fost prezentate la vedere de membrii juriului, după fiecare apariţie pe scenă.La terminarea primei grupe, în prima pauză, am putut urmări un microrecital al unei foste eleve a grupului ,,Angelli’’, Oana Danciu, astăzi în postura de reali-zator de programe la TV Expres Galaţi-Brăila.În continuare, au evoluat cei 16 concurenţi de la grupa 11-14 ani după care am ascultat un microrecital al unei alte foste membre a grupului ,,Angelli’’,

Valeria Drăguş, studentă la Conservato-rul gălăţean.Grupa de vârstă 15-19 ani, prin cei 12 concurenţi, a încheiat concursul. Preşedintele juriului, prof. univ. dr. Liliana Dumitrache: ,,A fost astăzi, pentru noi toţi, o zi minunată, foarte folositoare, în special concurenţilor. Pentru noi, juriul, a fost foarte greu să stabilim premianţii, concurenţii aflându-se la diferenţe foarte mici. Concurenţii, în general, s-au prezentat la un nivel destul de ridicat. Acest festival este un lucru lăudabil şi recomand concurenţilor mai multă atenţie la alegerea reperto-riului dar mai ales a ţinutei vestimen-tare. Am urmărit şi prezenţa scenică a

concurenţilor care nu trebuie să se mişte doar 10 cm într-o parte sau alta când au toată scena la dispoziţie. Apreciez că acest concurs se află la cea de a XXII-a ediţie, Tecuciul fiind astfel înscris în rândul oraşelor cu frumoase tradiţii culturale în acest sens. Aduc încă o dată felicitări organizatorilor, alături de speranţa că acest festival va continua. Închei spunând că acum, aici, nu există perdanţi, toţi au avut, sau am avut, nu-mai de câştigat.’’Directorul festivalului a mulţumit pentru prezenţă şi aprecieri, apoi s-au acordat premiile după cum urmează:Categoria 7 – 10 aniPremiul I şi Trofeul festivalului la această categorie – Turtică Lorena din BârladPremiul II – Pătulea Mihai Sabin din Brăila şi Gunay Cilenti din GalaţiPremiul III – Diaconu Alexandru din Galaţi şi Dumitran Ema – GalaţiMenţiuni – Velea Oana Maria din Bucureşti, Alexe Raluca Elena din TecuciPremiul Juriului – Marin Miruna – Te-cuci şi Jalbă Angelo – TecuciPremiul ,,Radio Iaşi’’ - Turtică Lorena

din Bârlad şi Dumitran Ema – GalaţiPremiul special – Picoş Lavinia Ştefania din BrăilaPremiul ,,Tecuceanul’’ – Turtică Lorena din BârladPremiul de popularitate – Păvălescu Maria Sarra din Brăila, Munteanu Alesia din Tecuci, Gheonea Iulia Teodora din GalaţiLa categoria 11 – 14 aniPremiul I şi Trofeul festivalului la aceasta categorie – Lupu Selena din GalaţiPremiul II – Giugiuc Denisa Andreea – BrăilaPremiul III – Miron Andreea din Galaţi şi Ivan Crina Maria – BrăilaMenţiuni – Lupu Diana din Cudalbi, Marin Luisa din TecuciPremiul ,,Radio Iaşi’’ – Lupu Selena din GalaţiPremiul ,,Tecuceanul’’ – Tudorache Crina – TecuciPremiul de popularitate – Ciolan Bea-trice – Tecuci, Mote Letiţia Teodora din CudalbiPremiul Special – Stoica Raluca din BucureştiPremiul juriului – Tudorache Crina, Cluciunuc Răzvan Marian din TecuciCategoria 15 – 19 aniPremiul I şi Trofeul festivalului la această categorie – Ciutacu Victor Cris-tian Dorian din Brăila.Premiul II - Chilian Teodora din TecuciPremiul III – Stratulat Marinela din Te-cuciMenţiuni – Beraru Andrei din Tecuci şi Manea Antonela din GalaţiPremiul ,,Eugen Bertea’’ – Crăciun An-dra din TecuciPremiul ,,Radio Iaşi’’ – Ciutacu Victor Cristian din BrăilaPremiul juriului – Tilici Ana Maria din Galaţi şi Ganea Corina Andreea – GalaţiPremiul de popularitate – Dascălu Ina din FocşaniPremiul special – Mocanu Diana din Focşani În încheiere, George Vanvu realizator emisiuni de la Radio Iaşi, membru al ju-riului, a făcut cunoscut faptul că vine cu mare plăcere şi bucurie la concursurile organizate la Tecuci, invitând premianţii să vină în studiourile Radio Iaşi pentru recitaluri şi interviuri.Valoarea premiilor a fost: Premiul I – 400 lei, Premiul II – 300 lei, Premiul III – 200 lei, Menţiune – 50 lei.

Festivalul-concurs de muzica usoara „Floare de April” INFO CULTURAL 2015

19

MAIpentru că este un condei valoros, un analist desăvârșit, un om corect.”

Carmen Huzum, poetă: „Trebuie întinerit cenaclul. Suntem din ce în ce mai puțini. Avem nevoie să aducem tinerii lângă noi. Copiii talentați din școli trebuie să se regăsească alături de noi, aici, în mijlocul cenaclului. În ce privește pe domnul președinte ales, Costică Oancă, am credința că împreună vom reporni flacăra cenaclului, pentru că este un autor talentat, un profesor excepțional, un om echilibrat și cumpătat!”

Dionisie Duma, membru U.S.R. Iași, președinte a filialei locale a U.S.R. Iași-Galați: „Cred că Costică Oancă întrunește toate condițiile pentru a fi președinte. Un cenaclul profesionist este și acela în care sunt cuprinși mem-bri ai U.S.R. și tinerii. U.S.R. Iași a sprijinit întotdeauna cena-clul și concursul de poezie iar domnul Costică Oancă a fost întotdeauna un sprijin pentru noi. Nu contează unde locuiește președintele sau membrul de cenaclu, ci important este să se implice, să sprijine, să fie alături. Îl felicit și îi urez succes în cadrul Cenaclului literar”.Ultimul care a vorbit a fost chiar proaspătul președinte ales, poetul Costică Oancă care a spus: „Poezia este un bun uni-versal. Toată lumea are și trebuie să aibă acces la înțelegerea ei ”.

Constantin(Costică) OANCĂ s-a născut la data de 17 martie 1950, în Corod, judeţul Galaţi. A absolvit Facultatea de Filolo-gie şi în prezent este profesor de limbă şi literatură română la Şcoala nr. 1 din localitatea natală. Este căsătorit şi are trei copii.A colaborat la revistele lit-erare: Dacia Literară, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Lumină

Lină, Flacăra (George Arion), Dunărea de Jos, Antares, Viaţa de pretutindeni, Tecuciul literar, Revista Nouă, Sinteze Literare, dar şi la Viaţa Liberă şi Şcoala Gălăţeană.A înfiinţat două reviste locale: „Visul Meşterului Manole” – revistă culturală pentru adulţi, după care a urmat „ZBOR” – revistă de educaţie şi cultură şcolară, căreia i s-a acordat în anul 2005 premiul I pe ţară, iar în anii 2004, 2005 şi 2006 a fost răsplătită cu premiul I pe judeţ la secţia “Reviste şcolare literare”.Este membru al cenaclului literar “Calistrat Hogaş“ şi al societăţii culturale “Ion Petrovici”, am-bele din Tecuci. Aici şi-a adus contribuţia, lecturând din creaţia proprie, sprijinind lansarea cărţilor unor colegi de scris, sau iniţiind audiţii din muzică clasică, însoţite de comentarii pertinente. Din anul 2009 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.Cărţi publicate:Îngerul din singurătate (însemnări aforistice), Editura pentru literatură şi artă Geneze – Galaţi, 2002;Clipa cea repede (însemnări aforistice), Editura Pax Aura Mundi – Galaţi, 2005;Elegie pentru o sută de violon-cele (poezie), Editura Scorpion – Galaţi, 2003.Elegie pentru o sută de violon-cele (ediţie revizuită şi adăugită), Editura GR. T. POPA – Iaşi, 2008.Pod peste o cădere (proză aforistică), Editura GR. T. POPA-Iaşi, 2008.Înserare neterminată (poezie), Editura Cronica – Iaşi, 2009.Privit cu toate stelele (poezie). Editura Pompidu – Galaţi, 2011.O corabie care nu mai soseşte (poezie). Editura Tipo Moldova – Iaşi, 2012.Lot (microeseuri). Editura In-forapart, Galaţi, 2014

(Aida Zaharia)

INFO CULTURAL 2015

Cenaclul literar „Calistrat Hogaș” al Ca-sei de Cultură a municipiului Tecuci și-a ales președintele, secretarul și comitetul de or-ganizare.Ședința a fost deschisă de directorul Casei de Cultură, Mircea Călianu care și-a exprimat dorința ca ceea ce înseamnă cenaclul literar „Calistrat Hogaș” să fie dus mai de-parte, să aibă activitate și continuitate: „Aș vrea să funcționeze pe mai departe acest cenaclu. Mi-ar părea rău să se oprească un-deva și să îi fie sistată activitatea. Să căutăm să rezolvăm problemele, să mergem mai de-parte cu activitățile. Nu este neapărat obliga-toriu să hotărâm astăzi. Dar poate stabilim măcar o altă dată când se fac alegeri și ne întâlnim atunci.”Poetul Dionisie Duma și-a exprimat bucu-ria reîntâlnirii cu membrii cenaclului care au răspuns invitației și s-a declarat ca fiind de acord cu alegerea unui președinte. Prima și singura propunere a fost făcută de poetul Tase Dănăilă care l-a indicat și susținut pe poetul Costică Oancă.Costică Oancă a fost ales cu majoritatea membrilor de cenaclu prezenți (Săndel Sta-mate, Iancu Huzum, Dionisie Duma, Mihai Ștefaniu, Carmen Huzum, Eleonora Stamate, Tănase Dănăilă, Mihaela Gudană, Mircea Călianu, Iancu Aizic), înregistrându-se o singură abținere (Vicențiu Badiu).Ulterior s-au făcut propuneri, a fost supus votării și a fost aprobat noul comitet organi-zatoric, format din Președintele de cenaclu- Costică Oancă, Mihaela Gudană-membru, Carmen Huzum-secretar, Adrian Răcaru-membru, Eleonora Stamate-membru. Fie-care dintre cei propuși și votați au înregistrat 10 voturi pentru și o abținere (prof. Vicențiu Badiu).Despre cenaclu și despre președintele ales au vorbit Eleonora Stamate, Tase Dănăilă, Car-men Huzum, Dionisie Duma, Costică Oancă.Eleonora Stamate, membru U.S.R-Filiala Bacău: „Trebuie să resucităm acest cenaclu. E păcat să-l pierdem. El aparține Casei de Cultură, este deci al nostru, al tuturor.”

Tase Dănăilă, poet și jurnalist: „Am toată încrederea că domnul Oancă va face ca aces-te ședințe de cenaclu să fie minunate. Îl susțin

Poezia a unit oameni valoroși la Tecuci

20

Casa de Cultură a Municipiului Tecuci în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Galaţi organizează în fiecare an „GALA TEATRULUI ŞCOLAR”. Scopul acestui festival-concurs este acela de a descoperi şi promova tinere talente actoriceşti, de a stimula interesul artistic pentru spectacolul de teatru. Or-ganizatorii îşi propun totodată antrenarea instituţiilor de învăţământ, în activităţi cultural – artistice extraşcolare. Se pot înscrie preșcolari și elevi de la clasa I până la clasa a XII – a din municipiul Te-cuci şi din localitatatile apropiate.Concursul se desfășoară pe două secțiuni: Interpretare şi Creaţie.– La secţiunea Interpretare, elevul trebuie să prezinte o poezie sau un mon-olog, de maximum 10 minute, o scenetă sau o piesă de teatru de maximum 20 de minute.– La secţiunea Creaţie sunt accpetate texte scrise de elevi, monolog, sceneta, piesa de teatru, care pot fi adaptate şi ju-cate. Instituţiile şcolare pot participa şi cu spectacole în limbi străine (engleza / franceza) sau minorităţi;Pot fi opţiuni pentru genuri diverse: teat-ru şcolar; marionete, colaje, dramatizări;Fiecare formaţie de teatru trebuie să aibă în portofoliul de prezentare în mod ob-ligatoriu caietul – program şi afişul spec-tacolului. Nu sunt acceptate momentele artistice prezentate şi la ediţiile anterio-are ale Festivalului.PREMII :La fiecare categorie de participare ( pri-mar, gimnazial, liceal) vor fi acordate

distincţii pentru:CEL MAI BUN SPECTACOLCEL MAI BUN ACTOR / ACTRIŢĂ ÎN ROL PRINCIPALCEL MAI BUN ACTOR / ACTRIŢĂ ÎN ROL SECUNDARPREMIUL PENTRU REGIECEL MAI BUN AFIŞDin Juriu galei vor face parte specialişti în teatru şi personalităţi culturale locale. Taxa de înscriere este de 50 de lei pentru fiecare formaţie / grup;În acest an, sâmbătă, 30 mai, sala ,,Stu-dio’’ a Casei de Cultură Tecuci a găzduit a XIII-a ediţie a ,,Galei teatrului şcolar’’. Organizatori au fost Inspectoratul Şcolar Galaţi şi Casa de Cultură din Tecuci. La concursul din acest an s-au prezentat un număr de 14 recitatori şi 13 trupe de teatru din Tecuci, Drăgănești, Barcea, Blânzi.Gala a fost deschisă de Directorul instituției, Mircea Călianu a deschis Gala și a prezentat juriul format din: Preşedinte- prof. Alina Cerei Ionescu, cunoscut om de teatru şi membrii prof. Ecaterina Jalbă şi Monica Isabella Manole, (actriță, a jucat în anii anteriori pe scena teatrului din Vâlcea dar și pe scena teatrului tecucean, a urmat cur-surile Facultății de Drept, iar în prezent bursieră a Facultății de Comunicare și Relații Publice la Universitatea Apolonia Iași).În urma jurizării, au fost acordate următoarele premii:– Premiul pentru cel mai bun afiş a revenit Trupei de teatru ,,Zenit’’ de la Şcoala ,,Iorgu Iordan’’ Tecuci– Premiul pentru regie a fost acor-

dat profesoarelor Monica Chiscoci de la CNAE; Florentina Golea, Şcoala ,,Dimi-trie Sturdza’’ Tecuci şi Andra Ştirbei de la Şcoala generală nr. 2 Barcea– Premiul pentru cel mai bun spec-tacol a fost acordat Trupei CNAE pentru piesa ,,Doctor de femei”, Trupei ,,Moftu-ri’’ de la Şcoala nr. 2 Barcea pentru piesa ,,La piaţă’’ şi Şcoala ,,Dimitrie Sturdza’’ pentru piesa ,,Domnul Goe’’– Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal a revenit elev-elor: Bianca Mădălina Partenie de la CNSH Tecuci, Maria Delia Chirilă de la Şcoala nr. 1 Drăgăneşti, Georgiana Oan-cea de la Club Art Tecuci, Giulia Lovin, de la Şcoala ,,Iorgu Iordan’’ Tecuci şi Sil-via Prună de la Club Art Tecuci– Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar a revenit elev-elor: Raissa Sărăcuţu de la Şcoala ,,Dim-itrie Sturdza’’ Tecuci, Anastasia Sârbu de la Club Art Tecuci, Andreea Dumbrovca de la Şcoala ,,I. Petrovici’’ Tecuci şi Nicoleta Roxana Stan de la Şcoala nr. 1 Blânzi– Premiul pentru Cel mai bun ac-tor în rol secundar a fost obţinut de elevii: Robert Panaite şi Popa Artur de la Club Art Tecuci, Dragoş Cojocea şi Rareş Hoţescu de la Şc. ,,I. Iordan’’ Te-cuci şi Nicolae Vasilache de la CNAE Tecuci– Premiul pentru Cel mai bun ac-tor în rol secundar a fost obţinut de elevii: Cosmin Rarinca de la Club Art Tecuci, Iulian Lupu şi Cristian Scripcaru de la CNAE Tecuci

(Aida Zaharia)

Au intrepretat piese la pian Maria Ghinea, Diana Dumbravă, Alexan-dra Manoliu, Beatrice Anghel, Matei Arhire, Alexandra Dinu, Ana Maria Arhire, Bogdan Trandafir, Luiza Gao. Au recitat din creațiile proprii poeții Costică Oancă și Tase Dănăilă. Costică Oancă: „Marii compozitori ai lumii au compus opusuri pentru publicul larg. Acești copii au repro-dus muzica marilor compozitori astăzi, pentru noi. Am să citesc câte-va poezii care, cred eu despre ele,

traduc tot ceea ce s-a întâmplat azi aici”. La finalul recitatlului de pian a luat cuvântul profesoara Florica Păiș: „ Felicitări copiilor și părinților în egală măsură. Pe profesoara Alex-andra Manolache o cunosc din anii ’90 și pot spune că este un muzician desăvârșit de pian și vioară. Copiilor le doresc vacanță plăcută pentru că se apropie vacanța lor iar părinților le urez să aibă multă putere să-i susțină mai departe”. Despre micii virtuozi, a vorbit profesoara de pian,

Alexandra Manolache: „Pianiștii mei sunt excepționali. Îi felicit dar mai ales le felicit pe mămici pentru susținere și mai ales pentru ambiția de care dau dovadă. Luna viitoare vor fi prezenți aici, pe scena Casei de Cultură, alți copii talentați, alți premianți. Avem copii mulți și mai ales avem copii buni”. Pianiștii filialei tecucene a Palatului Copi-ilor și elevilor de la Galați au fost răsplătiți cu ropote de aplauze.

(Aida Zaharia, „Jurnalul Bucureștiului”)

Pian și poezie, într-o îmbinare perfectă

MAI

Gala Teatrului Scolar, editia XIII, Tecuci 2015

INFO CULTURAL 2015

21

INFO CULTURAL 2015

Gala Teatrului Scolar, editia XIII, Tecuci 2015MAI

Sâmbătă, 9 Mai, s-a desfăşurat un simpozion pentru sărbătorirea a trei evenimente: Împlinirea a 138 de ani de la Proclamarea Independenţei României, Ziua Victoriei, Ziua Europei.Manifestarea a fost deschisă de directorul Casei de cultură, Mircea Călianu, urmat la microfon de prof. Marcela Călianu, moderator al acestei activităţi. Au urcat pe podium pentru a vorbi despre însemnătatea sim-pozionului profesorii: Alice Cristache, Valentina Paras-can, Georgiana Cojocariu, Florentina Golea. Prof. Alice Cristache menţionează faptul că acest simpozion va continua şi subliniază faptul că ,,mod-estul nostru municipiu a dat şi dă numeroşi olimpici la probele şcolare, situându-ne pe un loc fruntaş în raport cu numărul de elevi, depăşind chiar şi Galaţiul”. Vorbeşte apoi de Concursul de desene realizat de elevii şcolilor din municipiu legate de cele trei evenimente, arătând că ,,am fost surprinşi de multitudin-ea lucrărilor, de creativitatea şi originalitatea acestora, re-marcând diferite tehnici de lucru’’. Prof. Valentina Parascan a vorbit despre cele trei sărbători, într-o frumoasă ,,lecţie de adevărată istorie’’, încheind cu menţionarea fap- tului că anul acesta este considerat ,,Anul veteranilor de război’’. Au urmat apoi tinerii solişti vocali ai Casei de cultură: Crina Tudorache, Alesia Munteanu, Raluca Alexe – aceasta interpretând o melodie patriotică, iar An-dreea Onica ne-a recitat o poezie. Prof. înv. Florentina Golea, de la Şcoala ,,Dimi-trie Sturdza’’, a vorbit de-

spre menirea dascălului de a clădi şi forma caractere: ,,Ca dascăli, avem mereu datoria să-i învăţăm pe el-evi istoria patriei’’. Tot prof. Golea a prezentat un film cu activităţile desfăşurate pen-tru și împrenună elevii pe care îi pregăteşte, cu acţiuni cum ar fi: ,,Mândru că sunt român’’, ,,Nu sunt prea mic să fiu erou’’, cu marcarea permanentă a importante-lor zile istorice, cu excursii tematice, încheind cu un în-demn pentru revigorarea is-toriei patriei noastre. Elevul Neculai Voicu de la Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş” a prezentat publicului un ma-terial filmat intitulat ,,9 MAI – Ziua Europei’’, relatând despre ,,părinţii fondatori ai Uniunii Europene’’. Tot despre Uniunea Europeană ne-a prezentat un material şi eleva Oana Denisa Topa de la Şcoala ,,Iorgu Iordan’’, pentru ca apoi să ascultăm poezia Fabianei Martin şi in-terpreta de muzică populară Teodora Chilian. De-spre ,,Ziua Victoriei’’ ne-a prezentat un material filmat eleva Maria Nadejde de la Colegiul Naţional ,,Spiru Haret’’, pentru ca închiderea primei ediţii a acestui sim-pozion să revină profesoarei Alice Hristache, care, apre-ciind această acţiune, doreşte să arate că ,,Tecuciul nu este totuşi un oraş prăfuit, unde nu se întâmplă nimic. Iată, avem acum dovada faptului că aici au loc totuşi acţiuni culturale iar aceasta este doar una din ele’’. Au fost oferite Diplome de Onoare profesorilor şi el-evilor ce s-au implicat în această acţiune, fiind un număr de 90 elevi de la şcolile din municipiu şi din împrejurimi.

22

IUNIE

Casa de Cultură a Municipiului Tecuci, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi, organizează pe data de 13 iunie concur-sul „Gala dansului”, ediţia a XII-a.La acest concurs, care se va desfăşura la sala de spectacole ,,Ion Petrovici’’, pot par-ticipa formaţii coregrafice ale instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal din municipiul Tecuci şi comunele lim-itrofe.

Obiective acestui concurs sunt:– Sporirea valenţelor educative ale dansului şi muzicii;- Finalizarea activităţii copiilor iniţiați în arta dansului;- Depistarea şi stimularea copiilor cu aptitudini deosebite;- Schimb de experienţă între conducătorii formaţiilor de profil;- Stimularea creativităţii, dezvoltarea spiritului de competiţie şi fair-play;Concursul se desfăşoară pe categorii de vârstă:I – Preşcolari şi clasele I-IV;II – Clasele V – VIII ;III – LiceuSecţiunile de concurs :1. Dans de societate (vals, tango);2. Dans latino (rumba, cha-cha, salsa) ;3. Dans modern ( dance, free dance, street dance, break dance, r&b);4. Fantezie coregrafică;5. Jocuri de copii;6. Dans minorități (ţigănesc, etc.).Fiecare echipă va susţine un moment artistic coregrafic cu durata între 2,30 şi 3,30 minute.Materialul audio va fi predat în format mp3 pe stick sau CD.Depăşirea timpului alocat atrage după sine descalificarea echipei. În acest sens, se va sta-bili de la început care membru al juriului va avea şi sarcina cronometrării.Instituţiile participante se pot înscrie cu maxi-mum două grupe / formaţii la fiecare secţiune.Înscrierile se fac la sediul instituţiei sau la tel-efon 0236.820.449, data limită fiind joi 11 iu-nie 2015.Taxa de înscriere pentru fiecare grupă este de 50 lei, iar pentru perechi sau solişti 20 lei.Juriul va fi constituit din specialişti în arta coregrafică şi muzicală.Gala Dansului se va desfășura la sala de spec-tacole „Ion Petrovici”.

Gala Dansului, editia XII , Tecuci 2015Sâmbătă 13 iunie, sala de spec-tacole „Ion Petrovici” din muni-cipiul Tecuci a fost gazda celei de a XII-a ediții a Galei Dansu-lui, organizată și în acest an de Casa de Cultură în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Galați.În concurs s-au înscris 13 trupe/duete, dar la sfârşit au ajuns doar 11 pentru că o trupă și un duet s-au retras. Un număr de 110 copii au urcat pe scena sălii de spectacole pentru a arăta juriului și publicului că știu să danseze, că au făcut o pasiune din dans, că sunt foarte buni dansatori.Juriul a fost alcătuit din trei membri: președinte Alice Cris-tache, prof. Doina Taciu şi prof. Andra Știrbei. O noutate în acest an a fost sistemul de jurizare: pentru prima dată concurenții au putut afla doar primele două note, ultima fiind secretă, fapt care a mărit suspansul atât pen-tru cei care au urcat pe scenă cât și pentru părinți, coordonatori, profesori, coregrafi.Au fost acordate șapte Premii I și patru Premii II. Eleganța, tal-entul și dăruirea cu care trupele și-au susținut numerele au deter-minat juriul să acorde note mari.La Categoria Preșcolari – Clasele I-IV, au obținut Premiul I patru trupe de dans:- Trupa Micuțele Majorete de la Grădinița nr. 2 „Prichindel”, la secțiunea Majorete, coordo-nator prof. înv. preșcolar Maria Matei- Trupa Happy Steps de la Școala gimnazială „Elena Doamna”, la secțiunea Dans Modern, coordo-nator prof. înv. primar Adriana Lefter-Trupa Arlechino a Casei de Cultură Tecuci, la secțiunea Dans Modern, coregraf Nicoleta Cucoaneș-Trupa Little Dancers de la Școala gimnazială „Elena Doamna”, la secțiunea Dans Urban, coordonator prof. Ilinca

BîraLa Categoria Clasele V-VIII, au obținut Premiul I trei trupe de dans:-Trupa Asincron a Casei de Cultură Tecuci, la secțiunea Vals, coregrafi Maria Enache și M. Teodorescu- Trupa Power Girls de la Școala gimnazială nr. 2 Barcea, la secțiunea Dans Modern, coordo-nator prof. Andra Știrbei-Trupa Rhytmic de la Școala gimnazială nr. 1 Ghidigeni, la secțiunea Dans Modern, coordo-nator prof. Carmen RăcășanuLa Categoria Preșcolari – Clasele I-IV, au obținut Premiul II trei trupe de dans:-Trupa Ritmic de la Școala gimnazială „Elena Doamna” din Tecuci la secțiunea Dans Latino, coordonator prof. înv. primar Tincuța Marcu-Trupa Piticot de la Grădinița nr. 16 din Tecuci, la secțiunea Fan-tezie coregrafică, coregrafi Ma-ria Enache și Mihăița Tiron-Trupa Ritmic de la Școala gimnazială „Elena Doamna” din Tecuci la secțiunea Dans Mod-ern, coordonator prof. înv. pri-mar Tincuța MarcuLa Categoria Clasele V-VI-II, Premiul II a fost obținut de trupa Shiny Stars de la Școala gimnazială „Dimitrie Sturdza”, la secțiunea Street Dance, coor-donatori prof. Maricica Movile-anu și Raluca Gabor.În pauzele de jurizare dintre secțiune au susținut recitaluri artiștii tecuceni: Adrian Emilian, Geta Rotaru și Cosmina Chiriță.Președintele juriului, inspector școlar de specialitate prof. Al-ice Cristache a oferit trofeul și diploma Pentru cel mai bun dansator micuței Delia Cristina Crăciun de la Școala gimnazială „Elena Doamna”.

INFO CULTURAL 2015

23

INFO CULTURAL 2015IULIE

Summer Estival 2015 Duminică 5 iulie pe scena amplasată în Parcul Regina Elisa-beta de pe Bulevardul Victoriei, din Tecuci, a avut loc deschiderea celei de a II-a ediții a proiectului „Sum-mer estival”, derulat de Casa de cultură. Prin acesta proiect, în fiecare duminică din lunile iulie și august, formațiile și soliști din Tecuci vor prezenta diverse spectacole, unele dintre ele pigmentate și cu anumite surprize.În spectacolul de duminică rolul de prezentator l-a avut metodistul Casei de cultură, Mihai Vasilache, cel care, după ce a arătat rolul acestui proiect, a invitat la microfon primele trei ti-nere soliste din grupa de canto a pro-fesorului Mircea Călianu și anume: Crina Tudorache, Alesia Munteanu și Raluca Alexe, de la care am aflat că: „Fericirea are chipul tau”, „Aici sunt visele mele” și mai ales „Ce mică e vacanța mare”.A fost rândul trupei Bella Zumba, condusă de tânăra și talentata Alex-andra Poloboc, aceasta făcând chiar studii de specializare în acest do-meniu în SUA. A fost o adevărata încântare să vezi pe membrii trupei în frumoase costume emblemate cu numele trupei. Pentru început Alex-andra a intrat în scenă alături de opt micuțe dansatoare, după care a fost rândul altor opt membre din gru-pa mare să-și arate talentul la dans ritmat.În continuare, timp de 20 de minute întreaga scenă a aparținut Alexandrei care a reușit să încălzească și mai mult publicul spectator, făcându-l să danseze alături de ea. Au urmat simpatizanții mai în vârstă ai dansu-lui, umplând întreaga scenă. La final Alexandra, împreună cu toţi membrii trupei au coborat în mijlocul specta-torilor arătându-și talentul.Spectatorii au remarcat dansul pe fundalul diferitelor melodii, unele pline de ritm iar altele cât se poate de sensibile. Toate acestea ne fac să considerăm că ar trebui acordată mai multă atenție acestei trupe.Programul muzical a continuat cu solistele: Cosmina Chiriță, Beatrice Ciolan, Geta Rotaru, Andra , și în premieră Lavinia Maziliu, toate din

grupa de canto a prof. Călianu, cel care a asigurat partea muzicală a spectacolului, partea tehnică re-venind ca de obicei lui Mihai Vasi-lache. Un spectacol plin de ritm, bine închegat cu mult succes la publicul spectator.

*** Sâmbătă, 11 iulie, în a doua zi de Summer Estival, Casa de Cultură a municipiului Tecuci, a lansat către tecucen invitația la distracție, muzică și voie bună. În program: concurs de mimă/pantomimă, dansuri, muzică pop.Au susținut recitaluri intepreți de muzică pop/dance la de la Club Art din Tecuci, respectiv soliștii: Drago-mir Cristiana, Meșca Georgiana, Pa-naitiu Georgiana, Pleșcan Roberta, Sîrbu Carina, Costea Alis.Pe scenă au urcat și solistele Gabri-ela Călin, Andra Crăciun, Cosmina Chiriță, Beatrice Ciolan, alături de colegii de breaslă Răzvan Cluciniuc și Adrian Emilian. Pe ritmuri muzi-cale, sub directa coordonare a core-grafelor Nicoleta Cucoaneș și Maria Enache, vor evolua și formațiile de dansatori ale Casei de Cultură.

Cea de-a treia etapă a proiectului ,,Summer estival’’, iniţiat de Casa de Cultură din Tecuci pentru perioada de vară, s-a desfăşurat sâmbătă, 18 iulie. Pe scena din Parcul ,,Regina Elisabe-ta’’ au evoluat dansatori, grup vocal şi interpreţi de muzică populară.Directorul Casei de Cultură, prof. Mircea Călianu, a specificat faptul că seara este dedicată folclorului, in-vitând în scenă membrii grupului de dansatori, grupul vocal şi interpreţii care fac parte din formaţia ,,Cununiţa Ţepului’’.Grupul de dansatori, format din opt persoane, a prezentat dansuri din dif-erite zone ale ţării. Cele şapte soliste care fac parte din grupul vocal au prezentat un frumos program, pen-tru ca interpretele Luminiţa Obreja, Cătălina Holbea şi Teodora Chil-ian să ne prezinte piese de referinţă din folclorul nostru. Formaţia îi are ca instructori artistici pe prof. Ion Hurujenco de la Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos’’ din Galaţi şi prof. Marcela Călianu, responsabilă cu partea muzicală. Pe scenă au urcat apoi reprezentanţii ,,Club Art’’ Tecuci, fraţii Marlena şi Eduard Berheci, pregătiţi de prof. Claudiu Vişan, pentru ca finalul să aparţină tinerei interprete Georgi-ana Răduc, din Movileni, care se pregăteşte cu prof. Mircea Călianu.

