Radu-Teodor SABO • Doruri

„El, de fapt, purta bolile noastre şi se împovărase cu durerile noastre, prin rănile Lui ni s-a adus vindecare. Toţi ne rătăcisem ca o turmă de oi şi de capre, fiecare ne vedeam de drumul nostru, iar Iahvé a prăvălit asupra Lui strâmbătatea noastră a tuturor...” (Isaia 53, 4.6)

„O întunecime adâncă ... a îmbrăcat crucea. În întunericul acela sens era ascunsă prezenţa lui Dumnezeu. El face din întuneric acoperământul Său”. (D.A., Cap. Golgota)

Radu-Teodor SABO

Doruri

Cluj-Napoca, 2015

În loc de prefață

Prov. 30, 1, ultima parte: un oracol. Oracolul acestui om pentru Ietel, pentru Ietel și pentru Ucal. NTR . Textul poate fi tradus și în alt mod. „Doubtful interpretation of a probably corrupt text.” The New Jerusalem Bible, Study Edition.

Prov. 30, 2. 3 Revised English Bible: I am a dumb beast, scarcely a man, without a man’s power of understanding; I have not learnt wisdom

Prov. 30, 2.32 Surely* I [am more] brutish than anyone; and I do not have the understanding of a man.3 I have not learned wisdom* The particle�� .functions in an asseverative sense, „surely; indeed; truly” (R. J (ki) יִּכWilliams, Hebrew Syntax, 73, §449). NET Mai departe Augur este subversiv, nu cumpără ce spune știința sfinților, ei vorbesc fără să înțeleagă, ce nu au văzut, ce e în cer și pământ. Azi, predicatorii cred că le știu pe toate. Îndoiala este credință. Că El va da înțelepciune să ne bazăm credința pe argumente solide.

«Biblia şi neamul evreiesc provin dintr-o cultură orientală care preţuieşte izbucnirile emoţionale şi sentimentele intense. [...] Acest stil pătimaş creează un contrast uriaş cu civilizaţiile antice ale Greciei şi Romei care căutau calea de mijloc în exprimarea sentimentelor, o reacţie plină de stoicism prin care pasiunea era ţinută în frâu.Faptul că Dumnezeu îngăduie, ba chiar încurajează, asemenea izbucniri pasionale arată puterea alianţei Lui cu noi. Adevăraţii prieteni şi adevăraţii parteneri îşi cer socoteală unul altuia. (...) Dacă trec prin viaţă afişând un zâmbet fals în vreme ce sufletul îmi plânge, nu fac decât să dezonorez această relaţie.» (Philip Yancey, Rugăciunea are puterea de a schimba ceva?, Editura Kerigma, Oradea, 2008, pag. 80-81. Dependenţa desăvârşită de Dumnezeu apare când nu vedem nici o salvare. Ca urmare, atunci El face minuni. Dacă nu face pentru mine, atunci pentru cei din jur va avea ceva de dat prin tine. Aşa cum cineva spunea mai bine în întunerec cu Dumnezeu decât în lumină fără El, am întâlnit şi astfel de formulare: «şi îţi mulţumesc, Doamne, că nu ai îngăduit să îmi moară toţi prietenii odată... Ci să moară aşa, pe rând, dureros” (Silviu Dachin, Răsfrângeri, Editura Napoca Star, Cluj, 2006, pag. 79). Ecouri ale acestei lupte de a nu ceda dispeării găsim şi într-o poezie de Nichifor Crainic, doar că aici pare că aceasta s-a produs. Redau câteva versuri: «Aici pământul s-a-ngustat de-o şchioapă / Iar timpul, scos din lume, e pustiu. / Eu sunt cel care s-a trezit în groapă / Şi nu-şi aduce-aminte c-a fost viu. / O zi se scurge cât o mie, / Dar zece mii s-au scurs ca un minut. / Sunt abur ce se pierde-n veşnicie / Şi cad ţărână-n golul absolut.» (Nichifor Crainic, Şoim peste prăpastie, pag. 55). Acestea sunt poezii create în închisoare.

Dacă tot vorbim de dependenţa de Dumnezeu aceasta ne va face plini de inițiativă, exploratori, curioși, mai degrabă ne va face teribili, înspăimântători decât invers, – ca în Cântarea Cântărilor 6,4.10 – în fond puterea care este asigurată aleşilor pentru nu este neglijabilă, după cum spune şi în Filipeni 4,13: «Am putere să fac toate

în [Cel] care mă dinamizează lăuntric (gr. en-dinamoo)».

Ce este de oferit?

Idei răzleţeSe vor măreţe, Versuri sacadate Şi voit ritmateUn chin ce loveşte pe la spate.

Sau linişte, pace seninăDoar intimitate deplinăCu-Acel ce pentru noi doriDurerea-o primi.

Primirea iubirii

Prin El iubirea-I am simţit –Atâta doar cât El în inimă ni s-a găsit Căci fost-am mult prea reci, nesimţitori Pentru-a veghea spre-a fi umpluţi de dor.

Ce-i pământesc de a-ncetatIar biruinţa-i câştigat, Mâna-I nu va apăsa Învăţându-te-a visaSpre-a ştii să umbli-n calea Sa.

Speranţă

În negură-n afundDe-ar fi tot voia TaPlăcerea să-mi ascundCât viaţă voi purta.

De doare dorul TăuRăneşte voia Ta

De viaţa mi-o păstrez Iubirea-Ţi voi purta Cât timp voi mai avea

Doamne

Străpunge astăzi, Doamne, platoşa obişnuinţeiGândirii ce-n tiparu-i viaţa ne-a formatSă nu cădem iar în iluzii din calea biruinţeiUitând din ceea ce cândva, cumva ne-ai învăţat.

Însă vrem noi să primim Durere-amară, foc şi chin Cu ce ne-ndeamnă a veni Cu El a ne-ntâlni?

Credinţă

Demonii stăruie Timpul mă-nvăluie În neputinţă,În neştiinţă. Învaţă ce e bineAcum, când nu e prea târziu, Privind iar în mineSă pot să reviu Din iureşul vieţii În gândul adânc.

În mersul lumii în zadarVei căuta iubireNu s-a născut, e un coşmarDe nu tronează El în fire.

Speranţa în van

În Domnul ne-am pusÎn zadar apelăm la un nume – Isus Absurdul e tot ce se cere să faci: Să lupţi cu putere şi iar să te zbaţiSă scapi din strânsoarea vieţii, să caţi

Prin freamătu-I dorinţei după tine să-ncerciRăsplata – iubirea pentru El s-o primeşti.

Zbatere

De durerea împresoară Pace nu primesc de sus Întunericu-nconjoară Legătura Ta s-a dusDoar urme ale paşilor TăiDoamne, azi le mai căutăm noi.Într-o margine de lume Iarăşi, Tu, m-ai căutat Căci am dorit iar anume Ce Te-a-ndepărtat.

Nebun ce visează din durereSă-nveţe ce dă mângâiereEşti alinat, dar vrei să fii nesimţitorAcum când ştii cum te-a umplut Isus cu dor.

Pentru mine

Pentru ce-mi aşterni în drum, Dă-mi iubirea-Ţi ce-o visez Doar aşa pot să-Ţi urmezPrin pietriş şi scrum.

Vis, mister şi poezieMi-ai pregătit Tu, Doamne, mie. Fă să le doresc nespusPe cale, pân’ la apus.

Umbre, taine, prin dureri, Duce te-au învăluit, până ieri. Azi, de vrei să le primeşti, Jertfa să ţi-o împlineşti,Cu-ai luminii soli cereşti.Un glas

Un glas din răsăritMi-a vorbit:

„Ţi-am dat în braţe tot cerulŢi-am pus în gând misterul

Iar eu am oferitO cale ce de tot s-a pustiit”. Adevărul

În ce se sfărâmă Adevărul?În raţiune – fiară dezlănţuită, Tăioasă pentru cei ce-o alintă Ce duce departe al ştiinţei izvor Viziunea ce dă la o parte vălulTotul jucat de maimuţa nebună – Pasiunea, plăcerea ce cântă din strună.

Cu ce rămâi din nebunia Ştiinţei ce nu poţi s-o urmezi Unde-i pierdută duioşia,Ce doruri o să mai visezi?

Doborât

Pacea ninsorilor chinuiePe cel ce singurătatea-l biruieŞi-o tânjire dup-un suflet Ce-aduce greşire-n umblet Poate să o mai îndrepte Doar iubirea de sine –Privirea Acelui Copil-minuneO dragoste ce, luând chip de copilE tot ce-a mai rămas ca să trăim.

Fulgere şi flori

Din tot ce-a fost – Un glasCe strigă-n noapteA mai rămas

ŞoapteŞi linişteNoapte.

Naşterea poeziei

Pe calea spre lumină Ai nopţi de beznă grea Iar bolta este plinăDe nori – e calea ta!

Când pe calea spre izbândă Vin iar lupte de purtat Demonii ne stau la pândă, Întreg câmpul e minat.

Când totul îţi arată că iar eşti părăsitCând cerul nu-ţi şopteşte – glasul a muţitPoezii disperării, ce te-ndrumă spre Isus,Din golurile nopţii când totu-i apusNaşte fiorul jertfei c-un farmec nespus.

Depresie

Iubesc afundulIubesc să zacÎn groapa din urmă ce astăzi mi-o facUrăsc cuvântul şi tot ce suntSimţirea – doar cu eaSpre Tine mă avânt,Iar negura, doar cu ea mai străpungDoar milă cerând.

Durere

Sfâşiat, Aruncat,De ce acest haosDe ce această durereSă fie doar o vrereSau o cădere pe-o uşă din dos?

Mie niciodată nu mi-am trăit viaţaDoar mi-a ajuns ce scrie. Nicicând nu mi s-a spart gheaţa Destinului ce-a fost să-mi fie.

Mă-nvaţă să trăiesc vibrândMă-nvaţă să visez plângândDe dor din dulce prea durutE tot ce s-a putut, ce-am vrut.

Ultima decădere

În loc să am ca paznic un înger păzitor Mie îmi dă târcoale demonu-njositor. Copilăria, viaţa, mi-e prinsă într-un ieri Eu nu mai am nimic la care să mai sper.

Eu nici măcar prin vis nu mă mai văd zburândSpre împlinirea tainei, spre voia Sa arzând,N-aş vrea să cred că tot ce-a fost s-a terminatCă-i prea târziu şi ce-a fost bun s-a-ntunecat.

Sunt, totuşi, ani de zile de când aici tot stauPe calea Sa a merge mai pot să spun: eu vreau? Căci cerul lumii mele e îngrădit în fierIubirea de îmi seacă, de nu ştiu s-o ofer.

Din nuca cea mai tare, prin El, iese un pom. Sădeşte, Doamne-n mine, sămânţa mea de om. Găseşte Tu pământul în care-o poţi sădiMai poate fi speranţă? Doar Tu-o poţi făuri!

– Cătaţi-vă în suflet, atunci când judecaţiPriviţi copiii. Ca ei, în valuri, oameni sunt purtaţi– Gândiţi-vă mai bine, băgaţi mai multă seamăMăcar vă fie milă. Din dor, s-a născut rană.

[după deţinut Vasile Florea, Penitenciarul Iaşi,„Semnele timpului”, IV, 2003]

Menirea

Pricepe adânculMisterul şi gândulLasă-te mai mult purtatSpre-un abis, neant căscat.

Mulţumesc pentru rugăciuneNăscută din durerea ce vine din mine E singura mângâiere ce-o voi avea Născută pur, doar din voinţa Ta.

Căderea încercăriiNu dă cer altă cale, stai când te ia furtuna: Lucrările mâinilor Sale sunt pentru totdeauna.

Drumul vieți trece chiar prin-tro cruce, Doritorii știu la ea cum se-ajunge.

Trăiesc

N`morminte-peşteri părăsiteDe demonzaţi sălăşuite.

Trăiesc în locuri care duhnesc a moarte. Spre care oamenii arată cu degetul înspăimântat, departe.În ţoale vărgate, uzate,un suflet se zbate,ciopârţit, sfârtecat,la câini aruncat.

Ce-ai doritS-a terminat. Prea târziuAi încercat?

Aş dori să scriu Ca să iau aminte De mai pot să viuLa Cel ce nu minte. De nu-i prea târziu, Voi încercaUltima şansăÎn viaţa mea,De nu cad în plasă, A inimii mele,Care-mi taie calea, Drumul spre stele, Şi ţine locul

Dorurilor mele,Ce se uscă-n noapteŞi îmi iau totul –Pe Cel ce cheamă-n şoapte Rogu-Te să nu-Ţi ia locul Du-mă Tu mai departe.

Trăind moartea

„Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” (Matei 21, 44)

Aş cere o minuneDar nu-ndrăznesc a-I spuneDeşi spre cer mi-e-nchisă poarta Că vreau să-mi schimbe soarta: Aş vrea să se curmeCe-a mai rămas din mine, urme, Să cad în genuneE tot ce pot a spuneDacă mai pot ceva gândiE tot ce pot dori.

Mă cere moartea Tenebrele mi-s deschise Nu mai pot crede-n vise Ea-şi cere partea.O singură cale-a mai rămasMai poţi găsi, poţi face-un pas: De vrei adâncul,Când vrei să cazi Isus Îşi dă cuvântul: Dă-ţi drumul: AziCe crucea cea de stâncăSă fii zdrobitCât mai poţi încăCât poţi fi răstignit.

Şi-ai să găseştiCe-ai căutatAdâncul ce-l doreştiDar, binecuvântat.

Iar de te laşi, vei fi zdrobit

În stânca cea ce-i de granit Şi de va fi, fi spulberat!E tot ce ţi-ai dorit, e ce-ai sperat.

Poezie horrorAnimalele aşteaptă ajutor de la noi, şi noi... ce facem? Ah, te doresc!Căutându-te mă prăbuşesc,Târându-mă pe vine Caut o pâne, SpecificăMirifică,O pâine vie, Aşa să fie? Fibre frăgezitePrintre dinţi popositeSe zbat înnebunite Şi omul zâmbeşte: Ăsta e peşte!Cu-omega 3 te-mbie Îmi place carne vie!... Animăluţe povestesc: Oamenii înnebunesc!Sunt canibali şi ne doresc Şi tot pe noi ne potopesc. Zbârnâie văzduhulPe oameni îi bate gândul:Ţânţari!Mă ling pe buzeÎi sug cu ventuze.Iară mesenii-s mulţumiţi C-au fibră vie între dinţi. Se luptăOameni şi cioriSe-nfruntă Până la nori! Te trec fiori... Pentru-o halcăDe carne moartăCe zace-n poartă.

În van

O, iar în gând eu ți-am vorbitCa de atâtea ori:Aș fi tânjit

Să ne-ntâlnim, cu dor,Și să cunoști ce ți-am purtat, un gând,În vânt.

Voind de min să-ți aminteștiAștern un gând în scris,Ce pân-acum ți l-am trimis o, doar în vis.Când vei afla tu, ca-n poveștiTe rog să nu mă uițiCăci ai putea să mă întorci, din munți.

Mă rog – din tot ce am doritSă iasă un vlăstarCe-n gândul tău a răsăritDin al meu greu amar.

Mă rog să nu fi fost lăsat, Pierdut pe undeva, Un dor uitat ce ți-am purtat,Cândva.

GândÎm tenebre-am ajuns,Destinul mi-e pus,Degeaba mă zbatN-zadar ca să scapCăci ce ți-este scrisScoate viața din vis.

Din creaționism în evoluționism

Viața-i frumoasă-n o lume ce se-nvârte cu tine,Și astfel controversa are un nume.Sfidând prezentulÎnfruntând trecutulMă-nalț în viitor,Ăsta mi-e scutul.

Cum să devii un superman

Cum să avem o rezistenţă fizică triplă faţă de oamenii obişnuiţi: «Cercetătorii suedezi au experimentat o probă de rezistenţă cu atleţi bine antrenaţi, punându-i să pedaleze pe biciclete ergonomice (statice). După ce au urmat o dietă bogată timp de trei zile, în produse animale, cu proteine şi grăsimi din abudenţă, au realizat un timp maxim de pedalare, fără a se opri, de 57 de minute (timp mediu). În timpul următoarelor trei zile s-au hrănit cu o dietă mixtă (carne, ouă, lapte, cartofi, verdeţuri şi fructe) şi media timpului de pedalare a crescut la 114 minute. Însă după ce au urmat o dietă vegetariană, bogată în cereale integrale şi fructe uscate, la fel ca şi în fructe, leguminoase şi alte zarzavaturi, au realizat un timp mediu de 167 minute de pedalare fără oprire!” SCHARFFENBERG, JOHN, Why be a vegetarian? Life and Health Supplement, 1: 14 (1973). Citat din Jorge D. Pamplona Roger, medic specialist în Chirugia Generală a Aparatului Digestiv, Poftă bună, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1998, pag.118.

Bolnavii de diabet insipid beau 10-20 kilograme de apă pe zi, într-un caz s-a ajuns la 40 de kilograme. Aceştia 80 de ani arată ca alţii la 45 de ani. Mintea lor lucrează cu cantităţi imense de informaţii. Aceștia sunt mult mai inteligenţi ca media.

Doctorul Andew Stoll, de la Harvard a demonstrat eficacitatea uleiurilor de pește bogate în omega 3 pentru stabilizarea dispoziției la pacienții maniaco-depresivi. Din tot grupul de pacienți care participau la experimentul lui numai unul a avut o recădere. Rezultatele studiului erau atât de convingătoare, încât cercetătorii l-au întrerupt după numai 4 luni. Pacienții grupului „martor” care primeau doar placebo pe bază de ulei de măsline recidivau atât de repede fafă de grupul tratat cu omega 3, încât ar fi fost contrar deontologiei medicale să-i priveze în continuare de acest tratament. Servan-Schreiber, pag. 152.

