REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989 ȘI ... - ssrci.rossrci.ro/upload/lucrari/revolutia-romana-din-dec-89-c-hlihor03-12-2014.pdf · Revoluția română din decembrie 1989 și percepția

INSTITUTULREVOLUȚIEIROMÂNEDINDECEMBRIE1989

REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ȘIPERCEPȚIAEIÎNMENTALULCOLECTIV

Coordonator

ConstantinHlihor

MarinBadea,GavriilPreda,AlexandruPurcăruș

INSTITUTULREVOLUȚIEIROMÂNEDINDECEMBRIE1989

REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ȘIPERCEPȚIAEIÎNMENTALULCOLECTIV

OBIECTIVITATEȘISUBIECTIVITATE.NEUTRALITATEȘIPĂRTINIRE

STUDII

CoordonatorConstantinHlihor

MarinBadea,GavriilPreda,AlexandruPurcăruș

Referențiștiințifici:

Prof.univ.dr.IonCalafeteanu

Prof.univ.dr.GhergheOnișoru

CopertășiRedactor:DanMărgărit

Tehnoredactare:ClaudiuFlorinStan

DescriereaCIPaBiblioteciiNaţionaleaRomâniei

Revoluţiaromânădindecembrie1989şipercepţiaeiînmentalulcolectiv:obiectivitateşisubiectivitate:neutralitateşipărtinire:studii/ConstantinHlihor(coord.),MarinBadea,GavriilPreda,

AlexandruPurcăruş.‐Târgovişte:CetateadeScaun,2014Bibliogr.

ISBN978‐606‐537‐269‐6I.Hlihor,Constantin

II.Badea,MarinIII.Preda,GavriilIV.Purcăruş,Alexandru94(498)"1989.12"

Reproducereaparțialăsautotalăfărăacorduledituriisauautoruluiesteinterzisă.ISBN 978‐606‐537‐269‐6

CopyrightEdituraCetateaScaun,Târgoviște,2014InstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,

2014

www.cetateadescaun.ro,[email protected]

CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................... 7

CAPITOLUL I: DECEMBRIE 1989. PERCEPȚIE ȘI INTERPRETARE

ISTORICĂ (Constantin Hlihor) ....................................................... 13

CAPITOLUL II: PĂRTINIRE, NEUTRALITATE, OBIECTIVITATE ÎN

CUNOAȘTEREA REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN PERSPECTIVA

POLITOLOGICO‐SOCIOLOGICĂ (Marin Badea) .......................... 127

CAPITOLUL III: REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989

ÎN EDIȚII DE DOCUMENTE ȘI ISTORIOGRAFIE (Gavriil Preda) ... 173

CAPITOLUL IV: INAUGURALUL TRAUMATIC ȘI

MEMORIALISTICA REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1989 (Alexandru

Purcăruș) .................................................................................... 221

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................................... 275

INTRODUCERE

Căderea regimului comunist din România a generat, în cei

aproape25deanidelaproducereasa,oimpresionantăistorio‐

grafiedarnușioclarificareasuprainterpretăriievenimentelorși

proceselorînceputeîndecembrie1989șicontinuatepeparcursul

tranziției către regimul de democrație liberală. În zilele lui

decembrie1989, căderea regimului comunist a fostprezentată

atât în țară, cât și în străinătate, sub denumirea de revoluția

română.Ulterior, evenimenteleau fost supuseanalizeide către

analiștiipoliticișidinmedia,deistoricișicaracterizate,adesea,

prininterpretăririscante.Evenimenteleaufostanalizateatâtprin

„lentilele” teoriei conspirației și ale loviturii de stat cât și prin

prismateoriilorrevoluțieisociale.Astfelcăuniianaliștipolitici,

ziariștidarșioamenipoliticiaugăsitastfelsuportpentruainter‐

preta revoluția romană ca un „mit” construit de personalitățile

care au preluat puterea in România după căderea regimului

Ceaușescu.Pentrualții,înspecial,pentruistorici,acestaafostun

bunprilejpentruaașezaevenimenteledinDecembrie1989 în

șirul revoluțiilor care, prin consecințe, au înscris România pe

drumul democratizării și modernizării în epoca modernă și

contemporană.

Prezentulvolumdestudiinuurmăreștesăofereîncăopers‐

pectivăcaresăconducălaconservareașiîntărireauneiimaginii

sau a alteia a evenimentelor din Decembrie 1989 printr‐o

(re)construcție istorică a faptelor și proceselor care s‐au

întâmplatînacelezileșiînperioadaimediaturmătoare.Cartease

doreșteafiuninstrumentoferitcititoruluipentruarealizapro‐

priasaanalizăamultitudinilorderestituiriconcurentealeacestei

perioade,materializateîncărți,studiiștiințifice,memorialisticăși

alteformedediscurscareauapărutînaproapeunsfertdeveac.

Pentruca lectorulacestuivolumsădevinăunveritabilana‐

list/critic al istoriografiei consacrate căderii regimului Nicolae

Ceaușescu, trebuie să aibă posibilitatea de a‐și forma propria

8|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv

„grilă” de lectură a evenimentelor și proceselor din această

extremdediversificatășicontradictorieliteraturăapărutăatâtîn

România, cât și în străinătate. Principalele elemente necesare

construiriiacesteigriledelecturăsegăsescînstudiul„Decembrie1989.Percepțieșiinterpretareistorică”,careoferăinstrumenteleșimetodadecercetareșiinvestigareaproceselorcareconducla

schimbarea de regim în societatea modernă și contemporană.

A cerceta conceptele și semantica lor evolutivă reprezintă o

condițieminimăpentruacunoașteistoria.Acestlucruestecuatât

mai evident necesar pentru istoria revoluțiilor politice unde

înțelesulacestuiconceptesteîncărcatcusemnificațiișipercepții

diferite,înfuncțiedegrupulideologicșipoliticdecareaparține

autorul.Nuestedelocîntâmplătorfaptulcă,înRomânia,autorii

cares‐aupostatpeeșichierulpoliticînopozițiecuFSN,PSDRși

PSDsaucu lideriidin frunteaacestorpartide, înspecial cu Ion

Iliescu, utilizează în descrierea evenimentelor conceptul de

loviturădestat.Dinaceastăperspectivă,credemcăobunăînțele‐

gereaconceptelorderevoluție,loviturădestat,contra‐revoluție,

conspirație,revoltă,mișcarepopulareetc.,vapermitecititorului

săacceptesausărespingăoanumităreprezentare/ imaginea

evenimentelor care au marcat societatea românească în

decembrie1989,pecareogăseșteîntr‐olucraresaualta.Înunele

lucrări consacrate revoluției din decembrie 1989, se poate

observa o adevărată sarabandă a termenilor de revoluție și de

lovitură de stat, fără nici o noimă. Înarmat cu instrumente de

analizășimetodedeinterpretare,cititorulvadepășicondițiade

cititor „captiv” al istoriografiei, consacrată prăbușirii regimului

comunistdinRomânia.

Aldoilea studiu „Părtinire,neutralitate,obiectivitate înrevo‐luțiaromânădindecembriedinperspectivăpolitologicășisocio‐logică” conduce cititorul în istoriografia consacrată prăbușiriiregimuluicomunist,pentruafifamiliarizatcutoateinterpretările

dateacestuiprocesfiecăsuntîncărcatecuobiectivitateșineutra‐

litate, fie că sunt subiective și părtinitoare. Sunt luate sub

„lupă”uneledintrelucrărileconsiderateafidereferință,semnate

de politologi, sociologi și istorici printre care amintim pe

Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|9

S.N. Eisenstadt, Vladimir Tismăneanu, Timothy Garton Ash,

AdrianPopetc.Astfel,sepoateobțineoimaginecoerentăasupra

factorilorobiectivi și subiectivi careaupregătit revoluțiileprin

careaufostrăsturnateregimurilepoliticedetiptotalitar,cufocus

peRomânia dar și condițiile socio‐politice în care s‐au derulat

aceste procese interpretate diferit. Pentru evaluarea revoluției

române,darșiacelorpetrecute înalte țări înanii1989‐1991/

1992,cititorulestefamiliarizatcuanalizaelementeloresențiale,

cecaracterizeazăunprocesrevoluționar.Unuldintreacestaeste

un program inovator care să fie propus societății care dorește

schimbareaunuiregimpoliticconservatorșiurâtdepopor.Nici

unadintrerevoluțiileanilor1989‐1991/1992n‐apututpretinde

șinicinuapretinscăarfipurtatcueaunnou<proiect>societal

astfel că, practic, revendicările cu caracter programatic au fost

simplereluărialeunorrepereideologicedintrecut,cureferirela

libertate, democrație, drepturile omului, la „statornicirea unui

sistem democratic, pluralist de guvernământ”, cum au fost

definiteînComunicatulcătrețarăalConsiliuluiFrontuluiSalvării

Naționale.MarinBadeaconsiderăcăopinia luiTimothyGarton

Ashesteunapotrivităpentruacaracterizaceeaces‐aîntâmplat

înRomânia îndecembrie 1989deoarece „privirea revoluționa‐

rilornua fost spreviitor, ci spre trecutul capitalist și, caatare,

într‐un spirit pur de restaurație social‐economică, politico‐

instituționalășicultural‐ideologică.Esteceeacesesizaunziarist

britanic,buncunoscătoralevenimentelordin1989‐1991/1992,

și pe care, din acest motiv, în principal, le‐a denumit generic

REFOLUȚII.” Impactul Revoluției asupra societății românești afost atât de mare încât chiar și după un sfert de veac de la

producerea evenimentelor este greu de evaluat în ce măsură

idealurile clamate în stradă și materializate în documente

programatice se regăsesc în totalitate în ceea ce s‐a realizat

ulterior. Din această perspectivă, nu este surprinzător că

percepțiaasupraacestorevenimenteesteatâtdediferitădelaun

istoriclaaltul.Studiul „Revoluția română din decembrie 1989 în ediții de

documente și istoriografie” aduce sub lupă o parte din bogata


literaturăistoriograficășiedițiilededocumentepublicateînanii

ces‐auscursdelaprăbușirearegimuluicomunistdinRomânia.

Lecturaacestuistudiuconducelaideeacărevoluțiaromână,prin

urmare,nupoatefiprivităcaunprocesunitarșicompact,nua

fostomișcaregânditășipregătitădintimp,deungrupcaresă

stabileascăobiectiveprogramaticerezultatedinanalizanemulțu‐

mirilorsociale,ciafostorezultantăamaimultorfactoriinterniși

externi,cares‐aucoagulatînzileleluidecembrie1989șiînanii

ce‐auurmat. IstoriografiaRevoluției românemaiatrageatenția

asupra unui aspect fără de care nu putem să distingem/să

acceptămmultiplele sale reprezentări și interpretări. A fost un

procescucelpuțindoiactori:populațiarevoltatăieșităînstradă

șigrupulcareapreluatconducereamulțimii.Acestedouăcompo‐

nente ale Revoluției, deși părți inseparabile, au fost ulterior

perceputediferitdeanaliștișiistoricișireprezentărilerevoluției

aucăpătatcândaspecteșitrăsăturiunitare,cândcontrastebizare.

La început, actorul populația revoltată și grupul care a preluat

conducerean‐aufostpercepuțiînconflict.Societatearomânească

părea să se îndrepte spre o perioadă de consens în ceea ce

privește viitorul. Ori, tocmai percepția acestui viitor în repre‐

zentărilepecareleaveaulideriirevoluțieiromâneaconduslafalii

șiacuzedetrădareaidealurilorrevoluției.

Studiul consacrat memorialisticii oferă o imagine asupra

revoluțieiromâne,văzutăprinprismabaricadeicedespărțeaîn

acele zilele luptătorii și protestatarii anti‐Ceaușescu, de o elită

politicădevenităodioasăpentruîntreagasocietateromânească.

Lectura acestui tip de literatură implică judecăți mai adecvate

asupra trecutului recent și a istoriei în ansamblu. Miza este

enormă,fiindcănouaatitudine,legitimatămaialesdupădisoluția

regimului comunist, stimulează noi lecturi și noi construcții

istoriceasupraunuitrecutceconțineatâtdemultecontroverse

iscateșidemodulcumevenimenteles‐ausedimentatînmemoria

individualășicolectivăaparticipanțilorlaevenimente.Ipotezade

lucruoferitădeAlexandruPurcăruș,înaceststudiu,esteextrem

de interesantă. O eficientă lectură amemorialisticii consacrate

evenimentelordindecembriesepoateface, înopiniaautorului,


doar dacă se „descifrează relația dintre trauma națională și

memorie(fieeaindividualăsaucolectivă),darșidintrememorie

șiinterpretareaistorică”.Încercetareaistorică,acestaspecteste

puțin sau deloc luat în considerare, atunci când se analizează

acest tipde literatură.Revoluția românădindecembrie1989a

fost, în opinia sa, un inaugural traumatic. Alexandru Purcăruș,

pentruasusțineipotezasadelucru, faceapel laoseriedeidei

lansatecucâtevadeceniiînurmădePaulRicoeur,cureferirela

rolul „violenței moștenirii fondatoare”, respectiv acțiunile

violentecarestaulabazaformăriioricăruistat,lacoagulareaunei

noisocietăți,caurmarea„confruntăriicucelălalt,resimțităcao

amenințare” și raportulmemoriei cu timpul explică fragilitatea

acesteiadinurmă,darșifragilitateaidentității.Sepoatevorbi,și

încazulrevoluțieiromâne,despreceeacePaulRicoeurnumește

„memoriamanipulată”, realizată prin influențarea concertată a

memorieișiauităriidecătredeținătoriiputerii,prinintermediul

ideologieicareurmăreștesălegitimezeautoritatea.Toateacestea

au permis autorului să realizeze o analiză pertinentă a

memorialisticiirevoluțieiromâneșisăoferecititoruluiunsetde

imagini și reprezentări prin ochii celor care au participat la

evenimentesauaufostdoarmartori.

Nuputemîncheiafărăsămenționămfaptulcăacestvolumnu

arfifostposibilsăvadăluminatiparuluifărăajutorulmaterialși

logistic acordatde InstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie

1989. Conducerea acestei instituții consideră, fără a neglija și

contribuția altor cercetători, că nu putem păstra în memoria

prezentuluiadevărata imagineaRevoluției românedinDecem‐

brie fără contribuția istoricului. Prin urmare „…comunitatea

istoricilor ar trebui să respecte prin cunoaștere științifică o

Revoluțiecareafăcut‐oastăzisăfieliberă!Erândulei, înacest

ceasaniversar,sărestituienoiigenerațiiceamaiînaltădatoriea

sa de onoare: adevărul despre Revoluția Română” (Claudiu

Iordache, Timpul revoluției și al devoțiunii, editorial, CaieteleRevoluțieinr.4(53)/2014p.4)

ConstantinHlihor

17noiembrie2014

CAPITOLULI:DECEMBRIE1989.PERCEPȚIEȘIINTERPRETAREISTORICĂ

ConstantinHlihor

Decembrie1989amarcatistoriarecentăapoporuluiromân

îndublusens.Pedeoparte,aschimbatcursulevoluțieipolitice,

sociale,economiceșiamentalitățilordinsocietatearomânească

asfârșituluidesecolXXșiînceputuluisecoluluiXXI,iarpedealta,

acreatoamplădezbaterecivicășiștiințificădeopotrivăcuprivire

lasensulșiconsecințelecei‐auurmat.Deșiexistăopluralitatede

percepțiiasupraacestorevenimenteșiprocesecares‐auderulat

înRomânia,începândcu17decembrie1989pânăînnoiembrie

2000,existășiunconsenssocialșianumecăacesteaaucondusla

sfârșitulunuiregimpoliticdetiptotalitarșiaupermistranziția

Românieicătresocietateademocratică.

Dezbatereapublicăcuaccentpecaracterizareaevenimentelor,

careaupuscapătregimuluitotalitarînRomânia,pefactoriicare

audeterminatprăbușirea sistemuluipolitic socialist aavut loc,

anide‐arândul,întimpulcampaniilorelectoraleșiînpreajmaco‐

memorăriilor.AcademicianulȘerbanPapacosteaconstataîntr‐un

interviu, acordat Revistei 22, că în esență se înfruntă pasionaldouateze1:ceaarevoluției,actspontanizvorâtdinrefuzulpopo‐

ruluideamaitoleratiraniaregimuluiCeaușescu,șiceaacomplo‐

tului,alovituriidestat,acțiunepusălacaledeserviciilesecrete

străine,îndeosebideKGB,cares‐afolositdeinstrumentelesale

dinăuntrul țării. Distinsul istoric constata că „doar o abordare

1ȘerbanPapacostea,Decembrie1989:revoluțiesaulovituradestat?‐ofalsaalternativa–http://www.revista22.ro/decembrie‐1989‐revolutie‐sau‐lovitura‐de‐stat‐‐o‐falsa‐alternativa‐‐790.html,accesatla12mai2014


istoricădepasionalizatăeînmăsurăsăînlesneascăînțelegereași

definireacorectăaschimbăriipetrecuteînRomâniaîndecembrie

1989”2.ProblemaadusăîndiscuțiedeȘerbanPapacosteapoatefi

unafundamentalăpentruînțelegereasensuluișiroluluijucatde

evenimenteledindecembrie1989,pentruistoriacontemporană

a românilor, dar nu și suficientă. Pe de o parte, academicianul

ȘerbanPapacosteaatrageatențiaasupraimplicăriiemoționalea

istoriculuiînnarațiuneafapteloristorice/storytelling.Acestfapteste rareori recunoscutdecătre istoricdarobservatadeseade

lector.Pedealta,acestaaduceîndiscuțiecalea/metodaprincare

istoriculajunge laadevăratuncicândcerceteazăfapteșieveni‐

mentepoliticesociale,economicecareauînmentalulcolectivo

reprezentareputernicpolarizată,cumestecazulrevoluțiilor.

UnaltaspectalcercetăriievenimentelordinDecembrie1989

estecellegatdecadrulconceptualșiabordareametodologicăcu

ajutorulcăroraistoriculrecompuneimagineafaptelorșiprocese‐

lorcare,înmentalulcolectiv,audejaoreprezentare,însă,cerce‐

tarea științifică determină pe cercetător să o corecteze și să o

„livreze”consumatorului/opinieipublicesubformauneinoina‐

rațiuni/storytelling.Apare,înmodfiresc,problemaneutralitățiișisubiectivității,apărtinirii șiaobiectivității în reconstrucțiasau

de‐construcția istoriografică. Acestea se accentuează mai ales

cândistoriciiseoprescasupraunormomentecontroversateale

unorevenimentecuimpactsocialșipoliticuriașasuprasocietății,

cumaufostceledindecembrie1989.Factoriicareconcurălaapa‐

rițiaunor imaginimultipleasupraevenimentelorsuntobiectivi

darșisubiectivi.Fărăobunămetodologieși instrumenteadec‐

vate,imagineaevenimentelordindecembrie1989vafideformată

sau,maigrav,modificatădinvariiinterese.Istoricicareaustăruit

asupracercetăriicondițiilorșiacțiunilorcareauconduslarăstur‐

narearegimuluiCeaușescuînRomânia,maialesceidingenerația

tânără, au insistatnu asupra tălmăcirii sau răstălmăcirii eveni‐

mentelor,ciasuprametodeișiinstrumentelor.Uniiauinsistatpe

metodacomparativă, considerândcăsepoateajunge laobună

2Ibidem.


cunoaștereșiînțelegereaevenimenteloranului1989prinidenti‐

ficarea diferenței și a elementelor comune raportate la teoria

schimbării politice în societate.3 Alții au utilizat, cu succes, în

redefinirea evenimentelor, metoda de‐construcției.4 Una dintre

celemai des utilizate ipoteze de lucru, din perspectiva acestei

metode,porneștedelapremisacăimagineaunuievenimentnu

poatefiseparatădeconvingerilepolitice,ideologice,morale,etice

ale istoricului care „descrie” acea imagine5. Controversele și

disputeleistoricilorromânișistrăini,pemargineaevenimentelor

careaudeterminatprăbușireacomunismuluiromânesc,suntde

înțelesșinecesare.Vomacceptasaurespingeoanumităreprezen‐

tare/imagine a evenimentelor care aumarcat societatea româ‐

nească, în decembrie 1989, în funcție de informațiile de care

dispunem,deconvingerilepecareleavemdarșiasistemuluide

valorilacareneraportăm.

Considerăm că este important să arătăm cititorului cum se

construieșteîn„laboratorul”istoriculuioimagineasupraeveni‐

mentelor din decembrie 1989 și cum aceasta este convertită

într‐unstorytelling/narațiuneceesteapoilivratăconsumatoruluideistorie.Oriceistoric,înprocesuldecercetarecarearecafina‐

litatere‐compunereaschimbărilorpolitice,sociale,economiceși

de mentalitate, care au avut loc în societatea românească,

începând cu decembrie 1989, va căuta să evite părtinirea,subiectivismul,partizanatulpoliticșiideologic.Întrebareacareapareestelegatădemăsuraîncaresereușeșteacestlucru.

3 Dragoș Petrescu, Explaning the Romanian Revolution of 1989: culture,structureandcontingency,EdituraEnciclopedică,București,2010.4RuxandraCesereanu,Decembrie'89:deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2004.5 A se vedea, Alun Munslow, Deconstructing History, Second Edition,Routledge,1997,2006,p.22‐23;HaydenWhite,TheQuestionofNarrativeinContemporaryHistoricalTheory,inHistoryandTheory,Vol.23,No.1,1984,pp.1–33;AndrewP.Norman,TellingItLikeItWas:HistoricalNarrativesonTheirOwnTerms,HistoryandTheory,Vol.30,No.2,1991,pp.119–135;F.R.Ankersmit,HistoriographyandPostmodernism,HistoryandTheory,Vol.28,No.2,1989,p.146.


Adesea,ceicaredorescsadevină„imparțiali”evităconceptele

de revoluție, lovitură de stat, contra‐revoluție etc., prin care sedefinește ceea ce s‐a petrecut în decembrie 1989 și utilizează

conceptuleveniment.Nuesteosoluție!Estedoaroposibilitatedeaevitadialogulcuceicareutilizeazăistoriaînscopdepropagan‐

dăpoliticășioutilizeazăcainstrumentdeluptăpoliticăîmpotriva

adversarilor care au alte orientări ideologice. În asemenea

momentederăsturnărideregimpoliticsepetrecdramecolective

șiindividuale,controlulmulțimilordecătreadministrațiastatului

disparedeoareceesențaunuistatseprăbușește,nouaadminis‐

trațiepoliticărezultatădinderulareaevenimentelornuarelegiti‐

mitateadatădevotulpopular,mersulschimbărilor însocietate

esteperceputdiferitdelaungrupsocio‐profesionalsaupolitic6.

Unii,mairadicali,ardoricaschimbărilesăfieaccelerateiaralții

mailente...Înmemoriacolectivăasocietățiitoateacesteelemente

conduc,printrecereatimpului, lasedimentareaunor imaginiși

reprezentări care devin pentru unii adevăruri istorice denecombătut!

Decembrie1989.Percepțieșireprezentareînmentalulindividualșicolectivromânesc

Chiarșiosimplătrecereînrevistăaimpresionanteiliteraturi

carea fost generatăde cercetarea și analiza evenimentelordin

decembrie 1989 ne atrag atenția câteva elemente extrem de

importante.Dintreacestea,douăauimpactasupraistoriografiei.

Primulsereferălamultitudineadereprezentărișiimaginicarere‐compun anumite momente, considerate cheie în derularea

evenimentelor începute în decembrie 1989, la Timișoara și

continuate, apoi, în toată țara, deși acestea au un caracter de

singularitate și de nerepetabilitate! Cel de‐al doilea priveștetentația de a nu separa adevărul juridic și social de adevărulistoric.Asefacedreptateînjustițieuneipersoanecareaavutde

6 Richard J. Evans, Introduction. Redesigning the Past:History in PoliticalTransitions, in JournalofContemporaryHistory, 2003,Copyright SAGEPublications,London,ThousandOaks,CAandNewDelhi,Vol.38(1),p.5


suferitcaurmareaderulăriiunoracțiunigeneratedeconfrun‐

tarea dintre vechiul regim politic și revoluționarii care luptau

împotriva acestuia nu înseamnă că s‐a ajuns la descoperirea

adevăruluiistoric7.

Are‐construi fapteleșievenimenteledintrecut, inclusivdin

perioadaîncares‐aprodusrăsturnarearegimuluicomunistdin

România,înseamnă,înprimulrând,aavealadispozițieinformații,

o metodă adecvată și instrumente potrivite. Instrumentele cu

carere/compunemtrecutulsuntformatedinconcepte,definițiiși

reprezentări.Dinaceastăperspectivăconceptelede fapt istoric,eveniment istoric sunt capitale în activitateade re‐compunere atrecutului.Seafirmădesprintre istoricică faptelevorbescde lasinedarașacumarăta,cudeceniiînurmă,E.H.Carr,„Acestlucrueste,desigur,neadevărat.Faptelevorbescnumai încazul încareistoriculleinvităsăvorbească:elestecelcaredecidepentrucarefaptedeschideușaprezentuluișiînceordinesaudecontextnisearată (...) Istoricul este înmodnecesar selectiv.Credința într‐unnucleudurdefapteistoriceexistenteînmodobiectivșiindependentdeinterpretareaistoriculuiesteoeroareabsurdă,darunacareestefoartegreudeaseeradica.”8LucienFebvre,larândulsău„înale

7A se vedea pe larg, Richard J. Evans, Introduction.Redesigning thePast:HistoryinPoliticalTransitions,inJournalofContemporaryHistory,2003,CopyrightSAGEPublications,London,ThousandOaks,CAandNewDelhi,Vol.38(1),p.5‐12;LaviniaStan,TruthCommissionsinPost‐Communism:TheOverlookedSolution?,inTheOpenPoliticalScienceJournal,2009,no.2,p.1‐13;C.S.Maier,DoingHistory,DoingJustice:TheNarrativeoftheHistorianandtheTruthCommission, inR.I.Rotberg,&D.Thompson(Eds.),TruthvsJustice:TheMoralityofTruthCommissions,Princeton:PrincetonUniversityPress, 2000, pp. 261‐278;N.Nedelsky,DivergentResponses toaCommonPast:TransitionalJusticeintheCzechRepublicandSlovakia,inTheoryandSociety,no.33,2004,pp.65‐115;M.Ciobanu,(2007).CriminalizingthePastandRe‐ConstructingCollectiveMemory:TheRomanianTruthCommission,onlinehttp://www.units.muohio.edu/havighurstcenter/conferences/documents/monicaciobanu.pdfaccesatla20iulie20148E.HCarr,WhatisHistory,SecondEditionEditedByR.W.Davies,PenguinBooks1964,p.12,online,http://abuss.narod.ru/Biblio/eng/carr.pdf,asevedea si E. H Carr dupăMorland, http://library.universalhistory.net/wp‐content/uploads/2011/05/What‐is‐history.pdf,accesatla12ianuarie2014


salecelebreCombatspourl’histoire,pledasepentrunecesitateacadocumentul să nu mai fie considerat în sine, ca purtător alrealitățilortrecute,cidoarcaintermediarpentrutentațianoastrăde a accede la dezvăluirea sensurilor profunde ale devenirii

„schimbărilor lumii.”9 Din această perspectivă, este extrem de

importantdeprecizatcă,încazulschimbăriiregimuluipolitic,în

decembrie 1989, istoricul va alege acele „urme”materiale sau

imateriale/informații cuprinse în diferite documente de arhivă

saualttipdesuport,pecareleconsiderărelevante.Cumvaalege

informația?Areuncriteriuunic?Acest lucruestefoarteimpor‐

tant deoarece însuși conceptul de istorie nu are o singură

semnificațiedeșiutilizămunsingurcuvânt.

Înmentalulcolectiv,existăIstoriacamemorie,cumonumeaCharlesA.Bearddaraceastasearticuleazăcaurmareanarațiunilor

elaboratede istoricii de profesie, adică ceea este definit ca fiindistoriacainterpretare.Acestedouădimensiunialeconceptuluideistorie suntdiferitede „Istoriacarealitateobiectivă, trăitădeoameni”.10Secunoaștefaptulcăistoriculnuareaccesniciodatălatrecutulistoric,carealitatetrăităcidoarlaistoriacamemorieșilaistoria ca interpretare care conțin/oferă un ocean de informațiidespre interacțiunile de tip conflictual (cum ar fi războaiele,

revoluțiileetc.)saudetipcooperant,careauavutlocîntreactorii

politicii/istoriacarealitateobiectivă.Dinacest„ocean”suntaduseînmemoriaprezentuluidoaracelefapteșifenomene,procesedin

trecutcareseîncadreazăîncategoriaevenimenteloristoriceșicareaurelevanțăpentruprezent.Oricefaptistoricesteadusdecătre

cercetător într‐un sistem de reprezentări care este parte a

structurii sociale în care acesta activează11 iar din această

9Apud,GheorgheCliveti,op.,cit.,p.310 A se vedea, Charles A. Beard,Written History as an Act of Faith, inTheAmericanHistoricalReview,Vol.39,No.2(Jan.,1934),pp.219‐23,on line, http://www.jstor.org/stable/1838720 Accessed: 24/01/201412:14;HaydenWhite,TheHistoricalPastEvent,inDifferences.AJournalofFeministCulturalStudies,Volume19,Number2,2008,p.1011AsevedeașiMarinBadeaPamfilNichițelea,Filozofiaistoriei.Orientărișitendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982,p.60‐61


perspectivăevenimentele istorice încorporeazăspațiul și timpul,

culturașivalorile,agențiișistructura12.Dacăneraportămlaaceste

criterii, afirmațiile istoricului polonez Piotr Sztompka de la

JagiellonianUniversitypotrivitcăruia„acesterevoluțiiafostprintrecelemainăucitoaredinistorie”numaisurprindpenimeni.13Ceea

ces‐apetrecutînEuropacentralășidesud‐est,întoamnaanului

1989, poartă marca evenimentelor majore din viața acestor

comunități. Problemacare s‐a ridicatulterior în aceste societăți,

inclusivînRomânia,afostaceeaareprezentăriișiimaginiipecare

acesteevenimenteoauînmemoriacolectivă.Uniiauimagineaunei

revoluții,alțiiauneilovituridestatiarrestulacceptăocombinație

dintre aceste două reprezentări/imagini. Atunci când cercetăm

asemenea evenimente complexe apare, firesc, întrebarea: de ce

aparasemeneamultiplereprezentări/imaginișicinearedreptate.

Cu alte cuvinte, cine aduce în memoria colectivă a prezentului

adevărul istoric. Pentru a înțelege acest lucru, apelul la teoria

reprezentărilor și a rolului percepțiilor, în cercetarea faptelor și

proceselordinevoluțiaistoricăauneisocietăți,estebenefic.

Sistemul de reprezentări dintr‐o comunitate este format pe

bazavalorilorpecaremembriisocietățiileacceptășiîmpărtășesc,

iar acestea așază faptele istorice pe o axă care se întinde de la

pozitiv la negativ. Din această perspectivă, reprezentările de un

anumetip(pozitiv/negativ)care„aglomerează”mentalulceluicese

ocupăde cercetarea trecutului istoric, de revoluția prin care s‐a

înlăturatregimulcomunistdinRomânia,încazuldefațănuaucum

să nu le influențeze activitatea pe care o desfășoară. De aceea,

credem că avertizarea iluștrilor istorici Camille Bloch și Pierre

Renouvin, din “Guide de l’étudiant en histoire moderne etcontemporaine”,areosemnificațiedeosebitășipentrucercetarearevoluțieiromânedindecembrie1989:„Alegereaunuisubiectdeteză înscopul,mărturisitsau inconștient,deatranspune întrecutdisputeledinprezent,încercareadeautilizaistoriaîntr‐oschemăa 12MabelBerezin,EventsasTemplatesofPossibility:AnAnalyticTypologyofPoliticalFacts,13PiotrSztompka,CivilizationalIncompetence:TheTrapofPost‐CommunistSocieties,inZeitschriftfurSoziologie,Jg.22,Heft2,April1993,S.85‐95


polemicii actuale ... reprezintă o falsificare a sensului activitățiiistoricului.”14 Benedetto Croce, referindu‐se la același aspect,consideracă„oriceistoriografiedespretrecutcautăsăuneascăceeaceafostcuprezentul,căciexistăuninteresviu,prezent,carenefacesă scriem istoria trecutului”.15 Se poate observa că acești istoriciaduc îndiscuție interesulpecare îlauoameniideascrie istoria

trecutului prin „lentilele” prezentului. Ori, atunci când analizăm

istoriografia și memorialistica legată de evenimentele din

decembrie1989trebuiesăvedemșiinteresulimplicitsauuneori

explicit pe care îl au unii autori de a le defini revoluție iar alțiiloviturădestat.Unaldoileaaspectextremdeimportantestecellegatdepercepțiapecareoauoameniidespreceeaceînseamnă

revoluție și despre lovitură de stat. Majoritatea oamenilor dinsocietateacontemporanăașazărevoluția, indiferentdetipulei–social‐politică,științificăsauculturală–peaxavalorilorputernic

pozitivate și unanim acceptate. Cultura română modernă a

valorizat și impus o imagine puternic pozitivă pentru ideea de

revoluție.Așaseexplicădeceevenimenteleanului1821saucele

cares‐auîntâmplatîn1848auoaurăaproapemitologică!Încon‐

secință,evenimenteledramaticedinDecembrie1989auadăugat

unplusdeprestigiurevoluției16.Încontrapondere,lovituradestatesteperceputăcafiindunactfărăsuportpopularșidecilipsitde

legitimitateînraportcurevoluția.Dinacestpunctdevedere,seaflă

pe axa reprezentărilor sociale foarte aproape de polul eveni‐

mentelorcuîncărcăturănegativă.Ori,înistorie,lucrurilenustau

întotdeaunaașa.Avemdestulesituațiicândevenimentesocialeși

politicecareaufostcaracterizatedefăptuitoriilorcafiindrevoluții

dar,princonsecințeevoluțiilecei‐auurmatacesteatrebuieașezate

14 Apud, François Vigneron, La perception du temps historique. Essai decomparaison avec les sciences expérimentales, on line,http://www.di.ens.fr/~granboul/enseignement/temps/histoire_v4.PDF,accesatla12ianuarie201415BenedettoCroce,Teoriaestoriadellastoriografia,Laterza,Bari,1954,p.4,apud,MarinBadeaPamfilNichiţelea,op.,cit.,p.163,nota916 Adrian Cioflancă, Moștenirea nespusă a lui 1989, on line,http://www.contributors.ro/cultura/mostenirea‐nespusa‐a‐lui‐1989/accesatla12ianuarie2014


peaxaevenimentelorindezirabilepentruosocietate,așacumeste

perceputărevoluțiaislamicădinIrandinanii’70.17Dupăcumtotîn

istoriauniversalăsuntmultesituațiicândoloviturădestatmilitară,

chiardacănuaavutlegitimitateanecesarăînmomentulînfăptuirii

ei, ulterior a fost aprobată de societate și percepută ca pe ceva

pozitiv în evoluția istorică a unei societăți. La această concluzie

ajungeOzanO.Varol,dupăceanalizeazăloviturilemilitaredestat,

careauavutlocînTurcia(1960)ceadinPortugalia(1974)șicea

dinEgipt(2011).Toateacestelovituriauavutunelementcomun–

au produs democrație după înlăturarea unui regim totalitar18.

Aceste lovituri de stat democratice au în comun câteva atribute

careledeosebescdelovituriledestatclasice:„lovituradestatesteîndreptată împotriva unui regim autoritar sau totalitar; armatareacționeazăcaurmareaopozițieipopulare împotrivaregimului;liderul autoritar sau totalitar refuză să demisioneze în urmaopozițieipopulare;lovituradestatesteorganizatădeoarmatăcaresebucurădeunrespectdeosebitînrândulnațiunii,deobiceidatorităserviciuluimilitar obligatoriu; armată execută lovitura pentru arăsturna regimulautoritar sau totalitar;armata faciliteazăorga‐nizareaunoralegerilibereșicorectedupăoperioadăscurtădetimp;șilovituradestatsesoldeazăcutransferuldeputerecătreliderialeșiînmoddemocratic”19.Acestfapti‐adeterminatpeuniispecialiștisăaducă în dezbatere un concept nou cel al loviturilor de stat

democratice.

Rolul conceptelor în cercetarea și analiza revoluțieidindecembrie1989

EvenimenteledelaTimișoara,careauavutlocînzilelede16‐

20decembrie1989aufostpropagatelanivelulîntregiițăriprin

mari manifestații împotriva regimului Ceaușescu, au fost cata‐

logateprintr‐oextremde largăpaletăde termeni:manifestație,

17 David Zarnett, Edward Said and the Iranian Revolution, on line,http://www.dissentmagazine.org/wp‐content/ files_mf/ 1390333455d9Zarnett.pdf,18Ibidem,p.29419Ibidem,p.295


incidente,demonstrații,momentistoric,mișcare,exploziedemâniepopulară, tulburări, incidente, evenimente, protest, revoltă,răscoală,răzmeriță, insurecție(comună insurecțională), fenomenrevoluționar, revoluție, etc.Ulterior, paleta s‐a lărgit cu cele decomplot, lovitură de stat sau chiar cu termeni inexistenți în

vocabularul limbii române, cum ar fi cel de refoluție sau deloviluție. Toți acești termeni se transformă în instrumente decercetare și analiză pentru decembrie 1989 dacă trec în faza

conceptualizării. Ori, cercetarea acestor evenimente și procese,

careauavutlocînRomâniaîncepândcudecembrie1989șire‐

compunerea lor în studii și analize istorice, sub forma unor

narațiuni, nu se poate realiza dacă istoricul nu își alege

instrumenteleșimetodelepotrivite.Acestfaptîlsubliniarecentși

Sebastien Parent care, citând pe Antoine Prost20, afirma că

„datoritămetodologiei,istoriasedistingefațădeficțiune,mitsau

chiardememoriacolectivă.”21

Dinaceastăperspectivă, istoriculsaualtăpersoanăcarese

apleacă asupra informațiilor legate de ceea ce s‐a petrecut în

România,înanul1989șidupă,trebuiesăaibăobunăcunoaștere

a teoriei istorice pentru a putea să utilizeze instrumente

potrivite. Adam Schaff considera că „Orice alegere și oriceordonareafaptelorceaparținunuimaredomeniualistoriei,fieaceasta localăsauuniversală, istoriauneirasesauauneiclasesuntinexorabilcontrolateprintr‐unsistemdereferințăînspiritulceluicareselecționeazăsauasambleazăacestefapte”22.Sistemuldereferințăesteconstruitdeistoriccuajutorulconceptelorșiadefinițiilor elaborate de teoreticieni ai istoriei. Se poateconstatacă,uneori,„Istoriciideprofesie,cașiceilalțiintelectuali,

20AntoineProst,Douzeleçonssurl 'histoire,Paris,ÉditionsduSeuil,1996,p.29221 Sebastien Parent, L'Historiographie de la Révolution Tranquille et sesrapports à la mémoire canadienne‐française: 1960 à aujourd'hui, online,http://www.archipel.uqam.ca/5726/1/D2471.pdf, accesat la 12 august201422 Adam Schaff, Istorie și adevăr, traducere Alexandru Boboc și IonMihăilescu,EdituraPolitică,București,1982,pp.83‐84


au rareori conștiința conceptelor cu ajutorul cărora îșiorganizează materialele doveditoare cu care operează îndisciplinalorsauaprincipiilordupăcareleevaluează”.23AnalizalucrărilorșistudiilorconsacrateevenimentelordinDecembrie

1989 întărește concluzia la care au ajuns Adam Schaff și

Reinhart Kosellek, pe marginea necesității de a cunoaște

conceptele.Înunelelucrăriconsacraterevoluțieidindecembrie

1989,sepoateobservaoadevăratăsarabandăatermenilorde

revoluțieșideloviturădestat,fărănicionoimă.Acercetacon‐

cepteleșisemanticalorevolutivăreprezintăocondițieminimă

pentruacunoașteistoria24.Acestlucruestecuatâtmaievident

necesarpentruistoriarevoluțiilorpoliticeundeînțelesulacestui

conceptesteîncărcatcusemnificațiișipercepțiidiferite,înfunc‐

țiedegrupulideologicșipoliticdecareaparțineautorul.Nueste

delocîntâmplătorfaptulcă,înRomânia,autoriicares‐aupostat

peeșichierulpolitic,înopozițiecuFSN,PSDRșiPSDsauculide‐

riidinfrunteaacestorpartide,înspecialcuIonIliescu,utilizează

îndescriereaevenimentelorconceptuldeloviturădestat.

Cumsuntdefiniteconceptualrevoluția,contrarevoluția,lovi‐

tura de stat, restaurația, puciul, revolta, conspirația în teoria

istoricărecentășiîncemăsurăceicareauutilizatunulsaualtul

dinacesteconcepteaurespectatsensulconsacrataltermenului

esteimportantpentruaînțelegedisputadintre„taberele”aflate

încăutareaadevăruluidespreRevoluțiaRomânădinDecembrie.

Deși în România există această dispută privind natura eveni‐

mentelordinDecembrie1989,nuexistăomarepreocupareși

dezbatere publică asupra înțelesului pe care îl au aceste con‐

cepte și dacă sunt utilizate corect sau în mod partinic în

apreciereaacestora.

23Ibidemp.8424AsevedeașiReinhartKosellek,Conceptele și istoriile lor.Semantica șipragmaticalimbajuluisocialpolitic,EdituraArt,București,2009


Revoluția–unconceptșiuninstrumentesențialpentrucercetareașianalizaprăbușiriiregimuluiCeaușescu

Nevoia de a înțelege realitatea istorică, prin ochii specialis‐

tului,careposedă instrumenteleadecvatedecercetareși inter‐

pretare,aînceputsăfieconștientizatășiînspațiulacademicdin

România.AnalistaAlinaMungiu‐Pippidi,comentânddouăapariții

editoriale consacrate Revoluției Române din Decembrie 1989,

atrageatențiaasuprafaptuluică„Problematicauneischimbărideregimdeoasemeneaamploaree inevitabilcomplexă,dar între‐barea fundamentala este cea rezumată demine în titlu: cât derevoluționarăa fostde faptRevoluțiaromână?Eastăși labazacelor două volume pe care le discut aici25, ambii autori fiindpreocupați să discearnă între caracterul de revoluție și cel deloviturădestat.Săspunemdelaînceputcăaveaușansepuținesăreușeascăînaceastătentativă,datfiindcănuestenicăieridefinitceînseamnărevoluțieînniciunuldinceledouavolume.”26

Conceptulderevoluțieareînțelesurișiinterpretărimultipleîn

evoluțiapoliticăasocietățiișiageneratdisputeaprigeînunele

societățidupăschimbareaunuiregimpoliticiarînțelegereamul‐

tiplelorsaleînțelesuriestemaimultdecâtnecesară.Studiirecen‐

tearatăcă„diversitateadefinițiilorșigamacondițiilorșifactorilorcareinfluențeazărezultatelerevoluțiilorcreeazădificultățiînima‐ginareaunei teoriigeneralecarearputea identificaconsecințeletulburărilordinprezent.”27Vomanalizaacestconceptplecândde

25 Este vorba despre lucrările semnate de Alex Mihai Stoenescu, IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,Revoluțiadindecembrie1989,otragedieromânească,RAO,București,2004șidePeterSiani‐Davies,TheRomanianRevolutionofDecember1989,CornellUniversityPress,Ithaca,2005,pentruvariantaînlb.romană,Revoluțiaromânădindecembrie1989,traduceredeCristinaMac,Humanitas,București26AlinaMungiu‐Pippidi,Cîtderevoluționarăafostrevoluțiaromână?,online,http://www.revista22.ro/cat‐de‐revolutionara‐a‐fost‐revolutia‐romana‐3416.html27AlexanderS.Gard‐Murray,YaneerBar‐Yam,ComplexityandtheLimitsofRevolution: What Will Happen to the Arab Spring?, on linehttp://necsi.edu/research/social/revolutions/revolutions.pdf, accesat la 5iulie2014.


laobservațialuiCharlesTillypotrivitcăruiarevoluțiile„suntpar‐

teaunuispectrualschimbăriisociale,fărăbarierenaturalecare

săleizolezedecursulevenimentelorumane.Astfel,oricedefiniție

careconsiderărevoluțiiledistincteînmodontologicesteinerent

limitată”28Deasemenea,vomanalizaacestconceptplecânddela

premisa că însuși înțelesul și percepțiile pe care oamenii le au

desprerevoluțies‐auschimbatde‐alungultimpului29.

IstoriculMichaelD.Richardsconsiderăcă,însăși,conceptulde

revoluțiearepropriasaistorie,30iarReinhartKoselleckaajunsla

concluzia ca acesta și‐amodificat înțelesul de‐a lungul istoriei.Până în secolul al XVIII‐lea conceptul de revoluție denumea

schimbări ciclice regulate în istoriile legislativ‐constituționale.

Fiindasociatecuvechileformealerăzboiuluicivil‐curăzmerița,

răscoala,trădarea,violența,cuasasinateleșiiarcuasasinatele‐,

revoluțiaindicaomodificareconstituționalăcarenutranscende

cadrultradiționalalposibilitățilorumanedeaseorganizaîntr‐o

monarhie, aristocrație sau democrație, cu tot cu formele lor

degenerate.31ReinhartKoselleck atrage atenția asupra faptului

că, până în secolul al XVIII‐lea, conceptul de revoluție pe care

oamenii îl utilizau pentru a desemna schimbările politice „nudesemna, pe cicluri mari de timp, decât eterna reîntoarcere aaceluiași.”32Epocaluminilordarmaialesrevoluțiafrancezăaveausă modifice esențial înțelesul conceptului de revoluție socio‐

politică.Dinpunctdevedereanalitic,acestconcept„aînceputsă

acoperedouădomeniiempiricecarenusuntneapăratînrudite.

Pedeoparte,acestconceptsereferălatulburărileviolenteine‐

renteuneirăscoalecaresepoatetransformaînrăzboicivil,care,

28Apud,AlexanderS.Gard‐Murray,YaneerBar‐Yam,op.,cit.,înloc.,cit.29TimurKuran,SparksandPrairieFires:ATheoryofUnanticipatedPoliticalRevolution,inPublicChoice,Vol.61,No.1(Apr.,1989),p.42,onlinehttp://www.jstor.org/stable/30025019accesatla11iunie2014.30JohnDunn,ModernRevolutions:AnIntroductiontotheAnalysisofaPoliticalPhenomenon,SecondEdition,Cambridge:CambridgeUniversityPress,1989,p.1.31 Reinhart Koselleck, Conceptele și istoriile lor. Semantica și pragmaticalimbajuluisocial‐politic,GrupuleditorialART,2009,p.59‐60.32Ibidem,p.60


larândulsău,poateprovocaoschimbareaconstituției.Pedealtă

parte, acest concept indică o schimbare structurală de lungădurată, care poate proveni din trecut și se poatemanifesta înprezent (subl. H.C).”33 Dacă se acceptă acest al doilea sens șipentruanalizaRevoluțieiRomânedinDecembrie1989atuncicel

puțin două probleme spinoase ale istoriografiei consacrate

acesteianumaiparafiprobleme!Primașiceamaidesinvocată

înultimiianiesteceaalegitimitățiiliderilorcareaufostinstalați

la putere și au administrat țara până la primele alegeri post‐

comunistedin1990.Aceștia erau contestațide liderii opoziției

care s‐a coagulat după decembrie 1989. Principala acuză la

adresanoilorliderieracăaceștiaproveneaudinvechilestructuri

alepartiduluicomunistșicănuarfidepășitbariereleideologiei

marxiste.Dinaceastăperspectivă,afirmaulideriiopoziției,noua

conducereațăriidoreadoarocosmetizareasocietățiiromânești,

un fel de „perestroika” de tip dâmbovițean! Cea de‐a doua

problemă este legată de faptul că „se depășește sensul politic

restrâns,legatdeviolență,seextindepesteîntreagasocietateși

poatecuprindeastfelnumeroasealtedomenii,delaindustrieși

științăpânălacultură”34.Avemde‐aface,înînțelegereapecareo

dă Koselleck conceptului de revoluție, cu o viziune duală și o

polisemie vulnerabilă la ideologie dar și generatoare de critică

ideologică.Pedeoparte,revoluțiaînseamnă„oschimbareviolen‐

tăpetermenscurt,darșiunastructuralăpetermenlung”,iarde

pealta„conceptulderevoluțieobligălapartizanatpolitic”35

IstoriculJohnDunnatrageatențiacelorcarecerceteazăeveni‐

mentele și acțiunile derulate în cazul unei revoluții politice că

lucrurile nu pot fi tratate cu ușurință. El este convins că

„Revoluțiile nu constituie un subiect frivol, ci revoluțiile sunt

evenimente cu deosebire nefrivole”, 36 acestea sunt „fenomene

foarte complicate, iar în identificarea unui serii date de

evenimente... reprezintă celpuțino schimbaredecisivă, înbine

33ReinhartKoselleck,op.,cit.,p.20934Ibidem,p.20935Ibidem,p.212‐21336JohnDunn,op.,cit.,p.1


sauînrău,adestineloruneisocietățișiamembrilorsăi.Elesunt

atâtprodusulcâtșiconstituentulacțiuniiumane”37.

O viziune și un înțeles interesant este acordat conceptului de

revoluție de istoricul Michael D. Richards. Acesta consideră că

„revoluțiaimplicăutilizareasauamenințareautilizăriiforței,fie

pentrurecuperareaunuisistempoliticcareparea fierodat, fie

pentrucreareaunuinousistempolitic.Înmultecazurirevoluția

implicășicreareaunorstructurisocialeșieconomicediferite.În

unele cazuri, aceasta ar putea chiar implica trecerea printr‐o

schimbaredetipcultural”38.AceeașiideeaogăsimșilaCharles

Tilly,unfoartecunoscutteoreticianalschimbăriideregimpolitic

în istoriamodernăși contemporană. Înviziuneasa,o revoluție

este„untransferforțatdeputereasupraunuistatîncursulcăruia

cel puțin două blocuri distincte de competitori au pretenții

incompatibilepentruacontrolastatul,iaropartesemnificativăa

populației ce se supune jurisdicției acelui stat se alătură

pretențiilorfiecăruibloc39.”

Politologii și sociologii au o viziune mai complexă asupra

acestorfenomeneșiprocesesociale,cunoscutesubdenumireade

revoluție. Astfel politologul Samuel P. Huntington consideră că

revoluția este „o schimbare internă rapidă, fundamentală și

violentă a valorilor șimiturilor dominante ale unei societăți, a

instituțiilorsalepolitice,structuriisociale,conduceriișiactivității

și politicilor guvernamentale”40 iar sociologul Theda Skocpol

descrierevoluțiilecafiindfenomenerapideviolenteșiradicale.

Ea afirmă că revoluțiile sunt „transformări rapide, generale ale

structurilor statale și de clasă ale unei societăți; acestea sunt

însoțiteșiparțialrealizatederevoltedeclasăpetrecutelabaza

37Ibidem,p.23138MichaelD.Richards,RevolutionsinWorldHistory,Routledge2004,p.939CharlesTilly,EuropeanRevolutions,1492–1992,Oxford:Blackwell,1993,p.840SamuelHuntington,PoliticalOrdersinChangingSocieties.NewHaven:YaleUniversityPress.1968,p.264


structuriisociale”41.Ideeadeînlăturarerapidăauneielitepolitice

deveniteindezirabilepentrumajoritateapopulațieioîntâlnimși

la Leslie Holms. Potrivit acesteia, revoluția este „o schimbare

rapidăși fundamentalăasistemului.”42Toateacestedefinițiiau

comununelementnecesarsuccesuluioricăreirevoluții‐ungrup

dinmulțimecareîșiasumăcoagulareașiconducerearevoluției.

Acestaspectnupoatefineglijatînanalizauneisituațiirevoluțio‐

naredar ca instrument are câteva limite. Principala limită este

aceeacăinduceideeapotrivitcăreiarevoluțiaesteînfăptuităde

un„blocomogen”șinudepersonalitățipoliticecareauîncomun

luptaîmpotrivacomunismuluidarcarepotaveaorientăriideo‐

logice diferite. Aceste limite fac inoperabil acest instrument

pentru situația răsturnării regimului comunist din România.

FrontulSalvăriiNaționalenuafostungrupomogencicuviziuni

șiconvingeridiferite.Uniidintremembriisăiaufostpercepuția

fiostângăreformatoare,grupațiînjurullideruluiIonIliescu,alții

mairadicaligrupați în juruldisidențilorcunotorietate,cumau

fostAnaBlandianașiDoinaCornea.Primagruparemoderatăa

văzuttranzițiacaundrumcetrebuieparcursînritmurilespeci‐

ficesocietățiiromânești,deaicișiacuzadeafitrădatidealurile

revoluției. A doua grupare radicală a fost adepta unor ritmuri

accelerate a ceea ce în epocă eradenumit „terapiade șoc” și a

acționatdinopozițiepentrua‐și impuneviziunea.Nemulțumiți

deactivitateagrupuluidinjurulluiIonIliescuaupărăsit,lascurt

timp,FSN.Aceastăgrupareadatșisemnalul„revizuirii”istoriei

revoluțieiromânedindecembrie.

Specialiștiiînstudiiculturaleșiantropologiepunaccentulpe

schimbarea sistemului de valori în definirea unei revoluții.43

Interesantă,maialespentruilustrareașiînțelegereamoduluicum

s‐a prăbușit regimul comunist în România, rămâne ideea unor

41ThedaSkocpol,StatesandSocialRevolutions:AComparativeAnalysisofFrance,RussiaandChina,Cambridge,CambridgeUniversityPress,1979,p.442LeslieHolmes,Post‐Communism:AnIntroduction,Cambridge:PolityPress,1997,p.13143JonhForan,TheoriesofRevolutionRevisitedTowardaFourthGeneration?InSociologyTheory,no.11,issue1,pp.1‐20,March1993


specialiști de a introduce în definirea revoluțiilor prezența

elementelordeforțăcumarfi,deexemplu,armata.

Astfel, istoricul Crane Brinton și sociologii Diana Russell și

TimothyWickhamCrowleyincludelementulmilitarîndefinirea

unei revoluții. Brinton crede că militarii joacă un rol major și

fundamental în succesul revoluțiilor. El afirmă că „nici unrevoluționarnuaavutvreodatăsuccespânăcândnuaobținutpre‐dominanța forțelorarmateefectivedepartea lor.”44Celpuțin încazul revoluției române din decembrie 1989 conceptul are

acoperireînistoriaempirică.

Deoarece în România există, demulți ani, o dispută pentru

impunere unei viziuni asupra evenimentelor dintre douămari

„partide”‐unaaadepțilorrevoluțieișioaltaalovituriidestat‐

considerămextremdebeneficsădeschidemaceastădiscuțieprin

analizaunuiconceptlansatcumulțianiînurmădeunexcelent

juristceh,HansKelsen.Îndefinirearevoluției,acestaîncorporea‐

zășinupuneînopozițieconceptuldeloviturădestat!Înopinia

acestuia,„orevoluțiearelocatuncicândordinealegalăesteînlo‐

cuităînmodnelegitim,carenuesteprevăzutdevecheaordine.În

acestcontext,este irelevantdacă înlocuireaaresaunu locprin

intermediul unei revolte violente împotriva organelor legitime

împuternicitesăcreezeșisăamendezeordinealegală”.45Pentru

HansKelsen,esteirelevantfaptuldacăunregimpoliticesteînlo‐

cuitprintr‐omișcareamaselordetippopularsauprinacțiunea

unuigrupdinaceaguvernaresaudeoricinealtcineva.Dinpunct

devederejuridic,criteriuldecisivpentruadefiniorevoluțieeste

înlocuireaprinforțăauneiordinipoliticecualtăordinepolitică,

într‐unmodcarenuafostanticipatdinainte.Cualtecuvinte,orice

schimbare ilegală din punctul de vedere al unei constituții în

vigoareesteorevoluție.Elementulfundamentalaluneirevoluții

esteschimbarearegimuluipolitic.Iatăcescriaacestaînlucrarea

sadecăpătâiThePureTheoryofLaw:„Orevoluțieînsensullarg 44Brinton,Crane.AnatomyofRevolution,NY:W.W.NortonandCompany(1938),p.11145HansKelsen,Generaltheoryof lawandState,CambridgeMass,HarvardUniversityPress,1946p.115


alcuvântului(careincludelovituradestat)esteoriceschimbare

nelegitimă a constituției sau înlocuirea sa cuo altă constituție.

Esteirelevantdacăaceastăschimbareasituațieilegales‐aprodus

prin aplicarea forței împotriva guvernului legitim sau chiar de

către membri ai guvernului sau printr‐o mișcare de masă a

populației sau de către un grup mic de indivizi. Ceea ce este

importantestefaptulcăConstituțiavalidăa fostschimbatăsau

înlocuită într‐o manieră care nu este prevăzută în Constituția

valabilăpânăînacelmoment.”46

Disputa privind natura evenimentelor din Decembrie 1989

darmaialesaparițiaunorschimbărideregimpoliticpecalepaș‐

nicăînunelesocietățicaredeșidenumitemetaforicrevoluțiaga‐

roafelor,alalelelor,revoluțiaportocalieetc.,auadusînatențiacer‐

cetătoriloroccidentalinevoiadearegândiconceptulderevoluție.

JackA.Gladstoneconsiderăcărevoluțiaeste,defapt,unproces

carearemaimultefazecaresucceddelaceeaceelnumeștepe‐

rioada„luniidemiere”pânăla fazaunordisputeaprigepentru

putere.Cercetândevoluțiilesocialpoliticedinunelestate ieșite

dinregimulcomunist,acestaaobservatcă:„Rezultatulimediatal

distrugeriivechiuluiregimestenumitînunelesituațiiperioada

„luniidemiere”,încareliniștireașifericireasuntemoțiiledomi‐

nanteînțară.Dansulpestradă,dărâmareasimbolurilorvechiului

regimșiproclamareamândrieișiloialitățiifațădenațiuneșispe‐

ranța în viitor sunt la ordinea zilei. Oamenii se pot îmbrățișa,

adresându‐șiunulaltuiaapelativele„tovarăși”,„cetățeni”,„frați”și

„surori”.Toatetipuriledecomportamentecareau fost interzise

subvechiulregimpotrăbufniînnouaatmosferădelibertate”47.