*** A patra zi de a „Summer esti-val” s-a desfăşurat sâmbătă 25 iulie, în aceeaşi locaţie: Parcul ,,Regina Elisabeta’’. Pe scena special amenajată, de această dată în faţa unui public nu-meros, am urmărit evolutia trupelor de dansuri: Arlechino, Princesses, Stars, Happy-Steps, Jackpot-Girls şi Jackpot – conduse şi pregătite de coregrafa Nicoleta Cucoaneş, trupa Asincron şi duetul Răzvan şi Di-ana, conduse de coregrafa Mariana Enache, formaţii ce activează în cadrul Casei de cultură.Alături de acestea au evoluat şi tru-pele ,,Breack -Dance” pregătită de coregraf Florentin Hriscu şi Dans Sportiv- pregătită de coregraf

(continuare în pagina 24)

24

IULIE

...continuare din pagina 23

Bogdan Pârvu, acestea din urmă aparţinând de ,,Club Art’’ Tecuci. Remarcăm şi cu această ocazie fructuoasa colaborare dintre aceste unităţi de cultură ale municipi-ului.Urmărind frumosul spectacol, am remarcat şi două premiere: în primul rând apariţia, pentru prima oară în faţa unui public mai numeros a trupei ,,Breack Dance’’ pregătită de Florentin Hriscu, proaspăt profesor de sport, cel care ne-a reprezentat cu cinste la concursurile naţionale ,,România dansează’’ şi ,,Românii au talent” şi în al doilea rând, apariţia, ca solistă de muzică uşoară, a tinerei şi talentatei soliste de muzică populară Georgiana Răduc din Movileni, care acum se pregăteşte la Casa de cultură. Georgiana ne-a prezentat două frumoase piese, ,,Salcia” de Horia Moculescu, din repertoriul Mihaelei Mihai şi apoi ,,Da, te iubesc” de Şerban Georgescu, din repertoriul regretatei interprete Mădălina Manole.Am urmărit şi evoluţia unei alte tinere interprete de muzică uşoară, Daria Şărban, care a căutat să ne demon-streze că ,,Nu e mare lucru muzica’’.

A urmat un concurs de dans, dotat cu premii, o încurajare pentru cei care au avut curajul să se înscrie în competiţie.Au fost premiați: Daria Naum la categoria 5-6 ani, Daria Şărban la cat-egoria 7-8 ani şi David Tiron la categoria 9 – 10 ani.

Summer Estival 2015

Rockfest în Parcul ,,Regina Elisabeta’’Cea de a cincea etapă a proiectului ,,Summer estival’’, organizat de Casa de cultură Tecuci, s-a desfăşurat sâmbată, 1 august, pe scena special amenajată din parcul ,,Regina Elisa-beta’’.A fost rândul rockului să fie prezent în faţa spectatorilor cu cea de-a treia ediţie ,,Rockfest’’, organizată de Asociaţia ,,Atrivm’’, în colaborare cu Palatul Copiilor Galaţi – filiala Tecuci, Casa de cultură şi Asociaţia ,,Music Art’’ din Bârlad.Spectacolul a fost deschis de prezen-tatorul Andi Bentu, reprezentant al secţiei de cultură de pe lângă Consil-iul municipal Bârlad. Acesta, după ce a arătat rolul şi scopul acestui festival, a invitat în scenă binecunoscuta trupă tecuceană ,,Atrivm’’, menţionând că, recent, aceasta formaţie a obţinut un important premiu de originalitate la un concurs al formaţiilor de pro-fil care s-a desfăşurat la Bârlad dar şi un mare premiu la un alt concurs desfăşurat la Vatra Dornei.Trupa tecuceană a prezentat un atrac-tiv program din care nu a lipsit melo-dia ,,Banii vorbesc’’ şi noua piesă

intitulată ,,Noapte de unul singur’’ de pe noul album al formaţiei care va apărea până la sfârşitul anului. În finalul recitalului, prezentato-rul a ţinut să mulţumească formaţiei ,,Atrivm’’ pentru frumoasa evoluţie, menţionând şi faptul că această formaţie este de acum mult mai cunoscută în alte localităţi decât în Tecuci. În acelaşi timp a ţinut să mai mulţumească trupei pentru faptul ca a participat cu mult succes la ,,Zilele Bârladului’’, fapt ce l-a determinat să participe aici cu mai mulţi tineri interpreţi din Bârlad.Trupa ,,Atrivm’’ a evoluat în următoarea componenţă: Alex Gheo-rghe – chitară, voce şi liderul trupei, Alex Băraru – tobe, Minu Hristudor – chitară ritm şi Vlad Pascu – chitară bas.A fost apoi rândul mai multor tineri solişti, în special bârlădeni, pregătiţi de profesorii Dragoş Gheorghiu şi Narcis Răşcanu: Violeta Nechita, Ioana Pătrăşcanu, Elena Grigore, Lavinia Suhăraru, Lorena Turtica, Rareş Bogdan, Andreea Duda, Teo-dora Grigore, Andreea Lazăr, Elena

Lăpuşneanu, Marta Nistor, Rebeca Perchiu, Cosmina Pengheş, Cosmina Lupu, pentru ca finalul să aparţină consacratei soliste tecucene Oana Sârbu.Am urmărit apoi evoluţia trupei ,,So what’’ în componenţa: Andreea Be-rescu – voce, Cristian Stegaru şi Lu-cian Andrei la chitară, Vlad Pascu – bas şi Alex Gheorghe la tobe. Din repertoriul trupei, nu a lipsit melodia ,,Amintire cu haiduci’’ dar şi multe alte piese care au avut mult succes la numerosul public spectator.A fost apreciat și frumosul discurs al conducătorului Asociaţiei ,,Atrivm’’, Laurenţiu Gheorghe, cel care a ţinut să mulţumească publicului prezent la această acţiune. Cuvinte de laudă merită şi prezentatorul bârlădean Andi Bentu, îndeosebi pentru fru-moasele cuvinte de dragoste către te-cucenii prezenţi, cuvinte din care am înţeles că Tecuciul este bine legat de oraşul vecin şi prieten Bârlad, dorind ca acest lucru să continue. Felicitari soliştilor, organizatorilor şi prezenta-torului!

(a consemnat Iancu Aizic)

INFO CULTURAL 2015

25

INFO CULTURAL 2015AUGUST

În primul week-end din luna august, Casa de Cultură a fost gazda Fanfarei Municipalității Edirne din Turcia, care s-a prezentat în fața tecucenilor pe scena amplasată la intrarea în Parcul „Regina Elisabeta” unde a susținutun recital spe-cific țării din care provine. În același parc, în cadrul programului „Summer estival”, inițiat de Casa de cultură Tecuci, a fost invitată să încânte spectatorii și Fanfara din Chetriș a fraților Lucan (jud. Iași). Prezența celor două fanfare în municipiul nostru a fost posibilă grație celei de a XI-a ediții a Festivalului Internațional de Fanfare, care s-a desfășurat la Galați în perioada 7-9 august, spectacolele având loc pe esplanada Casei de cultură a Sin-dicatelor iar spectacolele de promenadă pe Faleza Dunării, în Grădina Publică și localități din județul Galați.

Pe scena mare din Parcul Regina Elisabeta a avut loc un spectacol susţinut de două ansambluri din Muntenegru şi Italia. Cele două grupuri folclorice sunt venite de câteva zile în România, partic-ipând la Galaţi la Festivalul internaţional de folclor ,,Doina Covurluiului’’, ediţia a X-a, unde şi-au dat concursul mai multe ansambluri din diferite ţări. Spectacolul, realizat la iniţiativa Casei de Cultură Te-cuci, a început cu prezentarea invitaţilor din străinătate, startul fiind dat de soliste-le locale, Geta Rotaru, Beatrice Ciolan şi Cătălina Holban. Grupurile, formate din 40, respectiv 45 membri, au prezentat prin muzică şi dans diverse evenimente tradiţionale locurilor din care provin, poveştile puse în scenă fiind pe placul spectatorilor. Grupul ,,Crvena Stijena’’, din Muntenegru, a fost format în anul 2006 iar grupul ,,Pasian di Prato’’ din Udine a fost fondat în 1966. Ambele gru-puri au etalat costumele tradiţionale etniei lor fiind acompaniate de instrumentişti. Acestea au participat de-a lungul anilor la nenumărate concursuri şi festivaluri în Europa, Canada, SUA şi Argentina. Gru-pul italian a avut şi un punct de desfacere, punând la vânzare produse tradiţionale constând în sortimente de dulciuri, vin, precum şi CD-uri cu muzica interpretată de instrumentiştii ansamblului.

Festivaluri internationale de folclor si fanfare

26

Ziua usilor deschise la Casa de CulturaAUGUST

Casa de cultură tecuceană a fost în sărbătoare, aniversând în luna au-gust, 62 ani de la înființare. Au fost invitați să participe: ec. Daniel Ger-hardt Țuchel-primarul municipiului, viceprimarul municipiului, deputații Victor Paul Dobre și Mircea Nicu Toader, consilierii municipali și județeni, directorii instituțiilor cul-turale din Tecuci, directori de unități de învățământ, poeți, scriitori, mu-zicieni, membri ai Cenaclului lit-erar „Calistrat Hogaș”, foști direc-tori, contabili și angajați ai Casei de Cultură, foști și actuali colaboratori.Manifestarea a început cu primirea oaspeților, oficierea unei slujbe re-ligioase, vizitarea imobilului, re-marcând într-una din săli expoziția de pictură aparținând tinerei Maria Alexandra Silvestru, interesantele lucrările expuse putând fi admirate de către doritori timp de o lună. În altă sală au fost expuse măștile, într-alta costume populare și obiecte cas-nice tradiționale cu o vechime destul de mare dar cu aceeași frumusețe, pe holuri au fost etalate diplomele, premiile, medaliile obținute la difer-

ite manifestări în țară și în străinătate.La ziua Casei de cultură au fost prezenți deputatul Mircea Nicu Toader, primar Gerhardt Daniel Țuchel, viceprimarul municipiului, consilieri județeni și locali, inspector școlar Alice Cristache, profesori, di-rectori de școli și alte instituții, scrii-tori, colaboratori, au fost încântați de cele văzute, fiind apoi invitați în sala Studio.Directorul Mircea Călianu a făcut o retrospectivă a manifestărilor și acțiunilor din ultimii ani desfășurate de instituție, a vorbit despre elevii merituoși care au obținut rezultate deosebite și au făcut cunoscut nu-mele Tecuciului.Au urmat cu discursuri primarul Gerhardt Țuchel, deputatul Mircea Toader, scriitorii Ionel Necula și Ste-rian Vicol iar artiștii grupei mici ai Cenaclului literar „Calistrat Hogaș” au încheiat artistic prima parte a manifestării.Mircea Călianu, asistat de referenții Mihail Vasilache și Aida Zaharia, au decernat diplome de mulțumire, diplome de merit și diplome de ono-

are și de excelență, iar programul ar-tistic a continuat cu dans, colaj muzi-cal și recitaluri susținute de artiști și membri ai cenaclului Hogaș.Cu acest prilej, a fost inaugurată și Biblioteca proprie a Casei de cultură, ce cuprinde volume ale autorilor români și în special o secțiune cu volume ale autorilor tecuceni. Cu acest prilej, deputatul Mircea Toader a donat Bibliotecii Casei de Cultură câteva sute de volume. „Volumele/cărţile donate vor intra în patrimo-niul instituţiei spre folosul cetăţenilor care vor păşi pragul Casei de cultură a municipiului Tecuci” se arată în actuld e donație semnat între deputat și conducerea Casei de cultură..Au urcat pe scenă și au încântat pub-licul: Alesia Munteanu, Crina Tudor-ache, Raluca Alexe, Angelo Jalbă, Răzvan Lupu, Diana Georgescu, Be-atrice Ciolan, Geta Rotaru, Teodora Chilian, Georgiana Răduc, Andra Crăciun, Lavinia Mazilu, Cosmina Chiriță și Valeria Drăguș.Edilul municipiului a înmânat o diplomă de merit Casei de cultură, alături de tort și șampanie.

INFO CULTURAL 2015

27

INFO CULTURAL 2015AUGUST

Cu prilejul manifestărilor sărbătoririi Zilei Casei de Cultură a municipiului Tecuci, în data de 7 august, tânăra pictoriță tecuceancă Maria Alexandra Silvestru a adus în atenția publicului expoziția personală „Perspec-tive Abstracte”. Lucrările, 22 la număr, au fost expuse la Sala „Ștefan Petică”. Maria Alexandra Silvestru s-a născută la 18 iulie 1994 în localitatea Tecuci, jud. Galați, iar în prezent este studentă a Facultății de litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, specializarea Rusă – Engleză.Pictorița, elevă a profesorului Ioniță Bebea de la filiala Tecuci a Palatului Copiilor Galați, expune pentru a doua oară la Tecuci, de-a lungul timpului fiind premiată la nu-meroase concursuri naționale organizate în marile orașe ale țării:- Bârlad, Concursul Internațional „N. Tonitza”, ediția a XIV-a, premiul I (2012)- Bacău, Concurs Național „Locuim pe Pământ. De noi depinde!”, ediția a VI-a, secțiunea design vestimentar, premiul I (2012)– Sighet, Festivalul Internațional de Folclor pentru copii „Am fost ș-om fi”, secțiunea arte plastice, premiul I (2012)- Panciu, Concurs Interjudețean de artă „Descoperim Tradiția Străbună”, ediția a V-a, secțiunea icoană pe lemn, premiul I (2012)- Icoana – Frumusețe a Ortodoxiei (2012)- Buzău, Concurs Național „Culorile Copilăriei”, pre-miul II- Buzău, Concurs Național „Culorile Copilăriei”, pre-miul I- Tecuci, Concursul Național de Artă Plastică și Icono-grafie „Ucenici la Porțile Credinței”, secția iconografie, premiul I (2011) de Artă Plastică și Iconografie „Ucenici la Porțile Credinței”, secția artă plastică, premiul I- Bârlad, Concursul Internațional „N. Tonitza”, premiul II (2011)- Panciu, Concurs Interjudețean de artă „Descoperim Tradiția Străbună”, ediția a IV-a, secțiunea icoană pe lemn, premiul I (2011)- Panciu, Concurs Interjudețean de Artă Plastică „Pri-etenie, Armonie și Culoare”, secțiunea icoană pe lemn, premiul III (2011)- Icoana – Frumusețe a Ortodoxiei (2011)- Iași, Expoziția națională „Învingător prin Artă!”, secțiunea arte vizuale, premiul III (2010)- Tecuci, Concursul Național de Artă Plastică și Icono-grafie „Ucenici la Porțile Credinței”, secția iconografie, premiul I (2010)- Cluj-Napoca, Concursul Național de Fotografie „Stop violenței împotriva copilului” (2010)- Participare la expoziția de fotografie „Ipostaze artis-tice” (2010).

Expozitie de pictura Maria Alexandra Silvestru -„Perspective Abstracte”

INFO CULTURAL 2015

28

AUGUST

Festivalul naţional de folclor ,,Cântă de răsună lunca’’ a debutat în 22 august 2015 prin parada costumelor populare pe traseul Casa de Cultură – Bdul Victo-riei – Parcul „Regina Elisabeta”.Aflat la a XXVI-a ediţie, organizat de Casa de Cultură, cu sprijinul Primăriei Tecuci, Festivalul de folclor ,,Cântă de răsună lunca’’ a găzduit în prima seară artişti din toate colţurile ţării. De-schiderea evenimentului a fost făcută de către directorul Casei de Cultură, prof. Mircea Călianu.Pe scena amplasată în Parcul ,,Regina Elisabeta’’ au cântat şi dansat: Ansam-blul Folcloric „Rapsozii Iveștilor” – Comuna Ivești, jud. Vaslui; Ansam-blul Folcloric „Barbu Lăutaru” – Co-muna Miclești, jud. Vaslui; Ansamblul Folcloric „Miorița” – Com. Codăești, judetul Vaslui; Ansamblul Folcloric „Cununița Țepului” – Com. Țepu, jud. Galați; Grupul Folcloric „Floricica” – Gropeni, jud. Brăila; Ansamblul Fol-cloric „Ștefan Lăutarul”- Com. Unirea, jud. Brăila; Grupul Folcloric „Doina Mândrei” – Sat Brătulești, Com. Corod, jud. Galați şi Grupul Folcloric „Florici-ca de pe Prut” – Com. Vetrișoaia, jud. Vaslui.Au susţinut recitaluri Simona Ionela Solomon şi Mariana Purdel.La finalul fiecărei evoluţii, reprezentan-tul Casei de Cultură, Aida Zaharia, a înmânat grupurilor şi ansamblurilor fol-clorice diplome de excelenţă şi trofeul Festivalului iar instructorii coregrafi au primit medalii. Prezentatoarea Festi-valului a fost îndrăgita interpretă Vale-ria Drăguş.Având în vedere ora târzie a încheierii prestaţiilor, participanţilor li s-a oferit cazare şi pacheţele cu hrană.Cea de-a doua seară dedicată folcloru-lui a debutat cu etalarea costumelor pop-ulare, participanții Festivalului defilând pe traseul hotel Turist – Primărie – Bdul

Victoriei.Primii care au urcat pe scena din Par-cul „Regina Elisabeta” au fost membrii Ansamblului folcloric „Mugurelul” din orașul Râșnov, județul Brașov, urmați de Ansamblul Folcloric „Muntișor”din comuna Arefu, județul Argeș. Pentru prestațiile impecabile au fost răsplătiți cu diplome de excelență, trofeul fes-tivalului și medalii pentru instructo-rul coregraf. Numerosul public a asistat apoi la recitalul susținut de solista Ni-culina Gherghelău Mitria.În continuare au evoluat micuțele, dar talentatele, interprete ale Grupului fol-cloric „Florile Câmpului” din comuna Cudalbi, județul Galați apoi a fost rân-dul Ansamblului folcloric „Cărășelul” din comuna Găinceana, jud. Bacău să încânte, urmat de Ansamblul de dansuri și cântece populare „Noroc” din comu-na Priponești, județul Galați.După premierea făcută de către direc-torul festivalului, Mircea Călianu, și Aida Zaharia, reprezentantul Casei de cultură Tecuci, prezentatoarea eveni-mentului, interpreta Valeria Drăguș, a invitat în scenă pentru a susține un re-cital pe solista de muzică populară Sil-via Ene.A treia parte a Festivalului național de folclor „Cântă de răsună lunca” a fost susținută prin cânt și dans de către Gru-pul folcloric „Omătuța” al Casei de Cultură Tecuci, urmat de Ansamblul Folcloric „Nistoreanca” din comuna Nistorești, județul Vrancea și Ansamblul folcloric „Movilenii” din comuna Mov-ileni județul Galați.A fost o seară reușită îmbinând folclor din mai multe județe ale țării, fiecare grup etalându-și portul cu mândrie.Pe lângă diplomele și trofeele obținute, ropotele de aplauze din partea publicu-lui spectator au fost adevăratul premiu, concurenții meritându-le din plin.

Festivalul interjudetean deFolclor „Canta de rasuna lunca” Tecuci 2015

CRONICĂ DE FESTIVAL Casa de Cultură şi Primăria municipiului Te-cuci, organizează în fiecare an, în luna august Festivalul interjudeţean „Cântă de răsună lunca”, manifestare care îşi propune să ofere un cadru de afirmare iubitorilor muzicii şi dansului popular, să stimuleze cercetarea, păstrarea şi valor-ificarea tradiţiilor muzicale, coregrafice şi etnografice ale folclorului romanesc.Evenimentul se adresează grupurilor şi ansambluri-lor folclorice, dorindu-se a fi o adevărată sărbătoare, o explozie de originali-tate a tradiţiilor păstrate din generaţie în generaţie şi trans-mise mai departe prin interme-diul artei spectacolului.Condiții de participare:Grupurile/ ansamblurile fol-clorice care au în componenţă: solişti vocali, soliști instrumentiști, grupuri vocale, dansuri populare, orchestră sau taraf– acompaniamentul soliştilor sau al grupului vocal se va face pe suport digital (cdsau stick) în format audio sau MP3 sau de către o orchestră/taraf. Soliştii vor interpreta minim 2 cântece de joc.– repertoriul grupului folcloric trebuie să fie din zona pe care acesta o reprezintă.– în locul grupului vocal, ansamblul poate prezenta un obicei folcloric din zona pe care o reprezintă.– grupul va fi alcătuit din max-im 20 de membri cu vârste cu-prinse între 8 – 40 ani.– soliştii instrumentişti vor fo-losi doar instrumente populare tradiţionale şi vor interpreta piese din zona reprezentată. Tuturor participanților li se acordă premii constând în: diplome, trofee, medalii.

INFO CULTURAL 2015

29

INFO CULTURAL 2015AUGUST

Festivalul interjudetean deFolclor „Canta de rasuna lunca” Tecuci 2015

INFO CULTURAL 2015

30

AUGUST

INFO CULTURAL 2015

31

La finele lunii septembrie, iu-bitorii muzicii simfonice din Tecuci și din împrejurimi au avut ocazia să asiste în premieră în orașul dintre cele două râuri, Siret și Bârlad, la un eveniment cultural unic și anume Concertul simfonic extraordinar susținut de FILARMONICA „MI-HAIL JORA” din Bacău.Evenimentul a avut loc la Sala „Ion Petrovici” a Casei de Cultură a mu-nicipiului Tecuci.În program: Piotr Ilici Ceaikovski – 4 fragmente simfonice din opera „Evghenii Oneghin” (Poloneza, Prel-udiu, Ecoseza, Vals); Concertul pen-tru vioară și orchestră în Re major; Simfonia a IV-a în Fa minorDirijor: Petronius Pedro Negrescu. Solistă: Mălina Ciobanu, vioarăOrganizatorul, Fundația PELIN & FRIENDS.Președinte Fundație, Doru Eu-gen Pelin: „Fundația noastră a înțeles că Arta trebuie promovată, încurajată și ajutată prin partene-riate, sponsorizări și donații. În afara mesajului său educațional și cultural, Fundația Pelin dorește să devină un model în a învinge toate piedicile culturale și economice ex-istente, pentru a menține la un stand-ard ridicat spiritual artei. Fundația noastră vrea să reușească cu ajuto-rul dumneavoastră, adăugarea mu-nicipiului Tecuci pe harta culturală de elită a țării”.Fundația PELIN&Friends a semnat un contract de colaborare pentru un an de zile cu Filarmonica „Mihail Jora” contract care se derulează în-cepând cu data de 1 septembrie 2015, un dar frumos pentru ziua în care municipiul sărbătorește 580 de ani de atestare documentară.Filarmonica „Mihail Jora” Bacău înființată în octombrie 1956,a re-alizat un continuu crescendo, grație activității muzicale desfășurate la început sub îndrumarea dirijorilor

Eugen Pricope, Igor Ciornei, dar și a calității profesionale a mem-brilor orchestrei. Astăzi, orchestra reunește un grup de aproximativ 75 de muzicieni talentați. Majori-tatea instrumentiștilor fac parte din diferite formații camerale cum ar fi orchestra de cameră „Tescana”, renumitul „Trio Syrinx”, cvartetul

de fagoti „Fagottissimo”, cvartetul „Consonante”, Duo „Capriccio”.Repertoriul permanent al orchestrei cuprinde lucrări simfonice, vocal-simfonice și de cameră din diferite perioade de creație și stiluri muzi-cale: Baroc, Clasic, Romantic, Con-temporan. O constantă a activității Filarmonicii din ultimii 20 de ani o constituie participarea la numeroase concursuri internaționale pentru a acompania semifinaliștii și finaliștii selectionați de juriu la pian, vioară, canto și instrumente de suflat (Italia – Citta di Cantu, Valsesia Musica, Barletta, A.M.A. Calabria, Racco-

nigi, Brescia, Franta – Floraisons Musicales, Aix -en- Provence, Spa-nia- Madrid, SUA- Altamura Music Festival on the Greene etc). A sus-tinut de la înființare peste 1000 de concerte în Italia, Franta, Germania, Spania, Gibraltar, SUA, Grecia, Mal-ta, Olanda, Austria, Elveția USFR, Ucraina, Moldova, Coreea.

PETRONIUS Pedro NEGRESCUS-a născut pe 25 aprilie 1969, în oraşul Tecuci, într-un loc cu o bogată tradiţie muzicală, unde a început studiul viorii. Petronius „Pedro” Ne-grescu s-a îndrăgostit de muzică de timpuriu, datorită bunicului din par-tea mamei. La vârsta de 8 ani, tatăl îl înscrie la Liceul „George Enescu” din Bucureşti, la clasa de violoncel.Maestrul Petronius Negrescu a debu-tat dirijoral la cea mai fragedă vârstă, la clasa ilustrului profesor Valentin Gabrielescu, unde a făcut parte din grupa specială de auz absolut.

(continuare în pagina 31)

Concert simfonic extraordinarFILARMONICA „MIHAIL JORA” din Bacău

SEPTEMBRIEINFO CULTURAL 2015

32

SEPTEMBRIE

Era aproape în exclusivitate câştigătorul concursului de solfegiu – dictat, iar drept premiu era bagheta şi dreptul de a dirija clasa.A absolvit clasa Regie de Operă a Universităţii de Muzică din Bucureşti (1995). A urmat cursurile de orchestră la Haendel Akademie – Karlsruhe – Germania în 2000, 2001, 2003, atât la secţiunea instrumentală, cât şi cea de operă. În anul 2008 a beneficiat de o bursă post-universitară în S.U.A., unde a fost asistent dirijor al marelui maestru Larry Livingston, şi a par-ticipat ca instrumentist în Orchestra Idellwild Festival, cu care a concertat la celebra Disney Hall.Ca dirijor, a susţinut concerte cu or-chestrele Filarmonicilor din: Arad, Timişoara, Cluj, Bacău, Botoşani, Iaşi, Opera Nationala Româna Cluj-Napoca, şi a Tearului de Operetă din Kiev. Este doctor în muzică, specializarea dirijat orchestră. A fost regizor la Opera din Constanţa, profesor de muzică de cameră la Li-ceul de Artă din Constanţa, dirijor al orchestrei de cameră „Con Anima” din Arad. De-a lungul timpului, a fost invitat să dirijeze orchestre atât în ţară cât şi în străinătate, cele mai recente colaborări ale sale fiind cele cu Orchestra Teatrului de Operetă din Kiev, Ucraina şi cu Orchestra Naţională de Cameră de la Chişinău. Din anul 2000, se dedică aproape în întregime artei dirijorale, parcurgând etape de studiu în particular, de mas-terat şi de doctorat, avându-i ca pro-fesori pe: Petru Andriesei, Cristian Brâncuşi, Dumitru Goia. A mai stu-diat cu maeştrii: Petru Oshanitsky, Sabin Păutza, Larry Livingston, Ilarion Ionescu Galaţi, Valentin Doni. După o îndelungată carieră didactică, în prezent este lector universitar doc-tor la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, Facultatea de Muzică, unde predă materii ca: Es-tetica, Folclor, Teorie-Solfegiu-Dic-

tat, Citire de partituri, Dirijat. Mai tot timpul este pe drum în ţară cât şi în strănătate iar palmaresul său înregistrează concerte, înregistrări la radio şi televiziune, fiind autorul mai multor albume, între care unul inte-gral solo; este, totodată, compozitor de muzică de teatru şi film si este

membru al orchestrei internaţionale „Swinging Europe”.Ca muzician de jazz, Pedro Negres-cu a susţinut numeroase concerte, realizând foarte multe înregistrări de radio şi televiziune. Este autorul a trei albume proprii şi totodată compozi-torul unor coloane sonore de teatru şi film. A debutat în formaţia saxo-fonistului Garbis Dedeian în 1990, la Sibiu pe scena tradiţionalului festival de jazz participând apoi ca invitat la numeroase festivaluri de profil din Polonia, Germania, Bulgaria şi Gre-cia.

***Mălina Ciobanu, tânăra violonistă de 17 ani, elevă a Colegiului Naţional de Artă „Octav Bancilă” Iaşi, este clasificată de specialiștii de gen ca fiind un nume valoros pe frimanentul muzicii simfonice. Dragostea pentru vioară a început în jurul vârstei de 7 ani, în timpul unei veri petrecute la bunici. La insistenţele fetei, părinţii au înscris-o la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, cu toate că nu erau prea încântaţi, deo-arece ştiau că pentru această meserie este nevoie de foarte multă muncă. A început studiul viorii la clasa pro-fesorului Calistrat Catargiu, care a sesizat imediat capacităţile sale violonistice: învăţa repede, avea o memorie bună, era foarte ambiţioasă şi îi plăceau piesele de virtuozitate. Încă din acea perioadă l-a îndrăgit pe Paganini şi visa să ajungă o legendă

ca şi el. Peste câţiva ani, visul i s-a îndeplinit într-o oarecare măsură, deoarece a fost numită de unii „mica Paganini”. La doar 10 ani, cânta deja Capricii de Paganini, iar la vârsta de 14 ani, interpreta ca solistă cu orches-tra din Bacău Concertul nr.1 de Pa-ganini. Cea mai valoroasă apreciere în ce priveşte interpretarea personală a muzicii lui Paganini a venit peste trei ani din partea marelui violonist Pierre Amoyal, cu ocazia participării la masterclass-uri în Austria. Im-presionat de calităţile violonistice tehnice şi interpretative ale Mălinei, maestrul Amoyal a invitat-o la clasa lui, în Elveţia, la Universitatea din Lausanne. Din păcate, din lipsă de sponsori, nu i-a putut onora invitaţia. Mălina e de părere că începuturile carierei ei violonistice au fost fruc-tuoase: zeci de concursuri şi premii, sute de repetiţii, mii de partituri, mil-ioane de note muzicale şi nenumărate aplauze şi ovaţii.Copilul minune Mălina Ciobanu a ajuns la vârsta de 11 ani să fie studentă la Universitatea din Iaşi, îndrumată îndeaproape de unul din-tre membrii Cvartetului Voces, regre-tatul Anton Diaconu.În prezent, Mălina studiază sub în-drumarea lectorului universitar doc-tor Raluca Dobre şi a cântat un număr de 10 concerte cu orchestre ale filar-monicilor din Ploieşti, Iaşi, Botoşani şi Bacău. Anul 2010 a fost un an de cotitură în „cariera” sa, deoarece a fost acceptată în programul BCR Speranţe, care i-a finanţat deplasări în străinătate la două masterclass-uri în Austria, la concursuri de vioară în Italia şi Germania. Deplasările în străinatate i-au evidenţiat faptul că pentru a ajunge o violonistă de marcă este nevoie de o pregătire cu interpreţi violonişti şi profesori de succes, pentru a învăţa din experienţa lor.

(sursa: Jurnalul Bucureștiului)

Concert simfonic extraordinarFILARMONICA „MIHAIL JORA” din Bacău

INFO CULTURAL 2015

33

SEPTEMBRIE

La început de toamnă tecuceană, a avut loc și prima lansare de carte, în cadrul Casei de Cultură, a scriitoa-rei Irinel Giurgea Kornbaum, medic pediatru la Lyon, în Franţa. S-a născut în satul Piscu Corbului, comuna Nicorești județul Galați. A urmat școala primară în satul natal, iar Facultatea de Medicină la Bucureşti. În anul doi de medicină s-a căsătorit cu Simon Kornbaum, inginer chimist, despre care ea spune mereu: „Simi nu este nu-mai soţul meu, ci el e însăşi viaţa mea”. A lucrat pentru o perioadă scurtă de timp ca medic pediatru la Spitalul 2 CFR şi la Policlinica Griviţa. Familia ei a suferit în perio-ada comunismului. În 1970 a plecat din ţară cu soţul ei şi s-a stabilit la Lyon. A fost nevoită să urmeze încă odată Facul-tatea de Medicină în Franța, pentru a putea profesa. Cărțile lui Irinel Giurgea Kornbaum cuprind între coperțile lor fapte reale și amintiri, de-scriind copilăria şi viaţa ei profesională. Autoarea ne împărtășește din experiența sa de viață, relatând întâmplări semnificative și descriind per-soane importante din activi-tatea sa de medic pediatru în Franta. A publicat două vol-ume de poezii – „Momente şi amintiri”; „De la mici şi de la mari” – şi patru volume de nuvele şi schiţe: „Scara amin-tirilor”; „O viaţă aproape obişnuită”; „Din viaţa unui pediatru”; „New Look: Amin-tiri din viaţa unui pediatru”.

A doua parte a manifestării este rezervată profesorului, scriitorului, lexicografului și traducătorului Vasile Po-enaru, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care aduce în atenția publicului pe scriitoarea Mery Bencu Roventa cu romanul „Florile furtunii: Sfâșieri de suflet pe coli albe de hârtie”, o carte în care autoarea prezintă viața propriei bunicii. Desspre ro-manul ce va fi prezentat la Te-cuci de către Vasile Poenaru, directorul editurii e-Publisher, autoarea spune: ”Hotărârea mea de a scrie este legată de o necesitate adâncă de a expune filozofia unei vieti trăite la maximă intensitate. Există în noi o moștenire veche a unui neam, o noblețe românească, care trebuie păstrată ca o comoară de preț, căci cu-prinde șansele existenței unui popor care a suferit atât și care trebuie trezit la reali-tate”. Vasile Poenaru şi-a în-ceput activitatea literară încă de la vârsta fragedă de 12 ani când era elev şi a pub-licat poezii în ziarul „Tribuna Ialomiţei’’ din Slobozia şi la ’’Scânteia Pionierului’’ din Bucureşti. Figurează şi într-o serie de reviste şi antologii şcolare. În perioada 2001-2002 a desfășurat activitate didactică în Statele Unite ale Americii. Începând cu anul 2003 a fost profesor în cadrul Universităţii Bucureşti, Fac-ultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Catedra de engleză, anul II. A scris numeroase cărți pentru copii, lucrări di-dactice, editoriale.