«Ce mâncăm, în special în tinerețe, poate avea un impact mare asupra a ceea ce vom fi mai târziu. Chiar și la maturitate, diferențele in dietă fac să existe diferențe între indivizi, după cum a demonstrat un studiu făcut de Bernard Gesch și colegii săi. Într-un scenariu care amintește de Portocala mecanică, ei au demonstrat că violența în rândul criminalilor condamnați în Marea Britanie poate fi redusă cu aproape 40% după câteva luni de tratament.» Kathleen Taylor, Spălarea creierului. Știința manipulării. București: Paralela 45, 2007, pag. 167. Să trăim având o capacitate de gândire corectă cu 40% mai puțin, înseamnă să nu ne trăim viața pe deplin. Într-un studiu, Dr. Tomohito Hamzaki, de la Universitatea Toyama din Japonia, a lucrat cu studenți normali supuși stresului, cărora le-a oferit pe o perioadă de trei luni, înainte de examene între 1,5 și 1,8 grame DHA, acizi grași omega 3 cu lanțuri lungi de atomi de carbon, sau un placebo făcut din ulei de soia și a măsurat gradul de ostilitate la începutul experimentului și trei luni mai târziu, înaintea examanelor. Prezentând desene cu încărcătură emoțională, s-a cerut studenților să scrie dialoguri în spațiile libere. Cotele ostilității celor 19 studenți care primiseră placebo în timpul stresului puternic a crescut cu 58%, dar nu s-a schimbat de loc în grupul omega-3. Repetând cercetarea cu studenți nesupuși unor factori majori de stres, suplimentele acestea nu au avut un impact vizibil asupra ostilității, ceea ce l-a dus la concluzia că DHA controlează ostilitatea în perioadele de stres mintal. Stoll, pag. 183. Acizii grași omega-3 au rolul de a scădea frecvanța insomniilor în mod semnificativ și împiedică la femeile

care tocmai au născut să facă depresie post-sarcină, dacă au un aport suficient de acizi grași omega-3, deoarece acestea dând toți acizii grași omega-3 copilului ajung ele lipsite și fac depresie. O echipă de la Universitatea Sheffield, Anglia a administrat doze mari de acizii grași omega-3 la 70 de pacienți la care starea nu s-a ameliorat după medicamente antideprimante. După 12 săptămâni, 60% dintre aceștia au avut o ameliorate marcantă, cei ce au primit placebo având 25%. În 2002 cercetătorii de la Universitatea Ben Gurion, Israel, au raportat ameliorări apreciabile după două săptămâni de ulei de pește, la bolnavii la care tratamentul medicamemtos nu a dat rezultate. Rădulescu, 2003, pag. 332. Un studiu arată că în Japonia, Hong Kong și Taivan, unde consumul de pește este ridicat, ratele depresiei sunt de aproape 10 ori mai mici decât în Statele Unite. Stoll, pag. 56. Să consumăm pește, ulei de pește? În anul 1997, Philippe Granjean și colaboratorii de la Universitatea Odese, Danemarca, au publicat rezultatele găsite la peste 900 de copii din insulele Feroe, din Antlanticul de Nord: cu cât nivelul de mercur în sângele din cordonul ombilical a fost mai mare, cu atât performanța intelectuală a copiilor ajunși la vârsta de 6-7 ani era mai deficitară. Studiul a arătat că, și atunci când nivelul mercurului din sânge era sub limita de siguranță stabilită de Organizația Mondială a Sănătății, copii au prezentat deficiențe nervoase. Substanțe ca mercur, dioxin, pesticide se acumulează în grăsimea peștilor și vor fi prezente în uleiul de pește. Eschimoșii din Groelanda prezintă o rată mai mică de infarct miocardic, astm bronșic, diabet, boli autoimune, psoriazis, unele alergii, însă au o rată neobijnuit de mare de hemoragii cerebrale. În uleiul de pește, acizii grași sunt foarte instabili la lumină, aer, și de multe ori se distrug înainte de a fi consumați. Despre peștii din speciale: în mod ilegal, în apă se adaugă coloranți, pentru ca peștii să arate atrăgător; pentru a preveni îmbolnăvirile, se folosesc antibiotice; apa în care trăiesc acești pești conține o cantitate apreciabilă de pesticide. Rădulescu, 2003, pag. 239-246. Semințele de in nu se consumă mai mult de 2 până la 3 linguri pe zi din cauza conținutului lor de nitrați cianoganici și linamarin. Stoll, pag. 273. După spargerea nucilor, acestea nu se păstrează mai mult de 2-3 ore pentru că râncezesc, la fel este și cu inul, după măcinarea lui. Uleiul de semințe de in, conține peste 50% omega 3, cu acesta nu se gătește, nu se prăjește cu el, și se păstrează după deschiderea sticlei cel mult 15 zile, la frigider. Trebuie să alegeți un ulei de foarte bună calitate, de primă presă, obținut la rece și de dată recentă. Ținut mai mult de 3 săptămâni chiar în frigider, îi vom simți mirosul de rânced neplăcut, dar mai ales nesănătos datorat apariției radicalilor liberi periculoși pentru sănătate. Pentru o mai bună conservare, i se adaugă o picătură de ulei esențial (cum sunt cele de lămâie), sau altul. „Semințele de in se păstrează la rece și în vid timp de mai multe luni (coaja le protejează de oxidare)” Delecroix, pag.37.

„ Mamele care consumă cantități însemnate de DHA au născut copii de o mare inteligență și viteză de gândire. De fapt, nivelul de DHA la naștere este direct proporțional cu viteza de gândire la 8 ani!” «Copii nu se nasc „deștepți” sau „proști”. Copii se nasc cu deficiențe provocate de alimentația mamei.» Dipl. Ing. Chim. Ștefan Manea, Hofigal, Natură și Sănătate, Iunie/Iulie 2012. Vegetarienii au nivel sanguin mai scăzut al acizilor grași cu lanț scurt mai scăzut, de aceea vom maximiza conversia din acid linoleic (omega 3) în EPA și HDA astfel: O dietă mai bogată în acid linolenic (omega 3): ulei și semințe de in măcinate, semințe de chia și cânepă, nuci. Înlocuirea în alimentație a acizilor grași esențiali omega 6 provenind din ulei de floarea soarelui,

rapiță, porumb, susan, sâmbure de struguri cu uleiuri predominant mononesaturate: ulei de măsline, avocado și nuci. De consumat mai degrabă surse de acid linoleic integrale ca semințe de floarea soarelui, de dovleac, susan, soia etc. Evitarea alcoolului, cafelei, tutunului, care scad rata de conversie omega 3 în EPA și DHA. Consumul alimentelor bogate în nutrienți importanți în procesul de conversie, cum ar fi vitamina B3, B6, C, zincul și magneziul. „Pentru categorii populaționale total vegetariene, cum ar fi femeile însărcinate sau care alăptează, bătrînii sau bolnavii cu boli cronice (cum ar fi diabetul), se recomandă preventiv o doză de EPA și DHA de 200-300 mg. pe zi.

Suplimentele de EPA și DHA pot fi extrase și din surse vegetale, respectiv din alge de mare.” Craig, pag.16.

Cum să trăieşti 500 de ani

Reducerea drastică a caloriilor, cu scopul de a obliga organismul să „ardă” mai puțină hrană, să funcționeze oarecum cu încetinitorul, reduce metabolismul energetic. Cu cât consumăm mai puține calorii însă evitând carențele de vitamine, minerale, aminoacizi și acizi grași cu atât vom trăi mai mult și mai sănătos. „Regimul de restricție calorică, început la o vârstă tânără (dar nu în copilărie sau adolescență) sau chiar matură, poate să întârzie procesul de îmbătrânire și să crească speranța de viață cu 50% „. „Potrivit unor studii recente, restricționarea aportilui caloric cu 40% duce la scăderea cu 45% a nivelului radicalilor liberi din mitocondrii. ...Efectul garantat al acestor schimbări constă în scăderea ratei de îmbătrânire cu aproximativ 50%.” Dr. Michael F. Roizen, dr. Mehmet C. Oz, Tu, rămâi tânăr, Ghid de funcționare pentru o viață de calitate, București: Curtea Veche Publishing, 2010, pag. 180.

Călugării Shaolin, călugării Tao care sunt vegetarieni total crudivor, mănâncă numai crudităţi. Aceştia „ajung TOŢI doar dacă au un accidente grave de muncă, să nu sară suta de ani.”Iar la vârsta de nouăze ŞI de ani unu din ăla, la 90 de ani se bate cu 5 de centura neagră şi îi bate pe toţi deodată. Deci sunt loturi statistice clare. Există încă o populaţie mare, (deci întotdeauna studiile populaţionale se fac pe loturi mari stastistice, de mii, sau zeci de mii, sau poate chiar milioane de persoane), Kirghizii. Un popor care trăieşte între Marea Neagră şi Marea Caspică. Ajung la vârsta de cel mult 40-42 de ani. De ce? Consumă exclusiv alimente de origine animală. Fac cancer, fac hipertensiune, zob articulaţiile, cardiopatie ischemică, sunt îmbătrâniţi la faţă de nu se poate. (Eschimoşii trăiesc ca medie de viaţă în jur de 27 de ani.) Informaţii preluate de la un seminar de sănătate ţinut de dr. Mărginean Călin în 2009. Durata de viaţă în funcţie de tipul generic de alimentaţie:a) Omnivor – baza de referinţă => durata mea de viață la fel cu a înaintașilor mei care-au trăit la fel ca mine, cu variaţii medii de –7 - +3 ani (se consideră a fi standardul de referinţă comparativ cu celelalte tipuri alimentare pe care le voi prezenta în continuare). b) Dieta evreiască => (presupune evitarea alimentelor grase), fiind conformă celor scrise în Biblie în capitolul 11 din Levitic (sunt exceptate carnea de porc, somn, grăsimea animală şi sângele). Se consumă însă alimente fripte, prăjite, afumate, dar de la acest nivel este folosit exclusiv uleiul de măsline în locul celui de floarea soarelui, dovleac,

soia. Durata de viaţă a acestor persoane este faţă de dieta omnivoră superioară cu 6 – 8 anic) Dieta ovo-lacto-vegetariană (deci cu predominanţă pe „vegetariană”, decât pe „ovo-lacto” !) => + 10-15 ani. Speranţa de viaţă este faţă de standard superioară cu cca. 10 ani.d) Dieta lacto-vegetariană (dieta hindusă) => + 20-25 anie) Dieta vegetarian totală (vegan) => > 30 de anif) Dieta vegan crudivoră => centenar sigur. + > 30 - 40 de ani. Este cea mai sănătoasă, dar şi cea mai greu de realizat în lipsa unei cărţi serioase de gătit; dar merită pe deplin efortul! Dr. Mărginean Călin, http://x.co/lRvK

` Organismul nostru produce în mitocondrii 5 grame de deșeuri pe zi, radicalii liberi. Excesul de radicali liberi antrenează un fenomen inflamator (înroșire, creștere a temperaturii, umflare). Radicalii liberi de origine internă deși constituie veritabile arme, conduc și la degradări secundare. Activitatea fizică reduce urmele biologice ale inflamării. Reducerea inflamării diminuează producerea de oxidanți în cantități mari. Presles, pag. 302-309. Ar trebui să mâncăm astfel, încât să avem 5000 de ORAC pe zi. Dacă vom avem 10000 sigur trecem suta de ani. Dacă aveţi salturi de consum de antioxidanţi de 30.000-40.000 de unităţi zilnice, veţi arăta de departe mai tineri, vigoarea corpului dvs. va fi maximă, nu veţi mai răci nici să crape pământul. (Vezi http://drca l in m arginean.blogspot.co m /2011/05/scala- orac-comentata.html) După apariția teoriei radicalilor liberi, în deceniile următoare, cu sloganul de efect antioxidant înainte, vitamine, minerale, diverse extracte, ceaiuri au ieșit la rampă în competiția pentru atenția consumatorilor. „Și ce succes au mai avut! Vânzările de suplimente nutritive au explodat. Chiar și cremele au intrat în competiție atunci când lăudau eficiența antioxidanților în lupta împotriva îmbătrânirii.” Schwarcz, pag. 13. Teoria acestui tip de antioxidanți a început să scârțâie. De ce? „Cei mai buni antioxidanți sunt cei din legume și din fructe proaspete, apoi cei extrași din astfel de surse naturale și puțin prelucrați. Sunt mult mai buni decât antioxidanții de sinteză. De ce? Întotdeauna ei funcționează în cascade antioxidante. Ei nu lucrează de unii singuri, ci au nevoie de alte substanțe, iar legumele și fructele conțin astfel de complexe de antioxidanți. Dacă nu lucrează în cascadă, așa cum o cere celula, ei devin toxici pentru că, după ce distrug radicalii liberi, se transformă ei înșiși în radicali liberi. De exemplu, vitamina E este regenerată de vitamina C, care la rândul ei, este potențată de antocianidine. În măceșe, acidul ascorbic se găsește în combinație cu antocianidine.” 60 mg de vitamină C din sursă naturală are valoare biologică mai mare decât 1000 mg de vitamina C de sinteză. (Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, Adevărul weekend sănătate, 3 feb. 2012, pag. 14.) Scala ORAC, unităţi / 100 g produs1.078.687 cuișoare ulei esențial 314.446 pudra de cuişoare 298.300 coriandru ulei esențial 267.536 pudra de scorţişoară 200.129 pudra de oregano uscat 159.277 pudra de curcuma 91.500 pudra de roşcove (carob, ceratonia) 76.800 seminţele de chimen

74.349 pătrunjelul uscat 67.553 busuiocul uscat 48.504 pudra de curry 32.004 salvia proaspătă 29.257 seminţele de muştar galben 28.811 ghimbirul pudră 27.426 cimbrul în stare proaspătă 27.297 măghiranul în stare proaspătă 25.300 fructul de goji 24.700 polenul granule 24.287 tărâţele de orez crude 19.600 cojile seminţelor de in 17.919 boiaua de ardei 9.584 coacăzele roşii crude 7.960 coacăzele negre crude 6.665 pudra de usturoi uscat 5.770 prunele uscate 5.293 prunele crude 5.346 usturoiul crud 5.216 1 pahar de must de struguri negri 4.882 zmeura crudă 4.392 frunzele proaspete de mărar 4.454 migdalele 4.275 merele roşii 4.188 stafidele albe

Dacă mâncăm sănătos şi luăm suplimente cu melatonină ajungem 120 de ani.Să încercăm să avem 5000 de ORAC pe zi. Dacă vom avea 10000 sigur

trecem suta de ani. Vom consuma, strugurii negri cu sâmburii săi, pentru resveratrol și lecitină. Prunele, ceapa roșie, varza de Bruxelles, fasolea și lintea neagră, deci leguminoase - tot ce este de culoare violet-negru pentru resveratrol - acesta prelungește durata de viață și potențialul reproductiv pe animale de experiență cu 15-30%, dar și merele, consumate cu coajă, se aleg după același principiu al culorii. Grape-fruit-ul roșu cu pielița interioară pentru bio-flavonoide, acesta determină secreția de colagen în piele, este implicat în longevitate, soia, condimente ca curcuma, varză roșie pentru resveratrol și sulforafan care este antioxidant, fito-estrogen-like, aceasta este indicată și în curele de slăbire, roșii, în coaja castraveților cu cât este mai fraged, proaspăt și verde găsim cantități importante de hormoni fito-androgeni și bor, ulei de in ca sursă de excepție de vitaminele D, E și F, alune, migdale. Caisele le consumăm pentru fier, b-caroten, vit. B3. Pentru antioxidanți suficienți nu este ajunge să mâncăm crudități. Putem să ne hrănim doar cu crudități și totuși organismul nostru să aibă o nevoie de mulți mai mulți antioxidanți deoarece nu luăm în seamă ca un criteru de alegere a ceea ce să consumăm, tabelul ORAC. Efectele

anticancerigene ale acestor alimente nu se însumează, ci, potențându-se reciproc, se multiplică, toate alegerile pozitive pe care le facem în alimentație se potențează între ele. Este mai bine să mâncăm un amestec de legume peste care am presărat curcuma, ceapă, usturoi, decât o singură legumă pe zi, diferită. Presles, pag. 84. 89. Nu se consumă la aceeași masă fructe și legume, și nici sucurile lor nu se amestecă, altfel își ”barează” reciproc absorția vitaminelor, mineralelor, antioxidanților și determină fermentașie colonică și aciditate la stomac. Sucurile acestora se consumă la cel mult câteva minute după preparare, menținerea lor la aer determină oxidarea lor. Dr. Mărginean Călin.

Lipsa nucilor în alimentație.Nucile se consumă pentru Zinc, Cupru și Mangan, vitamine: A, D, E, F,

bioflavonoide, aceasta participă la sinteza colagenului, sunt cel mai sănătos între specile nucifere. Constituie o grupă separată de alimente necesară în alimentația sănătoasă umană (vezi ghidurile realizate de Universitatea Loma Linda și Harvard). Date concludente din studiile Universității Loma Linda, confirmate de studii de anvergură de la Universitatea Harvard dovedesc impactul favorabil al nucilor și semințelor în alimentația omului. Consumul de nuci de cel puțin 5 ori pe săptămână (30 g, 6-7 nuci pe zi) față de un consum de mai puțin de o dată pe săptămână scade riscul pentru infarct miocardic și deces prin cardiopatie ischemică până la 50%. Craig, pag. 16.