DacăfacemosumarătrecereînrevistăapreseidinRomânia,din

perioada22decembrie1989până în ianuarie1990,cândapar

primelecontestărișimanifestațiidestradălaadresanoiiputeri

instalate prin mișcările de stradă din Timișoara și București,

46 Idem, The Pure Theory of Law, London, University of California PressBerkeley1970,p.20947 JackA.Goldstone,RethinkingRevolutions: IntegratingOrigins,Processes,and Outcomes, in Comparative Studies of South Asia, Africa and theMiddleEast,Volume29,Number1,2009,p.23


observămcăteorialuiJackA.Gladstonesevalidează100%.Deși

înRomâniacriticadebazăanoiiputeriafostbazatăpenelegiti‐

mitate și acuze că nu vor schimbarea democratică a țării,

Gladstoneconsiderăcă,înfapt,aceastaareocutotulaltăconota‐

ție și cauze. Studiind procesele revoluționare din estul conti‐

nentuluieuropean,darnunumai,ajungelaconcluziacăordinea

trebuie să fie restaurată și „națiunea pusă din nou pe picioare

dupăpierdereaconduceriisale.Doardepuțineoriseîntâmplăca

inamicii vechiului regim să fie atât de uniți, iar foștii aliați și

beneficiariaivechiuluiregimatâtdedispușisărenunțelaputerea

șiprivilegiilelor,astfelîncâtsănuizbucneascăniciunconflict.Cel

maiadesea,lacâtevalunidupăprăbușireavechiuluiregim,forțele

revoluționare încep să se certe întreele înprivința formeinoii

guvernări, distribuției puterii și resurselor, relațiilor externe,

administrării economiei, controlului asupra forțelor armate și

asupramultoralteproblemealeguvernării”48.Estemomentulîn

caresedăstartulunuinouprocesdepolarizareîntrenoulguvern

revoluționarșinoiisăicritici.ÎnRomânia,acestnoustartafost

datîn12ianuarie1990șis‐aaccentuatînlunileurmătoarecând

opozițiaguvernuluiFSN,conștientădefaptulcănusebucurăde

sprijinul popular pe care îl avea Ion Iliescu și revoluționarii

grupațiînjurulsău,atrecutlaacțiunideprotestînstradăcareau

avutșiformeextremdeviolente,cumafostcazulevenimentelor

diniunie1990.49Disputaasupralegitimitățiisauilegitimitățiinoii

puteriaținutmulttimpînRomâniașieaaavutconsecințeasupra

moduluicums‐astructuratideeaderevoluțieînmentalulcolectiv

românesc.Considerămcăistoriciicares‐auaplecatasupracerce‐

tăriifenomenuluirevoluționardinRomâniaartrebuisăținăcont

48JackA.Goldstone,op.,cit.,inloc.,cit.p.2349Adrian Cioroianu, Revoluția română, după 20 de ani, on line,http://culturasicomunicare.com/pdf/2012/Brandl%20Mariana.pdfaccesatla 12 iunie 2014; Cristian Andrei, Societatea civilă în fata radicalismuluisistemului. O documentare despremișcarea Piața Universității – 1990, inCivitas’99, Agora Papers, on line, http://civitas99.ro/cristian_160305.pdfaccesatla12iunie2014;


defaptulcă„întrecut,mulțicercetătoriînacestdomeniuaupre‐

zentatcriticiconvingătoarelaadresaconceptuluidelegitimitate,

ca avândvicii importante, fiindprivit capreavag și tautologic.

Esteconsideratafitautologicîncontextulîncareseconsiderăcă

revoluțiile pot fi explicate de problemele de legitimitate, iar

dovada lipsei legitimității este însăși revoluția”50. Autorul con‐

chide că problema legitimității liderilor politici instaurați la

putereprinmișcăripopulareesteunaspecificăelitelorșinuopi‐

nieipublice.51Acestlucruarexplicadeceapelullansatdeelita

intelectuală și artistică adunată înPiațaUniversității nu a avut

ecoupopularșidecemaselenus‐aurevoltatîmpotrivaliderilor

„ilegitimi” și mai mult decât atât au câștigat alegerile din mai

1990,cuomajoritatezdrobitoare.

Dupăaceastăperioadăde„miere”,apareperioadaradicalilor

careîncearcăsăaccelerezemersulevoluțiilorîntoateplanurile.

Dacăînvingradicaliiesteposibilsăapară„domniaterorii”,încare

politicile radicale sunt impuse și implementate prin coerciție,

moderații sunt eliminați din guvern, iar inamicii interni au

revoluțieisuntatacațiînforță.Eforturileradicalilordearăsturna

modeleletradiționaledeautoritateconduclaaparițiamișcărilor

contrarevoluționare, atât în interiorul cât și în afara țării, pro‐

vocândrăzboaiecivileșiinternaționale”52.Înceledinurmă,ade‐

seacuajutorulmoderațilorreveniți,sedezvoltăoguvernaresta‐

bilășibirocratică,pentruaconducenațiunea.Multedinidealurile

șiacțiunilerevoluționaresepotmenține,darnoulregimîncearcă

acum să coexiste cu celelalte națiuni și să‐și pună cetățenii la

muncă,înlocsăsededicerealizăriișirăspândiriirevoluției.

Ideearevoluțiiloranticomunisteînmaimulteetapeoîntâlnim

șilaautoriromânidarnucarodalinterpretăriiteoreticeafapte‐

lorcicaoexprimareaconvingerilorpoliticeanti‐sistem.Vladimir

Tismăneanu nu neagă caracterul revoluționar al procesului

început înDecembrie1989cimomentul încareapare.Potrivit

50J.C.Sharman,Culture,Strategy,andState‐CenteredExplanationsofRevolution,1789and1989,inSocialScienceHistory27:1(spring2003),p.651Ibidem,p.1252JackA.Goldstone,op.,cit.,inloc.,cit.p.25


acestuia, revoluția se realizează doar după ce opoziția care a

contestatlegitimitateaFSNacâștigatalegeriledin1996.Înlucra‐

reaconsacratărevoluțiilordin1989,VladimirTismăneanuafir‐

mă:„DorescînsăsăprecizezaicicăînRomâniaacestelucrurise

întâmplădoar după1996.Afirmcudeplină responsabilitate căprimii șase ani aipostcomunismului românesc au fostpierduți

dinpunctuldevederealdepășiriitrecutuluișiamoșteniriitotali‐

tare”53. Pentru Vladimir Tismăneanu, conceptul de cvasi‐revo‐

luțiearfifoartepotrivitpentruadefiniproceseleșievenimentele

dinDecembrie198954.

AnelliUteGabanyanalizeazărăsturnarearegimuluicomunist

printr‐unconceptutilizatșideStevenD.Roperaceladerevoluție

neterminată55. Nici Gabany și nici Roper nu fac o cercetare a

conceptului de revoluție și după acest demers să califice eve‐

nimenteledinRomânia.StevenD.Roperîșimotiveazăaprecierea

pedeoparteprinaceeacăexistămultespeculațiipemarginea

acestuisubiect.Înacestsens,i‐aatrasatențiaunarticolpublicat

dejurnalistulNestorRoateșîncădin1991carepuneaaccentulpe

unele aspecte ascunse ale revoluției române. Pe de altă parte,

considerăcă„...scopurilepolitice,economiceșidepoliticăexternă

alerevoluțieiurmeazăîncăsăfierealizate.”56AnelliUteGabanyîși

bazeazăaserțiuneacăînRomâniaafostorevoluțieneterminată

plecânddelapremisacănoileeliteajunselaputereîndecembrie

1990 înRomânia au apărat cudisperaremitul unei presupuse

revoluțiicândînfapt,îndecembrie1989,afostoloviturădestat

53VladimirTismăneanu,NaufragiulUtopieișirevoltaintelectualilor,invol.Despre1989,Humanitas,București,201154Apud,CristianTileaga,Whatisa`revolution'?:Nationalcommemoration,collective memory and managing authenticity in the representation of apolitical event, in Discourse Society 2008; 19; 359, on line,http://das.sagepub.com/cgi/content/abstract/19/3/359accesatla20iulie201455 A se vedea lucrarea lui Stephen D. Roper, Romania: The UnifinishedRevolutions56StevenD.Roper,Romania:TheUnifinishedRevolution,Routledge,2005,p.3


datădeadversariiluiCeaușescucareapoiaumanipulatoauten‐

ticărevoltăpopularăpentruaselegitima57.Acesteaprecieriau

venitpotrivitafirmațiilorautoarei„nudoardinparteademons‐

tranțilorstudențidinpiațadelângăUniversitateadinBucurești,

careauprotestattimpdecâtevasăptămâniîncepândcu21aprilie

1990,darșidinparteaparticipanțilorlademonstrațiilepopulare

șidinparteajurnaliștilorindependențișiintelectualilor.Eisunt

depărerecăceicareauluatputereaodatăculovituradestatdin

22decembrieausimulatrăzboiulcivilpentrua‐șigenerapropria

lor legitimitate „revoluționară”. Argumentele citate pentru sus‐

ținereaacesteiteoriinupotfirespinseatâtdeușor”.58

Demenționatfaptulcă,înprimiianidupăcăderearegimului

comunist,istoriciistrăinicarepotfivăzuțicafiindceimaiimpar‐

țialiînapreciereaacțiunilorșiproceselordinRomânianuezitau

sălecataloghezecafăcândpartedinceeacenoidefinimdrepto

revoluțiepolitică,așacumaveasăobserveșiTimothyGartonAsh:„Nimeninuaezitatsănumeascăceeaces‐aîntâmplatînRomâniadreptrevoluție.Laurmaurmelor,aceastachiarașaarăta:mulțimimânioase pe străzi, tancuri, clădiri guvernamentale în flăcări,dictatorulpuslazidșiîmpușcat”.59

OinteresantădefinițiearevoluțieiogăsimlaDragoșPetrescu,

untânăristoricdeexcepțiecare,alăturideRuxandraCesereanu,

esteunuldintrepuținiispecialișticeacercetatcăderearegimului

politicdinRomânianuprinafilierealauncurentulcareneagăsau

nu caracterul revoluționar al evenimentelor ci a construit mai

întâiinstrumentedecercetare.Nuîntâmplătorlucrareaconsacra‐

tă analizei comparative a prăbușirii regimurilor comuniste din

centrulșisudestuleuropeansedeschidecuuncapitolintitulat

Cadruconceptualșiabordaremetodologicășiseînchidefiresccu

57 Anelly Ute Gabany, Romania's Unfinished Revolution, on line,http://www.wilsoncenter.org/publication/33‐romanias‐unfinished‐revolutionaccesatla20iunie201458Ibidem59TimothyGartonAsh,TheMagicLantern:TheRevolutionof’89WitnessedinWarsaw,Budapest,BerlinandPrague,NewYork:VintageBooks,1993


unaltulintitulatRevoluțiaexplicată.60DragoșPetrescudefineșterevoluția în termeni procesuali: „O revoluție este o schimbareinternărapidășifundamentalăavalorilorșimiturilordominantealeunei societăți,a instituțiilor salepolitice,a structurii sociale,conducerii și activității și politicilor guvernului, în urma unorprotesteînmasă,violentesaunon‐violente”.Observămcăaceastădefiniție are ca indicatoridebază înapreciereaevenimentelor:

a.Timpul în care se produce și el accepta ideea de schimbarerapidă;b. Schimbarea trebuie să acopere toatedomeniilede la

instituții și pârghii de administrare a puterii politice până la

valorile șimiturile care o susțin. În viziunea lui Petrescu, indi‐

catorulcelmaidesinvocatînteoriilecaredefinescconceptulde

revoluție,acelaalviolențeimaselorîmpotrivavechiuluiregim,nu

contează.Pentrua facedinaceastădefinițieun instrumentefi‐

cient de cercetare, Dragoș Petrescu adaugă și trei factori61 –structură, cultură și întâmplare – care permit, în opinia sa,înțelegerea cauzelor care conduc la apariția unei revoluții și

explicareaevoluțiilorcareaufostposibile.

Factorul cultural introdus de Dragoș Petrescu în analiza

căderii regimurilor comuniste din unele state foste satelit ale

Moscovei, inclusiv pentruRomânia esteunul important pentru

înțelegerearoluluijucatdeemoțiaprodusăînmasedeacțiunile

declanșate pentru destructurarea regimurilor comuniste.

PolimerisVoglisreferindu‐selarolulfactoruluiemoționalîncazul

definirii unei situații revoluționare observă că, după anii ’90,

„multestudiis‐auîndreptatcătrechestiuneaagențilormișcărilor

revoluționare și s‐au axat pe valori, idei și emoții ca factori

explicativi pentru mobilizarea populară.”62 Jean‐Pierre Reed a

60 Dragoș Petrescu, Explaning the Romanian Revolution of 1989: culture,structureandcontingency,EdituraEnciclopedică,2010,edițiaelectronică,online,http://www.scribd.com/doc/74078719/E‐Book‐D‐Petrescu‐Explaining‐the‐Romanian‐Revolution‐of‐198961Ibidem62 Polimeris Voglis,Talkin’abouta revolution, it sounds likeawhisper, inHistorien, volume 13, 2013, p. 52, on line www.historeinonline.org/index.php/.../164.pdf


cercetatroluljucatdefactorulemoționalîncoagulareamaselorîn

proceselerevoluționarecareauavutlocînAmericaLatină.63

Nimeni sau foarte puțini dintre cei care se aflau în stradă,

pentru a lupta contra dictaturii ceaușiste, aveau în minte un

model al evoluțiilor ulterioare dezirabil pentru societatea

românească. Lozincile de bază în momentul în care liderul

comunist român și‐a ținut ultimul discurs în public erau „JosCeaușescu!”,„AziînTimișoara,mâine‐ntoatățara!”.Acesteaau fost urmate, apoi, de altele date de evoluții și schimbarea

raportuluideforțe,cumafostcealansatăîndupăamiazazileide

22 decembrie, „Armata e cunoi”. Lozinca „Jos comunismul”aparedupăcâtevaziledelafugasoțilorCeaușescușiafostlansată

de acea parte amasei revoluționare care se va radicaliza și va

acuzagrupareaFSN,carevapreluaconducereaadministrativăa

țării,deconfiscareaputeriiprinloviturădestat.

ConceptuldeloviturădestatșidefinireaevenimentelordinDecembrie1989

UnaltconceptdesutilizatpentruadefiniDecembrie1989atât

înistoriografiaproblemei,darșiînliteraturamemorialisticășiîn

jurnalism, este cel al lovituriide stat.Aceastădezbaterenuaredoar caracter istoric ci și multiple implicații asupra evoluției

viitoareasocietățiiromânești.Româniiși‐audoritînDecembrie

1989 o nouă societate având ca punct de plecare doleanțele

exprimatemaiîntâi,înstradălaTimișoarașiBucureștișiapoiîn

toatățarașinuoschimbareauneielitepoliticedetestatecuoalta

„cosmetizată”.Oasemeneaschimbarederegimnuesteacceptată

denicio societate careașază labaza sademocrația,drepturile

omului și justiția socială. Lovituri de stat care au răsturnat

guverne constituționale democratice și au instaurat regimuri

brutaleșiopresiveimpuseauavutlocînmaimultesocietățidin

AmericaLatină,Africașialteregiunialelumii.Acesteaaucondus

63 Jean‐PierreReed,Emotions inContext:RevolutionaryAccelerators,Hope,MoralOutrage,andOtherEmotionsintheMakingofNicaragua’sRevolution,inTheoryandSociety33/6(2004),653–703,citatinPlimerisVoglis,op.,cit.,nota16


înmultesituațiilacrizăpolitică,confruntărisângeroaseșirăzboi

civil.Dinaceastăperspectivă,lovituradestatesterespinsădetoți

oameniicuvederidemocratice,inclusivderomâni,camijlocde

schimbareaunuiregimpolitic64.

RăspunsullaîntrebareadacăînRomâniaîndecembrie1989a

fostsaunuorevoluție,afostsaunuoloviturădestatnuesteușor

dedatînabsențaînțelegeriiconceptului,darșiamecanismelor

carepermitefectuareadelovituridestat.Estefoarteimportant

să înțelegemesențaacestuiconceptdeoarecemulțidintre isto‐

riciișianaliștiipolitici,caredefinescevenimenteledindecembrie

1989, ca fiind o lovitură de stat, ignoră importanța înțelegerii

esențeiacestuiconceptșipleacă,îndemersulanalitic,delaunele

ipotezeneconfirmatededocumente,nicidupăunsfertdeveac.

De altfel, trebuie subliniat faptul că nu numai în România

există o largă dezbatere asupra răspunsului la întrebarea dacă

prăbușirearegimuluicomunists‐aprodusprintr‐orevoluțiesau

printr‐oloviturădestat.IstoriculamericanMichaelD.Richards,

analizândevenimentele,de la fineleanului1989,dinRepublica

Democrată Germană și Cehoslovacia constata că „unii comen‐

tatori au exprimat dubii că evenimentele din 1989 au fost cu

adevărat revoluții. Totuși, o definiție adecvată a revoluției este

înlocuirea unui sistem cu altul și este ceea ce s‐a întâmplat în

1989.Dacă,atuncicândrevoluționariiauînlăturatvechiulsistem

comunist,auadoptatunsistemdemocraticșiallibereiinițiative

dejaexistente, înseamnăacest lucrucăacțiunile loraufostmai

puținrevoluționaredinacestmotiv?Dacărevoluțiiledin1989au

fost„desucces”saunuesteoaltăîntrebare,lacareestedificilde

răspuns uneori. Bineînțeles, în ceea ce a fost odată Republica

DemocratăGermană,mulțiarpunesubsemnulîntrebăriiideea

desuccesîntimpcealțiarconfirma‐o.”65

64Asevedeapelarg,GeneSharp,BruceJenkins,TheAnti‐Coup,Boston,MA:TheAlbertEinsteinInstitution,2003șiversiuneaînlb.francezăl’Anti‐Coupd’état, traduit de l’américain par Bernard Lazarevitch, texte publié àl’initiativedel’ÉcoledelaPaixdeGrenoble,L’Harmattan,200965MichaelD.Richards,RevolutionsinWorldHistory,Routledge,2004,p.100


ÎnRomânia,cauzelecareauconduslaacestedezbateriaprinse

suntmultiple.Celemaidesinvocatesuntlegatedelegitimitateași

contestareadecătreadversariipoliticiiagrupuluișia liderului

cares‐auimpusînpoliticaromâneascăpostdecembristădarșide

faptulcăschimbareaderegimnuesteunprodusautohtoncio

manipulareaevenimentelordelideriidelaKremlin,înfruntecu

MihailGorbaciov,prinintermediulagențilorsecreți.Acesteopinii

auinfluențatșicercetareaistorică.Unuldintreceicareauaccep‐

tataceastăipotezăesteșiistoriculfrancezGeorges‐HenriSoutou

caresusține,pebazauneianalizecomparateamoduluicums‐au

prăbușitregimurilecomunisteînțările‐satelitaleMoscovei,căa

existatovastă„schemădemanipulareșimanevrare“elaboratăde

Kremlin.66 Argumentul forte pe care își sprijină teza este că

„aproapeîntoatecazurile impulsul inițialpentruliberalizareîn

țărileEuropeideEstavenitdelaMoscova.Însă,obiectivulinițial

n‐afostoliberalizarerealăciosubstituireacomunismuluicuun

„socialism democratic“, reformat conservând în esență

nomenklaturași legăturacuMoscova“.67Acestplan„areușit, înmare,înRomâniașipentruuntimpînBulgariașiaeșuatînPolonia,Cehoslovacia, Ungaria și Germania de Est unde „eșaloanelecomuniste intermediare «reformiștii» au fost foarte repedemăturațiîncursultoamnei1989“68.Autorulfrancezesteconvinscă acestplana reușit să fie aplicatdeMoscova celmaibine în

România, „unde Ceaușescu a fost răsturnat și împușcat de

comuniștii«reformiști»careaupăstratapoiputereafărăsăiasă

realdinsistem“69.Unaltistoric,dealtfel,foartebuncunoscătoral

realitățilorromânești,AnneliUteGabanyi,afirmă:„Pentrucâtvatimp,aucirculatzvonuriînRomâniașiînafarăcăliderulsovieticMihailGorbaciovareun interesdeosebit în cariera lui Iliescu șipoatevedea înelchiarsuccesorul luiCeaușescu“.70Siguraceastă

66Georges‐HenriSoutou,op.cit.,p.700.67Idem.68Ibidem,p.702.69Ibidem70 Anneli Ute Gabanyi, The Ceaușescu Cult, The Romanian CulturalFoundationPublishingHouse,Bucharest,2000,p.282.


informațienuplaseazăpeautoruleiîntabăracelorcarecontestă

caracterul revoluționar al înlăturării regimului comunist.

Analizânddinperspectivăistoricășicuoimaginedeansamblua

evenimentelor din decembrie 1989, Anneli Ute Gabanyi face

următoareaapreciere:„încontextulacestorrevoluțiidetipnou,

revoluțiaromânăesteceacareseapropiecelmaimultdemodelul

revoluțiiloreuropeneclasice,delaglorioasarevoluțieenglezăla

revoluțiafranceză,revoluțiaamericanășipânălarevoluțiarusăa

anului1917”71.

Oaltăipotezăpecareseconstruieștediscursulistoriografical

loviturii de stat din decembrie 1989, în România, pleacă de la

uneleinformațiilansate,înopiniapublică,deactoriiimportanțiai

evenimentelor din decembrie 1989, prin mărturiile făcute în

media sau prin scrieri cu caracter memorialistic. O asemenea

ipotezăogăsimininterviulacordatjurnalisteiSabinaFatipentru

cotidianulRomâniaLiberă(13aprilie2013)deunuldintreactoriiimportanțiaievenimentelordindecembrie1989,generalulSilviu

Stănculescu.Acestanuacceptăușorconceptuldeloviturădestat

pecareîlsugereazăjurnalistaSabinaFati,afirmândcă„așascriu

uniiistorici”,darnicinurespingeideea.Lainsistențelejurnalistei,

careafirmăcă„Esteevidentcăațidatoloviturădestat,pentrucă

dvs. ați preluat puterea chiar înainte de fuga lui Ceaușescu, în

dimineațazileide22decembrie,dupăceațifostnumitministru

șiațiordonatretragereaarmatei încazărmi”72,generalulSilviu

Stănculescu acceptă ideea și implicit folosirea conceptului în

dialog. Întrebat pentru cine a dat lovitura de stat, Stănculescu

afirmă:„EuputeamsăalegîntreIonIliescu,aflatpepoziții, Ilie

Verdeț,careeradispussăfacărepedeunguvernrecondiționat,

ConstantinDăscălescu,desprecareaveaminformațiicăvreasă

chemeMareaAdunareNațională.EumăgândisemlaMihaiBotez,

71Idem,72SabinaFati,VictorAtanasieStănculescu:Lovituradestatdindecembrie‘89nuafostdatăpentruIliescu,online,http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/victor‐atanasie‐stanculescu‐‐lovitura‐de‐stat‐din‐decembrie‐%E2%80%9889‐nu‐a‐fost‐data‐pentru‐iliescu‐299162


darnuștiamdeundesă îl iau”73.Amredat acest fragmentdin

interviupentrucăafostluatînmulteanalizeșicercetăricaipo‐

tezădelucru.Dupăcevomanalizaconceptuldeloviturădestat,

așacums‐aprocedatșicuunaltinstrumentdelucru(conceptul

derevoluție),cititoriivorputeasăajungăsingurilaoconcluzie

saualta!

Unuldintre analiștii ceimai fervenți susținători ai transfor‐

măriiuneirevoluțiipașniceînloviturădestatorchestratădeun

grupdisidentdincadrelemarginalizateînPartidulComunistdin

România, de liderul comunistNicolaeCeaușescu, esteVladimir

Tismăneanu. Într‐unrecentarticol,publicatpeblogulpersonal,

referindu‐selaapreciereapecareValentinCeaușescuofăceala

adresaevenimentelordinDecembrie,scria:„Mizeriaaconstatîn

deturnarea, confiscarea,manipularea acesteimișcări revoluțio‐

nar‐civice anticomuniste de către junta condusăde Ion Iliescu,

Petre Roman, Victor Atanasie Stănculescu, Silviu Brucan, N. S.

Dumitru, Gelu Voican Voiculescu și ceilalți uzurpatori ai revo‐

luției.Înaldoilearând,revoluțiaafostpașnică.ViolențaavenitdinpartearegimuluicomunistcondusdeN.Ceaușescu,soțiasa

(șefacadrelorpartidului)șilocotenențiilor:ManeaMănescu,C.

Dăscălescu,IonDincă,Gh.Rădulescu,IulianVlad,EmilBobu,Ion

Coman,Const.Olteanuetc.Fazaurmătoareaviolențeiafostdirect

legată de provocările organizate de succesorii lui Ceaușescu,

probabilîncolaborarecusovieticii.Ceicareaudemonstratpașnic

laTimișoara,București, Cluj, Sibiu,Brașovau fost însuflețițide

chemareademocrației,dedorințadeasepunecapătunuisistemilegitimșicriminal74.

Pedealtăparte,studiirecentearatăcă,înistoriasecoluluial

XX‐leaauexistatsituațiicândomișcarepopularăafostutilizată

capretextdeunlidersprijinitdearmatăsaudealteforțe,pentru

adaoloviturădestat.Aceastăteorie,dupăuniispecialiști,poate

73Ibidem74VladimirTismăneanu,UnmesajpentruValentinCeaușescu:Revoluțianu

afostomizerie,online,http://tismaneanu.wordpress.com/2009/12/19/

un‐mesaj‐pentru‐valentin‐ceausescurevolutia‐nu‐a‐fost‐o‐mizerie/


fi aplicată și situației din România, din decembrie 1989. Din

această perspectivă, este utilă pentru cercetător, dar și pentru

opinia publică, atât cunoașterea și înțelegerea conceptului de

lovitură de stat, darmai ales raporturile care pot apărea între

aceste două situații posibile în cazul unei schimbări de regim

politic,fărăaseurmacaleademocraticăaalegerilor.

Există atât în literatura istorică, dar și în cea politologică și

juridicăo largădezbateredacăo loviturădestatesteuntipde

revoluțiesaudistinctdeea75.Celemaimulteteoriitindsăfiede

acordcăoloviturădestateste„unaccidentvascularcerebralde

forțălaconducătoriispecialealeunuisistemstabilitdeguvern,de

obicei,executatedecătremembriaigrupuluideguvernare,dar

nucuscopuldeaschimbasistemul.76„Pentrualțicercetători,cum

ar fi David C. Rapoport, dezbaterea privind răspunsul la între‐

bareadacăoloviturădestatesteuntipderevoluțienuestelafel

deimportantăcarecunoaștereaimprevizibilitățiișiaimportanței

salepentruevoluțiasocietății77.Acelașilucrucredeșiprofesorul

PavelK.BaevcercetătorlaPeaceResearchInstitutedinOslo.Într‐oanaliză,consacratăschimbăriideregimînunelestatedinsfera

deinfluențăaKremlinului,acestaafirmăcănuestebeneficdea

începe analizade la o ipoteză și apoi colectareadedocumente

justificativedeoarecearconducelaprejudecățiînanalizaproble‐

melorcontroversate.Pedealtăparte,seîntreabăcumartrebui

procedat în analiza cazurilor concrete, cumar fi revoluțiiledin

EuropaCentralășideSud‐Est.Cumartrebuisăfieselectateeveni‐

mentele? Acest lucru se poate face doar prin alegerea unei

definiții,însă,acestlucruarconducelaaparițiauneibazededate

pentru manipulări suplimentare. Acceptarea unei definiții ca

75 Edward Luttwak, Lovitura de stat. Ghid practic, Editura Compania,București, 2013; Carl J. Friedrich, An IntroductoryNote on Revolution, inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.FriedrichNewYork:AthertonPress,1966,p.5.76CarlJ.Friedrich,AnIntroductoryNoteonRevolution,inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.FriedrichNewYork:AthertonPress,1966,p.5.77 David C. Rapoport, Coup d’Etat: The View of theMen Firing Pistols, inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.Friedrich,NewYork:AthertonPress,1966,p.54.


reper de analiză ar conduce la cercetarea câtorva revoluții de

succes și eliminareaunor evenimente care aparțin încercărilor

nereușite,cumarficeledenumite„revoltă”.

FoarteinteresantăesteopinialuiChalmersJohnsoncarevede

lovituradestatcaunelementdeinițiereauneirevoluții.Înopinia

sa,„oloviturădestatestebinevenităînmodteoreticdacăsiste‐

mularenevoiedeschimbare,iarrevoluțiaarputeaizbucnidacă

elita se opune acestei schimbări”78. Bruce W. Farcau, într‐un

excelentstudiudesprelovituradestat,79acercetatnaturaprecum

și modalitățile prin care lovitura de stat poate fi executată. El

descrieolovituradestatcapeunfenomennebulosiarprinmoda‐

litățileprincaresepregăteșteșiseexecutăarecaractersecret.

Aceastadevinepublicădupăceseproduceși,dinaceastăcauză,

existăpuținedocumentecarerămânpentruaficercetatedecătre

istoric.Elconsiderăcălovituradestateste„unatacdecordsau

atacparalizantvenitdininteriorulcorpuluipolitic”.80

În cercetarea fenomenului schimbărilor politice prin forță,

conceptuldeloviturădestat,introdusînliteraturadespecialitate

de Edward Luttwak, s‐a bucurat de o largă apreciere și a fost

adeseautilizatpentruadistingeîntrerevoluțieșialteformede

înlăturareaunuiregimpoliticcareși‐apierdutlegitimitatea.În

concepțiaacestuia,o loviturădestatpresupuneutilizareaunor

elemente din toate celelalte forme și mijloace prin care se

răstoarnăunregimpoliticdar,„spredeosebiredecelemaimulte

dintre ele ea nu este în mod necesar sprijinită de intervenția

maselorsau,într‐omăsurăcâtdecâtsemnificativă,deoforțăde

tipmilitar”81.Oaltătrăsăturăimportantăauneilovituridestat

este aceea că „ea nu implică o orientare politică anume.

78 Chalmers Johnson, Revolutionary Change, Boston: Little, Brown, andCompany,1966,p.137‐138,apud,RoseE.Facchini,ThePresenceofCoupsd'État within Revolutions: Effects on Population Health, on line,http://digitalcommons.salve.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1003&context=masters_theses79BruceW.Farcau,TheCoup:TacticsintheSeizureofPower,Westport,CT:PraegerPublishers,199480Ibidem,p.381EdwardLuttwak,op.,cit.,p.31


Revoluțiilesunt,deobiceidestângaînvremeceunpucisauunpronunciamentoesteinițiatdeforțededreapta.Oloviturădestatesteînsăneutrădinpunctdevederepoliticșinuexistăoprezum‐

țieclarăcădobândireaputeriivafiurmatădepromovareaanu‐

mitorpolitici.”82 Câtedintre lucrările consacrate evenimentelor

dindecembrie1989,carepromoveazăideealovituriidestat,au

învederemăcaracestedouăelementesubliniatedeunuldintre

ceimairecunoscuțiteoreticieniailovituriidestat?

Spredeosebiredeproceselerevoluționare,lovituradestatare

nevoie de planificare și de o organizare extrem deminuțioasă

pentruasurprindeleadership‐ulcaregestioneazătreburilesocie‐

tățiilaacelmoment.Dinacestmotiv,BruceW.Farcauconsiderăși

el că loviturile de stat sunt susceptibile de a fi non‐violente în

execuțieșinuaunevoiedesuportulmaselor83.Laaceastăcon‐

cluzieaajunsșiPeterC.Sederbergcareconsiderăcăoloviturăde

statnusecaracterizeazăniciprintr‐oviolențăpescarălargă,nici

printr‐unnivelridicatdedistrugere.84

Lovituriledestataucaracterprocesualși,înciudaunorparti‐

cularitățicaredauunicitatepentrufiecarețarăundesepetrece,

audouăfazecaresuntcomunetuturor.Primaestefazadepregă‐

tire iar cea de‐a doua este faza activă (sau „neutralizare”).

Utilizarea violenței împotriva liderilor răsturnați de la putere

depindedesuccesulprimeifaze85.

Oloviturădestat, îngeneral, începecuformareadegrupuri

conspirative alcătuite din elemente ale armatei, serviciilor de

informațiiinterneșiexterne,dinoamenipoliticiaparținândunor

partideradicalesaudeextremădreaptăcarecaddeacordasupra

unuiplanderăsturnareauneiputerilegitime.Elementulsurpriză

șislăbiciuneainstituțiilordeasigurareaordiniiconstituționaleși

a celei publice fac posibilă reușita unei lovituri de stat în doar

câtevaoredeladeclanșareei.Puciștiivictorioși,observăanaliștii

82Ibidem.83BruceW.Farcau,op.,cit.,p.784 Peter C. Sederberg, FiresWithin: Political Violence and RevolutionaryChange,NewYork:HarperCollinsCollegePublishers,1984,p.48;56;6085BruceW.Farcau,op.,cit.,p.8


americani Gene Sharp și Bruce Jenkins, păstrează ordinea

constituționalășiconservăintactaparatuladministrativcentralși

local,structuraforțelorarmateșiacelordepolițiepecareleia

doarsubcontrol.86

Analizamoduluicumaufostefectuatelovituridestatreușite

saueșuate,înadouajumătateasecoluluitrecut,aratăcă,dinmo‐

mentul declanșării, puciștii iau sub control clădirile adminis‐

trațieicentraleșilocale,aleinstituțiilorpublice,înspecialcelede

comunicații,darșiunelecentrestrategiceconsiderateafiesen‐

țiale pentru controlul societății. Din acest moment, apare o

problemă,șianumeceaalegitimitățiicelorcarepreiauputerea

politicășiobțineriiunuiminimdeacceptaredinparteasocietății

civile.87Acestaestemomentulîncareceicareconsiderăcăprăbu‐

șirearegimuluicomunists‐afăcutprinloviturădestatconsideră

căs‐atransformatradicalmișcarearevoluționară.Așas‐aunăscut

miturile:revoluțieiconfiscate,acomplotuluiextern,amanipulării

maseloretc.Conștientsaunu,adepțiiunorasemeneascenariifie

ignorăprimaetapă/fazăauneilovituridestat(pregătireaîncons‐

pirativitateșiorganizareapuciuluifărăniciunsprijinpopular),fie

pun semnul egal între revoluție și lovitură de stat. În această

privință,GeneSharpșiBruceJenkinsfacodistincțieclarăîntre

celedouămodalitățideaschimbaunguvernsauunșefdestat,

deși, uneori, puciștii numesc lovitura lor de stat „revoluție”.

Specialiștiiamericanidefinesc„Lovituradestat–unactconspi‐

rativpusînacțiunedeominoritatecareseplaseazăînopusulunei

revoluțiiefectuatedemaselepopulare.”88Disociereaconceptului

de revoluțiedecel al lovituriidestato face șiTimurKuranpe

același criteriu și anume lipsa participării populare la acțiune.

Acestaconsiderăcă„oloviturădestatcareimplicăînlocuireaunei

serii de lideri cu alta, fără participare populară sau un impact

majorasupraordiniisociale,nuesteorevoluție.”89

86GeneSharp,BruceJenkins,op.,cit.,p.21‐2287Ibidem,p.43‐4488Ibidem,p.2189TimurKuranop.,cit.,p.42


Legătura dintre masa critica a societății manifestată prin

ample proteste și schimbarea de regim este importantă. Dacă

opiniapublicăpercepeschimbareaderegimcaoloviturădestat

intervinepentruaostopa.GeneSharpșiBruceJenkinsajungla

concluziacă„societateapoateblocaobiectivelepuciștilorșipoate

neutralizalovituradestat,dacărepudierea,lipsadecooperareși

neîncrederea suntputernice, determinate și generalizate.”90Un

exemplu,devenitclasicînacestsens,esteeșeculsuferitdepuciștii

careaudatolovituradestatînURSS,înaugust199191.Dacăapli‐

cămaceeașijudecatăasupraevenimentelordinRomâniaapareo

întrebare,carepesteaniparefirească,șianumedecepopulația

nu a reacționat la chemarea opoziției anti‐FSN și au ignorat

mișcăriledeprotestaleopozițieidinfebruarie‐iunie1990?Acest

faptafostremarcatșideuniianaliștioccidentali.Astfel,Jessica

Kuntz, referindu‐se la evoluția evenimentelor din România,

remarca raporturile de forță dintre elita FSN și protestatari în

prima jumătateaanului1990,cânda funcționat „PiațaUniver‐

sității”: „Ominoritate a populației, compusă în primul rând dinstudenți,s‐aexprimatînfavoareauneirevoluțiicaaceleapecarele‐au văzut izbândind în alte părți ale Europei de Est. Ei îșiimaginauunregimpost‐Ceaușescucarenueradoarprosper,cișidemocratic,capitalistșioccidental.”92

Din această perspectivă, este firesc ca, pentru o bună înțe‐

legereaschimbărilorderegimprinrevoluții,analiștiișiistoricii

săcercetezelegăturadintreprotestelepopulareșilovituradestat.

BrettAllenCasperșiScottA.Tysonauanalizatoseriedelovituri

de stat apărute pe fondul unor proteste de amploare în Egipt

(1956), Irak (1968) și Siria (1970). Exemplul relevant este

situația din Libia, după războiul de șase zile. Protestatarii din

douămari aglomerări urbane, Tripoli și Benghazi, au forțat pe

regele Idris să adopte politici anti‐occidentale. Protestele au

90GeneSharp,BruceJenkins,op.,cit.,p.4591Ibidem,p.13‐1992JessicaKuntz,EliteandMassesintheRomanianRevolution:ExplainingtheJune 1990 Mineriade, online http://www.anselm.edu/Documents/NHIOP/Global%20Topics/2010/Kuntzpaper.pdf


continuatși,peacestfond,uncăpitannecunoscutlaaceadatăpe

nume Muammar Gaddafi, ajutat de armată și poliție, a dat o

loviturădestat.Alteexempledeprotesteurmatede lovituride

stat/tentativă sunt cele din Dahomey (1963), Grecia (1973),

Birmania (1988 ), Thailanda (2006) și, cel mai recent, Egipt

(2013)93. Cercetarea empirică a acestor situații atrag atenția

cercetătorilor de la New York University că această legătură

dintreprotesteșilovituradestatesteposibilădoarîncazulsocie‐

tățilordemocraticesaucvasideschise,încaremediaesteliberăși

puținprobabilăpentrusocietățiledetipautoritarsaudedicta‐

tură, unde controlul informațiilor este absolut94. În România

premergătoare izbucnirii revoluției anticomuniste, controlul

informațiilorprintoatemijloaceledeinformareeraduspânăla

limitaabsurdului.Așaseexplicădecenuaexistatomișcarede

tipSolidaritatea,ca înPoloniasauCarta77,ca înCehoslovacia.

Lideriiacestororganizațiiaudesfășuratactivitățicareaucontri‐

buitlaschimbareaimaginiiregimurilorcomunistedinacestețări

și, totuși, nimeninupune la îndoială caracterul revoluționar al

schimbării!

Pentru înțelegerea procesului de înlăturare a regimului

comunistînRomânia,intervenitîndecembrie1989,analizamo‐mentuluiîncareaparenegarealegitimitățiicelorcareaupreluatputereaînsocietateșirefuzulsocietățiiciviledeacooperacunoii

lideripolitici.Nulipsitdeimportanțăesteanalizamaseicriticea

celor care au negat legitimitatea liderilor care au condus

revoluția. Aici apare diferența majoră între lovitura de stat

organizată și datădeun grup restrâns și revoluție, ca expresie

generalizatăanevoiideschimbare.95

93BrettAllenCasper,ScottA.Tyson,PopularProtestandEliteCoordinationin a Coup d’´etat, online http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2105409,accesatla12iunie201494Ibidem,p.7‐1595 A se vedea pe larg, Ethan Bueno de Mesquita, Regime Change andRevolutionary Entrepreneurs, online, http://www.polisci.umn.edu/pecolloquium/EBM‐04‐09‐1.pdf, Goldstone, Jack. 1994. “Is RevolutionIndividuallyRational? Groups and Individuals inRevolutionary Collective


Primeleproteste,princares‐acontestatlegitimitateanoiielite

instaurate la putere prin revoluții, au apărut la sfârșitul lunii

ianuarie199096darideeadelovituradestatapareîndiscursul

publicmultmai târziu97.Dealtfel, ideeapotrivitcăreiaregimul

Ceaușescus‐aprăbușitprinloviturădestatnuafost lansată în

spațiul public în urma unor cercetări temeinice a ceea ce s‐a

întâmplatprinutilizareadeinstrumenteriguroase,cumarficon‐

ceptuldeloviturădestatversusrevoluție,normelejuridicecare

consacrăsaunuoasemeneasituație.Jurnaliștiiaufostceicareau

pussubsemnul întrebăriicaracterulrevoluționaral răsturnării

regimuluiCeaușescu.CărțișiarticolesemnatedeMichelCastex,

OlivierWeber și Radu Portocala au indus ideea potrivit căreia

scânteiacareaduslarăsturnarearegimuluipoliticafostlansată

dinlaboratoareleKGB.98Acesteopiniiauexercitatoinfluențăpe

termenlungasupradezbaterilordespreRevoluțiadinRomânia.

LucrareasemnatădeNestorRateș,publicatălaaproapedoianide

laprăbușirearegimuluicomunistîncearcăsăargumentezeteoria

lovituriidestat,aducândargumentetotdinmedia99,înspecialun

Action.”RationalityandSociety6(1):139–166.Zimmermann,Ekkart.1983.PoliticalViolence,Crises,andRevolutions.London,UK:Routledge96 Peter Siani‐Davies,TheRomanianRevolutionofDecember1989 Ithaca:Cornell UP, 2005, p. 247‐252; Federico M. Rossi, From the Coup to theEscalationofViolence:theTransitiontoDemocracy inRomania inCosmosWorking Paper, 2012/13; Vladimir Tismăneanu, RomanianExceptionalism? Democracy, Ethnocracy, and Uncertain Pluralism in Post‐CeaușescuRomania,inDawisha,KarenandParrott,Bruce.Politics,PowerandtheStruggleforDemocracyinSouth‐EastEurope,Cambridge:CambridgeUP,1997,p.430‐43197TomGallagher,Furtuluneinațiuni.Romaniadelacomunismîncoace,p.92‐13298 A se vedeaMichael Shafir, Ceausescu'sOverthrow: PopularUprising orMoscow‐guidedConspiracy?ReportonEasternEurope,Vol.1,No.1,1990,pp. 15‐19; Nestor Ratesh,Romania:TheEntangledRevolution, Center forStrategicandInternationalStudies,Washington,1991,pp.81‐85,asevedeași ediția in limba românăNestorRateș,România: revoluția încâlcită, trad.SandaGrigoriu,a3‐aediție,Pitești,Paralela45,1999,pp.105‐106;PeterSiani‐Davies, Revoluția română din decembrie 1989, trad. Cristina Mac,București,Humanitas,seria„Istorie”,2006,p.24699NestorRatesh,Romania:TheEntangledRevolution, Center forStrategicandInternationalStudies,Washington,1991,pp.81‐85


interviu cu generalul Militaru, ministrul Apărării în guvernul

post‐revoluționar, publicat de revista franceză Le NouvelleObservateur.Acestaarecunoscutcă„ei”auconstituitunnucleuînpregătirealovituriidestatde‐alungulanilor,șicătotulaveasăfie

gatapânăînprimăvaraanului1990.100Laoconcluzieasemănă‐

toareajungeșiVeronicaSzabo,careacercetatevoluția inscrip‐

țiilordepeperețiiprincipalelorclădiridincentrulBucureștiului,

undeauavutlocdemonstrațiiledindecembrie1989șialunilor

careauurmatrăsturnăriiregimuluiNicolaeCeaușescu101Această

teorie,lansatădemediaoccidentaleșipreluatăapoideistorici,a

fostcontrazisădeunuldintreactoriievenimentelordindecem‐

brie1989, SilviuBrucan caredeclara la4 ianuarie1990: „SuntuimitcăziareserioasedinOccidentaupututsăînghităopovesteatât de grosolan fabricată. Nu am crezut niciodată că ziareleoccidentalesuntașadevulnerabile”.Acestaîșiîncheiaconferințaastfel: „Dacă ar fi fost un complot care l‐ar fi răsturnat peCeaușescu, sigur cănoine‐am fi lăudat cuacesta șiam fi făcutcapital politic dintr‐o asemenea faptă în fața poporului român.Modestianuestepunctulcelmaitarealpoliticienilorromani”102.

Problemaesențialăpentruînțelegereanaturiirăsturnăriiunui

regimpoliticestedacătrebuiesaunusădistingemîntrerevoluție

șiloviturădestat,săadmitemsaunurevoluțiașilovituradestat

căpotsăfacăpartedinacelașiprocescaetapedistincteînevoluția

evenimentelor. CraneBrinton a continuat acest impuls empiric

diferențiindîntreloviturădestat,casimplăînlocuireauneielite

decătrealta,șirevoluțiilemajore,precumceafrancezăsaucea

rusă, care au fost însoțite de schimbări sociale, politice și

100Apud,ChrisD.Ivanes,Romania:AKidnappedRevolutionandtheHistoryof A Pseudo‐Transition, on line http://www.arts.monash.edu.au/publications/eras/edition‐2/ivanes.php,accesatla2iulie2014101VeronicaSzabo,Handwritingon thewall, onlinehttp://users.ox.ac.uk/~oaces/conference/papers/Veronica_Szabo.pdf,accesatla2iulie2014102 Rolul jurnaliștilor în revoluția din decembrie 1989, onlinehttp://www.oltenianews.com/rolul‐jurnalistilor‐in‐revolutia‐din‐decembrie‐1989/,accesatla2iulie2014


economice”103.ÎnmodasemănătorșiGeorgeBlankstensugerează

că ar trebui să distingem între lovitură de stat și revoluție. Își

bazeazăaserțiuneapecercetarearevoluțiilorcareauavutlocîn

AmericaLatină,înspecialpeceamexicană.104ÎnRomâniaexistă

opiniipotrivitcărora„Revoluțiaromânănuesteunbloccompact,

nu este o mișcare împinsă spre deznodământ de o inspirație

unică,ciesteorezultantă.Înanalizarevoluțieiromâne,trebuiesă

distingemîntreparteacareținederevoltastrăziișiparteacare

ține de complotul nomenclaturist. Cele două componente ale

revoluției române sunt ca două fire, din care s‐au țesut atât

contrasteleeibizare,câtșiistoriaulterioară,lafeldespecială,a

României.”105

Acesteopiniiauinfluențat,într‐ooarecaremăsură,percepția

specialiștilorșiistoricilordinOccident.Unexemplurelevantdin

acest punct de vedere este modul cum explică evenimentele

CatherineDurandin.Întrebatădacăafostrevoluțiesaulovitură

de stat, în decembrie 1989, într‐un interviu acordat ziaristului

VictorRoncea,aceastaafirmătranșant:„Afostorevoluțieînmin‐

țileoamenilor,ceicareaudemonstratpestrăzi,erausinceri,nu

știaucăexistaomanipulare.Eraulegațidegreveledin1987,de

opiniilestudenților,dinaintededecembrie1989.Aceștioameni

au fost revoluționari prin faptele lor. Însă, în același timp, în

spateleacestuicadru,aexistatoloviturădestatșiacumcudeschi‐

derea arhivelor și cu studiile luiAlexandru Stoenescu se poate

înțelegeces‐aîntâmplatînspatelescenei.Astfelcăsepoatespune

căînacțiuniafostorevoluție,însădefaptafostoloviturădestat.

Dacăașîncercasămergmaidepartecuaceastadefinițieașspune

căa fostorevoluțiepoliticaprinaceeacăConstituțiadin1991

esteoconstituțiedemocratica.Însă,înacelașitimp,nuaexistato

103 Crane Brinton, The Anatomy of Revolution, New York: Vintage, 1952,p.3‐4104 George Blanksten, Revolutions, In H. E. DAVIS (ed.), Government andPoliticsinLatinAmerica,NewYork:RonaldPress,1958,p.72105 Roman Horia Patapievici, Revoluția română: câteva fapte, câtevaparadoxuriînRevista22,onlinehttp://www.revista22.ro/revolutia‐romna‐cteva‐fapte‐cteva‐paradoxuri‐7183.html,accesatăla13iunie2014


revoluțiesocialăreală,oamenicarefăceaupartedinconducereau

rămas la putere în continuare și unii se află încă în Camera

Deputaților”106.

Alți autori vorbescdespre o „loviturăde stat revoluționară”

ceea ce înseamnă că revolta populară și lovitura de stat s‐au

suprapus și inter‐condiționat reciproc.107 În timp ce revolta

popularăavrutsărăstoarnecomunismulșisăseîntoarcăvalorile

europene, lovitura de stat a vrut să înlocuiască pe dictatorul

Ceaușescu.Revoltaafostspontană;lovituradestatafostpreme‐

ditatăcu lunisauchiarani înainte.Oameniis‐aurăzvrătitnon‐

violent,întimpceconspiratorii„s‐aubazatpeviolență”108.Încele

dinurmă,poporulaspirala„normalitateeconomică”,întimpce

ideologialovituriidestatmenitesăinstituieunelemăsuridetip

perestroika,urmamodelulluiGorbaciov109.Ipotezauneirevoluții

hibridateogăsimșiînlucrareaRuxandreiCesereanu,carefaceo

analiză,porninddelaafirmațiilefăcutedeunuldintreprotago‐

niștii scenei revoluționare, generalul ȘtefanGușă.110Afirmațiile

generaluluiGușăarfitrebuitsăfieconfruntatecudocumentede

arhivădaracestedocumente lipsescdinmotiveobiective, însă,

acestfaptnuîiîmpiedicăpeautoriiunorasemeneateoriisăfie

fermipepoziție!

Suntimportanteacesteanalizedeoareceinfluențeazămenta‐

lulcolectiv.Reprezentărilepecarememoriacolectivăauneisocie‐

tăți stochează și valorizează anumite evenimente influențează

comportamentul individualșisocial.Percepțiasocietățiiasupra

moduluicumRomânias‐adespărțitdeepocasocialismuluiafost

puternic influențatădepolemicapurtată în spațiul academic și

mediatic pe această temă. Datele unor sondaje efectuate la o

106 Victor Roncea, Coproducția KGB‐CIA din Decembrie ’89, online,http://roncea.ro/2008/12/22/coproductia‐kgb‐cia‐din‐decembrie‐89/,accesatla23august2014107AnneliUteGabanyi,Revoluțianeterminată,FundațiaCulturalăRomânăPress,București,1999,p.159.108Ibidemp.160109Ibidem110RuxandreiCesereanu,Decembrie89.Deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,2009,p.142‐143


distanțădezeceani(1999și2009)aratăcăavemde‐afacecufalii

importanteînmemoriacolectivă,cuprivirelaceeaces‐aîntâm‐

plat înDecembrie1989.Acestemăsurătoriaratăcănuexistăo

versiune care să domine cu majoritate absolută (peste 50%)

reprezentărilecolectivecuprivire la răsturnarea luiCeaușescu.

Potrivitdatelordinsondajulefectuatînanul2009,comparativcu

1999, procentul celor care văd „evenimentele” din Decembrie

1989, ca „Revoluție”, a crescut de la 40% la 47%111. Sociologii

explicăaceastăcreștereporninddelauneleipoteze.Unadintre

elepleacădelaideeacă,înciudafaptuluicătranzițiapostcomu‐

nistădinRomâniaafostmarcatădenumeroaseconvulsiipolitice,

economiceșisociale,comparativcuperioadadedinaintede1989,

s‐auînregistratprogresesemnificativeînceeacepriveștedreptu‐

rileșilibertățileindividuale‐începândcuobținereadreptuluila

opinie, asociere, libertate religioasă, libertatea presei, alegeri

libere,restituireaproprietățilorconfiscateabuziv(maialesînme‐

diul rural) etc. O alta care prezintă interes pentru cunoașterea

impactului pe care literatura revoluției redimensionează sau

modificăreprezentărilesocialearelabazăfactoruldemograficîn

analiză.Astfel,majoritatearespondențilordinsondajulefectuat

în2009auluatcunoștințăde„evenimentele”din1989prininter‐

mediulmanualelordeistorie,careprezintăDecembrie1989cape

orevoluție(cuuneleamendamente,desigur).Ipoteza„lovituriide

stat” nu avea mai mulți adepți în 2009 decât în 1999 și era

îmbrățișatăîncontinuaredepesteotreimedinpopulațiaadultă

a țării (36%).Acest lucrune arată că reprezentărilepopulației

asupraprocesuluideschimbarearegimuluipoliticsuntîndirectă

legăturăcuopiniilesalepoliticeșimaipuțincurezultatelecerce‐

tării științifice. Oamenii sunt dispuși să caracterizeze evoluțiile

politicetranșant,fărăsăaducăexplicații.Ciudatcăacestlucruîl

facuneorișiistoricii.Unistoricconstănțeanîntrebatdeunziarist

de la România Liberă dacă în decembrie 1989 a fost sau nu

111CătălinAugustinStoica,AfostRevoluțiesauloviturădestat?InJurnalulNaționaldin18noiembrie2009


loviturădestatafirmă: „Dacăa fosto loviturădestat?Păieste

imposibilsănufifost”.112

AndreiPleșuasurprins,înstilulsăucaracteristic,cumaparși

selipesceticheteunorevenimentedinistoriarecentăapoporului

român.Ideeadesuperficialșidezbaterededragulpolemiciipara

fielementedefinitorii.Despreideeadeloviturădestatrealăsau

nu în istoria recentă a românilor acesta notează: „Când cu

referendum‐uldinvaralui2012,n‐amreușit,totnoi,săfacemdin

formula„loviturădestat”oformulăvagă,uninstrumentdeluptă

politică?Amavut,cualtecuvinte,o„loviturădestat”,lasfârșitul

căreia cei vizați de eaau ieșit învingători (adicăn‐au fost înlă‐

turați),ceicareaugândit‐oaupretinscă,defapt,n‐aufăcutnimic,

bachiarcă,pânălaurmă,aufostperdanți(alăturidealegători)ai

uneimultmaișmechere„lovituri”,datedeCurteaConstituțională.

Undes‐amaivăzut„loviturădestat”desprecaresănusepoată

spune,riguros,dacăaavutsaunuloc?!Defapt,totulaînceputcu

decembrie1989,cânds‐avorbitbade„revoluție”,bade„lovitură

de palat”, ba, eufemistic, despre „evenimente”, sau despre

„loviluție”.Încemăprivește,sentimentulmeușimărturiameae

că și în 1989 și în 2012 lucrurile au arătat mai curând a

bramburealămaimultsaumaipuținnorocoasă.N‐amperceput

urme subtile de „organizare”, iar ceea ce avea aerul de a fi

„organizat”aduslaeșec”113.

Decembrie1989interpretatprinteoriileconspirațieișicomplotului

Cauzelecareauconduslaprăbușirearegimurilorcomuniste,

dinultimuldeceniualveaculuiXX,aufostanalizateașacumam

văzut,dinvariiperspectiveatâtdinpunctdevederealunorteorii,

112AncaDragomir,IstoriculGheorgheDumitrașcu:Esteimposibilcaîn1989sănufifostoloviturădestat,onlinehttp://www.romanialibera.ro/special/reportaje/istoricul‐gheorghe‐dumitrascu‐‐este‐imposibil‐ca‐in‐1989‐sa‐nu‐fi‐fost‐o‐lovitura‐de‐stat‐209270accesatla12iunie2014113AndreiPleșu,Oloviturădestatoriginală,înRevista22,din24.022014,online, http://www.revista22.ro/o‐lovitura‐de‐stat‐originala‐38404.html,accesatla12iunie2014


câtșialinstrumentelordecercetare,așacăteoriileconspirației

nuaveaucumsănuprindășisănuaprindăimaginațiaromânilor

în încercareadea afla câtmaimultedesprecăderea regimului

NicolaeCeaușescu.Cutoatecăsuntspecialișticareconsiderăcă

„ceamaimareparteateorieiconspirațieivioleazăînmodflagrant

metodologiile academice și este, în consecință, respinsă”114

tentația de a le utiliza ca grilă explicativă pentruRevoluția din

decembrie1989este foartemaredatorită faptului că în aceste

evenimenteaufostimplicateserviciilesecreteatâtdințară,câtși

dinstrăinătate.Pedealtăparte,trebuiespuscăasemeneatentații

deainterpretauneleevenimenteseîntâlnescșiînaltepărțiale

lumii.Înunuldinnumerelesaledinanul1991,WashingtonPostafirmacătrăim„într‐oerăateoriilorconspirației”,înaintedease

autocorectaîn1994,susținândcăprimulmandatalluiBillClinton

„amarcat începutuluneinoierea teoriei conspirației.”115Unul

dintreprestigioșiianaliștiaiproblemei,DavidAaronovitch,crede

că Occidentul „trece în prezent printr‐o perioadă de conspi‐

raționism la modă”116, în timp ce Daniel Pipes consideră că

„teoriileconspirațieiauatinspunctulmaximlaînceputulceluide‐

alDoileaRăzboiMondial,daraudecăzutconstantdupăaceea.117”

Conspiraționismul,dincolodefaptulcăpoatefiutilizatcain‐

strumentdeanalizăaunuifenomensocial,cumaufostrevoluțiile

înistorianaționalășiuniversală,118poatefifolositdeceiintere‐

sați pentru a critica regimul sau a‐l apăra împotriva criticilor.

114BrentCooper,TowardsaTheoryofConspiracy:AnalyzingHiddenPowerinGlobalization Processes, online https://www.academia.edu/890092/Towards_a_Theory_of_Conspiracy_Analyzing_Hidden_Power_in_Globalization_Processes,accesatla20octombrie2014115 The Age(s) of Conspiracy Theory, on line http://apsapolico‐mmpreconference.weebly.com/uploads/1/2/8/0/12803661/polcom‐uscinski.pdf,accesatla20octombrie2014116DavidAaronovitch,VoodooHistories:TheRoleofConspiracyTheory inShapingModernHistory.NewYork:RiverheadBooks,2010,p.15117DanielPipes,Conspiracy:HowtheParanoidStyleFlourishesandWhereItComesFrom,NewYork:Touchstone,1997,p.XII118Dr JovanByford,ConspiracyTheories:ACritical Introduction, PalgraveMacmillan,2011;


DavidBrionDavis a remarcat că „cruciadele împotriva subver‐

siuniinuaufostniciodatămonopoluluneisingureclasesociale

sauideologii,daraufostapropriateimediatedegrupuridincele

maidiverse”.119Conspiraționismulpoate fiutilizatdeguvernși

aliațiisăipentruajustificarepresiuneapoliticăadizidențiloriar

înacestcazelestenumit„contra‐subversiune”.ChipBerletcon‐

statăcă„Conspiraționismulesteformănarativădețapispășitor

careprezintăinamiculcaparteaunuicomplotcomplexîndreptat

împotriva binelui comun. Conspiraționismul atribuie unormici

cabalederăufăcătoriputerisupraomeneștideacontrolaeveni‐

mente, consideră conflictul social drept parte a unei lupte

transcendenteîntreBineșiRăușifacesalturidelogică,cumarfi

vinovățiaprinasociere,înanalizareaprobelor.”120Pedealtăparte,

suntanaliști,maialesceidindomeniulmedia,careparodiazăși

ridiculizează acest tip de analize a evenimentelor majore din

istoriapoliticănaționalășiuniversală,afirmândcă„exponențiilor

sunt prezentați ca suferind de un fel de deficit psihologic”.121

Conceptulareșiconotațiinegativeși,dinaceastăperspectivă,uti‐

lizareateoriilorconspirativepentruanalizaevenimentelorpoli‐

ticeeste„osursădedelegitimare,nudoarlanivelindividual,ca

mijloc de subminare a credibilității unui autor, universitar,

politiciansauactivistindividual,darșilanivelcolectiv”122.