Prima lansare de carte, la Tecuci, a scriitoarei

Irinel Giurgea Kornbaum

Casa de Cultură a municipiului Tecuci organizează în fiecare toamnă Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”. Festivalul -concurs se adresează tinerilor creatori de poezie, în vârstă de până la 35 de ani, care nu au publicat în volum. Concurenţii vor trimite un număr de şapte poezii în câte cinci exemplare (scris cu diacritice), care vor purta fiecare, acelaşi motto de identificare. Într-un alt plic închis, pe care va fi înscris motto-ul poeziilor, participanţii vor introduce o fişă cu câteva date personale: nu-mele şi prenumele, data şi locul naşterii, domi-ciliul, ocupaţia, studiile, distincţii literare, telefon, e-mail, etc.Plicurile cu fişa personală se vor deschide după jurizare şi stabilirea premiilor.Lucrările (poezii) vor fi expediate până la data stabilită, pe următoarea adresă: Casa de Cultură a Municipiului Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaţi, cu menţiunea: Pentru concursul naţional de poezie „C. Conachi”.Jurizarea: Lucrările vor fi apreciate de un juriu, constituit din personalităţi culturale și muzicale.Premiile: concurenţii stabiliţi câştigători vor fi invitaţi la Tecuci la manifestările organizate cu prilejul Festivalului Naţional de Poezie „Cos-tache Conachi”.

Organizatorii vor acorda următoarele premii în numerar :Marele premiu – 600 leiPremiul I – 500 leiPremiul II – 400 leiPremiul III – 350 leiMențiune – 250 leiVor mai fi oferite premii și din partea unor edituri sau reviste literare, partenere ale evenimentului. Juriul îşi rezervă dreptul de a redistribui, în mod excepţional, anumite premii.Cazarea, transportul şi masa (diurna) juriului vor fi asigurate de organizatori.Laureaților le va fi asigurată cazarea.Laureaţii au obligația să fie prezenţi personal la Tecuci, pentru a primi premiile şi pentru a par-ticipa la manifestările organizate cu prilejul Fes-tivalului.Relaţii la telefoanele 0236/820 449, 0767/902876, 0723/289 695 sau prin e-mail la adresa festivaltecuci@yahoo.ro .

INFO CULTURAL 2015

34

SEPTEMBRIE

Tecuceni la ei acasa! În cadrul manifestărilor legate de sărbătorirea a 580 de ani de atestare documentară a Tecuciului, luni 1 sep-tembrie, în prima zi de toamnă, s-a desfășurat o nouă acțiune a ingenio-sului proiect „Tecuceni la ei acasă”. Manifestarea s-a desfășurat în sala Stu-dio a Casei de Cultură din Tecuci unde organizator, alături de gazde, a fost și Cenaclul literar „Calistrat Hogaș” Tecuci, condus de prof. Constantin Oancă și președintele onorific prof. Dionisie Duma. Manifestarea a fost deschisă de prof. Mircea Călianu, care a făcut cunoscut faptul că „de această dată, vom face cunoștință cu o nouă scriitoare, doctor Irinel Giurgea Kor-naum, prezentă în sală, dar vom vorbi și de o altă scriitoare, Mery Bencu Roventu – aceasta însă, deși inițial și-a confirmat participarea, a fost nevoită să-și amâne prezența la Tecuci”. S-a menționat că ambele autoare sunt de loc din zona comunei Nicorești.A fost prezentat un reușit film de scurt metraj despre viața și activitatea doc-torului Irinel Giurgea Kornbaum, care profesează în Franța, film re-alizat de părintele Constantin Velicu. Un fim scurt, dar foarte cuprinzător pentru care, preotul Velicu, la finele prezentării acestuia, a adus mulțumiri „numeroșilor oameni care au contribuit la această realizare”. Scriitorul, lexicograful și traducătorul Vasile Poenaru, membru al USR, pentru început a adus în atenția pub-

licului pe scriitoarea Mery Bencu Roventa, prezentând volumele „Până dincolo de moarte” și „Florile furtu-nii”. Vasile Poenaru a vorbit despre impresia frumoasă lasată de această vizită la Tecuci, menționând că Tecuci este un „oraș cu o frumoasă istorie și cu clădiri parcă vorbitoare”.Trecând la prezentarea apariției edito-riale a dr. Irinel Giurgea Kornbaum, prof. Poenaru prezintă lucrarea „O viață aproape obișnuită” spunând: „dacă aceasta poate fi numită astfel când autoarea, după ce este supusă diverselor abuzuri ale autorităților, rămâne la vârsta de 8 ani și fără iubitul ei tată”. Ne vorbește în continuare de volumele acesteia, de poezii intitulate „Momente și amintiri”, „De la mici și de la mari”, „versurile ducându-ne cu gândul la Topârceanu, Coșbuc sau Minulescu” menționând prof. Poenaru. Face și o scurtă analiză a cărților „Din viața unui pediatru” și „Scara amin-tirilor”.Prof. poet Dionisie Duma, spune despre dr. Irinel Giurgea că „este o adevărată dovadă a ceea ce înseamnă purul pat-riotism local”: „Invitata noastră, de azi, are un adevărat talent de nara-tor, cu o mare dragoste de părinți, de prieteni și de tot ce e apropiat”. În încheierea frumosei alocuțiuni, po-etul Duma lecturează o tristă povestire legată de moartea tatălui autoarei, doc-torul Andone Giurgea, atunci când au-

toarea avea o vârstă fragedă.Emoționată, a luat cuvântul autoar-ea, mulțumind pentru organizarea frumoasă la care nici nu a visat. Prof. Costică Oancă, a citit și anali-zat câteva poezii, remarcând și faptul că este foarte greu atunci când scrii și versuri și proză.A luat cuvântul prof. Radu Vladimir, vorbind despre omul, medicul pediatru, poetul, scriitorul Irinel Giurgea, remar-cand și „farmecul acesteia”. Vorbitorul ne prezintă pe doctorul din țară, docto-rul de țară, doctorul de la țară, și mai ales doctorul din afara țării, prin frum-osul joc de cuvinte. Ne vorbește de în-altul umanism al invitatei, care vine în țară cu ajutoare pentru cei defavorizați, regretând că, nici după o sută de ani, drumurile din jurul Nicoreștiului nu s-au asfaltat încă.Preotul Tăchel Cruntu, cel ce a locuit la doar 300 de metri de îndrăgita familie Giurgea, vorbește și de greutățile ce le aveau locuitorii comunei Piscu Corbu-lui care pentru a învăța la școală par-curgeau un drum destul de lung zilnic.În final, conducerea Casei de cultură a oferit diplome și flori invitaților, după care grupul „All’S Choir”, format din cântăreți de operă din ansamblurile co-rale ale Operei Naționale și ale Filar-monicii „George Enescu” au oferit un încântător recital, mult aplaudat de numeroșii spectatori prezenți la acest eveniment.

INFO CULTURAL 2015

35

Vineri, 2 octombrie 2015, sala Studio a Casei de cultură din Te-cuci a găzduit o frumoasă manifes-tare artistică, dedicată persoanelor în vârstă, dar nu numai acestora.Manifestarea a fost deschisă de meto-dista Casei de cultură, Aida Zaharia, care, pe fundalul încântătoarei melodii ,,Am strâns toamnă după toamnă’’, a arătat însemnătatea zilei de l octom-brie, făcând şi remarca faptului că, dacă în sală sunt puţini spectatori, înseamnă că ceilalţi, neparticipanţii, sunt sau se consideră tineri şi deci, „oraşul e cu adevărat tânăr”. După ce şi-a arătat respectul faţă de părinţi şi bunici în

general, a dat cuvântul director ului Mircea Călianu, care a vorbit tot de însemnătatea acestei zile, încheind cu frumoasele cuvinte conform cărora noi trebuie să dăm ,,ani vieţii dar şi viaţă anilor’’. Prof. Călianu a dat citire salutului Asociaţiei Naţionale a Cad-relor militare în retragere şi rezervă, spunându-se în comunicatul acesto-ra: ,,Asociaţia noastră are deosebita plăcere de a vă transmite tuturor urări de bine, multă sănătate şi viaţă lungă, dumneavoastră şi tuturor pensionar-ilor din Tecuci’’. Mesajul a fost sem-nat de preşedintele Asociaţiei, col. (R)

Cornel Ilinca şi purtătorul de cuvânt, Ioan Diaconu.Am urmărit în continuare un interesant film intitulat ,,Copilul meu’’, realizat de profesorul Călianu, tot dânsul fiind şi crainicul materialului. A intrat apoi în scenă ,,tripleta’’ de tineri interpreţi An-gelo Jalbă cu melodia ,,Ce-ar fi dacă’’, Alesia Munteanu cu piesele ,,Pasărea’’ şi ,,Colega mea’’ iar Raluca Alexe cu piesele ,,Lasă-mi toamnă pomii verzi’’ şi ,,Ce mică-i vacanţa mare’’. Duetul Delia şi Răzvan, pregătiţi de coregraf Mariana Enache, a trecut pentru noi prin mai multe ritmuri de dans, după care prezentatoarea Aida Zaharia ne-a

recitat frumoasa poezie ,,Scrisoare către un bătrân’’ de A. Vlahuţă. Fosta elevă a prof. Mircea Călianu, Valeria Drăguş, acum studentă la Conservator, ne-a demonstrat şi cu această ocazie, de ce este acolo unde este, după care, a urmat momentul ,,descoperirii unui tânăr pensionar’’, Ion Druţu, fost cad-ru militar. Acesta a intrat cu adevărat în pielea neuitatului comediant Vasile Tomazian, având chiar fizicul şi vo-cea celui care intra în scenă cu acelaşi ,,Sal-tare taică şi noroc’’!Tânăra şi talentata solistă de muzică populară Georgiana Răduc ne-a

reamintit, prin cântec că ,,E sărbătoare şi răsună muzica’’. A urmat solista de muzică uşoară Luminiţa Dediu Agheorghesi care ne-a încântat pen-tru început cu câteva frumoase versuri proprii despre toamnă iar în continu-are ne-a prezentat piesele ,,Poate eu, poate tu’’, o melodie cât se poate de nostalgică, şi melodia ,,Ochii mei, ochii tăi’’. Ambele piese au fost foarte bine alese şi ne-au demonstrat încă odată cât de frumos se îmbină muzica cu po-ezia. Aida Zaharia a avut din nou o intervenţie poetică foarte bine primită, prin recitarea încântătoarei poezii a regretatului poet Adrian Păunescu, ,,Repetabila povară’’, o poezie potrivită momentului. A intrat din nou Ion Druţu care ne-a încântat cu cele recitate, după care, profesorul Călianu, în calitate de director al instituţiei, ne-a reamintit faptul ca îl cunoaşte de mulţi ani, când dânsul era un tânăr in-terpret de muzică populară la această unitate iar domnul Ion Druţu prezenta momente umoristice pe această scenă împreună cu Mihai Enache şi Paul Buţă. Pentru tot ce a făcut şi face în continuare, Casa de cultură i-a oferit ,,Diplomă de excelenţă’’ şi invitaţia de a fi oricând în mijlocul activităţilor culturale. A urmat simpatica interpretă de muzică populară Teodora Chilian, cu două frumoase piese, urmată de un alt elev al prof. Călianu, azi student la Conservatorul gălăţean, Cristian Briceanu. Cristi ne-a reamintit faptul că pe 2 octombrie era şi ziua de naştere a regretatului interpret Dan Spătaru şi din repertoriul acestuia ne-a prezentat piesa ,,Nu m-am gândit la despărţire’’, continuând cu o piesă cu versuri foarte sensibile, reamintindu-ne că ,,Vremea trece, vremea vine’’. Finalul a aparţinut unui alt solist de muzică uşoară, Mircea Călianu, acesta prezentându-ne o altă piesă ,,de rezistenţă’’ a marelui Adrian Păunescu, ,,Rugă pentru părinţi’’, cu o interpretare foarte plăcută. A fost un spectacol reuşit, regretăm că nu au fost mai mulţi participanţi la acest frumos eveniment. (Aizic Iancu)

Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice Spectacol omagial

OCTOMBRIE INFO CULTURAL 2015

36

OCTOMBRIE

CRONICA unui Festival. Trăiască poezia și marii visători !!Festivalului Național de poezie “Costache Conachi”., Ediția a XXIII-a, Tecuci 2015

Sub acest memorabil și inconfundabil îndemn al marelui poet Ioanid Ro-manescu, a debutat vineri 9 octombrie 2015, în sala “Studio” a Casei Munici-pale de cultură din Tecuci, cea de a XXIII-a ediție a Festivalului Național de poezie “Costache Conachi”. Organizatori au fost, alături de Casa de cultură Tecuci, U.S.R Filiala Iași, editura “Junimea” Iași avându-se și sprijinul Primăriei Muni-cipiului Tecuci. Manifestar-ea a fost deschisă de man-agerul Casei de cultură, prof. Mircea Călianu, care a apreciat numărul mare de spectatori în sală la acest eveniment, arătând apoi valoarea și amplitudinea acestui festival. S-a arătat faptul că și la această ediție au fost înscriși și au partici-pat cu lucrări, concurenți din Iași, Suceava, Botoșani, Bacău, Galați, Focșani, Cluj și chiar din Sighetul Marmației.

***A fost apoi prezentat Juriul, format din:- Președinte al Juriului, scriitorul Lucian Vasiliu, membru al USR filiala Iași, director al Editurii “Jun-imea “ Iași -scriitoarea Angela Baciu, membru al U.S.R, redactor la revista “Porto-Franco” din Galați - poetul Sterian Vicol, membru al U.S.R, redactor șef al revistei “Porto- Fran-co”din Galați.

***După ce profesorul Mir-cea Călianu a menționat

prezența în sală, printre spectatori, a unor mari personalități tecucene cum ar fi: prof. N. Chiscop, po-etul prof. Costică Oancă- președinte al Cenaclului literar “ Calistrat Hogas” Tecuci, poetul Vasile Sev-astre Ghican, prof. scriitor Ionel Necula, unul din înte-meietorii acestui festival, poeta Roxana Braniște, po-etul prof. Săndel Stamate și nu în ultimul rând prezența poetului Gheorghe Tei, unul din laureații primei ediții, azi un poet cunos-cut. Cu aceasta ocazie, Gheroghe Tei a mulțumit organizatorilor pentru con-tinuitatea acestui festival al poeziei. Profesorul Călianu a pre-dat apoi microfonul pro-fesorului Vladimir Radu, moderatorul festivalului. Profesorul Radu Vladimir începe prin a ne spune că

nici nu știe când au trecut deja 23 de ani de festival, arătând că dacă acum Te-cuciul nu are industrie, fenomenul cultural-ar-tistic se menține și se va ”încăpățâna” să continue.

Vorbind apoi de Costache Conachi, ni se reamintește faptul că au trecut de acum 238 de ani de la nașterea poetului, ni se prezintă renumitul Conac de la Tigănești și, vorbind de nu-meroasele bogății ale aces-tuia, se consemnează faptul că ”averea cea mare pe care ne-a lăsat-o, o reprezintă poeziile acestuia”, trecute cu bine prin “sita” re-numitului Anton Pann și ajungându-se la primul volum de versuri con-achiene, apărut sub îngri-jirea marelui poet național Vasile Alecsandri. Ni se reamintesc și înalte funcții deținute în stat de marele poet, ajungând până la a fi și Ministru de Externe sau cum se spunea atunci “Ministru de afară!”. Se consemnează că prima po-ezie a lui Conachi a fost o odă, publicată în anul 1802

și ne este prezentat apoi și ginerele poetului, Nicolae Vogoride, subliniindu-se faptul că “scrisul, în general opera lui Costache Con-achi, a străbătut cu mare ușurință veacurile, trecând

prin secolul 18, 19, 20 și ne mândrim acum cu el, în plin secol 21! Să nu uităm, spune profesorul Radu, și de interesul acestuia pen-tru naturalețea și curățenia limbii române, creând acel memorabil ”Meștesug al stihurilor românești”. Să nu uităm totuși, că la un an după moartea lui Conachi, se naște marele nostru poet Mihai Eminescu. Profesorul Radu, își încheie frumoasa pledoarie de-spre marele poet Con-achi, făcând o succintă trecere în revistă a poeților români oprindu-se și la poeții tecuceni numind pe Emil Băicoianu, Dionisie Duma, Costică Oancă, Vasile Sevastre Ghican, Eleonora Stamate și alții.

***Revenind la festivalul de acum, moderatorul spune doar atât: ”Suntem sig-uri că Juriul își va face cu prisosință datoria și că cel mai bun, va învinge.”A urmat un film despre “Părintele culturii române”, Costache Conachi, un film foarte bine realizat de Aida Zaharia prin sintetizarea principalelor evenimente din viața și activitatea aces-tuia, totul pe fundalul ver-surilor poetului, cântate prin acompaniamentul chi-tarei de profesorul Mircea Călianu.

Scriitorul Lucian Vasiliu, director al editurii “Jun-

imea” Iași a prezentat car-tea “Despre cum nu am

ratat o literatură grozavă”, al cărei autor este poeta și scriitoarea Angela Baciu.

(continuare în pagina 37)

INFO CULTURAL 2015

37

OCTOMBRIE

Înainte însă de a se trece la prezentarea cărții, scrii-torul Lucian Vasiliu a apre-ciat frumoasa prezentare a profesorului Vladimir Radu, spunând printre al-tele: “Personal, îl stimez și îl apreciez enorm pe profe-sorul Radu și mi l-aș dori, oricând, colaborator pe acest magistru!” Salută apoi și prezența în public a pictorului Mircea Cojo-caru și pe soția scriitoru-lui Victor Aciocârlănoaiei. Ne vorbeste în continuare de pregătirile ce se fac la Iași pentru că acest oraș, capitală a Moldovei, să fie în 2021 și “Capitala culturii europene”Sunt aduse apoi mulțumiri metodistei Aida Zaharia pentru montajul filmului despre Costache Conachi. Văzându-l în sala pe profe-sorul scriitor Ionel Necula, își reamintește de eforturile cumulate pentru punerea “pe picioare” a Festival ului Național de Poezie, arătând și contribuția fostului pri-mar, ing. Gh. Lazăr. Lu-cian Vasiliu amintește si de personalitățile culturale ce au trecut prin acest festival începand cu Leo Butnaru din Chișinău, poeta Ana Blandiana, Daniel Cor-bu, Ion Pintea și mulți alții, arătând că în prezent, Editura ”Junimea” încearcă să reediteze o noua ediție de poezii ale lui Costache Conachi.

***Revenind la cartea Ange-lei Baciu, o caracterizează pe autoare ca fiind “foarte inimoasă, dinamică, o adevărată “Angela Merkel

de Dunare, poeta fiind de loc din Braila”Ne vorbește în cuvinte elo-gioase de cartea de față, formată din trei capitole și de migala prin care s-a real-izat fiecare interviu din cele prezente în lucrare, închei-ind cu frumoasele cuvinte: ”În concluzie, autoarea știe să pună întrebările!!”Invitată să ia cuvântul, An-gela Baciu începe prin a spune: ”Nici eu nu știu când au trecut acești 23 de ani”. Aduce aprecieri Editurii “Junimea” pentru cartea respectivă, o lucrare de 600 de pagini care se bazează pe interviuri realizate în ul-timii 10 ani. Din volum, se oprește la frânturi din in-terviul acesteia cu autorul celebrei “Recreația mare”,

scriitorul mult îndrăgit de copii, Mircea Sîntimbre-anu, ”un om solid, înalt, foarte bine făcut, prieten de undiță cu un alt mare scriitor, Ion Băieșu. Au-toarea ne vorbește și de interviul acesteia cu poeta

Bianca Marcovici, cea care debuta în poezie acum 40 de ani, la editura “Junimea”.Revenit la microfon, scriito-rul Lucian Vasiliu, prezintă cartea “Memoria lui Fe-mios II- Manuscrisele lui Terian” de Sterian Vicol, pe care îl consideră “Un om de o adevărată cultură și un mare neastâmpărat”.

***Luând cuvântul, poetul Sterian Vicol începe prin a spune: “Eu mă consider un fiu adoptiv al Tecuciu-lui și aduc și pe această cale mulțumiri acestui reușit Festival Național de Poezie. Sunt de 33 de ani mem-bru al U.S.R iar acum, cu aceasta lucrare, mă aflu la cea de a douăzecea apariție de carte din care 19 sunt de

poezie și un roman”. Apoi ne vorbește de o altă poetă tecuceană, Florina Zaha-ria, trecută și premiată prin acest festival, azi, redactor șef la o publicație gălățeană. Încheie apoi cu frumoasele

cuvinte: ”Suntem ceea ce suntem”.

***A urcat apoi pe scenă picto-rul tecucean Mircea Cojo-caru, însoțit de o elevă, Liv-ia Copăceanu, o pictoriță în devenire, care a realizat și expoziții individuale. Pic-torul Mircea Cojocaru în-cepe prin a-i spune poetei Angela Baciu, cu repro-ducere dintr-un cunoscut titlu: ”Duios, Angela, la Te-cuci trecea!!”. Livia Copăceanu îi oferă poetului Sterian Vicol un tablou iar poetul a oferit celor doi artiști plastici câte un exemplar din ultimul număr al revistei “ Porto-Franco”, revista la care po-etul este fondator, redactor șef și realizator.

***Prima zi de festival a con-tinuat cu un grup de el-evi de la CNCH care au susținut un recital de poezii din creația conachiană.

(continuare în pagina 38)

CRONICA unui Festival. Trăiască poezia și marii visători !!Festivalului Național de poezie “Costache Conachi”., Ediția a XXIII-a, Tecuci 2015

INFO CULTURAL 2015

38

OCTOMBRIE

Profesorul și cantau-torul Mircea Călianu a in-terpretat la chitară câteva piese pe versurile marelui poet, piese aflate pe albu-mul ”Inimă, mai fă rab-dare”. A fost acompaniat la chitara de profesorul Cristi Corcioveanu, părintele folckului tecucean.Prima zi de festival s-a încheiat cu decernarea Diplomei de Excelență, a unei plachete și a unei biblii frumos îmbrăcată în coperți albe, însoțite de un buchet de flori, poetu-lui Sterian Vicol. Angela Baciu a citit eomționat un LAUDATIO pentru poetul sărbătorit.

***A doua zi de festival a în-ceput la ora 10, cu Peleri-naj la ȚigăneștiÎn fața Casei de cultură, un microbuz pus special la dispoziția concurenților și participanților, dar și un mare număr de mașini par-ticulare, au pornit în peleri-naj la Conacul lui Costache Conachi de la Tigănești. După ce s-a vizitat cona-cul și s-au făcut fotografii la acest important loc is-toric, participanții au po-posit la biserica “Invierea Domnului” unde părintele locului, Cristian Bălan, alături de protopopul Ghe-orghe Joghiu, au oficiat o slujbă de pomenire. Pro-topopul a vorbit în cuvinte foarte elogioase despre activitatea marelui om de cultură descriind și fru-moasa biserică, aflată acum în curs de renovare. Ne-a amintit apoi că în această

biserică, construită inițial din lemn de tatăl lui Cos-tache Conachi, Manolache Conachi, a avut loc și ofi-cierea religioasă a cununiei fetei poetului cu Nicolae Vogoride. În continuare, protopopul Joghiu ne vorbește de rolul poetului la dezvoltarea lit-eraturii, descriindu-l ca pe un mare patriot. “Astfel de momente și astfel de oameni, lipsesc acum poporului nos-tru. El a crezut în țara, în popor și mai ales în limba acestei țări. De aceea, îl consider și eu a fi “logofătul poeziei românești” După ce s-au făcut fotografii la mormântul poetului din interiorul bisericii, s-a mers și la partea din exte-riorul bisericii după care au urmat alte poze de grup la față acestor locuri istorice.

***Vizita la Muzeul de Istorie ”Anton Cincu” din TecuciÎntorși la Tecuci, grupul de participanți a vizitat Muzeul din Tecuci, nou renovat și unde ghid a fost muzeograful Paul Cio-botaru. Participanții au fost plăcut surprinși de frumusețea și bogația de exponate a acestui muzeu.

***Reveniți în sala ”Stu-dio” participanții au fost preluați de moderatorul prof. Vladimir Radu, care, după ce a prezentat lista cu participanții la festi-val selectați pentru a fi premiați în baza puncta-jului obținut în urma jurizării, a fost lansată cartea ”În ghearele râsu-lui”, autor profesor Vasile

Ghica. Întrucât autorul era invitat la un alt eveni-ment cultural la București, cartea a fost prezentată de profesorul Radu Vladimir, acesta începând prin a menționa faptul că prof. Ghica Vasile participă la un concurs alături de alți 1362 de concurenți.Cartea de față a apărut într-un ti-raj de 3.000 de exemplare și a fost tradusă în mai multe limbi: engleză, franceză, arabă, spaniolă, italiană, etc.Publicul a fost invitat să vizio-neze un film cu fru-moase imagini însoțite de aforisme din opera scriito-rului.A urmat apoi prezentarea cărții ”Adaptări de zbor”, scrisă de T.N.Viviana (Toporău Nadia Viviana) originară din Corod, în prezent locuind în Te-cuci.Prezentarea a fost făcută de scriitorul George Stroia care a început prin a-și manifesta bucuria că se află din nou la Tecuci alături de numeroși poeți pe care îi cunoaște și pe care i-a îndrăgit.Vorbind de autoare, o consideră ”o poetă delicată și sensibilă” iar editura ”Armonii cul-turale” din Adjud pe care o conduce s-a bucurat de această realizare.Vorbind de titlul ales de autoare scriitorul Stroia spune: ”Mitul îndeamnă omul să se înalțe, să pros-pere, să încerce să lupte pen-tru a-și atinge idealurile”. Referitor la păpădiile de pe copertă scriitorul spune că ”păpădia este solia zborului fin și fragil”. Amintind de

poeți în general spune că „poetul este întotdeauna al-tfel, el vrea mereu altceva”. Din cartea ”Adaptări de zbor” metodista Casei de cultură, Aida Zaharia, a ci-tit poezia ”Omul pare sim-plu în general” iar autoarea a citit poezia Astazi am ucis

o pasăre în zbor”.A fost prezentat noul volum al festivalului, ”Poeți la castel”, apărut tot la Editura” Armonii Cul-turale, un volum sinteză a materialelor premiate la cea de a XXII-a ediție, respec-tiv: Marele premiu-Alex-andra Negru din Suceva, Premiul I Stelian Diaco-nescu din Tecuci, premiul II Ioana Nicoleta Lupu din Botoșani, Victorita Tudor din Constanta și Mariana Popescu din București, și Premiul III Alexandra Gh-eras din Chișinău și Ana Maria Sârbu din Buzau.Din creațiile laureaților de anul trecut au citit po-ezii elevii: Bogdan Baciu, Andreea Dragomir, Bi-anca Moldoveanu, Alina Vărzaru, de la C.N.C.H.

(continuare în pagina 39)

INFO CULTURAL 2015

CRONICA unui Festival. Trăiască poezia și marii visători !!Festivalului Național de poezie “Costache Conachi”., Ediția a XXIII-a, Tecuci 2015

39

OCTOMBRIE

Manifestările au fost completate cu un frumos spectacol de muzica folk realizat de Cenaclu de muzică și poezie ”Dunar-ea” de la Galați cu evoluția grupurilor ”Ad-hoc” și ”Trei”, cu piese atât proprii cât și pe versuri de Adrian Păunescu.

***Până la decernarea premi-ilor participanților la ediția de față, Casa de cultură prin directorul Mircea Călianu, a oferit Diplome de onoare mai multor membrii ai Cenaclului lit-erar ”Calistrat Hogaș” din Tecuci, membri care în ultimii ani au scos de sub tipar diferite cărți.Astfel, au fost premiați: Eleonora Stamate, Săndel Stamate, Mihaela Gudană, Dan Movileanu, Vasile Sevas-tre Ghican, Vasile Ghica, Paul Blaj, Ionel Necula, Carmen Huzum, Tănase Dănăila, Costică Oancă.În același timp, poetul Di-onisie Duma a primit o Diplomă de Excelență cu

ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani și pentru întreaga activitate și aportul adus la dezvoltarea culturii te-cucene.

***Festivitatea de premiere. Gala LaureațilorTrecându-se la festivitatea de premiere, președintele Juriului, scriitorul Lucian Vasiliu, începe prin a aduce din nou mulțumiri profe-sorului Vladimir Radu pen-tru felul în care a moderat acest festival, apreciindu-i pregătirea profesională. ”Prin profesori ca dânsul trebuie să predăm elevilor și de la dânsul putem lua delicatețea și frumusețea limbii române. Ferice de te-cuceni și de Tecuci că au un astfel de profesor”.S-a trecut apoi la festivi-tatea de premiere. Laureații celei de-a XX-III-a ediții a Festivalului Național de Poezie ”Cos-tache Conachi”, Tecuci 2015, au fost :Marele premiu, Diana Beldeanu din Suceava,

care a obținut și premiul Editurii „Junimea” și pe cel al revistei „Scriptor”Premiul I, Alexandra Bianca Dumencu din Suceava care a obținut și Premiul ziarului „Reali-tatea” de a GalațiPremiul II, Loredana La-vinia Nechifor din Veresti-Suceava care a obținut și premiul revistei „Convor-biri literare” IașiPremiul III, Andra Paula Duminica din București și Marina Raluca Baciu din Focsani care a obținut și premiul Revistei „Porto Franco” din Galați.Mențiune, Carla Franc-esca Shoppel din Brașov și Andrei Ștefan Neagu din Constanța care a obtinut și premiul Societății „Cos-tache Negri” din GalațiMarcela Barbu, fostă laureată în urmă cu zece ani la Festival, a oferit ca-douri constând în produse cosmetice premianților de pe locurile I, II, III și lau-reatei care a câștigat Marele Premiu.

Felicitandu-i pe premianți, scriitoarea Angela Baciu a spus pritre altele: ”Voi sunteți pentru noi marele câștig. Chiar dacă unii au luat premii, voi toți de aici sunteți câștigători”.Poetul Stelian Vicol i-a premiat pe poeții Iancu Huzum și Cristian Pohrib, ultimul și pentru faptul că recent, la ultima ediție a Festivalului de poezie ”Grigore Hagiu” de la Tg Bujor, Premiul la secțiunea Grupaj de poezii.