Două treimi din bolile femeii ajunse la menopauză pot fi eliminate mâncând soia. Se pot lua trei linguri de soia germinată pe zi. Dr. Valentin Stroescu. Prin germinaţie fitoestrogenii din boabele de soia cresc până la 200 de ori.

BibliografieCraig, Winston, RD, MPH, PhD. (August 2013). Echilibru în nutriția vegetariană. Viață + Sănătate.Delecroix, Jean-Marie, medic naturist. (2014). 200 de alimente care ne vor binele. București: Editura RAO.Negulescu, G. P., Prof. Dr., Mencinicopschi G., Prof. Dr., Negulescu Ș., P., Mâncând grăsimi rămânem

sănătoși. București: Editura Universitară.Presles, P., medic, Solano, C., medic, profesor la universitatea Louvain-la-Neuve din Belgia. (2009). A

preveni cancerul, infarctul și maladia Alzheimer. București: Elena Francisc Publishing.Dr. Rădulescu, E. (2003). Alimentația Inteligentă. București: Editura Viață și sănătateDr. Schwarcz, J., doctor în chimie, șeful Catedrei pentru Știință și Societate a Universității McGill, Montreal,

Canada, unde ține cursuri de nutriție, sănătate și aplicații ale chimiei în viața cotidiană. (2011). Știința între adevăr și aberație. 61 de comentarii ingenioase și realiste despre întrebăriile pe care ni le punem cu toții. București: Editura Niculescu.

Servan-Schreiber, D, profesor la Clinica de psihiatrie a Universității din Pittsburg. (2007). Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și psihanaliză. București: Elena Francisc Publishing.

Dr. Stoll, Andrew L. (2005). Factorul omega-3. Dieta revoluționară omega-3 pentru sănătatea creierului și împotriva depresiei. București: Elena Francisc Publishing.

Dr. Tarsh, Agatha. (Nr. 1 1999). Viață+Sănătate.

Arta de a gândi«Raţiunea nu este ceva înnăscut. Raţiunea este ceva învăţat. Există FOARTE

mulţi oameni care nu ştiu să-şi folosească raţiunea. Noi ne naştem cu capacitatea de a

gândi raţional. Dar nu ştim să gândim raţional. Decât dacă învăţăm.» Edmond Constantinescu *

«Raţiunea nu este ceva înnăscut. Raţiunea este ceva învăţat. Există FOARTE mulţi oameni care nu ştiu să-şi folosească raţiunea. Noi ne naştem cu capacitatea de a gândi raţional. Dar nu ştim să gândim raţional. Decât dacă învăţăm.» Edmond Constantinescu. Trebuie să credem că suntem creați după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, suntem creați cu niște capacități cu totul și cu totul superioare. Doar nu știm să le folosim. Se poate spune că o persoană cu IQ 140 are șansele de a da greș în viață sunt aproape la fel de mari ca și ale unuia cu un IQ mult inferior. Câteva iraționalități în gândire nu sunt măsurate de testele de inteligență, un exemplu este cea care se referă la raționamentul disjunctiv, care ia în considerare toate posibilitățile unei probleme. Marea majoritate a oamenilor nu recurg la acest gen de raționament decât dacă I se spune în mod implicit să o facă. Oamenii cu un IQ ridicat nu tind să apeleze în mod spontan la acest raționament. Un exemplu pentru gândirea disjunctivă: Ion se uită la Ana. Însă Ana se uită la George. Ion este însurat, George nu. Se uită o persoană necăsătorită la una necăsătorită? Mai mult de 80% din oameni ar răspunde: nu se poate stabili. Ce ați răspunde? Însă este răspunsul corect este „da”, iată de ce. Nu se dă statutul social al lui Ana. Trebuie să luăm în calcul ambele posibilități. Dacă este măritată, ea se uită la George, care este necăsătorit, răspunsul este da. Dacă nu e măritată, Ion, cel căsătorit, se uită la ea, necăsătorită, răspunsul este da. Gândirea rațională este disociată de inteligență, oamenii cu un IQ mare nu sunt mai raționali decât oamenii cu un IQ mai mic. Daniel Kahneman a luat premiul nobel în 2002 pentru că a descoperit că gândirea și deciziile cotidiene se bazează în mare măsură pe mecanisme iraționale. „Atunci când abordăm o problemă, noi avem în creier, la îndemână, mecanisme foarte performante, însă ele necesită concentrare și nu ne permit să facem și alte lucruri în același timp. Altele, deși sunt mai slabe ca performanță, nu necesită mare concentrare. Oamenii greșesc cel mai des pentru că în situațiile de zi cu zi, când se confruntă cu luarea unor decizii, cu evaluarea unei situații sau unei persoane, tind automat să apeleze la mecanisme care necesită cele mai puține resurse, care permit rezolvarea mai rapidă și trecerea la o altă activitate, cu urmări care sunt mai multe decât am putea cita noi, cum sunt că oamenii fac greșeli când hotărăsc cum să investească, ce lucruri să își cumpere, medicii administrează tratamente mai puțin eficiente sau recomandă operații, deși nu este cazul. „Ritmul alert al vieții, fuga după plăceri și evitarea stresului ne afectează raționalitatea, chiar și atunci când o avem foarte dezvoltată” Cîrneci, 2015. *

Sunt câteva lucruri care sunt cărămizile gândirii și cu acelea trebuie să începem în viață. Să învățăm să gândim corect. De exemplu noi nu avem cum să știm motivațiile gândirii celuilalt. *

80 la sută din hotărârile pe care le luăm, le luăm pe bază emoțională. Creierul nu este un computer ci o maşină emoţională care se orientează întotdeauna după ce cȃştigă şi ce pierde. „Oamenii care au suferit traume ale zonei cortrxului prefrontal responsabilă de procesarea emoțiilor au reale probleme în a lua decizii, de orice natură ar fi ele, mai ales

când nu există nici un fel de avantaj logic în cazul unei opțiuni posibile.” Safta, pag. 35. E mult mai greu să luăm o hotărâre când nu simțim nici o preferință, de aceea unii „intelectuali”, de regulă bărbați se pierd în detalii nesfârșite atunci când trebuie să aleagă între două automobile sau două aparate de fotografiat. În cazuri mai grave, ca „E.V.R.”, un pacient descris de Eslinger și Damasio, o leziune neurologică poate să împiedice creierul cognitiv să ia cunoștință de emoțile resimțite. E.V.R. avea un IQ de 130, era căsătorit, și era un membru respectat al comunității sale. În urma unei intervenții chirurgicale, creierul cognitiv este „deconectat” de cel emoțional. Testele IQ (care măsoară doar inteligența abstractă) indicau aceeași inteligență. N-a mai fost în stare să ia nici o decizie, nici una nu mai avea „sens” pentru el, ci doar să reflecteze în mod abstract la deciziile ce ar fi trebuit luate. Nu știa cum să-și petreacă timpul, în absența unei înclinații autentice, „viscerale”, pentru o posibilitate sau alta, toate alegerile se pierdeau în infinite considerații de detaliu. În cele din urmă și-a pierdut slujba, căsnicia i s-a destrămat, iar el s-a lansat într-o serie de afaceri dubioase care i-a înghițit toată averea. Tendința de reprimare a emoțiilor, separarea creierului cognitiv de cel emoțional anulează capacitatea de a percepe micile semnale de alarmă ale sistemului nostru limbic. „De exemplu, putem găsi o mie de motive pentru a ne cantona într-un mariaj sau o profesie care, în realitate contrazic valorile noastre cele mai profunde, făcându-ne pe zi ce trece tot mai nefericiți.” Servan-Schreiber, pag. 46.

În unele erori în gândire putem discuta având o logică bună, fără să realizăm datele subiectului despre care discutăm. «Tendinţa de a tăia firul în patru şi de a explica şi a argumenta totul, de a realiza unitatea de sens, de a ajunge la un punct de vedere global, de a descoperi adevărurile finale universale. ("Când iau cuvîntul, simt o dorinţă irezistibilă de a împinge raţionamentul meu tot mai departe, cu toate că nu am o temă concretă; ajung la nişte absoluturi, la timp şi spaţiu, la problema de a şti cine a fost primul".) E vorba de ceea ce numim uneori intoxicaţie filozofică; poate că este reversul unui fel de lipsă de intuiţie; pe deasupra se observă o hipertrofie a logicii, o raţionalitate excesivă. ("În viaţă nu există decît munca şi plăcerea; munca supremă e ştiinţa; plăcerea supremă e femeia;[...] fiecare dintre ele cere totalitatea timpului meu: cui să-i acord preferinţa? Cine are întîietatea?")» De la eroare se poate ajunge la delir, în schizofrenie. Persoanele care gândesc și acționează cu maximum de logică se dovedesc ilogice în fața vieții, care dau naștere unei mulțimi de logici diferite pe care inteligența nu le poate cuprinde. „Limita între normal și patologic e deseori greu de descoperit și uneori nici nu există : hazardul e suveran.” «Intoxicaţia filozofică e starea normală a unei minţi tinere asupra căreia, într-o bună zi s-a abătut infinitul, şi moartea, şi insesizabilul sens al vieţii. Şi nu numai a unei minţi tinere... E o criză obligatorie a individului; ea poate şi trebuie să se producă, şi destul de mediocră ar fi mintea care nu doreşte să sesizeze insesizabilul.» La Einstein, intoxicaţia filozofică a început de la vîrsta de şase ani şi s-a continuat toată viaţa. Ce aspect ar avea Templul gîndirii fără Spinoza, Kant, Fiche, astenici tipici, schizotimici tipici? Fără îndoială că au avut şi ei o intoxicaţie prelungită...” Vladimir Levi, Noi şi eu, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978. pag. 64. 66. Alte erori în gândire provin din inabilitatea de a realiza conexiuni între informații - inabilitatea fizică de a activa suficiente informații în creier, realizarea de conexiuni între informații

greșite, există persoane cu IQ superior, au și școală, și fac gafe de proporții. Explicația comportamentului lor ține de adicția de idei, concepte, curente de opinie. Convingeri. Și în cazul lor, se poartă la fel ca și în cazul drogurilor. Adică își „cere doza” tot timpul și este frustrat și agresiv când i se refuză. „Convingerile blochează creierul într-un set de idei fixe, inatacabile, care ies la iveală ori de câte ori li se dă ocazia. Iar ele dictează ceea ce omul spune, decide sau face.” Adicțiile de droguri le condamnăm, adicțiile de idei le respectăm în virtutea dreptului la opinie. „Așa cum unii fură bani ca să-și ia droguri, alții au pornit războaie ca să-și impună convingerile. Deși par lucruri total diferite, în creier mecanismul e același. Și ignorarea acestui lucru este tot o formă de prostie...” Cîrneci, 2013, pag. 37. De fiecare dată când ne amintim ceva, amintirea respectivă intră într-o formă „labilă” și poate fi rescrisă. Memoriile noastre se hrănesc cu informaţiile din mediu care seamănă cu ele. De altfel, de aceea nu putem învăţa decât lucruri care seamănă cu ceea ce ştim deja. E ca şi cum am face adicţie de amintirile noastre şi le-am căuta sursa la fel cum îşi caută fumătorul ţigările după o pauză îndelungată. Ceea ce numim noi învățare, de fapt este un proces genetic.Studiile realizate de cercetători de la mai multe universităţi (Univ. of California Irwine, Univ. of Queensland, Salk Institute for Biological Sciences) au descoperit că în învăţare sunt implicate nişte molecule care la origine sunt viruşi, retroviruşi (sau HERVs), sunt de mult în ADN-ul nostru, şi sunt responsabili de crearea a jumătate din genele noastre. Ei sunt mult mai numeroşi în creier decât în orice organ, şi aici sunt aglomeraţi în zonele care se ocupă de învăţare. Cum are loc învăţarea? Seamănă cu cotropirea unei ţări: informaţia pune stăpânire pe genele din neuronii care o procesează, iar acei neuroni devin astfel sclavii ei: ajung dependenţi de ea şi vor căuta în permanenţă să o protejeze, dar şi să “înghită” mai multă informaţie de tipul respectiv.” Cîrneci, http://dragos-cirneci.blogspot.ro/search?updated-min=2012-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2012-09-19T05:33:00-07:00&max-results=14&start=13&by-date=false

În cazul adicției la idei nu vedem doar orbirea la argumente contra indiferent cât de puternice sau logice sunt ele și selectarea din toate informatiile posibile doar a celor care sunt congruente cu convingerile proprii, ci în cazul convingerilor puternice, cum sunt cele religioase apare mecanismul de reprimare lăuntrică a gândirii numit crimestop. Crimestop, definiția lui George Orwell: Facultatea de a te opri imediat, aproape instinctiv, pe pragul oricărui gând primejdios. Include puterea de a nu înțelege analogii, de a nu sesiza erori în logică, de a înțelege greșit cele mai simple argumente atunci când sunt împotrivă, de a fi plictisit sau a respinge orice tendința în gândire care poate duce într-o direcție eretică. Pe scurt… stupiditate protectivă. Acesta, analizează cu multă finețe mecanismul prin care fica nefericita a unui pastop protestant își auto-reprimă gândirea și sințămintele pentru a nu-și pierde ortodoxia. Procesul este exact cel descris in definiția termenului crimestop. O informație declanșator al acesteia pentru oamenii religioși poate fi socotitiă următoarea afirmație: omul de Neanderthall avea creierul mult mai mare decât omul modern, dar genetic, nu avem gene în comun, adică nu ne tragem din el și el nu se trage din noi. Pentru oamenii ce fac parte din subculturile marginalizate informații cum sunt acestea, știința, este un păcat, un pericol, atunci când ea aduce informații noi. Ar fi bine dacă doar creștinismul fundamentalist ar produce îngustarea vederilor, nu și blocarea gândirii. Este nevoie de o reformă? Există religii care vorbesc despre reformă și redeșteptere.

Organele noastre sunt sisteme de celule care trӑiesc ȋn simbiozӑ. La fel și creierul.

Celule gliale şi neuroni încearcӑ sӑ supravieţuiascӑ ȋn gelul din craniul nostru la fel cum strӑmoşii lor ȋncercau sӑ supravieţuiascӑ ȋn mlaştini şi ape, acestea se hrӑnesc, comunicӑ ȋntre ele şi se apӑrӑ la fel cum o fac organismele unicelulare care ȋncӑ populeazӑ planeta (vezi partea despre virușii care alcătuiesc genele noastre). Deşi au evoluat pentru a procesa semnale din mediu tot mai complexe, sistemele lor de hrӑnire, comunicare şi apӑrare au rӑmas similar cu cele ale strӑmoşilor lor. De aceea acestea, neuroni cȃt şi despre celule gliale – care proceseazӑ eroarea negativӑ ȋn predicţie rӑspund ca şi cum organismul ar fi ameninţat de un pericol fizic. Eşecurile, feedback-ul negativ sau pierderea sunt tratate ca şi traumele fizice sau corpii strӑini precum viruşii, microbii sau bacteriile – activȃnd mecanismele durerii şi cele imunitare pro-inflamatorii. Iar celulele din creier rӑspund prin clasicul rӑspuns celular la stres sau pericol. Pe termen scurt acest rӑspuns imunitar noi ȋl simţim ca stres/anxietate iar pe termen lung el conduce la neurodegenerare, distrugȃnd ADN-ul celulelor, conducȃnd la mutaţii şi cancer, afectȃndu-le mecanismele de reparare, distrugȃnd conexiunile dintre ele şi chiar conducȃnd la moartea lor. Prin boli neurodegenerative nu mӑ refer doar la clasicele Alzheimer sau boli autoimune ci şi la depresie, tulburare bipolarӑ sau schizofrenie. Sistemul imunitar s-a dezvoltat din gene provenite din sistemul nervos. Cîrneci, apr. 2014. Așa cum în sistemul imunitar limfocitele se luptă cu microbii, sistemul nervos tinde să apere cunoștințele pe care le-a acumulat și pe care noi le numim convingeri și obiceiuri, protejându-le de informațiile care vin în conflict cu ele. Ce este considerat informație parte din tine este lăsat să intre, cea care o contrazice, încearcă s-o contrazică pe cea care e deja în tine, o respinge ca și cum ar fi un virus, sau o bacterie. De aceea nu ne place să fim contraziși sau când citim lucruri care ne atacă convingerile. Noi știm că în creier celulele gliale, (acestea nu sunt numărate când vorbim despre câți neuroni conține creierul), sunt de 9 ori mai numeroase decât neuronii, sunt fundamentale pentru învățare, mai precis fără ele neuronii nu pot realiza sinapse și ele furnizează substanțe cu rol de neurotransmițători. În creier, reacția la un mediu stresant este similară cu reacția la invazia unui corp străin - virus sau bacterie. El conduce la pornirea unui mecanism primordial prin care orice celulă se apără de invazia unui virus. Cum răspunde o celulă la o asemenea invazie? Neuronii își reduc conexiunile cu cei din jur, își reduc mult activitatea, chiar se autodistrug, așa cum vedem în filmele SF. Aceste reacții sunt declanșate inițial de celulele gliale care au rolul de a apăra neuronii. Neuronii se apără în fața stresului ca și în fața virușilor pentru că informația pe care o învățăm și care noi considerăm că „ne definește” ca persoane pune stăpânire pe genele neuronilor, devine stăpâna lor și le dictează ”comunicarea” cu vecinii. Devine un fel de Username și Password. Adică mai departe lasă să intre doar informație compatibilă cu cea rezidentă, apărându-se de cea incompatibilă. Informația ajunge în acei neuroni care au participat strict de acea învățare, și le spune să se manifeste altfel. Iar dacă nu poate să ne protejeze de informațiile cu care nu este în congruență, preferă să distrugă neuronii „infectați” cu informația respectivă. «Stresul de la birou conduce inițial la reacții inflamatorii, la fel ca și atunci când suntem răciți, oamenii făcând febră fără un motiv obiectiv. Iar dacă stresul persistă, încep să se reducă sinapsele și să moară neuronii.» Cîrneci, sept. 2014, pag.26. Informația din exterior este fixată prin mecanisme virale existente în neuroni iar informația fixată astfel joacă rolul de modul de adicție – creând protecție pentru informația similară ei și imunitate cognitivă față de cea din afara

ei. Când informația rezidentă este amenințată simțim ”emoții negative” - frică, tristețe, furie și acționăm punând-o la adăpost prin fugă sau luptă. Când ne întâlnim cu ”rudele” informației rezidente, simțim emoții pozitive” - bucurie, satisfacție, abordăm situația, stăm în preajma ei. Senzația subiectivă este că fugim pentru că ne este frică. În realitate comanda pentru acțiune pornește în creier înainte să simțim emoția. Cele două vin practic ”la pachet”. Emoția este doar semnul că creierul s-a mobilizat la maximum pentru a-și face jobul, în situația de față de a proteja informația rezidentă. Deci ce simțim ca ”emoție” este reacția creierului față de informația rezidentă. *