Conspirația,cateorie,esteinterpretatădiferit.„Teoriaconspi‐

rațieicateorieaputerii,atunci,reprezintăonerecunoaștereideo‐

logică a relațiilor de putere, articulată dar nici definitorie nici

definitădepopulism,interpelându‐șifideliica„popor”înopoziție

cuun„blocalputerii”elitelorrelativsecret.Totuși,oasemenea

definițienuepuizeazăsemnificațiateorieiconspirațieiînpolitica

șiculturacontemporană;cașiîncazulpopulismului,interpelarea

„poporului”înopozițiecu„bloculputerii”joacăunrolcrucialîn

119 Apud, Chip Berlet, Conspiracism as a FlawedWorldview, in PoliticalResearch Associetes, online, http://www.publiceye.org/conspire/conspiracism.htmlaccesatla20august2014120Ibidem121DrJovanByford,op.,cit.,p.23122Ibidem


oricemișcarepentruschimbaresocială.Maimult,dupăcumam

arătat,doarpentrucăteoriileconspirațieiglobalesuntgreșitenu

înseamnăcănuconținunsâmburedeadevăr.Înmodspecific,ele

se referădinpunctdevedere ideologic la inechitățistructurale

realeșiconstituieunrăspunsfațădeosocietatecivilăpalidăși

fațădeconcentrareadreptuluideproprietateasupramijloacelor

deproducție,careîmpreunălasăsubiectulpoliticfărăabilitatea

de a fi recunoscut sau sămai aibă vreo semnificație în spațiul

public.”123DanielPipesatrageatențiacătrebuiesăfacemdistinc‐

țieîntre„conspirații,caresuntreale,șiteoriialeconspirațieicare

există doar în imaginația unora”124 care pot fi expresia fricii

noastreînfațanecunoscutului.Înaceeașigrilădeînțelegerearo‐

luluiteorieiconspirațieiînînțelegereaevenimentelordinistoria

universalăsepronunțăși scriitorulși jurnalistulbritanicRobin

Ramsaycares‐aocupatdeaceastăproblemămaimultdedouă

decenii.125

Teoriileconspirațieisuntutilizateșiînaltestatefostsocialiste,

pentru contestarea caracterului revoluționar al prăbușirii regi‐

muluicomunist,anegăriiroluluijucatdeunelepersonalitățisau

pentruafipussubsemnulîntrebăriidiferitemomentealepro‐

cesuluideschimbarederegim.Nuesteobiectivulnostruaicidea

face o analiză comparată, cum au distorsionat teoriile de tip

conspiraționistadevărulistoricîndiferitealtestatecareautrecut

delatotalitarismulcomunistlademocrație,civomarătacăaceas‐

tăinterpretarenuestespecificădoarpentrurevoluțiaromână.În

Polonia, de exemplu, un rol important în prăbușirea comunis‐

muluil‐aavutprocesuldenegociereîntreopozițiaanticomunistă,

reprezentată de sindicatul Solidaritatea și oficiali ai regimului

123 Mark Fenster, Conspiracy Theories: Secrecy and Power in AmericanCulture,Minneapolis:UniversityofMinnesotaPress,1999124DanielPipes,op.,cit.,p.20‐21125RobinRamsay,Smear:WilsonandtheSecretState,HarperCollins,1992(co‐autorStephenDorril);idem,PrawnCocktailParty:TheHiddenPowerofNewLabour,VisionPaperbacks,1998;idem,NewLabourPocketEssentials,2002,Idem,ConspiracyTheories,PocketEssentials,2006;idem,PoliticsandParanoia,PicnicPublishing,2008; idem,WhoShot JFK?PocketEssentials,2nded.2009


comunist al lui Jaruzelski. Acest act a intrat în istorie sub

denumirea de „Masa Rotundă”. Negocierile s‐au desfășurat în

lunilefebruarie–martie1989șis‐auîncheiatprinacordulpolitic

din5aprilie1989.126Adepțiiteorieiconspiraționisteaucaracte‐

rizatactivitateaMeseirotundedreptomișcareprincareaufostpăstrați în noul sistem politic reprezentanții vechiului regim.

Referindu‐selaacestaspect,BrianPorterapreciacă„afostușor

să fie respinse teoriile conspirației privindMasa Rotundă,mai

ales atunci cândne acuzaude implicarea într‐un complotmis‐

teriospentruamenținepe„rozaliișiroșii”laputereși,înacelași

timp, să sprijine interesele elitei de afaceri americane. În toiul

evenimentelor,amreacționatcufuriefațădeacuzațiacăurmă‐

ream o agendă politică”127. Într‐un interviu acordat jurnalului

GazetaWyborcza,înfebruarie1999,acestarăspundeaadepțilorteoriei conspiraționiste: „Suntem întrutotul conștienți că amin‐

tireaanului1989rămânecontroversatășinedămseamacăarfi

nepotrivit pentru o instituție americană să aprobe orice inter‐

pretare particulară a trecutului Poloniei. Dar, dacă se iau în

consideraredetaliileacordurilordinaprilie,fieelebunesaurele,

nusepoatenegacăprocesuldenegocieremerităostudieremai

aprofundată. Am vrut să aflăm ceva despreMasa Rotundă, nu

doarsăoglorificăm.Maipresusdetoate,amvrutsăînțelegem

modulîncarepoloneziiauajunssărealizezecăputeauschimba

cursulistoriei.Chiarșiceicareseopuneautratativelorcredeaucă

acesteaduceauladeciziicarecontau,așadardoreamsăaflămși

anumitelucruridespreele128.Prăbușirearegimuluicomunistîn

fostaR.D.Germanăestevăzutăprin„ochii”teoriilorconspirațio‐

nistemaialesdevechiicomuniști.CatherineEpsteinacercetat

acestfenomenșiaajunslaconcluziacăacesttipde„analize”sunt

pusepeseamaunuivastplaninițiatdeforțeocultecareîlaveau

126 Ion Constantin, Din istoria Poloniei și a relațiilor româno‐polone,București,EdituraBibliotecaBucureștilor,2005,pp.105–106127 Brian Porter, Making History and Silencing Memory, online,http://webapps.lsa.umich.edu/ii/PolishRoundTable/pdf/porter.pdfaccesatla20august2014128Ibidem


peliderulsovieticMihailGorbaciovdreptvârfdelancepentrua

prăbușiimperiulsovietic.Nostalgiciicomuniștiest‐germanicred

căprăbușirearegimuluicomunistînaceastațarăestedoaropiesă

dinacestpuzzle.129

Așa cum s‐a întâmplat practic în toate țările ieșite din

comunism,multeevenimenteșidetaliidin jurul răsturnăriive‐

chiuluiregimrămânneclareiarinformațiilecaresăfacălumină

lipsesc.Ori,esteștiutfaptulcălipsainformațiilornupoatefidepă‐

șită de performanța instrumentele de cercetare și priceperea

istoricului.Înacestspațiuîșifaclocdemulteoriteoriileconspi‐

rației.Istoriciinuauinformațiilenecesarepentruarezolvauna

dintreproblemelespinoase,ceaateroriștilorcareauacționatîn

decembrie 1989. Opinia publică din România așteaptă de la

cercetătoriunrăspunssatisfăcător.Explicațiileprudente,oferite

deaceștiadinurmă,nusuntlafeldeconvingătoareașacumsunt

celecareprovindinanalizafăcutăpebazateoriilorconspirațio‐

niste. IstoriculAdrian Cioroianune spune ce dificultăți trebuie

istoriciisăsurmontezepentruastabiliceeaces‐a întâmplat în

legăturăcuacțiunileteroriștilorîndecembrie1989:„Pânăcând

nuvomaveamărturiiverificabilealeoamenilorcareaufostimpli‐

cațiînevenimenteledinaceavreme,istoriciivoraveaomisiune

dificilă. Nu putem decât să înregistrăm mărturii, însă credibi‐

litatealorestediscutabilă.Oameniiaufostșocațișiaexistatmult

haosînacelmoment,astfelcăestegreusădistingemîntreceeace

esterealșiceeaceestefals.Istoricii,pedealtăparte,trebuiesă

caute adevărul. Totuși, este aproape imposibil să ajungem la

adevărdacăoameniicareerauresponsabili înacelmomentnu

dezvăluietotadevărul.Veteraniiserviciilordeinformații,careau

pierdutrăzboiulîndecembrie1989,vorbescdespreuncomplot

inițiat, potrivit unora, chiar de către Uniunea Sovietică. Atâta

vremecâtnuavemdoveziconcrete,nuputemdecâtspecula”.130

129CatherineEpstein,TheLastRevolutionaries:Germancommunistsandtheircentury,HarvardCollege,2003,p.256‐257130ApudSteliuLambru,PublicperceptionoftheRomanian1989revolution,online


Asemenea scenarii sunt promovate și astăzi: „Dominique

Fonvielle, fostagentsecretal serviciilorsecrete franceze,DGSE

(Direcțiageneralădesecuritateexternă),avorbitînmoddirect,

încadruldocumentaruluidesprerolulagențiloroperativiaiser‐

viciilorsecreteoccidentaleîndestabilizareapopulațieiRomâniei.

DupărăsturnarealuiMossadeghînIran,cusprijinulCIA,carea

fostprimaoperațiunedeacesttippentruei,afostdezvoltatun

planpentruarăsturnașialteguverne.Evenimentelecareauavut

loc în România în 1989 și,mai recent, în Ucraina poartă toate

semnăturaacestuiplanalCIA”131.

Teoriile conspirației, ca instrument și grilă de lectură a

RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,suntfacilitateșidenor‐

mele legale privind accesul cercetătorului la informații. În

România,problemaaccesuluiladosarelerevoluțieiafostpusăîn

ParlamentulRomânieiîncădinanul1991.Totînacestan,Claudiu

Iordache,unadintrefigurileimportantealerevoluțieiromânea

depus Moțiunea privind Accesul la Dosarele de Securitate aledemnitarilordinputerea legislativă, executivă și judecătorească,moțiune ce‐i poartă numele (sprijinită de semnătura a peste o

sutădedeputați, darblocatăprin subtilizareadocumentului în

SenatulRomâniei,moțiunecarevaconstituisubiectullegiiTicu

Dumitrescu de mai târziu)132. Cu toate facilitățile obținute,

cercetareaevenimentelorpebazaaccesuluilatoateinformațiile

careprivescevenimenteledin1989,esteîncăundeziderat.Isto‐

ricul Ion Calafeteanu, asemeni altormulți cercetători ai dome‐

niului,considerăcă„suntmaimultedocumenteimportante,din

decembrie1989,decareamauzitșipecarenule‐ampututvedea,

dar nu pot să nominalizez care ar fi celmai important. Ce s‐a

întâmplatîndecembrie1989,vomaflaîntotalitatepeste50de

http://www.rri.ro/en_gb/public_perception_of_the_romanian_1989_revolution‐10830,accesatla12iunie2014131JulietBonnay,TheStrategyBehindthe1989RomanianRevolution:WhatCanWeLearn?,onlinehttp://by‐julietbonnay.com/2014/03/how‐to‐start‐a‐revolution/accesatla12iunie2014132 Claudiu Iordache, Jurnal biografic, online, http://claudiuiordache.wordpress.com/jurnal‐biografic/,accesatla12iunie2014


anisauniciodată.Suntinteresedestatcarejustificăunastfelde

comportament.Instituțiilecareauîncustodieacestedocumente

sunt arhivele militare și serviciile de informații”133. În aceeași

notă,IonScurtuapreciacă„reconstituireaunorevenimenteserea‐lizeazăprin cercetarea tuturordocumentelor, interne și externe,princoroborarea informațiilorobținute și înscrierea lorpebazaunor criterii științifice: analiza critică a acestora, stabilireagradului lordecredibilitate, în funcțiedemomentulconsemnăriilor,de emitent șidepoziția lui față de evenimentele în curs,deinteresul de a prezenta, corect sau deformat, evoluția acestoraetc.”134 Evident, acest lucru presupune deschiderea tuturorarhivelor din România, dar și a celor din Rusia, SUA, Franța,

Ungaria,Israel,Germaniașidinaltestatecaresăpermitădezle‐

garea unor „enigme”, precum cea a teroriștilor și a războiului

electronic din zilele Revoluției. Așteptările cercetătorilor sunt

îngrăditeatâtdelegislațiaînmaterie,carerestricționeazăaccesul

la anumite documente, cât și de interesele statelor care dețin

documente, care ar putea să pună într‐o lumină defavorabilă

acțiuniledepoliticăexternălaunmomentdat.Dinaceastăpers‐

pectivă,„Egreudepresupus,afirmăIonScurtu,căSUAvorlăsa

liber accesul la arhivele CIA, Rusia, la cele ale KGB, Israelul, la

Mossad, servicii care, în mod cert, au desfășurat activități în

Româniaanuluil989șinunumai.”135

În aceste condiții, au înflorit teoriile conspirației care au

condusdecelemaimulteorila„interpretăririscante”136darcare

sunt pe placulmultor români, indiferent de pregătirea intelec‐

tuală. JurnalistulRupertWolfeMurray,editorialist laHuffingtonPost, găseșteșioexplicație rațională: „La fel cacelormaimulți

133Apud,AndreiCrăciun,MihaiMincan,Cineasalvat„DosarulRevoluției“?(III) ‐ “Historia” întreabă istoricii: ce nu știu despre Revoluție?, onlinehttp://www.historia.ro/node/689,accesatla12iunie2014134Ibidem135Ibidem136 Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89 si teoria conspirației (I), inObservatorul Cultural, nr. 245, 2004, online, http://www.observatorcultural.ro/Decembrie‐89‐si‐teoria‐conspiratiei‐(I)*articleID_12105‐articles_details.html,accesatla12iunie2014


foșticomuniști,românilorleplacteoriileconspirației,iaraceasta

esteceamaibună:revoluțiadin1989afostorganizatădelideri

localidinumbrăîmpreunăcuserviciiledeinformațiistrăine.”137.

RupertWolfeMurraycomparăevenimenteledindecembrie1989

din România cu situații asemănătoare din istoria universală și

ajungelaconcluziacăintelectualiiromânicareconsiderăcănua

fost o revoluție sunt în profundă eroare. Are și o explicație

deoarece„aceastăexplicațielepermite,deasemenea,românilor

sădeavinapealții(complotiști,ruși)pentruneajunsurileprezen‐

tului,lafelcumscoțieniidauvinapeenglezipentrutoateproble‐

mele.”138Concluziaeditorialistuluiîndeamnănunumailaomai

mare responsabilitate socială în cercetarea istorică ci și la o

profundămeditație asupra rolului pe care îl are istoria înme‐

moriacolectivăaunuipopor:„Credcăestepăcatcăromâniinu

suntmândridemarealorrealizaredin1989.Esteanulîncaream

începutactivitateadejurnalism,iarprimulmeuarticolafostun

interviu cu o emigrantă româncă care spunea că Partidul

Comunistdințaraeinupoatefirăsturnat.Dar,osăptămânămai

târziu,chiarastas‐aîntâmplat.Existapuținăconfuzieșiinsatis‐

facțiecălaconducereauajunsoameninepotriviți,darnuastaeste

esențialul. Ei au scăpat de unul dintre cei mai răi dictatori ai

Europeișiartrebuisăfiefoartemândrideasta.Eucusiguranță

sunt.”139

Protestele și acțiunile populației în decembrie 1989 au fost

identificate de cătremass‐media internă și internațională ca o

revoluție.Odatăceeuforiainițialășișoculevenimenteloratrecut

dincolodeecraneleteleviziuniiauapărutsemnedeîntrebareși

137Afostrevoluțiadin1989unfals?Româniaestecondusă,din1989,de"oclică incompetentă de escroci foști comuniști", online,http://www.antena3.ro/politica/a‐fost‐revolutia‐din‐1989‐un‐fals‐romania‐este‐condusa‐din‐1989‐de‐o‐clica‐incompetenta‐de‐escroci‐197141.html,accesatla12iunie2014138RupertWolfe‐Murray,WasRomania's1989ChristmasRevolutionaFake?Online http://www.huffingtonpost.co.uk/rupert‐wolfemurray/was‐romanias‐1989‐christmas‐revolution‐a‐fake_b_2344051.html,accesatla12iunie2014139Ibidem


îndoială,iardefinireaevenimentelorcarevoluțieafostpusăsub

semnul întrebării. Înlăturarea regimului Ceaușescu a fost

denumită fraudă, un puci neo‐comunist, o minciună. Ziaristul

RaduPortocală, în lucrareaRomânia–autopsiaunei lovituridestat–înțaraîncareatriumfatminciuna140,alansattezapotrivitcăreiarevoluțiaromânăafostunamestecdefalsșireal,maiexact

un„corolaralperestroikăi”.IdeealansatădeRaduPortocalăafost

caunbulgăredezăpadăîntr‐oavalanșăaparentdeclanșatădeun

ecou dar, în fond, bine orchestrată de oameni interesați din

interiorul și din afara României.141 Se înmulțesc lucrările care

cerceteazăevenimenteleînaceastăgrilădelecturăfiecăpornesc

delaafirmațiilefăcutedeNicolaeCeaușescuînsuși,lasimulacrul

deprocesdelaTârgoviște,fiedelapresupuseledocumentecare

atestăoloviturădestat,orchestratădeserviciilesecretesovietice,

americane, franceze, iugoslave sau chiar evreiești.142 Lucrări

semnate de unii foști reprezentanți ai securității, precum Filip

Teodorescu143,care,princeeaceauscrisșiafirmatpublicaupro‐

movat ideea unui complot al serviciilor străine144, de Ilie

Stoian145, Alexandru Sauca146, Angela Băcescu147, Valentin

Raiha148,TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,IonBaiu149suntunele

140 Radu Portocală, Autopsia unei lovituri de stat, Agora Timișoreana încolaborarecuEdituraContinent,1991141 A se vedea și Ștefana Lamasanu, Capturing theRomanianRevolution:ViolentImagery,AffectandtheTelevisualEvent,AthesissubmittedtoMcGillUniversityinpartialfulfilmentoftherequirementsofthedegreeofPh.D.,p.102‐103;onlinehttp://digitool.library.mcgill.ca/webclient/StreamGate?folder_id=0&dvs=1410091272192~208accesatla12iunie2014142RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.143 Filip Teodorescu,Un risc asumat.TimișoaraDecembrie 1989, Editura,ViitorulRomânesc,1992144Idem,InRomanianuafostrevoluție,inPrahovadin7septembrie2014145 IlieStoian,Decembrie1989,Artadiversiunii,EdituraColaj,1993; idem,Decembrie'89"criminalacapodoperă",1998146AlexandruSaucă,KGB‐ulșirevoluțiaromână,EdituraMiracol,1994147AngelaBăcescu,România'89.Dinnouîncaleanăvălirilorbarbare,1995148ValentinRaiha,KGBaaruncatînaerRomâniacucomplicitateaunuigrupdemilitari,EdituraZiua,1995149TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,IonBaiu,ProcesulCeaușeștilor,EdituraZiua,1996


dintrepersoanelecucredibilitate înspațiulpublic, cesusțin, în

scrierile lor, această teorie a conspirativității. Cumici excepții,

aceștiautorisusțincă,înDecembrie1989,înRomânia,evenimen‐

tele s‐au derulat după un plan elaborat de o conspirație ame‐

ricano‐sovietică,definitivatăîncadrulîntâlniriidelaMalta,carea

discutat schimbarea regimului din România, dar și rămânerea

acesteițăriînsferadeinfluențărusească.Complotulexternarfi

începutcumultăvremeînaintedeîntâlnirealideriloramericanși

sovietic laMalta, astfel fiind posibilămediatizarea dizidenților

(LászlóTökes,DoinaCornea,MirceaDinescuetc.),pentruopinia

publica internațională și românească, înainte de prăbușirea

regimuluiCeaușescu.150

Ideeadeuncomplotinternestesusținutășidespecialiștiși

istoricidinstrăinătate,cumarfiClaudeKarnoouh,151jurnalistul

Michel Castex, care a lansat ideea că nu a fost o revoluție ci o

lovitură de stat bine camuflată de media152, Gerard de Selys,

Elisabeth Spencer153, Antonia Rados154. Michel Castex (Unmensonge gros comme le siecle. Roumanie, histoire d'unemanipulation,1990)porneștedelapremisacălaTimișoaranuafostorevoltăspontană,„romantică”,cioprovocareintenționată,

minciuna fiind „soclul fondator” al revoluției române.155 Deși

recunoașteacteledecurajaletinerilor,Castexconsiderăcăma‐

rele„personaj”alașa‐ziseirevoluțiiromâneafostintoxicareacu

informațiifalse(despregenocid,„teroriști”,gropilecomunedela

150RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.151 Claude Karnoouh, Un Thermidor à la roumaine, online,http://stirea.wordpress.com/2011/12/19/claude‐karnoouh‐ceausescu‐s‐a‐gasit‐pus‐intr‐o‐situatie‐similara‐cu‐aceea‐a‐lui‐robespierre‐maiestria‐acestei‐lovituri‐de‐stat‐a‐fost‐aceea‐a‐de‐a‐nutri‐imaginea‐unei‐revolutii‐populare‐si‐a‐unui‐ma/accesatla12iunie2014152Apud,ChristianBocancea,LaRoumanieducomunismauxpostcomunisme,L’HarmattanParis,1998,p.82153 Elisabeth Spencer,Masacrulde laOtopeni: "cuaripide înger",EdituraViitorulRomânesc,București,1993154AntoniaRados,DieVerschwoerungderSecuritate:Rumaenien’sverrateneRevolution,Hamburg:Hoffmannu.Campe,1990155MichelCastex,Unmensongegroscommelesiecle.Roumanie,histoired'unemanipulation,1990,p.10


Timișoara și cadavrele mutilate etc.) Ziaristul este atât de

dezamăgitdeceeaces‐aîntâmplatînRomânia,încâtcifraindicată

avictimelor(689)estecondescendentășifalsă.Elminimalizează

evenimenteledindecembrie1989,considerândcăSecuritateaa

stimulat și tolerat revolta de la Timișoara, argumentele aduse

fiind următoarele: 1. deși Securitatea era informată despre

existența unor posibili complotiști împotriva lui Ceaușescu, în

perioadarevolteișiinsurecțieidelaTimișoara,aceștianuaufost

arestați(laBucurești),capitalașițarafiindlăsateînmodinten‐

ționat într‐o starede inflamare accentuată; 2. tot Securitatea a

fost aceea care a permis ca mitingul din 21 decembrie de la

Bucureștisădegenerezeîntr‐ocriticălaadresaregimului,filmată

pentrutoatățara;3.Securitateanunumaicănuaasiguratfuga

cupluluiCeaușescu,darl‐aabandonatînmodvizibil.156

Oaltălucrarecolectivă,coordonatădeGerarddeSelys157,în

care trei ziariști se pronunță incriminatoriu asupra revoluției

române, la nivelul manipulării prin mass‐media ‐ este vorba

despre Anne Maesschalk, Ignacio Ramonet și Michel

Mommerency.Maesschalkconsiderăcăpostulderadio„Europa

Liberă”estecelcareamanipulatopiniainternaționalăasuprapre‐

supusuluimăceldelaTimișoara,într‐ooperațiunedeintoxicare

deanvergură.IgnacioRamonetafirmăcăașa‐numitulmasacrude

la Timișoara (a cărui regie o acuză) constituie „cea mai mare

păcălealădelainventareateleviziunii”158,omanipularegrosieră,

careacatalizatoisteriecolectivă.MichelMommerencyincrimi‐

nează,larândulsău,ororileconfecționatealegropilorcomunede

laTimișoara,pecarelecatalogheazăafi„simbolulceleimaimari

minciunimediaticedinîntreagaistorieateleviziunii.”159Elacuză

chiaruncomplotcareaveanevoiedeminciună,pentruafacecre‐

dibilă revoluția. Nici unul dintre cei trei ziariști nu își pune

problema că, o dată cu opinia internațională, românii înșiși au

fost,înmarealormajoritate,intoxicațicuinformațiifalse.

156RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.157GerarddeSelys,Minciunimass‐media,EdituraScripta,București,1992158RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.159Ibidem


Nupuținisuntoameniipoliticișianaliștiicarerespingteoriile

conspirației, în cercetarea și analiza istoriei recente. Adrian

Năstaseafirmăcă„Amatoriideteoriialeconspirațieivorfideza‐

măgiți. Nu le voi confirma părerile potrivit cărora Summit‐ul

americano‐sovieticdindecembrie1989,delaMalta,afost,prin

înțelegerile convenite, o altă IaltapentruRomânia…Efectele ei

asupra Europei și României au fost însă de aceeași amploare,

chiardacanudeacelașisens,cucelealeîntâlniriidiniarnaanului

1945”160.IstoriculDennisDeletantnucrediteazăideeaconspira‐

țieiexternesauinternedecâtcatentativeteoretice(șinuprag‐

matice)deînlăturarealuiCeaușescu:„Importanțacomploturilor

și a complotiștilordedupă revoluție a întrecut cumult semni‐

ficația avută înainte.”161 Jean‐Marie Le Breton162 a fost

ambasadorulFranțeiînRomânia,înperioada1987‐1990.Cualte

cuvinte, a fost prezent în timpul evenimentelor din decembrie

1989, la care a asistat ca spectator empatic. Fostul ambasador

neagăteoriaconspirației:„Dacăafostvreuncomplot,atunciafost

unulamorf, fărăcăpetenii, fărăorganizare, fărămijloaceși fără

țintă.Setrăiaîntr‐oatmosferădesfârșitdedomnie,fărăasești

cumșicineîivadalovituradegrațiedictatorului.”163

Istoriografiarevoluțieidindecembrie1989conțineunnumăr

important de lucrări care analizează evenimentele prin grila

teorieiconspirației.Existăoreticențăaspecialiștilorînaacorda

credit unor asemenea lucrări. Istoricul Adrian‐Paul Niculescu

apreciază că există chiar o „Frică de o eventuală acuzație de

conspiraționisma generat o reticență difuzăde amai interoga

originilesuspecteanenumărateevenimente.Ceicareaustârnit

aceastăfricăcomitdeliberatoconfuzie(delocnevinovată)între

conspiraționismulelucubrantșiconspirațiilereale:insinuândcă

oricetrimiterelauncomplotsauoconspirațieesimptomdepato‐

logiementală,inhibădiscutareadeschisăacauzelorfenomenelor

160AdrianNăstase,RomâniadupăMalta.875dezilelaExterne,vol.I,p.9‐10161DennisDeletant,CeaușescușiSecuritatea...,1995,p.320162Jean‐MarieLeBreton,SfârșitulluiCeaușescu.Istoriauneirevoluții,1997163Ibidem,p.82‐83


sociale și politice, interne și internaționale.164 În asemenea

evenimentemajorealeistorieinaționaleșiuniversalecumsunt

revoluțiilepoliticeaparînmodnaturalelementecețindeconspi‐

rațiedaracestlucrunutrebuiesăconducălaexagerăriișielucu‐

brațiiconspiraționiste.MurrayRothbardreferindu‐selarolulteo‐

rieiconspiraționisteînanalizaistoricădeplaseazăfirescaccentul

pe rolul cercetătorului și nu a instrumentului de cercetare:

„Există, bineînțeles, analiști buni și analiști mai puțin buni ai

teorieiconspirației, lafelcumexistăistoricisaupracticanțimai

buni sau nu în orice domeniu. Analistulmai puțin priceput al

teorieiconspirațieitindesăcomitădouătipuridegreșeli,careîl

lasă descoperit în fața acuzației de „paranoia” din partea

comunității academice. Înprimul rând,el seoprește la fazacuibono;dacămăsuraAfoloseșteluiXșiY,elconchidesimplucăXșiYsuntastfel responsabilideA.Elnurealizeazăcăaceastaeste

doaro ipotezăcare trebuiesă fievalidatăprindovezicăXșiY

chiaraucomisA.(Probabilcelmainebunescexempludeacestfel

este al jurnalistului britanic Douglas Reed care, văzând că

rezultatulpoliticilorluiHitlerafostdistrugereaGermaniei,acon‐

chis, fără nici o dovadă, că Hitler a fost prin urmare un agent

conștientalunorforțeexternecareîșipropuseserăînmoddeli‐

beratsăruinezeGermania.)Înaldoilearând,analistulneinspirat

al teoriei conspirației pare a avea impulsul de a înfățișa toate

conspirațiile,toateblocuriledeputereale„băiețilorrăi”,caparte

auneisingureconspirațiigigantice.Înlocsăobservecăexistămai

multeblocurideputerecareîncearcăsăcâștigecontrolulasupra

guvernării,uneoriînconflictalteoriînalianță,elpresupune–din

noufărădovezi–căunmicgrupdeoameniîicontroleazăpetoți

șidoarparecăîiopunepeuniialtora”.165Cândteoriaconspirației,

utilizată ca instrument de analiză în cercetarea istorică, este

utilizată ca armă în lupta politică dintre diferite persoane sau

164 Adrian‐Paul Niculescu, Conspirațiile – paranoia sau realitate? onlinehttp://www.argumentesifapte.ro/2013/12/19/conspiratiile‐paranoia‐sau‐realitate/#sthash.IeOV5HCL.dpuf,accesatla9septembrie2014165MurrayN. Rothbard,TheConspiracyTheory ofHistoryRevisited apud,Adrian‐PaulNiculescu,op.,cit.,inloc.,cit.


partide pentru putere, atunci impactul ei asupra adevărului

istoricestedevastator!Dinpăcate,multedintrecărțileconsacrate

revoluției române au devenit în epoca postdecembristă instru‐

menteșiarmeînluptaelectorală!

Evenimentele dinDecembrie 1989 între părtinire șineutralitateaxiologică

Orice istorie conține, de fapt, spiritul epocii în care eve‐

nimentele din trecut sunt aduse în memoria prezentului.

Recompunereatrecutuluiesteîntotdeauna,într‐ooarecaremăsu‐

ră, prizoniera prezentului în care se face cercetarea eveni‐

mentelor.Acestlucruestevalabilsipentrucercetareaevenimen‐

telordinDecembrie1989.166Rolulistoriculuiîntransmitereade

cunoștințe și în menținerea memoriei sociale este esențială

pentruaacceptatrecutul,așacumafostșiamergemaideparte.

Organizareamemorieiimplicăselecțiaevenimentelorșidefinirea

lorși,prinurmare,posibilitateadeaoorientaînlocdeafaceo

dezbatere în privința clivajelor. În România, discursul despre

trecut, în special cel legat de evenimentele care au condus la

prăbușireacomunismuluiesteînmodclarpolitic,determinatde

o graniță care desparte pe cei care se definesc a fi anti‐ex‐co‐

muniștișiceicaresuntpercepuțica „urmași”ai fostuluiregim.

Din această perspectivă nu surprinde faptul că „apropierea

memorialisticăatrecutuluitraumatizantesteobiectuluneilupte

directeîntrediverselefacțiunicarevorsăinstrumentezememo‐

ria represiunii comuniste conform propriilor lor exigențe de

legitimaresimbolică.”167ÎnRomânia,maimultcaînoricarealtă

țarăcareatrecutprinexperiențaprăbușiriiregimuluicomunist,

166 Richard Andrew Hall:Revoluția română din 1989 ca joc geopolitic decafenea.Documentarul “Șah‐mat” a lui Brandstatter și ultimul val dintr‐omarederevizionism(1).Mișcăridedeschidere,online,https://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/29/rich‐hall‐brandstatter‐1/#more‐4326,accesatla12iunie2014167 ConstantinDobrila,Déconstructionmémoriellede la« communautédupardon».LacondamnationpolitiqueducommunismeenRoumanie,Colloqueannueldel’Institutdupatrimoineculturel,Trois‐Rivières,Québec,Canada,mai2007,p.7


se utilizează asumarea trecutului istoric recent ca o formă de

legitimitate politică. Încă din anii ’90, elita politică, grupată în

jurul președintelui Ion Iliescu, a definit evenimentele din

decembrie 1989 revoluție, în timp ce opozanții le‐au denumitloviturădestat.

Dinacestemotive,ceicarecerceteazășiscriudespreprăbu‐

șirea regimului comunist în România în 1989 și nu vor să fie

percepuți ca aparținând unei „tabere” sau alteia desemnează

procesulprăbușiriiregimuluicomunistcuunconceptpecareîl

consideră a fi neutru și anume cel de evenimente168. Într‐unrecent studiu, un tânăr sociolog, Constantin‐OvidiuCraiu, evită

cuvântulrevoluțiesauloviturădestat.Referindu‐selaacțiunile

întreprinsedeadministrațiacentrală, acesta scrie „Dupăeveni‐

menteledin1989autoritățileaudemaratocampaniedereorga‐

nizare a memoriei sociale....”169. Profesorul danez Steven

Sampson, într‐un interviu acordat unei publicații românești, în

2009,aprecia„Desigurcăevenimenteledin1989șidelaînce‐putulanului1990aufostfoartepalpitante,înmarepartepentru

cănimenidincomunitateaacademicăcareseocupa...”170.Neînțe‐

legeresensuluișisemnificațiilorpecareleauconceptuldeeve‐

niment nu simplifică, din contră, complică discursul istoric.

Lucrurileseagraveazășimaimultdacăsepunesemnulegalității

între conceptele de eveniment, proces și fapt istoric. RevoluțiaRomânădindecembrie1989aavutuncaracterprocesualiarpe

perioadadesfășurăriis‐aupetrecutomulțimedefaptedar,pedeoparte,nutoateaurămasînmemoriacolectivăcareprezentând

evenimenteistorice,iarpedealta,semnificațialorseschimbăpe

parcursultimpului.Semnificațiaunoradintrefaptelepetrecuteîn

168CristianTileaga,op.,cit.,inloc.,cit.169Constantin‐OvidiuCraiu,Strategii și tehnicidereconstruireamemorieisocialedupăevenimenteledin1989,înRevistaromânădesociologie,serienouă,anulXXV,nr.1–2,2014,p.12170 S. Sampson, 1989‐2009: Incredibila aventura a democrațieidupă comunism(2010), on line, http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=4065289&fileOId=4066430 accesat la 14ianuarie2014


decembrie1989seerodeazășiîșischimbăsemnificația,odatăcu

mutațiile produse în cultura și sistemul de valori al societății.

Sesizândacestaspect,AdamSchaffapreciacă„Laoepocădată,

anumiteconcepțiidominăînculturăîntr‐unmodatâtdeevident

încâtaplicarealorînconstrucțiaevenimentelortrecutuluinepare

pe deplin justificată prin „fapte” găsite într‐un trecut deja dat.

Acestpunctdevedereinverseazăsuccesiunealucrurilor”.171

Explicațiaîncercetareaistorică,îngeneral,șiînanalizarevo‐

luțieianticomunisteînRomâniasebazeazășipemodulcumun

autorsaualtulselecteazădinoceanuldeacțiunișidesfășurăride

procese ceea ce el consideră a fi un eveniment. Ne vom opri

asupraconceptuluideevenimentistoric,deoarecearedefinițiiși

interpretărimultipleșiesteimportantpentruoriceistoriccarese

ocupăderevoluțiadinDecembriesăutilizezeaceastănoțiune,cât

maiadecvat.Autilizaconceptuldeeveniment,acolounderealita‐tea istorică impune pentru efortul de cercetare și scriere alte

concepte,cumarficeledeprocessaufenomenistoric,înseamnă,înfapt,săaltereziînsășiimagineaaceleisecvențedinderularea

faptelor,careauconduslaprăbușireacomunismuluiînRomânia.

Cercetând un segment din realitatea trecută cu instrumen‐

te/concepte inadecvate,proiectămasuprasareprezentări, fina‐

lități,procedeeinexistenteînacelsegmentderealitateșipresu‐

punem, pedeasupra, că între elementele cupricina ar exista o

coerență care tinde să justifice decupajul global a ceea ce

considerăm a fi un câmp de analiză, mai mult sau mai puțin

autonom,dar,înrealitate,absolutfictiv172.

Însenslarg,conceptul„eveniment”sepoatereferilaunfapt

de orice fel, dar cuvântul este mai frecvent utilizat pentru a

semnificaceeaceesteremarcabilîntr‐unfelsaualtul,laceeace

estelargremarcatșicomentatdecătrecontemporani,chiardacă

nuproduceconsecințeîntimpșispațiu.Marileceremoniipublice

171AdamSchaff,op.,cit.,p.141172AsevedeașiAlainGuerreau,Viitorulunuitrecutincert.Cefeldeistorieasecolului XXI, traducere din limba franceză de Claudiu Constantinescu șiFlorinDavidescu,EdituraCartier,2003,p.227‐230


(cumerauintrărileregalesauoparadămilitară)aufostdesemna‐

tedeistoricicaevenimente,chiardacăacesteanuauavutniciun

efectperceptibilasupraschimbărilorîndinamicasocietății.Paul

Veynereferindu‐selanaturaevenimenteloraratăcă„Evenimen‐

telenusunt lucruri,obiecte consistente, substanțe; ele suntun

decupaj pe care îl operăm în mod liber asupra realității, un

ansambludeproceseîncareacționeazășiseamestecăsubstanțe

îninteracțiune,oameniși lucruri.Evenimentelenuauounitate

naturală;nuputem,cabunulbucătardinPhaedra,săledecupămconform articulațiilor lor reale, pentru că nu au așa ceva”.173

KrishanKumar, citându‐lpeColingwood, accentuează faptul că

„pentruistorie,obiectulceurmeazăafidescoperitnuestesimplul

eveniment,cigândulexprimatînacesta”174.

PaulRicoeurconsiderăcăunevenimentpoate fi încadrat în

categoria „istoric” dacă acesta îndeplinește trei condiții: „În

primul rând, oamenii sunt cei care le produc sau le suportă.

Oamenii faccevasăaparăsausuntafectațideevenimentecare

aparsinguresaupecarealțioamenilefacsăapară.Adouacon‐

diție minimală este că aceste evenimente trebuie să fie consi‐

derate destul de interesante sau importante de către contem‐

porani pentru ca relatările credibile ale contemporanilor să fie

înregistrate. Cu această a doua condiție vedem apărând rolul

povestirii:deaicidecurgeceade‐atreiacondițieaevenimentului

istoric, știința de a selecta, punerea în ordine, sau ceea ce eu

numesccreareaintrigii,careintroduceunprimdecalajepistemic

întreevenimentașacums‐aprodusșievenimentașacumeste

povestit,înregistrat,comunicat.175„Filosofulfrancezmaiaduceîn

173PaulVeyne,Commentonécritl’histoire,Paris,Seuil,(1èreédition1971),(extrait, pp. 50‐85), on line, http://classiques.uqac.ca/collection_methodologie/veyne_paul/comment_ecrit_histoire/comment_ecrit_histoire_texte.htmlaccesatla14ianuarie2014174KRISHANKUMAR,ACOMPANIONTOTHEPHILOSOPHYOFHISTORYANDHISTORIOGRAPHY,175PaulRicoeur,Leretourdel'Événement,inMélangesdel'EcolefrançaisedeRome. Italie etMéditerranée Tome 104, N°1, 1992, p. 29, on line,http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/mefr_1123‐9891_1992_num_104_1_4195,accesatla14ianuarie2014


discuție încă un element important pentru conturarea unei

reprezentăriadecvateconceptuluideevenimentșianumeacela

căacesteatrebuiepriviteca„altreileaelementaltriadeistructu‐

ră, conjunctură, eveniment”.176 Acest lucru permite observarea

schimbărilorînstructurilesocio‐politiceculturaleșispirituale,în

cunoaștere atât la nivelul societății interne a unei comunități

oarecare dar și la nivelul societății internaționale. Noțiunea de

revoluțieesteacceptatădoardacăseproducschimbări177.Atunci

cândistoriciicerceteazăfapteledindecembrie1989șiperioada

care i‐a urmat aleg din acest „ocean” de acțiuni, desfășurări,

cuvântări, decizii, pe acelea care au consecințe însemnate fie

pentruaexplicauntrenddecontinuitate,fiepeaceleacare„vor

schimbacursulistoriei.”178Înacestfelevenimenteledevinpentru

istoric o „unealtă” sau un instrument, pentru a fi utilizate în

prezent pentru analiza revoluția.179 Este important acest lucru

deoarece„decupajul”sauselecțiaunorfapteșilăsareaînuitarea

altora conduc la imagini cu formeși caracteristicidiferite.Câtă

cernealănus‐aconsumatînRomâniaîncomentariipemarginea

accesului la documentele revoluției!180 Câte acuze nu au fost

făcutelaadresaunorlideripoliticicurolimportantînderularea

proceselorrevoluționarecăarascundefapteșiadevăruridespre

1989!181 Acestea se încadrează majoritatea în jocul politic al

176Ibidem,p.31177 Marin Badea Pamfil Nichițelea, Filozofia istoriei. Orientări și tendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982,p.40178WilliamH.Sewell,Jr,HistoricalEventsasTransformationsofStructures:InventingRevolutionattheBastille,inTheoryandSociety,Vol.25,No.6,Dec.,1996,p.842179AsevedeașiHaydenWhite,op.,cit.,p.11‐15180InstitutulrevoluțieromanedindecembrieCaietelerevoluțieinr.2,2011181Existăoliteraturămaialesinmediaextremdevastă.Vomilustra,cudoarcâteva exemple, pentru a se înțelege fenomenul. A se vedea, printre alții,VladimirTismăneanu,TestamentulpoliticaluiIonIliescu:Omulfărăregrete,inRevista22,martie2012;IonCoja,Cinesideceascundeadevărul,online,http://ioncoja.ro/publicistica‐varia/cine‐%C8%99i‐de‐ce‐ascunde‐adevarul/;dr.GheorgheFunar,Adevăruriascunsedupădecembrie1989,inRăsunetul. Cotidianul bistrițenilor de oriunde, on line,


lupteipentruputereînRomâniapostdecembristășicugreupotfi

reținute de istoric, pentru a caracteriza evenimentele din

Decembrie1989.

Nuestespecificdoarprocesuluideprăbușireacomunismului

înRomâniaunevantaiextremdelargdedenumirișiinterpretări.

Acesteaaparpestetotînlume,undeseproducschimbăriradicale

deregimpolitic.Diferențaestedeamploareadisputeiși,maiales,

deinteresulcarestălabazauneiasemeneadezbateri.Săluămca

exempluschimbareaderegimpoliticceamairecentă.ÎnUcraina,

întoamnaanului2013,aînceputomișcarepoliticădestradăde

mareamploare,generatădedisputapoliticăinternă:orientarea

UcraineispreUEsauspreRusia.Evoluțiilecares‐ausuccedatși

au culminat cu înlăturarea președintelui Ianukovici au fost

percepute diferit de analiști și istorici. Pentru o mare parte a

populației din Ucraina, a fost o revoluție autentică, iar pentru

liderii de la Kremlin, cu totul altceva. În toiul evenimentelor,

președintelerusVladimirPutinadeclaratcă„evenimenteledin

Ucraina seamănă mai degrabă cu un pogrom decât cu o

revoluție”182.Aiciesteevidentcănuseurmăreșteadevărulistoric,

ci,înprimulrând,interesulpoliticalceluicarecaracterizeazăun

evenimentcareconducelaorăsturnarederegimsaudeguvern.

Nu toate acțiunile, procesele și fenomenele rezultate din

interacțiunilecareauloclaunmomentdat,întreactoriiimplicați

înrevoluție,suntperceputedecontemporanievenimenteistorice.

AtuncicândavenitMihailGorbaciovlaconducereapartiduluiîn

URSS pentru oamenii politicii, experți și analiști era un fapt

obișnuit,rezultatdindinamicaregimuluicomunistdelaMoscova.

Evoluțiile politice care au urmat în întreg blocul comunist au

http://www.rasunetul.ro/adevaruri‐ascunse‐dupa‐decembrie‐1989,accesatla8august2014182GabrielaAnghel,Crizăpoliticăși izderevoluție laKiev.Nouăpersoane,arestatepentruasaltulasuprapreședinției.Premierul își cere scuzepentrureprimarea manifestanților, online, http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/update‐‐criza‐politica‐si‐iz‐de‐revolutie‐la‐kiev‐‐noua‐persoane‐‐arestate‐pentru‐asaltul‐asupra‐presedintiei‐‐premierul‐isi‐cere‐scuze‐pentru‐reprimarea‐manifestantilor‐319519 accesat la 8 august2014


determinatprocesepolitice,careaveausăschimbefundamental

fizionomiarelațiilorinternaționaledepecontinentuleuropeanși,

apoi, la nivel global, iar instalarea la putere la Kremlin a lui

Gorbaciov a început să fie percepută ca unul dintre cele mai

importante evenimente ale secolului XX. Evoluția istorică din

fostul bloc sovietic și din lume, după 1989, ne arată că faptele

istoriceauodinamicăaparte,elenupotfiexplicateurmânddoar

unprocedeulogicriguros.Înanalizaistorică,cercetătorultrebuie

să apeleze în repetate rânduri la mecanisme non‐intelective,

pentruacuratețeademersuluiexplicativ,eltrebuiesăretrăiască

faptelepecarelecercetează,pentrualeînțelegesensulpedeplin.

Așa cum remarca R. G. Collingwood, „Istoria gândirii și, prin

urmare,întreagaistoriereprezintăreiterareagândiriitrecuteîn

conștiințaistoricului.”183Mecanismelenon‐intelectivepermitase

faceodistincțieîntrefapteșievenimenteistorice.Iatăcumvede

această distincție Hayden White: „un fapt este un eveniment

descrisîntr‐unanumitfel–unde„descris”poatefiînțelescafiind

compusdintr‐o listăclarăaatributelorunuieveniment–sauo

„afirmație” – prin care un eveniment este atribuit genului său

proximși,deobicei,isedăunnumecorespunzător.Uneveniment

nupoateintraînistoriepânăcândnuafoststabilitcafaptconcret.

Deundesepoateconchideurmătoareasituație:evenimenteleau

loc,faptelesuntstabilite”184.

Evenimenteleistoricesuntîncărcatedesensdecătreistoric,

care trăiește într‐un context socio‐politic și ideologic în care

există un sistem de valori culturale și spirituale, care își pun

amprentaasupra„judecății”evenimenteloristorice.Collingwood

apreciacă„Toatăistoriaesteoîncercaredeaînțelegeprezentul

reconstruindu‐icondițiiledeterministe.”185Încercetareafenome‐

nelorșiproceselordetiprevoluționar,evenimentelesuntadesea

183 R. G. Collingwood,The idea of history, Oxford University Press, 1956,p.215184HaydenWhite,op.,cit.,p.13185 Apud, Niall Ferguson, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom,2013,p.39


văzutedoardinperspectivapercepțiilorșireprezentărilorcons‐

truiteînfuncțiedecadrulinterpretativdatdeideologiileșivalo‐

rilesocietății/grupuluidincarefaceparteistoricul/cercetătorul.

Colin Flint arată că percepția oamenilor din Occident, când

priveau la televizor, despre ce se întâmplă în România, s‐a

schimbatmereuîntimp.„RevoluțiadinRomâniaesteunexemplu

foarte elocvent al acestei subtilități. La doar câteva săptămâni

dupăproducereasa,aapărutocriticăfinăareprezentăriieveni‐

mentelorînmass‐media,iarimaginearevoluțieișiproceselordin

spateleeiauapărutafimaicomplexedecâtseestimaseinițial.A

fostmenționatpentruprimadată faptulcăcadavrelearătate la

televizor nu erau toate rezultatul luptelor. Mai târziu, opinia

dominantăa fostcă întreaga„revoluție”erao loviturădestata

polițieisecrete‐SecuritateadinRomânia,iarvecheaputereco‐

munistăîncăguvernațara,doarsuboînfățișareschimbată.Noul

lider,IonIliescu,eraunmembrudeseamăalregimuluiCeaușescu

șiafostîncurândprivit–celpuțindecătretineretulmaicriticși

de către mulți intelectuali – ca un trădător (în momentul

redactării acestui text, el este anchetatpentru crime împotriva

umanității și abuz de putere pe care le‐ar fi comis în timpul

revoluțieișiimediatdupăaceea).Înciudaacestorproteste,Iliescu

acâștigatovictoriezdrobitoareîncadrulalegerilorprezidențiale

din mai 1990”.186 Cadrul interpretativ al evenimentelor din

Decembrie 1989 nu a urmat, în mod firesc, logica cercetării

istoriceșischimbareasăfiefăcutădoarînmăsuraîncareistoricul

adescoperitnoidocumenteșisursecaresăpermităfienuanțarea,

fie schimbări de sens în interpretarea evenimentelor. Evoluția

politică și sedimentarea percepțiilor, în funcție de convingeri

politice și ideologii, au determinat schimbările și nuanțările în

interpretareaprocesuluiderăsturnarearegimuluicomunist.

186MargitRohringer,TheMakingofHistory:TheDifferentFacesoftheSo‐called Revolution in Romania, in Post Script. Essays in Film and theHumanities, Vol. 26, 3 (2007), online, http://www.univie.ac.at/visuellesoziologie/Publikation2008/VisSozRohringer.pdf, accesat la 14august2014


O mare parte din evenimente, care apar în societate, sunt

neprevăzuteșineașteptate.Atuncicândacesteaapar,elenusunt

directconectatelacelecarele‐auprecedatșiastfelelerupcursul

serialitățiievoluțiilor.Acesttipdeevenimenteproducomodifi‐

careșioschimbaredeinteracțiuni187,înevoluțiasocietății.Este

cazulizbucniriiunorcrizeșirevoluții,evenimenteperceputeca

fiindfărăprecedent,cumaufostcelecareauconduslaprăbușirea

regimurilor comuniste în Europa de est. Interesul istoricului

pentruevenimentelecareaurelevanțăpentruînțelegereaproce‐

selorșifenomenelordecontinuitateșidiscontinuitate,înistoria

societății,esteenormdaracestfaptnupoatefiutilizatpentrua

încălcaprincipiilemetodologice ale cercetării științifice.Martin

PâquetșiÉrickDuchesneapreciaucă„evenimentulcafaptistoric

nupoatefiînțelesîntr‐osuccesiuneartificialășiabstractădispusă

deistoric,pecareacestadinurmăointroduceîncronicăsauo

integrează în sisteme.Maidegrabă, înmod subtil, evenimentul

este reflectat cu abilitate, prin tușe ușoare ale diverselor

componentealeschimbăriisociale,uneoricontradictorii,alteori

similare,maimultsaumaipuțindeterminante,darîntotdeauna

încărcatecu„înțelesuri”.188

Interesulpentruadescifra continuitățile, dar șipunctelede

ruptură,înevoluțiauneisocietăți,adeterminatpeuniispecialiști

săapelezeșilametodaanalizeicontrafactuală189deși,înistoria

trăită,nupotexistadouăcursurialeevenimentelor.190 Istoricul

NiallFergusonîncearcăsăîșiimaginezecumarfievoluatlumea

dacănus‐arfiprăbușitcomunismul,înîncercareadeagăsiceea

ceelnumeștecauzeesențiale,pentruînțelegereaprocesuluiprin

187LouisQuéré,Entrefaitetsens,ladualitédel’événement, inRéseauxno.139,2006,p.190188 Martin Pâquet, Érick Duchesne, De la complexité de l’événement enhistoire,inHistoiresociale/SocialHistory,no.34(67),2001p.193‐194189EdgarKiser,MargaretLevi,UsingcounterfactualsinHistoricalAnalysis,inPhilipE.Tetlock,AaronBelkin,eds.,CounterfactualThoughtExperimentsinWorld Politics: Logical Methodological, and Psychological Perspectives,PrincetonUniversityPress,Chichester,WestSussex,1996,p.187‐207190E.HCarr,op.,cit.,înloc.,cit.


careacestaadispărutdinURSSșistatelesatelitMoscovei.191Deși

în literatura de specialitate din România nu există preocupări

pentruacesttipdeistorie,nuînseamnăcăceicaresuntpreocu‐

pați de cunoașterea a cât mai mult despre evenimentele din

Decembrieevităîntrebăriledetipcontrafactual.Înspecialjurna‐

liștiinuputemsănuneîntrebămcearfifostdacăînnoaptealui

21spre22decembrie1989arfigeruitșiviscolitînBucurești.Ce

arfifăcutlumeaadunatăînPiațaUniversității?Ces‐arfialesde

revoluție?Ar fi căzut Ceaușescu, dar cum ? S‐armai fi instalat

Iliescușiailuipemunteledemorți,autointitulându‐seemanați?

Darce‐arfifostdacănuîn1989,cicuzeceanimaidevreme,la

congresulalXII‐leaalPCR,înclipaîncareC.Pârvulescu,unuldin

viitoriiuneltitori,s‐aridicatsă‐lcriticepedictator,arficăpătat

susțineredinparteacelorlalțidinsală?

Ceicareconsiderăcăseobțineunplusdeînțelegereprinutili‐

zareauneiastfeldemetodeapeleazăladouătipurideevenimente

contrafactuale„celecaresuntesențialprodusul imaginațieidar

căroralelipseșteobazăempiricășicelemenitesătestezeipoteze

prin mijloace (presupus) empirice, care evită imaginația în

favoarea calcului. În cazul primelor, tendința de a se baza pe

retrospectivăsaudeapropuneexplicațiireductiveesteceacare

duce la lipsa de plauzibilitate.192 Utilizarea acestei metode nu

conducelaaflareaunorrăspunsurilaîntrebări,cumarfi„pede‐o

parte,„cumsăclasificămevenimentele?”și,pedealtăparte,„ce

seîntâmplăcuevenimentulînrelațiacutrecutulșicutimpul?”193

Un răspuns nu este ușor de dat deoarece „fiecare eveniment

istoricestenecesarși este imposibil să facemodistincție între

importanțanecesităților.Niciunevenimentnuestedoarnegativ,

191 Niall Ferguson, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom2013,p.251‐257192Ibidem,p.21193Jean‐ClémentMartin,Pourunetypologiedesévénements,invol.,LaVendéeet la Révolution. Accepter lamémoire pour écrire l'histoire, Paris, Perrin,"Tempus", 2007, p. 19‐40, on line, http://jeancletmartin.blog.fr/2012/05/25/typologie‐des‐evenements‐jean‐clement‐martin‐13739516/accesatla14ianuarie2014


niciunulnuestelipsitdecontribuție.Avorbidespreunsingur

eveniment,nediferențiat(deoareceniciunevenimentistoricnu

este diferențiat clar de mediul său) ca determinant, în sensul

cauzăriișiexplicăriiîntreguluicursulterioralevenimentelor,nu

înseamnă...o istorie greșită sau îndoielnică ci nu este deloc

istorie”...194Dinacestmotiv,istoriacontrafactuală,deșiefascinan‐

tă,trebuietratatămereucuatenție,maialescândîntrebările,de

tipuldacănus‐arfiîntâmplat,sereferălamomentederăscruce

înevoluția revoluției române.Partizanatul șipărtinirea, înper‐

cepțiaevenimentelorrevoluționare,sunt,decelemaimulteori,la

bazatentațieideautilizametodacontrafactuală,înanalizarevo‐

luțieiromânedindecembrie1989.

Pentru a se depăși acest impas metodologic, Paul Veyne a

propus extinderea conceptului de eveniment la cel de câmpevenimențial,careestedivizibillainfinitdarnuestealcătuitdinatomievenimențiali.Acesta„nuconținelocuripecareleputem

vizitașicares‐arputeanumievenimente:unevenimentnuesteo

ființă,ciointersecțiedeitinerariiposibile.Săluămînconsiderare

evenimentuldenumitrăzboiuldin1914,saumaidegrabăsăne

situămcumaimultăprecizie:operațiunilemilitareșiactivitatea

diplomaticăsuntitinerariicaresuntlafeldeutile”.195Înaceeași

notătrateazărevoluțiileanticomunistedelasfârșitulanului1989

și profesorul Piotr Sztompka de la Universitatea Jagelonă din

Varșovia.Acestaremarcăfaptulcă„Revoluțiileanticomunistedin

centrul și estul Europei ca oricare revoluție majoră în istorie

trebuietratatăcaprocesșinucaevenimentsingular”196.Lașase

anidelaschimbărilerevoluționareceavuseserălocînacestețări,

PiotrSztompkaconstatacărevoluțiilesuntîncănefinalizate.

194MichaelOakeshott,ExperienceanditsModes,p.128,apud,NiallFerguson,op.,cit.,p.40195PaulVeyne,op.,cit.,inloc.,cit.196PiotrSztompka,Introduction.Thelessonof1989forSociologicalTheory,on line http://www.isa‐sociology.org/colmemb/national‐associations/en/meetings/reports/East‐Central%20Europe/Introduction.pdf accesat la14ianuarie2014


ObservațiileluiPaulVeyneșiPiotrSztompkaconduclaideea

că orice istoric care dorește să înțeleagă ce s‐a întâmplat în

România,începândcudecembrie1989,trebuie,pedeoparte,să

porneascădelapremisacăafostunprocesrevoluționar,carea

avutmaimultemomenteșifaze,iarpedealta,săstudiezecontex‐

tualitatea și legătura dintre evenimentele care alcătuiesc acest

proces.Arfioposibilăcaledeanusereduceunîntregprocesla

uneveniment,caresăacopereorealitateatâtdecomplexă.Acest

lucruîlsubliniașiIonIliescu,încadrulunuisimpozionștiințific,

desfășuratlaCraiova:„Egreusăscriiistorie,darmaigreuestesă

o înfăptuiești. Este degradant pentru un om să conteste un

asemenea eveniment crucial în istoria țării. Tot procesul revo‐

luționardin1989aschimbatfațalumii,nunumaiaRomâniei.În

România,afostprocesulcelmaiprofund,cuoprofundăsusținere

populară,cares‐abazatpeoexploziesocialășiorevoltăpopulară

careaduslarăsturnarearegimului”.197

Situarea observatorului/cercetătorului evenimentelor din

Decembrie1989peoplatformă ideologicăopusăcelorcareau

acționat, prin forța împrejurărilor, în fruntea celor care au

răsturnat de la putere regimul comunist, alterează capacitatea

acestoradeapercepeneutruevenimenteleșideafiobiectiviîn

interpretarea lor. Istoricul, în asemenea împrejurare, devine

partinic,indiferentdacăesteconștientdeacestlucrușiîlasumă

saunuconștientizeazăacestfapt.Acestlucruesteevidențiatșide

jurnalistulslovacMartinM.Simeckacareconstatăcăpreocuparea

pentruacunoaștetrecutulultimilordouăzecideaniafost,defapt,

maimultoluptăpentrulegitimitatedinparteacelorcareartrebui

săinterpretezeistoria.198Înopiniasa,estedreptullordealupta

197 Ion Iliescu, Discurs la simpozionul Rolul revoluțiilor în societatearomâneascăde‐alungultimpului.Personalitățilemarcantealeacestoraonlinehttp://www.romanialibera.ro/special/reportaje/iliescu‐‐o‐prostie‐‐nu‐doar‐naivitate‐‐sa‐sustii‐ca‐revolutia‐a‐fost‐facuta‐de‐serviciile‐de‐spionaj‐209128198MartinM.Simecka,Stillnotfree.Whypost‐'89historymustgobeyondself‐diagnosis,inEurozine,online,http://www.eurozine.com/articles/2009‐05‐29‐simecka‐en.html


pentrulegitimitate,însă,acestdreptaparținecelorcareausuferit

sauau fostmarginalizațide fostulregim: foștiideținuțipolitici,

disidențiidinperioadadedupăinvaziasovieticăînCehoslovacia,

pragmaticii așa‐numitei „zone gri” etc. Acest drept izvorăște

dintr‐un fel de consens social, conform căruia dreptul de a

interpreta istoria aparține mai degrabă victimelor decât celor

caresuntvinovați.Acestdreptesteperceputcaorecompensă,și,

deasemenea,caunsemnderespectpentrugenerațiapecareo

numește „generația tatăluimeu”199. Aceștia au fost comunișticonvinșiîntinerețealor,reformiștiînanii’60șidisidențicurajoși

înanii’70și’80.Înțelegereapecareoareanalistulslovacasupra

perspectivei de cercetare și scriere a istoriei recente este

surprinzătoare,maialescănuaparțineunuiistoricdeprofesie.