***Un premiu special, o diplomă și un buchet de flori au fost oferite din partea Casei de cultură, moderatorului festivalu-lui, profesorului Vladimir Radu, acesta spunând participanților și premian-tilor ”voi sunteți cei care veți duce mai departe gândul bun și frumusețea versului românesc”.

a consemnat, Iancu Aizic

INFO CULTURAL 2015

CRONICA unui Festival. Trăiască poezia și marii visători !!Festivalului Național de poezie “Costache Conachi”., Ediția a XXIII-a, Tecuci 2015

OCTOMBRIE

(Scris și citit de poeta Angela Baciu, cu ocazia decernării Diplomei de Excelență Domnului STERIAN VICOL – scriitor - în cadrul Fes-tivalului Național de Poezie “Costache Con-achi”, octombrie 2015, Tecuci)

Domnule Director al Casei de Cultură a Municipiului Tecuci, prof.Mircea Călianu,Stimate juriu, Domnule Lucian Vasiliu – Președinte al juriuluiDomnule Cassian Maria Spiridon – Pre-sedintele Filialei Iași –U.S.R,Stimați colegi și invitați,Dragi tineri,Atunci când dorești să vorbești despre o personalitate, să o arăți lumii așa cum e, când știi că o întreagă comunitate se mândrește cu tine, aproape că nu știi de unde să începi și unde să termini. Ce ne interesează mai întâi despre un om? Cum e ? Ce vârsta are? Ce studii? Ce orien-tare politică? Sau ne interesează omul și sufletul lui, destinul și ce lasă el concret lumii în care trăiește?L-am cunoscut în urmă cu mulți ani, eram o tânără elevă la Liceul “Pedagogic”, cochetam cu scrisul ca orice adolescent, mergeam la ședințele de cenaclu ale li-ceului, iar după-amiezile îmi făceam ucenicia la editura “Porto Franco” (era undeva pe Str. G.Coșbuc din Galați, astăzi, din păcate, nu mai există). Eram un fel de copil de trupa. Pe vremea aceea, director era regretatul poet Ion Chiric, pe care, iată, cum îl amintim astăzi! Îmi plăcea mirosul de cerneală proaspătă, de tipografie, parcă îi și văd pe acei zețari de odinioară cum adunau literele în culegar după manuscris. Câtă muncă! (erau mai mereu murdari de cerneală pe degete, iar pe brațe, parcă îi văd și acum, pur-tau un fel de mânecuțe albastre să nu se murdăreasca!). Acolo l-am cunoscut. Era puțin înainte de Revoluția din 1989. A fost bun cu mine, și răbdător. Am învatat de la Dom-nia Sa să prețuiesc omul și cuvântul, mi-a arătat ce este prietenia literară, alături de regratatul critic Radu G.Teposu (iată cum ne năpădesc deodată amintirile) și poetul Cezar Ivănescu și mulți alții…Am învățat în fiecare zi să ne prețuim, să păstrez memoria unui om și valoarea lui. Nu voi folosi cuvinte mari, prefer să vorbesc simplu, cred că mult mai bine îl poti simți pe cel de lângă tine dacă îl vezi așa cum e. Prietenii îl strigă într-un

anume fel (poate și de la locul de baștină), are un zâmbet doar al lui și… cei mai albaștri ochi din lume !A debutat literar în Revista “Amfiteatru” în 1968 (ca tot am amintit de Țepi) la doar 24 de ani și editorial la Editura “Em-inescu” în 1976 (și uite așa ne aducem aminte și de un alt prieten gălățean, poet și mulți ani directorul editurii amintite, Nelu Oancea). De atunci și până în prezent a publicat 20 de cărți de poezie și un roman, a primit 3 premii din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași și un premiu pentru proză; a primit și un premiu din partea Uniunii Scriito-rilor din Chișinău, și peste 35 de premii și distinctii pentru poezie și manageriat cultural. Din anul 2000 este redactor șef la revista gălățeană “Porto Franco” (care apare la Galați din anul 1990) al cărei fondator este, colaborator la diferite reviste de cultură din țară, Președinte al Societății Scriitorilor “C.Negri” din Galați, organizator și co-fondator al fes-tivalurilor literare “Costache Conachi” de la Tecuci, “Grigore Hagiu” de la Galați și Tg.Bujor și “Hortensia Papadat Ben-gescu” de la Galați și Ivești. Despre Dom-nia Sa au scris: Al.Piru, Laurențiu Ulici, Mihai Cimpoi, Radu G.Teposu, Constan-tin Trandafir, Vasile Spiridon, Cristian Livescu, Liviu Grasoiu, Virgil Tiganuș, Ana Dobre, s.a. Poezia sa a fost tradusă în multe limbi, fiind prezent și în numeroa-se antologii și dictionare, ultima apariție fiind în Antologia de Poezie “Balcani-ca”2015, editată de Biblbioteca “Panait Istrati” din Brăila cu ocazia organizării festivalului cu același nume. Regretatul critic literar Laurenţiu Ulici

descoperea în poezia autorului despre care vorbim acum „un decor şi nişte per-sonaje pe care eul liric le contemplă oare-cum de la distanţă, interesat să le distingă bine, să le vadă şi nu încă să şi le asume ca pe nişte proiecţii ale imaginaţiei pro-prii; vag melancolic şi ispitit de patetism, tonul poetului e pe măsura gestului de-scriptiv, corect şi calofil, şi ambele se potrivesc cu atitudinea evocatoare, caldă aceasta, sentimentală şi subliniată adesea declamativ….Poeziile de dragoste au şi ele o gravi-tate de rană particularizantă, poetul se adresează frecvent iubitei, nu atît pentru a-i face declaraţii de amor sau a-i proslăvi însuşirile, cît pentru a-i cere un regim special, o stare de graţie mai presus de erosul însuşi, dar înglobîndu-l….Po-ezia e puternic vizualizată, cu abundenţă de metafore şi o gesticulaţie amplă, încărcată uneori de grandilocvenţă şi preţiozitate, nu supărător însă, căci po-etul, resimţindu-le, nu ezită să le opună şoapta sau unda narativă”.

“Lupul cel tînăr”Pentru o noapte a sîngelui

înflorind uneori pînă în carteacea veche cu umbre încă întregi,pe scări invizibile, către vămilecui te cobori pe funii de ceaţă

dansul dintîi să dezlegi?Şi parcă e-o plutire şi parcă-n

adîncul ferestrelor înotşi noaptea-i lupul cel tînăr

cu sînge pe bot!

Angela BaciuPoet, publicist

Membru U.S.R, Filiala Iasi

LAUDATIO: Poetului Sterian VICOL

40

INFO CULTURAL 2015

41

Pe 10/11 octombrie, la Va-slui a avut loc ediția cu numărul 45 a Festivalului național de muzică ușoară „Constelația necunoscută”, manifestare care își propune în fie-care an descoperirea și stimularea unor noi talenteîn domeniul muz-icii ușoare, cu precădere a muzicii ușoare românești. Organizatori au fost: ANCCSR-filiala Casa de cultură a Sindicatelor „Constantin Tănase” din Vaslui, Primăria și Consiliul județean Vaslui.Concurenții (soliști și grupuri), peste 150, din toate colțurile țării, dar și din Republica Moldova și Bulgaria, au fost împărțiți pe cinci categorii de vârstă. Juriul, format din Mihai Trăistariu, Dumitru Jijie, George Vanvu, Rumiana Nacheva, Marcel Iorga, Claudiu Bulete, Șerban Băcilã, Ramona Ailoaiei și Doina Moroșanu, a oferit mai multe premii speciale, mențiuni, premii I, II, III, Trofeul CB Media, Trofeul categoriei de vârstă, premiul Primăriei Muni-cipiului Vaslui și marele premiu „Constelația necunoscută”. Casa de Cultură a municipiului Tecuci a fost reprezentată de 3 soliste: Raluca Alexe care a concurat la grupa de vârstă 5-8 ani unde au fost înscriși 35 de concurenți, Ales-sia Munteanu la grupa de vârstă 9-11 ani unde au fost înscriși 44 de concurenți și Lavinia Mazilu la grupa de vârstă 12-15 ani unde au fost înscriși 44 de concurenți .Raluca Alexe a concurat cu pie-sa „Ce mică-i vacanța mare” și a câștigat Premiul I, Alessia Munte-anu a concucart cu piesa „Vise și minuni” și este câștigătoarea Premiului special al Juriului iar Lavinia Munteanu a concurat cu piesa „Of, inimioară!” și a obținut o Mențiune. Toate cele trei fete au fost pregătite la clasa de canto a prof. Mircea Călianu, directorul Casei de cultură din Tecuci.

Trei talente tecucene premiate la Vaslui

OCTOMBRIE INFO CULTURAL 2015

Casa de cultură Tecuci, în par-teneriat cu Școala „Ștefan O. Iosif” Tecuci, a organizat o nouă ediție a simpozionului literar intitulat „Trei poeți – Trei Destine’’, aducând un pios omagiu marilor poeți care au fost Ştefan O. Iosif, Natalia Negru și Dimitrie Anghel, dar și cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la nașterea poetului Ștefan Octavian Iosif.Evenimentul a fost prilejuit de evo-carea a trei nume mari din literatura română: Natalia Negru, Ștefan Octa-vian Iosif și Dimitrie Anghel.Aceste personalități emblematice ale culturii române și-au legat numele de ținutul Tecuciului prin viața și opera lor.Au fost prezenți tecuceni membri ai Uniunii Scriitorilor din România (Dionisie Duma, Ionel Necula, Va-sile Ghica), prof. Liliana Tulică – strănepoata poetei Natalia Negru, reprezentanți ai Bibliotecii „Ștefan Petică” Tecuci, prof. Mircea Călianu – managerul Casei de cultură Tecuci, prof. Niculina Boștiog – director al Școlii „Ștefan O. Iosif”, inspector școlar Alice Cristache, preoți tecu-ceni, reprezentanți ai Primăriei, pro-fesori și elevi ai școlii.Manifestarea a fost deschisă de direc-torul Niculina Boștiog care, după ce a urat bun venit invitaților, a ream-intit că se împlinesc 140 ani de la nașterea poetului care a dat numele școlii, Ștefan O. Iosif.Prof. Mircea Călianu a spus, printre altele, că „Șt. O. Iosif se prezintă ade-seori în ipostaza unui bunic încărcat de ani, căruia îi place să povestească o pagină de istorie”.Coregraf Mariana Enache a prezen-tat asistenței invitații, care au fost primiți cu aplauze. A dat apoi cuvân-tul scriitorului Ionel Necula, amintind că acesta a scris o monografie despre Natalia Negru.

Prof. Necula a relatat o întâmplare din 1920 în care moștenitoarea po-etei a sosit în Tecuci încercând să redobândească proprietățile care au aparținut poetei preum și alte lucruri despre viața poetei care pot fi regăsite în monografie.A luat cuvântul prof. Liliana Tulică, fiica poetului Ovid Caledoniu și strănepoata poetei, care a vorbit de-spre dragostea Nataliei Negru pen-tru Șt. O. Iosif, despre influența care au avut-o poeziile poetei asupra ei, aducând în memoria celor prezenți scene din viața celor trei poeți.Poetul Dionisie Duma a făcut o paralelă între cei trei poeți și „tripleta de aur” a poeziei tecucene, prezentă la eveniment: Ionel Necula, Vasile Ghica și „subsemnatul” și a povestit despre ultimii ani de viață ai poetei Nataliei Negru, al căror martor a fost. A prezentat câteva documente care au aparținut Nataliei Negru și poetului Șt. O Iosif, pe care le-a donat școlii în vederea realizării unei vitrine care să amintească de acești poeți.Mariana Enache, moderatoarea acestei manifestări, a vorbit despre influența Nataliei Negru asupra celor pe care i-a întâlnit de-a lungul timpu-lui.Scriitorul Vasile Ghica a pus accent pe golul care a rămas prin pierderea acestor poeți, îndemnând elevii să își aducă aportul la întregirea cul-turii universale, dacă nu prin creație, măcar prin atitudine.Vasile Ghica recunoaște că s-a con-siderat atins de noroc cu fiecare carte publicată. A vorbit despre premiile obținute în străinătate, despre șansa pe care a avut-o în publicarea cărților și despre participarea la Forumul Asia Europa cu o carte la care a lu-crat 30 de ani.

Simpozion literar

Poeți Destine

42

INFO CULTURAL 2015

Halloween Party la Tecuci

OCTOMBRIE

Vineri, 23 octombrie, la sala de spectacole ,,Ion Petrovici’’ a avut loc o manifestare artistică menită să marcheze sărbătoarea Halloween.Spectacolul, realizat de coregraf Nicoleta Cucoaneş, cu sprijinul Casei de cultură, a fost intitulat Halloween Party şi a înves-elit publicul spectator prin reprezentaţiile de muzică, dans şi teatru scurt.Şi-au dat concursul trupele: Arlechino, Stars, Princesses, Like Us, Rebellious (Aylin şi Ana), Just Us (Denisa şi Alex), Jackpot. Pe scenă au urcat soliştii Raluca Alexe şi Angelo Jalbă, iar Maria Enache a susţinut monologuri. Au fost interpre-tate cântece precum ,,Ce mică-i vacanţa mare’’, ,,Lasă-mi toamnă pomii verzi’’, ,,De-ar fi dorul’’, ,,Eu numai, numai…’’, ,,Sunt o fată frumuşică’’ şi ,,Bundiţa’’.A fost un spectacol frumos, interpreţii şi dansatorii reuşind să descreţească frunţile spectatorilor şi să-i atragă pe cei mici la dans.La sfârşit toţi copiii, costumaţi în ton cu sărbătoarea Halloween, au urcat pe scenă pentru un dans final.

25 OctombrieOmagiu adus Armatei RomâneZiua Armatei Române a fost marcată şi de Casa de Cultură din Tecuci, în cadrul manifestărilor derulate la nivel de municipiu în ziua de 25 octombrie.După slujba religioasă care a avut loc la catedrala Sf. Gheo-rghe, urmată de alocuțiuni și depunere a decoroane, Sala Studio a Casei de Cutură a fost gazda primitoare a veteranilor de război, a rezerviștilor și cad-relor militare active.Primarul Ţuchel, col. (r) Adrian Brahnea şi col. (r) Mircea Lipşa au oferit diplome de excelenţă pentru merite deosebite în propagarea tradiţiilor militare istorice ale Oştirii Române din toate timpurile şi a jertfei

eroilor nemului românesc pen-tru apărarea independenţei şi a suveranităţii statului român.Au fost onoraţi să primească aceste diplome: lt. col. (r) Toma Papa, m. m.(r) Dumitru Burtea, adj. şef (r) Dumitru Ghilt, lt. col. (r) Constantin Viuleţ, lt. col. (r) Valentin Paiu, mr. (r) Neculai Cojocaru, prof. Gabriela Pam-file, prof. Ovidiu Vrabie, prof. Viorica Sava, prof. Doru Paras-can, col. (r) Petre Brahnea, col. (r) Mircea Lipşa, col. (r) Tudor Constantin, lt. (r) Gheorghe Io-nescu, preot Gheorghe Joghiu, col. (r) Constantin Apavaloaei, mr. (r) Neculai Iordache.

Ziua Armatei Române este ziua când în România se sărbătorește Armata Română, care la data de 25 octombrie 1944 a eliberat de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord. Sărbătorirea Zilei Armatei Române este stipulată de Decretul nr. 381 din

01.10.1959.

43

INFO CULTURAL 2015NOIEMBRIE

Colocviul anual de filosofie „Ion Petrovici”

44

INFO CULTURAL 2015NOIEMBRIE

La 5 februarie 2016 aniversăm 120 de ani de la naşterea gânditorului bârlădean Nicolae Bagdazar - prilej de omagiere şi, fireşte, de evocare a personalităţii celui ce s-a încumetat în elaborarea primului tratat mai articu-lat de istorie a filosofiei româneşti şi în impunerea ei ca disciplină de studiu în învăţământul universitar. S-a născut în comuna Roşieşti din fos-tul judeţ Fălciu, astăzi Vaslui, ca unul din cei 12 copii ai unui ţăran din această localitate. Unul din fraţii săi, Dimit-rie Bagdazar va urma medicina şi va adera, încă din ilegalitate, la mişcarea comunistă, fapt ce nu va rămâne fără o recunoaştere generoasă din partea tovarăşilor săi comunişti, atunci când va prelua puterea politică. I se va încredinţa Ministerul Sănătăţii în guvernul Petru Groza, după moartea neaşteptată a fos-tului ministru – nimeni alta decât Florica Bagdazar, soţia sa. Prezenţa fratelui său printre demni-tarii regimului comunist n-a însemnat şi un tratament privilegiat pentru fratele filosof, care, asemenea multor intelec-tuali rafinaţi, proveniţi din perioada interbelică, a trebuit să îndure prigoana comunistă, fiind epurat din învăţământul unoversitar şi supus la tot felul de şicane. Moldoveni amândoi, N. Bagdazar şi Ion Petrovici s-au aflat multă vreme într-o bună amiciţie filosofică. Mai tânăr decât Petrovici cu 14 ani, N. Bagda-zar a înţeles că trebuie să-l curteze pe confratele tecucean, a cărui poziţie în viaţa publică din România - la Univer-sitate, Academie şi Guvern - era bine consolidată şi tânărul filosof bârlădean, aflat la început de carieră, chiar avea nevoie de o susţinere influientă. Între C. Rădulescu-Motru – care-l reţinuse ca asistent la catedra sa, şi el destul de bine aşezat în epocă - şi Petrovici l-a ales pe acesta din urmă şi n-a greşit în calcule pentrucă, în 1941 când Petrovici va ajunge Ministru Culturii Naţionale, i-a încredinţat administraţia Casei Şcoalelor şi l-a inclus în delegaţia care va face vizita de răspuns în Germania şi Slovacia din septembrie 1943. Bun cunoscător al limbii germane, (...), s-a ocupat, împreună cu şeful de cabinet al ministrului, C-tin Micu, de problemele de protocol ale întâlnirilor directe şi-a contribuit la succesul deplin al delegaţiei româneşti.

Nu l-a neglijat însă niciodată pe C. Rădulescu-Motru, pe care l-a secondat ca secretar la Revista de Filozofie unde şi-a publicat majoritatea lucrărilor de filozofie, alimentând-o cu o materiale de profil într-o frecvenţă fluidică. Adevărat este că şi Motru l-a ţinut permanent în atenţie şi l-a apreciat pentru trudniciile sale pe tărâmul filosofic. Îl compătimea pentru ameninţările şi silniciile impuse de noul regim comunist, deşi el însuşi era traversat de aceeaşi spaimă a lagărelor comuniste. Într-o notaţie din 10 aprilie 1945 consemna cu amărăciune: Profe-sorul N. Bagdazar, bun prieten, care-mi este şi fin, îmi telefonează pe la orele 9că este pe punctul de a fi arestat ca fost membru al consiliului de administraţie de la Radio Bucureşti. Motivul? Fiindcă Radio Bucureşti a otrăvit opinia publică cu propagandă fascistă! Arestarea a fost cerută de noul consiliu de administraţie al Radioului Bucureşti în fruntea căruia se află nelipsitul meu coleg, profesorul C.Parhon. Vor fi arestaţi, dacă Minis-terul de Interne va conveni la arestare, toţi membrii vechilor consilii dintre anii 1940-1945. Alături de N. Bagdazar vor fi , prin urmare o sumă de intelectuali, printre care profesorii: Drag(omir) Hur-muzescu, Victor Papacostea, N. Leon,N. Brănescu şi mulţi alţii care n-au avut nici o legătură cu propaganda fascistă. Aşa înţeleg comuniştii liberarea Euro-pei de sub dictatura fascistă!! Arestări şi iar arestări!! Trecut printr-o şcoală de ofiţeri avea o conştiinţă inebranlabilă asupra ierarhiilor publice şi nu s-ar fi în-cumetat la o atitudine în răspăr faţă de autorităţile consacrate ale timpului. O vreme, după terminarea şcolii de ofiţeri, fusese repartizat la Regimentul 51-55 in-fanterie, în care figura şi Regimentul 12 infanterie Dimitrie Cantemir din Bârlad cu care a participat la luptele primului război mondial. Demobilizat în 1918 s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosof-ie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1922. În acelaşi an pleacă la Berlin pentru adâncirea studiilor filosofice, unde îşi trece şi doctoratul în 1926. Întors în ţară, a predat un an de zile limba germană la Şcoala comercială română din Sa-lonic (Grecia), după care devine asisten-tul lui C. Rădulescu-Motru la catedră şi la laboratorul de psihotehnie. Să reţinem doar că la acea vreme filosofia românească era reprezentată de gân-

ditori remarcabili şi prolifici, formaţi în marile universităţi europene şi optimi-zau cu autoritate indiscutabilă ramurile filosofice desprinse din trunchiul comun al disciplinei. Cap de coloană era C. Rădulescu-Motru, dar alături de el mai figurau Ion Petrovici, P.P.Negulescu, Petru Andrei, Ştefan Zeletin, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, D.D. Roşca şi tânărul gânditor bârlădean avea nevoie de o protecţie serioasă în tentaţia lui de a urca treptele ierarhiei universitare. Între anii 1941-1949 este profesor de istorie a filosofiei moderne, metafizică şi teorie a cunoştinţei la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi. Pendula între Motru şi Ion Petrovici, dar accentul cădea mai mult pe curtarea gânditorului tecucean, pe care-l consid-era mai activ, mai influient şi mai abil în impunerea publică a opiniilor, a viziunii, a susţinerilor şi a punctelor sale de ve-dere. N-a greşit. Dacă lui C.Rădulescu-Motru i-a dedi-cat studiul său despre filosofia istoriei din 1932, lui Petrovici i-a dedicat cele cinci volume de istorie a filosofiei mod-erne, coordonate de el şi publicate între anii 1939-1944. A fost un gânditor la-borios şi multe din lucrările sale rămase în manuscris, în proprietatea familiei sau în ediţii princeps, sunt încă necu-noscute publicului larg, negăsindu-se încă, până în prezent, un editor dispus să le publice sau să le re-editeze, să le pună la dispoziţia generaţiilor mai noi de cititori. În 1942 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1970 a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, care îi cu-prindea pe toţi mahării pasrtidului comu-nist şi-l avea ca preşedinte de onoare pe însuşi Nicolae Ceauşescu. Din această ultimă calitate a participat la dezbaterile iniţiate ocazional pentru evaluarea - din perspectiva marxismului dogmatic şi a politicii partidului comunist - filosofiei lui Lucian Blaga şi altor gânditori româ-ni interbelici. Este autorul mai multor traduceri din filosofia universală şi-a autohtonizat, printre altele, filosofia lui Kant şi a al-tor corifei din filosofia universală, în limba română. Era la curent cu tot ce se pritocea în gândirea europeană şi putea să dea seama de toate curentele de gân-dire care vascularizau spiritualitatea contemporană.

(continuare în pagina 45)

Nicolae Bagdazar – hermeneut al filosofului Ion Petrovici

45

INFO CULTURAL 2015NOIEMBRIE

(continuare din pagina 45) Istoric al filosofiei româneşti

Cum spuneam, Nicolae Bagdazar este primul gânditor român, după eşecul lui Marin Ştefănescu, care s-a aplecat mai articulat asupra discursului filosof-ic românesc, aşa cum s-a rotunjit de la origini (Dimitrie Cantemir) până la al doilea război mondial. Să precizăm mai întâi că la vremea când Nicolae Bagda-zar s-a decis pentru cercetarea mişcării filosofice româneşti, filosofia însăşi încetase să mai fie o disciplină unitară, omogenă şi nediferenţiată. Din trunchiul ei se desprinsese aşchii solide, care se constituise deja ca discipline distincte şi independente, iar istoricul bârlădean nu putea să facă abstracţie de această modi-ficare de statut. Comentariile sale sunt structurate pe această nouă ramificaţie a filosofiei şi fiecare gânditor comentat este aşezat în cadrul (cadrele) pe care le-a optimizat cu prioritate – filozofie pură, filosofia culturii, filosofia istoriei, estetică. Se-nţelege că demersul său se pliază pe această situaţie nouă, iar actul hermeneutic dă seama de inserţia filoso-filor în cadrul disciplinelor nou-apărute. Aşa se face că istoricul N. Bagdazar dis-tribuie acelaşi gânditor în mai multe di-viziuni şi disociază contribuţiile filosof-ului în domeniile (disciplinele) filosofice în care s-a remarcat cu precădere - de la logică la epistemologie şi de la funda-mentele metafizicii la filosofia culturii, a istoriei şi esteticii Se-nţelege că atenţia istoricului este reţinută de sporul epis-temic adus de un gânditor într-un dome-niu distinct al gândirii filosofice. Istoria filosofiei româneşti, după is-

toricul bârlădean, începe cu Dimitrie Cantemir şi nu cu Învăţăturile lui Nea-goe Basarab, cum ar fi fost firesc şi cum se va statornici în viitoarele tratate de istorie a filosofiei româneşti. Regăsim în exegeza lui Bagdazar întreaga galerie a gânditorilor români, fiecare la diviziu-nea în care a excelat şi în care a adus contribuţii notabile. Aşa fiind concepută, nu ne mai miră că un gânditor poate fig-ura la mai multe diviziuni ale tratatului. C.Rădulescu-Motru, bunăoară, figurează în prima diviziune – filosofia pură (Logică, Epistemologie, Metafizică), dar şi în diviziunea destinată Filosofiei culturii. În aceeaşi situaţie se găsesc Ion Petrovici şi Lucian Blaga, în timp ce Tu-dor Vianu figurează la capitolul consa-crat Filosofiei culturii, dar şi în cel con-sacrat Esteticii. N-a elaborat nici Bagdazar o istorie exhaustivă. Au rămas în afara ei destui reprezentanţi ai filosofiei româneşti, mai cu seamă din coloana celor ce prove-neau dintr-o anumită direcţie politică. Lipseşte Cioran, Dimitrie Drăghicescu, Nicolae Tatu, Mircea Eliade, Iosif Brucăr, T. Gherasim, Dumitru Stăniloaie şi cam toţi gânditorii de formaţie ştiinţifică. Este evident că cercetările sale au fost elaborate într-o anumită perioadă, când spectrul întemniţării noptatice, pe considerente politice pân-dea la fiecare uşă de intelectual provenit din rafinata generaţie interbelică. De al-tfel, istoricul însuşi consternat de atâta anonimat, a consimţit, în cele din urmă, să colaboreze cu noul regim devenind membru al noii Academii înfiinţată spe-cial pentru cadorisirea liderilor de par-tid, a celor mai bine aşezaţi în rosturi de conducere, cu amăgirea unei anumite

competenţe, desigur iluzorice, care să le confere o autoritate falsă, ubuiască şi artificială, ca tot ce păstorea ideologic temutul partid comunist. Oricât de bizar ar părea, Nicolae Bagdazar, ca membru al noului aşezământ academic, a devenit coleg şi partener de dialog filosofic cu Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu şi chiar cu soţii Ceauşescu, deveniţi şi ei academicieni, nu pentru fapte de cultură, ci pentru lupta lor împotriva fostului regim burghezo-moşieresc şi pentru trendul nou şi bastard imprimat deve-nirii româneşti, după modelul balşoiului vecin răsăritean. Ar mai fi o problemă: Cu ce paradigmă a operat Bagdazar în trudnicul său dem-ers exegetic, care a fost ideea tutelară şi perspectivantă care să-i fi permis o privire de ansamblu şi o cuprindere cât mai generoasă a evoluţiei filosofice româneşti? Orice demers diacronic se-rios presupune un fir călăuzitor, o idee coagulantă care să lămurească geneza şi procesualitatea succesiunii filosofice româneşti. Cred că Gheorghe Vlăduţescu are dreptate când consideră că postulatul folosit de Bagdazar în abordarea istorică a mişcării filosofice româneşti este raţionalitatea. În prefaţa la volumul din 1988, Scrieri (Editura Eminescu), con-sacrat în mare parte cercetărilor sale de istorie a filosofiei româneşti, punctează siderat că Bagdazar lucrează cu un con-cept al raţionalismului luat în afara unor câmpuri de semnificare restrictive şi deci eliberat de stânsoarea intercondiţionării. Evident, raţionalitatea istoricului bârlădean păstra ceva din înţelesul hege-lian al relaţiei dintre real şi raţional.

Ionel NECULA

Nicolae Bagdazar – hermeneut al filosofului Ion Petrovici

Vineri, 23 octombrie, la Casa cu absidă „Laurențiu Ulici”, la sediul Uniu-nii scriitorilor – Filiala Iași, a avut loc decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor pe anul 2014. Lucrările au fost conduse de scriitorul Cassian Maria Spiridon, Președintele Uniunii Scriitorilor Iași. Din partea U.S.R. a participat scriitorul Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte al acesteia. Pentru întreaga activitate scriitoricească desfășurată de-a lungul a peste cinci dece-nii a primit Premiul de Excelență

poetul tecucean Dionisie Duma, vechi membru al filialei, atât în afirmarea valențelor personale, constituite în nu-meroase volume de poezie, antologii, tra-duceri în principalele limbi de circulație universală, cât și prin popularizarea creațiilor literaturii române în spațiul lit-erar european. Momentul Laudatio a fost susținut de poetul Lucian Vasiliu, directo-rul Ed. Junimea din Iași. Premiul confirmă încă o dată că la Tecuci există un mediu cultural propice afirmării creatorilor de literatură și artă.

Premiul de Excelență poetului Dionisie Duma

46

INFO CULTURAL 2015

PARTEA II

REMEMBERGÂNDURI

OPINII POEZIE

PROZĂ SCURTĂInformări

47

INFO CULTURAL 2015

În 17.09.2015, în cadrul ședinței Cenaclului literar ,,Calistrat Hogaș.membrii au purtat discuții pe marginea Regulamentu-lui de desfășurare a cenaclu-lui și au estimat graficul de activități pentru intervalul septembrie 2015- iunie 2016Ședința a fost deschisă de domnul președinte al Cena-clului literar ,,Calistrat Hogaș, domnul Constan-tin Oancă, care a prezen-tat ordinea de zi, urmată de citirea regulamentului de desfășurare a activităților spre a fi dezbătut de membrii prezenți la întâlnire.Au luat cuvântul domnul Tase Dănăilă și domnul Dan Movileanu care au atras atenția asupra punctului 5 din regulament, și anume: ,,Cenaclul ,,Calistrat Hogaș” are un comitet format din 3/5 membri, aflați sub directa coordonare a conducerii Ca-sei de cultură, care hotărăsc activitățile și modalitatea lor de desfășurare în cadrul întâlnirilor din cenaclu.” Aceștia au susținut că Cena-clul literar ,,Calistrat Hogaș” este o formațiune culturală independentă care nu este finanțată de casa de cultură, aceasta neputând impune modul de desfățurare a ședințelor de lucru, ci doar găzduirea acestora. Domnul Tase Dănăilă a mai specifi-cat faptul că cenaclul nu ar trebui să funcționeze după un regulament anume, fi-ind deschis tuturor iubito-rilor și creatorilor literari, deopotrivă.În continuare, domnul Ghi-ca Vasile, domnul Dioni-sie Duma, doamna Stamate Eleonora și domnul Dan Movileanu au contestat, parțial, componența juriului festivalului de poezie pre-cum și titulatura acestuia de ,,festival de folk și poezie”,

negăsind oportună această alăturare care, au argumentat dânșii, va duce spre ,,voalar-ea” ideii de literatură de cali-tate. S-a menționat că doam-na Casian Maria Spiridon, invitat onorific la această manifestare, refuză partici-parea din aceleași motive.În partea a doua a ședinței, membrii prezenți au consul-tat graficul de activități pro-pus de domnul Constantin Oancă, președinte al cena-clului, fiind invitați să vină cu ajustări sau completări ale acestuia, în vederea desfășurării unor activități cât mai atractive, produc-tive, care să aducă în sânul cenaclului cât mai mulți tin-eri. S-a punctat nevoia de o mai bună promovare a aces-tor activități, prim mass me-dia locală, prin intermediul surselor informatizate, dar și prin deplasarea efectivă în școli și licee. Domnul profe-sor Ghica Vasile consideră că organizarea unor întâlniri de lectură în școli și licee ar fi benefică, contactul nemi-jlocit al elevilor cu scriitorii având un impact emoțional direct, menit să atragă cât mai mulți tineri către literatură. Acesta a mai menționat necesitatea editării unei an-tologii de poezie a cenaclu-lui cu finanțarea Casei de cultură ori a Primăriei. Ședința a fost încheiată de Domnul Oancă Constantin, președintele cenaclului, care a concluzionat că trebuie găsită o cale de comunicare eficientă între membrii Cenaclului literar ,,Calistrat Hogaș” și conducerea Ca-sei de cultură, astfel încât soluțiile găsite să fie favora-bile pentru ambele părți, fără a renunța la demnitatea de scriitor și de iubitor de literatură.

Carmen Huzum, secretar Cenaclu

GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR CULTURALE ALE CENACLULUI LITERAR

”CALISTRAT HOGAȘ” DIN TECUCI

SEPTEMBRIE-DECEMBRIE 2015 IANUARIE-IUNIE 2016

Septembrie – Decembrie, 20151.Prezentarea orarului cu activitățile propuse pentru a se desfășura în cadrul ședințelor de cenaclu - perioad-ele septembrie-decembrie 2015 și ianuarie-iunie 2016;2.Lansare de carte. Membrii cenaclului vor avea posi-bilitatea de a-și face cunoscut cărțile mai vechi sau nou apărute și de a primi aprecieri critice în urma citirii lor;3.Lecturi din creația literară a tinerelor condeie;4.”NECUVINTELE” – concept unic în peisajul poeziei românești. NICHITA STĂNESCU, in memoriam;

Ianuarie – Iunie, 20161.Ziua lui Mihai Eminescu și a Culturii Naționale;2.Lecturi publice susținute de membrii cenaclului la un liceu din municipiul Tecuci;3.Ziua Femeii sărbătorită cu o lansare de carte;4.Medalion literar – oaspeți la cenaclul tecucean;5.Lansare de carte/ lecturi din creația literară a tiner-ilor;6.Mihai Eminescu, in memoriam.

ACTIVITĂȚI COMPLEMENTARE1.Participarea la Festivalul național de poezie „Cos-tache Conachi”2.Vizită de lucru la cenacluri literare ori instituții de cultură și media din alte orașe (Iași, Bacău etc.);3.Scriitori sărbătoriți;4.Poezia unui anotimp;5.Realizarea unei antologii de cenaclu;6.Participarea la târgurile de carte ”LIBREX” (Iași) și ”AXIS LIBRI” (Galați);7.Sincretismul artelor – expozeu și discuții; 8.Biblioteca scriitorilor tecuceni;9.Dezbateri pe tema operei unei personalități literare;10.Natura și funcțiile operei de artă.