Într-o întâmplare Biblică, o persoană, Eliab îl acuză pe David. Fiecare din acuzaţiile lui Eliab se referă la motivele lui David. Felul cum cineva interpretează motivele altuia este PUR subiectiv. Refuzaţi să discutaţi despre motivele dumneavoastră. Numai Dumnezeu are dreptul să judece motivele. Şi nu daţi nimănui voie să judece motivele dumneavoastră, refuzaţi să vă justificaţi motivele, să le explicaţi, nu le criticaţi pe ale altuia. Greşeala pe care o facem de cele mai multe ori este că încercăm să ne explicăm motivele. Nu faceţi aceasta că nu duce nicăieri. *

Până acum câteva sute de ani trei pătrimi din populația planetei erau culegător vânător. Deci trăiau cum aș spune eu în epoca pietrei. Și cea mai mare parte a istoriei omenirii în timp adânc a fost în epoca de culegător vânător - înainte de apariția agriculturii. Putem spune că natura umană este cea a culegătorului vânător. Este cea a omului din pleistocen ca să zicem așa, sau în timpul glaciațiunii. Aceea e adevărata natură umană. Există o tendință de a idealiza aceste populații, omul tribal, la ecologiști, mișcarea verzilor. Ideea este că civilizația, și mai ales capitalismul și iudeocreștinismul este cel care a adus violența în lume. Omul care nu a fost alterat de iudeocreștinism cu concepțiile lui patriarhale, de capitalism este inocent, este bun, recunoaște egalitatea între sexe, conflictele armate sunt numai cât sunt strict necesare, în filmul Avatar avem idealizarea unei astfel de societăți așezată pe o altă planetă. O societate strâns legată cu natura, în care fiecare este integru, și bărbatul și femeia sunt egali, și cu toate că societetea este războinică se pare că nu luptă prea mult între ei ci luptă mai mult oamenii sau cu albii, vis a vis de imperialistul capitalist care vine să le distrugă planeta. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar așa. În societățile tribale între 40 și 50 la sută dintre bărbați mor de tineri în conflictele militare în război. Și este dovedit că în societățile tribale care sunt poligame, oamenii care omoară mai mulți au mai multe soții și au mai mulți copii. Deci spunem este un avantaj selectiv Darvinist în a fi un ucigaș. De asemenea există în aceste societăți o tendință care se pare că este instinctivă fiindcă este universală. A bărbaților de a creea anumite legături între ei. De a face raiduri în triburi vecine. De de a omorâ pe alții, de a le lua femeile, și a le aduce la ei în trib, de a le viola, de a le face sclave sexuale, deci aceasta este o practică în toate triburile, departe de a fi acel bun sălbatic. Regula este violența de fapt. Și, așa cum am spus cea mai mare parte a istoriei a fost petrecută de om într-o astfel de societate. Așa că, trebuie să recunoaștem că avem în ADN-ul nostru, această atitudine a războinicului criminal violent. Și aceasta nu este caracteristic femeilor ci doar bărbaților. În sensul că bărbații sunt cei care întotdeauna se unesc în grupe și fac incursiuni, ucid, aduc femei. Aceste mecanisme de fapt, se întâlnesc

la băieții la vârsta pubertății: jocurile copiilor de-a războiul, în grupe de războinici care se bat între ei. De fapt cei care ca și mine au petrecut ceva timp în copilărie sau în adolescență prin cartierele marilor orașe știu că nu era doar o joacă ci erau bătăi reale între cartiere. Și atuncea când un băiat dintr-un alt cartier intra la tine în cartier era bătut, sau de asemenea, se făceau incursiuni în alte cartiere cu scopul de a ciomăgi pe cineva, un băiat care se plimba cu o fată prin cartierul străin, o sfârșea rău de tot. Deci lucrurile acestea sunt reguli generale în toate orașele din lume. Nu sunt învățate, sunt instinctive. Atașamentul bărbatului tânăr față de grupul lui de războinici este ceva mistic.

Există în sufletul omului o anumită tendință irațională de a creea un atașament foarte strâns între bărbați, o legătură de sânge. Care este obiectul unor simțăminte mistice și religioase, unor pasiuni foarte puternice. Țineți minte poemul lui David către Ionatan: dragostea ta Ionatane era mai mult decât dragostea de femeie pentru mine. Era vorba de o anumită afecțiune, o anumită legătură foarte strânsă, care se creea între războinici. Și care spune David depășește dragostea față de femeie, sau dragostea de femeie. Pentru că ca intensitate emoțională, depășea orice altă relație din lume. În numele acestei relații oamenii omorau. Și David care este atât de afectat de moartea lui Ionatan nu are nici o mustrare de conștiință să omoare bărbați și femei și copii nevinovați. În același timp însă, e condamnat pentru uciderea lui Urie Hetitul care este camaradul lui. Și David are serioase probleme de conștiință după ce l-a omorât pe Urie și i-a luat soția. Nu că pentru David ar fi o problemă să omoare pe alții și să le ia soțiile. Dar era camaradul lui. Așa că este aici un dublu standard. Pe deoparte există un idealism și simțăminte mistice și religioase, față de grupul tău de bărbați, iar pe dealtă parte există o totală desconsidrare a vieții din celălalt grup.

Orice armată eficientă din lume știe să exploateaze acest instinct care există în psihicul nostru în mod ereditar când creează legături puternice între bărbați. Orice soldat din toate timpurile nu și-a dat niciodată viața pentru țara lui, sau pentru regele lui, dar soldații își dau viața pentru grupul lor. Pentru camarazii lor. Acolo există adevărata loialitate și adevăratul eroism. În același timp, oamenii aceștia sunt de obicei capabili de mari crime în afara grupului.

Cartea Exodului este scrisă pe undeva la limita între preistorie și istorie. Și în cartea Exodului avem situații în care evreii de exemplu, fac un raid între Madianiți. Și omoară toți bărbații și toate femeile și toți copii da țin fetele de vârstă reproductivă, care n-au cunoscut încă bărbat. Ba se dă și zecime la templu dintre ele. Ei bine uneori încercăm să înmuiem lucrul acesta ori să-i dăm o justificare religioasă, adevărul este că era o practică universală.

Tendința instinctivă este de a-i împărți pe oameni între noi și ei. Și odată ce oamenii sunt împărțiți între noi și ei restul nu contează. Noi suntem cei buni, ei sunt cei răi. Diferența între om și animal, sau dacă vreți diferența între societățile evoluate și societățile tribale este că în societățile evoluate asemenea comportament întotdeauna implică o suprastructură culturală și religioasă. Care justifică dorința brutală de a ucide. Această dorință irațională. Este ceva înnăscut în om. Dar acest sentiment primitiv îl are cimpanzeul, îl are omul tribal, acest simțămănt devine foarte complicat. Pentru că pe măsură ce omul se civilizează are nevoie de anumite mecanisme de dezinhibiție. Acest instinct sălbatic care este în om este inhibat de morală, de etică, de lecțiile de

comportament pe care le învățăm din copilărie, noi nu suntem niște psihopați. Pentru a dezamorsa acest mecanism de inhibiție, este nevoie de ceva care să justifice moartea și vărsarea de sânge, în mod idealist. Ca făcând apel la o autoritate superioară. De obicei cel mai bun argument este religia, de exemplu teroriștii islamici. Un alt dezinhibant este naționalismul care este un drog de fapt.

În acestea este vorba de un instinct. Biblia ni-l descrie foarte bine în cărțile lui Moise. Țineți minte episodul cu îngeri veniți la Sodoma și Gomora. Și dorința locuitorilor de a-i viola. Și cum Iov și-a oferit fetele care erau de mai puțină valoare decât bărbații în ochii lui, ca să nu se dezonoreze ca gazdă. Sau episodul levitului, care a fost amenințat de asemenea cu viol într-o cetate a lui Beniamin și până la urmă i-a fost luată țiitoarea și i-a fost violată și omorâtă în timp ce el dormea liniștit. De asemenea țineți atâtea episoade sălbatice în istoria lui Israel. În care populațiile sunt măcelărite fără milă. Și le sunt luate femeile. Și lucrul acesta nu se întâmpla doar în Israel, se întâmpla în toată istoria. Și ceea ce spun este că atât ADN-ul nostru cât și preistoria noastră ne spune că asta-i natura masculină.

Omul nu este ceea ce își închipuie că este. Omul se minte pe el însuși. Omul are psihicul unui primitiv, și poate chiar psihicul unui cimpanzeu. Dar acest psihic este sublimat, și este decorat cu idealuri religioase și naționaliste și filozofice care nu fac altceva decât să justifice pornirile iraționale din sufletul său. *

Constant, AND-ul din celulele corpului se distruge, genele care se ocupă cu repararea lui începând cu 40 de ani nu-și mai fac treaba așa cum trebuie. Ele „expiră”. La unii oameni, pe la 40- 50 de ani, la alții pe la 80. „În momentul când expiră, apar procese de îmbătrânire accelerată. Atunci poți da în Alzheimer sau poți doar să fii mai puțin explorator, să devii mai traditionalist, să faci lucrurile doar așa cum știi tu că se fac. Asta arată că ai un creier mai puțin plastic. Cu cât un om este mai deschis la chestii noi, cu cât ciulește urechea la lucruri care nu sunt din domeniul lui, cu atât rezultă că are un creier încă plastic, care poate învăța lucruri noi.” Cârneci, ian 2015. Deschiderea față de nou este un indicator al capacității de învățare, un factor protector la stres și un predictor al well-being-ului. Oamenii deschiși la nou sunt mai creativi și au un sistem imunitar mai bun. Isus a spus: Duceți-vă și faceți ucenici toate neamurile. Ce înseamnă aceasta? Ce este un ucenic? Un ucenic a fost pentru Isus o persoană care are o mare capacitate de a învăța lucruri noi, pentru că acest criteriu a fost respectat atunci când au fost aleși ucenicii. N-au fost alese persoane care au fost învățate în școlile publice religioase. Învățarea se făcea acolo prin repetare, în acestea era eliminată capacitatea de a gândi singur, pe cont propriu. Cât de mult am putea deveni ucenici adevărați? Să ne încercăm:

Vechiul Testament este un manifest antiraţional prin natura lui. Proverbe capitolul 1 versetul 7 ne spune că frica de Yahve este începutul cunoaşterii. Logica şi raţiunea este după greci esenţa naturii divine. Atunci când cineva îşi dezvoltă facultăţile raţionale, când face ştiinţă şi geometrie şi logică, omul acesta nu ajunge să înţeleagă doar lumea, ci-L înţelege mai bine pe Dumnezeu. În timp ce evreii considerau că raţiunea este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. «Începutul înţelepciunii este teama de Dumnezeu.” Cel care se ridică şi pretinde că-L poate descoperi pe Dumnezeu prin raţiune, este antihristul. Evreii

sunt dominaţi de amintiri biblice. Fructul oprit. Pomul cunoaşterii binelui şi răului. Turnul Babel. Şi refuză înţelepciunea babilonienilor şi a egiptenilor din care s-a dezvoltat logica greacă mai târziu, Pentru evrei, înţelepciunea lui Solomon bazată pe teama de Dumnezeu este superioară înţelepciuni grecilor şi babilonoenilor. Şi din cauza aceasta descrierea templului lui Solomon în mod deliberat ignoră cuceririle geometriei egiptene şi babiloniene, care cunoşteau valoarea lui pi. Şi ne dă o valoare inexactă şi empirică a lui pi.

«Înălțimea uriașului Goliat este precizată în 1 Samuel 1,4: „șase coți și o palmă”, adică aproximativ 3,25 metri. În schimb, în manuscrisele de la Marea Moartă și alte dovezi textuale timpurii, apare o înălțime de doar 2,25 metri, care, deși gigantică, pare mai rezonabilă.» Citat din Conexiuni salvatoare, trimestrul IV, 2007, pag. 30. Omul nu poate fi de 3 metri. Vertebrele lui, încheieturile lui nu sunt făcute pentru asemenea înălţime. Goliat suferea de gigantism. Era impresionant. Dar la înălţimea şi statura lui fiţi sigur că nu era un om agil, în nici un caz nu era sănătos. Cu siguranţă că deja Goliat dădea simptome de boală de inimă. Cred că mulţi evrei puteau cu sabia sau suliţa să-l învingă pe Goliat. Jucătorii de baschet de peste 2 metri, acești blajini oameni sunt de un tip hormonal care se caracterizează printr-o anumită încetineală neuropsihică. Vladimir Levi, Noi şi eu, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978. pag. 90.

Este Biblia cuvântul Lui Dumnezeu? Ea cuprinde gândurile unor oameni (nu gândul Lui direct - cuvântul Lui Is.55,9) care s-au întâlnit cu Dumnezeu, şi cărora Dumnezeu li s-a revelat. Și toată această istorie a Bibliei, istorie sacră te face să înţelegi cum se descoperă Dumnezeu, şi să-ţi deschizi sufletul pentru revelaţie personală. Biblia nu este un manual de comportare şi filozofie dictat de Dumnezeu pentru noi astăzi ci experienţa oamenilor care l-au căutat şi l-au găsit pe Dumnezeu, şi felul cum l-au găsit pe Dumnezeu a fost redat în paginile Bibliei. Ori oamenii aceştia au trăit într-un timp şi loc deosebit de al nostru. Experienţa lor ne inspiră. Problemele lor, dilemele care le-au avut nu s-au rezolvat întotdeauna. Rămân fără răspuns la întrebări. Vorbind despre credinţă, unii scriitori ai secolului 19 ca Kirkegard sau Dovstoevski au definit aceasta ca un salt în noapte, în ultimă instanţă. Dar omul nu are de ales decât să facă acest salt în noapte.

Viaţa poate fi cel mai bine definită ca un fenomen digital: Walter Craig, are o bază imensă de date. De structuri genetice. Pe computer. Banca lui de date. Şi a făcut un experiment care, d. p. d. v. biologic n-a fost nimic nou. A luat de pe computer din banca de date informaţia care era înregistrată digital pe banca de date, cu privire la structura unui ADN-u de bacterie, şi a refăcut acest ADN-u plecând de la elementele chimice elementare. Nu de la bucăţi de ADN-uri luate din alte bacterii ci de la elemente de chimie anorganică. Şi a refăcut pas cu pas tot ADN-ul bacteriei, şi ADN-ul a funcţionat. Craig n-a creat viaţa n-a inventat viaţa. Viaţa este digitală. Craig a transpus-o de la informaţia pe computer la informaţia bazată pe carbon. Viaţa este informaţia.

Noi credem că animalele se împerechează ca să se înmulțească specia lor. Nu este adevărat. Animalele se împerechează pentru ca genele respective să se poate înmulți. Animalele doar sunt folosite de gene pentru ca acestea să se poată înmulți. Odată cu

încetarea capacității animalului de a le reproduce, acesta este abandonat de ele. «Procesele biologice au rolul de a te proteja numai atâta timp cât te poți reproduce și-ți poți crește copii.»

Jumătate din genele umane sunt produse de viruși care clonizează specia umană numiți Human Endogenous Retroviruses (HERVs) care au capacitatea de a se salva în ADN-ul gazdei. 8% din genele oamenilor sunt gene de viruși. La om, se adaugă în permanență noi gene virale, deoarece unele dintre virusurile care ne infectează în decursul vieții își integrează ADN-ul în celulele noastre. La început, aceste infecții nu produc efecte negative, dar stresul, bolile pot reactiva mai târziu virusurile latente, declanșând o altă serie de boli., ca de exemplu virusurile herpetice, care și-au găsit găzduire în celulele nervoase ale majorității oamenilor. Ele provoacă, în general, dacă sunt stresate în vreun fel, doar apariția de pustulații recurente la unele gazde recalcitrante. Știința fără secrete, pag. 403. Aproape jumătate din genele oamelor sunt fabricate de către viruși. Aproape jumӑtate din genele umane se ştie cӑ au fost formate de către retroviruşi care şi-au lӑsat amprenta ADN-ului în noi dar care nu mai sunt activi. 21% din ADN-ul uman este format din elemente LINE. Retroviruşi, fragmentele lor numite LINEs L1 (LINEs fac parte din familia retrotransposonilor care alcӑtuiesc jumăte din genele umane, vezi figura).