Istoriarecentănupoatefigolitădeevenimenteșiadusădoarlao

perspectivălafeldesăracășipartinică,așacumafostistoriografia

comunistă,atunci cândanalizaperioadeleanterioare regimului

comunist.Oameniicareautrăitînperioadaregimuluicomunist

alcătuiesc „coloana vertebrală a istoriei cehe în calitate de

participanți, creatori și de critici duri în același timp. Cinemai

poateaveaoastfeldecunoaștereintimăacomunismuluiîntoate

manifestărilesale?Cinealtcinevaartrebui,atunci,săaibădreptul

de a interpreta istoria? Această generație a produs o operă

colectivăincredibilă–analizesubtileșiromanedeclasămondială

‐ caparteaunuiexercițiudeauto‐reflecție, careeste,probabil,

fărăprecedentînistoriacehă.Daraicieparadoxul:operaacestei

generații e atât demonumentală ca aceasta sădevinăpropriul

monument.Și,dupăcumștim, funcțiamonumentelorestedea

oferi o versiune stilizată, sau în cel mai rău caz o versiune

mitologică, asupra trecutului,mai degrabă și nu o interpretare

neutră”200.

Nupărtinireaînscriereaistoricăesteproblemapentrutrecu‐

tul recent în cazul nostru al prăbușirii regimului comunist, ci

asumarea acesteia și acceptarea multi‐perspectivei în analiza

199Ibidem200Ibidem


evenimentului istoric.Cel ce îșipropunesăanalizezeRevoluția

dinDecembrie1989,indiferentcâtdemultesursedeinformare

ar avea la îndemână, așa cumremarcă șiGaddis, „niciodatănu

percepemaimultdecâtomicăpartedinvastultabloualeveni‐

mentelor.”201Istoriaesteonarațiunealcătuităpebazacunoașterii

unor fapte, dar această narațiune depinde extrem de mult de

personalitatea și atitudinea celui care spune povestea/narațiu‐

nea.Istoriaarelabazăfapteșievenimentereale,daracesteanu

vorbescde lasine.Cercetătorul/naratorulestecelcaredăsens

faptelor și coerență discursului istoric. Din această perspectivă

istoria este inevitabil părtinitoare.202 Istoria, ca produs al

cunoașterii umane, este părtinitoare deoarece este legată de

acțiuneașiactivitateapolitică iar istoriculnuarecumsănu fie

influențatpolitic.203AlanBullockconstata,încercetărilesalede

ceoameniiauuninteresatâtdemarepentruistoriaevenimen‐

telor recente, că „au sentimente puternice pentru chestiunile

politicealevremurilornoastre,iaracestlucru,larândulsău,face

imposibil ca ei să gândească sau să scrie înmod imparțial.”204

Acest lucru începe să fie timid recunoscut și în istoriografia

românească. Cercetând legătura dintre educația civică și

cunoaștereade tip istoric, trei tineri istoricide laUniversitatea

dinBucureștiajunglaconcluziacă«Istoriaașacumafostea»‐

atâtde importantăpentruRanke însecolulalXIX‐lea–numai

poate fi susținută astăzi. Revelarea faptului că istoria este

manipulată și manipulează la rândul ei a dus la dispariția

inocențeieicaștiință.«Beneficiul»pentruistorieestelegatdenoi

tehnici de învățare – axate spre dimensiunea acțională și pro‐

201 JohnLewisGaddis,TheLandscapesofHistory:HowHistoriansMap thePast,OxfordUniversityPress,Oxford,2002,p.3.202 Efren R. Torres,The Limitations ofHistory to the Field of Intelligence,onlinehttp://www.e‐ir.info/2014/02/14/the‐limitations‐of‐history‐to‐the‐field‐of‐intelligence/accesatla1septembrie2014203ConstantinFasolt,Thelimitsofhistory,TheUniversityofChicagoPress,Chicago,2004,p.XIII‐XVII204AlanBullock,IsitPossibletoWriteContemporaryHistory?,inM.Beloff,Ed.,OntheTrackofTyranny,Vallentine&Mitchell,London,1960,p.70


activă”205. Problema care se pune, dacă această interpretare

părtinitoare a evenimentelor din decembrie 1989, poate fi

utilizatăcaarmăpoliticăînluptapentruainfluențaopiniapublică

într‐unfelsaualtul.

Cunoașterea căilor și vectorilor care conduc la interpretări

părtinitoareșilaabandonareaneutralitățiiaxiologiceesteobună

cale pentru evitarea propagandei politice pe suport istoric.

Neutralitatea axiologică nu înseamnă încercarea de a pune în

parantezăpropriilevalori,creareaunuicâmpasepticalcunoaș‐

teriiștiințificeobiectiveșiapoilamentațiișiscuzemultipledince

motivenureușim,deșinestrăduimcubună‐credințăasceticăși

neprihănită ignoranță politică. Weber afirmă că discursul

științifictrebuieeliberatdebagajullucrurilor„delasineînțelese”,

de inerția culturală a cercetătorului, și subliniază că trebuie să

scriemașaîncât„chiarșiunchinezsăînțeleagă”206.Darcumpu‐

temdiscerneșiapreciacestudiișicercetăriistoriceconsacrate,în

cazul nostru, analizei evenimentelor din anii 1989‐1991, sunt

„excelente”,maialesatunci cândavemde‐a face cuaprecieri și

concluzii aflate în conflict sau diametral opuse? Cum, în alte

cuvinte,putemdistinge între istoriivalabileșiobiectivedecele

care nu sunt? La această întrebare, Theda Skocpol răspunde

eufemistic:„Sociologiiistorieicomparatenuauajunspânăacum

la reguli și proceduri clare, consensuale pentru procedurile

folosiriivalideasurselorsecundarecaprobe.”207Cutoateacestea,

istoricii nu pot sta departe de cercetarea și studierea istoriei

recente,acăderiiregimuluicomunistdinRomâniadeoareceacest

205MihaiStamatescu,CarolCăpiță,LauraCăpiță,Predareaistorieișieducațiacivică, Ministerul Educației și Cercetării. Proiectul pentru ÎnvățământulRural, online http://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/sup_curs/istorie210.pdfaccesatla1septembrie2014206 Cristina Raţ, Ma(r)x Weber. “Neutralitatea” analizei sociale,http://www.criticatac.ro/9499/marx‐weber‐%E2%80%9Cneutralitatea%E2%80%9D‐analizei‐sociale/ accesat la 1septembrie2014207 Theda Skocpol,EmergingAgendas andRecurrent Strategies, in ThedaSkocpoled., In Vision and Method in Historical Sociology, CambridgeUniversityPress,Cambridge,1984,p.382


„gol” ar fi umplut de specialiști în manipulare și propagandă.

Referindu‐se laacestaspect,AlanBullockapreciacă „nuexistă

forțămaimaredepropagandăpentrumobilizareasentimentelor

demânieșiindignareșiapasiunilorpolitice,rasialeșireligioase

dinoamenidecâtistoriafalsificată.”208

Întrepropagandăpesuport istoricșipărtinire încercetarea

trecutuluiistoricexistădiferențenotabile.Afipărtinitorîncerce‐

tareaunuievenimentsauprocesistoricînseamnăaaduceînprim

planacelefapteșiacțiunicareavantajeazăoțară,opersonalitate

sauungrup,indiferentdenaturaluișiapuneîntreparantezesau

împingespreperifericpecelecaredezavantajează.Referindu‐se

laacestaspect,MartaFülöpapreciacă„esteotendințăconștientă

sauinconștientădinparteacercetătoruluisăproducăinformații

și/sausăleinterpretezeîntr‐omanierăcaretindecătreconcluzii

eronate care sunt conforme cu angajamentele sale. Părtinirea

poate deriva fie din surse interne (de exemplu, subiectivitatea

cercetătorului) fie din surse externe (de exemplu, influența

contextuluisocialasupracercetătorului)”.209

Istoriciiconsiderăcăsuntnenumăratemotivelepentrucareo

societatesănuaccepteoistoriepărtinitoare.C.BehanMcCullagh,

referindu‐se la acest aspect, aprecia că „istoricii părtinitori

pretinddeobiceicăprezintăovariantăfidelăasubiectuluilor,dar

defaptnuofacșiastfelinducîneroare.Esteunlucruintrinsec

rău. Istoriile părtinitoare pot, de asemenea, să aibă consecințe

dăunătoare; prezentări părtinitoare a ceea ce s‐a întâmplat în

generalproducinjustiție.Înaldoilearând,eleproducneînțelegeri

ale structurilor și proceselor care implică lucrurile pe care le

208AlanBullock,op.,cit.,p.73‐74209MartaFülöp,Thesocialpsychologyofbias in socialscienceresearch, inPenelopeHarnett, Luigi Cajani,Marta Fülöp, Roger Johansson,DiscerningBias in Research: Challenging Epistemological Assumptions, on linehttps://metranet.londonmet.ac.uk/fms/MRSite/Research/cice/pubs/research/research‐04.pdf


descriu,ceeacearecarezultatstrategiinepotrivitepentruschim‐

bareaacestora”.210

Suntmaimultecauzecareconduc laaparițiauneinarațiuni

istoricecepoate fipărtinitoare.211Unadintreacestea izvorăște

din faptul că istoricii pot interpreta greșit sursele, astfel încât

acestea să conducă ladeducțiile pe care le formuleazăprecon‐

ceput,cuprivirelaceeaces‐aîntâmplatîntrecut.Deexemplu,s‐

arputeaapelaladovezicaredoarsugereazăcăunanumiteve‐

nimentaavutloc,darignorădovezilecarearatăcăafostimposibil

săseproducă.Oaltăcauzăcarepoateproducepărtinirea izvo‐

răștedinmodulcumistoriciifacselecțiadocumentelor,pentrua

faceistoriaunuievenimentsauaprezentaroluluneipersonalități

într‐uneveniment istoric. Pot fi omise anumitedocumente sau

surse sau creat un dezechilibru pentru a contura o imagine

dinainteconstruită,asupraaceluievenimentsaupersonalități.De

exemplu, pentru unele personalități implicate în evenimentele

dinDecembrie1989,potsăfieselectatedoaraceledocumenteși

informații care să prezinte virtuțile și să ignore viciile lor iar

pentrualtepersonalitățiaceleinformațiicaresăîngroașeotușă

sauchiarsăconducălaimaginigrotești.Unalttipdeprejudeca‐

tă/părtinireaparecândsefaceodescrieregeneralăatrecutului,

care implicăfaptecare,pebazadocumentelordisponibile,sunt

cunoscutea fi false.Unasemeneacazpoate fiepisodul invaziei

României de către 25.000 de agenți ai serviciilor secrete

sovietice212darnuestesinguruldeacestgen.

Suntnecesaredovezicaresăstabileascăîncemăsurăunanu‐

mitfaptistoricesterealsausimplăfabulație.„Inventarea”unor

fapteistoricereprezintăunpericolpermanentpentrucercetarea

210 C. Behan McCullagh, Bias inHistoricalDescription, Interpretation, andExplanation,inHistoryandTheory,Vol.39,No.1(Feb.,2000),p.50211Ibidemp.40212MariusMioc,Teoria invaziei sovietice în1989.Unmuntededocumentelipsă, on line http://www.contributors.ro/dezbatere/teoria‐invaziei‐sovietice‐in‐1989‐un‐munte‐de‐documente‐lipsa/ accesat la 17 ianuarie2014


trecutului.213 Nu putem face confuzie între virtual și imaginar.

Faptulistoricesteîntotdeaunaoconstrucțielingvisticămateria‐

lizată în discurs deci nu aparține tangibilului, concretului. Din

cercetărileluiFoucaultștimcădiscursulesteșiputere,iarunde

esteputere,estevorbașidepolitică.Cualtecuvinte,nuexistăun

adevărunic.Adevărulesteojudecatădevaloarepemargineaunui

discursistoric,rezultatdinanalizaunuifaptistoric.Faptulistoric

careaparținetrecutuluireal,nuconstruitcuajutorullimbajului,

areosingurădimensiune,ceaaexistenței,șinupoatesăiseatri‐buiesintagmadefalssauadevărat,deoareceadevărulșifalsitatea

sunt aplicabile numai judecăților asupra realității, nu însăși

realității.Săluămunfaptistoric,cumafost,deexemplu,consti‐

tuirea Frontului Salvării Naționale, care a preluat puterea în

România,dupăprăbușirearegimuluiNicolaeCeaușescu.Istoricul

numaiareaccesdirectlaacestfaptistoricdeoarece,cronologic,a

dispărut.Pentruareconstituiacestfaptistoric,cercetătorularela

dispozițiediferitesurse,careconfirmăcăelaavutloc.214Odată

constatatăexistențarealăaunuieveniment,processaufenomen

alrelațiilorinternaționale,seprocedeazălagăsirearaporturilor

decauzalitate.Referindu‐se laacestaspect,VasilePârvanscria:

„căunfenomenpoateficaracterizatșivalorificatcafaptistoric

după intensitatea și după efectele produse în marile mase

omenești”.215 Un alt clasic al filozofiei istoriei din România,

A.D.Xenopolaprecia că,prinmetodadeterministică, „sepoate

realizaoclasificareafapteloristoriceîncontingenteșiconstante,

corespunzător unor cauze individuale și colective”.216 Criteriul

important al alegerii estedatdeprocesulde semnificare și re‐

semnificareaevenimentelor,proceselorși fenomenelorcareau

avutlocînpoliticainternațională.Esteadeseacitatdeistoriciși

213 Claudiu‐Lucian Topor, Introducere in studiul istoriei, on line,http://history.uaic.ro/wp‐content/uploads/2012/12/Introducere‐in‐istorie.pdf,accesatla17ianuarie2014214AsevedeașiAdamShaff,op.,cit.,p.251‐253215 Apud, Alexandru Tănase, Victor Isac,Realitate și cunoaștere în istorie,Editurapolitică,București,1980,p.66216Ibidem,p.67


nu numai, un eveniment petrecut în anul 49 î.Ch., și anume

trecerea Rubiconului de către Cezar. De atunci, o mulțime de

oameni aumai trecut acest râu, dar numai trecerea făcută de

Cezaresteunfaptistoric,pentrucănumaiaceastăacțiuneaavut

consecințepentruderulareaevenimentelorulterioare,înistoria

deomiedeaniaEuropei.Esteungestsimboliciar„interpretarea

faptului istoric ca simbol constituie omodalitate eficientăde a

aprofundaînțelegereafenomenelorreale”.217

Evenimentele, procesele și fenomenele care s‐au petrecut

într‐un anume timp și spațiu, ca produs al interacțiunii dintre

actorii,careauparticipatlarăsturnarearegimuluicomunist,pot

să aibă reprezentări/sensuri diferite în discursuri elaborate deistorici,deșiconcretulistoricesteacelași.Nereferimaicilasens

înînțelesulpecareîldăconceptuluiJurgenHabermas,acela„de

direcțieadevenirii.”218Sensulconservășisusținesubstanțalogică

a înțelesului (meaning) iar semnificația se lasă abandonatăcontextuluisubiectiv,emoțional,afectiv.Diferitecuvintepotavea

același referent (extensiune), fără ca semnificația lor să fie

aceeași.„Patriotulcares‐aopusinvazieisovieticeînaugust1968

înCehoslovacia”și„dictatorulcareafostrăsturnatîndecembrie

1989” au aceeași extensiune (Ceaușescu), dar semnificația lor

diferăînmodevident.Semnificațiaeste,deaceea,maimultdecât

extensiuneasau,decâtobiectulreallacaresereferăcuvântul.219

Pedealtăparte,trebuiesăremarcămfaptulcăînsășifaptului

istoric concret poate să i semodifice sensul, în percepția ulte‐

rioarăaaceleași societăți.AndreasSuter șiPierre‐G.Martinau

cercetatmodulcumrăzboiulțărănescdinElveția,din1653,afost

perceputîntimpdecătrecontemporanișiajungelaconcluziacă

217MarinBadeaPamfilNichiţelea,op.,cit.,p.176218Apud,AndreiMarga,FilosofialuiHabermas,EdituraPolirom,Iași,2006,p.195219 Puiu M. Mihai, Sens și semnificație în analiza discursivă, on line,https://www.google.com/#q=fapte+si+evenimente+in+discursul+istoric&start=40,accesatla17ianuarie2014


sensuldefaptistoricimportantafostcăpătattreptatîntimp220.La început, autoritățile au calificat revolta cu un termen care

circula înepocă,Unruhe, ce însemnatulburări.Mai târziu,aparconcepteledeRévolte saudeRébellion, ceeace însemnapentrucontemporani o mișcare deschisă și criminală contra ordinii

naturaleșidivine.PrimarulșiconsiliulorașuluiZürichaufăcutun

pasmaideparteînceeacepriveștesemnificațiaevenimentului,în

faptunprocesde resemnificare. Într‐o scrisoaredin19 aprilie

1653,aceștianotaucă„revoluțiatraversaceamaimarepartea

Confederației”221.Esteutilizatpentruprimadatăunconceptce

aveasăfacăoimpresionantăcarierăînsecoleleurmătoare,dar

sensul cuvântului revoluție nu avea aceeași reprezentare înmentalul colectiv din Elveția secolului al XVII‐lea. Istoricii

definescastăziaceastămișcaredreptunrăzboi țărănesc,careageneratunprocesdetransformăripoliticeșidementalitate,careauschimbatstructurasocietățiielvețiene.222Acestfaptaratăcă

aveadreptatePaulRicoeur,cândseîntrebadacănuartrebuicasă

fielăsattimpulsădecantezefapteleistorice.Dealtfel,referindu‐

se la conceptul de revoluție, Ricoeur afirma: „El va permite să

numim evoluție schimbările bruște de structură; astfel, putem

vorbide revoluțiedemografică,de revoluție industrială;putem

vorbiderăsturnareatendințeiînplanulconjuncturilor”223.

Interpretareaevenimentelor,proceselorși fenomenelorcare

ținschimbărileradicalederegimpoliticartrebuisăfiefăcutăși

înacordcuinstrumentele,metodeleșitehniciledeanalizăfurni‐

zatedealtediscipline,începândcuteoriarelațiilorinternaționale,

220 Andreas Suter și Pierre‐G. Martin, Histoire sociale et événementshistoriques. Pour une nouvelle approche, in Annales. Histoire, SciencesSociales, 52e année, No. 3, 1997. pp. 543‐567, on line,http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/ahess_0395‐2649_1997_num_52_3_279584accesatla14ianuarie2014221Ibidem,p.546222Ibidem,p.548223PaulRicoeur,op.,cit.,p.31


sociologia,economiamondială224șiîncheindcustatistica,lingvis‐

ticasaugeopoliticașigeo‐istoria,imagologia225.Schimbărilepro‐

duseîncunoaștere,datoritărevoluțiilorapăruteînvariidomenii,

de la tehnologie la social, nu au cum să nu afecteze viziunea

asupra lumii și asupra istoriei226. În acest context, istoriografia

căderii regimului comunist înRomânianupoate să rămânăpe

dinafară,fiindputernicmarcatădeevoluțiageneralăacurentelor

deidei.IstoriculLucianNastasă,referindu‐selaimpactulschim‐

bărilorproduseîncunoaștereasupraistoriografieiînceputuluide

secolXX,subliniafaptulcăistoriciiaceluitimpausesizatnevoia

modernizăriiaparatuluiconceptualșialdiscursului227.Argumen‐

teazăacestlucrucuunfragmentdindiscursulderecepție,rostit

laAcademiaRomână(1905),decătreistoriculIonBogdan,care

sublinia că: „în istoriografie, ca în toate celelalte științe, fiecare

epocă e supusă curentelor de idei contemporane”.228 Revoluția

românădindecembriea fost analizatădinperspective sociolo‐

gice,geopolitice,psihologiceîntregindoimaginedespresfârșitul

comunismuluiromânesc.

CăderearegimuluicomunistînRomânia.Întreadevăristoricșijustițiesocială

Un alt factor care a influențat cercetarea istorică, privind

evenimenteledindecembrie1989,desfășuratăîncentreleuniver‐

sitareșiinstituteleacademiceestecelalinterferențeiistorie‐jus‐

tiție.Problemaraportuluidintreadevărulistoricșicondamnarea

224FrancoisFuret,op.,cit.,p.72225Asevedea,RichardK.Herrmann,JamesF.Voss,TonyaY.E.SchoolerandJosephCiarrochi,ImagesinInternationalRelations:AnExperimentalTestofCognitive Schemata, in International StudiesQuarterly, Vol. 41, No. 3(Sep.,1997),pp.403‐433,onlinehttp://www.jstor.org/stable/2600790.Accessed:16/10/201302:54226IanMorris,Decevestuldețineîncăsupremațiașicenespuneistoriadespreviitor,Polirom,Iași,2012,p.28‐37227LucianNastasă,Generațieșischimbareinistoriografiaromână(sfârșitulsecolului XIX ‐ începutul secolului XX), on line, http://www.history‐cluj.ro/Istorie/cercet/Nastasa/Volum_Generatie.pdf, accesat 17 ianuarie2014228Ibidem


celorcareaucomiscrimeșiabuzuriîntimpulevenimentelordin

decembrie 1989 a dominatmentalul colectiv românesc al ulti‐

muluisfertdeveac.Opiniapublicăacerut,încădinprimeleluni

după căderea regimului Ceaușescu, adevărul și judecarea celor

vinovați de reprimarea revoluționarilor. Din aceste rațiuni,

istoricul și politologulVladimirTismăneanua adresat înaltelor

oficialitățiromâneoscrisoaredeschisăîncareafirma:„La20de

anidelaRevoluțienusecunoașteadevăruldespreevenimentele

acelorzileșidespreautoriicrimelor.Esteorealitatedureroasăce

nu poate fi ocolită și care trebuie confruntată neîntârziat, cu

voință, curaj și onestitate. Lacătul totalitar pus pe documente

trebuie sfărâmat. Este o chestiune presantă pentru sănătatea

democrațieiromânești.Neadresămdvs. încondițiile încare, în

urmaalegerilorparlamentareșiprezidențiale,întreagaputerede

decizieșiacțiuneseaflăînmâiniledvs.Deșimaisuntdoianiși

jumătate până la prescrierea faptelor de omor din timpul

Revoluției, anchetele din dosarele aflate la Parchetul General

treneazășidocumenteledinacestedosarenusuntaccesibile–

contrar dispoziției CEDO – nefiind desecretizate în totalitate.

DincolodeproceduradinfațaCEDOșidesoluțiilejuridice,este

nevoiecaopiniapublicădinRomâniasăafleadevăruldesprecei

careauordonatucidereaapeste1000deoameniîndecembrie

1989 și despre cei care au executat acest ordin”229. Această

dezbatere încares‐auamestecatvoitsaunuadevărul istoricși

justiția a ocupat spațiul public,mai ales în preajma aniversării

evenimentelordinDecembrieșiacomemorăriivictimelorrepre‐

siuniiregimuluiCeaușescu,șiageneratoliteraturăatâtînțară,

câtșiînstrăinătate,cugravedistorsiuni,asuprareprezentărilor

saleînmentalulcolectivromânesc.Aufostaduselaluminămulte

adevăruri despre zilele revoluției dar, în același timp, au fost

aruncate pepiața informațiilor și jumătăți de adevăr sau chiar

229VladimirTismăneanu,Adevărultrebuieștiut,vinovațiitrebuiepedepsiți!Apelul societății civiledinRomania, on line http://tismaneanu.wordpress.com/2010/02/15/adevarul‐trebuie‐stiut‐vonovatii‐trebuie‐judecati‐apelul‐societatii‐civile‐din‐romania/,


minciuni230, din interes politic, dar și din neștiința mânuirii

instrumentelordecercetareistoricăsauaneînțelegeriiraportului

dintreadevărulistoricșiadevăruljuridic,înasemeneamomente

de răscruce din istoria unui popor. A condamnaun ompentru

acțiuni comise inzilele luidecembrie1989nu înseamnăcăun

complet de judecată a descoperit un adevăr istoric la care un

cercetătornuapututsăajungă!

Din această perspectivă, este important să înțelegem ce

înseamnăutilizareaistoriografieișiamemorieicolectivetezau‐

rizatăînlucrărideistorieșiscrierimemorialistice,pentruscopuri

juridicesauajustițieipentruînțelegereaevoluțiiloristorice.Ale

confundanuesteoproblemăsimplăsaulipsităderiscuri.231

Aceastărelațieestevăzutăînmoddiferitdeistorici.Pentruo

seamădeistorici,ecuațiaestevăzutăcaunmariajfericit.Istoricii

contribuind la munca justiției și invers. Documentația strânsă

pentruprocesecuîncărcăturăistorică–începândcuprocesulde

laNürnberg–s‐adoveditesențialăpentru istorici.Participarea

istoricilorlaproceselegatedeevenimenteistorice,încalitatede

experți,demartori‐avizați,adevenitopracticărăspândită232.Și

în România o instituție cu atribuții de cercetare științifică în

domeniulistorieirecente–InstitutulpentruInvestigareaCrimelorComunismuluișiMemoriaExiluluiRomânesc–și‐apropussăstu‐dieze,documentezeșisăsusținăconștientizareapublicăaistoriei

comunismuluiînRomânia,prinproiectedecercetare,educațio‐

230IoanScurtu,Politicășiviațăcotidiană înRomânia însecolulalXX‐leasiînceputulceluide‐alXXI‐lea,EdituraMicaValahie,București,2012p.345‐358; idem, Minciuni mass‐media, on line http://www.ioanscurtu.ro/minciuni‐mass‐media/,GéralddeSelys,Médiamensonges,Bruxelles1990,MichelCastex,op.,cit.,231 A se vedea, JocelynNéron, La justice et l'histoire face auxprocèspourcrimescontrel'humanité:entrelamémoirecollectiveetlaprocédure,online,http://www.archipel.uqam.ca/3844/1/M11955.pdf; Adrian Cioflâncă,Istorieși justiţieUnmodelgermanpentru”procesulcomunismului”,online,http://phantasma.ro/wp/?p=1546,CarloGinzburg,CheckingtheEvidence:The Judgeand theHistorian, în “Critical Inquiry”, Vol. 18, No. 1 (Autumn,1991),p.79‐92232AdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.


nale,editorialeșimuzealedarși„investigareaștiințificășiiden‐

tificareacrimelor,abuzurilorșiîncălcărilordrepturiloromuluipe

întreaga durată a regimului comunist în România, precum și

sesizareaorganelorîndreptînacelecazuriîncaresuntdepistate

situațiideîncălcarealegii.”233Acestmodeldecercetareistoricăși

justiție socială nu a fost multiplicat din fericire și în cazul

Revoluțieidindecembrie1989.

Pentru alți istorici, interferența cercetare istorică‐justițienu

estebeneficăpentrunicioparte.234Analizaunorprocesecelebre,

careaumarcatopiniapublicăinternațională,cumaufostcelede

laNürnbergsauceleprincareaufostcondamnațicolaboraționiș‐

tii francezi, din timpul regimului de la Vichy (Papon, Barbie și

Touvier), a Tribunalului Penal Internațional pentru fosta

Iugoslavieși,înmaimicămăsură,TribunalulPenalInternațional

pentruRuandascoateînevidențăriscurilegeneratedeutilizarea

istoriei de către justiție, pentru a se face dreptate și a justiției,

pentruascrieistoria.Există,pedeoparte,risculdederapajșide

control a politicii, iar pe de alta, riscul de a manipula istoria,

studiilepoliticeînscopuluneipersoanesauaunuigruppolitic.235

Înopiniaunoristorici,cumarfiMarcOlivierBaruchșiHenry

Rousso, nu este clară calitatea în care intervine istoricul în

declanșarea și derularea unui proces politic.236 Există câteva

deosebiriimportanteîntreistorieșijustiție.Istoriaestedeschisă

în căutarea și afirmarea adevărului istoric, versiunile asupra

acestuiaputândfirevizuiteodatăcuaparițiadenoidocumente

sau interpretări. Judecarea unei cauze într‐un tribunal este

limitată în timp, iar verdictul este definitiv. Concluziile la care

ajunge istoricul nu ar trebui să afecteze poziția și statutul

233 Obiectivele IICCMER, on line http://www.iiccr.ro/ro/ despre_iiccr/institutul/accesatla12septempbrie2014234HenryRousso,LaHantissedupassé:entretienavecPhilippePetit,Paris,EditionsTextuel,1998,citatdupăAdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.235JocelynNéron,op.,cit.,înloc.,cit.236Apud,AnnieDeperchin,Veritehistorique,verite judiciaire.A travers lesgrands procès issus de la SecondeGuerre Mondiale Ecole Nationale de laMagistrature ‐ 2 mars 2001, RAPPORT DE SYNTHESE, on line,http://www.afhj.fr/ressources/verite_hist_jud_deperchin.pdf,


indivizilor în societate ci, cel mult, câmpul convingerilor și al

atitudinilor în legăturăcuunmoment istoricsaualtul,pecând

verdicteleîntr‐unprocesjuridicauimpactmajordelacondamna‐

relaprivaredelibertate.Șiistoriculșijuristulîșiasumăomare

responsabilitate în legătură cu investigațiile pe care le fac, dar

aceastaestediferităpentrufiecaredintreei.Ambii,înefortulde

reconstituire aunuimomentdin istoria individuala sau aunui

grup, utilizează documente, informații și alte probe pe care le

analizează, dar fiecare o face cu o metodă și tehnică specifică

domeniuluisău.Scopulurmăritestediferit.Istoriculurmăreștesă

afleșisănecomuniceunadevărșisăeliminefalsuldinrecompu‐

nerea trecutului,pecândun judecător la tribunalcautăsă facă

dreptate.Avem,înceeacepriveșteevenimenteledindecembrie

1989, o bună înțelegere a lucrurilor din partea acestui binom

istoric‐judecător,înaflareaadevărului?Suntopiniicareconducla

ideeacă„dreptuldeacunoaștes‐aconsolidat,înmodevident,pe

fondul nevoii de a asigura oamenilor un real acces la sursele

istorice, în urma gravelor încălcări ale drepturilor omului.

RegimuriletotalitarealesecoluluialXX‐leaaulăsat,decelemai

multeori, cicatrice în conștiința colectivă. Înnumeroase cazuri

s‐a constatat o incapacitate sau o deliberată pasivitate a

autoritățilorstataleînafaceluminăcuprivirelaunelefaptedin

trecut.(...)Obligațiastatuluiestedeaieșidinaceastapasivitateși

deafurnizaadevărulacăruibeneficiaresteindividul.Caleadea

accedelaacestadevăresteancheta.”237Adevărulistoric,înceea

cepriveștemomenteledelicatealerevoluțieidindecembrie1989,

nu are aceleași caracteristici și, mai ales, aceeași importanță

socială,caceljuridic.

Existăocontradicțieîntermeniînceeacepriveștemodulcum

sevalideazăadevărul lacareajungeistoriculși judecătorul.Cel

dinurmăascultămartorulșiacuzarea,înlegăturăcurecuperarea

adevărului.Istoriciinupotfaceacestlucru,deoarecenuexistăca

237Judecătordr.GabrielCaian,Standardeinternaţionaleînmateriadreptuluideacunoașteadevărul, inRevistaForumului Judecătorilor,nr.2,2013,p.22


tehnicădelucruînarsenalulmetodologicunasemeneamodde

aflare a adevărului, deși în ultimul timp a câștigat foartemult

terenistoriaorală238.ÎnRomâniasuntvocicarecredcăexperien‐

ța germană în ceea ce privește relația benefica istorie‐justiție

poate fi un bun reper pentru a se finaliza procesul comu‐

nismului.239Relațiadintreadevăristoricșiadevărjuridictrebuie

înțeleasănunumaicaunafoartecomplexă,darșicaagentcare

poateinfluențalaunmomentdat„producția”istoriograficăaunei

epoci. Din acest punct de vedere, adevărul exprimat de Mark

Bloch,cumaibinedeojumătatedesecolînurmă,paremaiactual

ca niciodată pentru spațiul istoriografic românesc postdecem‐

brist:„Reducereaistoriculuilapozițiadejudecătoresteosimpli‐

ficare și sărăcire a cunoașterii istorice; dar reducerea judecă‐

toruluilapozițiadeistoricreprezintăopervertireiremediabilăa

actului de justiție”. Adevărul relevat în instanța care judecăunfaptindividual/colectivpenalnutrebuiesădevinăfactor/reperîn

apreciereaunuifenomensauepocăistoricăîntotalitateasadupă

cumadevăruldescoperitprinmetodespecificedeunistoricnu

trebuie să fie probă în judecata unei instanțe. Din păcate, în

societatea românească postdecembristă această graniță a fost

trecutășiîntr‐unsensșiînaltuldindorințafiecăreipărțidea‐și

impunepropriaviziuneșiinterpretareasupraevenimentelordin

decembrie1989.

Istoricul francez, Enzo Traverso, constată că sunt cazuri în

istoriacontemporanăîncarecurteadejustițiesetransformăîn

tribunale istorice. Cursurile justiției se transformă astfel în

tribunalealeIstoriei,locurisimbolicedemoralizareatrecutului

șidearhivareamemorieiuneinațiuni.Memoria,justițiașiistoria

238Tehnicainterviuluisiamărturiilorunorparticipanțilaevenimenteafostfolosităîncercetareaevenimentelordindecembrie1989deZoltánRostásșiFlorentina Ţone, în lucrarea Tânăr student caut revoluționar, apărută în2011, de Emil Constantinescu, în lucrarea Păcatul originar. SacrificiulfondatorRevoluțiadecembrie ’89,deColectivulde IstorieOralădincadrulSocietățiiRomânedeRadiodifuziune,înlucrareaEunînceputîntotsfârșitul.Culegereselectivădinprogrameleradiodifuzateînzileledin17‐25decembrie,apărutăînanul1998etc.239AdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.


seciocnesc.Unii istorici sepretează laacest joc, intervenind în

acest proces în calitate de «martori», chemați nu pentru a‐și

exprimapunctuldevedereasupraunuifaptsauepoci,cipentrua

afirma,subjurământ,«adevărulșinimicaltcevadecâtadevărul».

Esteundemerscaricatural,carearfisuscitatperplexitateapozi‐

tiviștilorcelormainaividintre istoriciisecoluluialXIX‐lea.Dar

confuziarolurilornuseopreșteaici.Atuncicândistoriciiîncearcă

să procedeze la o reflexie mai aprofundată, într‐un cadrumai

puținconstrângătordecâtînsaladejudecată,confruntarealorcu

actoriiistorieisetransformăadeseoriînrechizitoriu,așacuma

ilustrat‐orecentdezbatereaorganizatădecotidianulLibération,în privința afaceriiAubrac. Chiar dacă se impune recunoașteriilegătura care există între istorie, memorie și justiție, ar fi

periculossăeliminămdistincțiilecarelesepară240.Aceastăcale

deainvestigaRevoluțiaromânădinDecembrieafosturmatășide

uniicercetătorișiistoriciromâni,dareanuaconduslacrearea

uneimemoriirealeasupraevenimentelorcilacompunereaunei

imagini deformate și a unui adevăr interesat. Acest tip de

investigareșianalizănuacăpătatamploareșimasăcritică,încât

săneconducălaconcluziacănus‐apututcreaomemorie„reală”

revoluțieidindecembrie1989.Nus‐aajuns încă launconsens

național,legatdemoștenirearevoluției,naturaacesteimoșteniri,

șiimportanțauneimemoriiautenticearevoluției.Cașiîncazul

regimuluicomunist,«sedeplorăatâtlipsadejustiție„reală”,cât

și lipsa de înțelegere a adevăratei naturi a trecutului comunist

recent.Speranțauneinarațiuninaționale lineare,speranțaunei

memoriiautentice,aunuidiscursnaționalconsensualalrecon‐

cilieriicutrecutul,este„deranjată”deambivalența,inconsistența

și natura uneori contradictorie a perspectivelor individuale

240 A se vedea Enzo Traverso, Histoire, justice et communisme. Deuxplaidoiries contre les simplifications du passé, on line,http://danielbensaid.org/Histoire‐justice‐et‐communisme accesat la 12august2014


asupratrecutului,șiîncercărileindivizilordeaseopunenarațiu‐

nilordominante,versiuniloroficialealetrecutului.241»Acestfapt

nutrebuiesăconducălaceeaceamputeanumiistoriaoficialăa

evenimentelor din decembrie 1989. Istoricul francez Serge

Halimi,într‐uninterviurecent,atrăgeaatențiacăînefortulsăude

recompunereatrecutuluiistoric«înfuncțiedecunoștințelesale,

deconvingerilesale,deoriginilesale,dealienărilesale,istoriculîl

ajutăpeacestasăfiedeterminatcuochiideschiși.Nupentrucăva

emiteasupraevenimentelordintrecutjudecatasaaposteriori,pecareși‐aformat‐oînliniște.Cipentrucăelștiecăceamaimare

parte a construcțiilor istoriei s‐au stabilit prin intermediul

sensibilităților noastre actuale. El nu crede așadar în existența

unei umanități populate în alte vremuri demonștri care nu a

căpătatoformăcivilizatădecâtpemăsurăcecaracteristicilesale

începsăsemenecualenoastre»242.

Societatea românească nu s‐a eliberat încă de un exces al

politizării și ideologizării a trecutului istoric. În dezbaterea

istoricăsuntrareanalizeleșicercetărileasupramoduluicumalte

societățiautraversat,înistorialor,asemeneamomentedecum‐

pănă, cum au fost revoluțiile sau tulburări sociale, soldate cu

victime și distrugeri materiale. În istoria recentă a Italiei,

evenimenteledelasfârșitulanilor’70șiînceputulanilor’80sunt

cunoscute ca fiindaniideplumb și augenerat falii înmemoriasocială243, dar acest lucrunu este perceput de istoricii care au

opinii diferite ca fiind ceva grav ci, dimpotrivă, un lucru firesc.

241CristianTileagă,Discourseanalysisandresearchingcomingtotermswiththepast:studiesindiscursivepsychology[Analizadiscursuluisireconciliereacutrecutulrecent:studiidepsihologiesocialadiscursiva].Oradea,Romania:Editura Primus [Primus Publishing], p. 35, versiunea on line https://dspace.lboro.ac.uk/dspacejspui/bitstream/2134/9681/5/Analiza%20discursului%20si%20reconcilierea.pdfaccesatla12august2014242 Serge Halimi, « L’historien n’accepte aucun dogme, ne respecte aucuninterdit, ne connaît pas de tabous », on line, http://www.monde‐diplomatique.fr/communiques/140918.htmlaccesatla11iulie2010243FedericaRossi,La«luttearmée»entrejustice,politiqueethistoire.Usageset traitementsdes«annéesdeplomb »dans l’Italie contemporaine (1968‐2010),


Larândullor,istoriciiamericaninugăsesccevaieșitdincomunîn

reinterpretarea și resemnificareaunormomente «delicate»din

istoria războiului civil american, deoarece acceptă ideea că

„istoria nu poate fi separată de opinie. Istoria este scrisă de

oamenișideseorisesupuneinterpretării lorasupraevenimen‐

telorcares‐audesfășuratînaintealor.Istoriaestescrisădecătre

învingători ... iar scrierea istorică, în consecință, este o armă

ideologică.Articolularatăcăistoriaestedeseoriadaptatăpentru

a se potrivi cu valorile grupului dominant. În plus, înțelegerea

noastrăasupraevenimentelorseschimbă îndecursul timpului,

odatăcenoiinformațiidespreaceleevenimentedevindisponibi‐

le,inclusivsursealealtorpopoareșigrupuridintabăra,cuopinia

sau cu perspectiva opusă asupra evenimentului”244. În istorio‐

grafiaromânească,multiperspectivitateacametodășitehnicăde

abordare și analiză, mai ales în ceea ce privește momentele

controversatealeistorieirecente,estedepartedeasefiimpus.

SubiectivșiobiectivîncercetareașianalizaistoricăaprăbușiriiregimuluicomunistdinRomânia

A înțelegedeceavematâtdemulte interpretări șiopinii în

legăturăcuevenimentelecareauconduslaprăbușirearegimului

comunistînRomâniapresupuneaînțelegeceesteistoriașicum

poate istoricul să readucă în memoria prezentului imaginea

trecutului.Istorianuesteoștiințăînsensulpecareîldămmate‐

maticii,chimieisauștiințelornaturale.Eanuopereazăcuecuații

careafirmăadevăruriabsolute,saulegicareodatădoveditesunt

rareori infirmate, ca în fizică. Istoria este o disciplină care are

metodă și instrumente științifice pentru a interpreta faptele și

evenimentele și care încearcă să elimine părtinirea și

subiectivitatea,câtmaimultposibil.Cutoateacestea,suntemîn

imposibilitatea de a elimina complet părtinirea dar avem

posibilitateadeanupornianalizaistoricăaunuievenimentprin

prismaunorprejudecăți,șiopiniipreformate.Acestlucrupoatefi

244DanielleReneeWager,TextbookAnalysis:ACaseStudyofChanges inHistoryTextbooksBasedontheRevolutionaryWar


evitatdacăvomaplicaînefortuldecercetaredrumulindicatde

Nicolae Iorga, care considera că „pentru a scrie istorie n‐am

nevoiedeiubire,nicideură;îmitrebuienumaiizvoareșiminte

sănătoasăînatâtamăsură,decâtăenevoiepentrualumina.”245

ÎncazulistoriografieiRevoluțieiRomânedinDecembrie,cele

maimultedinprejudecățileșiopiniilepreformatepornescdela

incapacitateanoastrădea înțelegeșiaacceptafaptulcăperso‐

nalitățile politice pot să își schimbe, în timp, unele convingeri

politice sau ideologice. Din multitudinea de asemenea cazuri

exemplificămcuunadintreprejudecățilecarepotafectaconstrui‐

reaunorjudecățidevaloare,îninterpretareaevenimentelordin

decembrie1989,laistoriculșipolitologulVladimirTismăneanu.

AcestaareoopiniepreformatădespreevoluțiapoliticăaluiIon

Iliescu,unuldintrelideriiimportanțiaimișcăriiderăsturnarea

regimuluicomunist.Iatăcumestecaracterizatcelceaveasăfie

propulsat de evenimentele din decembrie 1989, la conducerea

țării,într‐operioadăextremdedificilă:„Leninistfiind,privea(și

credcă încăprivește)cuenormăsuspiciuneceeacesecheamă

spontaneitatedemocratică.Omalstructurilorierarhice,verticale,

autoritare,Iliescunupoateînțelegepulsulviualsocietățiicivile.

A învățat pe dinafară gramatica democrației, dar este de fapt

incapabil să construiască o frază coerentă în această limbă

politică. Există întotdeauna ceva fals, contrafăcut, artificios, în

apelurile sale la pluralism.”246 Poate să influențeze această

convingere obiectivitatea cercetărilor efectuate de Vladimir

Tismăneanu pe marginea prăbușirii regimului comunist din

România?Acestexempluîntăreșteideeacăobiectivitateacucare

este recompus trecutul istoric este inseparabilă de istoric, că

245 A se vedea N. Iorga, Istoria poporului românesc, Editura Științifică siEnciclopedică, București, 1985, apud, Teodora Stănescu‐Stanciu,Metodologia cercetării știinţifice, on line, http://www2.spiruharet.ro/facultati/riif/orar/39e1e3dee8f002f1369a94720d92a697.pdf,accesatla17ianuarie2014246VladimirTismăneanu,Convingeriadânci,greleșiapăsătoare:DespreIon Iliescu, în Evenimentul Zilei ediția on line, http://www.evz.ro/convingeri‐adanci‐grele‐si‐apasatoare‐despre‐ion‐iliescu‐1040519.html


selectareașiordonareainformațiiledespreevenimentelecerce‐

tate se fac uneori și potrivit propriilor sale convingeri. Cerce‐

tătorul trecutului istoric, în general și al revoluției române în

special,trebuiesăfieunjudecătorneutrușidezinteresat247.Acest

lucrunuînseamnăcăistoriculnupoategreșifieindusîneroare

de martorii interesați, de circumstanțe obscure, sau propria

mărginiredespirit.Istoriografiaevoluțieiromânedindecembrie

1989 abundă în clișee, mărturii părtinitoare și interpretări

interesatealeevenimentelor.248Problemacareaparecumpoate

unanalistsăidentificesisăsepareeroareadeintenție.

Istoriacarealitatefactualăestealcătuitădintr‐un„ocean”de

evenimente,proceseșifenomene,pecareistoriculîncercăsăle

ordoneze și să le interpreteze pentru a readuce în memoria

prezentuluioimagineesențializată.Indiferentcâtdemultecărți

șistudiis‐arscrie,câtdemultefilmedocumentare,câtdemulți

dintreparticipanții la evenimente și‐ar scriememoriileetc.,nu

vomaveaniciodatăosuprapunereexactăaceeaces‐apetrecutîn

zilelerevoluțieicuceeaces‐ascrisdespreacelezile. Iatădece

istoricul,prinefortulsăudeafacetrecutulinteligibil, îșiasumă

uneleriscuriatuncicândrecompuneacesttrecut.Eltrebuiesăia

înconsiderarepentruanalizășiinterpretarefapteîntâmplătoare

sau brute ceea ce constituie elementul tranzitoriu al istoriei,

hazardul,fapteindividuale,unfeldeintermediarîntrehazardul

pur și necesitate și fapte necesare care desemna elementul

central pentru analiza istorică249. Și în cazul cercetării eveni‐

mentelordindecembrie1989,istoriculseaflăînsituațiasesizată

decunoscutulfilosofalistoriei,HenrySteeleCommager(1902‐

1998),careafirmacăatuncicând istoricul își începemuncade

247AsevedeașiPeterNovick,ThatNobleDream:The'ObjectivityQuestion'and the American Historical Profession, Cambridge University Press,Cambridge,1988,p.2248AsevedeaRuxandraCesereanu,op.,cit.,idem,Revoluție,metarevoluție,pararevoluție în Revista 22, ediția on line, http://www.revista22.ro/revolutie‐metarevolutie‐pararevolutie‐2293.html accesat la 17 ianuarie2014249Asevedeapelarg,MarinBadeaPamfilNichițelea,op.,cit.,p.84‐95


cercetareseaflăînfațaunuiparadox,deoarececonstatăcăfaptele

istorice „sunt prea multe și prea puține totodată.”250 Criteriul

selecțieireprezintăoconstantăacercetăriiistorice.Istoriografia

revoluției române din decembrie trebuie să țină cont de acest

criteriușisăoașezeîncontextulmailargalinterpretăriieveni‐

mentelor.Potrivituneigriledeselecțieadoptatădeuncercetător,

un eveniment intră în sfera de interes a cercetării istorice în

măsura în care persistența sa în timp reprezintă o importanță

deosebită pentru comunitate. Dar sunt atât de multe procese,

fenomeneșifaptealerevoluțieiromânecareaucaracteristicaper‐

manenței, încâtselecțiapareadeveni imposibilăși, totuși, isto‐

ricultrebuiesăofacășisărespecteprincipiulobiectivitățiișial

neutralității.IstoriculsauanalistulevenimentelordinDecembrie

1989trebuiesăposedecunoștințeledarșiexperiențaînaalege

evenimentele dintre zecile și sutele demii de file din dosarele

revoluției,aflateînarhivelenaționaleșistrăinesaudinedițiilede

documente,careaufostpublicateînceiaproape25deani.

Selectarea faptelor din masa de evenimente și procese sau

fenomeneistoricesefacepebazaunoripotezedecercetaredarși

auneiteorii,lacareistoriculaderășicareîlajutăsăîșiconstru‐

iască o grilă de lectură coerentă și eficientă. Charles A. Beard,

referindu‐selaacestaspect,subliniacă„Chestiuneasupremăîn

activitateaistoriculuideastăziestedeterminareaatitudiniisale

fațădedezvăluirilegândiriicontemporane.Elarputeasăleigno‐

reînmoddeliberat,dinmotivecețindeconfortulpersonal,eco‐

nomic și intelectual, alăturându‐se astfel mulțimii nesfârșite a

celorcarearfipututfidarnuaufost.Sauarputeatrecelaexami‐

narea propriului cadru de referință, pentru a‐l clarifica și a‐l

extinde prin dobândirea cunoașterii unor zone mai largi de

gândire și de evenimente și pentru a‐i conferi consistența

structurii printr‐o ipoteză deliberată respectând natura sau

direcția unormarimișcări de idei și interese denumite istorie

universală”.251Estefalssăcredemcăfaptelesedegajădelasine,

250Apud,TeodoraStănescu‐Stanciu,op.,cit.,inloc.,cit.251CharlesA.Beard,op.,cit.,inloc.,cit.,p.228


din mulțimea de evenimente iar istoricul ar trebui doar să le

înregistrezeșisăleprezintecontemporanilor.Întotdeaunaareloc

oactivitatedeselecție/alegere.Selecțiaesteunprocescomplex

între obiectul de valorizat (faptul istoric din politica interna‐

țională)șisubiectulvalorizator(istoricul)șiarelabazăunsistem

de valori. De aici și faptul notoriu că istoricii se deosebesc în

alegerea pe care o fac în sensul că „selecția unuia nu este

recunoscutădetoți,dupăcum,deasemenea,ceeace,înanumite

epocisauistoricidintr‐oșcoalăanumităfuseselăsatlaopartepur

șisimplucaunevenimentfărăsemnificațieistorică,esteridicatla

rangul de fapt istoric în alte timpuri sau la istorici ai unei alte

școli.”252Referindu‐selamodulcumistoriculextrageunelefapte

șiproceseistoriceșiomitealteledinacest„oceandeinformații”,

SergeHalimiobservacă„adevenitoobișnuințăsălisereproșeze

luiLeninșiStalinmilioaneledevictimealerechizițiiloragricole

dinanii'20și'30.Darneamintimmairarfaptulcăliberulschimb

șipiața,nucolectivizareapământurilor,auprovocatdecesulunui

milionșijumătatedeirlandeziîntre1846și1849.Maiștimoare,

de asemenea, că Churchill poartă o mare responsabilitate în

moarteaa3milioanedebengalezi în1943,căroralereproșase

anterior că «se înmulțesc ca iepurii»? A preferat în schimb să

direcționeze rezervele alimentare către trupele britanice, deja

aprovizionate din plin, mai degrabă decât către populațiile

înfometate. Foametea care i‐adecimatpe acești «băștinași»nu

l‐a deranjat: guvernatorul britanic asigurase Londra că acest

fenomen«nureprezentaoamenințareserioasăpentrupaceași

linișteaBengalului, dinmoment ce victimele sale sunt cu totul

pasive»253.Asemenea„proceduri”seîntâlnescșiînistoriografia

prăbușiriiregimuluicomunistdinRomânia.Celmaiadeseaacest

procedeu se întâlnește atunci când se aleg doar acele fapte și

evenimente atunci când un istoric/analist își propune să

demonstreze că răsturnarea lui Ceaușescu s‐a produs printr‐o

loviturădestatșinuprintr‐orevoluție.

252AdamSchaff,op.,cit.,p.271253SergeHalimi,op.,cit.,inloc.,cit.


Ce înseamnăa fiobiectiv în interpretarea trecutului istoric?

Obiectivitatea se află într‐un raport de interdependență și

interacțiunecuselecțiaevenimentelorșifaptelorcarefacobiectul

interpretării și recompunerii trecutului istoric. Istoricul trebuie

săaibăconștiințaimparțialității,darrămânedeschisăîntrebarea

cum istoricul iese din contextul socio‐cultural și politic în care

ființează.Grilasadeselecțievafiputernicinfluențatădeopinii

prestabilitedecontextulsocio‐politicșidepercepțiilepecarema‐

reamajoritateaopinieipubliceoaredespreacesteevenimente.

Rezultatulacestuitipdeselecțiefiindundevaîntresubiectivitate

șiobiectivitate.Dinaceastăperspectivă,opinia luiPaulRicoeur

trebuie luată ea însăși ca un reper al selecției faptelor și

evenimentelor.Potrivitfilozofuluifrancez,„obiectivitateatrebuie

luatăaici însensuleiepistemologicstrict:esteobiectivceeace

gândireametodicăaelaborat,aașezat înordine,a înțelesși l‐a

făcutastfeldeînțeles.”254

Chiar dacă acceptăm faptul că istoria este o disciplină

interpretativă, nu înseamnă că ea este supusă capriciului sau

bunulplacalsubiectivitățiiindividuale.Istoria,prinintermediul

istoricului,nureține,nuanalizeazășinupuneînlegăturădecât

evenimentele importante. Paul Ricoeur atrăgea atenția că:

„Tocmai aici intervine subiectivitatea istoricului într‐un sens

original în raport cu aceea a fizicianului, sub formăde scheme

interpretative. În consecință, aici calitatea celui care pune

întrebărileserăsfrângeasupraselecțieiînsășiadocumentelorce

suntchestionate.Bamaimult,tocmaijudecatadeimportanțăeste

ceacare,eliminândaccesoriul,creeazăcontinuitatea:pentrucă

ceeaceestetrăitaparedezlânat,sfâșiatdeinsignifianță,iarceea

ceestepovestitdevinelegat,închegat,semnificantprincontinui‐

tateasa”255.Obiectivitateapoatesărezultedincapacitatea isto‐

riculuideaseplasacorectpeoaxăcaremarchează,potrivitlui

PaulRicoeur,„distanțadintreosubiectivitatebunășiunarea.”256

254PaulRicoeur,Istorieșiadevăr.Traducereșiprefață:ElisabetaNiculescu,EdituraAnastasiașiCEUPress,1996,p.31255Ibidem,p.36‐37256Ibidem,p.43


Cum pot fi așezați istoricii și analiștii care au cercetat și

analizatprăbușirearegimuluicomunistdinRomâniapeaceastă

„distanță”dintreosubiectivitatebunășiunareaestegreudespus

atâttimpcâtbătăliapentruadevăr îndisputa istoriograficăare

conotațiilelupteipoliticepentruputeresauchiarpentruinterese

și răfuieli personale. Poate fi făcută o asemenea situare a

istoriculuiromânpeaceastăaxăîncondițiileîncare„Încontextul

unei acerbe lupte pentru putere, după 22 decembrie 1989, a

transformărilor complexe prin care trecea societatea româ‐

nească, a acuzelor de tot felul și a faptului că discursul istoric

fusesepervertitdecătrePCR,istoricularămasîntranșee,într‐o

defensivăcontinuă,însperanțaunorvremurimaibune257”?

Un alt element care afectează obiectivitatea istoricului care

cerceteazăevenimenteledindecembrie1989esteacelacănua

fost prezent în lupta pentru adevăr istoric încă din primele

momenteîncareaînceputsăsescrieistoriarevoluțieiromâne.

Primele lucrări elaborate au fost ale jurnaliștilor și analiștilor

politici.Astfelcă,timpdeaproapeundeceniu„RevoluțiaRomână

dinDecembrie1989arămasînseamapresei,aflatăîncăutarede

senzațional și a impunerii unor adevăruri parțiale, în timp ce

istoricul/istoricii s‐a refugiat în publicarea de documente și

culegeri de documente privind alte etape istorice din evoluția

românilor”258.Refuzulistoricilorromânideaacceptafoartegreu

ideea de istorie recentă a creat un handicap care, în ceea ce

privește cercetarea căderii regimului comunist, va fi greu de

depășit,darnuimposibil.Vatrebuisăseducăoluptăpeterenul

cercetăriiștiințificeșinualpropagandeipoliticepesuportistoric

pentru demontarea unor clișee care au pătruns în mentalul

colectivromânescșinunumai.Unuldintreacesteclișeeestecel

allovituriidestat .Analiștiipoliticișiceidinmediaauimpusînopinia publică românească ideea că „Revoluția Română din

Decembrie1989adevenito„loviturădestat”datădecătreforțe

257 Dr. Constantin Corneanu, Istoricul/istoricii și Revoluția Română dinDecembrie1989,inCaieteleRevoluțieiNr.2(34)/2011,p.5258Ibidem


antiromânești,cusprijinuldirectalfosteiUniuniSovieticeșinu

numai. Pe măsură ce tranziția către un regim democratic și o

economie de piață se dovedea aducătoare demari suferințe și

sacrificii,RevoluțiaRomânădinDecembrie1989adevenit,sub

impulsulunorteoriiprecumceaa„lovituriidestat”,vinovatăde

eșeculuneisocietățișiaunuisistempolitic”259Vafifoartedificil

săsedepășeascăasemeneaclișeedeoarece„înRomânia,dezba‐

terilepubliceasupraroluluipersonalitățilorimplicateînregimul

comunist și în evenimentele dindecembrie 1989, dezbateri de

altfelplinedescandaluri,cums‐avăzutșifoarterecent,aureușit

săcreezeomareconfuzie. „Documentelesecrete” îipasionează

încăperomâni‐estedealtfel,ospecialitatebalcanică‐,iarcău‐

tarealegitimăaadevăruluieastfeladeseaotrăvitădeunclimat

detestabil de delațiune”260. Istoricul care va ajunge în mod

obiectivlaoaltăconcluziedecâtclișeulacceptatcaadevăristoric

nu va fi acuzat de subiectivism și partizanat politic? Nu va fi

etichetatcaunnostalgicalregimuluicomunistșivatrebuisăse

disculpenusăintreîntr‐obătălieștiințificăpentruadevăr?

Obiectivitatea istoricului, aplecat asupra cercetării trecutului

recentreflectatdeevenimenteledinDecembrie1989,esteputernic

marcatășidecaracterulideologizantalinterpretăriievenimentelor

și faptelor. Istoricii care se află sub influența ideologiei

anticomunismului își construiesc discursul istoriografic prin

„aglomerarea epitetelor și a metaforelor. Lectorul detașat de

subiect(neutru)simtecă istoriculanticomunistareunadversar,

căruiadoreștesă‐iapliceopedeapsăsimbolicăfolosindunlimbaj

militant,cuodimensiunecatehizantă implicită.Aceststilal isto‐

riculuiromânanticomunisteste,dintr‐unanumitpunctdevedere,

paradoxal,deoareceîilipseșteuncontradiscurspro‐comunist,cu

aceleașitrăsături.Logicadualistăapropagandeiseinsinueazăîn

stilisticaistoriculuiimpregnatdeideologiaanticomunistă.Deaici

259Ibidem260PetruRomoșanu,OlivierGillet‐Memoriașiuitarea‐deschidereaarhivelorsecrete, in România Literară, ediția on line, http://www.romlit.ro/olivier_gillet_‐_memoria_i_uitarea_‐_deschiderea_arhivelor_secrete accesatla12august2014


apareșiaspectulschizoidaldiscursuluiistoriograficanticomunist,

mai ales în formulele sale radicale, pentru că, deși narațiunea

istorică are ca obiect trecutul, reconstituit prin „fapte”, „docu‐

mente”, „mărturii”, referențialul psihologic al istoricului este

constituitdeunprezentpoliticcareesteeliminatînmodformal,

darcareghideazăînmodefectivactivitateacreatoare”261.

Subiectivitateaîncercetareaistoricăesteimposibildeînlăturat

dar care sunt limitele în care istoricul nu abdică de la redarea

obiectivă a trecutului istoric? Camil Mureșanu consideră că în

filosofiaistorieis‐aprodusoadevăratărevoluțieprin„admiterea

imposibilitățiicunoașteriiobiectiveafenomenuluiistoric.Aceasta

nusereferălaconstatăripunctuale,degenul„Napoleonamuritla

5mai1821”,cilaprocesededurată,lajudecățișiinterpretări”262.