Întalniri si discutii in Cenaclul literar Calistrat Hohas”

48

INFO CULTURAL 2015

Nicolae CORLAT: Cristian Pohrib sau scurgerea printre cioburile oglinzii

Mi-am făcut o casă nouă, încăpătoare, în care să-mi invit prietenii dar unii dintre ei sunt de negăsit:au trecut dincolo de granița iluzorie a unui neam ce s-a uitat pe sine precum o picătură de întuneric prelinsă pe suprafața veștedă a oglin-zii din care ne trimit uneori versuri memorabile, alteori pagini sau repor-taje televizate pline de real, de realul suprins cu sufletul poetului, mai rar cu ochiul interesat și nărăvit de în-demnurile dictaturilor din umbră, ale celor ce ne duc mințile și existența pe poteci trasate în taină de ei. Poetul tânjește după „copilul neregăsit” și află „doar mirosul de rădăcini fierte”. Îmi propun să caut doar ochiul prin care poetul poate privi nestingherit chiar dacă nu pătrunde decât spre propria sa imag-ine: „Am spart oglinda și m-am privit într-un liliac răstignit,/ Pe umbra mea sângera poemul tânăr”.Cu nostalgia ținuturilor maramureșene (mama sa trăgându-și rădăcinile din Maramureș), Cristian Pohrib își creează un spațiu al său în care se însoțește pe sine căutându-se: „singur încercam durerea/ de a mă privi în oglindă” dar ...„imaginea mea se cuibărise-n oglindă ca o otravă...” sfârșește „în acest spațiu / de complicitate cu textul” în fața unui zid („cuvântul ce exprimă a devărul” nu-i așa?), răstignit „între el și iluzia sa despre el”.Improvizează armonia doar „Când iubita reccunoaște un pat des deux și-atunci „cu călușul în gură” pentru că „peste lada de zestre a

poeziei/...e un Francios Villon priv-ind spînzurătoarea născută/Pentru gîtul poetului”.Improvizând armonia între „dragostea de ea”, trăită adesea ca o neîmplinire, în preajma unor aberații sociale desig-ur și „Surzenia călugărului”, ajunge la concluzia că nu poate pierde decât necunoașterea: „știam că voi pierde ceea ce nu cunosc” în fața mizeriilor oculte”.„Înspăimântând politeismul/Cu cele 33 de multiplicări ale imaginii/Renunțând la sine pentru întregul de doi/-Om și Sacralitate”, Cristian Pohrib devine propria sa imagine, propriul său interlocutor și tovarăș în același timp în singurătatea din Om pregătit fiind pentru „noua mea alcătuire” și denumire.Strecurându-se printre cioburile oglinzii, care de fapt ne arată im-aginea nedefinită a poetului, ca-ntr-un tablou de Picaso, imagine pe care el însuși încearcă s-o recompună apelând la moștenirea spirituală de dincolo de naștere, neținând cont de coduri și bariere, textul pentru el (cel poetic, desigur) nefiind decât o manifestare dincolo de real, Cris-tian Pohrib încearcă să ne trezească îndemnându-ne prin intermediul po-eziei să privim în noi înșine, ca-ntr-o oglindă, chiar dacă de multe ori oglinda în care ne privim pare spartă, răvășită sau lipsită de limpezime, ochii, doar ei privesc în afară, noi suntem acolo gata să primim un nou nume, o nouă identitate.

(15 ianuarie 2015, în Sala Studio a Casei de Cultură din Tecuci)

CORLAT, NICOLAEPoet.Publicist.

S-a născut la 1 iulie 1965, în com. Suliţa, jud. BotoşaniA absolvit şcoala primară şi gimna-ziul în satul Stroieşti, com. Lunca, jud. Botoşani, Liceul Economic şi de Drept Administrativ din Botoşani, secţia Contabilitate; cursuri la Fac-ultatea de Litere a Universităţii „M. Eminescu” (1991-1993), cursuri de pregătire şi formare a ziariştilor de la publicaţiile independente, organi-zate de Fundaţia Soros (Iaşi, 1994); cursuri pe tema „Contabilitate şi fis-calitate” organizate de Comunitatea Europeană prin programul FARE (Braşov, 1995); Facultatea de Ştiinţe Economice în cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi (licenţa 2007), „Managementul instituţiilor publice” - ASE Bucureşti (prom. 2008).A funcţionat ca revizor de gestiune principal la UJECOOP Botoşani (martie 1985–aprilie 1991), inspec-tor la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat Botoşani 1991 – până în prezent), redactor-şef al săpt. Jur-nalul de Botoşani (1993 – 1994), director al cotidianului Curierul de Botoşani (1995), redactor-şef şi real-izator al periodicului Job(1995), fon-dator şi redactor al revistei de poezie Agora (1992 – 1995, în colab.), fon-dator şi vicepreşedinte al Societăţii Culturale Agora din Botoşani (din 1992), fondator şi director economic al Fundaţiei Culturale Hyperion-cai-ete botoşănene (din 1997), secretar de redacţie (2004 – 2009), red.-şef. adj. al rev. Hyperion (din 2009).Debut publicistic cu versuri în gaze-ta Clopotul (1986); colaborări cu versuri şi articole diverse la: Agora, Contrapunct, Curierul de Botoşani, Dacia literară, Gazeta de Botoşani, Hyperion-caiete botoşănene, Jur-nalul de Botoşani, Literatura şi arta, Simpozion, Viitorul prezent, Zon@ Literară ş.a. A mai semnat: Nicolae Damian şi Dem Stroe.Membru al Uniunii Scriitorilor din România, 2004; membru în Comisia de cenzori a Comitetului de Coordonare APLER, 2012.

Cerere în căsătorieCristian Pohrib

Îţi pun nişte-ntrebări ca un demers:Ești ruinarea cum un gând perversTrăirea-ntoarsă ca o deversareA văzului de după lupanare?

Ești începutul precum alba stare A scrierii ce-a zămislit visare?Ești întoarcerea nopții în extazCum mâinele întârziat în azi?

E-o așteptare golul verighetei A unei prăzi pândită de regrete?Suntem lectura proastă a unei nopțiÎn bârfa unor zori de idioți?

Să ne luăm Acumul sau TârziulÎn stare să ne răstignească FiulPrintre imagini de Părinţi și Sterpi?Răspunde-mi! Să termin de unde-ncepi!

49

INFO CULTURAL 2015

Valeria Drăguș s-a născut în Tecuci județul Galati la 18 septembrie 1994.Talentul i-a fost descoperit în anul 2003 când părinții împreună cu doam-na învățătoare Anca Angheluță au va-zut că micuța Valeria de la acea vreme era captată și atrasă de lumea muzicii.

În vara acelui an, tatăl Valeriei a mers la Casa de Cultură din Tecuci pentru a se informa dacă micuța Valeria putea lua lecții de canto. Acolo i-a găsit pe soții Mircea și Marcela Calianu, cunoscutul cuplu tecucean care au pregătit ani la rând generații de copii în tainele muzicii, și cărora, spune acu m Valeria Drășuș „le port un respect deosebit deoarece m-au primit în această frumoasă casă și au fost și sunt mereu alături de mine”.După un an de canto s-a hotărât să intre în grupul Angelli unde „am avut parte de cei mai frumoși ani, cele mai frumoa-se experiențe și de cei mai extraordinari prieteni” (Valeria Drăguș). A participat la diverse concursuri naționale ( Tia-mo, Armoniile Dunării, Ghiocelul de Ar-gint, Mamaia copiilor, Cerbul Copiilor , Floare de April) cât si internaționale (Festivalul dovleacului-Serbia, 3 ani consecutivi în Germania la Festivalul Prichindelul din Nürnberg Premiul 2). Afost prezentă pe platourile de filmare de la TVR IASI, TVR2, FAVORIT, Național Tv, Tv Galați, Radio România Actualități, Radio Iași, etc. În prezent, Valeria este studenta în anul 3 la Fac-ultatea de Arte secțiunea interpretare vocală-Canto Clasic și în paralel predă lecții de canto unui grup de copii.Valeria Drăguș: „Iubesc în egală

măsură atât muzica ușoară românească cât și muzica clasică pe care o studiez și de care mă simt pe zi ce trece mai atrasă pentru că îmi oferă atât satisfacții cât și noi provocări”.În 2015, Valeria Drăguș a fost nominalizată și premiată la a doua ediție a Galelor PNL-Tecuci la Secțiunea Ti-nere talente.Valeria Drăguș: „Maturitatea nu stă în anii pe care îi deții.. ci, din punctul meu de vedere, rezultă din personali-tatea și felul tău de a vedea și de a cal-cula lucrurile ...oamenii din jur te vor cataloga oricum din punctul propriilor personalități ...cert e că nu vei reuși niciodată să-i mulțumești pe toți însă in-diferent de părerea lor, fii cine vrei tu să fii și crează-ți propriul orizont pentru că doar el te poate defini!”Valeria Drăguș:„Viața, în adevăratul sens al cuvântului, este alcătuită din edi-ficii misterioase ce nu pot fi descoperite decât atunci când vine momentul....Cum ar fi să călătorim în viitor și să știm fie-care primejdie a vieții dar să nu avem puterea de a schimba ceva ?! Ar fi îngro-zitor pentru că ne-am învălui imaginația în secvențele enigmatice sau poate chiar sadice ale viitorului și nu ne-am mai putea bucura de prezent ...Un film plin de suspans și mister !”

Copiii talentați de ieri, vocile de aur de aziSub o zodie norocoasă, Valeria DRĂGUȘ

„Dacă nu-ți cunoşti limitele, defineşte-le !Dacă le cunoşti, depăşeşte-le! “

Adrian Moisei

Nemuritorii la Tecuci. Mega progra-mul manifestărilor artistice prilejuite de sărbătorile de iarnă și Festivalul „Datini din străbuni”, organizate de Primăria municipiului Tecuci și Casa de cultură nu puteau avea un final mai frumos decât prin prezența pe scena din centrul urbei a îndrăgitei formații etno „Nemuritorii”.În seara zilei de 6 ianuarie, cu puțin timp înainte de intrarea acestora în scenă, i-am întâlnit la Casa de cultură și nu puteam rata ocazia de a discuta cu aceștia, mai ales prin bunăvoința liderului trupei, pro-fesorul și compozitorul Constantin – Titi Ungureanu. Am văzut încă de la început, în cei trei membri ai trupei, întruchipar-ea adevărată a unor suflete calde și cu deschidere spre conversație, adresând prima întrebare distinsului interpret Con-stantin Ungureanu:

Rep. – Vă rog, pentru început să ne prezentați membrii trupei .C.U. – Am, ca de obicei, alături de mine pe colegii și prietenii mei, Cristinel Stan-ciu și Cornel Bănică.Rep. – Dacă nu greșesc, vă aflați acum la Tecuci, pentru a treia oară, așa este ?C.U. – Da. Am mai cântat odată la Tecuci la „Zilele municipiului Tecuci” și a doua oară la o manifestare a „Zilei recoltei” în Piața centrală.Rep. – Când considerați că ați emis „cer-tificatul de naștere” al trupei ?C.U. – Prin martie 2007 am constituit această trupă, legând o trainică prietenie între noi.Rep. – De ce ați ales numele „Nemuri-torii” ?C.U. - Da, interesantă întrebare. De la prima noastră întâlnire am fost cu toții conștienți de faptul că nutrim o mare

dragoste față de portul și cântecul popu-lar, culegând cât mai mult mult folclor, selectand cele mai frumoase melo-dii populare, pe care am început să le prelucrăm și să le îmbunătățim, dându-le mai multă culoare și sensibilitate. Toți membri trupei suntem din Buzău și îm-prejurimi.

(continuare în pagina 50)

„Nemuritorii” la Tecuci la invitația Casei de Cultură

50

INFO CULTURAL 2015

Eu, de exemplu, sunt din Pleșcoi. Am dorit ca trupa să se numească „Haiducii din Buzău”, dar cu acest nume, de haid-uci, mai era o trupă. Gândul ni s-a dus spre numele de „Dacii”, spre originea noastră, însă, în acel timp, făcea ravagii un mare film, „Nemuritorul”, și nu peste mult timp, a apărut minunatul film al re-gretatului, actor și regizor, Sergiu Nico-laescu. Am rămas la această denumire „Nemuritorii”, care ne-a adus multe bucurii.Rep. – Aveți foarte multe apariții la nu-meroase televiziuni, în special la „Etno” și „Favorit” dar și la posturile de radio. Cu ce realizări vă mândriți mai mult ?C.U. – Indiscutabil, cu faptul că pub-licul ne îndrăgește, dovadă faptul că

am realizat până acum zece C.D.-uri și am obținut două discuri de aur. Marea noastră bucurie constă în faptul că în anul 2012, am fost nominalzați ca „Cea mai bună trupă etno”.Rep. – Ce ne puteți spune despre proiect-ele de viitor ?C.U. – Lucrăm chiar acum la un in-genios film muzical de lung metraj care va fi, spunem noi, o mare realizare și o adevărată surpriză pentru spectatori și pentru publicul pe care îl iubim și respectăm.Rep. – Alte proiecte ?C.U. – De fiecare dată când am fost contactați pentru a veni la Tecuci, am făcut-o cu o mare bucurie, așa cum a fost chiar de această dată când am răspuns cu

entuziasm domnului director Călianu, re-spectiv Primăriei Tecuci, aducând mulțumiri acestora și pe această cale. În februarie vom reveni la Tecuci la Festivalul de balade iar în perioada 1-10martie vom concerta în Republica Moldova.Rep. – Vă așteptăm oricând cu mare drag și vă mulțumim pentru bunăvoința de a ne acorda pentru buletinul informativ „Tecuceanul” acest interviu.C.U. – Și eu vă mulțumesc pentru atenția ce ne-o acordați și dorim să transmiteți și pe această cale mulțumirile noastre dom-nului primar pentru onoranta invitație ce ne-a făcut-o cu acest prilej.Salutăm cu drag pe toți tecucenii!

(a consemnat Iancu Aizic)

„Nemuritorii” la Tecuci la invitația Casei de Cultură

Dimitrie Maimarolu, membru fondator al Societății Arhitecților din România, membru al Societății Politehnice, arhitect în Comisia Monumentelor Istorice, s-a născut la 21 august 1859 la București. După o pregătire în atelierul profesorului Julien Guadet (1834-1908), în au-gust 1881 intră la Școala de arte fru-moase din Paris, obținând diploma de arhitect în 1885. Din dosarul lui mai aflăm că în această perioadă a fost bursier al Ministerului Lucrărilor Publice român. Totuși, contracandidații săi în con-cursul Palatului Senatului din 1911, arhitecții P. Antonescu, P. Smărăndescu, V. Ștefănescu, S. Va-silescu și A. Clavel, îl vor acuza că nu era arhitect diplomat. În 31 mai 1885 i se recunoaște diploma franceză și i se acordă dreptul de practică în România, apoi este numit arhitect în Ministerul de Interne, unde va lucra până în februarie 1892. În 1887 este avansat, devenind arhitect-șef. Activitatea sa în serviciul public mai poate fi astăzi reconstituită doar fragmentar, astfel îl găsim în 1888 anchetând construirea cazărmilor din Babadag și Tulcea sau proiectând Palatul Administrativ al județului Olt, rămas nerealizat. Trecând la Ministerul Agriculturii și Domeni-ilor, îl găsim în 1898 ocupându-se de Expoziția agricolă, industrială și de animale, construind pavilioane în

Grădina Bibescu din Craiova, iar în iunie 1908 supervizând lucrările de terasamente la calea ferată Ploiești-Văleni. În 1905 este solicitat să real-izeze expertiza între Creditul Funciar Urban și proprietarul Alperu. În 1909 a fost chemat de instanță, în calitate de arbitru, între Ion I. C. Brătianu, ce își construia casa în Piața Amzei nr. 5, reclamat de Maria Mihaiescu, faimoasa Mița Biciclistă, că i-ar fi provocat pagube la casa sa, aflată în imediata vecinătate. Cu toate că în decembrie 1890 câștigă Premiul întâi la concursul internațional pen-tru clădirea Camerelor legiuitoare,

iar în august 1911 proiectul său și al arhitectului Ernest Doneaud sunt declarate câștigătoare, lucrarea Sen-atului rămâne nerealizată. Proiectul Camerei Deputaților a fost realizată între 1906-1908 și extins în 1911-1913 și 1914-1916. În 1899 Maima-rolu câștigă concursul Cercului Militar, realizat între 1911-1923, cu întreruperi, în colaborare cu arhitect-ul Ernest Doneaud și inginerii Ang-hel și Paul Saligny și Elie și Mircea Radu.Între 1886-1887 arhitectul Maima-rolu se ocupă de Palatul comunal din Tecuci, astăzi Casa de Cultură a municipiului. La 23 mai 1898 i se comandă proiectul Școlii nr. 1 pro-fesionale de fete din București, iar în iulie același an reparațiile Școlii de arte și meserii și Școlii comer-ciale gradul II din Iași. În 1890 este însărcinat cu proiectul Palatului Poștelor, rămas nerealizat, ulterior construit după planurile arh. Alex-andru Săvulescu. La Pitești ridică între 1898-1899 Prefectura județului Argeș, azi Muzeul Județean de Isto-rie Naturală. În 1901 este dirigintele lucrărilor finale ale Palatului co-munal din Târgu Jiu, azi Prefectura județului Gorj. A realizat planuri pentru spitalele din Turnu Măgurele și Alexandria. În 1890 a făcut parte dintr-o comisie de verificare a stării spitalelor, alături de Ion Mincu, Ion Socolescu și Constantin Băicoianu.

Dimitrie Maimarolu, arhitectul Palatului comunal din Tecuci (azi Casa de Cultură)

51

INFO CULTURAL 2015

DesfacereCrengile timpuluis-au lepădat de așteptări.În mijlocul zileis-a înălțat strigătul unor muguri de visdin spatele depărtării.Petale de floris-au așezat langurospe inimi de sentimente.Acum,parfumul primăveriise încolăcește în jurul privirilorunui soare născut în ochii tăi.Am înflorit în tine !

... nu sunt croită pentru astă lume

iubesc caii, iarba - caii verzi hai să ne iertăm iubirile

cele ce au murit încă verzi luminascent

hai să ne spunem ,, noapte bună ! “ curați precum fecioarele neîncepute

transcendent hai să gustăm zborul vulturului

contemplând aripile libere ascendent

hai la margine de lume să privim cum ne cresc inimile în

nebunia omului și tăcerea lui Dumnezeu opulent

iată-mă cum port în mâini un trident pe cealaltă parte a lumii

flămândă Doamne

flămândă

*în fiecare zi este o nouă zi în fiecare noapte este o nouă noapte repetabilitatea doare nu moare cel ce-și iubește seamănul nu e întot-deauna fericit câte iubiri au rămas nescrise ?

**poetul și-a pus cuvintele la macerat a venit toamna un amestec de frunze și oameni se aștern pe pământ a venit toamna sufletul nu moare tânăr câte toamne au rămas pe pământ ?

****cuvintele s-au macerat o nouă zi urmată de o nouă noapte unii au supravetuit se moare prea ușor în mod normal normalitatea mi-e indiferentă când eram copil mergeam pe vârful picioarelor copiii știu întotdeauna ce-și doresc câți dintre noi rămân copii ?

*****e noapte la urma urmei ăsta-i cursul vieții n-am înțeles niciodată rostul somnului urăsc cocoșii care-ți dau trezirea în viața reală ai mulți prieteni când e întuneric dispar toți câți ditre noi poartă în sine omul ?

******poate că au mai rămas zile de trăit și nopți de nesomn nepăsarea nu mai zidește nimic mâine în inima unui om totul se vede pe dos sentimentele distorsionează speculând gândurile păsări nici cuvintele nu se mai iubesc între ele fac forfotă adâncului întrebând...

*******morții cu morții și vii cu vii cât neadevăr în aste cuvinte poeții au descoperit vaccinul împotriva morții L-au crezut pe Dumnezeu de cuvânt și au început a scrie versuri cu sânge până ce li s-a ușurat sufletul ...

Cititorule

în fața ta sunt om de rând sau poate demon uneori eu pot intra în carnea ta sunt șarpe viu și mor sperând poetizez și viața ta pe-a mea o las în vis sperând sunt gol golaș în fața ta mai gol decât eram cândva pot să-ți dau aripi să le frâng fără să vrei fără să știi pulsez cu sânge ochii tăi în inimă îți las un gând tu vrând- nevrând mi te supui ah! vrei mai mult îți dau cât vrei! avem aceleași primăveri aceleași ierni le hibernăm atunci când singur vreau să fiu tu să mă lași nu mă strivi eu știu acolo-n carnea ta singurătatea-i un favor căci casa mea nu are uși eu gem flămând în umbre reci din rău și pietre mă culegi atât îți sunt...nimic mai mult!

T.N.Viviana, o nouă voce a poeziei

T.N. Viviana, (n. 12 august 1977), „o voce lirică specială, (...), un nou destin uman, legat fără dubiu de căile deloc facile de urmat ale lir-icii contemporane, un început care promite și dorește să confirme”. (George Stroia).Volumul „Adaptări de zbor” este cartea în care fiecare femeie care iubește, fiecare femeie care tinde spre iubirea absolută, fiecare femeie care visează la perfecțiune, fiecare femeie care are vise, fiecare fe-meie care „arde” intens în ea însăși, se poate regăsi. Versurile Vivi-anei strigă, plâng, cheamă, acuză, mângâie, iubesc, alină, se zbat să iasă la suprafață din adâncimile sufletului zbuciumat. „Omul pare simplu în general” scrie T.N. Vivi-ana. „Simplă” se prezintă la prima citire și poezia autoarei. Dar dincolo de această aparentă simplitate, se întrezărește o profundă invitație la meditație: „prea mulți ani vânduți cu doi bani/unor zmei.../huliți-mă de vreți/ zâmbiți cu gust amar/(...)/tăcerea o păstrez/și zbuciumul vi-l las” (Unor zmei). Curajul poetei de a se rupe de frivolitatea lumii, de micimea urii și a blamării, o situează mult peste condiția omului de rând. Viviana nu acceptă blamarea și hula „zmeilor” ci oferă la schimb „răsplata” indiferenței manifestată prin tăcere. Una din cele mai fru-moase rugăciuni în versuri am găsit-o în volumul „Adaptări de zbor”: „dacă sufletul tău te-a trădat/ iartă-l/ (...)/ ia-ți sufletul în palme/ iartă-l/ ascultă-l/ ridică-i piedestal/ și va trăi” (pag.63). T.N. Viviana nu a așternut în pagini cuvinte haotice; cartea ei este o mărturisire a ceea ce este ea: Omul-Femeia Viviana.

(Aida Zaharia)

52

Prof. Ionel NECULA: GEORGE TEI – UN POET REGĂSIT

De uitat nu l-am uitat niciodată, dar recunosc că multă vreme l-am pierdut din atenţie. N-am mai ştiut nimic despre zbaterile lui, deşi eram convins că prima dragoste – pe care eu însumi am certificat-o prin încredinţarea unui premiu la prima ediţie a Festivalului de poezie „Cos-tache Conache” – nu se uită şi nu se abandonează oricâte oprelişti ar avea de înfruntat.Mi-l amintesc bine. Nu avea subiecte privilegiate, orice pretext oferit de viaţă, de lume putea fi transpus în portativ liric şi adus într-o condiţie poetică. Scria o poezie caldă suavă şi muzicală, de parc-ar fi răspuns unei comenzi declamatorii.Acum, când l-am regăsit – după câte decenii? – observ că şi-a păstrat fibra începutului când, a şi convins un ju-riu vegheat de regretatul poet George Tomozei că merită premiul cel mare. Era şi a rămas menit să ardă-n po-ezie: „Eu sunt menit de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puţin în fie-care/ Ferindu-mă să bat acea cărare/ A necredinţei zeului Hazard// Să în-crustez şi astăzi în chenare/ O poezie lungă de un yard/, Eu sunt creat de Dumnezeu să ard/ Mai mult sau mai puţin în fiecare// Mă las durut de vi-sul meu bastard./ Când mai păstrez o minimă blazare/ In stânga mea o pasăre tresare/ Spunându-i viitorului: en garde!/ Eu sun creat de Dumnezeu să ard/” (Rondelul credinţei).Acesta este poetul George Tei. Aşa îl ştiu de multe decenii şi constat că timpul n-a adus prea multe modificări în felul lui de a se poziţiona liric la problemele lumii. Are o aplecare mai specială pentru sonete şi rondeluri – pentru poeziile în formă fixă şi cred că atunci când se va alcătui o antolo-gie a celor mai reuşite rondeluri, po-etul nostru va fi bine reprezentat. În felul lui este un ambiţios, dac-ar fi să confer adjectivului un sens pozitiv, ar vrea să se întindă peste toată întin-derea universului, ba chiar dincolo de marginile lui, în transcendent, acolo unde nu mai întâlneşte decât singurătatea divinului cu care ar vrea să conlucreze la mai buna aşezare

(Foto: George Tei, laureat al Festivalului național de Poezie „C Conach”)

a rânduielilor: „De-ar fi să-i dau vieţii numai un singur vers/ Mi-aş ridica mândria la rang de caste-lan,/ Dar nu ştiu cât mă legăn şi cât mai am de mers/ Pe drumul ce mă scoate la primul meu brelan// Sub vântul căutării, flotant şi mai perv-ers,/ ceda-voi conştiinţei nereuşitul plan/ De a-i lăsa vieţii, numai un singur vers;/ Mi-aş ridica mândria la rang de castelan// Şi neştiut de ni-meni, aş face alt demers,/ Că nu mă vreau adeptul unui anume clan/ Al meu prieten este întregul univers! – / Şoptindu-i, nepăsării, un asonant sit down// Să-i pot lăsa vieţii, măcar un singur vers…// (Rondelul mândriei)Dar dincolo de varietatea pretextelor aduse în partitură lirică predomină neliniştile Erosului, franja de porniri afective încercate de poet şi dispuse într-o gamă generoasă de imagini surprinzătoare. Tonul devine tandru şi se infuzează de o sensibilitate orfică, prelungită uneori într-o meditaţie metafizică: „Aş pune seara într-un cuib de lună” (Condamnă-mă), spune poetul, iar destăinuirea nu-i deloc aleatorie, ci adâncă şi susţinută de alte imagini tulburătoare.George Tei este un poet autentic. Se retrage în poezie ca-ntr-un sanctuar binecuvântat de zei şi face din lirism un El Dorado mandolinar în care se regăseşte cu toate trăirile sale subiec-tive. I-am citit antologia „Niciodată

cuvintele”… (Editura Topoexim, Bucureşti, 2011) pe nerăsuflate şi-am regăsit în cuprinsul ei poetul de demult, care m-a cucerit cândva cu poezia lui silfidă. Pendulează între clasic şi modern, dar eu cred că este mai mult un modern în ţinută clasică. L-am girat odată la începuturi, îl creditez şi acum, când este împlinit ca poet şi bine aşezat în Arcadia poeţilor .şi-l recomand tuturor celor doritori de poezie bună.

***Prof. Ion DRĂGHICI: POETUL CU SUFLETUL LA VEDERE

L-aş numi pe George Tei poetul cu su-fletul „la vedere”. Nimic ascuns. La el nu găsim încifrări idioate cu pretenții de enigme, nu găsim şarade a căror rezolvare nu există. Găsim un poet a cărui metaforă mângâie, durerea lui doare ca o durere de sfânt cuibărit într-un suflet omenesc, veşnic aflat într-o nesfârşită horă a simțirilor. Să nu facem greşeala de a-l cataloga, să-l ascundem într-un curent literar, în vreo orientare artistică. Poezia lui va scoate la iveală tot timpul mereu altceva. Şi nu numai acum; mâine, peste o vreme, peste vremi.Dacă în „Revine iarna…Eu rămân străinul…” îl găsim pe Tei un ba-covian cu tot evantaiul de regrete şi suferințe, în ”Pasărea de foc” este cutezătorul, cel ce renaşte precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă plin de verb şi nerv poetic, la fel ca Serghei Esenin când pleacă de acasă în universul Rusiei imense. Alte-ori, pătruns de patosul prefacerilor, (...), şi-ar dori să facă minuni pentru fericirea celorlalți – „De-aş fi un os”.Curge versul dur, bărbăteşte ca la Adrian Păunescu, fără a cădea în păcatul imitației. În versul alb găsim expresia plină de filosofia antică, prin verdict implicită şi altruistă ce declanşează proprii reflexii şi gândiri din existențial – „Trecerea prin iubire”. N-am să număr verbe şi interjecții, nu doresc şi nu pot să fac un inventar al scrisului poetului George Tei, ci doar subliniez că avem în față un poet dăruit nouă de Dum-nezeu şi el dăruit cu har luminos de a scrie…

(sursa: Rexlibris Media Group)

Universul poetului George Tei

INFO CULTURAL 2015

INFO CULTURAL 2015

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

DIANA BELDEANU

MARELE PREMIU la Festivalul Național de Poezie „Costache Con-achi”, ediția XXIII, Tecuci 2015, Premiul Editurii „Junimea” Iași, Premiul Revistei „Scriptor” IașiS-a născut la 22 noiembrie 1997, în Suceava și este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional “Petru Rareş” Membră a Cenaclului literar “Săgetătorul”.Distincţii literare: Premiul I Concursului Naţional de Literatură “Geo Bogza”, CâmpinaPremiul revistei Convorbiri Literare Iaşi la Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, Craiova 2015Premiul al III-lea şi Premiul revistei TRIBUNA, la Festivalului-concurs naţional de literatură „Rezonanţe udeştene”, etc...

machines

aceşti muguri îngheţaţi acest calm al frigului sfideazăgeometria ta aproape perfectă. te ridici 2-3 metrivezi cu o aruncătură de privire mai departe de taică-tude clădirile unsuroase de sinuciderile din cerul guriicuverturile te bandajează au farmecul lor/ când te pătrundsunt două gheişe cu feţe topiteîntre două uşimereu prea înalte prea mici prea din lemn de mahonaprinzi un foc acest foc negru sublimat din pixeliifiinţei de ieri nu de azi te pui peautomatic mode & mănânci pofticios membre capete aripi. e o plăcere vinovată de cândmă zbat de când chem ploilede sub tălpi de sub aceste tălpi cusutecu aţă de dinţi. mă aliniez după orionca după un bloc neluminatîn zeci de ani rotiţele aceste pieritoare rotiţe vor umblaîngheţate & drăceşteîn tandem

***

to write love on her arms

de 7 ani în fiecare ziajung acasă ce-ai făcut la școală nimicmă dezbrac de ce nu faci nimic pentru tinedevin surdomută&lasămăterogînpaceintru până la gât în cada mea cu acid sulfuricviața e un șotron cu mama și tata. într-o încăpere cu pereți negrine căutăm flămânzi, ne ard tălpile până ajungem pământia-mă pe umeri sau de mână ia-o și pe mamaare we happy nownu n-am fost niciodată decât suflete mici & uscate ca niște sâmburi de piersică bătrânăsunt putrezi nimic altceva de spus.