Au creat jumӑtate din genele noastre, dar au rol şi ȋn ȋnvӑţare ele ajutȃnd la consolidarea informaţiei ȋn memorie. LINE sunt așa-numiții paraziți ai virușilor, parazitând retroviruși (HERVs). Proteinele heat shock au menirea de a ține sub control activitatea LINEs. Ideile creative vin pe fond de schimbare de mediu, ca urmare a faptului că învățăm multe lucruri noi iar creierul este forțat să se recableze. Acest lucru se întâmplă în timpul fazei de somn Non-Rem, când are loc reconstrucția creierului și apariția de noi idei. În timpul somnului se exprimă alte gene în organism decât în timpul stării de veghe. Genele care produc proteine heat shock sunt active ziua dar nu sunt active noaptea. Deci paznicul genelor nu are program de noapte, iar LINEs se pot exprima, modificând creierul conform cu noua informație cu care a fost bombardat de schimbările de mediu. Retroviruşii, nişte viruşi mai speciali au capacitatea de a se salva ȋn ADN-ul speciei infectate şi ȋşi pierd capacitatea de a ȋmbolnӑvi organismul, diversele lui mecanisme virale fiind folosite de organismul gazdӑ pentru a se inova pe sine. Aceștia se pot insera ȋn genomul gazdelor şi sunt transmişi din generaţie ȋn generaţie. Astfel apar mutaţii care pot favoriza adaptarea la un mediu schimbat. Retrovirușii (sau HERVs) sunt mult mai

numeroși în creier decât în orice alt organ, și aici sunt aglomerați în zonele care se ocupă de învățare. Virusul HERV-K funcționează în celulele umane, descoperă Dr. Joana Wysocka de la Sanford University California și s-a dovedit un vajnic apărător al embrionului uman. Fabrică o proteină care împiedică alți viruși să ajungă la embrion, este „body guard-ul” perfect pentru fătul în devenire. Mironov, pag. 72. Unul dintre retroviruși care au invadat specia umană numiți HERV K9 au fost identificați în lobul frontal al pacienților cu schizofrenie și maniaco-depresivi, fiind aici inhibați de medicația antipsihotică.

Ritmul îmbătrânirii se dublează la fiecare opt ani.«Prin urmare, dacă îmbătrânirea s-ar produce în același ritm ca la 40 de ani, oamenii ar trăi mai bine 120 de ani și ar muri într-adevăr „de bătrânețe”.» Tu rămâi tânăr. Ghid de funcționare pentru o viață de calitate, dr. Michael F. Roizen, dr. Mehmet C. Oz, profesor al Departamentului de Chirugie de la New York - Presbiterian Hospital/Columbia Univerity, București: Curtea Veche Publishing, 2010, pag. 22-26.

Genetica și Homo neanderthalensisDoar înainte de apariția genetici de azi au putut fi făcute afirmații ca cele de mai

jos: „Omul de Neanderthal și Omul de Cro-Magnon au capacitatea craniană chiar mai mare decât a omului modern. Astăzi, oamenii de știință sunt de acord că ambele specimene sunt adevăreți Homo Sapiens (oameni moderni), altfel s-ar inversa sensul teoriei evoluției!” Abou-Rahme, pag. 86. Însă suprafața interioară a calotei craniene provenind de la Homo neanderthalensis prezenta mai puține urme de circumvoluțiuni, decât omul modern. Portelli, pag 49. Cum aceștia obișnuiau să își îngrope semenii, mormintele lor „susțin complexitatea gândirii acestor oameni preistorici, mai ales că multe dintre ele păstrează urmele ofrandelor depuse în timpul înmormântării” (Nicolae, 2015, pag. 155. 157), aceștia erau capabili să creeze artă, o susțin picturile rupestre, confecționau unelte, arme, chiar podoabe primitive, își îngrijeau răniții, purtau îmbrăcăminte (Cronica ilustrată a omenirii, pag. 95), indivizii din specia Homo neandrthalensis și cei din specia Homo sapiens sapiens s-au aflat la același nivel de cunoaștere, de multe ori au trăit în aceleași arii geografice și uneori au locuit aceleași peșteri. Capacitatea craniană a lui Homo neanderthalensis varia între 1300 – 1750 cm, fiind în medie 1500 centimetri cubi, în timp ce la omul modern, la bărbați, este în medie 1400 centimeri cubi. Portelli, pag. 55. 49. Cei mai mulți dintre cercetători, printre care Tom Highman și suedezul Svante Pӓӓbo, liderul echipei de geneticieni de la departamentul de Genetică Evoluționară din cadrul Institutului Max Plank din Leipzig, Germania, susțin că interacțiunea sa Homo Sapiens a fost una sporadică, fapt susținut de procentul redus de ADN neanderthalian din genomul fiecărui om de pe planetă, între 1 și 4%. Nicolae, 2012, pag.45. Aceasta nu este doar o curiozitate inexplicabilă, căci aceași problemă există și dacă ne gândim la denisovani, (6% din ADN-ul populațiilor din Papua Noua Guinee și a unora dintre arborigenii australieni este denisovan, spun testele genetice), și la Homo Sapiens Italdu. Nicolae, 2013, pag. 43. 47. Nu se poate susține că omul modern provine din omul de neanderthal, este concluzia care o tragem și din lucrarea lui Davies, pag.15, și este ceea ce se susține

astăzi în lumea științifică. Fără a fi nepoliticos, întrebarea care se pune în cazul că am interpreta Gen. 1, în mod literar este a creat Dumnezeu doi Adami? Din două specii diferite: Homo sapiens și Homo neanderthalensis? Tinerii sunt mai înclinați să părăsească bisericile când află că au fost mințiți de biserică. Orice sistem religios va deveni irelevant, ori foarte cultic. Falimentul moral este vizibil pentru cine are ochi să vadă. Această lucrare susține creația, faptul că omul a fost creat de Dumnezeu. În legătură cu evoluția, în ultimii 5000 de ani s-au modificat 7% dintre genele umane. Adică genetic vorbind, nu mai avem aceleași gene ca cei care au construit piramidele, suntem semnificativ diferiţi de aceștia. Înainte de acest timp nu existau oameni cu ochi albaştrii sau verzi, nu puteam mânca carne friptă şi puteam bea lapte doar în copilărie. Toate acestea au devenit posibile datorită unor mutaţii. Iar aceste mutaţii – sau evoluţii cum le-am putea numi – nici nu necesită mii de ani pentru a se produce. Primii oameni care au urcat pe platoul Tibet nu puteau respira normal datorită atmosferei rarefiate de la acea înălţime, însă le-a luat doar câteva sute de ani ca să se adapteze. Cum? Gena care produce hemoglobina a suferit o mutaţie, ca urmare tibetanii moderni având sângele mai capabil să transporte oxigenul decât restul oamenilor. (Cîrneci, blog personal). În anii aceștia, cei 5000 de ani n-au fost niște mari progrese ale speciei umane. În mare măsură s-a stagnat sute de ani. Ce se întâmplă acum în ultimii 25-30 de ani deja e nebunie totală. Și asta se va vedea în genele noastre. Deja sunt semne. Gândiți-vă că trăim mult mai mult. S-a dublat speranța de viață. Mâncăm hrană cu hormoni de creștere. Noi evoluăm în continuare și se pare că evoluția aceasta epigenetică este accelerată cu până la 10 puncte, cu cât țara are un nivel economic mai mare. Se pare că bombardarea cu informaţie a creierului nu doar modifică genele lui, ci parte din aceste modificări se transmit copiilor noştrii. Epigenetica ne arătă pe viu mecanismul evoluţiei. „În general noi vedem evoluţia ca fiind sinonimă cu progresul, cu “mai binele”. Dar în realitate, lucrurile stau altfel – evoluţia înseamnă creare de diversitate în sistemele vii care procesează informaţie. Informaţie nu înseamnă doar poezii, ci şi mâncare, oxigen, bacterii, şi tot ce e în jur. Evoluţia înseamnă adaptarea genelor şi chiar apariţia de noi gene capabile să facă ceva nou, diferit. Deci putem spune că învătarea conduce la evoluţie. Dar cum prin învătare dobândim adicţii, putem concluziona că adicţia favorizează evoluţia iar evoluţia conduce la adicţii tot mai diverse. Şi şobolanii fac adiţie de droguri sau dulciuri, dar oamenii au dobândit adicţii noi – de jocuri video, de internet, de TV sau de slot-machines. Evoluţia ne face să inventăm lucruri cărora le cădem pradă. Acestea ne dictează viaţa şi ne fac să fim convinşi că avem nevoie de ele pentru a fi fericiţi. Istoria naturală şi evoluţia speciilor este un lung război al adicţiilor. La oameni el se manifestă ca un război al CONVINGERILOR.” Cîrneci, http://dragos-cirneci.blogspot.ro/2012/09/despre-placerile-evolutiei.html#comment-form La ora actuală inginerii şi oamenii din IT sunt cei care contribuie cel mai mult la schimbarea speciei (să-i zicem evoluţie) şi nu musculoşii buni la sport. Genele femeilor care se ocupă de identificarea a ce este grozav încă nu au evoluat ca să se prindă de asta.

Rămânînd la comparația creaționism – evoluție, menționăm că Jack Horner a inițiat un proiect care este sponsorizat de George Lucas de a transforma găinile în dinozauri. Toate genele de dinozaur sunt în găină. Uneori se nasc cai cu mai multe degete, sau se nasc

oameni cu coadă de multe ori, aceasta dovedește că genele strămoșilor noștri nu au dispărut. Însă sunt inactivate deoarece au apărut gene noi, care codează trăsături noi. Embrionul unei specii repetă evoluția filigenetică a embrionului acelei specii, nu a speciei. Embrionul unei păsări are o coadă osoasă foarte lungă, de 16 vertebre, scheletul de Archaeopteryx observăm coada lungă osoasă. Embrionul arată foarte aproape de Archaeopteryx, arată ca embrionul unui dinozaur, adică are și dinți, degete în loc de aripi, genele de dinozaur fiind încă active. O enzimă le dezactivează și sunt activate alte gene. Jack Horner dorește să reverseze evoluția. Acesta nu este singurul care se ocupă de așa ceva. Ceea ce s-a reușit până acum într-un alt experiment, care încerca se crescă un bot de dinozaur la puiul de pasăre, este să facă ca structura ciocului să se întorcă la starea ancestrală cu os palatin, care formează cerul gurii. S-a inhibat enzima de care am amintit. Știința ne spune că avem evoluția înscrisă în genele noastre. O consecință a cercetării mai multor genomi a fost posibilitatea de a face comparații detailate între propriul nostru ADN și cel al altor organisme. Cu ajutorul computerului se poate alege o anumită porțiune de ADN uman șli se analizează dacă este similară la alte specii. Procentajele de reușită pentru acest tip de potrivire, degăsire a unei secvențe ADN similare în genomul altor organisme, pornind de la o secvență ADN umană sunt: cimpanzeu 98%, câine 52%, șoarece, 40%, pui de găină 4%, muscă de fructe 0%. La nivelul genomului ca întreg, computerul poate construi un arbore al vieții bazat doar pe asemănările dintre secvențele ADN ale diferitelor organisme și deși această analiză nu folosește nici o informație oferită de dovezile fosile, de observațiile privind detaliile anatomice ale actualelor forme de viață, totuși asemănările cu concluziile trase în urma studiilor de anatomie comparată asupra rămășițelor fosilizate sau asupra organismelor existente este uimitoare. În interiorul genomului, teoria lui Darwin prevede că mutațiile care nu afectează funcția (și anume cele localizate în „ADN-ul rezidual”) se vor acumula constant în decursul timpului, aceasta fiind ceea ce se și observă. «Totuși se așteaptă ca mutațiile din regiunea de codificare a genelor să fie mai puțin frecvente, dat fiind că cele mai multe dintre ele vor fi dăunătoare, și numai un astfel de eveniment rar va oferi un avantaj în privința selecției și va fi păstrat de-a lungul procesului de evoluție. Este exact ceea ce se observă. Acest din urmă fenomen se aplică până la cele mai mici detalii ale regiunilor de codificare a genelor.» ARN-ul mesager copiază informația din ADN pentru crearea proteinelor, trei „trepte” de informație ARN alcătuiesc un aminoacid. Există 64 de posibile combinații din 3 litere între A, C, T, G, bazele ADN-ului, dar numai 20 de aminoacizi. Aceasta înseamnă că mai multe astfel de combinații de 3 litere, deci 3 trepte de informație ARN alcătuiesc un aminoacid, există o redundanță, surplus de informație, ex: atât GAA cât și GAG din codurile ADN și ARN codifică acidul glutamic. «Aceasta înseamnă că unele mutații din regiunea de codificare să fie „silențioase”, acolo unde aminoacidul codificat nu este alterat de o schimbare, și în felul acesta nu se plătește nici o penalizare. Comparând secvențele ADN ale speciilor înrudite, diferențele silențioase sunt mult mai comune în regiunile de codificare decât cele care alterează un aminoacid. Exact acest lucru spune și teoria lui Darwin. Dacă, așa cum ar susține unii, acești genomi au fost creați prin acte individuale, atunci de ce ar apărea această trăsătură individuală»? Collins, pag. 135-139.

BibliografieDr. Abou-Rahme, Farid, lector la Universitatea East London. (1998). Și Dumnezeu a zis… Autoritatea Bibliei

confirmată de știință. Cluj: Editura Logos.Cîrneci, D. (Ianuarie 2015). București: Psychologies magazine.Collins, F., S., specialist în genetică medicală la Universitatea din Michigan. (2009). Limbajul lui Dumnezeu:

Un om de știință aduce dovezi în sprijinul credinței. București: Curtea Veche Publishing.2011. CRONICA ILUSTRATĂ A OMENIRII. Începuturile omului și culturile timpurii. București: Editura

Litera.Davis J., profesor de Chimie la Universitatea Union din Jackson, Tennesse, Poe, Harry L., profesor de studii creștine la aceeași universitate. ( 2008). Știința și credința creștină. Oradea: Editura Cartea creștină.

Nicolae, A. (Iunie 2012). București: Știință și tehnică.Nicolae, A. (Iunie 2013). București: Știință și tehnică..Nicolae, A. (20150. Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană. București:

Science&Technology Press.Portelli, C., doctor în științe medicale, cercetător științific și cadru didactic la Facultatea de Medicină din

București. (2003). Logica creației divine. București: Editura Didactică și pedagogică. Servan-Schreiber, D, profesor la Clinica de psihiatrie a Universității din Pittsburg. (2007). Vindecă stresul,

anxietatea și depresia fără medicamente și psihanaliză. București: Elena Francisc Publishing.

DepresiaÎn timpul somnului, are loc transferul amintirilor din hipocamp (un depozit

temporar, unde au fost „salvate”, un fel de extensie a zonei vizuale a creierului - fapt pentru care visele sunt atât de vizuale și în general, senzoriale), în neocortex iar aceasta depinde de apariția de noi neuroni. «Acești noi neuroni care apar pe tot parcursul vieții în hipocamp au menirea de a „face curat” aici, eliberând locul pentru a stoca alte amintiri. Dacă nu apar noi neuroni, hipocampul se blochează în amintiri vechi și devine incapabil de a învăța lucruri noi. Asta se întâmplă pe fondul unor boli precum depresia sau demența, în care procesul de apariția de noi neuroni este afectat.» Traumele trăite în copilărie pot conduce la probleme emoționale la vârsta adosescenței sau chiar la vârsta adultă. Șansele ca un adolescent sau un adult să dezvolte boli precum depresia și anxietatea sunt mult mai mari dacă a fost traumatizat în copilărie, până la vârsta de 8 ani, iar efectele sunt și mai dramatice dacă trauma a avut loc în primii 2 ani de viață. Stresul produce inflamație în organism, creier, care în sistemul nervos distruge sinapsele, neuronii, afectând zone mari din creier, în special pe cele implicate în adaptarea la nou, la provocări, cele care reglează funcții ale organismului ca inima, sistemul digestiv. Rezultatul este un creier care, ajuns la maturitate este mai puțin capabil să gestioneze situații delicate, schimbări majore, atașamante, efortul mental prelungit. Ce putem face? Sunt foarte importante strategiile pe care le învață copilul și adolescentul, care au rolul de a limita extinderea afectării în creier și chiar de a-l repara pe acesta. Expunerea la stresori controlabili în copilărie, adolescență esențială dezvoltării de stategii de adaptare (coping): învățarea optimismului, dezvoltarea autocontrolului, acceptarea responsabilității, rezolvarea de probleme, căutarea de suport social și reinterpretarea într-o lumină pozitivă a unor evenimente neplăcute. Strategii ca confruntarea, distanțarea, evitarea reprezintă factori de risc asociați cu depresia la adolescenți și chiar cu tentativele de suicid. Încă de mic, copilul trebuie expus unor situații care i se par amenințătoare sau dificile, dar având părinții lângă el, cu rolul de a-l ajuta să se descurce, să învețe cum să controleze astfel de situații; în plus, inflamația, stresul oxidativ, reducerea substanțelor care produc creșterea celulelor, apariția de noi neuroni pot fi controlați prin dietă, somn, evitarea fumatului, exercițiu fizic.

Cîrneci D., doctor în psihologie. (Iunie 2014). București: Psychologies magazine.

Cîrneci D. (Octombrie 2014). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (2014). Stresul din mintea noastră și războiul din mintea celulelor. București: Editura Fundației România de

Mâine.