Subiectivitatea istoricului este parte a procesului de obiectivare

deoarece „este coparticipant creator în configurarea imaginilor

istoriei.Esteautorulistoriei,nuașacumafostcuadevărat,ci„așa

cumneapare”,iaraparențaeieste–pentrunoi–singurarealitate

istorică posibilă a fi percepută. Coparticiparea istoricului nu

falsificărealitateaobiectivă,cioconstruieștecarealitate„pentru

noi”.Eaafirmălibertateaspirituluișiunscopmaiprofundalștiinței

istoriei:acelaaltentativeicunoașteriideaînțelegeșideaconferi

unsensdevenirii,destinuluiumanității”263.Obunărecompunerea

trecutului istoric presupune „corelarea între subiectivitate și

obiectivitate,înmăsuraîncare,dininițiativaistoricului,eapuneîn

relațietrecutuloamenilordeodinioarăcuprezentulcelordeazi.

Intervenția istoricului nu este parazitară, ci reprezintă o parte

constitutivăamoduluiistoricalcunoașterii”264.

261FlorinAbraham,IstoriografieșimemoriesocialăînRomâniadupă1989inAnuarulInstitutuluideIstorie«GeorgeBariţiu»dinCluj‐Napoca”,tomLI,2012,p.158‐159262CamilMureșanu,Câtevareflexiicuprivire laproblemeactualeînștiințaistoriei, online, http://www.history‐cluj.ro/Istorie/cercet/Muresanu/Probleme%20teoretice.htmaccesatla12august2014263Ibidem264Ibidem


Mult timp subiectivitatea istoricului fie era negată, fie atunci

cândapărea,istoriciiseapăraucadeîncălcarearegulilorsacreale

deontologieimeseriei,pecareofăceauînfolosulsocietății.Acade‐

micianulAlexandruZubconstatăcăînstrădaniadeaseapărade

„subiectivism și de ispite aprioriste, istoricii au depus mari

strădanii, extinzândmereu sferadocumentării și rafinândmeto‐

delederestituție.Eiaveausă‐șideaseamaînsăcăsubiectivitateae

undatnatural,odimensiuneinerentă,decareînfondartrebuisa

profite.Numai că la acest nivel de abordare nu se poate ajunge

decât anevoie, după mari strădanii și cu multe precauții de

metodă”265.Idealuldeobiectivitateafostdefinitdemareleistoric

LeopolodvonRanke,atuncicândadeclaratcăistoricultrebuiasă

«aratecumseîntâmplaunlucruînrealitate».Elpriveaistoriacao

reconstrucție precisă a unor serii de evenimente trecute. O ase‐

menea obiectivitate este în întregime adecvată atunci când ne

propunemsărăspundemlaîntrebările:cine?când?ce?șiunde?Cu

toateacestea,trebuiepăstratînmintefaptulcăistoricul,relatând

faptelerămânetotușifoartesubiectiv,pentrucărealizeazăjudecăți

devaloareatuncicândtriazăfapteleșicăsearatăselectivatunci

cânddecidepecaresălepăstrezeșicumsălelegeuneledealtele.

Pede altăparte, subiectivitatea impregnează fiecaredin etapele

activității istoricului,maialesatunci cândsecautărăspunsuri la

întrebarea «de ce?», cum este cazul atunci când facem istorie

problematică.Nusepoateajungelaformulareadeexplicațiifărăa

utiliza propria judecată personală, iar aceasta este inevitabil

subiectivă.Dar,oexpuneresubiectivăeste,caregulăgenerală,mult

maistimulantădecâtoanalizăreceobiectivăpentrucăareomai

marevaloareeuristică.266

Obiectivitateaîncercetareaistoricănutrebuieînțeleasăcao

reflectare aunui trecut empiric ci trebuie să fie luată în consi‐

derare în sensul său strict epistemologic: este obiectiv ceea ce

gândireametodicăaelaborat,ordonat,înțelesșiceeaceaceastaa

265Acad.AlexandruZub,Despreadevarșifictiuneîndiscursulistoric,online,http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin15/14_despre.pdf266ErnstMayr,Histoiredelabiologie,1982,I,Chapitre1,Lelivredepoche,1989,p.27.


pututfaceastfelinteligibil.Aceastanuînseamnăcăobiectivitatea

din cercetarea istorică trebuie să fie cea a fizicii sau biologiei.

Această așteptare implică o alta. Se așteaptă de la istoric o

anumităcalitateasubiectivitățiișinuosubiectivitateoarecare,o

subiectivitate care să fie ceamaipotrivită obiectivității care se

potrivește istoriei. Este vorba despre o subiectivitate implicată

prinobiectivitateaașteptată.267Istoriculseapleacăasupratrecu‐

tuluicupropriasaexperiențăumană.Momentulîncaresubiecti‐

vitateaistoriculuicapătăreliefesteacelaîncare,dincolodeorice

cronologiecritică,scoateînevidențăvaloriledeviațăaleoame‐

nilor de altădată. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul

schimbărilor de regim politic prin revoluții. Referindu‐se la

raportuldintreobiectivitate și subiectivitate, în re‐compunerea

trecutuluiistoric,ZoePetreconsiderăcă„Istoriciitrebuieînainte

de toate să devină conștienți de faptul că fiecare dintre ei e o

conștiințăsubiectivă,iarnudeținătorulunuiadevărabsolut.Doar

dacă își asumă subiectivitatea, istoricul omai poate cât de cât

controla. În al doilea rând, istoricul trebuie să înțeleagă, nu să

demonizezepoliticul.Meserialuieînmaremăsurădependentă

de înțelegerea modului de funcționare a instituțiilor și a

oamenilorînsferapublică.”268

Subiectivitatea istoricului în cercetarea trecutului nu rezidă

doardinfaptulcăacestaîșiimprimăpropriaviziuneasuprascrii‐

turii istorice ci și din aceea că, acesta, în calitate de cetățean,

trebuie să fie și un observator critic al modului cum statul

servește interesele societății. Acest lucru nu este ceva nou

deoarece „În secolele trecute, istoricii s‐au implicat direct și

adesea pasional în construcția statului național. Expertiza lor

profesională nepermite implicarea, acum, în reconstrucția sta‐

tuluigândit în termenii secoluluiXXI, careaudepășit în atâtea

feluri tradiția statului‐națiune. Indiferent că se implică însă în

267PaulRicoeur,HistoireetVérité,1955,éd.duSeuil,p.23‐24.268StelianTurlea,interviucuZoePetre:„Istoricultrebuiesăînţeleagă,nusădemonizezepoliticul”Ziaruldeduminicăonlinehttp://www.zf.ro/ziarul‐de‐duminica/zoe‐petre‐istoricul‐trebuie‐sa‐inteleaga‐nu‐sa‐demonizeze‐politicul‐6473300


politică sau în construcția instituțională, istoricii nu trebuie să

amesteceplanurile.Nici sănu exagereze cu istorismul în exer‐

citareafuncțiilordedemnitatepublică,nicisănu‐șiscrieopera

istoricăpentruaslujibătăliilorpoliticesauinstituțiilorstatului.

Înfine,darnuînultimulrând,istoriciisuntdatorisăscriedoar

ceeacepotșiargumentacuvaloaredeadevăr.Chiardacăacest

adevăredepartedeafiabsolut,eltrebuiesăfieadevărulcurat

pentrucelcareîlafirmă.Restulepropagandă”269.Subiectivitatea

pusăînjocnuesteosubiectivitate„oarecare”,cichiarsubiectivi‐

tatea istoricului: judecata importanței, ‐ complexul schemelor

cauzalității, ‐ transferul într‐unaltprezent imaginat, ‐ simpatia

pentrualțioameni,pentrualtevaloriși,înceledinurmă,această

capacitate de a întâlni pe celălalt de altădată, ‐ toate acestea

conferăsubiectivitățiiistoriculuiomaimarebogățiedearmonii

pecarenuocomportă,deexemplu,subiectivitateafizicianului.270

Sunt istorici care contestăatâtneutralitatea istoricului, cât și

acceptarea subiectivității în cercetarea istorică. Istoricul francez

EnzoTraverso consideră că „«neutralitatea axiologică a științei»

esteoiluziepozitivistă.Fiecareoperăvehiculeazăoparteconside‐

rabilă de subiectivitate. Ceea ce scriem mobilizează experiența

noastră,culturanoastră,„angajamentele”noastre,valorilenoastre.

Toateacesteaseregăsescîntr‐untipdegândire,într‐oviziunesau

într‐ointerpretareaproblemelor.Emaibinesăfiiconștientșisăo

recunoștidecâtsătebaricadeziînspateleuneiiluziianeutralității

științificeabsolute.Astanuînseamnăcărolulunuiistoricestesăfie

un ideolog. Spun doar că alegerea obiectelor noastre de

investigație,deanaliză,decercetarenuesteinocentă”.271Pedealtă

parte, SusanA.Craneafirmăcă „îngeneral, ceimaimulțidintre

istoriciparsăfiedeacordcăfolosireapersoaneiîntâiartrădafie

narcisism,fiepărtinire.Auto‐reflexivitateaparesăfiepurșisimplu

auto‐indulgentă,iarpărtinireaarreflectaafilieripolitice,religioase

269Ibidem270PaulRicoeur,op.,cit.,p.31‐33271 Alexandre Prstojevic, Luba Jurgenson,Entretien avecEnzoTraverso àproposdesonlivreL’Histoirecommechampdebataille(LaDécouverte,2011),online,http://www.vox‐poetica.org/entretiens/intTraverso.html


saudealte tipuri, carenu îșiau locul înstudiile istoricerespon‐

sabile.Ceamaistrictăcriticăasubiectivitățiiistoriceestelipsaeide

autenticitatecadovadăcarepoatefiprezentatăpubliculuicititorși

istoricilordeprofesiepentruverificare”272.Înopiniasa,amintirile

istoricului sunt surse inadecvate,dacăne referim la standardele

profesionalepecaretrebuiesălerespecte.Trimiterealaacceptarea

ideii de subiectivitate, redarea trecutului istoric în memoria

colectivă a prezentului pare a declanșa reacții alergice la mulți

istorici deoarece, consideră SusanA. Crane, „neavizat, pentru că

istoriaseciteștepentruaafladespretrecut,nudespreistoric–un

trecutinterpretatdecătreunistoric,eadevărat,daruntrecutcare

nuestealistoricului.Oricineartrăimaidegrabăîntr‐unlocunde

nuarstrănutacontinuu,undevacaoclasă,bibliotecăsauoarhivă–

undevaundearputeavorbiconfortabillapersoanaatreiasingular.

Dar,dinpăcate,bibliotecileșiarhivelesuntdefaptplinedeiepurași

depraf, iarpraful,dupăcumvomvedea,poatede fapt inaugura

subiectivitatea istorică”273. În România un tânăr istoric, Alina

Pavelescu,respingeșieasubiectivitateaistoriculuipunândsemnul

egal între subiectivitate și construire de ipoteze de cercetare,

pornind de la opinii preformate: „Cea de‐a doua capcană este

mintea istoricului însuși. Nu e doar greutatea de a ieși din

paradigmatimpuluiîncarescrii–sauaceluiîncarete‐aiformat–

nicidoarproblemacondiționăriiindividuluidevalorile/credințele

/locurilecomunerecunoscuteîngrupulsocialcăruiaîiaparține.

Mai e și capcana „preconcepției”, unadestul de răspândită și de

insidioasă. Nu puține studii de istorie s‐au scris în urma unei

presupuserevelațiisauplecândde la ideeacăactorii înșișiștiau

ceeaceștiedejaistoricul,adicăsfârșitulpoveștii.Ceurmeazădupă

ceaiapucatpeacestdrumpoatefiolaborioasă,darinutilămuncă

de documentare. De ce inutilă? Pentru că istoricul prizonier al

„revelației”salevacăuta,selectași folosidoaracelesursecareîi

272SusanA.Crane,HistoricalSubjectivity:AReviewEssay,inTheJournalofModernHistory,Vol.78,No.2(June2006),p.436‐437273Ibidem


confirmă opinia dinainte formată, reușind astfel să restituie o

imaginea„adevărului”dejadeformatăprinochiiproprii”274.

Problema obiectivității și subiectivității în cercetarea eveni‐

menteloristoriceșiscriereaistorieiRevoluțieiRomânes‐apuscu

acuitateînultimiiani.Acestraportdintreobiectivitateșisubiec‐

tivitate în cercetarea revoluției române din decembrie trebuie

văzutdinalteperspective.Cualtecuvinte,istoriaevenimentelor

dindecembrie1989trebuieconectatăcuunnoucurentîncerce‐

tarea istorică – cea a istoriei „de jos”, propunând o versiune a

trecutuluicarenuestereconstruitădoarpebazadocumentelor

scrise – mai mult, contestând însăși obiectivitatea acestor do‐

cumentescrise,avândînvederecontextulproduceriilor,precum

șiclasasaugrupulsocialcarele‐aprotejatproducereași,ulterior,

conservarea.Cualtecuvinte,așacumistoria„obiectivă”,bazatăpe

documente scrise, a chestionat potențialitățile istoriei orale ca

metodologiedecercetareatrecutului,înacelașimodistoriaorală

a atras atenția asupra faptului că un document istoric nu este

niciodată obiectiv, conținutul său fiind dependent de contextul

produceriidocumentuluirespectiv,deapartenențasocialăacelui

carel‐aprodus,precumșidecondițiilecareaupermisconserva‐

rea sa. Sursele orale oferă un avantaj asupra celor scrise:

posibilitateastudieriisubiectivitățiiceluicarevorbește,și,dacă

cercetarea este îndeajuns de cuprinzătoare, a grupului său de

referință, deoarece „izvoarele orale ne spun nu doar ceea ce

oameniiaufăcut,cișiceeaceeiauvrutsăfacă,ceeaceaucrezut

căfac,șiceeaeicredacumcăaufăcut.275Caoconsecințăaacestei

confruntări, mitul „obiectivității” în reconstruirea trecutului –

posibilitatea redării trecutului așa cum a fost, în celebra

274AlinaPavelescu,Despredouăproblemedebazăalemetodologieicercetăriiistorice, on line http://levantul.wordpress.com/2012/11/18/alina‐pavelescu‐despre‐doua‐probleme‐de‐baza‐ale‐metodologiei‐cercetarii‐istorice/275 Victoria Isabela Corduneanu, Rememorarea perioadei comuniste șipenuriaeconomică:omodalitatedecercetareatrecutuluirecentalRomâniei,on line, https://www.academia.edu/1344155/ Rememorarea_perioadei_comuniste_si_penuria_economica


formularerankeană–a fost treptatpărăsităde istorici,careau

începutdinceîncemaimultsărecunoascăprezențafiltrelorcare

mediazăreconstrucțiaistorică–filtruldocumentuluiistoric,șicel

al istoricului însuși,el fiindcelcaredecidecedocumentevorfi

folosite, și cel care le dă o interpretare. În formularea Nataliei

Zemon Davies, „ceea ce vă ofer aici este parțial propria mea

invenție,darverificatădecătrevocilecarevindintrecut.”276

Dezinteresul fațădesemnificațiaevenimentelordintoamna

anului 1989 este mare în Occident. Explicația, potrivit lui

AleksanderSmolar, constă în atitudineaoamenilorpolitici care

conduc astăzi destinele popoarelor dar și din faptul că „noi

suntemincapabilisă le înscriemîntimp.Lagrandenarrationaajuns la final.Mareapovestea trecutuluiacumeste formatdin

primulșialdoilearăzboimondial,dinmareacrizăaanilor ’30,

comunismul, nazismul, fascismul, holocaustul, războiul rece și

decolonizarea. Acestea sunt percepute astăzi ca evenimentele

careaumarcatistoria.”277PotrivitluiAlexanderSmolar,„aufost

avansate interpretări divergente asupra revoluțiilor din 1989,

însăelenuaususcitatveritabileschimburideidei:separecămiza

nuameritatefortul”278.EstevalabilșipentruRevoluțiaRomână

dindecembrie1989?

Decembrie1989șicursulistorieirecentearomânilor

Adevenitaproapeuntruisnsăafirmi,launsfertdesecoldela

dramaticilemomentetrăitederomâniîndecembrie1989,căs‐a

schimbat pentru ei cursul istoriei. Întreaga societate a

conștientizatcăseprăbușeaunregimpoliticșialtulsenăștea.Dar

schimbarearegimuluipolitic, în istoriaunuipopor,nusepoate

realizaprintr‐unsingurmoment,deoareceaceastaarecaracter

276NatalieZemonDavies,TheReturnofMartinGuerreCambridge,Mass:1983,p.5277AleksanderSmolar,Révolutionsdel’an1989:find’unmondeetnaissanced’unsiècle,inPOLITIQUEÉTRANGÈRE3‐4/2000,p.903‐904278Ibidem,p.904


procesualșioduratămareîntimp.279Contextulintern,darmai

ales cel internațional, au generat și pentru România condițiile

propiceschimbărilor,carecuprinseseimperiulsovieticșistatele

satelit. Scânteia care va conduce la prăbușirea regimului

Ceaușescus‐aproduslaTimișoara,deșicondiții„prielnice“erau

șiînaltemaricentreurbanealețării.Aceastafostdeclanșatăde

intervenția autorităților pentru a executa o sentință judecăto‐

reascădeevacuareapastoruluireformatLaszloTökes.Înseara

zileide16decembrie1989,câtevasutedeenoriașiadunațiînfața

caseiparohialeprotesteazăpașnicîmpotrivaaplicăriisentințeide

evacuare.280AparițiaforțelordeordineînPiațaMaria,dedimen‐

siunileaproximativealeunuiplutondeintervenție,281afăcutca

intensitateamanifestațieisăcreascăbrusc.

Pemăsurăcemulțimeacreștea,protesteleîncepsă‐șischimbe

caracterul–dinnemulțumirifațădeomăsurăadministrativă,ele

devinnemulțumiripolitice.Demonstranțiiîncepsăstrige:„Fărăteamă!“,„Libertate!“,„Vrempâine!“,„Josdictatura!“.Primarulora‐șuluiTimișoaraaîncercatsăpotoleascămulțimea,însăaceastaîl

huiduie.Dinfațacaseiparohiale,manifestațiasemutăîntr‐ozonă

apropiată, Piața Maria, unde ia amploare și capătă accente

violente.Oameniicareseadunăsporescdelaorălaoră.Mulțimea

sepuneînmișcaresprediferitezonealeorașului,pentruaatrage

șialțicetățeni.OcoloanăcompactăseîndreaptăspreComitetul

JudețeandePartidcântând „Deșteaptă‐teromâne!“ și scandând„Românivenițicunoi!“,„JosCeaușescu!“,„AziînTimișoara,mâineîntoată țara!“ Pedrum, demonstranții distrug însemnele cultuluipersonalității:portrete,lozinci,panouri.Oaltăcoloanăs‐aîndrep‐

tatcătreOperă,darafostblocatădescutieri.Înjurulorei20.00,

în zona complexului studențesc s‐a strigat: „Studenți, veniți cunoi!“ În centru,mulțimeaadevastato librărie, iar „operele“ lui

279PiotrSztompka,TheLessonof1989forSociologicalTheory,online,http://www.isasociology.org/colmemb/nationalassociations/en/meetings/reports/EastCentral%20Europe/Introduction.pdf,accesatla12mai2014.280Armataromânăînrevoluție…,p.49.281ClaudiuIordache,DetonatorulTimișoara.Caleaspre libertate, înAgorasocial‐democrată,p.33.


Ceaușescuaufostdistruse282.Referindu‐selaacesteevenimente

șilascânteiacarele‐agenerat,Jean‐MarieBretoncredecă„afa‐cereaTőkésafostdeciuncazdedisidențănou,tratatdeorganeledesecuritate“.283

Înnoapteade16‐17decembrie1989,evenimenteleaudevenit

dramatice. Orașul este în fierbere. Mai mult de 10.000 de

protestanțiseopunîncercăriiautoritățilordea‐levacuapepastor.

Aulocciocniriviolenteșiarestăriînrânduldemonstranților.Circa

180depersoaneaufostreținute.284Rezultatulintervențieiafost

dezastruospentruforțeledeordine.Plutonuldeintervențieafost

practicspulberatdemulțimearevoltată.285

LaBucurești,NicolaeCeaușescuhotărăștesătrimităo„echipă“

degeneralișiactiviștidinaparatulcentraldepartid,condusăde

IonComan,secretaralC.C.alP.C.R.Acerutintervențiatrupelor

dinsubordineaMinisteruluiApărăriiNaționale.Duminicătensiu‐

nea a crescut și mai mult, în urma ordinului dat de ministrul

apărării, generalul Vasile Milea, care prevedea să fie blocate

intrările în oraș, iar o coloanămilitară, cu fanfară în frunte, să

mărșăluiascăprincentru.Timișoreniinus‐aulăsatintimidațide

demonstrațiadeforțășis‐auadunatînfațasediuluijudețeanal

P.C.R., pentru a discuta cu liderii de partid locali. Au fost

întâmpinați cu furtunuri cu apă. Mulțimea pune stăpânire pe

autovehiculele pompierilor și pătrunde în sediul județean de

partid.Seproducdinnouviolențe,soldatecumorțișirănițidin

parteamanifestanțilordarșiaarmatei.286

Îndupăamiazaaceleiașizilede17decembrie1989,întimpce

laTimișoaraevenimentelecreșteauînintensitate,arelocședința

ComitetuluiPoliticExecutiv.Ceaușescuprezintăpunctul săude

vedere în legătură cu evenimentele, precizând că „incidentelegravedelaTimișoaraaufostorganizateșideclanșatedecercurile

282ClaudiuIordache,op.cit.,p.33.283 Jean‐Marie Breton, La fin de Ceaușescu. Histoire d’une revolution,Harmattan,Paris,1996,p.92.284ArmataRomânăînrevoluție…,p.50.285FilipTeodorescu,op.cit.,p.61.286ArmataRomânăînrevoluție…,p.51,FilipTeodorescu,op.cit.,p.81.


revizioniste șideagențiatâtdinrăsărit,cât șidinapus“.287Suntapoi aspru criticați factorii de răspundere –ministrul apărării,

VasileMilea,ministrulde interne,TudorPostelnicu,șefulSecu‐

ritățiiStatului, IulianVladcăn‐aucerutsăse tragă îndemons‐

tranți și că „auavuto atitudinecapitulardă,defetistă“.288Vasile

Mileaaavutcurajulsăripostezeafirmândcă„…n‐amînțelesacestlucru.Am căutat în toate regulamentelemilitare șinuamgăsitnicăieri prevăzut că armata trebuie să tragă în popor“.289La insistența Elenei Ceaușescu și a lui Nicolae Ceaușescu de a

deschide focasuprademonstranților,câțivadintremembriiC.P.

E.X.auîncercatsăcalmezesituațiașisăamâneordinul.Urmează

scenatragic‐comică.Ceaușescuenervatlestrigă:„Atuncialegeți‐vă alt secretar general!“ și se îndreaptă spre ușă. Mai mulțimembriaiC.P.E.X.aleargădupăelșiîlimplorăsărămână290.Aici

avem poate și cheia pentru răspunsul la întrebarea de ce

răsturnarearegimuluidelaBucureștis‐afăcutprinviolență. În

conducerea partidului n‐au fost oameni capabili să înțeleagă

evoluțiaevenimentelordinEuropadeEstșidinlume,îngeneral

și să construiască soluții politice, așa cum se întâmplaseră

lucrurileîncelelaltecapitalesocialiste.

ÎncădintimpulședințeiC.P.Ex.,ministruluiApărăriiisecere

să alarmeze toate unitățile militare din Timișoara. În județul

Timișafostdecretatăstareadenecesitate.După‐amiazazileide

17decembrieafostpentrutimișoreniunaînsângerată.Scenede

oviolențărarîntâlnităaulocînPiațaLibertății,peCaleaLipovei.

Peste totundes‐auadunat,protestatariiau fost întâmpinațicu

foc.Mulțimeaaripostat.Suntincendiateautovehiculealearmatei

și sparte vitrine ale unor magazine.291 Numărul pierderilor

287Constantin Sava,ConstantinMonac,Revoluțiadindecembrieperceputăprindocumentelevremii,EdituraAxiomaEdit,2000,pp.46‐47.288Idem,p.47.289Ibidem,p.48.290ArmataRomânăînrevoluție…,p.51.291ClaudiuIordache,op.cit.,pp.34‐35;StelianTănase,op.cit.,p.266.


umaneafostestimatînacelezilelacâtevamii,însăinvestigațiile

ulterioareaustabilitcifrade122demorți292.

Luni,18decembrie1989,orașulesteaparentpacificat.Pe19

decembrie, Timișoara e singură și încercuită într‐o țară care

continuăsătacă.Fabricilenumailucrează.Muncitoriirefuzăsă

reialucrulatâtatimpcâtarmataesteînstradă.NicolaeCeaușescu

pleacăînIran,cașicumnimicnus‐arfiîntâmplat.Înțară,barajul

informațional pare să funcționeze, legăturile telefonice cu

Timișoarasuntîntrerupte.Chiarșiașa,„răscoaladelaTimișoaraaprodusovieemoție în toată țara“293 și a contribuitdecisiv lacreareaunei stări și situații revoluționare carevor împinge re‐

gimulspreprăbușire.MisiunilediplomaticealeRomânieiprimesc

ordinsădeclare,dacăsuntîntrebateînlegăturăcuevenimentele

dinTimișoara,cănuau„cunoștințădespreașaceva!“Erausfătuițica, în continuare, să declare: „Respingem cu hotărâre oriceîncercări de amestec în treburile interne ale României (…) ÎnRomâniasevorîntreprindeacțiunifermeîmpotrivaunorastfeldeîncercări,împotrivaoricăroracțiuniprovocatoareșidiversioniste,inițiatedecercurireacționareantiromânești,deserviciilespecialeșioficiiledespionajdinstrăinătate“.294

Mass media internațională prezintă evenimentele de la

Timișoarașiromâniisuntinformațideceeaceseîntâmpla,prin

intermediulpostuluideradio „Europa liberă“.La18decembrie

1989, Guvernul american ia poziție prin Margaret Tutwiler,

purtătordecuvântalDepartamentuluideStat.CancelarulKohl

consideră represiunea „abominabilă“. Guvernul britanic, prin

ministrul adjunct de externe, cere „să se pună capăt acestui

regim“.295Ministrul austriac de externe, AloisMock, declară că

evenimenteledelaTimișoaraconstituieînceputulschimbăriiîn

România și cere respectarea drepturilor omului.296 Seimul

polonez,înședințadin19decembrie1989,aprotestatîmpotriva

292DennisDeletant,Româniasubregimulcomunist,p.198.293JeanMarieBreton,op.cit.,p.93.294Arh.M.A.E.,Circulare,1989,vol.4,f.387‐388,apud.295StelianTănase,op.cit.,p.267.296Arh.M.A.E.,Viena,1989,vol.4,f.231‐232bis,apud.


folosirii armatei și a miliției în reprimarea acțiunilor de la

Timișoara și a exprimat „protestul hotărât împotriva încălcăriidrepturiloromului înRomânia“.297 Ecoul internațional al eveni‐mentelordelaTimișoaraesteimens.298AgențiaRomânădePresă

–Agerpres–esteobligată,subavalanșarelatărilorpreseiexterne,

sărupătăcereaanunțândcă„auavutlocserioaseviolărialeordiniipublicelaTimișoara(…)s‐auprodusactedeterorism,vandalismșidistrugeridebunuripublice“.299Aceeașităcereasupravictimelor,morțilorșirăniților,aceeașităcerepecareopăstraușiinstituțiile

publicealeregimului.

La întoarcereadin Iran,NicolaeCeaușescua făcutdinnecu‐

noașterearealitățilorsaudinignorarealorogreșealăfundamen‐

tală.Maimult,aîncercatsărezolvecrizasocialășipoliticădela

Timișoara dupămodelul acțiunii din vara anului 1968. Atunci,

liderulromâns‐aadresatmulțimii,ceeacei‐aadusunimensspor

decapitalpoliticînțarășipestehotare.Acrezutcăsebucurăde

încrederea populației, fără a lua în considerație că lipsurile și

privațiunilepecarele‐aimpusacesteiaînultimiianiausăpato

adevărată prăpastie între dictator și populație, între partid și

mase. După o scurtă teleconferință cu aparatul de partid din

teritoriu, la câteva ore se adresează populației în legătură cu

evenimentele de la Timișoara, prin intermediul radioului și

televiziunii. Nicolae Ceaușescu prezintă manifestațiile drept

acțiunicucaracter„fascist“,vorbeștedefaptulcăunitățilemilitare

continuăsăseapere,deși în realitateorașul trecuse înmâinile

revoluționarilor. În jurulprânzului, se constituieunComitetde

acțiune,condusdeLorinFortuna.LaOperă,sosescreprezentanții

revoluționarilor. Discuțiile cu primul‐ministru Constantin

Dăscălescu nu duc la nici un rezultat. La Operă apare prima

mișcarepoliticăînopozițiecuPCR–FrontulDemocraticRomân–

297Arh.M.A.E.,fondVarșovia,1989,vol.4,f.94‐95,apud.298Asevedeape largdocumentele și comunicările făcutedeambasadeleRomânieiînțăridinEuropașiURSS,înDumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.299Constantin Sava,ConstantinMonac,Revoluția românădindecembrie…,pp.179‐180.


careelaboreazăoproclamație.300BalconulOpereidevine„statul

major“alrevoluției.ApelulluiN.Ceaușesculaapărarea„valorilor

naționale“ din cuvântarea de la posturile naționale de radio și

televiziuneareefectdebumerang.Timișoreniicaretrăiaubucuria

libertățiiaveauacumalterepereșialtevalori,princaremăsurau

patriotismul și atașamentul la obiectivele naționale. Armata

fraternizează cu revoluționarii. La ora 14.00, generalul Ștefan

Gușe,pepropriarăspundere,ordonăcaefectiveleunitățilormili‐

tare, aflate în oraș, să fie retrase în cazărmi.301 Implicațiile și

consecințele acestui act au fost deosebite pentru derularea

ulterioarăaevenimentelor.

Înziuade20decembrie,tensiuneacreștebruscînuneleorașe

din Transilvania. În primele ore ale dimineții s‐au primit

informațiilaM.St.M.călaArad,Tg.Mureș,Bistrița,MiercureaCiuc,

TurdașiAlba‐Iuliaaparsemnele„furtunii“.ÎnCluj,muncitoriide

laC.U.G.,IRISșialteîntreprinderiserevoltă.

În ziua de 21 decembrie 1989, în principalele centre

industrialedințarăsituațiadevineexplozivă.Primelemanifestări

împotrivadictaturiiaparlaSibiu,undeînjurulorei8.00ungrup

detineriaudatfoc„operelor“luiCeaușescu,iarînjurulorei10.00

demonstranții sunt în centrul Sibiului. Nicu Ceaușescu cere

desfășurareatrupelor,pentruaîmpiedicaescaladareaevenimen‐

telor.302LaBrașov,întreorele8.00și23.00,aulocmanifestațiide

protest.Armataestescoasăînstradășiînacestoraș.303LaCluj‐

Napoca, în Piața Libertății, în jurul orei 15.30 se petrece un

incident între un grup de protestatari, condus de actorul Călin

NemeșșimilitariiuneisubunitățidinU.M.01215,soldatcumorți

șirăniți304.Acestincidenttensioneazălucrurile.Aparconfruntări

întreprotestatarișiforțeledeordineșiînaltepunctealeorașului:

Calea Moților, zona Podului Astoria, Piața Mihai Viteazul.305

300ClaudiuIordache,op.cit.,pp.36‐37.301ArmataRomânăînrevoluție…,p.53.302Idem,pp.100‐102.303Ibidem,pp.96‐98.304Clujulliber,anulI,nr.11,4martie1990.305ArmataRomânăînrevoluție…,pp.89‐91.


Mișcareaprotestatarăserăspândeșteînmaimultezonealețării.

Sutedemiideoameniși‐aupărăsitocupațiilezilnice,auieșitîn

stradăcerândînlăturarealuiCeaușescușiregimdemocratic306.

București,21‐22,sfârșituldictaturiișialsocialismuluiînRomânia

Deșidispuneadeinformațiicompleteprivindsituațiadințară,

Nicolae Ceaușescu a refuzat să vadă și să accepte realitatea.

Ordonă ținereaunuimiting în ziuade21decembrie1989,ora

12.00,care,înviziuneadictatorului,urmasămarchezesolidariza‐

reamulțimiidinBucureșticumăsurilerepresivedelaTimișoara.

Încearcăaceleași„metode“deaatragepopulațiadeparteasa,ca

înaugust1968.Numaică,acum,mulțimeaeraadunatălaordinși

practic încercuită de forțele de ordine. În loc de scandări și

aplauzeobișnuitepentrucuplulCeaușescudedataaceastaapar

strigăte de revoltă și solidarizare cu Timișoara. În mulțime

explodeazăopetardăcaresporeșteconfuzia.Ceaușescuîncearcă

să potolească agitația făcând promisiuni derizorii. Spune ceva

despre Timișoara, este întrerupt. Încearcă zadarnic să se facă

ascultat.Sosiseceasulînlăturăriidepescenaistorieiaultimului

dictatorcomunist.IstoriculfrancezJean‐MarieBretonreferindu‐

se la acest aspect aprecia: „Ceaușescu n‐a fost un orator însăperformanțasadindupă‐amiazazileide20decembrieafostceamaicatastroficădinviațasadeompolitic(…).Ceaușescus‐adedatlaacuze laadresa trădătorilor, în legătură cu străinătatea careamenințăîntregteritoriulRomâniei.Aîncercatsăfacăsăvibrezecoardanaționalistă“.307

Mulți dintre cei care au părăsit mitingul oficial, grupuri de

cetățeniau începutsăstrige lozinciantiCeaușescu. Înpunctele

strategicedincentrulCapitalei–PiațaRomană,PiațaUniversității

–esteocupatcarosabilul.Ceaușescu,asediatdepopulațiaCapita‐

lei,sepregăteștederepresalii.Convoacăoteleconferințăpentru

ora18.00.MiniștriiapărăriișideinterneșigeneralulVladsunt

306IoanScurtu,op.cit.,p.30.307Jean‐MarieBreton,op.cit.,p.95.


oprițiînsediulC.C.,pentruaacționasubdirectasacomandă.La

ora16.00adatordinsăfiereprimategrupurilededemonstranți

din Capitală.308 Stau față în față 80.000 – 100.000 de demon‐

stranțișipeste4.000demilitariechipațiderăzboi.Acțiunilede

descurajaren‐au succes.După teleconferință, Ceaușescu repro‐

șeazăluiMileașiPostelnicufaptulcăn‐au„lichidatrapidsituațiadeaici(dinBucurești)”.309Confruntareadintreforțeledeordineșiprotestatarivaîncepedupălăsareaîntunericuluișiatingepunctul

culminantlamijloculnopții.Seexecutăfocurideavertisment,dar

seșitrageînmanifestanți.Înjurulorelor17.00–18.00auapărut

primele victime în rândul manifestanților din Piața Univer‐

sității310. Lamiezul nopții, baricada de la Intercontinental este

înlăturată și manifestanții sunt împinși pe arterele adiacente

Pieței Universității și către gura demetrou. Către ora 03.00, o

linișterelativăpunestăpânirepeBucurești.Adouaziurmausăse

desfășoare evenimente decisive pentru istoria contemporană a

românilor.

În primele ore ale dimineții de 22 decembrie, coloanele de

bucureștenipornescdepeplatformeleindustrialecătrecentrul

capitalei.Aproape500.000deoamenisuntînstradă,cerândînlă‐

turareaclanuluiCeaușescu.Considerămcăînaintareacoloanelor

de muncitori dinspre principalele platforme industriale spre

centrul capitalei a fost un moment extrem de important și a

atârnatdecisivînevoluțiaevenimentelordinaceazidecumpănă

aRevoluției române. Înmiiledemuncitori era prea greu să se

tragă.Apoi,muncitorii reprezentauobazăpolitică a regimului.

Nu mai putea fi vorba doar de „unele grupuri” manevrate de

„cercuri politice interesate”. Nu este nici o îndoială că decizia

retrageriiarmateiîncazărmis‐aluatpornindșidelaaceastănouă

situație.Armatanuputealuptaîmpotrivapropriuluipopor.

În același timp, ridicarea muncitorilor a arătat că regimul

comunistdinRomâniapierduseorice legitimitate,numai avea

308StelianTănase,op.cit.,p.268.309ConstantinSava,ConstantinMonac,op.cit.,p.203.310DumitruMazilu,Revoluțiafurată.Memoriupentruțaramea,vol.I,CoziaEd.‐CO,București,1991,pp.80‐82.


punctesocialedesprijin.Fraternizareaarmateicurevoluțias‐a

produs pe acest fundal, care arăta fără dubii că regimul este

condamnat, că istoria își croiește alt drum. După ora 09.00,

primele subunități de armată fraternizează și în București cu

populațiarevoltată.Lacâtevaminute,dupăceatransmis,dinnou,

ordinulsănusetragăasuprademonstranților,ministrulapărării,

general‐colonelVasileMilea,sesinucide.311

Simțind iminenta prăbușire, dictatorul a convocat în grabă

ședințaC.P.E.X.,careaveasăfieșiultimaapartiduluicomunist.

Acum Nicolae Ceaușescu cere celor mai fideli colaboratori să

lupte312.Înfapt,deciziadealuptaerautopică.Armataîncepeasă

se retragă în cazărmi. Ceea ce, de fapt, suspenda starea de

necesitate pe care dictatorul hotărâse să o declare la nivelul

întregii țări.Deacest lucruafostconvinsși frateledictatorului,

general‐locotenentIlieCeaușescu,carel‐aconvocat,laora12.00,

la Ministerul Apărării Naționale, pe atașatul militar sovietic,

contraamiralul Mihailov, și pe reprezentantul în România al

Comandantului‐șef al Tratatului de la Varșovia, general‐loco‐

tenentGaponenko.ÎnloculluiGaponenko,careeralaChișinăudin

datade19decembrie1989(!),asositgeneral‐maiorG.N.Bociaev.

Ilie Ceaușescu îi informează despre situația din România, pre‐

cizând că despre aceasta „au fost informate toate oficiilediplomaticedințară;astăzisevaanunțaunnouguvern(…)Potfischimbăriînconducere.Vomurmărisituația”.313

Laaceastăoră,accesulsprePiațaPalatuluieraliber.Manifes‐

tanțiiauforțatintrareaînsediulComitetuluiCentral.Trupelede

securitate care asigurau paza clădirii nu opun rezistență, ci se

retrag din fața mulțimii care pătrunde în incintă. Instituțiile

statuluisocialistsenăruiau.Numaiexistanicioautoritate.Cei

care au servit dictatura până în ultimul moment dispar de la

posturile lor.314 Complet rupt de realitate,Nicolae Ceaușescu a

apărutpentrucâtevasecundesăvorbeascămulțimiidinbalconul

311ArmataRomânăînrevoluție…,p.112.312ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apud.313Idem.314StelianTănase,op.cit.,p.269.


CC.Mai credea că poporul îl va apăra!Mulțimea îl huiduie. Un

colaboratorîltrageînăuntruși‐ispunecămulțimeaapătrunsîn

sediul CC. Ceaușescu a fugit pe acoperiș unde îl aștepta un

elicopterde laFlotilaprezidențială,chematdegeneralulVictor

AtanasieStănculescu,careasigurafuncțiadeministrualapărării,

deoarecegeneralulȘtefanGușeera încă laTimișoara.Odatăcu

decolarea elicopterului de pe acoperișul sediului CC al PCR se

încheiaoepocădramaticădinistoriapoporuluiromân.

La ora 12.59, Televiziunea Română a anunțat căderea lui

NicolaeCeaușescu.315ȚarașilumeaîntreagăaflaucăînRomânia

dictaturas‐asfârșit.Apareacumproblemapreluăriiputerii.Până

laora18.23,cândaînceputsăsediscutedespreformareaunui

nouorganismdestat, înRomâniaa fostunvid totaldeputere.

N‐aufostforțe„alternative“încadrulPCRculegitimitateșiauto‐

ritateasuprasocietățiipentruapreluaputerea.316S‐aconstituit

Frontul Salvării Naționale dupămaimulte negocieri între par‐

ticipanți, privitoare la numele pe care trebuia să‐l poarte noul

organalputeriidinRomânia.Interesantcă,înmomentulîncare

auînceputdiscuțiileasupraobiectivelordinprogram,Alexandru

Bârlădeanu arată că „ne trebuia o frază pentru opinia publicăstrăină, o frază că ne păstrăm alianțele și că nu schimbămangajamenteleinternaționale”.317IonIliescuaafirmat:„Vreausăvăspuncăam intrat în legăturăcuAmbasadasovieticăși le‐amtransmissituațiaîncareneaflămcasăcomunicelaMoscova,săseștiecinesuntemșicevrem.Astale‐amspusdeja”.318

De altfel, opinia publică internațională luase cunoștință, de

evenimenteledinRomâniaprin intermediulmass‐media.Agen‐

țiiledeștirisuntplinecuveștișireportajedinRomânia.Marile

cotidianedinSUA,Franța,Germania,URSS,MareaBritanie,Italia

315ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,p.222.316GeluVoicanVoiculescu,op.cit.,p.47.317ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,p.321.318Idem


etc.facprimapaginăcuRomânia.319Informareașidezinformarea

au ținut trează atenția opiniei publice internaționale. De fapt,

aceasta este martoră a unui eveniment în premieră mondială.

Transmiterea, în direct, la televiziune a unei revoluții. A fost

revoluțiacudurataceamaiscurtă.Referindu‐selaacestaspect,

Timothy Garton Ash a făcut remarca: „În Polonia răsturnarea

comunismuluiaduratzeceani,înUngaria,zeceluni,înRDGzece

zileșiînRomâniazeceore”.320TimothyGartonAsharedreptate

dacănereferimdoarlaprăbușirearegimuluicomunist.Schimbă‐

rileprodusedeorevoluțieauînsăîntimpoduratămaimare.

SugestiadeainterveniînRomâniaogăsimnusinistră,cidoar

stupidă. În fapt,problemaputerii înRomânianus‐a rezolvato

dată cu fuga lui Ceaușescu și instalarea la conducerea țării a

noului organismF.S.N. În zilele dramatice ale căderii regimului

comunist,toatetabereleimplicateînconflictulpentruputereau

căutatsprijinulURSS.Uniicredeaucăvechiulangrenajdupăcare

Moscovaeraarbitrulsituațieimaifuncționaîncă.321Acestlucru

esteconfirmatdeunuldintreceimaiapropiațicolaboratoriailui

MihailGorbaciov,AlexandrIakovlev,care,înconvorbirilecuLilly

Marcou afirma: „Din România, s‐au primit celemai numeroasescrisori,dinparteamaimultorgrupurideopoziție,unelechiardininteriorulpartidului.Acestescrisorinerugausăintervenimdirect,într‐atâtdeodiosdeveniseregimul(…)Dar,înciudaacestuiclimatatâtdetensionat,credeamcăschimbarean‐aveasăintervinădecâtdupă moartea lui Ceaușescu”.322 Ceea ce nu spune AlexandrIakovlevodemonstreazădocumentelepublicatelaBucurești,în

legătură cu zilele dramatice din decembrie 1989. Potrivit unei

Notecuuneleaspecte,maideosebite,porninddelarelațiilecuunelearmate din statele participante la Tratatul de la Varșovia și cu

319 Constantin Hlihor, Teofil Oroian, „Astăzi lumea ne cunoaște și nerecunoaște“,înRevistadeIstorieMilitară,p.17320ApudStelianTănase,op.cit.,p.269321StelianTănase,op.cit.,p.271322AlexandrIakovlev,op.cit.,p.116.


reprezentanțacomandantului‐șeflaBucurești,323la23decembrie,înjurulprânzului„Dincabinetulministruluiapărăriinaționale,laindicațiapreședinteluiConsiliuluiFrontuluiSalvăriiNaționaleșiaprimului‐ministrușiînprezențaaltorreprezentanțidinconducereafrontului,general‐locotenentEftimescus‐aadresatșefuluiMareluiStatMajoralF.A.aleURSS (traducere colonelMirceaDumitru),întrebându‐ldacăs‐arputeacontapeuneventualajutormilitarsovietic, împotriva teroriștilor.GeneralulMoiseeva răspunscăoasemenea problemă poate fi discutată numai între cele douăguverne,românșisovietic”.324

Totînjurulprânzului,înmomentulîncares‐aîntorsînsediul

M.Ap.N.delasediulfostuluiC.C.alP.C.R.,generalul‐maiorȘtefan

Gușe,aavutonouădiscuție telefonică laMoscovacugeneralul

Moisev„căruiai‐acomunicatcă, încalitateasadeșefalMareluiStatMajoralarmateiromâne,nuasolicitatajutormilitarsovietic“(subl.n)325.IonIliescu,referindu‐selaacestmomentatâtdecon‐

troversat al revoluției române nu numai în istoriografia

românească, dar și în cea internațională, afirmă: „A apărut, cuinsistență,maialesînultimavreme,acuzațiacăamfi,sau,maialesașfisolicitatintervențiamilitarăsovietică.Esteomanevrăsfrun‐tată,fărăvreuntemeișifărăvreunsuport.Suntînsăilate,amvăzutdin totce sepublică încâtevaziare, faptedisparatepentrua sesusțineacestscenariuaberant.Pentrucăeuamdeclaratșiîncarteșirepetoricând,dinceeaceștiueu,ceicucareamconlucratșilaelaborarea documentului și la încropirea primelor activități,nimenidingrupulnostrudecivilinus‐agânditsăsoliciteajutorsovietic.NuștiunicicageneralulMilitarusăofifăcut.Înoricecaz,nucuștireamea,iarpânăîn24decembrieelnuaveaniciopozițieoficială…”.326

323ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,pp.216‐229.324Idem,p.224.325Ibidem,p.225.326StenogramaconvorbiriicumembriiComisieisenatorialepentrucercetareaevenimentelor din decembrie 1989 din 16 decembrie 1994, cu Ion Iliescu,op.cit.,p.17.


PrimareacțieoficialăaMoscovei,fațădeevenimenteledela

Bucureștiși fațădechestiunea intervenției înRomânia, înbaza

documentelor care au fost publicate până acum, a survenit în

cursulzileide23decembrie1989,încadrullucrărilorceluide‐al

doileaCongresaldeputațilorpoporului,cândMihailGorbaciova

informatparticipanțiidemaimulteoridespreevoluțiaevenimen‐

telordinRomânia.Ela„menționatcăorganeleguvernamentaleșiorganizațiileobșteștidinURSSexamineazămodalitățideacordarea unor ajutoare poporului român, înmedicamente și specialiști,pentru asistențămedicală acordată răniților – fie pe teritoriulURSS,fiepeteritoriulRomâniei”327.Unaltînaltdemnitarsovietic,NikolaiRâskov,întrebatdacăURSSaraveaînvedereunasemenea

scenariu,răspundecategoric:„Noinutrebuiesărepetămgreșeliletrecutului“.Ar fiomaregreșeală să se trimită trupe sovietice înRomânia, știut fiind că, recent,a fost condamnată trimitereadetrupeînCehoslovaciașiAfganistan”.328

Interesantestefaptulcășiunelecancelariidiplomaticeaufost

de acord, în acest joc al declarațiilormediatice, cuuneventual

„ajutormilitar“acordatdeURSSnoiiputeridinRomânia.Într‐o

declarație televizată la postul N.B.C., făcută în ziua de 24

decembrie1989,J.Bakeraspus:„StateleUnitenuvorobiectadacăPactul de la Varșovia va considera necesar să intervină înRomânia”329. Ministrul francez de externe Roland Dumas adeclaratambasadoruluiromânlaParis,PetreGigea,că,lacerere,

guvernulfrancezpoateajutaRomâniacualteproduse.

Aarătat,deasemenea,căFranțaarsusțineuneventualajutor

militaralURSS, „dacăsevaconsideranecesar“.330 Încadruldis‐cuțiilor care s‐au purtat în cadrul Comisiei senatoriale pentru

cercetareaevenimentelordindecembrie1989,senatorulSergiu

Nicolaescu,referindu‐selaacestaspect,aafirmatadresându‐se

327DumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.,p.488.328Idem.329Arh.M.A.E.,Moscova,1989,vol.10, f.340;apud,DumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.,p.489.330 Arh.M.A.E., fondParis, 1989, vol. 6, f. 146‐147;apud, Dumitru Preda,MihaiRetegan,op.cit.,p.492.


luiIonIliescu:„Ținețiminte,laTeleviziuneadatuntelefonamba‐sadorul francez.Avorbitcumine,măcunoștea, șiaoferit80deantiteroriști, pe care‐i avea la Oradea pregătiți, lucru pe care‐lconfirmăDoinaCornea”331.Sovieticiiauconsiderataceastăpozițiea administrației americanedar și a altor cancelarii occidentale

drept un „cadou otrăvit“, o criză, o „împingere“ a diplomației

regimului Gorbaciov în epoca Brejnev, într‐unmoment în care

tocmaideclarase căau renunțat ladoctrinaBrejnev, în ceea ce

priveșterelațiileURSScustatele‐satelit.I.P.Aboimov,înconver‐

sația pe care a avut‐o cu ambasadorul american la Moscova,

J. Matlock, în legătură cu poziția americană în cazul unei

intervențiisovieticeînRomâniadeclaracă„nuavemînvedere,nicimăcarteoretic,unasemeneascenariu.Suntemîmpotrivaoricăruiamestec în problemele interne ale altui stat și intenționăm săurmăm această linie cu fermitate și fără nici o deviere.Așadar,parteaamericanăpoateconsideracă«doctrinaBrejnev»esteacuma lor,cauncadoudinparteanoastră”332.EduardSevardnadzeafost,îndiscuțiacuambasadorulamerican,maicategoricșiafirmă

căsugestialuiBushogăseștenusinistrăcidoarstupidă.333

Acest „joc” al dialogurilor oficiale sau oficioase la nivelul

marilor cancelariidiplomatice indică, înmodevident faptul că,

lumearăzboiuluireceapusesedefinitivșicăromâniilaBucurești

maipriveauîncălumeainternaționalăcuochiitrecutului.Astăzi

știmcucertitudinecă,îndecembrie1989,n‐afostniciunmoment

pericol de invazie străină, însă societatea românească și elita

politică în curs de formare au trăit „sindromul Praga 1968”.

Gândind evenimentele și derulările militare în termeni clasici,

331Apud,IonIliescu,Revoluțiatrăită,p.46.332Asevedea,GeorgeBush,BrentScowcroft,AworldTransformed,VintageBooks,1998,p.178‐179;ThomasBlanton,WhendidtheColdWarEndinColdWarinInternationalHistoryProjectBulletin,no.10,March1998pp.184‐191;IonIliescu,MihailGorbaciovlaBucurești,ArchiveforApril17th,2010,on line, https://ioniliescu.wordpress.com/2010/04/17/ accesat la 12octombrie2014333Apud,StelianTănase,op.cit.,p.272;MichaelR.Beschloss,StrobeTalbat,op.cit.,p.241.


românii n‐au putut să „gestioneze” păienjenișul diversiunii din

zilelerevoluției.

Petimpulevenimentelordindecembrie1989,înspecialdupă

fugacupluluiCeaușescu,armataromânăs‐aconfruntatcuacțiuni

diversionistemultipleșieficiente,delamanipulareaimagologică

șipsihologicăpânăla„războiulradio‐electronic”.

Diversiuni cu țintă:o confruntaremilitară între forțeleproprii

Diversiunea psihologică, prin manipularea informativă a

opiniei publice și a armatei, a fost o componentă esențială a

evenimentelordindecembrie1989.Imaginifabricateșizvonuri,

știrifalseauinvadatecranulteleviziuniiromâne,începândcuora

18.00,azileide22decembrie1989.Afăcutînconjurullumiiima‐

gineaterifiantăacadavrelormutilatedesecuriștilaTimișoara334.

Cercetările făcutedeundetașamentaluneiunitățimilitaredin

Buzău,careacționalaTimișoara,aurelevatcă„fuseserădezgro‐pate cadavre intrate deja în descompunere, care n‐aveau nici olegătură cu evenimentele din perioada 16 – 20.12.1989”.335 Înnoapteade22‐23decembrie,s‐audifuzatdecătreTeleviziunea

Română informații potrivit cărora „o coloană de blindate s‐arîndrepta către București, dinspre Pitești, cu intenția să ataceCapitala,informațiecares‐adoveditafifalsă”.336

Suntdoardouăexempledintr‐unnoiandeinformațiicareau

semănatpanicășidisperareînopiniapublică.Înaceastăcapcană

a dezinformării au fost atrase și o serie de posturi de radio și

televiziune străine. Temele predilecte au fost cele preluate din

massmediaromânești:„genociduldelaTimișoara”,„batalioanele

morții“,careacționauîncanalesubterane;mitralieremânuitede

securiștietc.337

334VezipelargMinciunimass‐media,EdituraScripta,1992.335 Arh. Militare Române, fond Decembrie 1898, apud Constantin Sava,ConstantinManoc,op.cit.,p.408.336ArmataRomânăînrevoluție…,p.169.337Idem.


Întrebatîniunie1991,încadrulunuiinterviu,deundeveneau

anunțurileaceleaincitatoare,instigatoarelaomor,caresedădeau

pe postul național de televiziune, generalul Nicolae Militaru a

răspuns: „Aceasta a făcut parte dintr‐un sistem general dedezinformare,atâtasupraacțiunilor terestre cât șiasupra celoraeriene,pentruainduceîneroareinclusivcomandaarmatăcâtșiunitățiledinsubordine.Efecteleaufostneplăcute,toatenegocierilecares‐aupetrecutînacelenopți,cupierderideviețiomenești,suntdejacunoscutedeopiniapublică”.338

Diversiunea radioelectronică a fost, la rândul ei, intens

întrebuințatăpentruacreaconfuzieșipanicăînrândulforțelor

armate.Aceastaaavutcaobiect„penetrareasistemelordediri‐

jare ale aviației“ și bruierea acestora pentru a determina con‐

fruntăriarmate întreforțeleproprii.339Sutedeținteau invadat

cerul României în punctele fierbinți, pentru a simula o invazie

aeriană. Coroborată cu diversiunea psihologică, acest tip de

diversiuneacreatostaredeconfuzie,nesiguranță,panicășistres

înrândulpopulației.

Diversiuneaarmată (teroristă) a făcutpartedinacelași sce‐

nariu al forțelor oculte care au acționat în timpul revoluției

române.Eaafostrealizatădepersoanespecializateînacesttipde

acțiunimilitare.Peaceastă temăs‐au formulatdiferite ipoteze,

mergându‐sepânăla„afirmațiahilară,potrivitcăreiaarmatas‐a

luptatcueaînsăși,căatrasîn„fantome”.340Sigurcăaufostsituații

când, urmare a dezinformării și manipulării, armata a tras în

dispozitive care imitau „focul” de arme automate, dar aceste

dispozitiveaparțineaușierauamplasateînlocuri„potrivite”de

cineva.Cineerauacestepersoane,cărorstructuriauaparținut?

Suntîntrebăricarenupotfielucidateîncă,datoritălipseidocu‐

mentelordearhivă.Existăpeaceastătemăoliteraturăbogată341,

338AngelaBăcescu,Dinnou încaleanăvălirilorbarbare,EdituraZalmoxis,Cluj‐Napoca,1994,p.90.339VezipelargArmataRomânăînrevoluție,pp.170‐180.340Idem,p.181.341AsevedeapelargIlieStoian,Decembrie1989.Artadiversiunii,EdituraColaj, 1993; Valentin Raiha, Revoluția și jocul serviciilor secrete, Tipar


dareasebazeazăpeanalizaunor„mărturii”sauinformațiiindi‐

recte. Cercetările făcute până în prezent arată că elementele

diversioniste au acționat cuo intensitatedeosebită, până la25

decembrie,datălacarecuplulCeaușescuafostjudecatșiexecu‐

tat.Deaicisetrageconcluziacăceicareau„tras”îndecembrieau

aparținut unor structuri de securitate rămase fidele clanului

Ceaușescu.342

Pelângăacesteelemente„interne”,careauprovocatviolență,

unii analiști și cercetători ai fenomenului sau protagoniști ai

evenimentelor din decembrie 1989 au vorbit și de unele forțe

străine. Gelu Voican Voiculescu afirmă că, în decembrie 1989,

„comportamentul nostru atipic (al revoluționarilor – n. n.),haotismulcarerezultadinstângăcianoastră,auparalizatefectivpeagențiideterenaiserviciilorstrăine,venițisăamorsezetulbu‐rărileceurmausă‐lrăstoarnepeCeaușescu“.343SergiuNicolaescucredeșielcă„Multitudineadeplanuriîncares‐aacționatînparalelînacelezileșilipsadesinceritateaunorgeneralidinD.S.S.,nefacsătrăimîntr‐oconfuziecarefavorizează,înprimulrând,teroriștiice au acționat din ordin extern și care, alături de «fanaticiiceaușiști»,aucreatcelemaimultevictime“.344Analiștiimilitari„nuexclud,definitiv,prezențaalăturidepartizanii luiCeaușescu șiaunorelementestrăine– libieni, iranieni,palestinieni–Ceaușescuavândstrânselegăturicuregimullaputeredințărilerespectiveșicareerauînmăsurăsăalcătuiascăgrupedecomandoînvedereasalvăriisale.Amafirmatcănunegămaceastăposibilitatedar înlipsaprobelornuputemniciconfirmaniciinfirmaexistențareală

EuximusImpex,BaiaMare,1994;ConstantinVasile,Noiamfostteroriștii?,Editura Sibquard, Sibiu, 1995; Constantin Preda, „Teroriștii o poveste deadormitcopiii?“,înȚara,nr.32,19‐25.XI.1990;AurelDavid,„Scenariileșirealitatea.Omărturieladosarul«teroriștii»“,înTimpul,București,nr.2‐9,ianuarie 1991; Silviu Brucan, „Teroriștii au existat“, în Adevărul, nr. 30,ianuarie,1991.342ArmataînRevoluțiaromână,pp.188‐190;DennisDeletant,op.cit.,p.210.343Gelu‐VoicanVoiculescu,op.cit.,p.48.344 Sergiu Nicolaescu, Revoluția – începutul adevărului, Editura Topaz,București,1995,p.233.


printre teroriști a acestor străini”.345 Nu a fost elucidată încăproblema„turiștilorsovietici”careauintratînRomâniadeladata

de 8 decembrie, în număr variabil de la 80, la peste 1.000 de

mașinipezi“.346Aceștiaaufostsemnalațiînfoculevenimentelor

pe întreg teritoriul țării însă participarea/implicarea lor în

evenimente este controversată. Specialiștii militari afirmă că

„astăzi,nusepotfaceafirmațiicertedespreimplicarealorîneve‐nimentelecareauavut loc înRomânia,după22.12.1989”.347Alțiautori,pebazaunorinvestigațiipersonale,afirmăcăauacționat

înzonaCraiovei,Buzăului,Brăileietc.348

Deși s‐adiminuat, violențan‐adispărutnicidupăCrăciunul

din 1989. Confruntările cu forțele diversioniste au continuat și

dupăeșuareaplanuluicareurmăreasădeclanșeze„oconfruntarecu armele, pe scară largă, între trupele Ministerului ApărăriiNaționaleșicelealeMinisteruluideInterne”.349Toateacesteaaufăcutcarevoluțiaromânăsăaibănunumaiuncaracterspecialîn

raport cu celelalte revoluții care au pus capăt regimurilor

comuniste,cișioanumităambiguitatecarenuvadispăreadecât

atunci când istoricii și analiștii vor avea acces la documentele

anului1989,existenteînarhiveleromâneștișistrăine.