MARELE PREMIUawakening. peisaj bisolar

crește subit arborele de accacia. dep-un la rădăcină aceastainimă acest aparat înzestrat cu precauție. poți simți cum pulseazăcum ia pe nevăzute locul altei inimi&trecelumea prin orbiteare capacitatea ei. scoarța translucidă imprimăurme de rășinătransfer privirea & lumea. am spatele vărgat reflexia tase coace în coloana sticloasăabia acum văd druizii luând forme de felineabia acumne înconjoară inele de piatrătălpile care plâng gleznele care se încolăcesc în lianefără suflu scarabei discreți care savureazămăduvadin când în când lasă marile clipe de respiromintea e o sferă strivită la poli crăpături ca la ziduri alei subțiri și rare cu buchete de gânduricu aripi muiate-n etanoldon’t wake me up.lasă aerul sterp & lasă druizii să strigela nesfârșitdupă feline după alte feline inima e o baterieștiu de ce voia radu 2 sori

hai să face hai să dregem

e o inimă. să-i spunem durere comună o înfășurămdupă trupurile noastre o înnebunim vor fi 270 de bătăi pe minutîmpreună mamăîmpreunătată azi nu vreau niic treci în camerăn-ai sunat-ope bunică-ta iar n-ai luat pâineof tată ă trrimiți iar în brațele luidurerea asta suferă de psihozăne-a molipsit ne ustură oasele ne upe

palmele de pământ & ne mângâie unul altuia ochii mama doarme & noi dansăm valsul mut în jurul patuluisî nu vadă singurul joc tată-fiică să nu plângăși eainima aia ne ia în brațe dă foc ard toate crengilepe tavan se coc planete mici/pereții ăștia vibrează albumul vostrucu pink floydmama tata hai să asamblămîncă o dată

53

54

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

PREMUL I

ALEXANDRA BIANCA DUMENCU

Premiul I la Festivalul Național de Po-ezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecuci 2015 și câștigătoare a Premiului Revistei Realitatea Galați

S-a născut la 16 aprilie 1997, în Suceava și este elevă la Colegiul Naţional “Petru Rareş” Membră a Cenaclului literar “Săgetătorul”.Distincţii literare: Premiul I la etapa judeţeană a Concursului naţional “Tinere Condeie”Premiul al ll-iea la Concursul naţional de poezie “loanid Romanescu”Semifinalistă a Festivalului naţional de arte pentru liceeni “LicArt”Menţiune la Simpozionul Internaţional „Litera-tura şi celelalte arte”Premiul I al Revistei Tribuna la concursul Naţional de Poezie „Nicclae Labiş”Premiul al ll-lea la Concursul Naţional Studenţesc de Creaţie Literară „Pavel Dan”

Sway poate că ştiu despre iarnă

poate că nuştiu poate că lumina din tavan ştiedespre asta je t’aime şi iar tavanul se încinge aduce versuri fine coniac de cel bun dar pot să zic oricânde ca şi cum îţi intră praf în ochi

şi aşa buzunarul stâng devinesuport de şerveţele tastatura e o coajăce se taie touch-ul e un fluier, imaginezi un colţar aşezidin ochi creta colorată profa se apropie ia cercurile

şi te faci că fumezi în cafenea citeşti despre vise speli bine viermii roz de pe tricou’ poate nu ştiu şi

faci geometrie pe sârmă, es tut mir leid masa se învârtetot la fel es tut mir leid masa se învârtetot la felşi poate căningenu pe pământ pe gresia roşie şi fluturii în putere dau repedela lopată

Je veux dilater ma vie

azi îți vine în minte scena cu balul. ți se măreaudimensiunile sub influența călduriite agățai de părul blondal tipei bătrâne sau de colțul mesei/prieteniiaveau toțifețele proaspăt spălategletuite cu var negruumerii lor erau nite balansoare/umbrelecreșteau aveau altă vârstăîn timpul scurs pe podeaua alunecoasăo da pe când ochii tăi. o da ochii tăicaută tot mai repedecoapsele ei reci de ieri dimineaţă cum se micşorează cum se apleacă & cum dispar în grădina cu flori multe eucireşii înfloriţi de la balul din primăvarăfără doar şi poate în capătul pupilei dilatate de sticla ochelarilor

mamă & tată vine o vreme

când te lasă balamalele te risipești ca foie florii degeaba îți pui perna pe capcă e bine/într-o noapte ca asta târzie de toamnăn-ai curaj nici să freci o idee nouă de alta. Aștepți cuminte să treacăpeste tine glasurile orașului cufrici cu tot sub pătură tace și inimaun mare dor te cuprinde. Ești dintr-o dată bunăcu toată lumea te lași prinsă într-un colț de mătuși parfumate te prefacică pierzi ochelarii bunicii dinspre mama & tot tu-i găseşti gata curăţaţi adormi şimama te trezeşte oraşul întreg tetrezeşte că e vremea că tot ce se furişează în somn piereazi te desprinzi greu de patul cel mare. curat lucrueste somnul un depozit vechi cu înclinaţie mică uşor de urcat uşorde coborât păstrează nealterate sunetelepe mărăşeşti lângă catedrală (tu te bâţâica un taur şi nu mă atingi)adormi iar ca-ntr-un film sacadat, te pierzi parcă în braţele calde ale unui ins obscur pe o canapealăsată acolo de multă vreme aşa crezi tu

Iuvenesludio

iată-mă/ iartă-mă cădau din casă ce nu se dă. sunt o pasăre plouată caut zilnic hrana sub perne piese decupate pe un pat umed şi încovoiat, dimineaţa mă vede ca pe o umbră şi spre seară mă întregeşte iaruneori mă hotărăsc să unesc fiecare bucată fiecare vers fugarpoezia luimă prinde ca un scotch perna se înmoaietoată lumea doarme cineva cântă e al pacinoîn scent of a womansub patul de hârtie e hrană destulă cât pentru17 ani cât pentru încă 17mă amețești chicotești & în cameră tavanulstrălicește subit ploaia are azi gust și culoarepână când umerii noștri se leagăsub cerul straniu aceeastămare cutie de puzzle

INFO CULTURAL 2015

55

INFO CULTURAL 2015

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

PREMUL II

LOREDANA LAVINIA NECHIFOR

Premiul II la Festivalul Național de Po-ezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecuci 2015 și câștigătoare a Premiului Revistei ,,Convorbiri literare”S-a născut la 26 iunie 1997, din Verești județul Suceava și este elevă la Colegiul Naţional “Petru Rareş” Membră a Cenaclului literar “Săgetătorul”. Membră a Clubului de Poezie AlecartDistincţii literare: Premiul al II-lea la Simpozionului „Literatura și celelalte arte”Premiul I la Concursul naţional „Tinere Con-deie”Premiul Revistei Plumb la Festivalul naţional de literatură „Rezonanţe udeştene”Premiul I la Festivalul naţional de poezie „N.Labiş”, Premiul Editurii Eikon şi al revistei „Conta” etc...

despre starea asta trecătoare

felul în care ne întoarcem mințile pe întuneric între forme scurte de

exprimare se strânge în ecouri calde câteodată/ rămân slăbiciunile

sub oase moi & soarele constant de-a doua zi

cât timp mai aprinzi o țigară in-to the wild capătă sens frumoasa strângere de lume. teama că

nimic din ce se întâmplă nu e real mă ține adesea în umbră spinii întorși

pe toate părțile sunt la margine de fapt sunt peste tot multe goluri obsesive

n-au cum să treacă sub oase moi soarele constant atâta timp cât

aprinzi și flacăra mică & albastră de pe rochia asta lăsată

repede deoparte

***căderile

cred cu tărie în locurile care ne fac

oarecum fericiți/ ochii așezați în egală măsură deasupra fiecărui gând

nedormit mângâie & vindecă mereu în altă parte/ ai tot dreptul să strângi capătul firav al oaselor nevoia asta

înțepenită de soare amintirea cea mai

frumoasă lipsită de sens când

înveți cu teamă cum e cu așteptarea maternă o umbră rămasă

la marginea patului refuzul prea greu de

oprit/ momentul acela visceral al căderii pe furiș mă ri- si-

pesc în toate locurile calde/ n-avem voie

să închidem oasele în ace- lași loc atins de fericire

cum mai cade femeia din când în când

(m-)am tot întrebat cum stau în somn gesturilepe jumătate vii …/ /... la celălalt capăt

de trup/ e poate e mai ușor să scapi noaptea

când liniștea cărnii cade pe nesimțite &n-ai decât să faci fe- bră fără să simți

când între noi e acest mé - chant cu ochi de damă

pot să te privescuneori ia - tă cum într-un feln-am fost niciodată din câte știu cu-adevărat

cândîn

când

în mine mersul firesc &-atâtdelentalmorții e un poem

care mai cade some(times)în somn pe jumătate vii deasupra acestei

femei, oricum nimeni nu merităsă fie mințit într-un singur fel

56

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

PREMUL III

MARINA RALUCA BACIU Premiul III la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecu-ci 2015 și câștigătoare a Pre-miului Revistei Porto Franco Galați

S-a născut la 4 august 1998, în Focșani și este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Unirea din Focșani” A publicat în Revista „Oglinda Literară”

Scufundări

Peștii mă priveau râzândEram o pată de culoare înecându-se.Norii mi-erau sprâncene moarteCe se umflau în întuneric.Noaptea mi-era coadăSi ochii mi se-mprăstiau, solziCatre lumină.

Era doar un visPe care-l concepeam printre respirații,Si râsul meu săratEra un pește zburător.Toate astea se-nvârteau într-un trandafir albastru.Buchet peste buchet,Mă -ntunec într-o apă de steleEle mă iau în brațele lor miciși-mi inchid guraCu gura dimineții.

***

Invitație

Cum diavolul mă căuta prin casă,L-am intrebat dacă vrea un foc pentru țigaraCe-i aluneca printre degetele lungi,Cu unghii proaspăt tăiate.Nu mi-a răspuns, cred ca era surd,Cand l-am privit mai de aproapeDin ochii lui reci curgeauCâteva picături de cafea tare,Din coarneo tristețe ajunsă la termenpicura pe covorși dare de fum îi ieseau pe urechile mici,Vopsindu-mi pereții.Cand s-a apropiat,Privind prin fruntea lui lată,m-am infioratși am strigat“Lumină!”Apoi l-am intrebat dacă nu vreaUn foc de țigară.Dar el deja ardea.

Revedere cu gust amar

Ieri m-a sunatUna din aripile meleSă mă întrebe ce mai fac.

I-am zis căPe cerul nostruLumina se juca de-a v-ați ascunseleaIar mie mi-era din ce în ce mai greu să o găsesc.Că aș putea, un timp, să mă ascund Pe sub pașii ei fierbinți,Unde tot suflul e lumină.

Un timpM-a ascultat,Apoi moartea i-a bătut la usă.I-a sărutat una din penele mai tinereSi a mângaiat-o cu palma ei receFărăSa mai scoată un cuvant.

Azi nu mai știu să zbor.

***

De mine

Astăzi m-a chemat un dorDe mine.Auzeam cum mă strigă Propriile ligamente După un colț de stradă.Fugisem de mine și nu lăsasemmesaj la ieșire.Afară din mineTotul era luminăși întuneric,separate de o foiță subțirecare se chema ”noi”.În mineFoița asta nu exista Decât în reprize lungiDe visare.În rest, lumina și întunericulSe țineau de mână Ca doi prieteni

Astăzi m-a chemat un dorDe mine.Mă vrea înapoi.

Îngerul

Nu e nimeni aici să mă întrebe ce-i cu mine.Stau la o coadă invizibilă.Plutesc pe un nor şi nu sunt eu.

Sunt o pasăre cu pene de piele în putrefacţie.Înaintez cu fiecare secundă în singurătate.În sfârşit,e rândul meu…

…acolo unde nu ştiu să mă duc.Nu e nimeni aici să se întrebe ce-i cu mine.

INFO CULTURAL 2015

57

INFO CULTURAL 2015

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

PREMUL III

ANDRA PAULA DUMINICĂ Premiul III la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecuci 2015

S-a născut în București, la 25 mai 1996. Este elevă la Cole-giul Național „Ion Neculce” din București

SUNT CALUL ORB AL LUI DALI ...

... mi-am încercat norocul izbindu-mă de stâncă

am vocea frântă pentru a nu striga durerea

sufletului rănit

am devenit un van Gogh să nu aud

zgomotul trecutului în prezent

mi-am lovit mirosul de cerizolându-mă

în propriul cubşi

chiar dacă sângereznu pot uita!

***

CER ALBASTRU SPRE APUS

la monumentul tău am presărat sare

o cioară zboară iar

din adâncul neantuluiun bocet se aude.

imaginea himerică se reflectă în oglindă

din răni cad stropi de ploaie curgpicuri de sânge

le privesc mândră ...

îmi amintesc de tine...oare, unde ai ajuns?

plutesc ...

cortina ochilor mă priveşte o dau

la o parteşi văd întuneric

o mână mă trage spre dreapta dar eu mă eliberez cu stânga

cuget asupra existenţei

şi ajung la nimic

deschid uşa vieţii mele...

pe ea scrie (cu litere aurii) “Dispari!“ ...

***

CAZIER …

… al greşelilormă întrec cu gluma

timpul treceşieunu cunosc

maturizarea

aşteptacea clipă

cândvatrebui

să-i cer scuzevieţii

pentru indiferenţa mea...

***

PĂRĂSIT ÎN DEŞERT

am încercatsă-ţi cioplesc

chipuldin nisip şi scuipat …

înconjurat de vulturi

i-am întrebat: “la ce bun…?”

i-am văzut cum zmulgeaubucăţi de carne

din mine…

m-am bucurat !

sigurîţi vor lăsa şi ţie

una...

ÎNSINGURARE

mergi deşi nu ştii

spre ce te îndrepţi

simţirea ta e stâncă

vrei să respiri dar nu poţi

priveşti cerul dar nu îl vezi

acceptă-ţi condiţia şi te vei naşte

sădeşte copacul şi taie-l ...

... cuibul de cuci va dispărea

58

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

MENȚIUNE

CARLA FRANCESCA SCHOPPEL Mențiune la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecuci 2015 S-a născut la 13 martie 1990, în Brașov. Doctorand, Facultatea de Filosofie, Universitatea din BucureştiDistincții literareDiplomă de participare la Concursul de Poezie “Andrei Mureşanu” or-ganizat de Casa Mureşenilor, 2007, Braşov.Menţiune la Concursul de Creaţie Literară “Ion Creangă”, Bojdeuca Iaşi, 2010.Menţiune la Concursul Literar “Aripi de dor”, Ediţia a-VI-a 2011.Menţiune la Concursul Internaţional de Poezie şi Eseuri “Toamna bacoviană 130”, 2011.Premiu special la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară “Titel Constantinescu”, Ediţia a-VI-a, 2011.Diplomă de participare la Atelierul de Scriere Creativă “Imaginarium”, 2011.Diplomă de participare la Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă „Romeo și Julieta la Mizil”, ediția a VII-a, 2013-2014.Premiul I la Concursul de Creație Literară „Lirismograf”, Sibiu, 2014.etc...

Timp vinovat

Atârn de limba ceasuluica o salivă a amintirilor netrăite.Din arabescurile feţeise întrevăd surâsuri de piatrăşi busturi de fiinţe imaginare.Vlăstarii pleoapei şi tăietura guriicuibăresc peşti morţi,biete rămăşiţe ale unei iubiri ticăloase.Din întâlnirea noastră- măduvă de spumă şi valuri-amintirile înfloresc acum mucegai.Pulpa-mi este bolnavă de vină,părţile ruşinoase se retrag ca umbra spre Centru.(Refuz aceste eclipse şi răni ale cărnii defecte)Dar timpul se pierde în vene,până devine sieşi de negăsitiar tu mie de neamintit.

***Depărtare

Sunt acrobatul ce sapă cărările apropieriiîn nisipul mişcător al îndrăgostirii.De-acum mioza strânge sânge,pupila mă izolează de lumeiar eu rămân un biet număr impar.Zeii mă-mping să mă uit în ape ca Narcis;unde doar piei încâlcite mai locuiesc.Mă contract ca pulsul în aşteptări di-zolvate şi rostesc necuvântul,dar trupul nostru comun - seducător bestiar-se-nchide ca o rană a vrăjilor întâmplate.Rechem vacanţa noastră spre Nicăieriul vieţii şi-al morţii;dezlegând viitorul promis de iubirea fatală.mă destram ca să te umpli de mine,tu mă legi ca să nu mă mai cautşi învăţăm depărtarea.

***Prefacere

Pe axul arborelui morţiitrupu-mi se pierde în sine însuşi.În pieptul ca groapatimpul sapă spre mine uitarea,

lărgindu-mă ca apa în ochiuri,subţiată ca ceaţa.Lumea lucrurilormă leagă prin obişnuinţă de viaţădizolvând de acum întâlniriledin trecutul complice.Ochiul extinde spaţiulse dezleagă amintirea de pleoapă.Tu te prefaci apă albastră,eu mă curbez ca o frunte senină de înţeleptîntre lumile noastre.

***Afazie

Sub ancora picioarelor au curs tainele originiispre labirinturi de necuprins.În tăcerile noastre am învăţat permeabili-tatea frontierelorşi regulile unei sarabande miraculoase.Lumea vegetală ne-a cusut inimile cu algeşi ne-a plimbat limbile fără cuvânt.Gura mea- mai curbată decât un arc mon-golezs-a prefăcut în boltă pe umerii tăica pe umerii lui Atlas.Tu- năvod de umbre şi dezlănţuite valurite-ai strecurat în pliurile neregulatei mele realităţi,preschimbându-mă în măştile-ţi caste.Voiai să asişti la intrarea în minefără să ştii că mă locuiai.

***

Forme

Cunosc atât de puţin trupul acesta deschis ca o ranăpeste pielea încreţită a timpului!Carnea mi-e ca o haină,ca o uşă închisă peste copilărie,ca o fereastră cu geamul spartprin ocheanul căruia se-ntrevăd per-soanele mele.Conţin atâtea chipuri cu rame îngândurateşi surâsuri ce se sparg în guri de bărbaţiîncât dimineaţa mă şterg din oglinzi,îmi despic trupul cu secera timpuluişi îmi ling amintirile cu limba ceasului.Cunosc atât de puţin trupul ăsta atârnat ca o haină, peste măştile ce le port!

INFO CULTURAL 2015

59

INFO CULTURAL 2015

Laureati ai Festivalului national de Poezie „Costache Conachi”, Tecuci 2015

MENȚIUNE

ANDREI ȘTEFAN NEAGU

Mențiune la Festivalul Național de Poezie „Cos-tache Conachi”, ediția XX-III, Tecuci 2015 și Societăţii „C. Negri”

S-a născut la 8 septembrie 1996, din din Costanța. A urmat Colegi-ul Naţional de Arte “Regina Ma-ria” din Constanța. Este student la Univ. de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.

Coordonate ciclice

Te-ai jucat o eternitate

Până ai răsărit din înțelepciuneca un copac al vieții apus

Plecat pe mal-– pe gânduri

Tăiat bătrân- răsari un tânăr.

Te transformi,te joci

fluier din lacrimi de copil,dar muritor te- ascunzi,

etern nu ești.Ca un joc de-a v-ați ascunselea,

încerci să fugi, să te ascunzi,dar drumul uitat te prinde o dată.

Mai joci?

***Lichidat pe drum

Ce vei spune?atunci când nu te va crede nimeni.

Ce vei face?Când știi că ești

singurul purtător de cheiDe ce alegi acest labirint?

e greu, înverșunatTe duci, te întorci

și reînvii,până când?

Dacă doar pentru o secundăai știi drumul exact.

Acum întârziipentru că nu am fost cu tine

acolo în intersecție,te pierzi,

pleci de tot.

te întorci fragmentat,reflectând la tot ce ai putut crea!

mii din tine s-au spart,plecate peste tot

îți vor purta povestea.

Labirintul iar s-a criptizatAm lăsat cheile în cer!

Gânditor eclipsat

În deșertul minții,niște ochi sfioși se ascund,

dupa o tulpină săracăde idei

Acei ochi mari,se ascund de teamă

în umbraa două cuvinte

Tu, străluceai ca și când,o eclipsă solară

ar fi încercat să stingă si ultimul colțde lumină din ghettourile minții.

Te întâlnești radioactivdupă ploaia spumelor

a literelor înșirate după munți și dealuri

Te regăsești un non-senscufundat și istovit în nisipurile

gândirii***

Discurs cântat

M-am apropiat de marea învolburatăîn prag de răsărit. Și am privit cum

cerul ia naștere.

Am fost martor la ultimul deceniuprivind tot așa ani după ani

-postere de cuvinte- spulberatede cutremur, pierdute în craterele

inimii. Ale ei ganduri bandajate de ploaia

ce din răsărit a pornit și continua pe drumul

pustiului și al imaginației .Tu ai vorbit prea mult,

eu nu am știu să tacMartor am fost,

dar părtaș la nunta voastră.M-ai mințit că din tine fac parte

ai revărsat oceanul înapoi.

Ai avut viața mea,dar ai ales să te stingiinvadând cerul meu.

Ai apus, dar, nu de tot.

Nevăzător de timp

Ceasul s-a resetatLimbile dansează pe un piedestal

de sticlă. Alb-negru văd, imagini simt,

iar în ureche o frunza freamătă, visătoare la o lume aparent

încremenită.Stop! a inghetat, privirea

mustrătoare a timpului se așază pe scena viețiisi pașii tăi, i-am strivit în tăcere.

Coloram poezii cu sufletul,sub lumina arsă a întunericului.

Tu te-ascundeai,în cochilia unui melc, alergand parcă,

într-un continuu regresLimbile dansează pe un piedestal

de sticlă, dar tu, ai uitat să dansezi.

60

INFO CULTURAL 2015

35 de ani de la moartea lui Pamfil Şeicaru, ziaristul condamnat la moarte de soţia lui Brucan

şi GRAŢIAT de Nicolae Ceauşescu La 18 aprilie 1894, la Buzău, se năştea marele ziarist român, Pamfil Şeicaru, omul despre care Ion Cris-toiu spunea că a fost cel mai mare jurnalist al perioadei interbelice.Pamfil Şeicaru a luat parte, ca ofiţer, la operaţiunile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de Zi pe Armată.A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului Bucovina (Cernăuți) și a participat la editarea revistei Gândirea.În 1928 înființează ziarul Curentul, pe care l-a condus până la plecarea sa din țară în 1944.În 1939 a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea fron-tierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „Anglia trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări”. Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939 a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp.În 1944, înainte de actul de la 23 august, Pamfil Şeicaru a părăsit ţara pentru a susţine în Occident cauza României. În 1945, a fost condamnat la moarte în cadrul parodiei de pro-ces al “lotului ziariştilor”, acuzator public fiind soţia lui Silviu Brucan,

Alexandra Sidorovici.În 1966, Nicolae Ceauşescu îl va graţia pe Pamfil Şeicaru prin decret de stat, aşa cum arăta istoricul Gheo-rghe Buzatu.În 1977, vizitează clandestin România, sub ocrotirea Securităţii. Cere o întrevedere cu Nicolae Ceauşescu, dar din motive necunos-cute, liderul României nu se mai ţine de cuvânt.Moare la Munchen, în Germania, la 21 octombrie 1980. După 1989, este reînhumat la Mănăstirea Sfânta Ana, de lângă Orşova, ctitorie a sa.Această mănăstire are o poveste

interesantă: sublocotenentul Pamfil Şeicaru (1894-1980), aflat cu Regi-mentul 17 Infanterie, în Primul Război Mondial, pe Dealul Moşului, de dea-supra Orşovei, a fost, împreună cu camaradul său Petre Găvănescu, în-gropat într-o tranşee de explozia unui obuz german. Salvat de Dumnezeu, s-a legat să ridice, drept mulţumire pentru aceasta, o mănăstire, „în me-moria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare”, după cum mărturisea în actul de donaţie a lăcaşului către Patriarhia Română, notificat la München în 24 martie 1975.Comuniştii au închis mănăstirea şi au transformat-o în restaurant şi ho-tel. După 1990, a revenit la menirea ei firească, acolo fiind înhumat şi cti-torul ei.Ce spunea Pamfil Şeicaru despre po-litica externă a României interbelice:„Prizonieri ai unei iluzii, noi nu ne-am mai trudit să ne croim un drum al nostru, pentru siguranţa noastră, for-mula magică «marii noştri aliaţi» so-cotind-o suficientă. Tot sistemul nos-tru de alianţe nu este decât realizarea sistemului de siguranţă al Franţei faţă de eventualitatea unei revanşe germane. Biată nălucă; biet romant-ism al politicii noastre externe!”

(ziarul Adevarul, 21 octombrie 2015)

Mihail Manoilescu, ministru al afacerilor străine al României concentrat la Regimentul 4 Artilerie ,,Roman” Mihail Manoilescu a fost un important gânditor economic și poli-tician român născut la data de 9 de-cembrie 1891 în orașul Tecuci. În calitatea sa de ministru al afacerilor străine al României a semnat Dic-tatul de la Viena la data de 30 august 1940.Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) de la

semnarea căruia s-au împlinit anul acesta la data de 30 august, 75 de ani, a fost un act internațional, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbi-traj”.

Mihail Manoilescu consemnează în memoriile sale dramatismul semnării acestui odios dictat: ,, Am observat întâi că este o hartă românească. Am desfăcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a făcut să nu înţeleg nimic… Ochii mei căutau tăietura de la graniţa de vest, pe care cu toţii o aşteptam. Am urmărit cu ochii graniţa care pornea de la Oradea către răsărit,

(continuare în pagina 61)

61

INFO CULTURAL 2015

Mihail Manoilescu, ministru al afacerilor străine al României concentrat la Regimentul 4 Artilerie ,,Roman”(continuare din pagina 60)

alunecând sub linia ferată, şi am înţeles că cuprindea şi Clujul… Am început să nu mai văd. Când mi-am dat seama că graniţa coboară în jos ca să cuprindă secuimea, am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Braşovul! O mică uşurare: Braşovul rămâne la noi. Când am privit în toată grozăvia împărţirea Transilvaniei, am înţeles că put-erile care îmi erau mult slăbite mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenuşiu, din cenuşiu, ne-gru… În clipa aceea, mi-am pierdut cunoştinţa. Nu mai trăisem o aseme-nea senzaţie fizică decât cu 22 de ani în urmă, când o injecţie cu novocaină la o operaţie mă făcuse să trec pent-ru o clipă pe lumea cealaltă, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis. Acum aveam pen-tru a doua oară impresia netă că am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apă. Dornberg a

deschis uşa alergând prin mulţimea care umplea sălile strigând: «Un pahar cu apă, un pahar cu apă!»… Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silă să-l beau. Am început să văd din nou şi am avut pu-terea să duc mai departe calvarul. Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cerneală verde, cu care scrisesem atâtea lucruri fru-moase şi atâtea gânduri bune pentru ţara mea. Am iscălit tot fără să mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verifi-cat: actele erau cunoscute, harta tot aşa.“

Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, lucrările sale de econ-omie fiind traduse încă din timpul viețiiÎn anul 1915 a fost concentrat cu gradul de sublocotenent la Regimen-tul 4 Artilerie ,,Roman” unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie. În perioada 1916-1918 este detașat

la Direcția Munițiilor în cadrul atel-ierelor Wolff, care au fost evacuate la Iași. Un lucru mai puțin cunoscut din biografia lui Mihail Manoilescu este faptul că acesta a proiectat și execu-tat obuzierul de 210 mm. model Iași, care a străjuit Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol până în anul 1960.A fost arestat de către autoritățile comuniste în perioada 12 octombrie 1944-decembrie 1945 și la data de 19 decembrie 1948, și a fost întemnițat fără a fi judecat.Mihail Manoilescu a decedat la data de 30 decembrie 1950 în închisoarea Sighet, trupul său fiind aruncat într-o groapă comună.

Grumuș Sorin

Bibliografie:– Mihail Manoilescu, Memorii – iulie-august 1940 – Dictatul de la Viena, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 212–Col.prof.univ.dr. A.Stroea, Enciclopedia Artileriei Române, 2014.

Zvi Shinar, un pictor redescoperit

Zilele astea, în casa unei amice am „descoperit” câteva tablouri care mi-au atras atenţia prin ineditul compoziţiei, prin ritmul şi construcţia mai puţin obişnuită a poveştii pe care ne-o spunea. Pânzele erau semnate Zvi Shinar şi fuseseră pictate în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, deci acum vreo 30 – 40 de ani… M-am interesat, printre altele la prieteni pictori şi am aflat că artistul necunoscut mie s-a născut la… Tecuci, în România. Si că iniţial, se numea de fapt Schwartz. Din păcate,

el a părăsit această lume în urmă cu vreo opt ani şi, cum se întâmplă adesea, s-a aşternut peste amintirea lui o nemeritată uitare.Tablourile pe care le-am văzut atrăgeau atenţia în primul rând prin exuberanţa cromatică şi armonizarea culorii cu de-senul. Si prin dinamica lor când formală, când informală. Altfel spus, pictorul respecta până la un punct perspectiva şi proporţiile, ca mai apoi să nu se încadreze în vreo regulă, să dea frâu liber fanteziei, făcându-ne părtaşi la această aventură.Nici această metodă nu e respectată întotdeauna. Privind pân-zele pictate de Zvi Shinar se crează impresia că el stăpânea tehnica de lucru în mai multe stiluri, trecând cu uşurinţă de la fovism la primitivism, de la pictura naivă la academism, de la expresionism la simbolism.A fost fără îndoială un mare ad-mirator al picturii lui Pablo Picasso, fără să împrumute însă nimic din metoda lui. A locuit un timp la Ein Hod, in satul pic-torilor, unde s-a apropiat de Marcel Iancu care i-a fost dascăl, de Jean David sau de Yehoshua Grossbard, pictori buni de care a fost înfluenţat numai temporar. În anii care au urmat, Zvi Shinar deschide o galerie de artă în Tel Aviv la care ex-pun artişti cunoscuţi precum Henry Schelesniak, Yair Garbuz, Ygael Tomarkin, Tsibi Geva şi alţii. Cum se întâmplă adesea, mai ales în teritoriul artei, după o perioadă lungă de succes, galeria a intrat într-o inexplicabilă penumbră Aici se opresc cunoştinţele mele despre Zvi Shinar. Voi căuta să aflu mai multe, să cunosc operele lui, în care caz probabil voi reveni.

Dr. Dorel Schor(Revista Melidonium, 1 octombrie 2015)

62

INFO CULTURAL 2015

Exista în istoria noastră literară povești de dragoste in-credibile ce au rămas să fie re-povestite și pentru generațiile actuale. O astfel de poveste este și iubirea dintre St. O. Iosif, Natalia Negru și Dimitrie Anghel.St. O. Iosif se întâlnește cu Natalia Negru prin 1885 pe coridoarele Facultății de litere din București și se îndrăgostește de ea nebunește. Pentru ea frecventează cur-surile Facultății de litere si se prezintă cu Natalia Negru cu teza „Influențe străine asupra literaturii române- foloasele și relele lor” la examenul de licență. Lucrarea este notata cu „bila neagră”, un semn divin al dramei ce avea să vină în viața lor.Mesajele lui Steo către domnița de la Tecuceni-Buciumeni, Ly, Lia, Lilian- cum o mângâia el, converg într-un patetic epitaf: „În cuibul tău de la tecuceni visez eu să muncesc alături de tine…”. Nunta lor a fost o feerie în podgoria de la Te-cuceni, cuibul lor de nebunii, unde au participat N. Iorga, D. Anghel, M.Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, etc. După nuntă, Lyly îi dăruiește poetului și o fiică, care și ea, ca un făcut, moare în 1916.Pâna aici toate bune și la locul lor. Numai că Șt. O. Iosif și-a ales ca prieten pe Dimintrie Anghel, „poetul florilor” –cum a fost catalogat de critici. Stând zilnic în casa lui Steo și scriind literatură, Anghel se îndragostește de Natalia, o se-duce, și după un timp, femeia își părăsește soțul și se mută la Dimitrie Anghel.Faptul acesta a avut efectul unei lovituri distrugătoare.Prin 1910 dezastrul moral se agravează. Lirismul patetic din „Cântece” reflectând etapa în care Helianta ( Natalia) devine soția lui Anghel, relevă un su-flet devastat.Pierzând-o pe Natalia, pe care

o cântase în atâtea poezii, divi-nizând-o, blândul Steo, a cărei constituție nervoasă nu a pu-tut să suporte șocul, cade greu la boală și pe 22 iunie 1913 moare, în urma unei congestii cerebrale.Nici Dimitrie Anghel n-a fost fericit cu ea.Ca om, Dimitrie Anghel era din toate punctele de vedere opu-sul lui Iosif, ceea ce dovedește că… extremele se atrag. În timp ce Iosif era blând, sfios, delicat, Anghel era un om incomod, de-prins cu zeflemeaua, malițios și irascibil, căruia îi sărea țandăra din orice și care, nu rareori amenința cu revolverul.Dar trădarea prietenului s-a razbunat.În urma unei scene violente cu Natalia Negru, nemulțumit de noua mezalianță, la 13 noiem-brie 1914 și-a descărcat un foc în piept și, după două săptămâni de chinuri, a murit în spital.În ziua înmormântării, la cim-itir, o necunoscută i-ar fi strigat Nataliei, care participa la în-mormântare:„Mizerabilo, care omori pe toți oamenii mari ai țării!”Prietenul lui Topârceanu povestește: „Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am vazut. Lume puțină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iașului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câțiva admiratori necunoscuți. În fața sicriului descoperit pentru ulti-ma oară am ascultat cu frunțile plecate improvizația vibrantă a d-lui Sadoveanu care-și saluta prietenul în pragul veșniciei. Pe fața și mâinile crispate ale mor-tului cădeau fulgi de zăpadă…”După moartea celor doi, Nata-lia Negru a trăit până la adânci bătrâneți, fără regrete, pov-estind scene din viața celor doi poeți.