Depresia cronică este, am putea spune o boală degenerativă care afectează capacitatea de adaptare la nou prin distrugerea mecanismelor creierului, implicate în procesarea erorii în predicție și învățare instrumentală. Copilul nou născut, la 20 de minute după naștere este atras doar de fețele oamenilor. Genele din neuroni îi programează pe aceștia să grupeze informația după niște reguli înăscute, apoi, odată ce a învățat deja diverse patternuri (orice organizări de informații), informația din memorie grupează în categorii cu sens ceea ce întâlnim. Așa ajungem să căutăm patternuri în acțiunile celor din jur, în economie, sau politică. Nereușind să găsim paternuri în jurul nostru, simțim anxietate, ne pierdem motivația și ajungem depresivi. Oamenii cu depresie sau anxietate sau cei cu senzația de gol existențial au o problemă cu găsirea și învățarea de patternuri. Iar creierul lor suferă din acest motiv. Terapeutul încearcă să-i ajute să le găsească din nou, lucrează cu ei în a le da un sens, a le explica simptomele și a-i învăța patternuri de acțiune. De genul: când te simți așa, trebuie să faci sau să gândești următoarele. Sau: asta se întâmplă din cauză că. Acest demers îl poate face orice persoană care știe să fie convingătoare și să vorbească pe limba pacientului. De aceea, nu contează pregătirea, vechimea în terapie. Totul ține de o abilitate general umană de a găsi patternuri și a le comunica altora. Emisfera stângă este responsabilă de a genera sentimentul de sens al vieții, iar o slabă activitate a ei este asociată cu depresia. Iar emisfera dreaptă este responsabilă de a genera vigilență și nevoie de autocontrol, o activitate prea mare a ei fiind asociată cu stresul și anxietetea. „De aceea oamenilor care suferă de simptomele de depresie și lipsă de motivație în viață le prinde bine o terapie care pune accentul pe a povesti cuiva sau în scris cum îi este viaţa şi de ce crede că este aşa, pe a-i oferi un sens, o explicaţie pentru ce se întȃmplă cu ea, dar şi pe rutine casnice (cum e să facă ordine), pe organizare (cum sunt planurile de viitor), pe reântoarcerea la lucruri şi persoane familiare, la familie, la locurile copilăriei, revederea filmelor preferate, re-ascultarea muzicii din adolescenţă şi chiar şi mȃncarea “ca la mama acasă”. Toate acestea “re-pornesc”emisfera stȃngă. Iar oamenilor stresaţi şi anxioşi le face bine antrenarea răspunsurilor comportamentale în situaţii noi, incerte, în care nu au controlul, sau terapia gen reţetă: “În situaţia X trebuie să faci …. şi să eviţi a face…” Şi repetarea acestora pȃnă devin rutine, adică trec în emisfera stȃngă.” Cîrneci http://dragos-cirneci.blogspot.ro/2013_03_01_archive.html Pentru a înțelege mai bine aceste informații menționăm câteva date despre emisferele cerebrale așa cum au fost formulate de Dragoș Cîrneci: emisfera stângă a creierului oricărei vertebrate s-a specializat inițial pentru a controla stereotipiile comportamentale pe care trebuiau să le facă față animalele în situații obișnuite, familiare – mâncatul, mersul. „Prin contrast, emisfera dreaptă s-a specializat de la început în detectarea și răspunsul la stimuli noi, nefamiliari și neașteptați. Ea preia controlul în situațiile potențial periculoase care necesită o reacție rapidă – cum ar fi apropierea unui prădător, în restul timpului, comportamentul find sub controlul emisferei stângi. Deci emisfera stângă a evoluat pentru a fi responsabilă de comportamente motivate intern, dintr-o dorință personală, în timp ce emisfera dreaptă pentru a fi responsabilă de comportamentele motivate de factori externi. … Zonele limbajului din creier au evoluat dintr-o specializare mai primitivă a emisferei stângi, fie ea vocală sau

nu.” La păsări emisfera stângă este responsabilă de cântat, la foci câini, maimuțe se ocupă de procesarea sunetelor produse de membrii aceleași specii. „Însă în timp ce emisfera stângă se ocupă de comunicarea de rutină, emisfera dreaptă se ocupă de tonul emoțional, de sunetele emise pe fondul unor emoții.” Emisfera stângă se ocupă de lucruri familiare, deprinderi şi detalii, cea dreaptă se ocupă în special de lucruri noi, nefamiliare sau riscante, precum şi de spaţialitate La unii oameni este mai ”activă” stânga, la alţii dreapta. Datorită acestui fapt, primii sunt mai relaxaţi şi predispuşi la emoţii pozitive, iar ceilalţi sunt mai tensionaţi, stresaţi şi excesiv de prudenţi. Există mitul că femeile fiind mai emoţionale, au mai activă emisfera dreaptă. Nu prea sunt diferenţe de activare între barbaţi şi femei, ci diferenţe de interconectivitate. La femei cele două emisfere sunt mai conectate între ele decât la bărbaţi. Ambele emisfere sunt în egală măsură “raţionale” şi “emoţionale”. Cea dreaptă, gestionând matematica, rezolvarea problemelor noi, am putem spune că este “raţională”, cea stângă gestionând emoţii precum plăcerea sau frustrarea şi agresivitatea, am putea spune că este “emoţională”. Cîrneci, http://totb.ro/miturile-emisferelor-cerebrale-de-stanga-sau-de-dreapta/

Creierul oamenilor cu depresie seamănă ca și conexiuni cu al celor cu Alzheimer sau schizofrenie, astfel, pe de o parte conexiunile dintre sistemul limbic, zonele recompensei/motivației și lobul parietal sunt mult mai strânse decât în mod normal, în schimb lobul frontal este mai puțin conectat cu restul creierului. Hipocampusul drept (care se ocupă de învățarea lucrurilor noi) este mai puțin conectat cu cel stâng și zonele din jur. În plus, conexiunile din creier sumt mai haotice, par mai aleatoare, fără logica funcțională normală. Toate acestea indică că depresia este o boală de conectivitate a creierului, similară cu bolile degenerative, nu doar o formă mai grea de tristețe. Cîrneci, iunie 2014 pag. 26; Cîrneci – Stresul din mintea noastră… pag. 132. Aceste anormalități ale circuitelor creierului sunt responsabile de simptomele depresiei: lipsa de motivație și entuziasm, sentimentul de viață fără sens, probleme de concentrare și învățare, emoțiile negative exagerate și incontrolabile care alternează cu o amorțeală afectivă, problemele de somn sau alimentație și tendința de a evita contactele sociale, conversațiile și cam orice activități cu ceilalți. Depresia are în comun cu bolile degenerative faptul că produce moartea neuronilor și sinapselor, afectând învățarea și reamintirea. (Despre învățare se poate spune că mecanismele care se declanșează în interiorul neuronilor atunci când învață, se pare că pornesc căile naturale de reparare a ADN-ului din respectivii neuroni. Deci, aceștia vor avea o viață mai lungă și vor fi mai capabili a ne ajuta memoria.)

Unele studii au descoperit că oamenii care cred că viata lor are sens, e mai puțin probabil să sufere de boli precum depresia sau anxietatea. Sentimentul de inutilitate în viață conduce la reacții inflamatorii în organism, scăderea imunității, creșterea stresului oxidativ al celulelor și afectarea ADN-ului, pe termen lung, aceste modificări pot conduce la depresie, boli gastrointestinale, autoimune sau cardiovasculare. „Unii cercetători au observat o legătură între sentimentul de sens în viață și sănătatea fizică, dar și durata vieții. Chiar și printre adulții tineri, cu cât cred mai mult în rostul vieții lor, cu atât e mai puțin probabil să moară devreme.” Cîrneci http://www.psychologies.ro/cronici/sensul-vietii-2-2144269

Cu privire la anxietate, ruminațiile, anticipările catastrofice, dezambiguarea unui stimul inofensiv într-o manieră amenințătoare sunt rezultatul unor disfuncții structurale și

funcționale ale sistemelor fronto-limbice implicate în memoria de lucru și controlul executiv și reprezintă ele însele simptomele a ceea ce numim anxietate. Cîrneci, 2004, pag. 26. Același autor le dă mesajul celor care încă nu au ajuns să fie depresivi: „If you don’t want to get depressed, lose your memory, attention, and age fast you should learn how to explore, in the same way you have done when you were a child. So, try to be a child with the mind of an adult if you want to keep your mind.” Dacă nu doriți să ajungeți deprimat, să vă piedeți memoria, atentia, și să îmbătrâniți rapid ar trebui să învățați cum să explorați, în același mod în care ați făcut-o când erați copil. Deci, încercați să fiți un copil cu mintea unui adult, dacă doriți să vă păstrați mintea. Cîrneci http://dragos-cirneci.blogspot.ro/2013_11_01_archive.html oamenii care au depresie, au inhibata o gena care faciliteaza invatarea.

Cîrneci, D., autorul are titlul de „Master în Psihologia Educației și Sănătății”. (2004). Demascarea secolului:ce face din noi creierul? Introducere în neuroștiințele dezvoltării. Cluj-Napoca: Editura Eikon.

Cîrneci, D., doctor în psihologie. (Iunie 2014). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (Octombrie 2014). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (2014). Stresul din mintea noastră și războiul din mintea celulelor. București: Editura Fundației România de

Mâine.

BibliografieCîrneci, D, doctor în psihologie. (Septembrie 2014). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (Februarie 2015). București: Psychologies magazine. Pag. 32.Cîrneci, D. (Iunie 2015). București: Psychologies magazine. Pag.63.Dr. Coenraads R., dr. Czichos J, Dick-Pfaff C., dr. Kayser R., dr. Kramer K., etc. (2009). Știința fără secrete.

1001 enigme descifrate. București: Reader's Digest. Mironov, Alexandru. (Iunie 2015). București: Știință și tehnică.

Safta A. (Iulie 2011). București: Știință și tehnică.

Excesul ponderalExistă o legătură între emoții și mâncare, în condiții de stres corpul tânjește după

carbohidrați, care au darul de a ne relaxa; poate atunci când ar trebui să simți furie sau tristețe, de exemplu, înlocuiești emoțiile cu o cutie întreagă de bomboane sau oricare mâncare preferată în loc să faci ceea ce este firesc, să traduci ceea ce simți în emoții, recunoscându-le, concentrându-ți atenția asupra lor la fel de puternic așa cum o faci pe mâncare sau obsesiile pentru slăbit, fără a te prăbuși în ele, ci întâlnindu-le, oferindu-le atenția lipsită de critică de care au nevoie pentru a se vindeca. Ceciu, pag. 43-45. Ce putem face în fața atâtor tendințe pe care le avem și care ne fac să luăm în greutate? Sunt mulți eu în inconștientul nostrum, o groază de eu. Inconștientul este o zoologie întreagă. O groază de lucruri(?) chestii- orig. acolo care dictează comportamentul, și avem un gen de comportament dimineața și altele seara, care se contrazic între ele. Pentru că sunt o groază de module și mici circuite care deviază. Dar în mare măsură suntem mai controlați decât cei cu personalitate multiplă. Orig: personalități multiple cred că toți suntem dar în mare măsură suntem mai controlați.Mintea umană este foarte vulnerabilă. Tot ce vi se spune prima dată este codat în mintea dumneavoastră ca fiind adevărat. Abia apoi te întrebi dacă este chiar adevărat sau fals. Astfel dacă-ți dau foarte multă informație, și nu apuci s-o procesezi, dacă ești stresat sau obosit, sau implicat în sarcini multiple, aproape

tot ce-ți spun intră în mintea ta ca fiind adevărat. Oamenii au creat explicații, iluzii ale cunoașterii pentru a da sens, semnificație și predictibilitate în lumea în care trăiau: unde sunt zeii olimpieni de altădată? Căutarea adevărului este grea, cere efort și capacitatea de a tolera incertitudinea. „Puțini oameni pot face acest lucru și ei sunt cei care au dus, în salturi inegale, omenirea la dezvoltarea de astăzi.” David, pag. 167. De ce mediul determină ceea ce vom face? Într-o sală de clasă vor amorsate cunoștințe referitoare la materiile care le învățăm acolo și vor fi dezactivate, în cazul unora dintre noi, cunoștințele referitoare la cum se face dragoste. În orice context avem unele cunoștințe activate, altele inhibate, iar unele dezactivate. Ele formează, la nivel cognitiv, o deschidere operațională care va susține un anumit spectru de comportamente. Dacă stimulii din mediu vizează inițierea unor comportamente ale căror modele mentale sunt inhibate, efectuarea acestor comportamente va fi experiențată ca fiind voluntară, deoarece sunt necesare resurse atenționale suplimentare pentru activarea modelelor mentale (inhibate) ale acestor comportamente în scopul producerii lor. „Comportamentele noastre vor fi determinate de cele mai activate cunoștințe” David, 2006. Sunt foarte sigur că am avut acel comportament din cauză că am spus vreau să fac acel comportament. Am planificat acel comportament. Această idee a liberului arbitru este de multe ori, o iluzie. O construcție a minții umane. Există date care se referă la rezultate din psihologia cognitivă, au fost făcute zeci de experimente ca cel din exemplul prototip următor. Pe o masă sunt puși 5 ciorapi identici ca miros, textură și culoare. Vă invit să alegeți una. Dreptacii, spune psihologia au tendința să aleagă stimuilii din partea dreaptă. Nouăzeci și ceva la sută din dvs. care aveți brațul drept dominant alegeți ciorapii din partea dreaptă. După aceea stau de vorbă cu voi și vă întreb: de ce ați ales perechea respectivă de ciorapi? Nici unul n-o să spuneți din cauză că era în partea dreaptă. Și mi-a venit mai ușor să-l apuc, și mi-a plăcut mai mult. Începeți să creeați povești postfactum ca să vă explicați alegerea. Unii spun că culoarea era mai plăcută, textura era mai specială. Deci construim aceste povești ca să ne explicăm comportamentul.

O a doua linie de cercetări. Din neuroștiință. Sunt studii care trebuie luate-n serios, și care sunt de speriat. De exemplu. În 2008 s-a publicat un studiu în Nature arătând că poți prezice cu aproximativ 7 sau 10 secunde înainte decizia pe care-o va lua subiectul meu într-o sarcină dată, uitându-te la înregistrările neurocerebrale. Înseamnă că intenția de a face un comportament apare simultan sau după ce deja ai început să faci comportamentul respectiv. Deciziile sunt luate în creier cu câteva secunde înainte ca omul să le conștientizeze. Decizia este luată în creier cu până la 10 secunde înainte de a devenii conștientă. Există unele mecanisme inconștiente care permit evaluări rapide ale mediului, stabilesc scopuri și iau decizii - toate acestea în timp ce mintea conștientă este ocupată cu altceva. Mintea umană lucrează în cea mai mare măsură în afara conștiinței. sentimentul actului voluntar reprezintă modalitatea în care mintea noastră ne înfățișează operațiile pe care ea le realizează, nu percepția operațiilor respective. Gândurile noastre sunt conectate cauzal într-o manieră inconștientă cu actele, sentimentul voluntariatului apare din procesele ce interpretează aceste conexiuni cauzale și nu din conexiunile propriu-zise. Dacă vrei să schimbi comportamentul unui om, nu încerca să-i schimbi gândurile și intențiile. Fiindcă intențiile nu sunt cauza comportamentului. Degeaba spui unui om să nu bea, nu mânca gras, nu face asta, el spune, ai dreptate. O să încerc să fac lucrul ăsta și el

în continuare mănâncă gras, și așa mai departe. De ce? Fiindcă tu nu ai atacat cauzele comportamentului, de aceea nu reușești să schimbi comportamentul. La nivel social dacă vrei să produci diverse comportamente expune omul modelele pe care vrei să le ai la nivel social, expune-l la modelele pe care vrei să le eviți însoțit de pedepe, celelalte de recompense. La infractor accentul să cadă pe reeducare. Trebuie să-l reeduci, să-i dai modele sociale adecvate, astfel încât el să vadă acele modele, să se comporte în consecință. În Statele Unite există un proiect finanțat de Fundația MacArthur, care studiază problema responsabilității și modificării legii penale, în funcție de noile descoperiri din neuroștiințe. La acest proiect lucrează împreună specialiști în neuroștiințe, avocați, judecători, juriști și filozofi. Un om pare în ochii altor oameni un agent motivat, coerent, conștient și cu putere de decizie, acest gen de percepție este o iluzie produsă de creierul nostru social. Cîrneci, Stresul din mintea noastră ... , pag. 32.

Cercetătorii din domeniul neuroștiinței spun că, din cauza capacității minții conștiente de a trece de la un gând la altul, oamanii își folosesc mintea conștientă, creativă, pentru a-și controla activitatea cognitivă, care reglmentează comportamentul, doar aproximativ 5% din timp, în medie, implicit restul de 95% din activitatea noastră cognitivă este controlat de programe predobândite, descărcate în mintea subconștientă. Lipton, 2014, pag. 83. Gemenii identici au minți uimitor de asemănătoare, și aici nu ne referim strict la indicatorii mai „grosieri” precum coeficientul de inteligență sau la trăsături ale personalității precum nevroza sau introversiunea. Faptul că sunt crescuți separat sau împreună nu modifică cât de mare este gradul lor de similitudine. Gemenii univitelieni seamănă d.p.d.v. al talentelor ca scrierea și aritmetica, al opiniilor ca apertheidul, pedeapsa capitală și mamele care doresc să-și continue activitatea profesională imediat după ce nasc, opțiunile pentru o anumită carieră, religie, hobby-uri, vicii, genul de prieteni, prietene pe care ar dori să-i invite la plimbare. Aceștia continuă să facă cele mai diverse lucruri la fel toată viața, spre exemplu: amândoi intră cu spatele într-o piscină și doar până la genunchi, nu participă la alegeri pentru că simt că nu au fost suficient de bine informați cu privire la fiecare candidat în parte, numără obsesiv tot ce întâlnesc în cale, devin căpitani ai unității de pompieri voluntari sau lasă prin casă bilețele de dragoste pentru soțiile lor. Specialiștii și oamenii de rând rămân perplecși când află aceste amănunte și nu rare ori sunt ocaziile când nici măcar nu le consideră demne de încredere. „Nu ne vine să credem că mintea ar fi echipată cu atât de multe elemente încât să ne poată predestina să tragem apa la toaletă și înainte, și după folosirea ei, ori să strănutăm în glumă în ascensoare aglumerate, asta ca să menționăm alte două trăsături care se manifestă identic la doi gemeni univitelieni crescuți separat unul de altul. Efectele de lungă durată ale genelor au fost cercetate în sute de studii și ele ni se relevă indiferent cum le-am analiza și testa: prin compararea gemenilor crescuți separat unul de altul și a celor care cresc împreună, prin compararea gemenilor identici sau a celor bivitelieni sau prin compararea copiilor adoptați și a copiilor biologici.” Pinker, pag. 21. 22.