345ArmataRomânăînrevoluție,p.190.346Idem,p.191.347Ibidem.348IlieStoian,op.cit.,pp.46‐47.349ArmataRomânăînrevoluție…,p.443.

CAPITOLULII:PĂRTINIRE,NEUTRALITATE,OBIECTIVITATEÎNCUNOAȘTEREAREVOLUȚIEIROMÂNEDINPERSPECTIVA

POLITOLOGICO‐SOCIOLOGICĂ

MarinBadea

Caoricefenomenistoricmajoratâtprindimensiunilepecare

le‐aavutînaparițiașiderulareasa,câtșiprinevantaiulextremde

vast al consecințelor ce le‐a generat, revoluția română din

decembrie1989acomportatdintru‐nceputuninteresaparteîna

fi cunoscută, într‐un context istoricmai larg, european și chiar

universal,înafiexplicată,înaisedescifracauzele,a‐ifirecon‐

stituită desfășurarea ca eveniment sau a‐i fi urmărite îndea‐

proape urmările, consecințele‐i multiple pe diverse termene:

apropiat,mediusauîndepărtat.Șiaceastacuatâtmaimultcucât,

în opinia cvasigenerală, fie a „momentului” (1989‐1991), fie

ulterioracestuia, fenomenulprăbușiriiregimurilorpoliticecen‐

tral‐est europene s‐a constituit într‐unul dintre cele mai dra‐

maticeevenimentedinistoriaomenirii,înmodsigurcelmaidra‐

maticdelacelde‐aldoilearăzboimondialîncoace,1casă‐lcităm

doar pe sociologul politic israeliano‐american S.N. Eisenstadt,

aprecierecarecirculădecâțivaanișiînspațiulnostruspiritual.

Iarinteresulcutotuldeosebitdeaficunoscutăcâtmaiprofund

posibil revoluția românădindecembrie1989 i‐a animat foarte

repede,poate,înplanimediat,maipuținpeistorici,deșiexcepțiile

n‐aulipsit,2câtmaialespepolitologi,sociologisaupeeconomiști.

Iarprimii,adicăpolitologii,aufost,probabil,ceimaigrăbițiîna

1 S.N. Eisenstadt, Prăbușirea regimurilor comuniste în VladimirTismăneanu (coordonator), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor,EdituraPolirom,Iași,1005,p.103.2 Ioan Scurtu,. Sfârșitul dictaturii București, 21‐25 decembrie 1989,EdituraClio,Craiova,1990.


investiga chiar ansamblul evenimentelor ce au condus, între

1989‐1991/1992laprăbușirearegimurilorsocialistedinEuropa

dacăavemînvederecă,așacums‐aobservat,schimbărilepolitice

desistemdinEuropadeEstau„surprinssovietologiaoccidentală

nepregătită”ba,maimult,că„dinacestpunctdevedere,colapsul

comunismului a însemnat și un eșec de proporții al științelor

politice”,cași„numeroaseleanalizededicatetranzițieipoliticeau

eșuatînaexplicadeceregimurilecomunisteșiideologiamarxist‐

leninistă,pecareacesteaseîntemeiau,s‐auprăbușitbruscșipe

neașteptate.”3Dinacestpunctdevedere,al lipseidepreviziuni

întemeiatepeanalizeștiințificeriguroaseși,caatare,credibile,în

legătură cu destinul sistemului socialist european, s‐a ajuns la

formularea nu doar a unor simple acuze la adresa științelor

sociale,îngeneral,aslujitorilorlordinOccident,înspecial,pentru

căn‐auprevăzutcolapsulînregistratdesocietățilesocialisteest‐

europene, ci chiar laun felde condamnare anumeroșilor spe‐

cialiștiîncunoașterea„leninismuluicasistemmondial”,4astfelcă

opiniapublică,nepregătităfiind,apututprivicuuimirelamodul

cum s‐a prăbușit sistemul comunist de factură sovietică, din

Europa.5

Estedrept,autorulacuzelordemaisus,VladimirTismăneanu,

launmomentdat,atenueazăpuținvervacriticilorsale,amintind,

încontext,căaufostșiautoricareaufăcutexcepțiedelaregula

eșecurilorprevizonaleprivindsfârșitulregimurilorsocialisteest‐

europene,citânddouănumedeautori(americanulKenJowittși

polonezulLeszekKolakowski)care,înanalizelelor,arfiinsistat

mai demult „asupra descompunerii morale și culturale a regi‐

murilordetipsovietic”.6

3VeziAdrianPop,Originileșitipologiarevoluţiilorest‐europene,EdituraEnciclopedică,București,2010,p.9‐10.4VladimirTismăneanu,IntroducerelaRevoluţiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.15.5 Vezi François Furet, L’énigme de la desagregation communiste,FondationSaintSimon,Paris,1990.6Ibidem.


Din perspectiva politologiei, dar și cea a sociologiei sau a

istorieicaștiință,oîntrebareanumeaavutșiareîncădaruldea

provocarealmentepeceicares‐auaplecatasuprafenomenuluide

ansamblualprăbușiriiregimurilorpoliticesocialistedinEuropa

șianume:dacăaceastaa fostefectuluneirevoluții saualuneilovituride stat? Dacă, între 1989 și 1992, cutremurul social‐politicșiinstituționaldinEuropacentralășiderăsăritafostcu

adevăratorevoluție?CumseîntrebaVladimirTismăneanu;după

undeceniudelasăvârșireaevenimentelor,dacăacesteaaufostcu

adevăratrevoluții,prinraportarelaconceptulclasicderevoluție

și,eventualsăseformuleze,înplusoaltăîntrebare:ceauadusca

elementedenoutateatât înplan teoretic, cât șidinpunctulde

vederealpracticiipolitice,autorulacesteiîntrebărifiindtentatsă

iscodeascărealitateaistoricăaevenimentelordinanii1989‐1991

șidintr‐oaltăperspectivă:dacăaceleevenimenten‐arfifostdoar

simple eforturi menite a «îndrepta» greșelile experimentului

comunistsoldatedoarcurevenirealasituațiaprecomunistă?Alți

autori,poateînzestrațișicuoculturăistoricămaibogată,pelângă

ceafilozoficăaucăutatrăspunsurilaîntrebareadacăînanii1989‐

1991/1992,înEuropacentral‐răsăriteană,auavutlocrevoluțiicu

adevăratsaudoarsimplecosmetizărialeerorilordeconstrucție

socialistă/comunistă și mai ales dacă evenimentele la care ne

referimpotficonsideratecaoverigădinlanțulistoricalrevolu‐

țiilormoderne.Amintimînacestsenso intervențieconsistentă

venitădinpartealuiAdrianPopprintr‐olucrarepecaresuntem

tentațiaoconsideradereferință:Originileșitipologiarevolu‐țiiloreuropene.Olucrareîncareesteîmbinatăanalizaistoricăcucea de factură politologică, dominantă fiind partea de recon‐

stituireaevenimentelorcuaccentpeantecedentelerevoluțiilor,

întrerepereleacestorantecedenteindicândînprimplanrevoltele

muncitorești din Germania de Răsărit (1953), „revoluția” din

Ungariadin1956,revolteledinPoloniașisucceselepoliticeale

Solidarității.

Concluzia, pe care autorul o afirmă foarte limpede, este că

„Schimbările politice sistemice din Europa de Est în perioada

anilor1989‐1991/1992auavutuncaracterrevoluționar(subl.


n.–M.B.)autenticdeoareceeleaurevoluționatîntregulsistemstatal și întregul subsistem al relațiilor intervenționale dinRăsăritulEuropei.Eleaufostrevoluții,triplurejective:aufostîn

același timp revoluții naționale de respingere a hegemonuluiexterior (Uniunea Sovietică), revoluțiipolitice de respingere aregimurilor dictatoriale din fiecare din țările est‐europene în

parteșirevoluțiieconomicederespingereaeconomieidecoman‐

dă.”Înplus,autorulafăcutîncontext,mențiuneacărevoluțiiledin

1989, cu excepția celei din România, au fost revoluții non‐

violente,pentruaîmbrățișadefinițiaconformcăreia„orevoluție

esteoformăneconstituționalădeschimbarepolitică,încaresunt

implicate atât elita, cât și masele și care are ca rezultat o

schimbareatipuluideregim”,7definițieaparținândpolitologului

GabrielTopar.8CâtpriveștecazulparticularalRomâniei,Adrian

Pop afirmă răspicat că „Este dincolo de orice îndoială că în

România,lafelcașiînaltețăriest‐europene,aavutlocorevoluție

autentică.Spredeosebireînsădealecazuriest‐europene,proce‐

sulrevoluționarainclusaici,casecvențedeopotrivădistincteși

întrepătrunseînderulareasa,lovituradestatșirevoltapopulară.

Larândulsău,aceastăcombinațieageneratcaracterulviolental

schimbării politice sistemice, atât sub aspectul uzului violenței

împotrivapopulației,câtșiallichidăriifizicealideruluidepartid

șidestat(cazunicîntranzițiileest‐europene!)cetransformase

regimul politic pe care‐l patrona într‐o dictatură personală...

Tocmaiprinaceastădinurmăcaracteristică,revoluțiaromânădin

1989esteceacareseaseamănăcelmaimultcurevoluțiafranceză

din1789șirevoluțiarusădin1917.”9

Edemenționat,dinpunctulnostrudevedere,căestesingura

afirmațiealuiAdrianPop(asemănareadintrerevoluțiafranceză

șirevoluțiaromânădin1989)carearîndemnalaoincludereca

analizăistorico‐politologicăaevenimentelorcentral‐esteurope‐

nedin1989‐1991/1992înlanțulistoricalrevoluțiilormoderne

7AdrianPop,op.cit.,p.213.8GabrielTopar,«Revoluţia»după1989în„Polis”,nr.4din1994,p.12.9AdrianPop,op.cit.,p.213.


din secolele XVII‐XVIII. Astfel, autorul consideră/ apreciază

revoluțiile căar fi „unicele fenomenepoliticecarese confruntă

directșiinevitabilcuproblemareluăriidinnouacursuluiistoriei”

după ce, probabil, acesta dinurmă se va fi blocat(!); afirmă, în

legăturăcuconceptulmodernderevoluție,căarimplica„ideea

necesității unui nou început”, aceasta fiind un produs al

revoluțiilor produse (sublinierile mele – M.B.) la sfârșitul

secolului al XVII‐lea”. Ba mai mult, într‐o manieră oarecum

șocantă,celpuținpentrunoi,autorulafirmă:„sepoatespunecă

revoluțiilesecoleloralXVII‐leașialXVIII‐leaeraumeniteafiîn

faptrestaurații”10,doarfiindcăașaîșiimaginauuniidintreeroii

respectivelorrevoluțiișifărăsăprecizezecerealitățiistoricearfi

avutmenireasă restaureze, excepție fiind reacceptareamonar‐

hiei înAngliaprinrevoluțiaglorioasădin1688. Înplus,Adrian

Popaidentificatșiuneleconotații...astronomicealeconceptului

de revoluție, desprinse ce‐i drept din epocă, o primă conotație

fiind„revenirealaostaredelucrurianterioară,lacevaceaexistat

cândva”.11Oadouaconotațieastronomicăarviza„faptulcărevo‐

luțiile au un caracter de necesitate similar rotirii stelelor, ce

urmeazăcăipredestinatepeboltacerească”.12Celedouăconotații

astronomice,AdrianPopleplaseazăînsășiînperspectivaistorică

a evoluției conceptului de revoluție afirmând, eronat în opinia

noastră, că sub influența ideilor socialiste, prima conotație

astronomicăarfifostabandonată,prinrevoluțieajungându‐sesă

seînțeleagăo„răsturnare,deobiceiviolentă”,întimpceadoua

conotație astronomică s‐ar fi „metamorfozat în teza necesității

istorice din care avea să se inspire marxism‐leninismului.13

Ducându‐șianalizamaideparte,AdrianPopîiaminteștepeMarx

șiEngelscăvedeauînrevoluție„locomotivele”sau„forțemotrice

aleistoriei”,provocatoarede„transformăriistoriceviolente,ine‐

vitabileșiprogresiste,întemeiatepe«luptădeclasă»,denaturăa

genera schimbări economice, sociale și politice radicale și a

10AdrianPop,op.cit.,p.209.11Ibidem.12Ibidem.13Ibidem,p.208.


inaugura astfel o nouă etapă în evoluția umanității”,14 ceea ce

puneauefectivînevidență,maialeslamijloculsecoluluialXIX‐

lea,cândMarxșiEngelspublicauManifestulPartiduluiComunist,

îndeosebi prin consecințele lor, revoluția engleză, războiul

americandeindependențășicumultmaimultăevidențămarea

revoluțiefranceză.

În demersul său cognitiv, pemarginea conceptului de revo‐

luție,AdrianPop,numaiurmăreșteevoluțiaistoricăaacestuiași

destinulsăuînraportcupracticasocial‐politicăde‐alungulamai

binedeunsecol,dacăavemînvederecă„analizelepost‐marxiste”

ale conceptuluide revoluție la care seopreștedateazădinanii

1970,1979,bachiar1963‐1965,1968.15Autoriiinvocațișitezele

vehiculate de aceștia, nouă, cel puțin, ni s‐au părut irelevante

pentruceeaceaveausăfieevenimenteledin1989–1991/1992,

implicitpentruideeadacăacesteapotficonsiderateparteinte‐

grantăalanțuluiistoricalrevoluțiilormoderne.Pentrucaracterul

de revoluție al evenimentelor central‐est europene din 1989 –

1991/1992 și cu precădere cele din România, implicit pentru

considerarea acestora ca verigă istorică a lanțului evoluțiilor

moderne,s‐aupronunțatdejaautorirelevanți,maialesprinforța

argumentelorinvocate.EsteșicazulluiS.N.Eisenstadtdejacitat

decâtevaorișicare,printreprimii,s‐aîntrebatdacă,încazulîn

care s‐ar accepta că a fost o revoluție, prăbușirea regimurilor

socialistecentral‐esteuropene,fenomenulcaataren‐arputeafi

considerat,peduratalungăaistoriei,caoverigădintr‐unlanțal

revoluțiilormoderne,începândcuaceeadinMareaBritaniedela

mijloculsecoluluialXVII‐lea,continuândcurăzboiuldeindepen‐

dențăalcoloniilordinAmericadeNord,cuMareaRevoluțiefran‐

cezădin1789,revoluțiiledinEuropaanului1848,revoluțiiledin

Imperiulrus(1905–1906,1917)saurevoluțiachineză?Înopinia

acestuiautor,existăsimilitudinicerteîntre„marilerevoluții”,ce

aumarcatcursulistorieiepociimodernesiceledin1989‐1991‐

1992,ceeacecredemșinoi,întrucât,cașiîncursulcelordintâi,și

14Ibidem.15AsevedeaAdrianPop,op.cit.,p.209‐210.


înprocesulistoricalprăbușiriiregimurilorsocialiste(comuniste)

s‐auprodusschimbărideregimcucaracterradical,schimbăricu

adevăratdramatice „strâns legatede transformări ideologice și

culturale esențiale”,16 dar, în timp, și de ample și consistente

restructurări în economie, în relațiile sociale, în reglementările

juridice,înmentalitățileoameniloretc.

Înplus,autorullacarenereferimcrede,cudreptcuvânt,cași

noi, că la prăbușirea însăși a regimurilor socialiste central‐est

europene nu s‐a ajuns deloc întâmplător. Până la „momentul”

când„măturaistoriei”le‐aînlăturat,toatesocietățilesocialistedin

EuropaCentralășideEst,întreele,desigur,șicearomânească,au

fostmăcinate,chiarintern,fragilizate,deocrizăstructuralădince

în cemai acută, cu o puterede evaziune ce s‐a dovedit a fi cu

adevăratdevastatoare,ocrizăpoateinsuficientreconstituităatât

dinperspectivaștiințelorpoliticesauasociologiei,câtșidinceaa

istorieicaștiință,celemaimulteexegezeaducândîndiscuțiecu

precădere elemente de natură evenimențială, sigur, și acestea

putândficonsiderateexpresiialecrizeilacarenereferim:ca,de

pildă,conflicteledintrereformiștișiconservatoriceeacen‐afost

cazulRomâniei,dareleaurăbufnitînPolonia,Ungariasaufosta

U.R.S.S.,oridiverselerevoltepopulare,maialesînUngaria(eveni‐

menteledin1956),PoloniasaufostaRepublicăDemocratăGer‐

mană, dar și în România (Valea Jiului, în 1977 sau Brașov, 15

noiembrie1987).Aufosttoateacestea,înopiniileunorpolitologi,

sociologișichiaristorici,expresiiconcretealeuneicrizeasemă‐

nătoarecuacelea,premergătoarerevoluțiilorclasice(cazuldeja

citatalsociologuluipoliticS.N.Eisenstadt).17Alțiautori,Vladimir

Tismăneanu,spreexemplu,preferăsăignoreelementeledecriză

profundă și multilaterală, cu caracter de determinare, ce au

erodat iremediabil structurile regimurilor socialiste central‐est

europene, acceptând, în schimb, cu o vădită ușurință interpre‐

tativă,că„revoluțiiledin1989aureprezentatoilustrareironică

(deceironică–n.n.–M.B.)faimoaseidefinițiialuiLeninprivind

16Ibidem,p.104.17Ibidem.


osituațierevoluționară:ceidelaconducerenumaipotmenține

putereaprinvechilemetode,iarceicondușinumaivorsăaccepte

acestemetode”.18Și,casăsefacăcredibilînfațacititorilorsăi,sin‐

gurulargumentpecare‐laduceîndiscuțiepentrua„demonstra”

lipsadecredibilitateacelor„delaconducere”arfifostacelacă

„partidelecomunistenuerau laputereca rezultatalunorpro‐

cedurilegal–raționale.Nualegerileliberele‐auadusînpozițiide

conducere”, ci că și‐ar fi „câștigat falsa lor legitimitate datorită

pretențiilorideologice(șiteleologice!!!!)potrivitcăroraelerepre‐

zentau«avangarda»claseimuncitoareși,înconsecință,aveaude

îndeplinitomisiunedeemancipareuniversală”.19Numaică,regi‐

murile politice socialiste (comuniste) prăbușite în 1989 –

1991/1992duraudepestepatrudecenii(celdinfostaURSSde

aproapeșaptedeceniișijumătate),timpîncareîșiedificaserăo

realălegitimitate,celpuținînanumiteperioade,princeeacese

edificase sub forme diverselor produse nemijlocite ale creației

istorice:îneconomie,încondițiasocialăaoamenilor,înmodulde

repartiție,înaccesullaeducație,sănătate,labunuriledecultură

etc.,etc.

În evantaiul interpretărilor încărcate cu multă doză de

obiectivitatereferitoarelatezacăprăbușirearegimurilorsocia‐

liste/comunisteeuropeneareprezentatorevoluție,putemaduce

în discuție importanța hotărâtoare a intelectualilor în pre‐gătireaacestorevenimente,unaspectcomuncuceeacearepre‐

zentatcomponentasimilarăarevoluțiilorclasice.Aufostrelevate,

în procesele de transformare revoluționară a spiritelor din

societate,rolul,depildă,alpuritanilorînAnglia,alintelectualilor

americani în pregătirea războiului de independență sau al

cluburiloriluministe,îndeosebialenciclopediștilor,înpregătirea

revoluțieifranceze.Înoglindăcuceeaceaprefațatideologicrevo‐

luțiile clasice, sunt invocate, pentru procesele istorice de la

sfârșitulsecoluluitrecut,premergătoareevenimentelordin1989‐

1991șicareaumarcatEuropacentralășirăsăriteană,activitățile

18Ibidem,p.15.1919Ibidem,p.16.


disidente ale unor intelectuali ca Vaclav Havel, Lesnek,

Kolakoceski, iar în România, un Paul Goma cu o voce mai

răsunătoare,darsialții,precumIonIliescusauDumitruMazilu.

ÎnPolonia,probabilmaipenetranteși,implicit,maieficienteau

fostactivitățilepreoțilorcatolici,inspirați,poatechiarmobilizați,

dePapaIoanPaulalII‐lea,încursulviziteisalelaVarșovia,iarîn

Germaniarăsăriteanăs‐auremarcatdintr‐oasemeneaperspec‐

tivă, pastori protestanți. Sunt elemente islamice concrete ce au

obligat să se ajungă la concluzia conform căreia: „combinarea

activităților politice ale unor grupuri numeroase și diverse cu

participareaintelectualiloratestăostrânsărelațieistoricășifeno‐

menologicăcuacelemarirevoluțiicareauinauguratviațapolitică

modernășiîncareasemeneaasocieriaufostfundamentale”.20

Caoparalelăistoricăsemnificativăîntrerevoluțiilemoderne

clasice și cele din Europa central–răsăriteană, de la sfârșitul

secoluluiXX,privindcauzelecele‐audeterminatșicare,înopinia

noastră,auavutunroldeterminant,edemenționatșichiarde

subliniat, pronunțatul declin economic al tuturor statelorsocialiste, aici România fiind un exemplu ilustrativ. Un declin

economicces‐aasociatcuodegradareapozițiilorinternaționale,

cea a României fiind, de asemenea,multmai pronunțată dacă

avemînvederecăpozițiileBucureștilorînplanulrelațiilorecono‐

mice cu exteriorul și alpoliticii externe se alteraserăprogresiv

atâtînraporturilecuțărileoccidentale,câtși încadrulblocului

răsăritean,ajungându‐sechiar laelementede încordare, îndeo‐

sebicuMoscova,iardeclinuleconomicasupracăruiavomreveni,

ce părea să numai fie stopat, coroborat cu alterarea pozițiilor

externe,maidesdupă1980,acesteadinurmăcândvaocompo‐

nentăstrălucităaregimuluidinRomânia,și‐augăsitoreflectare

negativă de la an la an,mai pronunțată în conștiința politică a

unorsegmentedinceînmailargialepopulației,interpretatefiind

ca expresii ale unor contradicții clare între baza legitimității

regimului socialist și performanțele sale reale.Această ruptură

gravă întrenaturaregimului,cuexpresiasa totmainegativă în

20Ibidem,p.104‐105.


planul conștiinței politice a membrilor societății și loialitatea

cândva reală (îndeosebi dupămomentul 1968), dar în anii `80

făcutăpulbere,acelorcondușifațădeconducătoriilor,amintește,

în bună măsură, de procese istorice similare premergătoare

revoluțiilormoderneclasice.21

Subsemnulsimilitudinilorexistenteîntrerevoluțiilemoder‐

ne clasice și cele est‐centrale europene din 1989 ‐ 1991/1992

sunt de consemnat aprecierile ziaristului și istoricului englez

TimothyGartonAsh, altfel un fin cunoscător al realitățilormai

alesdinEuropaCentrală,referitoarelarevoluțiiledinprimăvara

europeanăaanului1848șiceledin1989‐1991/1992.Unadintre

observațiiestecă,în1848revoluțiaaizbucnitdupămaimultde

treizecideanidepaceșistabilitateinEuropa,menținuteconstant

peoreglementaracontrarevoluționarăpentrucafermentulrevo‐

luționar să se fi născut în aceeașimăsură, din „speranțe și din

nemulțumiri” (recoltele slabe ale anului anterior și, caurmare,

malnutriția).

Revoluțiiledin1989‐1991/1992auizbucnitînanulcândau

fostcelebratecumultfast,înlunamai,ceipatruzecideanidepace

și stabilitate în Europa, datorită îndeosebi existenței Pactului

Nord‐Atlantic(NATO),șitotcaîn1848,în1989revoluțiiles‐au

născutdinnemulțumirisisperanțe.Nemulțumirileeraudeordin

economic,eraupersistenteșide‐adreptulcopleșitoare,maiales

în Polonia și România, poate mai puțin dramatice în alte țări.

Oricum, „datoria externă” presa puternic asupra Poloniei și

Ungariei,întimpcerestituireaeisecătuiseefectivRomânia.

Lafelcarevoluțiadin1848șiceadin1989apututfinumită

„orevoluțiea intelectualilor”.Mulțimilecares‐aurevărsatpestrăzile din Praga și Piața Vencesla, Berlin, Timișoara sau

Bucureștiaufostcelecarei‐audatjospevechiiconducători,dar

politica revoluției nu au făcut‐o muncitorii și țăranii, ci un

dramaturg Vaclav Havel, în Cehoslovacia, un istoric medianist,

BranislavGeremek sau editorul catolic, TadeuszMazoviecki, în

21Pentruconfirmăriveziop.cit.,p.105


Polonia,filosofiiJanosKisșiGasparMiklosTomas,înUngaria,Ion

Iliescu, PetreRoman și SilviuBrucan, înRomânia. Cât privește

roluldeosebitdeactivalintelectualilor,în1848,nu‐inevoieaface

prea multe considerații, revoluția română izbucnită în martie

1848șiîncheiatăînseptembrie1849fiindindisolubillegatădeo

întreagăpleiadădeintelectuali:NicolaeBălcescu,C.A.Rosetti,Ion

Heliade Rădulescu, frații Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Vasile

Alecsandri,GeorgeBarițiu,SimionBărnuțiu,StefanLudwigRoth

șimulțialții. Și,deaici, caelementdesimilitudine foarteclară,

rolulfactoruluiideologicînpregătireașidesfășurarearevoluțiilor

dela1848și1989‐1991/1992,înciudateoretizărilordinadoua

jumătateasecoluluitrecut,înlegăturăcu„sfârșitulideologiilor”.

În ambele contexte istorice, cei de la putere s‐au servit de

ideologiepentrua‐șiapărapozițiilepecareseaflau,amăgindu‐se

peeiînșiși,ceidinopoziție(organizatăsaunu)și‐aufăcutdinidei

muniția cu care să mobilizezemulțimile și să le împingă spre

victoriasperanțelor,oconfruntareredatăcuobiectivitate,credem

noi,deTimothyGartonAsh,deurmătoareamanieră:”Oricâtde

disprețuiteșidelipsitedecredibilitateerauacestestructuriale

minciuniiorganizate,elecontinuausăexerciteofuncțiedeblocaj

esențială. Nu mai mobilizau pe nimeni, dar împiedicau încă

articulareapublicăaunoraspirațiiîmpărtășitedetoatălumeași

aunoradevăruricomune.”

Îndezbaterileștiințificedesfășuratepemargineaconceptului

derevoluție,laprovocareacăroraseajunsesemaialescaurmare

a evenimentelor est‐central europene, din 1989‐1992/1993, și

carecontinuășiînzilelenoastre,s‐aucăutatafipuseînevidență,

așa cum am subliniat mai sus, asemănările dintre revoluțiile

clasice și ceea ce s‐a petrecut în Europa central‐răsăriteana, la

trecereadintredeceniilenouășizecealesecoluluitrecut,dar,fără

îndoială,cănuputeausărămânăînafaradiverselorconsiderații

șiceeaceerau/suntdiferențelepecare,cusiguranță,lecomportă

oriceanalizăcomparativă.

Din acest punct de vedere, cei mai mulți participanți la

amintitadezbatereștiințificăauscosînevidență,caraportatăla

revoluțiile clasice, lipsa violenței în schimbarea inițială a


puteriidinanii1989‐1991/1992,cuexcepțiaevenimentelordinRomâniașiAlbaniaesteoprimădiferențăfrapantă.Ba,maimult,

acestaspectarputeaconstituioprimășisemnificativăprovocare

laadresatemeirevoluției,cumpebunădreptateafirmaAdrian

Pop22.Șiaceastacuatâtmaimultcucât,dupărevoluțiilecareau

„inaugurat” epoca modernă și în plan social sau politico‐insti‐

tuțional(revoluțiaengleză,maiînainterevoluțiadinȚăriledeJos‐

1572‐1574 iarmai apoi războiul de independență al coloniilor

americane si, respectiv, marea revoluție franceză), împliniri la

care s‐a ajuns exclusiv pe calea violenței, aceasta din urmă a

caracterizatșialterevoluțiide‐alungulsecoluluialXIX‐leașiîn

prima jumătate a secolului al XX‐lea (1820‐1825 în America

Latină,1830înFranța,1848‐1849înEuropa,1905‐1907și1917

în Rusia, 1945‐1949 în Europa central‐răsăriteană și în Asia‐

Coreea deNord, China, Vietnam, 1962 în Cuba).Mult invocata

luptă de clasă este, cu siguranță, prezentă în izbucnirea și

desfășurareaevenimentelordemaisus.Oclasăînascensiuneprin

forța și prin capacitatea ei de inițiativă pe terenul economiei,

respectiv burghezia, apare ca purtătorul de stindard până la

revoluțiabolșevicădin1917,concepteledeclasășiluptadeclasă

nefiind parte componentă din contribuțiile marxismului la

ideologiasaugândireasocial‐politicămodernă.Din1917șipână

în1949, respectiv și „momentul” revoluției cubaneze, revoluție

prin care s‐a ajuns la schimbările de regim din țările devenite

comunistes‐aexprimatcaoluptădeclasăîntreburghezieșiclasa

muncitoare,aceastadinurmăînalianțăcualteforțeșicategorii

socialedinsocietățilerespectiveși,caatare,violențaafostforma

de desfășurare a procesului revoluționar sau „o caracteristică

fundamentalăarevoluției”23.

E de făcut mențiunea că un politolog si comentator politic

francez,JacquesRupnik,alecăruiopiniicirculădecevaanișiîn

România,nuagreeazătentațiaretoricilorșinunumaiaacestora

22Op.cit.,p.21123Ibidem


deainterpretacaracterulevenimentelorceauconduslaprăbu‐

șirearegimurilorsocialiste/comunistedinEuropaCentralășide

Estșiprinprismarevoluțiilormoderneclasice,revoluții„careau

începutprindemocrațieșiausfârșitînanarhieșiteroare”.

Autorulcitatmaisusconsiderăcă„revoluțiilenumaisuntceea

ce au fost odată”. El scrie că, prin comparație „cu revoluțiile

moderne,careauînceputprincucerireaBastilieisauaPalatului

deiarnășiaucontinuattimpdeanidezileprinfocșisânge,tran‐

zițiilenegociatedin1989aufostrapide,ușoareșinon‐violente.

Defapt,1989arfiînchiserarevoluțiilortocmaiprinfaptulcăa

respinsideeaviolențeicaomoașăcareasistalanaștereauneinoi

societăți.Revoluțiiledin1989au fostunice în istoriepentrucă

niciunadintreelenuapretinscăpoartăcusineunnou„proiect”

social. În lipsa unei noi utopii sociale, există puținemotive de

temereprivindcombinațiadevirtutesiteroare,tipicărevoluțiilor

trecute”24.

La întrebarea,posibilă,poateșinecesară,deformulat,dece

revoluțiaromânăaavut,întreformeleeidemanifestareviolența,

întimpceîncelelaltețări,inclusivfostaURSS,nuignorămcazul

Albaniei, șimai târziu violențele din fosta Iugoslavie, transfor‐

mările revoluționare au fost operate, non‐violent, putându‐se

recurgepentruaceastalacaleareformelor?Unrăspunsposibil,

dar facil, în opinia noastră, ar fi încrâncenarea cu careNicolae

Ceaușescușilideriidinanturajulsăuimediats‐aucramponatde

pupitrulputerii.Ar fi, apoi, opacitateapolitică a fostuluiPartid

Comunist,înafidescifrat,câtdecât,șiaceastacumaimulțiani

înaintede1989,cauzeleblocajuluieconomic,alecrizeiprofunde

încareajunsesesăsezbatăsocietateașicareadusesecumvaîn

praguldisperăriiimense,majoritateapopulației.Însfârșit,poate

cași intruziuneafactoruluiextern,cumisiuneadeadestabiliza

situația internă din țară, a făcut ca elementul declanșator al

evenimentelor,maiîntâilaTimișoara,apoilaBucurești,săfieunul

de natură violentă iar continuarea acțiunilor să fie însoțită de

violențe,chiarșidupădezagregareastructurilordeconducereale

24Ibidem,p.249.


sistemului, în 22 decembrie, astfel că numărul înregistrat al

morțilorșirănițilorapututficumultmaimaredupă22decem‐

brie,decâtînaintedeaceastădată.

Eibine,înevenimenteleanilor1989‐1991/1992dinEuropa

Centrală‐Răsăriteana,cuexcepțiaRomânieișiAlbaniei,violența

nuafostcaleadeacțiunepecares‐aajunslaschimbărileradicale

deregimpolitico‐instituțional,inițial,maiapoișiînstructurilede

profunzime ale societăților: economice, sociale chiar în planul

mentalităților,ș.a.m.d.Iaracoloundeauavutlocdiverseproteste

destradăsaudemonstrațiipopulare,manifestându‐seșiînforme

violente(Polonia,Cehoslovacia,Ungaria, fostaRepublicăDemo‐

crată Germană) ele au fost, în general vorbind, foarte limitate.

Oricum,acoloundes‐aprodus,inclusivînRomâniașiAlbania,nu

s‐aajuns,așacumdejas‐aobservat,caviolențasăfiesanctificată

șisacralizată,caînmajoritatearevoluțiilorclasice25.

Alte deosebiri între revoluțiile din 1989‐1991/1992 și

revoluțiileclasiceauderivatdinnoiletipuridetehnologiiîntrecare,înprimplan,calocșirolîndesfășurareaevenimentelordin

1989‐1991/1992,s‐ausituatteleviziunilepelângăaltemijloace

de informare înmasă. Din acest punct de vedere, Televiziunea

română,autoproclamatăliberăpe22decembrie1989,și‐afăcut

un titludegloriedina fi transmispentru țară șipentru lumea

întreagă,„revoluțiaîndirect”26.Estedrept,comunicareaaavutun

rolimportantșiînpregătirea,izbucnirea,respectivdesfășurarea

revoluțiilorclasicealeepociimoderne(presa,diversealteforme

de tipărituri), dar în 1989‐1991/1992, acestea din urmă, deși

prezente,aufostefectiv„surclasate”deteleviziunișitransmisiile

radio,transmisiiletelevizate,maiales,darșiceleradio‐difuzate,

devenindadevărațivectoriaiprocesuluirevoluționar.

Înoriceanalizăcomparatădintrerevoluțiileclasicealeepocii

moderne,pedeoparteși,pedealtăparte,revoluțiileest‐central

25 S. N. Eisenstatd, op. cit., p. 105; Idem, FrameWorks of The GreatRevolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency in„InternationalScienceJournal”,133(1992),p.385‐401.26 Mihai Tatulici (coordonator), Revoluția română în direct, București,1990.


europenedelacumpănadintredeceniile9‐10alesecoluluitrecut,

chestiuneasuportuluisocialalevenimenteloresteunaclară,înceeacepriveșterevoluțiileclasice.Burgheziaafostclasasocială

înascensiune,dinceîncemaiputernicăprinsuportuleiecono‐

mic,darprofundnemulțumitădebariereleceilepuneaîncalea

inițiativelor sale „vechiul regim” feudal cu întreg noianul de

privilegiicucareseblindaseîntimpnobilimea.Iarcuinteresele

burgheziei concordau, în bună măsură cele ale țărănimii, ale

meseriașilor, ale proletariatului în formare, etc., și din care

burgheziași‐afăcut,înmodobiectiv,aliați,afectatenegativ,fiind

toate aceste categorii sociale de diverse alte componente ale

politicilorvechilorregimuri,fieîndomeniuleconomic,fieîncel

fiscal,spreexemplu,ș.a.m.d.

În pregătirea, dar, mai ales, izbucnirea și desfășurarea

revoluțiilorest‐centraleuropenedin1989‐1991/1992,desprece

suportsocials‐arputeavorbi?Înliteraturapolitologică,maialesconsacrată acestor revoluții în ansamblul lor, celei române, în

particular, fie că s‐a afirmat simplist că s‐a avut de‐a face cu o

„revoluțiedecatifea”(Cehoslovacia,o„revoluțienegociată”caîn

PoloniasauUngariasauoprovocarepașnicădefacturăgorbacio‐

vistă(BulgariașimaialesfostaU.R.S.S.),încarerolulhotărâtora

revenit inițiativei politice de „sus”, iar meritul istoric pentru

aceasta intelectualilor disidenți (Polonia, Ungaria) sau aripilor

reformistedinfostulPartidComunistalUniuniiSovietice,urmat,

caexemplu,dereformiștiidinPartidulComunistBulgar,fiedeorevoltăpopulară,caîncazulRomâniei.

Nuauexistatpreocupăripentruunplusdenuanțareînase

explica, totuși, forța cu care s‐a produs angajarea diverselor

segmentesocialedinsocietățilesocialisteest‐centraleeuropene

pecaleacareaduslaprăbușirearegimurilorpoliticecomunisteși

la edificarea unor alte structuri economice, sociale, politico‐

instituționale,culturale,etc.Amaifostscoasăînevidențăprofun‐

zimeaprocesuluiistoricdeerodarealegitimitățilorelitelorpoli‐

tice comuniste și care s‐a reflectat prin forța de inițiativă a

reprezentanților diferitelor segmente sociale: intelectuali cu

precădere, specialiști într‐undomeniu sau altul de activitate și


ceeacea fostonotăcaracteristicădistinctivă, ieșireamasivă în

stradăamuncitorilor,calaTimișoarape20decembrie1989sau

laBucurești,îndimineațazileide22decembrie,odatăcuieșirea

schimbului trei și intrarea pe porțile unităților industriale a

schimbuluiunu,cutoțiipărăsindlocuriledemuncă,pentruase

îndrepta către centrul Capitalei aproape concomitent și de pe

toate platformele muncitorești: 23 August, Pipera, I.M.G.B.,

Grivița,DrumulTaberei,etc.Afostfactorulesențialcarel‐adeter‐

minatpeNicolaeCeaușescusărenunțelailuziacămuncitorii,cu

a lor„conștiințădeclasă”,ar facescut înapărareacauzeisocia‐

lismului,ocauzăidentificatădeelcuregimulpecareîlpatronase

chiarșiînvariantasasărăcăcioasă,dinanii`80.Înfațapasiunii

populare,nunumaiNicolaeCeaușescus‐avăzutobligatsăcedeze,

ciîntreagastructurăpolitico‐instituțională,cuexcepțiaArmatei,a

cunoscut fenomenuldezintegrării, confirmându‐seoobservație

maigenerală,făcutăchiarînepocășireiterataulterior,conform

căreia,îngeneral,eliteleconducătoarealeregimurilorsocialiste

est‐centraleuropenenuaupututopunerezistentășicaatareau

abdicatcurelativăușurință,ceeaces‐aconstituitîntr‐orealitate

istoricăsurprinzătoarepentruopiniapublicădinvestulEuropei

șialtemeridiane.Orealitate,separe,cuatâtmaisurprinzătoare

cu cât imaginea intens vehiculată până atunci, chiar de către

oficialități (vest‐europene sau americane) fusese una a unor

regimuriforte,impenetrabilecupilonigreudezdruncinatșiloiali

fără fisurăai regimurilorsocialiste,precumarmata și serviciile

secrete, precum extrem de temuta securitate românească. Ori,

realitateaafostînbunămăsurăcutotulalta,însensulcaerodarea

treptată a spiritului de loialitate față de regim, de politicile

economico‐socialealeacestuia, atât încazulRomâniei, câtși în

cazurile celorlalte țări, inclusiv fosta URSS, mai ales la nivelul

eșaloanelormediișisuperioare,ajunseseafiatâtdepronunțată,

încâtapărareașiprotecțiaregimurilor,îndeosebiaconducători‐

lor lor, nu au mai putut fi așezate sub semnul datoriei, aban‐

donândfărăniciunfelderegretputereapecareoslujiseră.

Aici,cuprecădereîncazulRomâniei,șicureferirelapoziția

structurilordeforțăaleregimului,îndecembrie1989aintervenit


întrebarea dacă schimbarea ce s‐a produs a fost efectul unei

revoluțiicuadevărat, inclusivvariantanumitărevoltapopulară,

sau a unei lovituri de stat. Părerile/interpretările au fost și

continuăafiîmpărțiteși,evident,contradictorii.Existăpartizani

ai ideii că schimbarea de regim din România, o schimbare cu

caractersistemicafostprodusulrevoluției,subformaeiconcretă

de revoltă populară; că, așa cum scrie, la un moment dat,VladimirTismăneanu, încadrulmai largalspațiuluiest‐central

europeanîn1989aavutloc„oseriederevoluțiipoliticecareaudus la schimbări decisive și ireversibile ale ordinii existente”,

respectivcă„înloculunorsistemeautocraticeșimonopartinice,

revoluțiileaupermisaparițiaunorregimuripluraliste”:s‐aajuns

ca, în locul unor „despotisme ideologice (societăți închise)”,

oameniisăseangajezeîn”construireaunorsocietățideschise”:

”În locul economiilor central‐planificate, de comandă”, să se

meargă„pecaleacreăriiunoreconomiidepiață”,pentruca,pe

parcurs, „ordinea monolitică să fie înlocuită de o diversitate

politicășiculturală”.27Cuuncuvânt,autorulmenționatconchide

căevenimenteledin1989atâtdinRomâniaînspecial,câtșidin

celelaltețăriest‐centraleuropene„aufostmaimultdecâtsimple

revolte pentru că au atacat chiar fundamentele sistemelor

existenteșiaupropusoreorganizarecompletăasocietății”28.

Mainumeroaseși,adesea,formulatemaitranșant,suntopini‐

ileconformcărora, îndecembrie1989, înRomâniaaavutloco

loviturădestat,unuldintrepartizaniiextremdevocalifiindAlexMihaiStoenescu,scriitor/istoric/politolog,autorulacesteiafiind

unul dintre pilonii de forță ai regimului socialist/comunist,

armata, și care „a predat puterea lui Ion Iliescu”.29 Punctul depornirealovituriidestatcuajutorularmateiarfifostchiarsediul

Comitetului Central, de unde generalul Victor Atanasie

Stănculescu,„aflatdemaimulttimpînrelațiicuserviciilesecrete

britanice și maghiare”, ar fi anulat „ordinele comandantului

27VladimirTismăneanu,Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.15.28Ibidem.29AlexMihaiStoenescu,IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,parteaaII‐a,EdituraRAO,București,2005,p.528.


supremtransmiseforțelormilitareaflateinmisiunedeluptă”,ar

fi preluat „conducerea nemijlocită a sistemelor de comunicație

dintreComandamentulMilitarUnic,aflatinclădire,șiMinisterul

ApărăriiNaționale”dupăcarel‐aevacuatpeșefulstatuluicuaju‐

torul unui elicopter simai apoi l‐a deposedat oficial de prero‐

gativeleputeriișil‐areținutsubpază,într‐ounitatemilitarădin

Târgoviște.Întretimp,afostordonată”ocupareadecătreforțeale

MapNaprincipalelorclădiricucaracterstrategicdinBucurești”30

. Către orele 16.00, autorul loviturii de stat reușite, generalul

Victor Atanasie Stănculescu, a predat puterea grupului politic

avându‐lcaprincipalmembrualsăupeIonIliescu„îndetrimentul

guvernuluiIlieVerdeț,constituitdejalaCCalPCR”.31

Există și un al treilea gen de interpretări, conform cărora

conceptelederevoluțieșiloviturădestatseregăsesc,celpuținînderularea evenimentelor dinRomânia, într‐o îmbinare organică,

așa cumapreciază spreexemplu,AdrianPop, exprimându‐sede

următoareamanieră:”Desfășuratăsubformaunuipuci,precipitat

demanifestări spontanedenemulțumirepopulară, revoluțiadin

România a luat forma unei combinații de revoltă populară și

loviturădestat”,într‐oformăcearfidatnaștereșiunuiparadox

istoric în sensul că România, deși a fost „țara în care aparent

schimbarea politică sistemică a fost ceamai virulent anticomu‐

nistă”,arfifostprezentatși„gradulcelmairidicatdecontinuitate

în raport cu structurile anterioare”, confirmându‐seastfelopinia

unuiAlexisdeToquevelle,dupăcare„celemairadicalerevoluțiipot

implicagradulcelmaimaredecontinuitatelanivelulstructuriide

stat”.32Esteointerpretarecenouă,celpuțin,niseparenutocmai

în concordanță cu faptele în derularea lor inițială, întrucât, la

Timișoara,maiales,darșilaBucurești,pânăcătresearazileide22

decembrienus‐auauzitlozincianticomuniste,cidoarrevendicări

anti‐ceaușiste. În seara amintită Ion Iliescu se mai adresa din

30 A se vedea Adevăruri incomode. Decembrie 1989, Editura „Vitralii‐LuminisiUmbre”,postfațaAcad.DinuC.Giurescu,EdituraSemne,București,2013,p.56‐57.31Ibidem,p.57.32AdrianPop,op.cit.,p.359.


balconulsediuluiComitetuluiCentralalPCRcuapelativultovarăși;

îninteriorulsediuluisemaipurtaserănegocieripentruunguvern

constituitdindemnitariderangînaltaiPartiduluiceseprăbușise

(ConstantinDăscălescusauIlieVerdeț)iaradouazi,23decembrie,

înarticoluldefondcucareîșifăceaapariția„ScânteiaPoporului”se

consemnacafapte,că:”noi,romanii,nucopiemceeaceneapăratau

făcutunii saualțiidinveciniinoștri,maideaproapesaumaide

departe. Marile demonstrații din aceste zile au avut ca lozinci

îndepărtareadictaturiiluiCeaușescu,libertate,democrațieșis‐au

pronunțat ferm pentru socialism, pentru principiile socialiste,

cinstite,curatepentruproprietateapoporului,pentrunormelede

etică și echitate reale, neîntinate de spiritul aventurier și de

demagogiapoliticăaluiCeaușescu,precumșiacelorcarei‐aufost

atâția ani sfetnici. Nimeni n‐a strigat jos socialismul, ci josdictaturaluiCeaușescu.Laradio,pemiculecrans‐aurostitopinii,

scurte cuvântări, desigur incomplete în conținutul lor, poate

insuficientdeclareînceeacepriveșteviitorulpatriei,aleconomiei,

al științei, al culturii, al vieții politice și sociale, opinii patriotice

marcatedemareaemoție”.Iarlaîntrebarea„cefacem,încotrone

îndreptăm”sedădeaunrăspunsdoardeordin foartegeneralși,

anume, că: „este în primul rând nevoie, așa cum au spusmulți

dintre cei care s‐au pronunțat în aceste zile, de o clarificare a

programuluipolitic,socialșieconomic,iaraceastasepoatefaceîn

condițiilepluralismuluideopinii”.N‐aveasăseajungălaașaceva

decâtfoartetârziușicupierderiextremdenumeroaseșidegrele

resimțiteacutșiînprezent.Turnuraanticomunistăs‐acristalizatîn

noapteade22‐23decembrieșiseparecălaaceastaaucontribuit,

înbunămăsură,zvonurileprobabildesorginteexternă,referitoare

lazeciledemiidemorțidelaTimișoara,otrăvireaapeidinrețeaua

bucureșteană, revenirea lui Ceaușescu în fruntea unei imense

coloanedetancurices‐arfiaflat,launmomentdatîndeplasare

dinsprePiteștispreBucureșticând,înrealitate,elseafladejasub

pazămilitarăîntr‐ocazarmădinTârgoviște,saudesprepresupuse

unitățidemercenariarabi, carear fi intrat înacțiune,pentrua‐l

salvapefostulconducătoralPCR,nemaivorbinddesimulatoarele

plasate indiversepuncte strategicedin capitală (PiațaPalatului,


TeleviziuneaRomâna,RadiodifuziuneaRomână,SpitalulFloreasca,

etc.)șidincentreleadministrativejudețeneșicareaudatimpresia

uneirealecanonade,începândcuorele18.30.Șiaceastăatmosferă

a fost întreținutămaibinede trei zile și trei nopți.Diabolizarea

cupluluiCeaușescușiaPartiduluiprăbușit,șiaregimuluisocialist,

acomunismului,afostprincipalulefectobținutți,odatăcuaceasta,

credibilizareaputeriiautoinstalatesubfaldurileunuiFăt‐Frumos

revoluționar,cunumeledeFrontulSalvăriiNaționale.Șidacăarfi

fost vorba cu adevărat deSALVAREANAȚIUNIIROMÂNE, oarecinenuși‐arfidoritașacevaînacelezilesângeroase?Deundeși

adeziuneaaproapespontanăamilioaneșimilioanedeoamenila

ceeacelis‐apropus/promisprinprogramullansatdelaînălțimea

turnuluiTeleviziuniiRomâneLibereșilalozinciledeacumviolent

anticomuniste care aveau să răsune zi de zi pe străzi, în piețe

publicesauprinintermediulTeleviziuniișialRadioului.Vocileunor

crainiciconvertițibruscdincântărețiaiidealurilor„Epociideaur”

înpreoți ai anti‐comunismuluiprimitiv și extremdeagresiv (au

excelatTeodorBrateșsauVartanArachelian,laTeleviziuneaNațio‐

nală și Viorel Popescu, la Radio) au contribuit la amplificarea

atmosferei anti‐comuniste și implicit la fracturarea societății și

polarizarea acesteia în anti‐comuniști si neo‐comuniști, la

prelungireaîntimpastărilorconflictuale,cuconsecințeextremde

greleceseresimtdurerosșidupăunsfertdeveacdeistoriepost‐

decembristă. De aceea, retrospectiv privind spre cele ce s‐au

petrecutîndecembrie1989,înRomânia,și laconsecințelelor în

timp, am putea fi de acord cu Vladimir Tismăneanu, care la un

deceniu după evenimentele la care ne referim putea să scrie că

„rămâneoproblemădeschisădacătermenulde<revoluție>este

celmaipotrivitpentruadescrieschimbărilecareauavutloc”dar

considerândcă„maipresusdeoriceîndoialăesteimpactulistoric

universal al transformărilor inaugurate de evenimentele din

1989”33.

La elementul dubitativ, existent și în prezent în opiniile a

numeroși politologi, sociologi sau economiști dacă putem cu

33VladimirTismăneanu,op.cit.,p.12


adevăratvorbiderevoluțieîn1989‐1991/1992atâtînRomânia,

cât și in celelalte țări est‐central europene când s‐au prăbușit

regimurile socialiste/comuniste, un imbold puternic vine din

realitatea concret istorică, remarcată adesea ca aproape toate

schimbărilederegimcuexcepția,înbunămăsurăaRomâniei,au

fostefectuateîncadrulinstituțiilorpoliticeexistente,chiaracons‐

tituțiilorexistente34,legeafundamentalăațăriifiindsuspendată

doarînRomânia,laBucurești,onouăconstituțieputândfiadop‐

tatădupăaproapedoiani,îndecembrie1991.

Înaceeașiordinedeidei,s‐apututfaceremarca,evidentnuo

dată,cărevoluțiiledin1989‐1991/1992,n‐auadusînmotivarea

inițiativelorconducătorilorlorprogramepolitice,socialeșicultu‐

raleorientatespreviitorșicaresădifereradicaldeceeaceauză‐

mislitdinacestpunctdevedererevoluțiilemoderne.Niciunadin‐

trerevoluțiileanilor1989‐1991/1992n‐apututpretindeșinici

nuapretinscăarfipurtatcueaunnou<proiect>societalastfel

că,practic,revendicărilecucaracterprogramaticaufostsimple

reluărialeunorrepereideologicedintrecut,cureferirelaliber‐

tate,democrație,drepturileomului,despreeconomiadepiațăn‐

avea să se vorbească decât mai târziu ca să citam din Comu‐nicatulcătrețarăalConsiliuluiFrontuluiSalvăriiNaționale,obiectivulFSNera limitat la „instaurareademocrației, libertății

poporului român”, după „statornicirea unui sistem democratic,

pluralistdeguvernământ.Cuprivirelaeconomie,nusemenționa,

caintențiedeviitor,decât„restructurareaacesteia,promovarea

liberei inițiative și eliminareametodelor administrativ‐birocra‐

ticedeconducereeconomicăcentralizată”.Lafel,înspiritulunei

politici a „reparațiilor istorice” erau menționate învățământul,

sănătatea, cultura națională. Spiritul programatic, așa cum se

reflectaînprincipaluldocumentalevenimentelordindecembrie

1989,nuesteunulradical,așacumadeseas‐ascris.35Radicaliza‐

reas‐aprodusulterior,încursulevenimentelorceauurmat,dar

nucuprivireaspreviitor, ci spre trecutul capitalist și, caatare,

34Ibidem,p.106‐10735VeziIoanScurtu,op.cit.,p.265.


într‐un spirit pur de restaurație social‐economică, politico‐

instituționalășicultural‐ideologică.Esteceeacesesizaunziarist

britanic,buncunoscătoralevenimentelordin1989‐1991/1992,

și pe care, din acest motiv, în principal, le‐a denumit generic

REFOLUȚII36.Este o notă caracteristică, pe care politologul americano‐

izraelian, S.N. Eisenstadt, nu numai că a reținut‐o dar a și

subliniat‐oprinrelevarea încomparațiecurevoluțiilemoderne

clasice,alipseiviziunilorescatologice,aideilorlegatedepreocu‐

pareapentrucreareauneiordinisocialeșiculturalecompletnoi.

N‐aufostlansateidei/idealuricutentădeconstrucțieaunuiviitor

anume,cidoarauetalato„supraabundențădegrupuridediscu‐

ții”,deseminariișialteleasemenea”petemecumarfi„societatea

civilă, libertatea, democrația constituțională și într‐o anumită

măsurăeconomiadepiață”37.

Caurmare,maitoatepoliticile,referitoarelatranzițiileceau

urmat„momentului”1989‐1991/1992,s‐auinspiratdeomanie‐

rădestuldeexplicităatâtdinconținutuldemocrațieioccidentale,

câtșidintradițiileprecomunistepropriifiecăreițări.Prinprisma

faptelordemaisus,francezulFrancoisFuretvorbeștede„revo‐

luție‐restaurație”38, înțelegând prin aceasta restaurația suvera‐

nității naționale, evident în raport cu fosta URSS,mai puțin în

cazul României, a supremației legii și statului de drept, ca și a

proprietățiiprivate,ideepreluatădepolitologulșicomentatorul

politicfrancezJacquesRupnik39.Încontinuareaconsiderațiilorde

maisus,JacquesRupniks‐aîntrebat„dacăorevoluțienegociată

saude<catifea>poate fi într‐adevărnumită revoluție”, ceea ce

s‐așiconstituitîntr‐o„problemăteoretică”realășiochestiunece

adivizatșicontinuăsămaidividă,spunemnoi,dupăunsfertde

36 Timothy Garton Ash, Foloasele prigoanei. Lanternamagica, EdituraFundațieiCulturaleRomane,București,1997.37VladimirTismăneanu(coordonator),op.cit.,p.108.38 FrancoisFuret, op.cit., idem, Jepassed’une illusion, EdituraCalmann‐Levy,Paris,1995.39 Jacques Rupnik, Blues‐ul post totalitar, in Vladimir Tismăneanu(coordonator)op.cit.,p.249.


secoldelaevenimenteleîndiscuție,peisajulnostrupoliticdarși

„peisajulpoliticalEuropeipost‐comuniste”.Acestepeisajeaufost

intenscoloratedeodisputărealmenteînverșunată,încăîndesfă‐

șurare,încares‐auangajatdeoparteceicareașacums‐aobser‐

vat,aucerutorupturăradicală fațăde instituțiileșipersonalul

moștenitdinperioadacomunistă”,punctedevedereoprimatede

lidericaRaduCâmpeanu,DinuPatriciu,DanAmedeoLăzărescu,

CălinPopescuTăriceanusauCorneliuCoposușiSergiuCunescu,

iar de cealaltă parte s‐au aflat cei care au încurajat respectul

pentrusupremațialegiiși,prinaceastaunanumitgraddeconti‐

nuitate(IonIliescu,AlexandruBârlădeanu,IlieVerdeț,Corneliu

VadimTudoretc.).Primiiauscosînevidentănecesitatea<restau‐

rației>, ceilalți „imitareamodelelor constituționaleoccidentale”

(între cei enumerați mai sus și Petre Roman, când era social‐

democrat).Analistulfrancezmenționatmaisus,JacquesRupnik,

vedea aici, în această dispută, și un anume paradox, acela că

partizanii „revoluțieipermanente” aparțineau/aparțin, în gene‐

ral,drepteiconservatoare(chiarnaționaliste),întimpceaceicare

susțineauoabordaredetipevoluționist,înnumelelegii,erau,în

fapt,liberalimoderați.„Acestclivaj,conchideafrancezulJacques

Rupnik, între continuitate și schimbare reprezintă esența unui

dublu joc politic: cel al decomunizării și cel al constituțio‐nalismului”40.Privind în retrospectivă cuma evoluat acest jocpolitic,îndeosebirezultatelelacares‐aajunsînRomânia,cuexce‐

sele din domeniul retrocedărilor, se poate vorbi de o victorie

categoricăatabereiconservatoaredinacțiunilecăreiaînRomânia

n‐aulipsitanumitesubproduseistorice,precumPiațaUniversității,

apărută ca fenomen odată cu declanșarea campaniei electorale

pentru alegerile din mai 1990, și autoprezentată ca formă de

protest împotriva așa‐zisului regimneocomunist, acuzat că ar fi

furat revoluția, și care s‐a prelungit până la mijlocul lunii iunie

1990,înciudarezultatelorobținuteînurmascrutinuluidin20mai.

Oricum,dinstructurasau„fizionomia”conceptuluiderevolu‐

ție,pentruceleces‐aupetrecutîndecembrie1989,nupoatelipsi

40Ibidem,p.250.


oconstataresimplă,aceeacăsistemulpoliticsocialist/comunist

a fost cel care s‐a prăbușit primul iar colapsul său subit a fost

desăvârșitodatăcuorganizareașidesfășurareaalegerilorlibere

dinmai1990,ceeaceafostdenaturăsăpermităedificareanoilor

instituțiidemocratice.Însă,așacums‐apututobserva,maialesde

către analiștii străini, dacă sistemul socialist/comunist din

România a murit subit ca sistem de guvernare, sufocându‐se

foarterepedeșicaideologie,moștenireasaacontinuatșiconti‐

nuă încă să fie și înprezentobiectmajordedisputepolitice și

sociale.„Revoluțiafurată”cumultă„abilitate”decătreneocomu‐

niști, proveniți chipurile, din eșaloanele doi și trei ale așa‐zisei

nomenclaturicomuniste,afostunadintrecomponenteleinițiale

aletranziției,înjurulcăreiaanideziles‐audesfășuratpolemici

dintrecelemaiaprinse.41Întimp,i‐aufostadăugatediversealte

elementedemoștenire, realesau inventate,precumfostaSecu‐

ritate, ca organ represiv și care s‐ar fi încăpățânat să supra‐

viețuiască42,saufostamiliție,transformatăînpoliție,doarprocu‐

raturafiindtrecutăcuvedereaîntrucâtsealăturasebrusccelor

carepreluaserăputerea,cașiArmata,pentrucăseimplicaseîn

însăși organizarea și desfășurarea loviturii de stat.43 Acuzată

violenta începutsăfieașa‐zisanomenclaturăcare,cași înalte

țări,arficăutatsăsupraviețuiască,încercândaimpuneconver‐

tirea vechilor ei privilegii politice în drepturi economice noi.