Ion Ionescu, Bucovu 17 august 2010(www.versuri-si-creatii.ro)

UN TRIUNGHI OTRĂVIT AL DRAGOSTEI

ST. O. IOSIF- NATALIA NEGRU SI DIMITRIE ANGHEL Străbate văi întregiZefirul blând şi cald,Iar ei plutesc pribegiPrin valuri de smarald.

Şoptesc... de mâni se prind,Iar ce nu intră-n grai,Le-o spune strălucindRăsura de pe plai...

Din taine de dumbrăviLe-o spun privighetori,Şi ciocârlii din slăviAscunse după nori,

Grădinile buieciŞi teii de pe drumŞi umbra din poteciÎn care pier acum...

Un vis trăind abia,Ce-atât de multe oriDurează cât ai beaMireasma unei flori.

NATALIA NEGRU, „IDILA”

„Simt o plăcere diabolică să biruiesc prin disprețul privirilor mele – toată lașitatea omenească,

– eu, care duc pe umeri păcatele tuturora, eu care am fost prădată de tinerețea, de energia, de viața mea... ca să rămân în cel mai dezastruos

faliment moral și material!” (Natalia Negru)

63

INFO CULTURAL 2015

Ne-am decis să pornim în ju-rul orei 10, de dimineaţă, (11 octombrie 2015), spre Te-cuci, oraşul care adăposteşte multe monumente arhitec-tonice, o catedrală mirifică, mai multe parcuri tematice, o casă de cultură memorabilă, o bibliotecă dotată şi, bineînţeles, locuri de plimbare, cu multe, multe flori. Aşa că iată-ne porniţi la drum, prin giratoriul din Tişiţa, la stânga, pe podul de fier dinspre Cosmeşti şi, mai apoi, prin giratoriul de la in-trarea în Municipiul Tecuci. Am purces către Casa de Cultură, aşezată strategic în centrul oraşului, vizavi de catedrală, unde am parcat maşina, pe străduţa cu sens unic din faţa Serviciului de Evidenţa Informatizată a persoanei. Ne-a plăcut tuturor parcul din jurul catedralei, pe spaţiile căruia frunzele toamnei păreau aşezate cu mâna de un grădinar magic, stăpân al vânturilor. Deşi era ceaţă peste oraş şi puţin rece, ne-a dezmorţit re-pede plimbarea prin parc. Oameni, mai tineri sau mai bătrâni, stăteau aşezaţi pe băncile încă reci, însă cu bu-curia răgazului de dimineaţă. Florile tremurânde ale parcului luminau parcă prin ceaţa deasă. Statuile din parc, reprezentări în piatră ale unor oameni de

cultură notabli ai oraşului, dar şi personalităţi culturale naţionale şi internaţionale, oferă un mo-ment de cultură celor ce trec, fie şi grăbiţi, pe lângă ele. Am văzut statuia lui Eminescu, Calistrat Hogaş, Ştefan Petică, Costache Conachi, Horten-sia Papadat Bengescu şi mulţi alţii... Din loc în loc, sculpturi meşteşugite, aşezate solitar sau în grupuri statuare, răsăreau parcă din vremurile de demult, dezvăluind poveşti nemaiîntâl-nite. Sculptorul (Bobi, parcă)... merită toată lauda pentru truda sa binecuvântată. Am călcat apăsat, bucurându-ne de aceast scurtă ieşire la plimbare, alături de cei mai dra-gi mie - soţia, Maricica şi copiii - George Nicolae şi Codruţ-Marian. De aici, am mers spre zona de shopping, ne-am alintat şi noi puţin, apoi am plecat către casă. Ne va face plăcere să re-venim la Tecuci, ori de câte ori vom avea ocazia, pentru că aici locuiesc marii noştri prieteni de breaslă culturală tecuceni, membri ai USR sau ai altor uniuni de creaţie, poeţi, proza-tori, exegeţi şi critici literari, dintre care amintim pe: Dioni-sie Duma, prof. Radu Vladimir, Vasile Sevastre Ghican, Eleonora Stamate, Ilarion Boca, Ionel Necula, Vasile Ghica, Mi-haela Gudană, dar şi recenţii intraţi în lumea literelor - Car-men Huzum, Viviana Nadia Toporău, Narcis Zahiu, Aida Zaharia. Ne reamintim cu drag şi de domnul director al Casei de Cultură, prof. Mircea Călianu, gazdă a evenimentelor culturale cu ştaif, la care a dorit să fiu şi eu prezent. Un oraş frumos, cu-rat şi bun de vizitat. Aproape de Adjud, la doar 40 de km...

VENIŢI LA TECUCI!...

George Stroia: „Veniti la Tecuci!”

STROIA A. GHEORGHE- Prozator, publicist, poet, exeget literar şi de artă, promotor literar şi cultural, editor român; la 1 aprilie 2010 debutează în literatură; la 1 aprilie 2013 devine membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe

Ultimul romantic, Alexandru Jula, în spectacol la Tecuci„Mă simt extraordinar, şi-mi doresc să urc iar pe scenă” (Al. Jula)

La aniversarea a 60 de ani de activitate pe porta-tivul muzical românesc și la 81 de ani de viață, Alexandru Jula a adus la Tecuci spectacolul „Ul-timul romantic”.Concertul lui Alexandru Jula a fost însoţit de recitaluri susţinute de mai mulţi dintre prie-te-nii săi: Stela Enache, Ileana Şipoteanu, Daniel Iordăchioaie, Florin Georgescu, Teodor Munte-anu, Valeriu Silion, Ioana Sandu, Alexandra Ca-nareica, Ionuţ Dulgheriu şi mai tânărul Gabriel Lazăr. Prezentator, un alt prieten vechi al său, Octavian Ursulescu. Născut pe 24 iulie 1934, la Şimleu Silvaniei, Jula a debutat la televiziune pe 23 august 1962, iar la radio pe 1 ianuarie 1963. Din 1954, a fost solist al Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galati, „angajat provizoriu” de di-rectorul de atunci al teatrului, Ionel Manolache. Şi provizoratul a durat 58 de ani, iar oraşul de la Dunăre i-a adus noroc. A debutat pe estrada gălăţeană în spectacolul „Sugestii şi reclamaţii”, cu piesele „E toamnă iar” şi „Povestea cu Il-eana Cosânzeana”. A colindat întreaga ţară şi a avut sute de turnee peste hotare. După succesul din „Sugestii şi reclamaţii”, a fost distribuit în numeroase spectacole precum: „Şapte note la concert”, „Din Galaţi până în Carpaţi”, Dansul notelor”, „Competiţii pe portativ”, Răzbunătorii de la Revistă”. Între 1965-1971 a colaborat şi la premierele Teatrului „Constantin Tănase” din Bucureşti („Carnaval la Tănase”, „Aven-turile unei umbrele”, „Al optulea magnific”), numărându-se printre invitaţii permanenţi ai spectacolelor Capitalei. Din 1972, timp de 8 ani, a fost cooptat şi în colectivul Teatrului „Fantasio” din Constanţa. Alături de Ionel Miron şi de Ilona Moţica a montat spectacolul „Fantasio Studio 1” jucat în două stagiuni ale teatrului constănţean. De-a lungul timpului, Alexandru Jula a participat la festivaluri naţionale şi internaţionale unde a câştigat mai multe premii, la Mamaia, Berlin sau Poznan. Printre altele, a primit, în 1998, Diploma de Excelenţă la Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă, iar în 2000 – Premiul Naţional de Revistă. În anul 2002 a fost desemnat Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi, iar în 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural” în rang de Comandor. După 2000 a fost prezentatorul emi-siunii „Jula şi prietenii” la TV Galaţi, cu invitaţi de seamă din lumea muzicii uşoare şi populare.

64

INFO CULTURAL 2015

In conformitate cu normele care îi reglementează organizarea și funcționarea, ca și prin activitățile, pro-gramele sau proiectele desfășurate, misi-unea Casei de Cultură poate fi sintetizată prin câteva obiective culturale majore, dintre care amintim: organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artis-tice pentru satisfacerea cerinţelor cul-turale comunitare, în scopul creşterii gradului de acces şi de implicare a cetăţenilor la viaţa culturală; organiza-rea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanentă; con-servarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului cultural naţional şi uni-versal; pregătirea formaţiilor artistice de amatori; organizarea de concursuri şi festivaluri muzicale, coregrafice şi de po-ezie; organizarea şi desfăşurarea cursuri-lor vocaționale și de educaţie şi formare profesională continuă; derularea unor programe culturale care să contribuie la dezvoltarea democraţiei şi a principiilor interculturalităţii. Plecând de la aceste obiective, person-alul instituţiei încearcă şi reuşeşte în cea mai mare măsură să răspundă exigenţelor impuse de un standard cultural ridicat, precum şi de cererile populaţiei, pentru manifestări culturale complexe. Activi-tatea Casei de Cultură este structurată pe trei domenii de activitate oarecum dis-tincte: a) Programe culturale şi divertisment; b) Cercuri vocaționale; c) Serviciul tehnico-administrativ; Pe parcursul anului instituţia a realizat mai multe activităţi care au vizat în egală măsură dimensiunea cultural artistică şi cea de educaţie continuă. În date pur tehnice acestea se pot rezuma astfel: spectacole proprii, spectacole în turneu, alte manifestări (conferinţe, dezbateri, lansări de carte, expoziţii,etc.) Casa de Cultură a iniţiat un ciclu de conferinţe publice pe teme diverse, la care au fost invitate să conferenţieze personalităţi culturale, politice, ştiinţifice, alţi importanţi lideri de opinie. Casa de Cultură este o instituţie publică ale cărei principale scopuri sunt derularea de programe şi proiecte cul-turale, artististice şi educative, iar pentru realizarea tuturor activităţilior propuse este nevoie ca instituţia să dispună de

resurse materiale şi financiare suficiente. În administrarea instituţiei se află trei im-portante corpuri de clădire : sediul pro-priu-zis, sala de spectacole ,,Ion Petro-vici’’, Teatrul de vară. Baza materială a Casei de Cultură oferă condiţii bune pentru realizarea obiectivelor propuse. Buna funcţionare şi chiar administrare a instituţiei depinde în principal de resursele financiare alo-cate de ordonatorul principal de credite. În ceea ce priveşte activitatea artistică, dintre activităţile cu mai mare impact de public pot fi menţionate: -spectacolele proprii prezentate la Te-atrul de Vară, în cadrul stagiunii estivale;-participarea cu soliștii vocali, corul ,,Angelli”, grupurile folclorice ,,Omătuța”, ,,Mugurașii” și formațiile de dans la o serie de concursuri și festi-valuri județene, interjudețene, naționale sau internaționale; -participarea formaţiilor Casei de Cultură la prezentarea unor spectacole în cadrul ,,Zilelor Tecuciului”; -asigurarea unor condiții tehnice atractive instituțiilor artistice profesioniste pentru a include Tecuciul în programele stagi-unilor teatrale: ex .teatrele din Bacău, Bârlad, Galați; participarea cu solişti vo-cali la diverse concursuri şi festivaluri ( Focşani, Bârlad, Galaţi, Bucureşti) unde artiştii amatori tecuceni au obţinut rezul-tate deosebite; organizarea de spectacole cu ocazia Zilei Naționale a României, Zilei Imnului Naţional, Zilei Naţionale a Drapelului, Zilei mondiale a persoanelor vârstnice, Galei dansului, Galei teatru-lui şcolar, Zilei Europei, Zilei Eroilor, etc. Tot în seria diversității culturale, dar și a diversificării publicului, este de menționat organizarea de programe adecvate unor zile speciale precum: Ziua Femeii, Ziua persoanelor vârstnice, Ziua copilului, Ziua Holocaustului în România, Ziua Patrimoniului European, etc. Foaierul sălii de spectacole a fost amenajat pentru a corespunde din punct de vedere tehnic găzduirii unor expoziţii de artă plastică, fotografii, spectacole și festivaluri interjudețene și naționale. În urma participării la o serie de festivaluri sau concursuri interjudețene, naționale sau internaționale, reprezentanții instituției noastre au fost răsplătiți cu o serie de diplome și premii dintre care amintim: Înstituția noastră își propune menținerea parteneriatelor existente dar

și extinderea acestora prin atragerea în activități parteneriale și a altor instituții de cultură. În acest sens exemplificăm prin menționarea parteneriatelor pe care Casa de Cultură le-a avut cu: a) Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos”din Galați în realizarea unor manifestări de anvergură: Festivalul de muzică populară ,,Baladele Siretului”, Festivalul Internațional al Fanfarelor”, ,,Festivalul Internațional de Folclor”. b) Inspectoratul Școlar Județean Galați în realizarea unor activități speci-fice: Gala teatrului,etc Preocupările personalului instituţiei au vizat în egală măsură şi activitatea pen-tru cunoaşterea şi conservarea patrimo-niului cultural naţional, readucerea în conştiinţă publică a vieţii şi operei unora dintre personalităţile locale şi naţionale. O mare parte dintre activităţile instituţiei au fost reflectate în termeni pozitivi de mass-media locală, judeţeană şi naţională: Tecuceanul, Viaţa liberă, Dunărea de Jos, Mozaicul, Dunărea de Jos, Viața românească, Radio Iaşi, TVR Iaşi, TV, Realitatea Galați, Jurnalul Bucureștiului, Monitorul de Galați, etc.Ca domeniu important al preocupărilor în cadrul Casei de Cultură, activitățile de formare și informare publică au venit şi în anul care a trecut, cu oferte de pro-gram orientate pe două direcţii majore de acţiune: conferinţe publice, seminarii, dezbateri, evocări; canto, coregrafie;Casa de Cultură a desfăşurat pe parcur-sul anului 2015 acţiuni cultural educative în parteneriat cu mai multe instituţii pub-lice din municipiu: C.N. ,,C. Hogaş”, C. N. ,,S. Haret”, C.N.A.E., Lic. Tehn. ,,O. Caledoniu”, Lic.Tehn. ,,E. Caragiani”, Școala Gimnazială ,,I. Iordan”, Școala Gimnazială ,,Elena Doamna”, Grădiniţa Nr.2, Grădiniţa Nr.8, Grădiniţa Nr.16, Grădiniţa Nr. 14, Şcoala Gimn. ,,N. Bălcescu”, Școala Gimn. ,,I. Petrovici”, Şcoala Gimn. ,,D. A. Sturdza”, Școala Gimn. ,,Ghe. Petrașcu”, Muzeul Mixt, Biblioteca ,,Șt. Petică”, etc. Toate activităţile menţionate în prezen-tul raport se vor adăuga celor înscrise în Programul de activitate pe anul 2016, precum şi a altora care, cu siguranţă se vor ivi, inclusiv prin prisma relaţiilor de parteneriat pe care Casa de Cultură le are cu alţi operatori culturali locali sau naţionali. Prof. Mircea Călianu,

Manager Casa de Cultură Tecuci

CASA DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI TECUCI-informare generală-

65

INFO CULTURAL 2015

La circa 40 km sud-est de Bucureşti, izolat între dealuri şi păduri, în apropierea renumitelor terenuri de la Nana, în mijlocul unui teren de circa 35000 mp se află am-plasat un azil de bătrâni. Titulatura este mult mai impresionantă, respec-tiv :Complex Rezidenţial Privat pen-tru Seniori.Pe internet apare ca o pensiune de lux compusă din trei vile în care se retrag oamenii după ce ies la pensie pentru a se odihni şi relaxa. Se mai spune că ar fi dotat cu o sală de fitness, club, parc, apartamente cu 1-2 camere, fiecare cameră are o mică grădină în care internii să îşi cultive plantele şi legumele preferate, coafor şi friz-erie, psiholog, instructor de fitness şi asistenţă medicală permanentă.Un mic colţ de rai la standarde foarte ridicate, proprietate privată a unei familii de evrei. Din iubire pentru oameni şi în memoria tatălui meu am decis să merg să lucrez acolo.În primele zile totul părea o capsulă de iubire şi armonie. Nimic mai fals.Sala de fitness, biblioteca, clubul şi sufrageria erau de fapt sala de mese. Exista un singur apartament cu 2 camere în care locuia mama patroa-nei. Balcoanele erau de fapt nişte uşi care se deschideau direct în afară amenajate pentru a fi scoase prin ele tărgile ambulanţelor sau cadavrele fără a stârni panică între rezidenţi. Asistenţa medicală era asigurată de o singură persoană permanent timp de 4 zile sau 26 de zile în cazul meu.Cu o fişă a postului de doar 4 pagini asiguram serviciile medicale, con-silierea psihologică, kinetoterapie şi recuperare şi câte 40-50 minute de exerciţii sportive cu două grupe din care una de aproximativ 20-25 de persoane cu dizabilităţi fizice şi men-tale.Erau aparţinători care au adus bătrânii acolo deoarece era unica alternativă , erau bătrâni aduşi cu de-a sila şi abandonaţi în primele 5 minute şi erau tineri cu dizabilităţi sau stadii terminale de boală aduşi acolo să moară.Orice nou venit însemna profit iar patroana oferea un bonus angajatului care intermedia aducerea unui rezi-dent.

Într-o noapte de noiembrie a fost adus de la spitalul “Babeş” un barbat de 69 de ani cu mai multe diagnos-tice printre care: Scabie norvegiană, Vezică neurogenă (dependent pe viaţă de sondă urinară), o pareză parţială dobândită în urma unui ac-cident vascular cerebral etc;Am luat fişa şi am dus-o la cabinetul medical în timp ce omul era instalat în pat.Am citit diagnosticele şi speriată am alergat către patroana care stătea de vorbă cu nepoata bărbatului respec-tiv. “Doamnă e contagios! Intră râia în toţi. Nu mai scoatem boala din ei.” Ea mi-a răspuns calmă să fiu liniştită că nu mai e contagios deoarece fusese tratat iar sonda urinară era doar provizorie” după cum o asigu-rase nepoata.Apoi nepoata a plecat.Trei zile consecutiv am pus îngri-jitorii să îi facă baie, apoi cât i se schimbau aşternuturile îl ungeam cu o mixtură cu benzoat de benzil pe tot corpul inclusiv pliurile pleo-apelor şi cele ale scrotului (conform recomandărilor aduse de la “Babeş”). Dormea o noapte cu acea mixtură, dimineaţa îl spălam şi îi aplicam o cremă regenerantă, seara îl reîmbăiam şi reaplicam mixtura respectivă. De la prima utilizare mixtura mi-a pen-etrat mănusile din latex şi mi-a iritat pielea mâinilor.El practic era total lipsit de piele. Avea corpul acoperit cu o crustă de un roşu aprins, scorţoasă şi cu răni purulente. Îl rugam să mai reziste ca să putem scăpa de necaz. Văzându-se într-un azil şi fiind ţinta glumelor proaste ale îngrijitorilor a devenit violent. Cu braţul sănătos deoarece unul din ele şi un picior erau paralizate a început să smulgă barele metalice de la marginea patu-lui şi să lovească cu ele în pereţi, în momentele de furie smulgea sonda urinară şi stropi de sânge ţâşneau pe podea, pereţi şi aşternuturi. Uneori îi dădeam dreptate deşi fiecare sm-ulgere de sondă urinară putea pro-duce blocaj renal iar eu trebuia să chem ambulanţa ca să îi fie remontată în spital. Am ajuns să chem chiar şi în fiecare zi ambulanţa deşi şi aceştia au afirmat la un moment dat: “Dacă

nu vă descurcaţi singuri cu aseme-nea oameni cumpăraţi-vă ambulanţă personală sau internaţi-l la spital în Bucureşti!”.Îl uram, îl iubeam, îmi era milă de el. La un moment dat fiind un bărbat înalt şi solid îngrijitorii au tras de el până i-au dislocat braţul drept. Atârna jos din pat peste bare şi îşi mărise de vreo 3 ori volumul. Trebuia să rezolv problema fără ca această situaţie să fie adusă în atenţia nepoatei lui. Am legat braţul şi am reuşit să îl urc în pat sprijinit de pături. De 2-3 ori pe zi aplicam un gel antiinflamator şi mă bucuram de orice ameliorare oricât de mică ar fi fost.Mă accepta de două ori pe zi când îi duceam medicaţia. Rezemat de pernă şi cu gura deschisă accepta cele 5-6 comprimate pe care i le “vărsam” în gură, un siropel şi nişte granule mici dar numeroase. Apoi cu un biberon primea ceai, o apă încălzită şi pusă într-o carafă de circa 2 litri în care o îngrijitoare arunca 2 plicuri de ceai, o lingură de zahăr după care amesteca totul cu o spatulă.După ce înghiţea dădea din cap apro-bator şi încerca să articuleze un “da”. De câte ori îl reclamau îngrijitorii eram obligată să merg la el şi să îl cert iar ochii lui mari şi adeseori lipsiţi de expresie mă priveau cu vinovăţie şi umilinţă. Ca să nu am de suferit trebuia să îl cert şi să îl umilesc.Sunt convinsă că întelegea situaţia şi îmi devenea complice. Poate uneori mila devenea reciprocă.Omul a ajuns în starea aceea în urma unui trai tumultuos. A fost căsătorit şi a avut copii dar a ales băutura şi a ajuns pe drumuri. A dormit pe bănci, prin parcuri, prin şanţuri, pe treptele bisericilor. Nu mai avea acte şi nici identitate. A trăit în acest fel până când nepoata lui, fata unicei sale su-rori a dorit să intre în posesia unei moşteniri într-o localitate din nordul Bucureştiului, renumită printr-un penetenciar.Având nevoie de semnătura unchiu-lui la succesiune l-a adunat de pe drumuri, i-a facut acte, l-a dus pen-tru 2 zile la “Babeş” şi de acolo la noi, unde nu exista o triere. Era un fel de ladă de gunoi a resturilor umane protejată de masca LUX.

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

66

INFO CULTURAL 2015

Ne întelegeam şi cooperam. Em-patizam fără ca vreunul din noi să îi zâmbească celuilalt vreodată. Aş fi vrut să pot oferi mai mult, să mă pot opri mai mult la fiecare dar nu aveam timp.Treceam pe lângă ei şi se agăţau de mine ca nişte copii. Mă îmbrăţişau, îmi sărutau mâinile, mă mângâiau şi nu odată mana mea s-a aşezat şi a po-posit pe o frunte, pe un braţ, pe un umăr sau pe un picior. Se revoltau nedorind să mănânce deşi la 90 de ani şi a duce lingura la gura e un efort.Mai hrăneam pe câte cineva, măcar cu câte 5-6 înghiţituri iar îngrijitorii îmi reproşau: “Doamnă se învaţă hrănit şi alintat şi apoi refuză să mănânce singur!”În acele momente privirile lor se agăţau de ale mele a mila. Mă în-torceam în timp la data de 15 noiem-brie 2012, aproape de miezul nopţii. Tata care zăcea de un an la pat în pampers a făcut infarct. În timp ce treceam prin penumbră în dreptul camerei lui am auzit respiraţii greoaie şi şuieratoare, horcăituri. Am aprins lumina şi am intrat. Era palid, foarte transpirat, precomatos dar totuţi lu-cid. Am solicitat ambulanţa, mi-am chemat fratele mai mare de la blocul de vis-a- vis şi aşteptând ambulanţa stătea sprijinit pe perne.Când fratele meu i-a cuprins faţa în-tre palme l-a privit, apoi a privit către mine care stăteam la picioarele lui pe marginea patului, a întors faţa către mama care stătea în lateral şi l-a stri-gat.Apoi au intrat pe uşă medicul de la ambulanţă şi şoferul. Îl luau la spital. Am vrut să mai pun ceva pe el dar medicul de la ambulanţă mi-a spus: “Doamnă lăsaţi cochetăriile că nu ştiu dacă rezistă nici măcar până jos la ambulanţă!”.Dacă nu mi-ar fi fost ruşine de fratele meu m-aş fi înfipt cu mâinile în gu-lerul lui şi i-aş fi spus: “Cine naiba te crezi de dai minute oamenilor?”.Sunt convinsă că tata a auzit şi recepţionat clar mesajul medicului. I-am citit acest lucru în priviri.L-au aşezat pe targa mobilă şi au ieşit pe uşă. Tata era cu capul înainte iar convoiul se termina cu mine care coboram pe scări la picioarele lui.

Până s-a închis uşa ambulanţei în faţa mea privirea lui nu s-a desprins din a mea. Am apucat să observ mo-mentul în care i s-a pus pe faţă masca de oxigen. Nu acceptam eu ideea dar el ştia că nu ne vom mai întâlni. Fetiţa pe care a aşteptat-o 21 de ani, unica fetiţă pe care a avut-o lânga el timp de 41 de ani şi jumătate îşi lua bun rămas de la el în întunericul şi frigul nopţii de noiembrie în faţa blocului. Dumnezeu pregătise un an această despărţire şi “anul putorii “ se încheia. Adesea stăteam la picioarele lui priv-ind lung pe fereastră şi îmi spuneam: “Dumnezeu l-a adus în acest hal ca să uşureze despărţirea care se apropie!”. Apoi scuturam capul pentru a alunga gândurile negre, întorceam capul şi îl priveam. Era tatăl meu, îl iubeam şi eram de nedespărţit. Era vară!S-a mai intamplat să îi fie rău şi am pierdut împreună câte o noapte la spi-tal dar de fiecare dată i-am promis că merg cu el şi ne întoarcem împreună acasă. De data asta nu i-am promis şi nu am fost. El ştia că nu îi mai pot promite acel lucru şi....am urcat singură scările pe care pentru ultima dată le-am coborât alături de tata.De data aceasta fratele meu a preluat misiunea de a-l duce pe tata la spital. Nu îi era mai uşor decât mie şi poate suferea mai mult decât mine dar se dorea a fi puternic. Era nervos iar eu eram cicălitoare. În mod tacit ne înţelegeam unul pe altul dar era doar o formă de îmbărbătare.Ultimul telefon l-am primit pe la 2 şi jumătate noaptea.“Culcaţi-vă liniştite !(se referea la mine, la fiicele mele şi la mama).Tata e în comă dar este stabil în terapie intensivă. Cardiologul îl ţine sub observaţie. Credeam în forţa tatălui meu şi în cuvântul fratelui meu. Nu mă minţiseră niciunul din ei niciodată.Mama s-a dovedit puternică şi conştientă. Fetelor trebuie să ne odihnim că s-ar putea să avem multă treabă în zilele următoare. Telefonul a sunat dimineaţă la ora 9 şi 20.“-Taci! Nu ţipa, nu plânge, nu crea panică. S-a terminat! A murit la 8 şi 10. Încearcă să te gândeşti bine ce ai de făcut , fă-ţi o listă clară de

priorităţi, anunţă rudele care trebuie anunţate şi spune-mi ce să cumpăr.”Robotic am traversat holul, am trecut pe lângă camera în care cu 12 ore înainte tata stătea liniştit şi am intrat în camera mamei. Probabil faţa mea trăda totul. Nu a trebuit să vorbesc. Mama a înteles şi a vorbit ea.Am plâns puţin şi m-am gândit la ce mi-a spus fratele meu....şi am tăcut.Ştiam că plânge el, ştiam că plânge mult şi fratele mai mic aflat la mii de kilometri în Germania.Făceam ceea ce mi-am dorit şi ceea ce trebuia să fac.Alături de fiica mea cea mare, de Camelia, eram anul doi într-o şcoală postliceală sanitară. Eram colege de bancă.Eram divorţată şi ştiu că singurătatea mea nu îl făcea fericit pe tata dar nici nu mă vedea alături de orice bărbat. Îşi dorea să am alături un bărbat bun. Nu visa la un intelectual ci la un bărbat gospodar, bun, cu verticali-tate, ceea ce numea el un bărbat de casă.De la mine şi de la fetele mele avea aşteptări mari.“-Celi! (aşa mă alinta,un diminutiv de la Marcela), eşti un om minunat de care sunt foarte mândru dar nu eşti împlinită aşa cum văd eu femeia perfectă.Vei fi o femeie adevărată când vei purta halat alb. Doctoriţă, farmacistă sau asistentă. O femeie e datoare să dea viaţă dar să o şi ocrotească. Deocamdată tu doar ai dat viaţă.”La jumătatea anului întâi am venit acasă de la şcoală cu uniforma. M-a rugat să o îmbrac. Mi-a zis: “-Nu e facută pentru tine ci tu eşti facută pentru ea. Arăţi minu-nat!”Era prima şi ultima dată când m-a va-zut îmbrăcată în uniformă.Am terminat şcoala şi cu puţin înainte de licenţă am depus “Jurământul lui Hipocrate”. Pe scena teatrului dramatic, după o piesă de teatru interpretată de câţiva dintre absolvenţi (trecusem peste casting, am participat la câteva repetiţii şi am renunţat la rol deoarece nu mă definea) am depus jurământul.Pe doua coloane, îmbrăcaţi în robe şi cu tocile pe cap ne-am aliniat 30 de absolvenţi.

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

67

INFO CULTURAL 2015

Pe doua coloane, îmbrăcaţi în robe şi cu tocile pe cap ne-am aliniat 30 de absolvenţi.M -am aşezat în aşa fel încât să mai diminuez din emoţii. Intram pe uşa central. Jocuri de lumini, o muzică ritmată şi faptul că erau acolo mama, fratele mai mare şi mezina mea îmi dădeau curaj.Am intrat defilând pe tocuri înalte, am ajuns în centrul sălii, în faţa sce-nei şi mână în mână cu colegii ne-am înclinat în faţa sălii.Apoi am urcat pe scenă. După un mic protocol ne-am aliniat pentru Jurământ.Cu mâna dreaptă pe inimă una din colege rostea jurământul. Rosteam : “Jur!” şi priveam în partea de sus a sălii, spre răsărit, de unde venea lu-mina unui reflector şi simţeam că tata e acolo, mă priveşte şi e mândru de mine.“Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” şi lac-rimile depăşiseră bariera conjunctivei şi se scurgeau pe obraji. Jurasem în faţa lui Dumnezeu şi a lui tata, pentru ceea ce urma să fac de atunci înainte toată viaţa, cu mâna pe inimă.Se auzea :”Gaudeamus igitur...”.Eu nu vedeam din pricina lacrimilor. Am vazut-o doar pe Camelia repezindu-se să mă ia în braţe. Aruncasem deja tocile în sus. Am coborât de pe scenă cu conv-ingerea că începând din acel moment şi până în ultima clipă a vieţii mele va trebui să mă comport altfel, să mă dedic complet oamenilor, sănătăţii şi vieţii acestora indiferent că o voi face la serviciu sau în timpul liber.Înainte de ceremonia de depunere a jurământului un doctor ne-a spus de pe scenă că suntem bune pentru ex-port.Iubesc oamenii şi uneori îi pun mai presus de mine dar vreau să muncesc pentru români, pentru compatrioţii mei. Munca în sănătate e neplătită oricât de mare pare a fi salariul dar e minunat să îi ajuţi pe cei din ţara ta. După Jurământ a urmat licenţa. Profesorii ne-au promis angajări s-au cum ar spune vorbele străvechi “marea cu sarea” dar în momentul expunerii orale a licenţei legătura cu şcoala s-a rupt brusc.Nimeni şi nimic nu a mai avut valoare. Braţele şi podurile de flori

oferite profesorilor(la sugestiile aces-tora), cadourile cu fast şi valoare, festivităţile au rămas doar amintiri.O colegă care făcuse stadii prelungite în farmaciile unei farmaciste pro-fesoare în ideea că va fi angajată a întrebat:“-Mie când îmi faceţi angajarea?-Cine ţi-a spus că angajez?”De fapt asta fusese o promisiune în baza căreia colega mea muncise mult şi neremunerat.Eu am avut ocazia să fac voluntariat în două lanţuri de farmacii nu foarte mari în Galaţi.Am ales unul care părea decent. Un lanţ format din trei farmacii. Una în Mazepa, una în micro 19 şi una un-deva la ţară.Ele aparţineau aceleiaşi familii. Mama, fiul şi fiica deţineau câte o farmacie. O lună de zile m-am dus tură lungă, program normal, zi de zi.În acea perioadă născuse patroana şi atunci am avut ocazia să constat că bogaţii cerşesc iar marea majoritate a săracilor îşi poartă neajunsurile cu demnitate.Nu ştiu cum e tradiţia altor popoare sau altor religii dar creştin-ortodocşii nu ies din casă cu copilul nebotezat decat cel mult la medic în caz de urgenţă. Când am nascut eu venea asistenta pediatră în prima lună de zile aproape zi de zi acasă pentru a verifica dezvoltarea şi starea clinică a nou-născutului şi a-mi da sfaturi. Farmacista a plecat într-o zi din far-macie şi după alte două zile a revenit spunând că nou-născuta a rămas cu proaspătul tătic în casă iar ea a venit la farmacie să stea puţin pe canapea să se recreeze.În cele două zile dăduse o fugă să nască. Apoi a revenit din ce în ce mai des pe la farmacie şi ne-a anunţat de două-trei ori că trece cu fata să ne-o arate. Nu prea am înteles în prima fază de ce trebuie să ne fie arătat co-pilul prin vizite anunţate oficial în prealabil.Pe vremea copilăriei şi adolescenţei mele , vara pe litoral erau oameni cu diverse obiecte de butaforie cu care erai fotografiat contracost dar şi oameni care aduceau diverse animale mai mult sau mai puţin exotice dar în special maimuţe.Le îmbrăcau eventual cu un tricou de marinar adaptat mărimilor lor, cu o

beretă pe cap şi strigau:“-A venit coloru` pentru tot poporu` !” sau “-Faceţi poze cu maimuţa!” şi scoteau bănuţi chinuind prin soare bietul animal prost hrănit, obosit şi cu blăniţa tocită de vârstă.Cam asta dorea doamna să facă cu “maimuţa” nou-nascută.Să vină, să o arate iar în funcţie de mărimea salariului şi a funcţiei era stabilit “tariful” sau aşa-numitul “noroc al copilului”.Farmacistele aveau obligaţia de a pune câte 100 de lei iar asistentele şi femeia de serviciu care era şi servi-toarea de acasă câte 50 de lei.Probabil şi pentru mine ca asistent voluntar tariful era tot 50 de lei dar eu nu doream “poză cu maimuţa” şi nici nu îmi permiteam acel lux.În consecinţă, am încălcat tradiţia nou-instaurată şi nu am introdus în scutec “norocul copilului”.Cheltuielile cu licenţa şi fastul carol-davilist îmi epuizaseră orice resursă financiară şi înotam voiniceşte în da-torii. Am vândut în acel moment cel mai de preţ obiect pe care îl purtam la gât. Un lănţişor cu un pandant în care erau cuprinse patru diamante ca să pot face faţă cheltuielilor cotidi-ene. Cândva spusesem că nici măcar nu voi avea puterea să îl las cuiva moştenire, atât de mult iubeam acel obiect. Cand l-am scos de la gât am rupt o bucată din inima mea.La sfârşitul lunii februarie 2010, în seara de 23 februarie a început o pov-este minunată de dragoste pe internet care a durat 9 luni, la 9 luni “copilul” s-a născut mort. El era navigator şi cu un port-container transoceanic făcea curse regulate China-Africa de Sud.În martie, înainte de a veni în ţară m-a sunat pe telefon de câteva ori să mă întrebe ce să îmi aducă din cursă.Cum aş fi putut să îi cer ceva? Ce drept aveam să cer? Ultimul apel tel-efonic a venit dintr-un mall din Cape –Town.Era disperat. Caut să îţi cumpăr ceva şi nu reuşesc să mă descurc. Şi l-am provocat la un joc.“-Cumpără-mi ce reprezint eu pentru tine!” Am auzit cum a răsuflat uşurat şi i-am simţit zâmbetul pe chip.