Toate acestea înseamnă că nu avem libertatea de a face alegeri înțelepte? Nu. Avem libertatea de exemplu, dacă dorim aceasta, să nu putem face altceva decât alegerile unui înțelept, după cum ne spune Prov. 30,20. Un mare doctor evreu spune: „Interesul pentru sănătate este enorm, cunoștințele despre sănătate sunt mediocre, iar comportamentul față de sănătate este mizerabil.” Dr. Morgenstein. Ce se poate face

pentru a corecta aceasta? Un răspuns la această înrebare ne dă Dr. Amen: „Relațiile sociale au un impact foarte mare asupra sănătății. Grupul cu care te asociezi este deseori determinant pentru tipul de persoană care vei deveni. Pentru cei care vor să-și îmbunătățească sănătatea, asocierea cu alte persoane sănătoase este, de obicei, cea mai directă și mai sănătoasă cale spre schimbare.” Folosește-ți mintea ca să întinerești. Secretele regenerării fizice, emoționale și mentale, Dr. Daniel G. Amen, profesor asistent de psihiatrie și comportament uman la Irvine School of Medicine, Universitatea din California, Curtea Veche Publishing, București, 2014, pag. 163. "Trista realitate este că noi nu răspundem, ca specie, foarte bine la modificarile de comportament, dar dacă suntem introduși în mediului potrivit, în general, vom face ceea ce trebuie", Dan Buettner, autorul cărţii The Blue Zone: Lessons for Living Longer from People Who’ve Lived the Longest (National Geographic Books, 2008).

Nici un regim de slăbire nu s-a dovedit funcțional pe termen lung, acestea pot agrava problema, pot fi chiar periculoase. Există câteva studii pe termen lung bine efectuate pe mii de persoane care au ținut regim, și toate ajung la același rezultat: în 4-5 ani cele mai multe persoane pun la loc aproape toate kilogramele pierdute, cu un procent de circa 10% care rămân slabe. Cu cât este mai mare durata urmăririi, cu atât rezultatele sunt mai slabe și dacă este suficient de mare, poate fi observat eșecul total. Selingman, pag. 247. „Dietele sunt, de fapt, un indicator al viitoarelor îngrășări” 101 trucuri pentru o siluetă perfectă, Mimi Specer, Ed. Nemira, 2010, pag. 12, citat de Ceciu, pag. 27. „Menținerea greutății pierdute și nu pierderea în greutate, reprezintă punctul critic în soluționarea kilogramelor în plus.” spune Dr. Wayne Calaway, de la Universitatea Whashington. 96-99% dintre persoanele care au slăbit printr-o dietă de reducere a greutății și-au recâștigat kilogramele în 1-2 ani, potrivit lui Marc David, în Slow Down Diet. Eating for pleasure, Energi and Weit Loss. Ceilalți au ceva în comun: ceva profund le-a schimbat viața; au trăit schimbări majore; li s-a modificat viața (fie au divorțat, și-au schimbat jobul, au început un proiect, au iertat pe cineva etc.); au făcut, de fapt acea schimbare după care sufletul lor tânjea pentru a trăi în adevăr, iubire a-și exprima credința, etc., scrie Ceciu, pag. 119-120. Mecanismele curelor de slăbire, în două exemple: Dietă cu supradoză de proteine din carne fiartă, mezeluri, ouă fierte. În aceste condiții ficatul transformă excesul de proteine în azot ureic sangvin a cărui prezență face ca rinichii să forțeze eliminarea apei din organism pentru a-l „spăla” înafară. Rezultatul este același ca la curele cu ceaiuri sau pastile diuretice ce promit pierderi de greutate considerabile când de fapt se pierde doar apă. Cura de slăbire prin reducerea substanțială a aportului caloric, de la 1800 - 2000 calorii, normalul unei persoane adulte, la 500 - 800 calorii. Sub acest regim organismul intră în „metabolismul de înfometare” și începe să-și digere propriile proteine, locul lor de depozitare fiind în mușchi, în tot ceea ce se pierde este și mușchi. Dacă se pierde astfel 7 kilograme, din acestea 4 kilograme sunt apă, 1/2 kg este mușchi și 2,5 kg sunt grăsime. A rămâne supraponderal este mai puțin dăunător ca pierderea în greute și apoi recâștigarea din nou repetată, care este efectul acestor diete ce „topesc” țesutul muscular, locul de ardere în organism a grăsimilor, cu efect că pierderea ulterioară în greutate va fi din ce în ce mai dificilă. Acest efect, efectul „yo- yo” contribuie la degradarea și epuizarea oaselor. Organismul fiind slăbit, devine și mult mai susceptibil la îmbolnăvire. O persoană povestește cum, după o dietă bazată pe combinații

alimentare deficitară în calorii și proteine, ținută o săptămână, i-a scăzut burta, însă fiind slab și musculos, având în special fesele tari și bombate, după dietă i-a scăzut și fesele de altădată, care nu și-au mai revenit nicioodată. Corpul s-a hrănit cu masa musculară, cu acestea, iar o celulă musculară nu mai crește niciodată la loc. Gagnon, pag.33. O persoană care nu a ținut niciodată dietă își menține greutatea cu un aport zilnic de 1800-2200 cal, pe când un dependent de cure de slăbire poate trăi fără probleme și fără să slăbească cu 800-900 cal/zi. Cu cât îi dăm mai puțin, cu atât corpul nostru se obișnuiește să cheltuiască mai puțin și nu mai slăbim nici cu o dietă de 700-800 cal/zi. Bilic, pag. 80. 81. Pentru a nu ajunge dezamăgiți, și să renunțăm să scădem în greutate, trebuie să știm: de la greutăți mari, nu se scade liniar în greutate ci în praguri. O persoană are 100 de kilograme. Când ajunge la minus 8-10% din greutatea anterioară, intră în prag. La 90-92 kg. Deci poate să facă mișcare, să nu mai mănânce ca și nimic, că timp de 7-10 zile nu va slăbi. Corpul ține cu disperare la țesutul gras: crește drastic absorția alimentelor și randamentul de absorție alimentară, crește drastic eficiența practicării exercițiilor fizice. Deci 7-8 zile, rarisim 14, niciodată peste, nu se scade în greutate. Există și praguri disperate, care sunt la minus 3%. Și lucrul acesta există. În momentul în care se intră în prag, persoana nu mai mănâncă prea mult, și împinge vagoane și crește în greutate, corpul aruncă ca și un fel de praf în ochi, special ca să-l descurajeze, absoarbe la greu apă și sare, numai ca să constate că a crescut la cântar în ciuda a ceea ce-a făcut și să renunțe. (Dr. Mărginean Călin.)

Cine mănâncă de dimineață, și zdravăn, acela are șanse foarte mari să nu se îngrașe, datorită orarului insulinei. Masa de dimineaţă se depune nesemnificativ 10%, maximal 85% nu se depune datorită orarului insulinei care este foarte foarte jos, masa de prânz se depune cam 30-40%, masa de seară, după ora 17, unii zic 18, până spre ora 2 noaptea, se depune 85-90%. Dr. Charles Cupp sfătuia pacienții obezi să ia o masă abudentă dimineața, un prânz moderat și o cină frugală. „După dr. Cupp, hiperponderalii ar trebui să ia ultima masă la prânz, în nici un caz mai târziu de orele 15. Pacienții erau instruiți să nu se culce decât după 8 ore de la ultima masă.” Nu li se cerea să facă vreo schimbare în alimentele consumate și cantitatea de calorii ingerate. Analizând foile de observație de de la 595 de pacienți supraponderali ai dr. Crupp, s-a constatat că toate persoanele care au respectat instrucțiunile au pierdut în greutate. Cei care au luat o masă pe zi dimineața, au pierdut, lunar, 5 kg, cei care luau și un prânz modest și o gustare seara au pierdut 2-3 kg în fiecare lună. Rădulescu, 2003, pag. 74. Doctorul Mărginean Călin povestește că fiind odată în Tunisia, la bufetul Suedez a mâncat mult. Făcea și 100 de bazine olimpice la zi, unul din acesta este 50 de metri dus, 50 de metri întors, și s-a îngrășat 5 kilograme. Venind înapoi acasă, într-o săptămână kilogramele au fost date jos, cu o masă pe zi, (este probabil că și cu un exercițiu fizic la fel de intens.) Cu o altă ocazie în care s-a îngrășat cu 9 kilograme, în 3 săptămâni au dispărut în același fel. Regim de de slăbire: mănâncă ce vrei până la ora 3. Doctorul Emil Rădulescu, care recomandă celor care au un pic de voință, și chiar dacă nu țin regim, ca ultima masă să nu fie luată după orele 15, cel mult 16, apreciază: „A trece la culcare cu o ușoară senzație de foame e binele cel mai mare pe care-l puteți face zilnic organismului dumneavoastră.” Rădulescu, 2003, pag. 59. Există 2 hormoni de întinerire a organismului: melatonina și hormonul de creștere. Acești 2 hormoni sunt produși în cantitate mai mare când organismul nu e

solicitat cu activitatea de prelucrare a hranei, adică noaptea. Nivelul hormonului de creștere este cel mai ridicat între orele 22 și 24. „Acest hormon este important nu numai în perioada creșterii, ci și pentru refacerea țesuturilor și a memoriei. Secreția acestui hormon valoros, este favorizată de un nivel scăzut al glicemiei și de un somn adânc. Masa sau gustarea înainte de culcare, prin creșterea glicemiei pe care o determină, compromite folosirea de către organism a hormonului de creștere.” Dr. Emil Rădulescu în „Știință, Educație, Religie” de Sergiu Niculiță, pag. 221, 222. O masă consistentă de dimineață face parte dintr-un program eficient de reducere a greutății corporale. „Dacă sari peste micul dejun, când vine prânzul și îți va fi foame, vei alege alimente bogate în calorii, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Imperial College din Londra. Dacă sari peste micul dejun, asta îți perturbă activitatea cerebrală, mai ales o zonă a cortexului orbito-frontal asociată cu stimulii plăcerii din circuitul recompensei. Se va declanșa o supraactivare a acestei regiuni corticale atunci când vei da peste alimente bogate în calorii.” Ceciu, pag. 71. Al doilea pas pentru a slăbi se referă nu la când, ci la ce să mâncăm. Pentru cei care vor să slăbească și mai mult, le putem spune: dacă kilogramele în plus apar datorită alimentației, prea mult sau prea concentrat în calorii, nu există soluții prin care, după o cură de slăbire, să vă întoarceți la aceleași obiceiuri culinare fără să revină excesul ponderal. Astfel, dacă vreți să scăpați pentru totdeauna de lupta cu kilogramele în plus, trebuie să modificați definitiv felul în care mâncați. Aceasta înseamnă obiceiuri culinare corecte, respectate în cea mai mare parte din timp - să nu zicem: dacă tot am cedat ispitei, acum o fac lată și mâine o iau de la capăt. Nu vă abandonați ispitei, greșiți cu măsură, este de preferat o mică abatere de la reguli unei mari senzații de frustrare. Eliminați nu plăcerea, ci excesul. Bilic, 2007. Calea cea mai ușoară de a realiza restricția calorică este de a reduce drastic consumul de grăsimi, inclusiv de ulei. Apoi, pe termen lung, să știm că trecerea la o alimentație restrictivă, adică hipocalorică este foarte ușor realizabilă printr-un regim total vegeterian. Rădulescu, 2003, pag. 120. Dieta cu restricție calorică, are cu 30-40% mai puține calorii decât dieta recomandată în general, dar se asigură toți nutrienții necesari. Este descrisă ca fiind „subnutriție fără malnutriție”, aceasta va consta din legume, nuci și fructe, și va avea foarte puține calorii provenite din alimente de origine animală, uleiuri, grăsimi animale, zahăr și cereale rafinate. Cercetătorii de la Universitatea California au descoperit că, în comparație cu șoarecii hrăniți din abudență, cei pe o dietă cu restricție calorică au nivelul glicemiei, măsurat imediat după hrănire, cu 20% mai mic, nivelul insulinei în sânge cu 80% mai mic și aveau indicele de sensibilitate la insulină de 3,3 ori mai mare decât cei hrăniți normal. După concluziile cercetătorilor unui studiu publicat în revista Science pe un lot de maimuțe supuse dietei cu restricție calorică, s-a constatat că longevitatea este marcată de o temperatură corporală mai redusă, un nivel al insulinei din sânge mai scăzut și un nivel mai ridicat al DHEAS - un hormon steroid. La animalele de laborator, dieta cu restricție calorică contribuie la protejarea creierului de neurodegenerescența cauzată de îmbătrânire, datorată bolilor Alzhemer, Parkinson, Huntington și protecție împotriva accidentului vascular cerebral. Dr. Mattson, de la Institutul Național de Gerontologie din SUA, a descoperit că, în comparație cu șoarecii hrăniți normal, șoarecii pe dieta cu restricție calorică au o creștere a genezei de noi neuroni în zona hipocampusului - centrul primar care răspunde de memorie. Restricția calorică accelerează capacitatea creierului

de a produce BDNF, un factor care stimulează capacitatea creierului de a rezista la stres și de a produce noi neuroni din celule steam. Pe lângă promovarea neurogenezei, restricția calorică poate preveni moartea celulelor nervoase (neuronii) din creier, poate influența deteriorarea transmiterii sinaptice în hipocampus și alte câteva efecte pe creier. Nicolae Dan, 2004. Reducerea la oameni a aportului caloric cu 20-40% față de necesitățile energetice reduce leziunile oxidative ale acidului dezoxiribonucleic (efect protector împotriva stresului oxidativ), crește rezistența neuronilor față de degenerare și prelungește funcția reproductivă. Rădulescu, 2008, pag. 134. Stephen Spindler și colaboratorii de la Universitatea California, au descoperit că genele din ficatul șoarecilor bătrâni pot fi făcute să se comporte ca atunci când erau animale tinere, aceasta putând ajuta ficatul să metabolizeze mai bine alimentele sau să elimine toxinele. S-au examinat 11.000 de gene din ficatul unui grup de șoareci hrăniți normal s-a găsit că 46 de gene prezentau modificări legate de vârstă - produceau inflamații și radicali liberi. La un alt grup de șoareci, care a primit numai jumătate din hrana consumată de primul grup, 27 dintre cele 46 de gene se comportau ca genele tinere. Alți șoareci, hrăniți normal, au fost trecuți la regimul restrictiv de 50%, timp de o lună, abia când au ajuns la o vârstă înaintată - la vârsta de 34 de ani, echivalând cu vârsta de 70 de ani la om. Aceștia au beneficiat în proporție de 70% de această „întinerire” a genelor. Rădulescu, 2003, pag. 120.

Evitarea monotoniei trebuie să fie cheia pentru orice alimentație vegetariană. Dacă nu ne asigurăm la o masă nutrienții de care avem nevoie, făcând rabat de la calitate, creierul va trimite mesaje de genul: Mănâncă mai mult, în speranța că va primi, până la urmă, ce are nevoie. Ceciu, pag. 62. Cu privire la ceea ce putem să mâncăm, meționăn că soia ajută să slăbești deși are mai multe calorii decât pâinea. Alimentele din soia, cu care putem să înlocuim produsele lactate, ca tofu, sunt lipsite de ceva foarte important, de care avem nevoie pentru intestinele noastre, ele nu hrănesc flora intestinală. Persoanele care, când erau copii au fost hrănite cu lapte de soia și cu o dietă de crudități nu au făcut nici una din bolile copilăriei, iar acum, ajunși la vârsta maturității, nu au nici o carie în gură. Bubău, pag. 2. (Soia modificată genetic este foarte cancerigenă, produsele compărate din soia trebuie să aibă specificat pe ambalaj nemodificat genetic, iar dieta cu crudități presupune folosirea suplimentelor cu vit. B12). „Afinele scad greutatea corporală, scad masa de grăsime corporală și reduc din greutatea ficatului. Un ficat crescut în greutate este asociat cu rezistența la insulină și obezitatea. Chiar și în contextul unei diete mai grase, afinele activează genele responsabile cu arderea grăsimilor și le inhibă pe cele responsabile cu depozitarea lor.„ Dan V. Viață+Sănătate, Număr special, pag. 33. „Într-un experiment efectuat pe șoareci, cei care erau hrăniți cu alimente bogate în omega-3 erau cu 25% mai slabi decât cei care au mâncat aceeași cantitate de alimente, dar fără omega-3.” Servan-Schreiber, pag. 165.