Fenomenuladevenitvizibilfoarterepedeca,dealtfel,și înalte

țări est‐central europene, fiind de natură a alimenta reale

sentimente de injustiție, transformate în motive de răfuială

politică.Victimele inițialealeacestui fenomenau fostconducă‐

torii centrali dar și din administrația locală ai fostului partid

41VeziDumitruMazilu,Delatotalitarismlalibertate.Revoluțiafurată.Memoriu pentru țara mea, Editura Cozia, 1991; Șerban Săndulescu,Lovituradestataconfiscatrevoluțiaromână,ed.aII‐a,EdituraOmegaPres,1996.42VeziCristianTroncotă,Duplicitarii.Oistorieaserviciilordeinformațiiși securitate ale regimului comunist din România, Editura Elian,București,2003.43Cf.CostacheCodrescu(coordonator),Armataromână înrevoluțiadindecembrie1989,ed.aII‐a,EdituraMilitară,București,1998.


comunistsauaifosteisecurități,căpătândchiaraccentespecifice

vendetei din alte timpuri, de vreme ce pentru eficientizarea

actuluide„purificaremorală”,prindiverseactederăzbunareau

fost create și puse în mișcare instituții specializate, precum

ConsiliulNaționalpentruStudiereaArhivelorSecuritățiiStatului

sauInstitutulpentrustudiereacrimelorcomunismului,subcon‐

ducerea directă a primuluiministru (Călin Popescu–Tăriceanu,

continuatdeEmilBoc).Șitoateacestea,sublozincanecesitățiide

„a se facedreptate”pentrucă,de laa seceredreptaten‐a fost

decât un pas până la a se solicita epurări (liderul PNL, Radu

Câmpeanu, solicita să fie supuși acestei operații 4milioane de

oameni,câținumărasecamembriiaisăifostulPartidComunist).

Aceluiași regim se solicita să‐i fie supuși cei care fuseseră în

serviciilesecuritățiisaualeregimuluipenitenciar,dintrecareunii

aufostadușiînfațainstanțelorchiarșiînluniledinurmă,după

aproape25deanide laprăbușirea fostului regim.Sămai con‐

semnămcăadepțiidecomunizăriiradicaleauinvocat(șicontinuă

săseinvoce)unimperativmoral:adevărșidreptate,înraportcu ceea ce au fost minciunile și crimele totalitarismului,

organizându‐se,launmomentdat,șicondamnareapolitică,sub

cupolaParlamentuluiRomâniei,afostuluiregimdecătrepreșe‐

dintelețării,TraianBăsescu,elînsușifiindmembrualPartidului

Comunist, ba chiar bănuit că ar fi avut și calitatea de fost

colaboratoralsecurității.Oîntreagătevaturăpoliticădincares‐

au putut obține și beneficii materiale consistente, ca în cazul

coordonatorului studiului ce a stat la baza amintitei declarații

prezidențiale,careafostVladimirTismăneanușiîncursulcăreia

nu s‐a prea făcut distincția de către promotorii radicali ai

decomunizării între cei vinovați de „trădări, crime,minciuni și

actedecruzime”,pedeoparteșiceiavând„conștiințașimâinile

curate”,așacums‐aprocedatînPolonia,subguvernulcondusde

JanOlszewski.Darnicinus‐apututadoptao legea lustrației,deșia fost intens solicitatădecătreadepții radicaliaidecomu‐

nizării(cazulcutotulimoralallidereiliberaleMonaMuscă).De

altfel,șiînRomânia,cașiînaltețărifostsocialiste/comuniste,au


fostnumeroasespiritelecareaurespinslogicalustrațieipeconsi‐

derentemultiple,degenulexploatareapoliticăauneiprobleme

morale (a se vedea cazul Dan Voiculescu) sau legăturile ine‐

vitabiledintrecomplicitateșiadaptareinvocate,spreexemplu,deVaclavHavelîntr‐undiscursprilejuitdeNoulAn1990.Și,apoi,

cebeneficiuarputeafiobținutdinajudeca,îninstanță,trecutul,

înlocdeareflectaasuprasa?JacquesRupnik,și,odatăcuel,șinoi,

credem că: ”Mai presus de toate, este important să fie evitate

compromitereaelanuluiuneisocietățiorientatecătreviitordin

cauza dorinței de a încheia socotelilemai vechi, ”44 ceea ce în

societatearomâneascănus‐agânditașa,badimpotrivă,agitația

politică din ultimii 10 ani pare să fie un epilog de‐a dreptul

nefericitpentruotranzițiemailungădecâtveacul.

PentruoexplicațiemaiconsistentăcăînRomânia,pefondul

unortensiunifoarteputerniceșimultprelungiteîntimp,nus‐a

pututadoptaolegea„lustrației”,arfideinvocatșiconsiderente

deordinpragmatic,precumfaptul istoricconcretcă, înțară,cu

unele excepții, pe 22decembrie 1989, s‐a preluat puterea fără

violențemajoresaucăcelemaimultevictime,morțișirăniți,s‐au

înregistrat după părăsirea pupitrului puterii de către soții

Ceaușescu și colaboratorii lor, sau, logic vorbind, îndepărtarea

„vechilor” funcționari din economie, a administratorilor de la

nivelurilesuperioareetc,arfifost,poate,oportună,darcineurma

să‐iînlocuiască?Aceastaeralogicașieaafostceacareaprezidat,

poate, faptul că nici în timpul evenimentelor din decembrie

1989,nicide‐alungulanilor1990‐1991sauceiurmători,iniția‐

tivaadoptăriiuneilegia„lustrației”nuși‐agăsitconcretizarea.În

practică,însă,subpretextulînlăturăriicâtmairapidea„structu‐

rilor comuniste” au fost distruse CAP‐urile, au fost înlăturați

conducătorii celor mai multe unități industriale, de comerț,

transporturietc,pentruafiașezațiînlocurilelordiverșiașa‐ziși

revoluționarisaudisidențirealidarmaialesînchipuiți,inventați

șicareaveausădovedeascăașa‐zisatemeinicieasloganului lui

PetreRoman,căindustriaromâneascăarfifostun„mormande

44VeziVladimirTismăneanu(coordonator),op.cit,p.251


fiare vechi”. Atunci, la sfârșit dedecembrie1989, s‐adeclanșat

acțiuneadedezindustrializareînforțăaRomânieipentruca, în

august1991,săfieașezată„legal”subzodiaprivatizăriiprininter‐

mediul,înspecial,al„investitorilorstrategici”căroraguvernanții

postdecembriști,îngeneral,și‐auexprimatdisponibilitateadea

levindeactivele industrialeși înschimbulunuidolarnumaica

statulromânsascapedepovaradeafiun„prostadministrator”.

Îninterpretareapărtinitoare,neutrăsauobiectivă,chestiunea

cauzelor care au determinat, în ultimă instanță prăbușirea

regimurilorsocialiste/comunisteest‐centraleuropeneafost,este

șivafiobiectuluneimultitudinidepunctedevedere,precedate,

înformularealor,deinvestigațiimaimultsaumaipuținprofunde,

mai mult sau mai puțin obiective, mai mult sau mai puțin

tendențioase. Iar dacă cele exprimate deja sunt supuse unei

analizecâtdecâtatente,maialesdinperspectivăpolitologicăsau

sociologică,nusepoatesănuseremarce,cao trăsăturacarac‐

teristică,raportarealorlaanumiteclișeepreconcepute,precum

celeașezatesubpeceteaideologieianticomunismului45agresivșiprimitiv,decondamnaregrossomodoateorieimarxiste,așacum se poate reține, spre pildă, din „opera” lui Vladimir

Tismăneanu.Ooperăîncareabundăcuprisosințăetichetelede

tot felul,precumunpretinssubstrat „birocratic,antipluralistal

marxismuluioriginar”saucămarxismulcaexpresie„degândire

amodernității”n‐arfifostdecât„unrăspunsparțial,partizanși

pestemăsurădeorgolioslaproblemelejustițieisociale”46.Nulip‐

sescinvențiiledediferitepăcate,precumopretinsărepulsiealui

Marx „fațădeprincipiulproprietății”, cândde faptel aanalizat

45 (VeziVladimirTismăneanu,Noaptea totalitară,EdituraAthena, 1995,p. 98.). Pentru Vladimir Tismăneanu, încă dinainte de 1989, „anticomu‐nismulesteovariabilăesențialăaculturiipoliticeaacestuiveac(XX),nefiindnicicumoideologiedesinestătătoare”,justificându‐șiopțiuneademilitantanticomunist prin aceea că nimeni nu a oferit mai multe argumenteideologiiloranticomunistedecâtpoliticaexpansionistăaKremlinului,suitadeagresiuni și imixtiunibrutale înviațaunornațiuni suverane,practicilerepresiveînpoliticainternă,tratareadisprețuitoareadrepturiloromului”.46Ibidem,p.9.


proceseledeformareșifuncționareadiverselortipurideproprie‐

tatepentruanuanțașiapuneînevidențămecanismuldeexploa‐

tarea salariatuluide cătreposesoruldecapital47.La felproce‐

deazăVladimirTismăneanuînlegăturăcupretinsaoroarealui

Marxfațăde„economiadepiață”,cândpiața,îngeneral,șimaiales

autonomia economiei moderne, capitaliste, în special, au fost

pentruMarxobiectedeinvestigațieștiințificăprofundă,însoțite

deconcluziirigurosștiințificeși,necunoscutecaatarede‐alungul

istoriei gândirii economice de dupăMarx și până în prezent48.

Pentru Mark Blaug, de exemplu, un mare istoric al gândirii

economicedinMareaBritanie,„ToateîndoielilecăMarxesteun

mare economist clasic s‐au risipit acum. Datorită capacitații

deosebitedeaconduceargumentuleconomicspreconcluziasa

logică,Marxn‐aavutegalînsecolulîncareatrăit”49.Înaceeași

ordinede idei,a clișeelor ideologicede facturăprimitiv‐antico‐

munistă, având ca punct de pornire interpretări abuzive ale

teorieimarxiste,arfideamintitcriticafăcutădeacelașiVladimir

Tismăneanu conceptuluimarxist de „sens al istoriei” și care ar

însemna, conform percepției autorului amintit, că Marx ar fi

scris/vorbit despre „o direcție prestabilită pe care umanitatea

s‐arînscrieînchipineluctabil50.Ori,oasemeneapercepțieesteo

mistificareintenționatăainterpretăriiconferitedeMarxsensului

istoriei,catendințăamișcăriiistoricegeneratedemultiplicitatea

evoluției diverselor paliere ale istoriei ca realitate, pentru a

ajungesăafirmecaracterulanistoricalsocialismuluișiinelucta‐

bilitatea prăbușirii regimurilor de acest gen ca în 1989‐1991/

1992,casănumaiamintimdeclișeulreferitorlaeșeculideolo‐

giilorînsocietateacontemporană,cuaccentpepretinsuleșecal

ideologiei marxiste, considerată aceasta din urmă de către

VladimirTismăneanuo„formădesăvârșitădecristalizareafalsei

47AsevedeaKarlMarx,Capitalul.Criticaeconomieipolitice,vol.I,EdituraAlexandria,Suceava,2009,p.624‐632.48Pentrucf.veziMarkBlang,Teoriaeconomicăînretrospectivă,EdituraDidacticasiPedagogica,R.A.,București,1992,p.261‐322.49Ibidem,p.321.50Ibidem,p.10.


conștiințeideologice”șicarearcontribuila„accentuareaalienării

umane”.51

Însfârșit,darnuînultimulrând,unclișeuteoreticdeaceeași

facturăprimitiv‐anticomunistă, înfaptoadevăratăobsesiealui

VladimirTismăneanu la care recurgepentru a explica/justifica

prăbușirea regimurilor socialiste/comuniste din Europa, este

presupusa „relație directă dintre fascism și comunism” și care

s‐ar fi aflat în inima secolului XX, cu deosebirea (imaginat) că

„spectrulcomunismuluipriveștespreviitor,spectrulfascismului

vinedinspretrecut”;că„adevăratulconflictalsecoluluiXXafost

celdintredemocrațiileliberaleșirivalelorlatotalitarisme”;cele

două totalitarisme situându‐se, chipurile, într‐o „<intimitate

negativă>încontextuleuropeanderăzboișirevoluție”.„Nuaicum

săspuicomunismfărăsăspui fascismșiviceversa.S‐aunăscut

unuldinaltul”52.Deaicișipânălaaacuza„impulsultotalitaral

marxismului”n‐amaifostnicimăcarunpas,oacuzăînsoțită,în

cavalcadă,dealteînvinuiricen‐aunimiccomuncuanalizaștiin‐

țificăaunorevenimentesemnificative,precumrevoluțiaromână

dindecembrie1989șiprocesulistoricdeansamblualprăbușirii

regimurilorsocialiste/comunisteest‐centraleuropenedin1989‐

1991/1992, amintitul „impuls totalitar al marxismului” fiind

determinat„decondiționareautopică,deformuleleautoritarepe

care le‐a îmbrățișat de atâtea ori în pofida profesiunilor de

credințădemocratice”.Arfifostvorba,cualtecuvinte,„dedestinul

tragic al unei concepții înrădăcinate în mituri apocaliptice și

nostalgii milenariste, inevitabil atinse și fascinate de proiectul

unei societăți închise, al unei sufocante, al unei dictaturi

pedagogic‐polițienești”53.

O teză extremă a anticomuniștilor fanatici, sesizată, spre

exemplu,deziaristulșiistoriculenglezTimothyGartonAsh,este

aceeacă„înEuropadeEst,comunismuleraosânditdelanaștere”.

Acelașiautormaiafirma:„sepoatespunecăideologiacomunistă

51Ibidem,p.51‐52.52VladimirTismăneanu,Desprecomunism.Destinuluneireligii,EdituraHumanitas,București,2011,p.18.53Idem,Noapteatotalitară,p.123.


eraincompatibilăcuculturapoliticăaEuropeiCentraleșideEst,

cutoatecănueclardeceaceastăculturăpoliticăartrebuisăse

oprească brusc la atât de arbitrara frontieră vestică a Uniunii

Sovietice”.Ori,„sepoateafirmacăaceastaideeminunată–comu‐

nismul,afostucisăînfașănumaipentrucăpopulațiaEuropeide

Estn‐aajuns laeaprinmijloaceproprii,ci i‐afost impusădeo

puterestrăină,careniciean‐oînțelegeapedeplin”54.

Trimitereacriticacesefacelaadresaanticomunismuluifana‐

tic,primitivșiteribildeagresiv,decătreceicaresuntpreocupați

cuadevăratsăobținăo imagineștiințificădespreevenimentele

din1989‐1991/1992caîncazulluiTimothyGartonAsh,esteși

unapelimplicitlaoabordareobiectivăînprocesuldecunoaștere,

singura în măsură a ajuta la descifrarea cauzelor reale ce au

conduslaizbucnireașidesfășurareaprocesuluirevoluționardin

anii amintiți și, desigur, la explicațiile necesare referitoare la

consecințeleceauurmat.Câtpriveștecauzelemaiprofundeale

prăbușiriiregimurilorsocialiste/comuniste,în1989‐1991/1992,

multepriviriaufostațintiteasupracelordenaturăeconomicășiaceastacuatâtmaimultcucâtșiconsecințelecelemaigreleaveau

să se reflectemai ales în zona creației materiale, în economia

țărilor est‐central europene. Or, una dintre tendințele, cu

pronunțatconținutideologic,înciudaclamăriiinsistentecăs‐ar

asistalasfârșitulistoricalideologiilor,tendințăilustratăriguros,

spre exemplu, de Vladimir Tismăneanu, este de a exclude că

„originileprăbușirii comunismului sunt înaintede toateecono‐

mice”pentruca,înschimb,săpunăîntregeșafodajulexplicatival

revoluțiilordin1989‐1991/1992pe „lungaoperădecoroziune

efectuată de marxiștii critici”. Numai așa s‐ar putea, chipurile,

descifraaparițiamișcărilorindependentegenSolidaritateasauCarta `77 ori fenomenulGorbaciov, inclusiv reacțiile în lanțpecareacestale‐arfiprovocat,toatefiindconsideratedreptexpresii,

înultimăinstanța,ale„resurecției”societățiicivileșiagândiriiautonome55.Este,credemnoi,oconcluziecelpuținșchioapăcare 54 Timothy Gorton Ash, op. cit, p.387‐388: vezi și Vladimir Tismăneanu(coordonator),Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.123.


îndeamnălaaseignoracutotulrolulmulțimilorieșiteînstradă

fielaVarșovia,fielaBerlinsauPragași,îndeosebi,laTimișoara,

BucureștisauînmaitoatecapitaleledejudețdinRomânia,cași

cândacelemulțimin‐arfiavutdefăcutaltcevadecâtsăaștepte

anidezilepentruacapta ideilereprezentanțiloreliteipolitico‐

ideologiceanticomuniste56.

Maiconsistente,princonținutullordeobiectivitateștiințifică,

parsăfieinterpretărilebazatepeanalizacrizeieconomiceces‐a

abătut,începânddin1973,asupraeconomieimondialeînansam‐

blulei,darcare,separe,aavutconsecințediferitecaefecte,mult

maigrave,de‐adreptuldezastruoaseasupraeconomiilorsocia‐

liste și mai „blânde” asupra economiilor liberale dezvoltate.

O criză ce a survenit după aproape un sfert de secol de boom

imensșideprogresimpresionant,careaobligatlaapreciereacă

economia a cunoscut adevărați „ani de aur” pe firul istoric al

dezvoltăriiei.Odezvoltarepecareacunoscut‐oatâteconomia

liberală,capitalistă,câtșiceaațărilorsocialistedinEuropa,chiar

dacă răsfrângerea rezultatelor producției materiale a fost una

inegală,economiilelumiicapitalisteajungândsăaibăîn1963o

pondere de 62% din producția industrială a întregii economii

mondiale,dincareSUAdețineau32%, lumeasocialistadeținea

29%,dincare19%eraparteadecontribuțiea fosteiURSS, iar

„lumeaatreia”numai9%.Sămaifacemmențiuneacăpesteopt

ani, în1971,avansul lumii capitalisteaveasăcrească în raport

mai ales cu lumea socialistă, astfel că ponderea celei dintâi în

producțiaindustrialăafostde61%,dincarecontribuțiaSUAera

de33%,pondereaceleide‐adouas‐aredusla26%(dela29%),

lumeaatreiaavândopondereușormaimarede13%(dela9%).

Aceleași tendințe le‐a pus în evidență și evoluția comerțului

mondial,ponderealumiicapitalisteîn1963fiindde63%,dincare

ceaaSUAde11%,alumiisocialistede12%,dincareafosteiURSS

de5%,iara„lumiiatreia”de25%.Anul1971,statistic,aratăcă

ponderea lumii capitaliste în ceea ce era volumul comerțului

internaționalacrescutcu5%,dela63%la68%,dincareceaa

56Ibidem,p.13.


SUAaurcatdela11%la13%,alumiisocialisteascăzutdela12%

la10%,pondereafosteiURSSrămânândlaacelașinivelprocen‐

tual(5%),întimpcea„lumiiatreia”s‐adiminuatcutreiprocente,

dela25%la22%57.Așadar,creșterisemnificativeînaniideaurai

economiei mondiale au înregistrat și economiile din Europa

central‐răsăriteana organizate în regim de planificare centrali‐

zată, ba,maimult, la capitolul produsul intern brut pe cap de

locuitors‐aînregistratînaceaperioadă(1950‐1973)ocreștere

mai accentuată decât în principalele țari capitaliste industria‐

lizate numai că, așa cum a observat unmare istoric englez al

secolului trecut,EricHobsbawm,deorientareconsecventmar‐

xistă,încăînanii`60seputeaconstatacă„celcaremergeaînainte

era capitalismul, nu socialismul”58. De unde și tendința nu de

micșorareadecalajelorexistenteîntreeconomiileliberaleșicele

socialiste, ci de accentuare a disparităților dintre primele și

celelalte, unul dintre izvoarele acestei tendințe constituindu‐l

relația cercetare‐dezvoltare, chiar dacă țările socialiste,îndeosebifostaURSS,aufăcuteforturideosebitepentrudezvol‐

tarea capacităților de creație științifică și tehnologică. În ciuda

unor asemenea eforturi, țările socialiste n‐au putut ajunge din

urmă,cadimensiunișirezultate,tehnicaoccidentalăacreierelor,

cuconsecințeceseresimtînșimaimaremăsurădupăprăbușirea

regimurilorsocialistedinEuropa.

Unaltizvor,ceaalimentatcreștereadiscrepanțelordintreeco‐

nomiileliberaleșicelesocialiste,afostcă,întimpceprimeleau

fostsuspuseuneidubleoperațiichirurgicalistorice,derestruc‐turareșidereformă,derivatedinpoliticileeconomicedeinter‐venție a statului și care au echivalat, ca rezultate, cu o nouăindustrializare,sauparcurgereaunornoiciclurialeindustriali‐zării numerotate IV și V (ciclul IV fiind dominat de industria

automobilelor,abunurilorelectrocasnicesidecreștereaservicii‐

lor,ciclulVcaracterizatdeinformatizareșiinternet),economiile

57MichelBeaud,Istoriacapitalismului.Dela1500pânăîn2000,EdituraCartier,București/Chișinău,2001,p.243.58EricHobsbawm,SecolulExtremelor,EdituraLider,București,f.a.p.304.


socialisteaurămascantonateînciclulIIIalrevoluțieiindustriale

caracteristic economiilor liberale, pentru perioada de sfârșit al

secoluluialXIX‐leașiînceputasecoluluiXX,cuuzineșicombinate

gigantice, mari consumatoare de energie și materii prime,

poluantesineeconomice, inflexibiledinpunctdevederemana‐

gerial. Ele au fost preluate, în fapt, de la economiile capitaliste

dezvoltate,careaucăutatsăsedebarasezedeacesttipdeunități

industriale,prinașa‐numitulprețalrelocăriișireduceriicheltuie‐

lilordeinvestițiipentruecologizare,întâidetoate,darșipentru

economisirearesurselordeenergieșimateriiprime59.

Însfârșit,unaltizvor,cuputeresensibilădealimentareacrizei

denaturăeconomică,afostuluiregimsocialistatâtînRomânia,cât

și în celelalte țări socialiste, îndeosebi Ungaria și Polonia, l‐au

constituitdatoriileexternecefuseserăacumulateîntimp,urmare

a împrumuturilor angajate fie de la instituții financiare interna‐

ționale (FMI și BIRD), fie de pe piața de capital pentru diverse

investiții,cuprecădereînindustrieșiagricultura.De‐alungulazece

ani(1972‐1982),Româniaabeneficiatde33decreditedelaBIRD,

pentru 32 de proiecte (16 în domenii neagricole și 16 în agro‐

zootehnie).Valoareaproiectelors‐aridicatla12729,7milioanede

dolaridincarecrediteleacordatedeBIRDaureprezentat17,2%,

toateacesteaderulându‐sepefonduluneicolaborăricepăreasă

pună în evidență un curs „oarecum privilegiat”, după cum a

observatrecentunspecialistîndomeniu60.N‐afostsăfiechiarașa

întrucâtcătresfârșituldeceniuluialVIII‐lea,amintitelerelațiis‐au

deteriorat,tocmaidatorităcrizeicarealoviteconomiamondialăși

pecareeconomiilețărilorsocialisteauresimțit‐odeomanierămai

dureroasădecâteconomiileliberale,caracteruleimaidurerosfiind

determinat,pedeoparte,deinflexibilitateasistemuluiplanificării

riguroscentralizateiar,pedealtăparte,decaracteruldogmatical

59 A se vedeaMarinBadea,Crizeleeconomice.O retrospectivă istorică,EdituraProUniversitaria,București,2011,p.187‐189;DanielChirot,Ces‐aîntâmplatînEuropadeestîn1989?,înVladimirTismăneanu,Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.33.60IonAlexandrescu,Româniaîntreestșivest.AderarealaFMIsiBIRD,vol.I,EdituraCetateadeScaun,Târgoviște,2012,p.20‐21.


gândirii teoretice, adesea pus în evidență de pretenția conform

căreiasocialismul,prinînsășinaturalui,arfifostimunînraportcu

criza economică, aceasta fiind o caracteristică doar a economiei

capitaliste.Caatare,înRomânia,caîncelelaltețărisocialistenicinu

s‐acăutatidentificareaunorsoluții/remediilacriză.Ocrizăces‐a

accentuat și înRomânia, ca înmulte alte economiinaționale, ca

urmareainterferențeicucrizapetrolului.La această criză, a petrolului, numită în epocă, și energia

creșteriieconomice,s‐aajunstreptat,chiarînaintedeYomKippur

(octombrie1973),încondițiileîncaremariiexportatoridepetrol

segrupaseră,după1960, înOrganizațiațărilorexportatoarede

țiței(OPEC),avândcascopoprireadegradăriiveniturilorlor.S‐a

ajuns și la diverse negocieri între reprezentanții OPEC și ai

marilor trusturi petroliere, în special cele anglo‐saxone cărora

le‐aufostconsacrateConferințadelaCaracas(1970)șiceadela

Teheran, din 1971. Pe această cale, s‐a ajuns la convenirea

creșteriiprețuluipetroluluicu20%,țărileproducătoareadjude‐

cându‐și55%dinbeneficiileproducțieidețiței.

A reizbucnit, însă, războiul dinOrientul Apropiat (octombrie

1973)șițărilearabeaufăcutdinprețulpetroluluioarmădeluptă

pecareauadus‐opefrontulconfruntăriloreconomice,ridicându‐l

dela2‐3dolaribarilul,între1971șioctombrie1973,la12dolari

barilul în ianuarie1974,unsaltdepatruorimaimare îndoar

patrulunidezile.Aceastăcreștere,de‐adreptulspectaculoasă,a

generat imediatconsecințenegativeconcretizateprincreșterea

prețurilorlaproduseleindustrialeiarapoișilamateriileprime.

„Șoculpetrolier”aobligatlareducereaconsumuluideenergieîn

producția industrială și nu numai, ceea ce a condus către o

recesiuneseverăcureduceridestocuridemateriiprime,creșteri

ale șomajului (5% din forța de muncă activă a țărilor OCDE),

diminuărialeconsumuluișiîncetinirearitmurilordeproducție,

astfel că, într‐o publicație americană „Time Magazin”, din 9

decembrie 1974, se scria pe un ton disperat că: „Națiunea se

scufundăînrecesiuneaceamailungășimaivătămătoarededupă


1945”61.Opreviziuneceaveasăseadevereascăînbunămăsură,

întrucâtcrizaizbucnităîn1973aveasăseîntindăpeoperioadă

de aproape20deani, fără să echivaleze tot timpul cuo „mare

recesiune”,caîncazulceleidinanii`30.Adică,altfelspus,nus‐a

ajuns laoprăbușireefectivăa economiei, însăo constatare s‐a

pututimpunefărădubii:epocadeaurseîncheiasecuadevăratîn

anii1973‐1975,instalându‐sede‐abineleaoepocăa„tulburărilor

șiaincertitudinilor”62.

Între turbulențe sunt de menționat: cel de‐al doilea șoc

petrolier,intervenitîn1979,caurmarearevoluțieiislamicedin

Iran,prețurile lapetrolnegociindu‐se la32dolaribarilul către

sfârșitul anului 1980; o creștere economică global negativă, în

1982șiunnivelalșomajuluide10%dinpopulațiaactivăș.a.m.d.

Așa cum ammenționat deja, n‐au fost ocolite de criză nici

economiilesocialiste,careauintratparțialșidinmotiveceleerau

propriiîntr‐operioadădeadevăratmarasmșipetermenmailung

chiar una letală care, în Europa, avea să determine, în ultimă

instanță,prăbușireasistemelorlorsocial‐politice.Laprăbușirea

fosteiURSS,deexemplu,s‐aajunsdupăceproducțiaeiglobalăa

scăzutcu17%,în1990‐1991,cu19%,în1991‐1992șicu11%,în

1992‐1993. În Polonia, producția globală a scăzut cu 21%, în

perioadaanilor1988‐1992,înCehoslovaciacuaproape20%,iar

înRomâniașiBulgaria,cu30%sauchiarmaimult63.

Maiacceptabilăpareafiinterpretareaaceluiașiautorcitatmai

sus,conformcăreiașovăialaînasecontinuareformele(chiarîn

fostaURSS,din1965,serealizaseunplandereformepurtândnu‐

meleprimuluiministrudeatunciKosîghin,daraveasă‐lblocheze

câțiva ani mai târziu dogmaticul Brejnev) s‐a datorat în mare

măsurăPrimăveriidelaPraga,dinfostaCehoslovacie,darnucă

dincauzacăreiaaparatuldepartidar fi fostultra îngrijoratde

pericolulpecarel‐arfireprezentatreforma,cimaidegrabăede

invocatpericolulpe care‐l reprezentaprogramulde reformeal

61JacquesAttali,Lacrise,etapres?,LibrairieArthemeFayard,Paris,2008,2009,p.33.62JohnKennethGalbraith,LesTempsdesincertitudes,Paris,1978.63EricHobsbawm,op.cit.,p.468.


comuniștilorcehoslovacicăarfipututsubminateoriamodelului

sovieticdeedificareasocialismului,ceeaceașistatlafundamen‐

tarea„necesității”intervențieimilitareaPactuluidelaVarșovia,

dinaugust1968,fărăparticipareaRomâniei.Voitsauobligată,dar

sigur că urmare a presiunilorMoscovei, România a abandonat

reformele preconizate prin hotărârile Conferinței naționale din

decembrie 1967, vizând un „maremecanism economico‐finan‐

ciar”, dar împrumuturi externe s‐au făcutpentru a se cumpăra

tehnologieavansată,pentrucădinmărfurileproduse,valorificate

șipepiațațărilorcreditoare,saupepiațamondialăînansamblul

ei, cubanii astfelobținuți să se returnezedatoriile contractate.

Corectăesteobservațiacăpiațavizatădeeconomiilesocialiste,

întrecareșicearomânească,s‐adoveditanufiavutoputerede

absorbțiepentrumulteprodusealeeconomiilorsocialisteceeace

adevenitfoarteclarpelamijloculanilor`70dupăceizbucniseși

crizăeconomicăplus„șoculpetrolier”,din1974.Osituațieîncare

datoriilenuaumaipututfireturnate,bamaimult,eleaucunoscut

untrendamplificatordevenitde‐adreptulamețitorcaurmarea

ratelorladobânzi,devenitedinceîncemaimari.Așas‐aajuns,

într‐adevăr, ca instituțiile bancare occidentale să ia decizia în

1979‐1980deanumaiacordaalteîmprumuturiRomânieica,de

altfel,șicelorlaltețărisocialiste.Iatădecenoiconsiderăm,șinu

fărătemei,căunefectdebumerangpentrueconomiaRomâniei,

cașipentrueconomiilealtorțărisocialiste,îndeosebiaPoloniei

șiaUngariei,darșiafosteiURSSsauafosteiRepubliciDemocrate

Germane l‐au generat datoriile externe pe care le‐au făcut pe

piețelefinanciarecapitaliste,într‐operioadăîncareînansamblul

bloculuisocialistseacceptase tezacuprivire la implementarea

unor reforme structurale, gen autofinanțarea și autogestiunea

economicăa întreprinderilor,adoptateprogramatic înRomânia

deoconferințănaționalăaPartidului,dindecembrie1967.Înanii

`60șiînceputulanilor̀ 70,Româniaașicăutatcăiledeaccescătre

instituțiilefinanciareinternaționale(FMIșiBIRD)lacareaaderat

în1972.Așiobținutfonduriimportante,pecaleaîmprumuturilor,

șicareaufostinvestiteînzonaproductivăaeconomiei,fărăsăfie

dintr‐un început condiționate de obligația implementării a


diverse„reformestructurale”cumpareaconsideraantropologul

americanKatherineVerdery,reformecearfifostacceptatefără

entuziasmșiînmaremăsurăabandonatedincauzăcărațiuneade

afiasocialismuluisepotriveapreapuțincucriteriilecapitaliste

aleprofitabilitățiișipieței64.

La criza economiei din țările socialiste s‐au adăugat astfel

efectelenegativegeneratedepovaradatorieiexterneșicare,coro‐

borate cu relansarea economiei capitaliste, îndeosebi a celei

americane,darmaialesalterareacooperăriieconomiceEst‐Vest

(aceastadinurmăapusînevidențădeschideripromițătoareîn

1973,dupănumaidoianis‐aatenuatiarmaiapoiafostblocată

de‐a binelea) pentru ca, din anii 1978‐1979, să se intensifice

ofensiva„lagăruluicapitalist”laadresaceluisocialist,maialespe

terenuleconomiei.Aici, înplaneconomic,începânddin1983,a

fostdeclanșatăoviguroasărelansareeconomicăamericanăînso‐

țitădeostăpâniredurabilăainflațieiînțărileindustrializate,dar

maialesdeonouămodernizareastructurilorproductiveșide

comunicațieodatăcugeneralizarearezultatelorrevoluțieiinfor‐

matice.Efectulînregistrats‐aconcretizatnunumaipozitivprintr‐

o reîntoarcere a economiei capitaliste dezvoltate pe calea unei

realecreșterieconomiceșideprosperitate,darșinegativînzone

importantealespațiuluieconomicmondial.Iarunadintreaceste

zoneafostceaaregimurilorsocialistedinEuropa,cărorale‐apro‐

vocatcrizadatoriilorexterne,urmatederestricții în finanțarea

procesului de modernizare a economiei, de tensiuni social‐

politice.

Finalmente,spațiuleconomicsocialistdinEuropas‐aîmpot‐

molit într‐o criză economică din ce în ce mai severă, după ce

deveniseimun,dupășisubpresiunilefoarteputernicealefostei

URSS, în „era ultrastagnantă” a lui Brejnev, la orice măsuri de

reformă.

Așacredemcă sepoateexplicadece înanii `80Româniaa

ajuns să se confrunte cu o criză severă în plan financiar, să fie

64 Katherine Verdery, Ce a fost socialismul șide ce s‐aprăbușit el? inVladimirTismăneanu(coordonator),op.cit.,p.90.


nevoită a solicita reeșalonarea datoriei sale externe în valută

convertibilă,dupăceînregistrasedejaundeficitalcontuluicurent

de2,4mld.dolari(5,2%dinPIB)șiodatorieexternă învalută

convertibilăde9,6mld.Dolari,reprezentând17%dinPIB.

Unelemăsurimaimult de natură tehnico‐financiară vizând

simplificareacursurilordeschimbșimodificareaprețurilorinter‐

ne,înspeciallaenergie,pentruafimaiaproapedeprețurilemon‐

dialesauunnouacordstand‐bycuFMI,îniunie1981,n‐aufost

de natură a atenua forța corozivă a crizei exprimată în ultima

parte a anului 1981, prin multiplicarea arieratelor de plăți și

accentuareainsuficienței,devenitetotmaiacute,a lichidităților

internaționale65. Nici măsurile mai ample decât cele pe care

guvernulseangajasăleiaprinultimulacordstand‐byconvenit

cuFMI,precumreducereacu13%aimporturilorproveninddin

zonelecumonedăconvertibilăsaudiminuareacu7,3%avolu‐

mului investițiilorn‐au fostdenaturăaatenuaefectele totmai

vizibilealecrizeilacares‐auadăugatcafactoragravantrecoltele

slabeobținuteînsectorulagricolaleconomieide‐alunguladoi

aniconsecutivi.Urmareaafostadoptareaunormăsurideauste‐

ritateconsideratedrastice,fiindvorbadereducereaconsumului

deprodusealimentareca:zahărul,uleiulcomestibil,carneasau

chiarpâinea careau fost supuse raționalizării. În1982,au fost

mărite(cu35%)substanțialprețurilecuamănuntullaprodusele

alimentare, obținându‐se astfel diminuarea cererii și implicit a

presiuniiconsumului,cașipentruenergiesaualteservicii(poștă,

comunicații,etc.).Încursulanuluiurmător,monedanaționalăa

fost devalorizata cu 14%, în două etape, fiind abandonată și

raportarea la dolarul american, în favoareaunui coș de valută,

conformcuimportanțalorîntranzacțiilecomercialerealizatede

România.Nus‐amersmaidepartecumăsurivizândreformarea

întâidetoateasistemuluieconomic,printr‐oadaptareaacestuia,

fieșitreptată,acapacitățilorsaledearăspundecerințelortimpu‐

lui, venite din zona cercetării științifice și tehnologice. Ba,mai

65VeziIonAlexandrescu,op.cit.,p.21.


mult,odatăadoptatăhotărâreaderestituire,chiarînaintedeter‐

men,adatoriilorexternereclamateultimativdecreditori,presiu‐

nea asupra economiei a devenit de‐a dreptul sufocantă; sacri‐

ficiileimpuseoameniloraufostefectivfoartedureroaseșidince

încemaigreudesuportat;economiaînsăși,caurmareaefortului

lacareafostangajatăpentrurestituireadatorieiexterne,a fost

împinsăpepantasecătuiriidepotențialulce‐lmaiavea;crizaîn

care se zbătea a căpătat accentedin ce în cemai agravante. În

1988‐1989,dupăcelichidaseîmprumuturilecontractateînainte

de1981,anîncareseridicaulaaproape11mld.dolari,iardatoria

returnatăs‐aridicatlacirca23mld.dolari66,Româniaeraoțară

săracă,economicșipoliticizolatăînplaninternațional,iarînplan

intern se acumulase un imens noian de nemulțumiri, gata să

explodezeînoricemoment.Afostnevoiedoardeoscânteiemai

puternică pentru ca imensul butoi cu pulbere din interiorul

societățiiromâneștisăexplodeze.Eas‐aproduslaTimișoara,în

zilelede16‐22decembrie1989,șirevoltacuunfoartepronunțat

caracterpopular,aveasăcuprindăîncâtevaziletoatățara.Criza

economică prelungită, în care ajunsese a se zbateRomânia, cu

efectedintrecelemaigravepentrucondițiadeexistențăaoame‐

nilordetoatecategoriile,afostceacareasupuseroziuniiimpla‐

cabile tot ceea ce se crease în planul credibilității politice în

deceniileanterioaredeexistențăaregimului(democrat‐popular,

socialist/comunist), cu precădere după 1960, având ca punct

culminant„momentul1968”,ocredibilitate,înprocentediferiteși

existențade‐alungulanilorurmători,pânăcătresfârșituldece‐

niuluialVIII‐lea.Înacestdinurmădeceniu,fatidicpentrudestinul

socialismuluiromânesc,gândireașipracticapoliticăaufostefec‐

tivblocateîntipareleunuidogmatismteoreticpropriuluiNicolae

Ceaușescudar,înbunămăsură,șiflancatdeantireformismullui

Brejnev care estompase tendințele modernizatoare ale

proiectului inițiat deKosîghin, între anii 1965‐1971, pentru ca

inițiativeleluiGorbaciovsăfierespinsedeplanodecătreliderulcomunist român, sub pretextul că, la București, reforma s‐ar fi

66Ibidem,p.23‐24.


realizat începând cu hotărârile Congresului al IX‐lea, din vara

anului 1965. În plan teoretic, și nu numai, dezacordurile

Ceaușescu‐Gorbaciov au alimentat izolarea României în cadrul

TratatuluidelaVarșovia,aufragilizatșimaimultpozițiainterna‐

ționalăaBucureștilor,ceeaceacontribuitdeomanierăabsolut

semnificativă la acutizarea a ceea se numește criză de legiti‐mitate,aregimuluisocialistconsideratînansamblulsău.Afostaceasta o mutație esențială în conștiința politică a majorității

membrilorsocietățiiromâneștidecare,pânăînultimulmoment,

NicolaeCeaușescun‐afostconștient.Bamaimult,apututgândi,

căînaugust1968,șiaceastăpanăînultimulmoment,căosăaibă

cel puțin în muncitorii de pe marile platforme industriale ale

Capitalei,unscutdeapărare.Iluziaafostnudoarunaextremde

amară,cideosebitdesemnificativăpentruasepercepecelpuțin

dinperspectivatotmailargăaistoriei,câtdeamplăajunseseafi

prăpastiadintreguvernanțișiguvernați;câtdemareaputut fi

contribuția realităților economice, nunumaidinRomânia, ci și

dincelelaltețărisocialiste,acontraperformanțelordindomeniul

economic,cen‐aumaipututfiescamotateideologicșipropagan‐

distic,ladelegitimarearegimuluiîndeosebiînconștiințamuncito‐

rilor,darșiacelorlaltecategoriisociale.Deaceea,ceputeausă

maiînsemne,încontextulistoricalultimiloranidindeceniulal

IX‐lea, îndeosebi al anilor 1988‐1989, sloganuri ca industria și

alte ramuri economice, proprietate a întregului popor sau cel

referitor la umanismul socialist, când privațiuni de tot soiul

afectaugravcondițiadeexistențaamajoritățiipopulației?Elenu

puteaufietichetatecafiindminciunisfruntatecare‐idecredibi‐

lizau în și mai mare măsură pe cei care le rosteau. De aceea,

lucrările Congresului al XIV‐lea n‐au putut avea decât ecouri

negativeînsocietatearomâneascăiarmăsuriledesupraveghere

din acele zile n‐au putut fi decât, prin ele însele, însemne ale

neîncrederii guvernanților înmajoritateacelorpecare‐iguver‐

nau,poatechiarunsemnelocventpentrusfârșitulfoarteapropiat

alregimului.

Chestiunea semnificațiilor pe care le comportă în timprevoluția română,dindecembrie1989,adevenit foarte repede


unaînjurulcăreiapaletainterpretărilors‐aextins,s‐adiversificat

canuanțe,continuândsăseamplifice,cuobservațiaceseimpune

imediat,căsubiectivismul,părtinireaexprimatădintr‐odirecție

politico‐ideologicăsaualtele, rabatulchiarcopiosde laobiecti‐

vitateaanalizeiștiințificeaucaracterizatdinplinexprimărilemai

tuturorprotagoniștilor,aleparticipanțiloractivișiproeminențila

viațapolitică,întâidetoate,darșialecelorpreocupațisădesci‐

frezedinmerscaleacătreviitor,ocale istoricădeschisăefectiv

odatăcuprăbușirearegimuluidepânăla1989.Aexistattendința

însășideasejustifica, într‐unfelsaualtul,conținutulsubiectiv,

partizanși,implicit,dealterareaobiectivitățiiștiințificeîninter‐

pretareasemnificațiilorevenimentelorceaumarcatprăbușirea

regimuluisocialist/comunist.Unfenomenaparentsurprinzător

pentru mulți observatori din epocă fie ei analiști politici, fie

sociologisaueconomiștietc,darpedeplinjustificatdinpunctul

de vedere al unui Vladimir Tismăneanu, de pildă, precum că

„regimul antedecembrist” n‐ar fi fost altceva decât „un regim

întemeiat peminciună” și, prin contrast, ceea ce a urmat ca și

construcție politico‐instituționala, „s‐ar fi întemeiat pe adevăr”.

Iaraceastăconstrucțien‐ar fi fostedificată, înciudafaptuluică

„Nuexistă(înRomânia)ocontra‐ideologieformulatăpedeplin”,

dincolo de „chemările generoase la pluralism, adevăr și auten‐

ticitate,dreptdoctrinepolitice”67.Șipentrucăaprecieriledemai

suserauformulatela10anidela„momentuldecembrie1989”,

autorullorsevedea,cumva,constrânsderealitate,arecunoaște

că„euforiarevoluționarăasociatăcuprăbușireacomunismuluia

avut viață scurtă, iar urmările ei au fost marcate de uluire,

frustrareșidezamăgireamară”.Și toateacestea, încondițiile în

careseputeadejaobserva,deaceastădatăcudeplintemei,căîn

societatearomânească,șinunumai,aapărutagitația,confuziași

multă nostalgie după „zilele bune de altă dată” ale trecutului,

inegalitateaauapărutcaorealitateșocantă„lăcomia,abuzurile

deputeresuntomniprezenteșiafecteazătoatepartidelepolitice

67SorinAntohi,VladimirTismăneanu,Delautopielaistorie.Revoluțiiledin1989șiurmărilelor.EdituraCurteaVeche,București,2006,p.246.


dedreapta saude stânga. În loculpromisiunilor (împlinite)de

emancipareșischimbarerevoluționară,mulțiindivizisecomplac

acum într‐o psihologie a neajutorării, înfrângerii și abando‐

nului”68. Autorul citat nu caută și explicațiile ce s‐ar fi impus

pentruoasemeneadegradaredespirit,delaeuforiegeneralizată

și entuziasm debordant la dezamăgire profundă, confuzie mai

multdecâtcețoasăsaunostalgiedinceîncemaiapăsătoare,după

vremuriîncăfoarteapropiate.Selimiteazăadaasigurăridegenul

că„libertateaestemultmaiușordecâștigatdecâtdegarantat”și

aceasta,prealabil,doarpentrucă„spredeosebiredeconvulsiile

istorice(anterioare)desemnatedrept<revoluții>,evenimentele

din1989nuauurmatnici‐oschemăsistematică,nici‐unplande

mântuire politică sau spirituală”, ca și când creația istorică

realizatădeoameni,depopoarearfi,caproiect,conceputămai

întâi într‐un laborator sau altul și mai apoi transformat în

realitate.Și,caurmare,VladimirTismăneanuaconceput,parcă

dinperspectivaunuianti‐comunismfundamentalist,încăînurmă

cuundeceniușijumătate,ojustificarealipseideorizontîncare

dupănumaiundeceniuafostadusăsocietatearomâneascășinu

numai.Totularfifostdeterminatderealitateacărevoluțiiledin

1989‐1991/1992 ar fi fost „antiideologice (dar a fost adoptat

neoliberalismulcadoctrinășipracticăpolitică‐n.n.M.B.),antimi‐

lenariste,antiiacobine,antimachiavelice”,călideriiacestoran‐ar

fifost„animațidevreodorințădeputeresaudefervoareutopică”,

ba,maimult,căaceștiadinurmăarfifost„chiarrevoluționarifără

voie care au înțeles pericolele hybris‐ului dogmatic”. Nu este

foarteclarșinusepoatereținedeomanierămairiguroasădacă

la„revoluționarii fărăvoie”din1989‐1991/1992saurevoluțio‐

nariideocazieaiacelorani,sepoatevorbidecalitățisaudefecte,

devirtuțipersonalecu impact istoricsaudacăar fiacționatca

niștepersonajemaleficedevremece„pentruei,statul ideocrat

erademonulînarmat,impunereauneireligiisecularizatecabază

apoliticii,înloculcontractuluisauconsensului.Repudiereapost‐

modernăaoricărei teleologiipredictiveaoricăruideterminism

68Ibidem,p.247.


istoric mondial a reprezentat concomitent, forța lor morală și

vulnerabilitateapolitică.Afosttriumfulpoezieiasupraideologiei

saualsuprarealismuluiînfațarealismului”.Așadar,omoștenire

sublimă,dupăpărereapolitologuluiVladimirTismăneanu,lacare

să privim și după un sfert de secol de la prăbușirea regimului

antedecembrist,respectivpoeziașisuprarealismuldinpoliticade

după198969.

Prin alte intervenții, Vladimir Tismăneanu a apreciat mai

nuanțat locul și rolul liderilor în evenimentele care aumarcat

prăbușirearegimurilorsocialiste/comunistedinEuropacentral

răsăriteanaafirmând,cuunaltprilej,destuldeclarcă„nutoțicei

careaurespinsleninismulaufăcut‐opentrucăvisaulaosocietate

deschisă și la valori liberale. Au existat printre revoluționari și

destuifurioși,ostililogiciicompromisuluișinegocierii.Auexistat,

deasemenea,fundamentaliștipopuliști,dogmaticireligioși,nos‐

talgiciairegimurilorprecomuniste,inclusivdintreaceiacareau

admiratdictatoripro‐naziști, ca IonAntonescu înRomânia sau

MiklosHorthyînUngaria”.Abia,treptat,apututajungeșilaocon‐

cluzie,mai apropiată cu realitatea, că, „după căderea comunis‐

mului,nuurmează,înmodnecesarinstaurareademocrației”iar

maiapoicăperioadapost‐decembristăs‐adoveditafiîncărcată

detotfeluldeamenințăriprintrecareconflicteetnicesângeroase,

tulburări sociale și manifestări ale unor forme virulente de

populismeșitribalismevechișinoi”70.

Maiconsistențiîndescifrareasemnificațiilorrevoluțieiromâ‐

nedindecembrie1989,acelorlalte formedeacțiuneprincare

s‐a ajuns la prăbușirea regimurilor socialiste/comuniste din

Europacentral‐răsăriteanăși înlocuirea lorcusistemepolitice‐

democratice s‐au dovedit a fi unii sau alții dintre observatorii

străini (politologi, sociologi, economiști, etc.). Un exemplu ar fi

germanulRalfDahrendarf,înalesalereflecțiidesprerevoluțiile

dinEuropacentral‐răsăriteanăcareconsideră,încăîn1990,că„în

69SorinAntohi,VladimirTismăneanu,op.cit.,p.251‐252.70VladimirTismăneanu,Fantasmelesalvării.Democrații,naționalismșimitînEuropapost‐comunistă,EdituraPolirom,Iași,1999.


esență sa revoluțiaeuropeanădin1989reprezintă respingerea

uneirealitățiinsuportabilecarenuseputeamențineși,maimult,

reprezintă reafirmarea unor idei vechi. Democrație, pluralism,

cetățenie nu sunt tocmai idei noi”. Ceea ce a triumfat nu este

altcevadecâtideealiberalăaunei„societățideschise”,avândîntre

precursori pe Locke, Hume,Madison, Kant iarmai către zilele

noastreRaymond,AronșiKarlPopper.Esteo tezăconvingător

articulatădeistoriculșijurnalistulbritanicTimothyGartonAsh

care susține, nu fără argumente, că revoluțiile europene de la

sfârșituldeceniului IX ‐ începutulceluide‐alX‐leaalesecolului

trecut„nupotoferinici‐unfeldeideifundamentalnoiînprivința

marilorîntrebărialepoliticii‐economiei,legislațieisaurelațiilor

internaționale. Ideile cărora le‐a sosit timpul sunt unele vechi,

familiare, deja testate”, altfel spus idei liberale referitoare la

„supremațialegii,guvernareaparlamentarășiojustițieindepen‐

dentă”71.

Estedeobservatșichiardesubliniatcănunumailideriirevo‐

luțieiromânedindecembrie1989șiaiviețiipoliticeromânești,

chiarde‐alungulmultorani,n‐aupututprivicevamaideparte,

cătreviitorulmaiapropiat saumaidepărtat,găsindcăeramai

comodaîmbrățișapoliticarestaurației,areveniriilatradițiilede

dinainte de instaurarea regimului democrat‐popular și apoi

socialist/comunist.ÎnUngaria,spreexemplu,altfelmultinvocată

înmass‐mediadinRomânia,șinunumai,alăturidePoloniapen‐

trupoliticaterapieideșocînreformareasistemuluimoștenitde

lafostulregimsocialist/comunist,JanosKiss,unuldintreliderii

opozițieianti‐comunistedelaBudapestaînaintede1989,putea

săafirme,încăînprimăvaraanului1989că„alternativacucarese

confruntăacumUngariaestefiedeacreaodemocrațieconstitu‐

țională, multipartinică și o economie de piață mixtă fie de a

regresaîndeclineconomicșibalcanizarepolitică.Șansadereali‐

zare a primei variante este foarte slabă. Totuși, aceasta este

71 Cf. Jeffrey C. Isaac, Semnificațiile lui 1989 in Vladimir Tismăneanu(coordonator)Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.143.


singuranoastrășansă (subl.n‐M.B.)pentrugenerațiileurmă‐toare.Nuputemalegealtteren,maifavorabilrealizăriivalorilor

libertății, egalității, fraternității.Trebuie să încercămsă folosim

aceastămicăfrânturădeșansă,aicișiacum”72.

PentruaevocașiexemplulPolonieisăconsemnăm,cafaptcă

binecunoscutul disident din această țară, Adam Michnik, s‐a

exprimat deseori de aceeași manieră cu cea a lui Janos Kiss,

indicând și el două alternative de dezvoltare în viitor pentru

Europa de Est: modelul occidental al democrației liberale și

compromisului politic, sau xenofobie și tribalism turbulent,

apărândprimavariantă. În acest sens, el considera (primăvara

anului 1991) că: „în perioada post‐comunista, valorile liberale,

codificateînscrierileluiJohnStewartMillșiAlexisdeTocqueville,

precumșiîncelealeluiHayek,renasccuadevărat.Prinrezistența

lorîmpotrivacomunismului,eleîșiredescoperăviziuneaasupra

libertățiicivile,visuriledeparlamentarism,depluralismpoliticși

cultural,detoleranțășiaspirațiecătreoțarăliberădeoriceformă

dedictaturaideologică”73.

Încheiemacestescurteconsiderațiiprinareamintiunslogan

popular strigat de cei caremărșăluiau pemarile bulevarde ale

Capitalei în zilele de ianuarie 1990: NU NE VINDEM ȚARA!înainte de a se confrunta, în Piața Victoriei, cu adepții forțelor

politicededreaptaproaspătrenăscutedincenușaîncăîncinsăa

fostului regimpre‐decembrist și care le răspundeaumai sonor

saumaiînsurdină:BAOSĂVI‐OVINDEȚI!Ceidinurmăauavutundeplincâștigdecauză.CapitalulstrăinacotropitRomânia,a

devalizat‐odinpunctdevedereeconomiclăsânddoarslabeurme

derestructurare,atâtcâtoameniisă‐șimaipoatăducetraiulde

peozipealta,unii,înproporțiedeaproape60%,maimurmurând

nostalgiccăeramaibineînaintede1989.

72Ibidem,p.144.73Ibidem.

CAPITOLULIII:REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ÎNEDIȚIIDEDOCUMENTEȘIISTORIOGRAFIE

GavriilPreda

Anul1989aconsemnatcolapsulregimurilorpoliticeconduse

de partide comuniste în statele europene aflate în sfera sa de

influențăsovietică,surprinzândprincaracterulextremderapid

alschimbărilorpoliticepetrecute.Împlinireaunuisfertdesecol

delacădereacomunismuluidinEuropa‐schimbarefundamen‐

talăînistorialumiicontemporane‐oferăposibilitateauneipriviri

retrospective asupra demersurilor istoriografice menite să

explice modalităților în care și‐au încetat existența regimurile

politicedetipsovieticdinEuropaCentralășideSud‐Est,precum

șilaurmărilemultiplealeacestuiproces.

Prăbușirea comunismului în Europa s‐a înscris „în marea

tradiție”arevoluțiiloreuropene,duse„împotrivatiraniei,corup‐

ției și incompetenței”, pentru afirmarea „drepturilor civice și a

valorilorumane”1.Nemulțumirileacumulatedeceniide‐arândul

de către popoarele din fostele state socialiste s‐au îndreptat

asupraregimuluipoliticînansamblulsău,darmaialesîmpotriva

partidelor comuniste, care erau direct răspunzătoare pentru

eșeculeconomic,politicșisocialînregistratînțărilepecarele‐au

condusdepestepatrudecenii.Schimbărilepoliticedeamploare,

produse lasfârșitulanului1989, în țărilesocialistedinEuropa,

fuseserăanunțateprinmaimultedemonstrațiișirevoltenereu‐

șite produse în cei peste patruzeci de ani de regim socialist‐

totalitar în Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și

România,înăbușirealorfiinddefiecaredatăurmatăderepresi‐

une. Claude Karnoouh consideră că ”schimbările extreme”

1PeterCalvocoressi,Politicamondialădupă1945,EdituraALLFA,București,2000,p.301.


provocate de comunism în țările unde a ajuns la putere, au

”afectat societatea în totalitatea și intimitatea ei, dând naștere

uneipermanentestăridecriză,preaadesea(darnusistematic)

rezolvatăprinexercitareaneîntârziatăaviolențeiceleimaibru‐

tale”. Prăbușirea regimurilor comuniste, susține același filosof

francez,nuafostaltcevadecâtrezultatul”efectelor”acțiuniiunui

”sistempolitico‐culturalșipolitico‐economic”careși‐a”epuizat”

resurseledeconvingere2.Încercărileechipeidereformatoridin

jurulluiMihaiGorbaciovdeareformadintemeliisistemulpolitic

dintr‐un imperiu defunct s‐au dovedit fatale pentru acesta,

pentrucănuamaiavutliantulnecesarcaresăacopereprăpastia

creată între nomenclatura comunistă și populație3. Modelul

societalpropusșisusținutdepartidelecomunisteînfostelețări

socialiste s‐a delegitimat în fața cetățenilor, datorită crizei de

sistem.Pierderealegitimitățiiaconstatînlipsadrepturilorfunda‐

mentaleșiîntr‐oprăbușiredramaticăaniveluluidetraișicalității

vieții.

Procesistoricdedimensiunicontinentale,dezintegrareaîntr‐

untimpatâtdescurtaregimurilorpoliticetotalitaredinfostele

statesocialistedinEuropaestefărăprecedentînistorie.Revoluția

română,lafelcașirevoluțiiledinPolonia,Cehoslovacia,Germania

deEst,UngariașiBulgaria,aavuttreiconsecințemajore:dispa‐

riția socialismuluica sistem,prăbușirea regimuluidictatorial și

încetarea hegemoniei politice șimilitare a Uniunii Sovietice în

centrulșisud‐estulEuropei,darmanifestareacrizeisistemicea

regimurilor socialiste a avut evoluțiiparticulare în fiecare țară.

Regimuri politice ce păreau foarte bine consolidate, puternic

susținutereciprocprinalianțamilitarăaTratatuluidelaVarșovia

șialianțaeconomicăaC.A.E.R.,s‐auprăbușit,înopinialuiRobert

Conquest, pentru că au fost „periculos de neadecvate pentru

schimbare”ceeaceafăcutcaprăbușirealorsăfie„neașteptatăși

2ClaudeKarnoouh,Comunism/Postcomunismșimodernitatetârzie,Polirom,Iași,2000,p.8.3 Adrian Pop, Originile și tipologia revoluțiilor est‐europene, EdituraEnciclopedică,2010,p.12.


catastrofică”4.Schimbareafundamentalădesistempoliticpetre‐

cutăînEuropaînanul1989atrezitunviuinteresșirămâneîn

continuare preocuparea unui număr important de politologi,

istorici, oameni politici, sociologi, ziariști etc. Nu dispunem de

dateprivindoinventarierealucrărilorconsacratecăderiicomu‐

nismuluidinanul1989,darosimplăinterogarepeGoogleasupra

unortermeni,precumcollapseofcommunisminEasternEurope,collapseofcommunism inSovietUnion ;fallthecommunismsauRevolution1989 inRomania indică numere cu valori impresio‐nante:2.620.000rezultate,3.550.000rezultate,1.410.000rezul‐

tate, respectiv719.000pentru fiecaredin termenii propuși spre

căutare.Peplanmondial,s‐ascrisdejaovastăliteraturădedicată

anului 1989, care ilustrează preocuparea specialiștilor din varia

domenii: istorie,diplomație,politologie,sociologie,științeecono‐

mice,psihologiesocială,serviciideinformațiietc.pentrudescifra‐

reacauzelorcareauprovocatcolapsulregimurilorpoliticesocia‐

liste‐totalitare, înțelegerea modului de desfășurare a evenimen‐

telorșiaimpactuluiunuiprocesdeasemeneadimensiuni.