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

68

INFO CULTURAL 2015

După două săptămâni, într-o cameră a hotelului “Mona” din Sinaia, în faţa oglinzii, Traian îmi încheia la ceafă un lănţiţor fin, fil-igranat, din aur alb, aur galben şi aur roz de care era atârnat pandantul fin alcătuit din patru diamante. În aceeaşi perioadă a fost aniversa-rea zilei de nastere a unei farmaciste. Era persoana cu care empatizam cel mai bine. Deşi era singura farmacistă în afară de patroană suferea cel mai mult, era cea mai umilită.Am cumpărat un buchet mare de crini, tuberoze şi crizanteme albe şi i l-am oferit. Mă îndruma, mă sfătuia, mă iniţia în tainele meseriei deoarece nu prea coincide ce înveţi în şcoală cu ce e în farmacie.Poate chiar era prea puţin faţă de cât ar fi meritat.În acea dimineaţă au apărut în labo-rator două buchete de flori. Unul de la mine, celălalt mai modest de la fe-meia de serviciu.Nimic altceva, de la nimeni. Doar câte un “La mulţi ani!” aruncat prin-tre dinţi.Toată lumea a întrebat-o de unde are frumosul buchet alb care cu parfumul său reuşise să anihileze mirosurile clinice ale substanţelor din laborator.Plină de zâmbet şi mai frumoasă decât buchetul festiv a spus că e de la mine.Pe la orele 12 a aparut patroana. Priv-ire rece de reptilă, zâmbet asemănător cu al unui câine care mârăie îndârjit.Urâţenia din suflet i s-a revărsat ca o spumă murdară pe faţă când a dat cu ochii de flori.A cerut partea ei de mâncare comandată la o firmă de catering de către farmacista aniversată, o dorea la pachet, îşi amintise că e mamă şi are un copil în casă. Nu a reuşit să improvizeze nici cea mai umilă urare dar ne-a amintit că se risipeşte apa de la aparatul de aer condiţionat din bidonul legat de un tub de plas-tic, în afară, lângă zidul clădirii. Trebuia schimbat bidonul. Toată apa reziduală provenită de la aparatul de aer condiţionat se refolosea în far-macie. Se udau plantele, se spăla pe jos, se mai spălau ustensile….fie-care strop de apă se reutiliza. Doar în sticla cu apă plată ce era pusă pe masă pentru ca pacienţii să îsi poată

administra medicamentele nu era apă reziduală ci de la robinet. Şi-a luat mâncarea şi a plecat.A doua zi am fost chemată la ea în cabinet pentru a fi “trasă de urechi” după cum numeau angajatele acea muştruluială.“-Cine mama dracului vă credeţi doamnă de vă permiteţi să dăruiţi flo-ri în farmacia mea? Noi nu tolerăm asemenea comportament extrava-gant. Aţi venit aici să ne stricaţi obi-ceiurile. Aici nu se acceptă dialogul între colege, comunicarea iar singura persoană care primeşte flori şi ca-douri sunt eu!”Am înţeles ce trebuia să înteleg. Mama dumneaei îi dăruise o far-macie şi o diplomă de farmacist dar nu au mai rămas bani şi pentru a-i cumpăra Codul bunelor maniere.Am păstrat distanţa mare între mine şi dumneaei. Cremele cosmetice cu venin de viperă sunt extrem de scumpe dar eu nu vroiam să ajungă pe mine vreo picătură din veninul de pe buzele acelei femei.Farmacista care primise acel buchet de flori era pe hol şi a auzit totul. Şi poate nu doar ea ci şi trecătorii de pe stradă şi vecinii de la etajul patru că tot eram la parter..După câteva zile a venit mama ei şi mi-a spus că nu îşi permite să anga-jeze încă o persoană desi asta îşi do-rea cu o lună mai înainte. Probabil erau în criză financiară profundă dacă “cerşeau” cu un nou-nascut în braţe. Am iesit pe uşă scârbită de mizeria umană înglobată într-un loc în care curăţenia ar trebui să fie absolută şi la propriu şi la figurat.Am profitat de ochelarii mei de soare şi abia după ce m-am îndepărtat am dat libertate lacrimilor să se reverse.Nu era dezamagire, ci doar neputinţa de a admite că am muncit o lună de zile pentru nişte reziduri sociale dar şi de uşurare că am scos din existenţa mea asemenea fiinţe.În plus sinceritatea şi francheţea mea nu m-ar fi lăsat să fac compli-mente gratuite şi false doar să intru în graţiile cuiva.Şi eu am fost însărcinată de două ori şi ştiu că atât ultimul trimestru de sarcină cât şi lăuzia nu ne transformă în nişte fotomodele. Cu atât mai mult când o femeie dă naştere unui copil la

treizeci şi plus destui ani.Extremităţile sunt umflate, chi-ar diforme, cloasma gravidică amprentează chipul, retenţia de apă pune stăpânire pe întreaga fiziono-mie, deci :”Ptiu, dar lasă că nu te deo-chi eu, eşti frumoasă cum nu am mai vazut pe nimeni…” nu îşi are locul, nu atunci. Ştiam că este undeva un loc în care este nevoie de oameni ca mine şi în care voi fi omul potrivit la locul potrivit.Acest lucru era una din garanţiile pe care le aveam asupra vieţii mele. M-am odihnit 2-3 săptămâni dar ideea de a parazita nu se potriveşte persoanei mele. Fără succese şi atribuţii mă usuc ca o plantă. Ceea ce mai ştiam era că voi avea multă treabă în viitorul apropiat şi pentru asta am ales să mă ocup de treburile casnice. Pentru prima dată în viaţă, singură, am decis să fiu zidarul şi zu-gravul propriei locuinţe.În lipsa unui bărbat, cu atât mai mult a unui bărbat gospodar şi priceput am decis să iau eu singură “taurul de coarne”.Am fost la un magazin de speci-alitate şi ştiind tot ce mi-ar trebui şi suprafeţele care trebuiau renovate am cerut un deviz să ştiu cât m-ar costa materialele de construcţie şi curăţenie. După ce mi-a spus costul care se ridică la 300 lei vânzătoarea m-a întrebat de ce nu a venit domnul.-Care domn? De ce ar fi trebuit să vină un domn?-Domnul care va lucra cu aceste ma-teriale.Era printre puţinele dăţi când pentru cineva conta cine face aceste lucrări. Lucrările de renovare sunt executate doar de bărbaţi? O femeie e de regulă mai neîndemânatică decât un bărbat? Poate doar dacă nu a apucat să i se usuce lacul de unghii. Eu puteam, doream şi ştiam. Mândră şi sigură de mine am spus:-De aproape 20 de ani în casa mea eu sunt şi domnul şi doamna.Mi-am luat cumpărăturile şi ajunsă acasă m-am apucat de lucru. Primele trei nopţi am dormit cu ziare pe jos şi cu şpaclu la cap. Erau totuşi 4 camere, 3 balcoane, o bucătărie, 2 băi… Am decojit tapetul, am adus pereţii la tencuială, am dat gled şi astfel...

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

69

INFO CULTURAL 2015

în 9 zile apartamentul meu era curat, proaspăt şi frumos mirositor.Poate un meseriaş calificat ar fi făcut mai frumos şi mai bine dar nu mi-a fost ruşine cu munca mea.Abia după primele 5 covoare spălate pe scândura la baie am realizat că am totuşi mâini de femeie, că am avut mâini de femeie.Am simţit asta când soda din săpunul de rufe şi detergent a atins zonele în care fusese cândva piele şi a început să mă usture.Cineva a întrebat de ce mă grăbesc să fac atâta treaba într-un timp atât de scurt.-Pentru că după voi începe serviciul şi nu voi mai avea timp.-Bine dar nu ai nicio promisiune, niciun aranjament.-Este, chiar dacă nu e confirmat. Îl presimt.Acea cineva a zâmbit dar eu eram perfect conştientă de presentimentele mele şi eram convinsă de ele.Am terminat treaba de interior şi alte 10 zile m-am aerisit la curte pre-parând conserve pentru iarnă şi vinul.Atmosferă plină de energie şi veselie. Doi bărbaţi şi două femei cărând cu zâmbetul pe buze galeţi cu struguri aurii şi lipicioşi, cu boabe rotunde şi onctuoase.Poate am obosit puţin dar eram fericiţi. Acum unul din noi nu mai e. A plecat către o lume mai bună în primăvară când primele frunze noi ale viţei se deschideau timide.O seară de primavară neguroasă şi puţin vânt. La poartă conform tradiţiilor se zbătea o flamură neagră. Pe trotuarul din faţa porţii erau de-senate cu cretă albă şi stângăcie câteva flori şi un ultim gând: “Pentru nenea Sandu! Te iubim!”Şi nenea Sandu îi iubise. Ne iubise pe toţi dar în mod deosebit copiii şi câi-nii. Fusese un om sărac dar mai bogat sufleteşte şi mai plin de iubire decât orice alt om. Nenea Sandu a plecat dintre noi repede şi discret în primele zile ale lui aprilie.Am terminat treaba. Şi pe afară şi înăuntru era curat. Doar sufletul meu era puţin dezordonat şi îmbâcsit. Aveam nevoie de ceva nou şi noul nu a întârziat. Hoinărind pe internet l-am descoperit pe Cătălin Manea, omul care în seminarii îi învaţă pe oameni

să lupte împotriva gândurilor care precum nişte oşti străine le cotropesc sufletele, gândurile care îi hărţuiesc şi le înmormântează spiritele. Trei ore am stat neclintită pe scaun şi nu m-am gândit la necesităţile mele fiziologice, la noaptea care se insta-lase în toata plenitudinea dar pentru prima oară nu mai era opacă.Am fost singură printre oameni cu care empatizam şi levitam în jurul aceluiaşi nucleu, în jurul băiatului slăbuţ dar cu aură angelică care pro-mova spiritul şi divinitatea.Ne-am despărţit cu câte un bună seara, drept epilog după o lecţie de-spre a învăţa să trăim frumos.Noaptea nu era opacă ca de obicei. Singură am trecut pe lângă gardul viu ce înconjura curtea bisericii Pre-cista. Eu, pe aleea dintre două gar-duri vii, unde din loc în loc era câte o bancă de piatră, martoră a lacrimilor, a săruturilor, a iubirilor, nădejdilor şi deznădejdilor. De obicei mă tem de noapte, de întuneric, de locurile izolate. Am trecut de multe ori pe acea alee în drum spre şcoală sau către casă de la şcoală.Nu era o zonă binevazută în oraş iar mama îmi spunea când eram copil să nu merg pe acolo.Era prima dată când îmi plăcea.Astfel am mers singură pe faleză cir-ca 800 de metri.Chiar am trecut de bloc căutând să îmi cumpăr o sticlă mare de suc.Seara aceea a fost o sărbătoare a mea.Nu eram “Sărmanul Dionis” ci eram “Minunata Marcela”.Redescoperisem încă o portiţă în eul meu.Mă regăseam şi realizam că îmi fusese dor de mine.Printr-un mail i-am mulţumit lui Cătălin. Probabil eram şi eu printre fericiţii care au fost motivaţi să îi mulţumească.Purtam o bluză de bumbac bleumarin cu flori micuţe trandafirii.Înflorisem la propriu şi la figurat.În acea seară pot spune că am urcat alergând pe scara spiritualităţii.Atunci mi-am conştientizat profund misiunea personală.Eram pregatită pentru noi provocări. La scurt timp a reintrat în existenţa familiei mele Dexter. În urmă cu 8 ani l-am cunoscut în calitate de pro-

fessor de chimie al copiilor mei.Un bărbat scund, firav, sensibil până la depresie, generos cu elevii, egoist uneori cu mine. Ne-am bucurat câte-va seri de nostalgia lui octombrie pe faleză, am încercat să ne armonizăm dar nu a fost destul.Pe 31 octombrie un telefon primit de la managerul căminului de batrani m-a convins să pornesc la drum. Un drum complicat prin responsabilităţi dar captivant şi aducător de experienţă profesională.Mi-am restrîns Universul într-o valiză pe roţi, mi-am îmbrăţişat fa-milia şi condusă la autogară de Dex-ter am pornit plângând de emoţie spre Bucureşti.Poate ar fi fost păcat ca el să mă oprească din drum, totuşi rămânea un neputincios iar eu o încăpăţânată care a bătut la o uşă ferecată ireversibil în urmă cu 14 ani.Eu vedeam în faţa mea lumea. El vedea elevii, şcoala, laboratorul de chimie şi mere, multe mere.Pe 2 noiembrie, o dimineaţă placută în care Bucureştiul era mai lipsit decât de obicei de fum şi praf, am deschis o poartă şi apoi am sunat la o sonerie.O femeie îmbracată subţire, cu o bluză albă fără mâneci, un panta-lon alb, despletită şi desculţă mi-a deschis şi m-a invitat într-un birou spaţios şi modern, cu tot felul de pan-ouri, machete,planuri şi fotografii.Ştiam că mă aflam acolo să întâlnesc o proprietară a multor şcoli, cămine de copii şi de bătrâni, grădiniţe, res-taurante, etc.După câteva minute de aşteptare am avut surpriza să aflu că acea femeie ce părea o slujnică era de fapt acea proprietară.Eu purtam o hăinuţă scurtă din blană ecologică, botine groase şi pantaloni.Doamna se încălţase între timp cu nişte papuci de vară, îşi luase un ruc-sac şi o bluză de trening pe care a aruncat-o pe bancheta din spate.Am pornit spre camin. Părea o femeie tânără şi puternică cu un val gros şi închis la culoare, de păr care îi ajun-gea până pe la jumătatea spatelui.Era mamă a doar patru copii dupa cum regreta. Deborda de tinereţe şi putere, devenise mamă pentru prima dată în urmă cu patruzeci de ani.

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

70

INFO CULTURAL 2015

Ca asistentă medicală am fost surprinsă să aflu că avea aproape 60 de ani şi nu intrase în menopauză.Naziştii curmaseră multe vieţi de evrei dar urmaşii legali ai victimelor Holocaustului au fost despăgubiţi cu sume greu de imaginat.Unul din cei despăgubiţi era soţul doamnei, un evreu de origine poloneză, înalt, solid, blând şi harnic. O persoană care saluta ori de câte ori te întâlnea şi îşi intersecta paşii cu ai mei de câteva zeci de ori pe zi.Doamna era o arhitectă pasionată de creaţie, activă ca o locomotivă care trăgea după ea un număr uriaş de va-goane. Doar căminul la care lucram eu avea 25 de angajaţi incluzând 2 medici, 2 asistenţi, 7-8 îngrijitori, o bucătăreasă şi un ajutor de bucătar, 3 muncitori necalificaţi, 3 paznici, o spălătoreasă şi personal auxiliar.Aceşti 25 de oameni deserveam 60 de persoane instituţionalizate dar pentru cei care citeau prezentarea aşezământului păream a fi mult mai mulţi. În plus apăreau servicii de manichiură, pedichiură, frizerie şi coafură, servicii pe care le executau îngrijitorii şi femeia cea grasă şi roşie în obraji din sat care realiza tunsori de “lux” pentru doamne contra unui tarif de 5 lei, bani pe care îi scotea cu mari insistenţe de la manager. Managerul care îşi începea dimineţile intrând vijelios şi zgomotos pe uşă, inducând o falsă veselie,aducându-le unora din bătrâni ţigări pe care le gestionam tot eu păstrându-le în du-lapul cu medicamente,şi strigând în timp ce flutura câteva ziare: “-Ziare noi pe ziare vechi!”Astfel ziarele aduse în ajun erau strânse şi reduse la chioşc. Un singur exemplar de ziar ajungea fiecăruia din cei 5-6 bătrâni cu discernământ care poate îşi mai gaseau o motivaţie în a răsfoi tabloide şi a-şi alina bătrâneţile şi “detenţia” cu fata de la pagina 5. Initţal nu m-am gândit că s-ar putea să fiu unul din mulţii asistenţi care s-au perindat prin acel cămin.Colega pe care am găsit-o acolo se numea Mariana, era din Călăraşi şi avea 32 de ani.O femeie înaltă, supraponderală, fără idealuri şi fără speranţe în ceea ce privea cariera. Era de 11 luni acolo, nu o interesa prea mult meseria, nu

dorea să îşi aprofundeze cunoştinţele şi nu căuta să primească răspunsuri drept pentru care nu îşi punea întrebări.Lucra 4 zile consecutiv şi 4 stătea acasă. Eu eram mai pedantă, mai atentă, mai calmă iar pentru a putea fi scoasă din calmul meu împreună cu medicul iniţia diverse glume la adresa mea. Nu îmi păsa şi zâmbeam dacă glumele aveau un sâmbure de umor. Ar fi plecat oricând de aco-lo dar nu gasea un loc mai bun de muncă şi apoi era legată de acel loc de un motiv pe care ea îl denumea simplă bârfă dar era o realitate.Era căsătorită de vreo 5 ani, nu avea copii, povestea despre casa şi familia ei dar se iubea cu Cristian.El era cu câţiva ani mai mare decât ea şi trăia în coabitare consensuală sau ceea ce se mai numeşte concubinaj cu o femeie de etnie rommă dintr-o localitate apropiată.Era riscant ca acea femeie să afle de idilă aşa cum era riscant ca soţul Mar-ianei să ajungă în preajma căminului şi să afle toată povestea de la vreun binevoitor. El împărţea cu mine şi cu ea baia, cu ea patul când lipseam eu din dormitor şi lipseam de pe la 7.30 până pe la 23.30-24 iar dormitorul era departe de toate celelalte încăperi populate, şi tot cu ea împărţea serta-rele noptierei ei în care îşi ţinea di-verse obiecte de uz personal.Încă de la început am fost chemată la conducere să mi se aducă la cunoştinţă această situaţie. Eu am lucrat cu ea doar 5-6 săptămâni din care ea a lucrat practic doar jumătate.Am cooperat bine cu ea în condiţiile în care atunci când aveam zile de consultaţii cu medicul administra ea medicaţia, făcea tratamente şi pansa-mente, măsura tensiunile arteriale pentru seară.Îmi lăsa timp pentru dezbateri şi studiu de caz, mă lăsa să comunic cu Darius, căci aşa se numea medi-cul, până foarte târziu, în noapte, când îngrijitorii desculţi sau în pap-uci de cauciuc, cu nişte perii mari asemănătoare periilor de bordaj de la vapoare, curăţau gresia şi doar cei mai agitaţi dintre bătrâni nu reuşeau să doarmă. De la Darius am avut foarte multe de învăţat, de la medicul dar şi de la bărbatul din el.

Darius deţinea reţetele celor mai gus-toase murături, ştia cum se realizează modelul “bob de orez” sau “elastic” în tricotaje, ştia cum se obţine cea mai fragedă pastramă de oaie, care e cea mai avantajoasă rasă de găini, diverse trucuri de scos orice pete din gospodărie, efectele adverse ale unor medicamente (efecte ne date publicităţii), cele mai puternic aler-gene mărci cosmetice sau chimice de piaţă. Tot el asculta cele mai fru-moase melodii romantice şi de re-laxare, cea mai bună muzică clasică, vorbea câteva limbi străine, deţinea o adevarată seră, de fapt acest om era o enciclopedie, ceea ce mă determi-na şi mă afunda în discuţii pe seama oricărui subiect ceea ce Mariana de-testa.Uneori Darius era motivaţia mea de a rezista în acel cămin, alteori îl uram.Văzând în mine o persoană perfectibilă şi-a dorit să mă trans-forme în profesionista perfectă.Devenea aspru, devenea dur, îmi dădea teme de 1-3 minute iar dacă se întâmpla să întâmpin dificultăţi mă forţa să mă descurc sau îmi spunea:-Bebe, întreabă-l pe Gogu! (Pentru cine nu îl cunoaşte pe Gogu, Gogu e de fapt aplicaţia Google în limbajul personal al lui Darius).Mariana îmi spunea :-Eu doctor mai nebun ca ăsta nu am văzut. Ce tot găseşti de discutat cu el? Nu ştii niciodată ce idei îi vin.Ăsta ce visează noaptea vrea să facă dimineaţa.Uneori şi eu o întrebam:-Te-a sunat zmeul?A spus cumva la ce oră ajunge?Dacă nu ne anunţa cineva când venea eram sunată pe mobil de la poartă:-Sarutmâna a venit domnul doctor, sau: vizită la doamna Eugenia, sau : a venit ambulanţa, etc.Toate aceste evenimente se con-semnau în raporturile medicale de seară, eventual urgenţele în cele de dimineaţă pe care le întocmea sub-semnata. Mariana nu întelegea cum cei mai buni prieteni se pot contra-zice. De fapt contradicţiile noastre erau doar pe teme profesionale, legate de interacţiuni medicamentoase, de iatrogeniile de spitalizare, de reacţii adverse şi de diagnostic, de modul de administrare al unor medicamente..

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

71

INFO CULTURAL 2015

Darius sărea cu uşurinţă peste asemenea detalii având 22 de ani de practică profesională, eu ca proaspăt absolventă le vedeam, mă agăţam de ele. În mod frecvent dreptatea a fost de partea mea dar doar după ce aduceam argumente, ceea ce el apre-cia. Pentru el întrebări ca: când, cum, ce fel, de ce, unde? erau deja un mod de viaţă. Erau constructive deşi l-aş fi strâns de gât când pornea interoga-toriul. Când vorbea oamenilor despre mine îmi pronunţa numele sau îmi spunea “doamna asistentă”.În particular eram Bebe, Bebiţă, Bebiţă cu bundiţa(purtam o vestă pufoasă din blană ecologică) sau Mi-mosa( datorită senzitivitătii mele am fost asemănată cu planta care poartă această denumire).În realitate el îşi dorea să ucidă Mimosa din mine, rigidizând-o şi călind-o în faţa realităţilor dure ale vieţii. Eu eram o Mimosă nativă.Nu poţi transforma floarea în stâncă sau oţel. Aveam o pacientă de vreo 86 ani, mama unui profesor universitar, atât mama cât şi fiul erau persoane bine cunoscute în acea zonă.Darius i se adresa cu : “tanti Săndină”De fapt Darius nu era decat de câţiva ani un om al locului.Era născut în Alba-Iulia, a absolvit medicina în Bucureşti iar după o perioadă în care a locuit în Bucureşti, a profesat în Bucureşti, s-a căsătorit şi a făcut doi copii şi-a cumpărat teren şi a construit o casă mare în cea mai săracă comună din judeţul Călăraşi.Era medic de familie şi locuia singur.Creştea porci, găini, avea câţiva pomi fructiferi, câţiva butuci de vie…A renuntat la lux şi la tot ce a agonisit până la 40 de ani pentru o viaţă bio.Vântul rece de noiembrie mătura to-tul în calea lui, la lăsarea nopţii tem-peraturile coborau aproape de îngheţ, negura se lăsa peste dealuri şi pădure înaintea nopţii. În mod frecvent se plângea de singuratate, de monoto-nie în viaţa sentimentală. Nu se jena nici de Aniţa, bucătăreasa cu 4 clase care învăţase să gătească mâncăruri delicioase şi sofisticate, dar carac-terul şi educaţia erau de ţărancă rea şi pizmaşă, nici de Safta îngrijitoar-ea vrednică dar totuşi mincinoasă şi pârâcioasă, pregătită oricând să plaseze altuia obligaţiile ei de ser-

viciu.Din salariate cea mai cumsecade era Tiţa. Era o femeie micuţă de statură, brunetă cu părul creţ tuns foarte scurt, cu ochii mari, rotunzi şi verzi mărginiţi de gene dese şi arcuite.De fapt era spălătoreasa dar pentru că i se scoseseră vorbe că a furat era pusă la orice treburi.Servea şi strângea masa, ajuta la curăţenie dar corvoada era spălatul şi întinsul rufelor.Selecta rufele colorate de cele albe, lenjeria de pat de feţele de mese şi de haine, umplea cele 7 maşini uriaşe de spălat rufe după care aştepta să fie efectuat programul de spălare.Apoi punea rufele ude în coşuri din plastic şi mergea aproximativ 200 de metri cu coşul de 20-30 kg tra-versând podeţe şi urcând scări până la uscătorie. Acolo strângea toate rufele uscate şi apoi le întindea pe cele ude.Rufele uscate erau triate pe categorii.Fiecare bătrân primea la internare un număr de înmatriculare înscris pe haine cu marker permanent.Hainele erau triate pe seama memo-riei Tiţei şi a numărului de inmatricu-lare. Pe etichetele hainelor mele nu era un număr ci era iniţiala numelui meu. La 4-5 zile îi dădeam în spe-cial hainele mai mari şi mai groase sau ceea ce nu apucam să spăl eu la chiuvetă.După uscare mi le împacheta frumos şi mi le aşeza pe o scândură în faţa uşii dormitorului. Niciodată Tiţa nu mi-a încurcat sau pierdut lucrurile. Alerga bucuroasă să îmi spună că mi-a pus pe scândură rufele curate.Îmi călcam uniforma doar când aveam timp. O netezeam energic cu mâna şi arăta “perfect”.De câteva ori a insistat Tiţa să mi-o calce. Îi era drag să mă admire în uniformă. Dacă ar fi avut posibilităţi să facă şcoală Tiţa ar fi ajuns un cadru medical desăvârşit dar la 51 de ani cu câteva clase nu mai avea nicio şansă.S-a întâmplat să mă ajute să mă îm-brac repede între două tratamente sau în timp ce vorbeam la telefon.Tiţa muncea cel puţin 12 ore pe zi pentru 800 de lei.Într-o zi a început să vină să îmi ceară calmante pentru dureri de “burtă” pentru soţul ei. Acesta nu mai dor-mea de durere şi nu mai putea merge

la muncă. Era zilier.Am incercat cu diverse câteva zile apoi i-am zis:-Trebuie să îţi duci bărbatul la doctor că pastilele astea nu îi ajută.Şi l-a ţinut vreo 3 zile la Olteniţa şi vreo săptămână în Bucureşti.Când a venit Tiţa la serviciu cădea din picioare.-Doamnă asistentă daţi-mi ceva să mă întărească că mor.-Ce ai Tiţa?-Doamnă am mers cu bărbatul meu la spital. Nu mai e nimic de făcut pentru el.Lacrimi cât bobul de mazăre au în-ceput să i se scurgă pe obraji în avalanşe.-Doamnăăăă! Omul meu se pierde.Soţul ei care muncise în condiţii cu risc toxic crescut avea o ciroză umedă în stadiu terminal. Ascita şi edemele îi cuprinseseră abdomenul şi picioarele.Eu nu am fost să îl văd dar mai dădea câte o fugă înainte de masa de prânz colegul meu Pavel să îi pună perfuzii. Deja erau îngrijiri paleative.Tiţa veghea noaptea muribundul şi ziua lucra. A fost gasită de mai multe ori căzută pe jos fără cunoştinţă dar continua să muncească. Bar-batul trebuia îngrijit până în cea din urmă clipă şi “rânduit” după tradiţia creştină.Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă dar Tiţa a cumpărat haine, prosoape, sicriu şi s-a pregatit pentru evenimentul care era iminent.De parcă nu ar fi muncit destul fe-meia a ajutat la pregătirile de Crăciun în cămin şi apoi şi la cele de Revelion unde a rămas şi a servit pană pe la 3 dimineaţa. Sclerele ochilor erau înroşite de vase de sânge sparte. Fe-meia era cuprinsă de oboseală, ener-gie şi chipul îi era transfigurat ca al unui nebun.Se aşeza pe scaun umflând în plâns:-Doamnăăăă! Mi se duce bărbatul…Ce mă fac doamnăăăă?Patroana, câţiva bătrâni, bucătăreasa şi îngrijitoarea au dansat în noaptea de Revelion. A chiuit Tiţa şi a jucat de parcă ar fi călcat în picioare toate lacrimile şi amărăciunea. Eu am plecat pe 2 ianuarie dar nu am apucat să o văd.

***

FAŢA NEVĂZUTĂ A VIEŢII ÎN AZIL (fragment)Marcela BARBU

72

INFO CULTURAL 2015

Partea I-RETROSPECTIVA ANULUI 2015 (pag.4-pag.45)Cristian Corcioveanu (pag.5); Cristian Pohrib, Viorel Șerban, Iancu Huzum, Săndel Stamate (pag.9); Eikon (pag. 11); Florentina-Loredana Dalian (pag. 12); Teodora Ionescu (pag. 12, 13); Dionisie Duma, Costică Oancă, Tănase Dănăilă (pag. 19); Maria Alexandra Silvestru (pag. 27); Irinel Giurgea Kornbaum (pag. 33); Mery Bencu Roventa; Vasile Poenaru (pag. 34); Lucian Vasiliu, Angela Baciu, Sterian Vicol (pag.37); T.N. Viviana (pag. 38, 51); Angela Baciu, Sterian Vicol (pag. 40); Vasile Ghica (pag. 41); Ionel Necula, Dionisie Duma (pag. 44, 45); Partea II-REMEMBER, Gânduri, Opinii, Poezie, Proză, Informări (pag. 46-72)Nicolae Corlat (pag. 48);Valeria Drăguș (pag. 49); George Tei, Ionel Necula (pag.52); Diana Beldeanu (pag. 53); Alexandra Bianca Dumencu (pag. 54); Loredana Lavinia Nechifor (pag. 55); Marina Raluca Baciu (pag. 56); Andra Paula Duminică (pag. 57); Carla Francesca Schoppel (pag. 58); An-drei Ștefan Neagu (pag. 59); Pamfil Șeicaru, Mihail Manoilescu (pag. 60); Zvi Shinar (pag. 61); Nata-lia Negru, Șt. O. Iosif, D. Anghel (pag.62); George Stroia (pag. 63); Aexandru Jula (pag. 63); Marcela Barbu (pag. 67-71)

ÎN ACEST NUMĂR:

REVISTA INFO CULTURAL

2015

*APARE SUB EGIDA CASEI DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI TECUCI*

SE DISTRIBUIE GRATUIT PARTENERILOR ȘI COLABORATORILOR