Potrivit unui studiu realizat la Universitatea Indiana (SUA) persoanele supraponderale, la selectarea nutrimentelor, în comparație cu cele normale, manifestă o puternică predispoziție spre alimente grase (unt, smântână, maioneze, carne) și cele bogate în glucide (budinci, înghețate, deserturi, - în general), mănâncă mai des, consumă cantități mari la o singură masă (cea de seară este, de obicei cea mai bogată), multe calorii provenind, în dieta acestora din fast-food. Deci acesta este primul lucru care

trebuie luat în considerare, chiar dacă este adevărat și faptul că deși vegetarienii consumă mai multe calorii și nu fac mai multe exerciții fizice decât omnivorii, ei au o greutate mai redusă, datorită faptului că dietele vegetariene sunt mai reduse în grăsime și mai bogate în fibre alimentare. Dan, 2002, pag. 13. Toate caloriile provenite din grăsimi sunt imediat depozitate în celulele adipoase. Glucidele, proteinele sunt transformate în glucoză pentru combustibil și doar cele în exces față de nevoia de energie a corpului sunt depozitate ca grăsime. Dan, 2011. Profesorul Mencinicopschi scrie: „Unele alimente au nevoie pentru a fi digerate de o cantitate mai mare de energie decât cea pe care o pot ceda. Diferența energetică necesară metabolizării acestor alimente este preluată din rezervele lipidice conținute în țesutul adipos al corpului.” Vom consuma fructe, legume, nuci, alune, semințe, proteine de origine vegetelă, animală având în vedere că menținerea greutății normale este ușurată de faptul că esențial nu este cantitatea caloriilor unui aliment exprimată în Kcal sau Kjoule, la calitatea nutrițională; o calorie dintr-un aliment nu este echivalentă cu o calorie dintr-un alt aliment. Astfel, să nu consumăm alimente zaharoase sau amidonoase cu grăsimi în exces, mai ales saturate, de origine animală sau artificială (margarină, shortening, substituenți), altfel insulina secretată în exces, ca răspuns la consumul de alimente cu încărcătură glicemică ridicată, va stimula depunerea acizilor grași în țesuturile adipoase. De aceea nu consumați alimente amidonoase cu grăsimi sau prăjite în grăsimi (cartofi prăjiți, gogoși, plăcinte, patiserie, cofetărie, produse de brutărie fină, biscuiți, napolitane, popcorn etc), apoi dulciuri în general, produse de patiserie rafinate, cârnați, pateul. Nu mâcați între mese. Pamplona-Roger, pag. 270. 271. Mencinicopschi, pag. 63-66. Prăjitura bună la gust se trebuie să asocieze zahăr, ouă, lapte, cuplaj ce determină puternic aciditate în corp, apoi fermentează. În plus, se face cu făină albă, nimeni nu prepară aluatul cu făină neagră. Este nevoie de un interval de 5-6 ore între mese. După cele 5 ore pe care le lăsăm deoparte, aparținând fazei de digestie, avem faza interdigestivă, recunoscută în unanimitate de școlile de fiziologie, care durează aproximativ o oră. Respectarea ei este foarte importantă, pentru că în acest timp, în tractul digestiv are loc un proces de autocurățire, esențial pentru conservarea fiziologică. Glandele digestive se încarcă cu sucuri digestive la ora meselor, se golesc după mese, umplându-se din nou la mese. Mânacatul mai des de 2-3 ori pe zi, deci între mese epuizează tubul digestiv și apar colite, gastrite, ileite, rectite... „Respectarea unui program fix al meselor va conferi digestiei o eficiență deosebită [...] Studiile arată că respectarea fazei interdigestive are ca efect reducerea cancerelor, a afecțiunilor intestinului subțire, a ulcerului peptic, a gastritelor, a poliptozelor, a diventriculozelor, constipației, și altor probleme gastrointestinale.” Tarsh, pag. 32. „ Gustările luate între mese, în această perioadă de aproximativ patru ore, duc la prelungirea fazei gastrice a digestiei, aceasta putând ajunge la 5-13 ore. Consecințele asupra organismului sunt dramatice. În primul rând, stagnarea prelungită a alimentelor în stomac va favoriza dezvoltarea bacteriilor. Cu toții știm că mâncarea se alterează dacă este lăsată la temperatura camerei. Cu atât mai mare va fi riscul acesta pentru stomac, unde temperatura este mult mai mare decât în cameră (aprox. 37ᴼC față de 20ᴼC). Pe de o altă parte aceasta vaduce la fenomene de fermentație bacteriană, cu formare de produși toxici și gaze, astfel noi, care nu acceptăm cu nici un chip să mâncăm alimente degradate, din cauza gustărilor între mese vom ajunga într-o situație similară. Pe de altă parte, mucoasa gastrică va fi agresată de aceste

microorganisme. Majoritatea populației suferă de grade și tipuri diferite de „gastrită”, consecință directă a nerespectării unei perioade adecvate de repaus digestiv. Bratu, 2009.

Alte recomandări: Se consumă adecvat apă, 6-8 pahare/zi, nefiind obișnuiți să bem suficientă apă, interpretăm greșit semnalul de sete ca fiind semnal de foame. Care este, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Loma Linda din SUA, efectele unui consum de apă în cantitate suficient de mare. Vâscozitatea generală a sângelui, vâscozitatea plasmei, hematocritul și fibrinogenul (toți aceștia sunt considerați factori de risc în apariția cardiopatiei inshemice) pot să crească prin deshidratare. Cei care consumă mai multă apă simplă şi care sunt actualmente sănătoşi reduc la jumătate riscul de a muri în urma unui infarct miocardic. „Această reducere este la fel de mare ca şi cum ar adopta una dintre măsurile preventive clasice cum ar fi abandonarea fumatului, reducerea colesterolului sanguin, exerciţiul fizic sau menţinerea greutăţii ideale.” Dan, 2012, pag. 13, Szentagotai, 2014.

Dr. Mărginean Călin ne spune: odată ce creșterea consumului de sare crește pofta de mâncare, după scoaterea sării din alimentație veși vedea că alimentele au gust teribil de bun; sărând, pierdeți aroma și gustul real al alimentelor care este mascat de sare. Cu creșterea consumului de sare scade drastic cantitatea de calciu din oase.

Studiile arată că persoanele supraponderale sunt mai puțin active ca cele cu greutate normală. Petrec în picioare cu 17% mai puțin ca normoponderalii. Când li s-a dat posibilitatea să aleagă între lift și scări unui grup format din persoane normoponderale și supraponderale, acestea din urmă au ales, de fiecare dată liftul.

În literatura de profil există multe alte îndemnuri pentru scăderea în greutate, numai la Editura Viață și Sănătate de exemplu abudă cărțile de calitate despre acest subiect, cu idei pe care nu le mai redăm de genul: vedeți dacă vă ajută să țineți câteva săptămâni un jurnal alimentar, ținerea evidenței alimentelor consumate ar putea dubla scăderea în greutate după unele studii americane; mâncatul în fața unei oglinzi, ca și cum faptul că ne privim în ochi ar reflecta într-o oarecare măsură standardele și scopurile interioare, amintindu-ne de ce încercăm să slăbim, a redus cantitatea consumată cu aproape o treime conform unui studiu, sau chiar faptul că restaurantele fast-food nu prea folosesc culoarea albastră: suprimă apetitul. Rezultatele unei serii de experimente făcute aproape doi ani pe sute de voluntari, Michelle van Dellen de la University of Georgia, în condiții de laborator, publicate de revista „Personality and Social Psychology Bulletin” arată că, pe cât se pare, faptul sau chiar simplul gând la o persoană în stare de mare autocontrol ne face mai capabili ca să rezistăm unor eventuale tentații, nu doar persoanele cu autocontrol scăzut ne influențează negativ. Stroe, pag. 89. David Servan-Schreiber scrie: «La adulți, incapacitea de a face deosebirea între o stare emoțională și alta de întâlnește destul de des. Am constatat acest lucru la unii rezidenți din spitalul unde lucram din Statele Unite. Stresați de zilele inteminabile de muncă și epuizați de nopțile de gardă, ei compensau mâncând peste măsură. Deși corpul lor le spunea „Am nevoie ca să mă opresc puțin ca să dorm”, ei nu auzeau decât „Am nevoie” și răspundeau cu lucrul cel mai la îndemână: restaurantul fast-food unde ai acces 24 de ore din 24 în orice spital american.” Cel cu inteligență emoțională, scrie acesta, indentifică starea reală (oboseală, și nu foame). Analizează situația („N-ajută la nimic să mănânc o înghețată; dimpotrivă, e o povară suplimentară pentru organism”). Apoi lasă să treacă valul de oboseală sau chiar

trage un pui de somn de vreo douăzeci de minute. „Cei care au învățat să-și controleze stresul nu au, în general, probleme cu greutatea pentru că au învățat să-și asculte corpul, să-și deosebească emoțiile și să le răspundă în mod inteligent.” Servan-Schreiber, pag. 32. 33.

Importanța hrănirii florei intestinaleNe considerăm o entitate însă suntem un morman de celule mai mult sau mai

puțin bine înțelese între ele, multe certate între ele. Avem în corpul nostru și pe el de zece ori mai multe celule străine decât decât celule proprii, majoritatea bacterii, depindem de ele, datorită lor putem mânca. După naștere o parte din ele ne invadează creierul. Și reglează vreo 40 de gene din creier. Bacteriile care trăiesc în intestin sunt esențiale în procesarea hranei, imunitate, controlează dezvoltarea creierului la copil, funcționarea acestuia la adult, controlează genele din creier răspunzătoare de anxietate, stres și activitate motorie.

Microbii intestinali sunt direct implicați într-o sumedenie de afecțiuni, cum ar fi obezitatea, anxietatea clinică, maladia Parkinson, deficiențe de comportament social. Davis, pag. 26. Acest domeniu de cercetare a apărut după ce a fost investigat microbionul intestinal al șoarecilor. Li s-a cercetat creierul înainte și după colonizarea intestinului.

Un șoarece timid la care se introduce floră intestinală de la un șoarece curajos, devine curajos. Se adoptă personalitatea animalului donator, cei timizi devin mai exploratori iar cei curajoși devin mai anxioși. Rezultatul este un transplant comportamental. Probioticele s-au dovedit la om mai eficiente în tratarea anxietății și depresiei decât unele medicamente. Consumul de Lactobacillus rhamnosus (pe care o găsim în lactate) influenţează procesul de inhibiţie (adică inversul excitaţiei) în creier, combătând depresia şi anxietatea. Șoarecii hrăniți cu iaurt conținând Lactobacillus rhamnosus au niveluri mai scăzute de anxietate datorită unui mai bun control inhibitor la nivelul hipocampului, care reglează stresul și anxietatea. Bacteriile din acidul lactic controlează neurotransmițătorii inhibitori din creier.

„Există foarte multe tipuri diferite de bacterii și toate au efecte diferite asupra unor aspecte psihologice diferite” sublinează John Cryan, profesor al Universității din Cork, citat de Davis. Diverse specii de bifidobacterii și de lactobacili influențează dispoziția atât la oameni, cât și la rozătoare. Creierul acționează asupra sistemelor gastrointestinal și imunitar care ajută la formarea florei intestinale, în timp ce bacteriile din intestine produc neurotransmițători (cum este serotonina) și alte substanțe care acționează asupra creierului. Niște șoareci fără floră intestinală expuși la o situație stesantă au avut nivelul de hormoni de stres mult mai mare decât cei normali expuși la aceeași situație, deci sistemul care secretă acești hormoni era disfuncțional la aceștia. Această disfuncție poate fi ușor reparată administrând șoarecilor bacteria Bifidobacterium infantilis (numită și Lactobacillus acidophilus). Femeile care au avut febră prelungită în timpul sarcinii, au de 7 ori mai multe șanse să nască copii autiști. Cercetătorii au indus simptome de gripă unor femele de șoarece gravide rezultatul a fost că puii lor au avut simptome caracteristice autismului, simptome gastrointestinale, la fel cum are majoritatea

copiilor cu autism iar în intestinul acestor pui două clase de bacterii erau mult mai abudente. Administrând acestor pui bacterii cunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatorii, problemele intestinale s-au rezolvat, s-au diminuat unele simptome autiste, precum comunicarea redusă și comportamentele stereotipe. Cîrneci, Apr. 2015, pag.28. Analizând placentele copiilor născuți înainte de termen cu cele ale nou-născuților normali, precum și monstre de țesut din pielea, nasul, gura, vaginul și intestinelor care nu sunt gravide se descoperă similarități între flora microbiană din gura femeilor și problemele cauzate de aceasta gingiilor, pe de o parte, și nașterile înainte de termen, pe de altă parte. Se pare că microbii din gura mamei ajung, prin sânge, în placentă, formează un sistem microbian încă din al doilea semestru al sarcinii, bacterii precum E. Coli fiind printre cele mai prezente în acest sistem microbian. Această bacterie este printre cele mai des asociate cu infecțiile ce sunt cauze ale nașterilor premature. Astfel, devine evidentă importanța igienei orale a mamei înainte de sarcină, căci odată ce s-a ajuns la infecție, șansele sunt maxime ca bacteriile să ajungă în placentă chiar dacă se ia un tratament medicamentos. Aveți grijă de dinții voștri când vă planificați să aveți copii și în același timp hrăniți-vă corespunzător dacă nu vreți să vă stresați, stresul din timpul sacinii afectând, la rândul său, creierul copilului.

În America există altă floră intestinală decât în Europa. Și toți încep să se îngrașe. Există o corelație între flora intestinală și obezitate. Românii care merg în America se îngrașă, chiar dacă sunt vegetarieni și fac foarte mult sport. Își schimbă comportamentul, își schimbă psihicul. Pare că populația Americană este într-o evoluție de pierdere a gândirii critice, și devin dpdv politic tot mai pasivi, și pare că asta merge mână în mână cu o anumită schimbare biologică legată de alimentație, și bineânțeles de flora intestinală.

Bibliografie

Dr. Bilic, M. (2007). Trăiesc, deci mă abțin. București: Coreus Publishing. Dr. Bratu, Ionel. (Mai 2009). Și masa are vremea ei... Curierul adventist.Bubău E. (Septembrie 1997). Curierul adventist. București: Tipografia Viață și sănătate.Ceciu, E., psiholog. (2015). (Re)împrietenește-te cu mâncarea! Și cu tine însăți. București: Editura Catharsis

Media. Cîrneci, D., doctor în psihologie. (Aprilie 2013). București: Psychologies magazine. Cîrneci, D. (August 2014). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (Aprilie 2015). București: Psychologies magazine.Cîrneci, D. (2014). Stresul din mintea noastră și războiul din mintea celulelor. București: Editura Fundației

România de Mâine.Dr. Dan N. MPH. (Februarie 2002). Viață+Sănătate. Tg. Mureș: Editura Prisma.Dr. Dan, N. MPH. (Iulie 2004). Viață+Sănătate. București: Editura Viață și Sănătate.Dr. Dan, N., MPH, PhD. (2012). Cum să eviţi un infarct miocardic? București: Casa de Editură Viață și

Sănătate, decembrie. Dan V. MPH. Viață+Sănătate, Număr special.Dan, V. MPH. (Martie 2001). Viață+Sănătate. Tg. Mureș: Editura Prisma.David, D. (2006). Psihologie clinică și psihoterapie. Fundamente. Iași: Polirom.Davis N., autorul are pregătire în domeniul chimiei organice. (Mai-iunie, 2015. Science World.Gagnon R., inginer. (2011). Trăiește slab, gurmand și sănătos. Viitorul nutriției aparține preistoriei. Hous of

Guides Publishing Group.Lipton, B. H. Ph.D. (2014). Efectul lună de miere. București: Editura For You.Mencinicopschi, G., prof. dr. (2010). Și noi ce mai mâncăm? Snagov: Coreus Publishing.Pamplona-Roger G. D, doctor în medicină și chirugie (Universitatea din Granada, Spania), master în sănătate

publică (Universitatea Loma Linda, California, SUA). (2012). Sănătate prin alimentație. București: Casa de Editură Viață și Sănătate.

Dr. Rădulescu, E. (2008). Cancerul mamar. București: Casa de Editură Viață și Sănătate.Dr. Rădulescu, E. (2003). Alimentația Inteligentă. București: Editura Viață și sănătate.Pinker, S., profesor de psihologie și director al Centruilui de Neuroștiințe Cognitive din cadrul Massachutests

Institute of Technology. (2009). Cum funcționează mintea. București: ALLFA.Dr. Szentagotai T. L. (Aprilie 2014). Apa ca nutrient. Viaţă +Sănătate. Editura Viață și Sănătate.Seligman, M., profesor de psihologie la University of Pennsylvania. (2013). Ce putem și ce nu putem

schimba. Ghid complet pentru succesul și dezvoltarea personală. București: Humanitas.Servan-Schreiber, D, profesor la Clinica de psihiatrie a Universității din Pittsburg. (2007). Vindecă stresul,

anxietatea și depresia fără medicamente și psihanaliză. București: Elena Francisc Publishing.Stroe C. (Iulie 2011). București: Știință și tehnică.

CUPRINS

În loc de prefață .........................................................................

Ce este de oferit?........................................................................ Primirea iubirii ........................................................................... Speranţă...................................................................................... Doamne ...................................................................................... Credinţă ......................................................................................

Speranţa în van......................................................................... Zbatere ..................................................................................... Pentru mine .............................................................................. Un glas ..................................................................................... Doborât..................................................................................... Fulgere şi flori .......................................................................... Naşterea poeziei ....................................................................... Depresie ................................................................................... Durere....................................................................................... Ultima decădere ....................................................................... Menirea .................................................................................... Trăiesc ...................................................................................... Trăind moartea ......................................................................... Poezie horror ............................................................................ În van………………………………………………………….Gând…………………………………………………………..Din creaționism în evolutionism……………………………...

Cum să devii un superman ....................................................... Cum să trăieşti 500 de ani ........................................................ Arta de a gândi ......................................................................... Genetica și Homo neanderthalensis .........................................Depresia ...................................................................................Excesul ponderal.......................................................................Importanța hrănirii florei intestinale ........................................