La împlinireaunui sfert de veac de la revoluția românădin

decembrie1989, cercetătoriipreocupațide investigarea științi‐

ficăaschimbăriideregimpoliticdințaranoastrăauladispoziție

unnumărimportantdelucrări‐cărți,monografii,sinteze,studii,

articole, memorii, culegeri de documente etc. ‐ consacrate

evenimentelordinacelan5.

SchimbarearegimuluipoliticdinRomânias‐arealizatprintr‐

orevoltăapopulației,careareușitsărezisteintervențieidurea

structurilordeforțătrimisepentruînăbușireasadecătreputerea

politicăatimpului.Celemaiputernicemișcărirevoluționareau

4 Adrian Pop, Originea și tipologia revoluțiilor sud‐est europene, EdituraEnciclopedică,București,2010,p.9,apudRobertConquest,„ImmobilismandDecay”, înZbigniewBrzezinski(ed.)DilemmasofChange inSovietPolitics,ColumbiaUniversityPress,1969,p.72.5IstoriculIoanScurtuestima,înanul2006,cănumărulcărțilorpublicateînRomâniaprivitoare la anul1989eradepeste500de titluri (IoanScurtu,RevoluțiaRomânădinDecembrie1989 în context internațional, București,EdituraEnciclopedică,EdituraIRRD,2006,p.5).


avut loc la Timișoara și București, unde prezența în stradă a

demonstranților a fost de zeci și sute de mii de oameni. Un

sentimentdesolidaritateșiforță,rarîntâlnitînistoriaromânilor,

afăcutcasuteledemiideoamenicareauieșitînstradăsăreziste

represiunii. Înmod firesc, a rezultat un număr impresionat de

doveziistoricereferitoarelaparticiparealarevoluție,atâtdinpar‐

teacelorprezențiînstradă,câtșiainstituțiilorimplicate,într‐o

formăsaualta,înevenimenteledindecembrie1989dinRomânia.

Referitor la instituții, celemai frecvente trimiteri au în vedere

acțiunile desfășurate de structurile de forță participante la

represiune(Securitate,MinisteruldeInterne,MinisterulApărării

Naționale,procuraturăetc.),darevenimenteledinacelezilerevo‐

luționaresuntreflectateși înactivitateaaltorautoritățiși insti‐

tuții precum: structurile de partid, presa scrisă, radioul, televi‐

ziunea etc. Despre participarea la demonstrațiile de protest a

rămasunnumărimpresionantdemărturiisubformadocumen‐

telor,memoriilor, interviurilor, imaginilor foto și înregistrărilor

audio. Reconstituirea, analiza și evaluarea evenimentelor de la

sfârșitulanului1989necesităluareaînconsiderațieatuturorfor‐

melor de implicare a oamenilor și instituțiilor din societatea

românească,acelordinafaragranițelor,acesteaconstituindsurse

documentare necesare și valoroase pentru cercetarea istorică.

Interesulexistent însocietatearomâneascăpentrucunoașterea

adevărului despre revoluția din decembrie 1989 reprezintă, în

fapt,dreptulpoporuluiromân,alsocietățiiromâneștiînansam‐

blulei,deaaveaoevaluareobiectivăasupraschimbăriideregim

politicpetrecutălasfârșitulanului1989,procespoliticcuimpli‐

cațiiatâtdeînsemnatepentrudestinulsăuviitorșiconstrucției

sale statale. Desfășurarea evenimentelor, comportamentul și

acțiunile structurilor de forță angajate în reprimarea revoltei

populare de la Timișoara și București, confuzia și haosul pro‐

vocate de diversiune și război electronic, situația geostrategică

dinapropiereagranițelorRomâniei,intervențiaunorserviciide

informații străine, dramatismul unor confruntări fratricide,

caracterul straniu al confruntării dintrearmată și ”teroriști”, în

careceidinurmănuaulăsatpe”câmpuldeluptă”niciunmort,


niciunrănit,niciunprizonier6,”emanația”noiiputeripoliticeș.a.

nu și‐au găsit încă răspunsul complet. Aspectele neelucidate

referitoarelaimplicareaînevenimenteaSecurității,Ministerului

de Interne și Ministerului Apărării Naționale, a organelor de

procuratură,aserviciilordeinformațiistrăine,aunorposturide

radioșiteleviziunedinaltestateridicăîncontinuaremultesemne

deîntrebare.Înstudiișiarticole,lucrăridesintezășimonografii,

lucrărimemorialistice,albumecuimagini,culegeridedocumente

etc.,autoriromânișistrăiniauabordatsubmultiplefațeteeveni‐

mentelerevoluționarepetrecuteîndecembrie1989,înRomânia.

Lucrările respective reflectă abordări, interese și punctedeve‐

dere diferite, uneori exclusive, ceea ce face ca evaluările să se

înscrieîntr‐ogamăfoartelargădeinterpretare,delaoextremăla

alta.Deșiînperioadadetimptrecutădelarevoluțiaromânădin

decembrie 1989 s‐a publicat un număr important de lucrări

consacrateacesteia,investigațiaștiințificăaevenimentelorpetre‐

cuteatunciestedepartedeafiepuizată.Maimult,estenevoiede

oabordarecoerentă,pebazădeprogrameșitemedecercetarela

caresăparticipe istorici, specialiștidin instituteledecercetare,

dinmediuluniversitarșisocietateacivilăpentrustudierea,ana‐

lizașiinterpretareacriticăanumeroaselorsurseistoricegenerate

deevenimenteledindecembrie1989.Înacestsens,estesalutară

preocupareaInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie,care

ainițiatocercetaresistematică,pebazădeprogramaevenimen‐

telorcareauduslaschimbarearegimuluipoliticdinRomânia.

Identificarea, studierea, analiza și publicarea documentelor

dinarhivereprezintăunadintrecelemaiimportantemodalități

utilizatedeistoricipentruaflareaadevăruluiistoric.Dinaceastă

perspectivă,accesulspecialiștilorînarhivelecaredețindocumen‐

teesențialereferitoarelaevenimentelecareauduslaschimbarea

regimului politic din România, la sfârșitul anului 1989, dobân‐

deșteoimportanțăexcepțională.Studiulacestorsursedocumen‐

tare oferă datele și informațiile necesare pentru identificarea

6 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediția a III‐arevăzutășiadăugită,București,EdituraEnciclopedică,2002,pp.509‐510.


caracteristicilor particulare ale revoluției române, a cauzelor

revolteipopulare,aroluluifactoruluiextern,acomportamentului,

atitudinilor,concepțiilorși,maiales,astărilordespiritmanifeste

lanivelul structurilordeputerepolitică, instituțiilorde forță și

populațieiîntimpulevenimentelordinanul1989.Fărăîndoială

cădeschidereaarhivelordinRomânia,dincelelaltestatemembre

alefostuluiTratatdelaVarșovia,darșidințăriprecumGermania,

Serbia,Franța,MareaBritanie,StateleUnitealeAmericiietc.va

permiteoreconstituiremultmaiprecisăacontextuluiinternațio‐

nal, a evoluțiilor politice și sociale din anul 1989. În România,

mărturii și dovezi relevante pentru descifrarea evenimentelor

revoluționare, petrecute în decembrie 1989, se păstrează sub

formăderapoarte,sinteze,declarații,jurnaledeoperații,ordine

deoperații,fotografii,casetevideoșiaudio,interviurietc.,înarhi‐

veleMinisteruluiApărăriiNaționale,MinisteruluideInterne,Ser‐

viciului Român de Informații, Consiliului Național pentru Stu‐

diereaArhivelorSecurității,MinisteruluideExterne,Ministerului

de Justiție, Procuraturii generale, la ArhiveleNaționale Istorice

Centrale, laTeleviziuneaRomânășiRadio,darunnumărfoarte

redus a putut fi valorificat de istorici. De asemenea, arhivele

SenatuluiRomânieiadăpostescunnumărimportantdemărturii

documentare,acestea fiindoconsecințăaactivității celordouă

comisiiparlamentaredeanchetăaevenimentelordindecembrie

1989.

Cercetarea istorică asupra revoluției din decembrie 1989,

inclusiv a perioadei imediat premergătoare acesteia, s‐a făcut

până acumprin utilizarea, cu precădere, a scrierilor istorice, a

memorialisticii și istoriei orale.Reconstituirea și analiza eveni‐

mentelorcareauduslaschimbareaderegimpoliticpetrecutăîn

Româniaînanul1989,darșiaperioadeiurmătoarenupoatefi

înțeleasă în profunzime, fără valorizarea fondurilor de arhivă

care, până în prezent, sunt aproape inaccesibile7,mai ales din

cauzebirocratice.

7Ibidem,p.513.


Înpofidaîncercărilordecontestatareaimportanțeidocumen‐

tului și interpretării lui critice, publicarea culegerilor de docu‐

menterămâneoacțiuneștiințificădeosebitdeutilăpentrucerce‐

tareaistorică,pentrucăniciunaltizvoristoricnuîlpoateînlocui,

cidoarcompletașinuanța.ȘipentruLucianBoia,unuldintrecei

mai reprezentativi adepți ai rolului imaginarului în activitatea

istoricului, recursul la document primește prețuirea necesară,

întrucât„cercetătorulonestnuplăsmuieștefapte;(…)materialor

ocautăînsă,ocautăcuîndârjire,înmărturiileefectivelăsatede

lungulșiralgenerațiilor”8.

Cutoategreutățilecreatederestricțiilebirocratice,publicarea

dedocumenteocupăunlocimportantînistoriografiarevoluției

române din decembrie 1989. Accesul la documente devine o

condiție sinequanon pentru înțelegerea cauzelor comune și acelor particulare ale revoluțiilor anticomuniste din anul 1989,

atâtdinperspectivacontextuluiinternaționalîncareauavutloc

(conform”principiuluidominoului”,dupăexplicațiadatădeisto‐

riciiDumitruPredașiMihaiRetegan),câtșiaevoluțiilorinterne

careaucreatcondițiilepentrudeclanșarealor(pentru„amorsa‐

rea”revoluției,termeninspiratalesdeFlorianBanu).

Volumul 1989 Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilorcomuniste europene9 constituie o abordare reușită și singularăpânăastăzi,devalorizareadocumentelordiplomaticereferitoare

lacrizafinalăaregimurilorcomunisteșideplasarearevoluției

româneînacestcadru.Documentelepublicateprovindinfondu‐

rileArhivelorMinisteruluiAfacerilorExterneșidescriufapteși

evenimente cuprinse în perioada9 aprilie‐26decembrie1989.

Lecturalorajutălaînțelegereaevoluțiilorpolitice,sociale,econo‐

micedinfostelestatesocialisteșimoduldedesfășurarearevolu‐

țiilorpașniceînGermaniadeEst,Polonia,Ungaria,Cehoslovacia

șiBulgariaprincares‐atrecutdelaregimultotalitarlasocietatea

8 Lucian Boia, Jocul cu trecutul‐istoria între adevăr și ficțiune, EdituraHumanitas,București,1998,p.118.9 Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989. Principiul dominoului. Prăbușirearegimurilor comuniste europene, Editura Fundației Culturale române,București,2000.


pluralistă.Analiza rapoartelordiplomaticedinvolumdezvăluie

spiritul autarhic care domina politica externă a României în

contextul prăbușirii regimurilor politice din statele socialiste

vecine,pozițiarigidăaautoritățilordelaBucureștifațădenoile

evoluții geopolitice. Lectura documentelor arată că diplomații

românidelaBeijing,Varșovia,Praga,Budapesta,Sofia,Moscova

sau Washington etc. au transmis conducerii politice de la

Bucureștiinformațiișiconcluziipertinente,referitoarelaformele

demanifestareacrizeiexistenteînsistemulsocialistșilasoluțiile

adoptatedefiecarestatînparte.Conținutulrapoartelorșitelegra‐

melor trimise către București dezvăluie faptul că Nicolae

Ceaușescuacunoscutprocesulde izolare internaționalăa țării,

crizasistemuluidincelelaltestatesocialiste,intervențiabrutalăa

forțelordeordinedinChinaîmpotrivademonstranților,inclusiv

decizia Moscovei de a nu mai sprijini regimurilor comuniste

conservatoare din țările satelit europene. Documentele pun în

luminămoduldeacțiunetotaldiferitacelordouămaripartide

comuniste:sovieticșichinezpentrusoluționareacrizei.ÎnChina,

conducerea comunistă a reprimat foarte durmișcările contes‐

tatare10,întimpcepartiduluicomunistcondusdeMihaiGorba‐

ciov a considerat că „posibilitatea rezolvării situațiilor de criză

prinmijloacemilitaretrebuieexclusăcudesăvârșire”11.Opțiunea

conduceriidelaMoscovafațădesemnaleleprivinddeclinuldra‐

maticalpozițieipartidelorcomunistea fostpentrureformarea

sistemuluicătre„unsocialismcufațăumană”,darînniciuncaznu

s‐a dorit abandonarea sistemului socialist și nici pierderea

statutului de superputere de către Uniunea Sovietică. Lectura

documentelordinvolumsugereazăcăNicolaeCeaușescuaavut

de ales între conservarea sistemului și reformarea acestuia.

Evoluția evenimentelor din decembrie 1989 arată că Nicolae

Ceaușescuaoptatpentruconservareasistemului,fiindincapabil

să accepte reforma regimului politic, probabil inspirat și de

10Ibidem,pp.91‐97(Vezipelargdocumentele26‐33).11Ibidem,p.18.


reușita guvernului comunist chinez, în reprimarea revoltei din

PiațaTienAnMen.

Prăbușireadramaticăaregimuluipoliticceaușistpoatefiînțe‐

leasădoarînurmadescifrăriiobiectiveacauzeloracestuicolaps.

Careaufostfactoriiceaudeterminaterodareaconstantăasiste‐

muluipoliticdinRomânia?AfostînRomâniaunmodelparticular

desocialism?Deces‐aprăbușitatâtderepedeșideviolentregimul

politic condus de Nicolae Ceaușescu? Cât de mult au contat

influențeleexterneînacestproces?Dinmultepunctedevederese

poatespunecăautoriiauuncâmpdeinvestigațiefoartelarg,iar

publicareaculegerilordedocumentecaresăilustrezedeclinulregi‐

mului socialist în ultima sa parte va contribui, în

mod substanțial, la identificarea și înțelegerea cauzelor căderii

comunismului. Fără îndoială, analiza este complexă, volumul de

informație imensșicercetareaexhaustivăaarhivelorsolicitădin

plincapacitateadesintezăacercetătorilor.Secuvineafieviden‐

țiate, înacestsens,culegerilededocumenterealizatede istoricii

LiviuȚăranu(Pelunadecembrienumi‐amfăcutplanul…”șiRomâniiîn „epoca de aur”. Corespondență din anii ’80, Securitatea șiintelectualii înRomâniaanilor ’80)șiFlorianBanu (“Amorsarea”Revoluției.Româniaanilor’80văzutăprinochiiSecurității;Șinuneducepenoiînispită…”șiRomâniași„războaieleminții”.Manipulare,propagandă și dezinformare (1978‐1989)) consacrate perioadeipremergătoare izbucnirii revoluției române, fiecare volum fiind

însoțitdelaborioasesitemeinicargumentatestudiiintroductive.

Deteriorarea situației interne s‐a produs pe fondul măsurilor

excesive luate de Nicolae Ceaușescu pentru lichidarea rapidă a

întregiidatoriiexterne,ohotărârenefastăcareaafectatnudoar

viața a milioane de români, ci și relațiile externe ale României.

Reducerea drastică a importurilor și forțarea excesivă a

exporturilor,îndeosebideprodusealimentare,aavutdreptrezultat

odeterioraregravăasituațieialimentareapopulației,lacares‐au

adăugat privațiunile legate de lipsa energiei electrice și termice,

ingerințele tot mai insistente în viața privată a cetățenilor,

încălcareadrepturiloromuluietc.Apelulladocumente,consideră

Liviu Țăranu „face posibilă o delimitare clară și pertinentă a


cauzelorcareauconduslaimploziadindecembrie1989.Condițiile

careaupregătitaceastădezintegrares‐aucoptpeparcursulanilor

`80” când, „întregul climat social, economic și cultural a suferit

schimbări graduale care […] au constituit cadrul perfect pentru

schimbăriledinanul1989.”Desigur,căfenomenulesteunulextrem

de complex, dar o cercetare exhaustivă asupra acestuia, susține

același istoric, „insistența pe latura economică a regimului și

efecteleeiasuprastăriidespiritapopulației”,aceastălegăturăde

cauzalitate poate „oferi o motivație plauzibilă a prăbușirii regi‐

mului.”12ÎnopinialuiFlorianBanu,estenecesară”realizareaunui

tablou cât mai cuprinzător al cauzelor interne ale Revoluției

Românedindecembrie1989”,demerscognitivfărădecare„înțele‐

gereamoduluidedesfășurareaaevenimentelor,acaracteruluivio‐

lentalacestora,arapiditățiiincredibilecucareafost”măturat”un

regim politic aparent de neclintit, rămâne, inevitabil, una par‐

țială”13.Prinpublicareacelor131dedocumenteprovenitedinarhi‐

vaSecurității,careacoperăintervaluldetimp1980‐1989,același

istoric susține că „evenimentele din decembrie 1989 nu au fost

întâmplătoare,nuaufostrodulexclusivalunorjocurideputereși

alunorconspirații,ciauavutrădăciniadânciînevoluțiasistemului

politiccontrolatdeNicolaeCeaușescușiapropiațiisăi”14.Înacest

cadrucomplexdeanalizăarevoluțieiromânedinanul1989șia

contextuluiinternațional,încares‐adesfășurat,nutrebuieignorat

„rolulfoarteimportantpecarel‐auavutacțiuniledepropagandă

occidentalăasuprapsihologieiromânilor,(maicuseamăadevăra‐

tul„războiinformațional”declanșatînanul1989)”,iar„analizaeșe‐

cului mașinăriei de propagandă externă a regimului comunist

12 Liviu Țăranu, Pe luna decembrie numi‐am făcut planul…”. Românii în„epoca de aur”. Corespondență din anii ’80, Editura Cetatea de Scaun,Târgoviște,2012,p.15.13FlorianBanu(editor),Amorsarea”Revoluției.Româniaanilor ’80văzutăprinochiiSecurității,Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2012,p.7.14Ibidem,p.64.


poateconducecercetătorulspreoînțelegeremaiprofundăacon‐

textului în care s‐a petrecut colapsul comunismului”15. În con‐

tinuare,FlorianBanuexplicăcăreușitapropagandeioccidentales‐

adatoratfaptuluicăregimulcomunist,dupăoscurtăperioadăde

susținerepopularădinanii1964‐1972, și‐aatins limiteleși,mai

mult,afostajutatădemăsurilenepopulareluatederegim,depier‐

dereaîncrederiiînsimbolurile„superioritățiiorânduiriisocialiste”,

depromovareaagresivăacultuluipersonalității,decenzuracultu‐

ralășianihilareaoricăreiformededizidență16.Intensificareaacțiu‐

niidepropagandăaavutunefectcontrarceluiurmăritdeoficia‐

litățile timpului,a făcut totmaipuțincredibilregimul„Epociide

aur” în comparație cu viața cotidiană plină de privațiuni a ro‐

mânului obișnuit. În asemenea context, structurile represive ale

Securitățiis‐au„ocupatcupredilecțiedeindivizișimultmaipuțin

deproblemesauobiective(fieeleculturale,economicesaupoli‐

tice)”,iar„ceiluațiînvizordecătretemutastructurăerau,decele

maimulteori,vârfuriîndomeniilelor(porninddelaliteratură,pic‐

tură, arhitecturășipână lamuzică sau istorie), adevărateperso‐

nalitățialeculturiiromânești.Ori,aici,înaceastă„nobilă”îndelet‐

nicire,definitoriepentruoricepolițiepolitică,seaflă,credem,cheia

înțelegeriiaceeaceistoriculAlexandruZubanumitcomplicitate,

respectivrelațiadintreelitaintelectualăaRomânieicomunisteși

regimulpolitictotalitar”17.

Estebineștiutcădocumentuldearhivăreprezintăunpunctde

plecareal istoricului înprocesulde scrierea trecutului, fiindun

aliatștiințificindispensabilcarecontribuie,alăturidealtesurse,la

clarificareafaptelorșievenimenteloristorice.Desigurcănutrebuie

fetișizatdocumentul,darcândconținutullorestecoroboratcualte

informațiicâștigulștiințificestemajor.Dinaceastăperspectivă,se

poate observa un interes al specialiștilor pentru identificarea și

15VezipelargFlorianBanu(editor),Șinuneducepenoiînispită…”.Româniași„războaieleminții”.Manipulare,propagandășidezinformare(1978‐1989),Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2013,p.106.16Ibidem,pp.102‐104.17LiviuȚăranu,SecuritateașiintelectualiiînRomâniaanilor’80,Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2013,p.7.


valorificareasurselordocumentarereferitoarelarevoluțiaromână.

Investigațiile efectuate în arhive permit confruntarea datelor

oferitededocumentelepuse încircuitul istoriograficcucelelalte

informațiiînruditetematicșiidentificateînlucrăriledejapublicate.

Unnumărdeautoripreocupațideproblematicaevenimentelordin

anul 1989, precum: Constantin Sava, ConstantinMonac,Manole

Auneanu,DorianMarcu18, TanaArdeleanu, Răzvan Savaliuc, Ion

Baiu19,GinoRado,MiodragMilin,AdrianKali,MirceaBunea20ș.a.

auinclusînstructuralucrărilorpublicatenumeroasedocumente,

care intrate în circuitul istoriografic completează cunoașterea

asuprarevoluțieiromâne.

Volumul intitulat Revoluția română din decembrie 1989retrăităprindocumenteșimărturii21elaboratdecătreConstantinSava și ConstantinMonac cuprinde în structura sa documente

diplomatice,stenogramealeconduceriipolitice,jurnalealeacțiu‐

nilordeluptăaparținândunitățilormilitareimplicateînrevoluție,

rapoarte, sinteze și note informative ale serviciilor speciale,

mărturii, interviuri, înregistrări din timpul evenimentelor etc.

Facemprecizarea căopartedindocumentele incluse învolum

fuseseră deja publicate în alte lucrări și ne referimmai ales la

documentelediplomatice22,stenogramele,mărturiileunorperso‐

nalități,interviurietc.Selecțiadocumentelor,susținautorii,afost

făcutăcuintențiadealăsacititorulcaprin„analizășireflecțiesă‐

și formeze concluzii și convingeri pertinente cu privire la eve‐

nimenteledindecembrie1989dinRomâniași,chiardinaltețări

18DorianMarcu,MoarteaCeaușeștilor.Romanul imposibilei tăceri,EdituraExcelsiorC.A.,București,1991.19TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc, IonBaiu,ProcesulCeaușescu, EdituraZiua‐OmegaPressInvestment,1996.20MirceaBunea,Prafînochi.Procesulcelor24‐1‐2,EdituraScripta,București,1994.21ConstantinSava,ConstantinMonac,Revoluțiaromânădindecembrie1989retrăităprindocumenteșimărturii,EdituraAxiomaEdit,București,2001.22 Toate documentele diplomatice incluse în volumul respectiv erau dejapublicate de către Dumitru Preda și Mihai Retegan în volumul 1989.Principiuldominoului.Prăbușirea regimurilor comuniste europene, EdituraFundațieiCulturaleromâne,București,2000,aspectpecareConstantinSavașiConstantinMonacauomissăîlmenționeze.


europene”23. Tematica volumului acoperă intervalul de timp

cuprins întremai 1989 ‐ decembrie 1989 și descrie contextul

istoric,economicșimilitar,darmaialescelpolitico‐diplomatic,în

careaizbucnitșiaînvinsrevoluțiaromână.Documentelediplo‐

maticepun înevidență tendințeși faptereferitoare laRomânia

prezente în cadrul întâlnirilor Bush –Gorbaciov, Gorbaciov ‐

Mitterand, Köln ‐ Mitterand, atitudinile ostile ale autorităților

poloneze,germane,austriece,bulgareși,înspecial,ungarefațăde

statul român, pozițiile țărilor membre ale NATO, a altor state

europenefațădeevoluțiiledinRomâna.Informațiilereferitoarela

acțiuniledepropagandăiredentistădesfășuratădeUngariașide

altestatevecine,laimplicareaserviciilorspecialestrăine(îndeo‐

sebiungareșisovietice)înincitareapopulației,înproducereade

dezordineșihaos,înacțiuniledeprovocareaarmateiprovindin

ArhiveleMilitare Române, fondulDecembrie1989. Corelarea șiinterpretareadocumenteloroficiale,maialesacelorelaboratede

serviciilede informații,darșimărturiileunorparticipanțiexis‐

tența unui complot extern împotriva statului român, în scopul

declanșăriiunuirăzboicivil,caresăjustificeointervențiestrăină

împotrivaRomâniei.Selecțiadocumentelorfiindlimitatănumai

laarhiveleserviciilordeinformațiișialeMinisteruluideExterne,

a restrâns numărul instituțiilor implicate, nu a putut cuprinde

ansamblul evenimentelor și raporturilor de determinare, des‐

criindrevoluțiaromânăîntr‐uncontextinternaționalcuocheie

de lecturădejadirecționată.Fărăoevaluarecritică șioanaliză

interpretativăadocumentelor,lucrarearămânedoaro„antologie

dedocumentedearhivă”24. Semnalămpreocuparea Institutului

RevoluțieiRomânedinDecembrie1989pentrupublicare cule‐

gerilordedocumentereferitoarelaevenimenteledindecembrie

1989,utilecercetăriiistoricepentrucunoaștereaatâtafaptelorși

23Ibidem,p.14.24 Ruxandra Cesereanu, Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, Iași,EdituraPolirom,2004,p.114.


acțiunilor petrecute în perioada 16‐31 decembrie25, cât și a

procesuluideinstituireanoilorautoritățicentraleșilocale26.

Istoricul Ion Calafeteanu a coordonat volumul Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,princaresefaceoradio‐grafieaprincipalelormomenteșiastăriidespiritdinsocietatea

româneascădinultimele12zilealeregimuluiCeaușescu,respec‐

tiv16‐27decembrie1989,adicăperioadacuprinsăîntreîncerca‐

reanereușitădelaIașideasedeclanșaomanifestațieîmpotriva

regimuluișipânălaprimasesiuneaConsiliuluiFrontuluiUnității

Naționale,cândonouăputerepoliticăs‐ainstalatlaconducerea

țării. Învolumsunt inclusedocumentecareprovindinarhivele

MinisteruluiApărăriiNaționale,MinisteruluideInterne,Ministe‐

rului Afacerilor Externe, Consiliului Național pentru Studierea

ArhivelorSecurității,InstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecem‐

brie, Arhivei Naționale Istorice Centrale, audieri de la Comisia

Senatului, memorii, declarațiile unor participanți, rapoartele

unorcomisiideanchetă.Nutoatedocumentelesuntinediteșiau‐

toriiaufăcutprecizărilenecesare.Lecturadocumentelorconduce

la concluziade fondconformcăreia „stareade spirit în care se

aflauromâniiîndecembrie1989,uraîmpotrivaregimuluinumai

putea fi oprită”27. Scânteia produsă la Timișoara a provocat o

revoltălocalăcares‐atransformat,într‐untimpextremdescurt,

„într‐unuriașvalrevoluționar”careacuprinsîntreagaRomânie

șiaînlăturatdelaputerenudoarpeNicolaeșiElenaCeaușescu,

ciîntregulregimpoliticcutoatestructurilesale28.Selecțiadocu‐

mentelorafostastfelfăcutăîncâtsăoferecititoruluiinformația

primară,neprelucratădespremomenteimportantealerevoluție

române, precum: evoluția revendicărilor exprimate de

25Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente, IonCalafeteanu(coord.),GheorgheNeacșu, Daniela Osiac, Sebastian Rusu, EdituraMega, Cluj Napoca,2009; Alexandru Oșca, Ioan Munteanu, Dumitru Tomoni, Emil Șimăndan,Revoluțiaromânădindecembrie1989înBanat,Craiova,EdituraSitech,2009.26 Teodora Stănescu‐Stanciu, Alexandru Oșca, Gheorghe Neacșu, ConsiliulProvizoriudeUniuneNațională,vol.IIșiIII,ClujNapoca,EdituraMega,2009.27Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,p.10.28Ibidem,p.11.


revoluționarilaTimișoarapânăla20decembrieșiradicalizarea

discursului acestora după 21 decembrie 1989, când s‐a cerut

înlăturarearegimuluipoliticexistent29;pregătireaarmateifațăde

oposibilăagresiunemilitarălagranițadevest,dinspreUngaria;

manipulareapopulațieidecătreregimulCeaușescucuprivirela

evenimenteledinTimișoara; reacția armatei pe timpul revoltei

populare; reflectarea în presa străină a evenimentelor din

România;pozițiaoficialăastateloreuropenefațăderevoltapopu‐

lației din Timișoara; rapoarte ale serviciilor de informații

româneștidesprepersoanecareaudistrusșiincendiatmagazine

pentruincitareaforțelordeordineșipopulațieiînzilelede16‐18

decembrie1989;refuzulUniuniiSovieticedeaintervenimilitar

în România, la sugestia guvernelor din Statele Unite, Franța și

Anglia,careși‐auexprimat”înțelegerea”30lorpentruoastfelde

acțiune.

Un foarteutil volumdedocumenteaapărut subegidaAso‐

ciației Luptătorilor Timișoreni Arestați la Revoluție, cu titlul

ALTAR1989.Revoluțiadindecembrie:primiipași31, în caresuntdescrisefapteșievenimentedinzilelerevoluțieidelaTimișoara,

înmoddeosebitîmprejurărileîncareaufostarestațiparticipanții

lademonstrațiișiexperiențatrăitădeaceștiapeperioadaîntem‐

nițării și anchetelor. Volumul este construit în oglindă, pe de o

partesuntdeclarațiilecelorarestați,decealaltăparte,suntdecla‐

rațiile procurorilor care au făcut anchetele preliminare. Do‐

cumenteleincluseînvolumdezvăluiecomportamentulextremde

agresivalstructurilordeforțăfațădedemonstranți,deciziaauto‐

ritățilordeareprimarevoltelepopulareprinoricemijloc,inclusiv

violență armată, dar și hotărârea demonstranților de a lupta

pentrulibertateșioviațădemocratică.Înziuade16decembrie

1989 împrăștiereamanifestanților s‐a făcut cu utilizarea tunu‐

rilorcuapă,intervențiacubastoaneșibâteaforțelorMinisterului

deInterneșiarestareaparticipanțilorlaacțiuniledeprotest,dar

29Ibidem,p.18830Ibidem,p.684.31ALTAR,AdrianKali(editor),Timișoara,EdituraPardon,2008.


în zilele următoare s‐a ordonat să se tragă împotriva

demonstranților, în paralel cu arestarea lor32. Arestarea fără

mandatlegalapeste800decetățeni,dintrecarecirca140erau

minori,încălcareagrosolanăacadruluilegaldecătreautorităților

implicateînanchetă,audeterminatautoritățilecomunistelocale

să găsească justificarea acestor arestări prin încercarea „de a

plăsmuiunsuportjuridiclaviitoareapedeapsăainsurgenței”33.

Din declarațiile arestaților rezultă că au fost anchetați prin

metode barbare și nu „umane”, fiind bătuți, amenințați, supuși

unei puternice presiuni psihice34. Declarațiile procurorilor

implicațiînanchetareacelorarestațiabuzivsuntevidentcosme‐

tizate,fiind„atinșideoamneziesubită”referitoarelametodelede

anchetare.Procurorii, incorpore,seexonereazădeorice impli‐

careînacțiuniledeforțăîndreptateîmpotrivademonstranțilorși

exclud în totalitate caracterul represiv al anchetelor.Maimult,

unele declarații surprind prin nota de compasiune față de cei

arestați,chiarde„solidarizare”cudemonstranțiiarestați35.Valoa‐

readocumentarăavolumuluiestedatădeaceastăreconstituire

înoglindăarevoluțieitimișorene,carepermitecercetătoruluisă

aibăperspectivediferiteasupraaceleiașirealități,atâtdinpartea

victimei,câtșiaopresorului.

Cercetătorulareladispozițieundocumentextremdeimpor‐

tantpentrurevoluțiaromânădinanul1989șianumestenograma

înregistrată, cu procesul și execuția cuplului Nicolae și Elena

Ceaușescu,inclusînmaimultelucrărișisupusunorinterpretări

totaldiferite.ManoleAuneanuîlpublicăînanul1991subtitlul

Procesul Ceaușeștilor. Documente istorice36 considerând căprocesulpoliticintentatluiNicolaeșiElenaCeaușescudeșieste

„singular în întreaga panoplie a revoluțiilor antitotalitare din

centrulșiestulcontinentuluieuropean”,afostjustificatpentrucă

32Ibidem,p.20.33Ibidem,p.7.34Ibidem,pp.15‐121.35Ibidem.36ManoleAuneanu,ProcesulCeaușeștilor,EdituraExcelsiorC.A.,București,1991.


a influențatdecisiv „soartaRevoluției române”37.DorianMarcu

folosește stenograma procesului cuplului Nicolae și Elena

CeaușescuîncarteaMoarteaCeaușeștilor38,alăturideinterviurilerealizatecugeneralulVictorAtanasieStănculescușiGeluVoican

Voiculescu,personaje‐cheiealeorganizăriișidesfășurăriiproce‐

sului.Autoruljustificăcaracterulexpeditivșisumaralprocesului

prin descrierea condițiilor „excepționale” în care s‐a derulat și

susținecăprocesulcupluluiNicolaeșiElenaCeaușescunuaputut

deveni un „Nürnberg românesc”39 datorită teroriștilor care

opuneauo„rezistențăacerbă”40.TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc

șiIonBanuanalizeazădesfășurareaprocesuluidelaTârgovișteîn

lucrarea Procesul Ceaușescu41. Autorii consideră că procesul șiexecuția cupluluiNicolae și ElenaCeaușescu, hotărâtăde către

TribunaluluiMilitarExcepționalde laTârgoviște,a fosto„mas‐

caradă”,un„procesilegal”,o„înscenarejudiciară”carerămâneo

patăpentrujustițiaromână42.Înconcluzieseimpune,susținauto‐

rii cărții, rejudecarea procesului cuplului Nicolae și Elena

Ceaușescuprintr‐un„procesechitabilșiimparțial”,nuînscopul

dereabilitareacupluluidictatorial,cipentru„dreptulpoporului

românlaadevărșijustiție”43.Aceastăsituațieesteemblematică

pentruistoriografiatemei,cândacelașidocument,evenimentsau

acțiunecunoașteinterpretăriextremdediferite.

Culegerea de documente Revoluția Română în Dobrogea44,elaborată de istoriculMarian Cojoc, are o importanță de netă‐

găduit,prinfaptulcăesteprimalucraredeacestgencarepuneîn

circuitul istoriografic documente declasificate, referitoare la

37Ibidem,p.6.38 Dorian Marcu,Moartea Ceaușeștilor, București, Editura Excelsior S.A.,1991.39Ibidem,p.5.40Ibidem,pp.20‐21.41 Tana Ardeleanu, Răzvan Savaliuc, col. Ion Banu, Procesul Ceaușescu,EdituraZiua‐OmegaPressInvestment,București,1996.42Ibidem,p.7‐8.43Ibidem,pp.130‐131.44 Marian Cojoc, Revoluția Română din Decembrie în Dobrogea, EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2011.


desfășurarearevoluțieidindecembrie1989,proveninddinarhiva

fostelor trupe de securitate, în prezent trupele de jandarmi.

Învolumsuntincluse65dedocumente:notetelefonice,rapoarte,

ordine,adreseemisedeunitățiledesecuritatereferitoarelaacțiu‐

niledesfășuratedeacesteaîntimpulrevoluțieidindecembrieîn

Dobrogea și județele Brăila, Galați, Vrancea, Ialomița, Buzău și

Călărași,zonăaflatăînrazaderesponsabilitateaBrigăzii21,din

Trupele de Securitate. Autorul consideră că „puține sunt între‐

prinderile elaborate în metru științific din perspectivă istorio‐

grafică întemeiată”, care au contribuit la aflarea adevărurile

revoluției.Publicareadocumentelordinvolumulsusmenționat

contribuie laprocesuldeclarificareasupraunor „incertitudini”

referitoarela„acțiuniletrupelordesecuritatedesfășurateînacea

încordată secvență istorică” și pentru a „devoala realități

neîndoielnice și indubitabile (…), alungând astfel suspiciunile

legatedemisiunilerealealetrupelordesecuritateatunci,nudoar

înDobrogea,cișilanivelulrestuluițării”45.Demersulistoriografic

realizatdeistoriculMarianCojocajutălaomaibunăînțelegerea

misiunilor și modului de acțiune a unei structuri militare

importante, din cadrul Ministerului de Interne, completează

cunoașterea evenimentelor înregistrate în decembrie 1989 în

Dobrogea și oferă o altă perspectivă privind implicarea acestei

instituții represive înrevoluțiaromână.Documentele incluse în

volumvorsădemonstrezecăopartedinefectiveleMinisterului

deInterne,încazulprezentatunitățiledincompunereaBrigăzii

21aTrupelordesecuritate,auîndeplinitdoarmisiunidepazăși

apărareaunorobiectiveșinuauparticipatlareprimarearevo‐

luției.Nuanțareaestenecesară, iardemersulesteutilcercetării

istoriografice. Într‐adevăr, înmulteorașemaridin țarănus‐au

desfășuratînperioada16‐22decembrie1989acțiunideprotest,

motivpentrucareforțeledinstructuraMinisteruluideInternenu

auintervenitînstradă,daracestesituațiiparticularenumodifică

cu nimic misiunile represive ale acestui minister. Nu poate fi

ocultat faptulcăMinisterulde Interne,alăturideSecuritate,au

45Ibidem,pp.25‐26.


reprezentatinstituțiilederepresiunefundamentalealeregimului

politic care s‐a prăbușit în 1989, iar acțiunile desfășurate în

perioada16‐22decembrie1989împotrivademonstranțilorsunt

deoevidențăcarenumainecesităafidemonstrată.

Un număr foarte mare de documente rezultate din desfă‐

șurareaProcesuluide laTimișoaraau fostpublicate încolecția

Documente89.Procesulde laTimișoara46, încadrulunuiampluproiect de transcriere și editare care a durat aproape 13 ani.

Grație eforturilor depuse de editori, precum: Miodrag Milin,

Traian Orban, Gino Rado, Silvia Bugaru, Doina Magheți, Liza

Kratchwill ș.a. au fost transcrise câteva sute de casete audio și

publicatenouăvolume,cupeste5300pagini47,încaresuntredate

declarațiile foștilor demnitari comuniști și ale ofițerilor din

Securitate și Miliție participanți la represiunea din decembrie

1989 de la Timișoara, precum: Ion Coman, Tudor Postelnicu,

Radu Bălan, Matei Ilie, Cornel Pacoste, Emil Macri, Filip

Teodorescu,AnastasiuGabriel,GhircoiașGheorghe,PopescuIon,

Sima Traian, Deheleanu Ion, Radu Tinu ș.a. Probele puse în

discuțieșiadministrarealorîncadrulprocesuluidelaTimișoara

ocupă un loc important în cunoașterea și interpretarea eveni‐

mentelordindecembrie1989,întrucâtinculpațiiaufostfactori

responsabili, cu o participare nemijlocită în acțiunea de repri‐

mare a revoltei. Este ușor sesizabilă schimbarea ulterioară a

declarațiilordatede inculpați fațădecele inițiale. Înasemenea

circumstanțe,modificarea semnificativă a conținutului declara‐

țiilor făcută de inculpați în timpul procesului sugerează o

încercare abilă de reinterpretare a evenimentelor, o contextua‐

lizare a răspunderii directe, iar analiza lor comparativă devine

necesarășiutilăpentruistorici.

46Documente 89‐Procesul de laTimișoara, vol. I, II (2004), III (2005), IV(2006), V (2007), VI (2008), VII, VIII (2009), IX, Asociația MemorialulRevoluției16‐2decembrie1989,Timișoara.47ProcesuldelaTimișoara:audiereaîncadrulurmăriripenaleacelor21+4inculpați,GinoRado(ed.),Timișoara,EdituraMemorialulRevoluției1989,2013,p.7.


Un loc important din istoriografia consacrată revoluției

române îl ocupă lucrările consacrate clarificării evenimentelor

careauduslaprăbușirearegimuluipoliticceaușistîndecembrie

1989.

Sub presiunea opiniei publice interne vital interesată de

aflareaadevăruluidespre revoluțiadinanul1989,Parlamentul

românacreatocomisiespecialăpentruinvestigareaevenimen‐

telorcareauduslacăderearegimuluipolitic,condusdeNicolae

Ceaușescu,îndecembrie1989.La16iulie1991afostconstituită

ComisiasenatorialăprivindacțiuniledesfășurateînRevoluțiadin

Decembrie1989,subpreședințiasenatoruluiSergiuNicolaescu.

În baza unor hotărâri luate în anii 1992 și 1993, comisia și‐a

reluat activitatea sub conducerea senatorului Valentin

Gabrielescu. Investigațiile s‐au desfășurat pe perioada a două

legislaturișiformafinalăaRaportuluisenatorial48afosttermi‐

natăabiaînseptembrie1996,fiindsemnatădoardeșaptedincei

unsprezecemembriaicomisiei(senatoriiMirceaVâlcu,IonPop,

Victor Apostolache, Ionel Achimoaie, Ilie Plătică, Gheorghe

Raboacă și Sergiu Nicolaescu). Ceilalți patru membri (Șerban

Săndulescu, Valentin Gabrielescu, Hosszu Zoltan, Popescu

Necșești) nu au semnat raportul respectiv și și‐au prezentat

opiniileînanexeseparate.

VolumulIalRaportuluiComisieisenatorialeprivindacțiunile

desfășurate înRevoluția dinDecembrie 1989 cuprinde investi‐

gațiilefăcutedemembriicomisieireferitoarelaprincipaleleetape

șievenimentealerevoluțieiromâne,precum:contextulinternși

internațional în care s‐au încadrat acțiunile revoluționare din

decembrie 1989 (pp. 3‐35); rolul și influența mass mediei

internaționaleîndeclanșareașidesfășurareaevenimentelordin

decembrie 1989 (pp. 36‐51); Timișoara‐începutul revoluției

române din decembrie 1989 (pp. 52‐149); București‐etapa

hotărâtoare pentru victoria revoluției române (pp. 150‐285);

48 Arhiva Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, RaportulComisiasenatorialăprivindacțiuniledesfășurateînRevoluțiadinDecembrie1989,vol.I‐II.


evenimenteledesfășurateînperioada16‐31decembrie1989în

municipiul și județul Cluj (pp. 286‐353); evenimentele desfă‐

șurateînperioada16‐31decembrie1989,înmunicipiulșijudețul

Sibiu(pp.354‐383);evenimenteledesfășurateînperioada16‐31

decembrie 1989, în alte orașe ale țării (pp. 384‐501); unele

considerațiiprivinddezinformareașidiversiuneapsihologicăși

radioelectronică(pp.501‐540);uneledateși informațiiprivind

fenomenulterorist(pp.541‐570).Dupăfinalizareaaudierilorși

cercetarea documentelor, a fost redactat raportul comisiei

senatorialeîncaresearatăcă:a)prăbușirearegimuluiCeaușescu

s‐aînscrisînprocesulgeneralest‐europeanaflatîntr‐oderulare

accelerată,fiinddoritășireclamatădetoatecentreledeputereale

politicii mondiale (p. 3); b) presa scrisă și vorbită străină a

exercitatointensăactivitatepentrudestabilizăriițăriișicrearea

condițiilorînvederearăsturnăriiregimuluidictatorial(p.36),dar

revoluția din decembrie este opera poporului român și nu un

produsdeimportalinstituțiilordeinformațiiînmassmediadin

străinătate(p.50);c)revoluțiadelaTimișoaraesteatimișoreni‐

lor,careautransformatorevoltăanemulțumițilorîntr‐orevoluție

anticomunistă(p.59), iardacăaexistatoconjurație „șisigura

existat, atunci trebuie recunoscut că Revoluția a confiscat

conjurația” (p. 149); d) laTimișoara cei care au tras împotriva

demonstranților au fost „mai întâi organele Ministerului de

Interne și cele ale ordinii publice (securiști în civil, trupe de

securitate, trupe de grăniceri), activiști de partid înarmați,

ulterior forțe aparținând MApN și chiar gărzile patriotice”

(p.140);e)evoluțiaevenimenteloraconfirmatcăînBucurești„se

face istoria neamului” (p. 150), pentru că hotărârea mulțimii

revoltatedinCapitalăaprovocatfugaluiNicolaeCeaușescu,ceea

a însemnat victoria revoluției române; f) acțiunile dedezinfor‐

mare, de diversiune psihologică și radioelectronică din timpul

revoluției au fost executatede forțenecunoscute, dupăplanuri

pregătitedintimp,bineconduseșipuseînaplicare(pp.501‐503);

g) analiza fenomenului terorist arată ca fiind „indubitabilă”

prezențașiacțiuneaforțelorstrăinepeteritoriulstatuluiromân


care au dezvoltat un torent de acțiuni destabilizatoare, de

diversiuneșirăzboielectronic(pp.543‐568).

Volumul al II‐lea al raportului senatorial privind acțiunile

desfășurate înRevoluțiadinDecembrie1989cuprindeopiniile

separatealesenatorilorValentinGabrielescu,ȘerbanSăndulescu,

Gheorghe Răboacă, Popescu Necșești și Hosszu Zoltan, privind

evenimentele de la Timișoara, fenomenul terorist, evaluarea

situației interneși internaționale,solicitareaajutoruluisovietic,

procesul și execuția cuplului dictatorial. Senatorul Valentin

Gabrielescurespingeconcluziacă„revoluțiaromânăaconfiscat

conjurația” și, din contră, susține că revoluția română a fost

denaturatăprinfaptulcăputereaa„intratimediatînmâinileunor

comuniști din eșalonul al doilea”. Prin urmare, Valentin

Gabrielescuoferăo altă cheiede lectură a evenimentelor. Con‐

textul intern și internațional existent la sfârșitul anului 1989

sugera că singura caledeurmatera „aceeaa ieșirii în stradă a

maselorpopulare”, cualegerea „conștientăa risculuiasumat în

fața unor acțiuni represiv‐polițienești”, întrucât „statul totalitar

dobândiseostructurăpolițieneascăavansată,bazatăpeteroare”,

situațieîncarenu„eraposibilăodetronareavechilorstructuri

totalitarepecaleaunorevenimentepașnice”.Victoriarevoluției

delaTimișoaraadat„impulsul”necesarridicăriiampleamaselor

din celelalte orașe ale țării, culminând cu „ridicarea efectivă la

luptă a populației din București care a determinat în data de

22.12.1989 fuga rușinoasă a cuplului dictatorial”. În paralel, a

existatungrupconsistentdemilitari și civili, „marginalizațide

Ceaușescu”,carea„plănuitînlăturareaprinforțăadictatorului”.

Înviduldeputereapărutdupăfugacupluluidictatorial,grupul

respectiv,condusdeIonIliescu,apus„mânapeputere”după„un

plan bine gândit” confiscând astfel Revoluția română (pp.4‐8).

Grupul de senatori reprezentați de Valentin Gabrielescu a

elaboratunraportseparatprivinddesfășurareaRevoluțieidela

Timișoara. La întrebarea cheie referitoare la responsabilitatea

celor care au participat la represiune armată se afirmă urmă‐

toarele:„LaTimișoaras‐atrasîndemonstranți:obunăpartedin

ceicareauposedatarmamentșimuniție.Înprimulrând,organele


M. I.‐ului și cele ale ordinii publice (securiști în civil, trupe de

securitate,trupedegrăniceri,forțedemiliție),activiștidepartid

înarmați,ulteriorforțeaparținândM.Ap.N.șichiarG.P.,precumși

altepersoaneînarmate(profesioniștiînmânuireaarmelor).Dar

unlucrutrebuiereținutșiîlconsiderrelevant:forțelearmatenu

au executat foc comandat în plin, înmanifestanți” (pp. 90‐91).

A fost redactată și opinia separată a senatorilor Valentin

Gabrielescu, ȘerbanSăndulescu șiHosszuZoltan, cu „privire la

reținerea, procesul și execuția cuplului dictatorial”, în care se

constatăcănuexistăundosaralacestuiproces,întrucâtlipsesc

documente obligatorii, esențiale pentru un asemenea dosar,

precum:declarațiileinculpaților,interogatoriulacestora,actulde

urmărirepenalăetc.Înconsecință,ceitreiparlamentariafirmăcă

„prin modul cum a fost organizat se poate concluziona că

„procesul” n‐a fost decât o farsă prin care s‐a căutat înșelarea

opinieipublicedințarășistrăinătate,ascundereasuboaparentă

legalitate a deciziei de lichidare fizică a soților Ceaușescu”

(pp.150‐151).Afostformulatăoopiniediferităprivindsolicitarea

deajutorsovietic.Pebazadocumentăriifăcuteșiaudieriimartorilor,

senatoriiV.Gabrielescu,IonelAchimoaie,H.Zoltan,Ș.Săndulescuși

Popescu Necșești susțin că „noul nucleu de putere a solicitat

telefonic ajutor unor forțe străine în lupta contra teroriștilor”

(p. 162). Referitor la fenomenul terorist, senatorul Valentin

Gabrielescunuexcludeexistențaacestuialanivelulunor„indivizi

înarmați care cu intenție au acționat pentru a provoca panică

diversiuneșiteroare”,caricaturizându‐llanivelulunor„fanatici,

demenți,bețivi” și eliminăposibilitateaexistențeiunei „organi‐

zațiiabsoluteoculte”șiauneiacțiuni„ordonatășicoordonată”cu

scopterorist(p.143).SenatorulUDMR,HosszuZoltanarepreten‐

țiasăsusținăcăconcluziilelui„suntgeneralvalabilepentrutoată

țara”. Principalele idei susținute de Hosszu Zoltan sunt urmă‐

toarele:a)„curajulieșitdincomun”alluiLászlóTőkés,suficient

„mediatizat”, a fost „pilduitor” pentru declanșarea unei revolte

publiceșicolectiveîmpotrivaregimuluiîntr‐oțarăcaracterizată

deodizidențăinternă„slabă”șidominatăde„psihozafricii”;b)

revoluțianuaexistatdecâtpânăla22decembrie1989șinumai


laTimișoara,Arad,Lugoj,Reșița,Cluj,BrașovșiTârguMureș;c)

„nu se poate vorbi de un amestec străin în evenimentele din

decembrie1989”,dar„interesulcrescutalunorserviciidespionaj

pentru(...)țaranoastră”afost„firesc”;d)„pericolulmaghiarafost

o invenție a clicii lui Ceaușescu”, iar „alarmarea armatei cu

indicativul „Radu cel Frumos” (...) a fost o acțiune pripită și

inutilă”;e)dupăfugaluiNicolaeCeaușescudinsediulC.C.alP.C.R.

aînceputo„cursăcontracronometru”pentruputere,iartrecerea

grupuluiIonIliescupelaM.Ap.N.afost„decisivăpentrupreluarea

puterii”.HosszuZoltanexcludeoriceipotezăprivindfenomenul

terorist,prezențaunorserviciideinformațiiînevenimenteledin

România,diversiuneainformaționalășirăzboiulradioelectronic.

În opinia aceluiași senator, acțiuni specificate mai sus au fost

consecințadeclanșăriiplanuluideacțiuneal„doctrineiceaușiste

de război al întregului popor” (pp. 281‐289). În logica acestei

concluzii fenomenul terorist, cucomponentelesaleviolente,de

diversiune și război electronic nu a fost altceva decât un „plan

diversionist”intern,unrăzboialromânilorîmpotrivaromânilor.

Prezentareaacestorconcluzii,apunctelordevedereseparateale

unor membri din comisia senatorială, interpretările dirijate

politic,ideologicșipropagandisticpotcontribuilaanalizadinmai

multeunghiuriaevenimentelordindecembrie1989,cucondiția

să nu se urmărească ocultarea adevărului și denigrarea adver‐

saruluipolitic.Politizareaprocesuluideinvestigareaainfluențat

obiectivitatea acțiunii de dezvăluire și explicare a resorturilor

intime ale evenimentelor din decembrie 1989. Interpretarea

partinicăadovezilor istoriceși amărturiilor celoraudiaținua

oferitoconcluzieclară,cidimpotrivăacircumscrisevenimentele

dindecembrie1989fie încategoriarevoluției, fiea lovituriide

stat,pregătitădininteriorsaudinafară,fiecarepartesusținându‐

și”parteasadeadevăr”.

Activitatea desfășurată în comisiile de investigare a eveni‐

mentelordindecembrie1989decătresenatoriiȘerbanSăndulescu

și SergiuNicolaescu s‐a concretizat prin publicarea concluziilor

personale asupra revoluției române în lucrări separate:


Decembrie89.Lovituradestataconfiscatrevoluțiaromână49 șiCarteaRevoluțieiRomânedinDecembrie198450.

ȘerbanSăndulescucontestăînvolumulDecembrie89.Loviturade stat a confiscat Revoluția Română obiectivitatea raportuluisenatorialîntrucât„spunepreapuțindespreesențaacțiunilorși

dedesubturilor care le‐au generat” și drepturmare și‐apropus

”să lămurească natura reală a evenimentelor din decembrie

1989”și,înacestfelsăcontribuiela”împiedicareaunoreventuale

mistificărialeistorieicontemporanealepoporuluiromân,simi‐

larăcuceacomisăînprivințaactuluidela23August1944”.51În

urmaaudieriia213persoane‐înalțidemnitaricomuniști,ofițeri

dinSecuritate,dinstructurileMinisteruluiApărăriiNaționale,etc.

‐(asuprasinceritățiiacestordeclarațiiautorularemarirezerve)

și a analizei documentelor provenind de la diferite ministere,

ȘerbanSăndulescufaceoseriedeconsiderațiiprivindpregătirea,

declanșarea și desfășurarea revoluției române din România,

subliniind faptul că Nicolae Ceaușescu a știut și a luatmăsuri

pentru combaterea unei eventuale lovituri de stat de sorginte

sovieticăîmpotrivasa,iarînlăturarealuiadeclanșatluptapentru

puteredintre„puciști”.AutorulsusținecălaBucureștis‐aprodus

oloviturădestat lacareaucontribuitșiunele”serviciistrăine,

CIA, Mossad, serviciul maghiar de spionaj AVO”. În opinia sa,

forțele care au contribuit la planul de răsturnare a lui Nicolae

Ceaușescuaufost:”poporulromânacăruisuferințăajunsesela

capătul răbdării”, dar un rol aparte l‐a avut și dispozitivul de

agențiautohtoniaiGRUșiKGBde„circa10.000membri”,precum

șicei„aproximativ40.000deagențisovieticivenițisubformăde

turiști” care au „împânzit întreaga țară”, în decembrie 198952.

Șerban Săndulescu apreciază că războiul electronic a fost o

49 Șerban Săndulescu,Decembrie89.Loviturade stata confiscat revoluțiaromână”,EdituraOmegaPress,București,1996.50SergiuNicolaescu,CarteaRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,EdituraIonCristoiu,București,1999.51ȘerbanSăndulescu,op.cit.,pp.6‐852Ibidem,p.42‐44.


„realitate obiectivă, confirmată de nenumărate depoziții”53.

Argumentațiavolumului incrimineazăputereapolitică instalată

laconducereastatuluiromândupădecembrie1989dedeturnare

a sensului și scopurilor revoluției, de confiscare a revoluției

românecusprijinulforțelorstrăineșicusacrificiulviețiia942de

româniucișidupă22decembrie1989.

Sergiu Nicolaescu a considerat ca „o datorie față de țară”

publicarea volumuluiCarteaRevoluțieiRomâne.Decembrie89 ,pentruaspune „căexistăunsinguradevăr: faptul căRevoluția

română aparține poporului”54. Convingerea fermă a autorului

este că „Revoluția din decembrie 1989 este opera poporului

românșinuunprodusdeimportalserviciilordeinformațiidin

străinătate”55.Caurmare,„inamiciirevoluției”,suntceicaresusțin

„teza absurdă a loviturii de stat” și neagă în „egală măsură

teroriștii,șiaberant,diversiunearadioelectronicăsauintervenția

străină”56.Politicianismul,demagogiașidenigrareaadversarului

politic au denaturat profund dialogul puterii cu opoziția în

procesul de investigare a evenimentelor din decembrie 1989.

Acceptarea sau negarea revoluției, a fenomenului terorist, a

dezinformăriișirăzboiuluiradioelectronic,aintervențieistrăine,

aaltoracțiunipetrecuteînRomâniașiînțărilevecinelasfârșitul

anului1989,nucontribuielaaflareaadevărului,cimaidegrabă

aratăcâtdeactualesuntîncăintereseleunorpersoane,grupuri,

instituțiișițărifațăderevoluțiaromânilordindecembrie1989și

adevărurilesale.

Obibliografieinteresantăpentrucercetareaistoricăoconsti‐

tuielucrărilecarepromoveazăpozițiainstituțiilordeforțăimpli‐

cate înevenimenteledindecembrie1989, reflectândversiunile

proprii referitoare la acțiunile desfășurate în acele zile de foc.

ParticipareaefectivelorMinisteruluide Interne laevenimentele

dindecembrie1989estedescrisă în lucrările:Șasezilecareau

53Ibidem,p.73.54SergiuNicolaescu,CarteaRevoluției...,op.cit.,p.14.55Ibidem,p.42.56Ibidem,pp.13‐14.


zguduitRomânia.Ministeruldeinterneîndecembrie198957șiAnulNousenașteînsânge58.Publicareacelordouăvolumeafostmoti‐vatădedorințadearăspunde”unoracuzațiinedrepteșipripit

formulate” printr‐o ”documentare sistematică, susținută cu

rigoarea unei veritabile cercetări judiciare”59. În primul volum

suntprezentatefoartesumaraspecteleprivindimplicareaefec‐

tiveloracesteiinstituțiiînrepresiuneapetrecutăînperioada16‐

22 decembrie 1989. În cazul revoluției timișorene, forțele din

structura acestui minister nu au o implicare în reprimarea

violentăademonstranțilordinzilelede16‐18decembrie1989,

deoarece „unitățile Ministerului de Interne” abia în dimineața

zileide18decembrie1989„auprimitordinde înarmare”60, în

concluzieîntreagaresponsabilitaterevinearmatei.Osubstituire

evidentăarealității,devoalatădedocumenteșimărturiileapeste

840dedemonstranți arestați,umiliți și bătuțibestial în sediile

Miliției,Securitățiișipenitenciar.Volumulaldoilea,construitîn

logica aceluiași discurs, descrie în detaliu doar acțiunile,

petrecute în perioada 22‐31 decembrie 1989, conform cărora

efectivele amintitului minister au devenit victime ale confrun‐

tărilor cu teroriștii și armata. Construcția internă a celor două

lucrări,manieraîncareaufostselectateșiprezentateacțiunileși

implicarea structurilorMinisteruluide Interne în evenimentele

din decembrie 1989 acreditează ideea că prin ”curajul”,

”conștiințașidemnitatealorderomânișimilitari”,forțeleacestei

instituții nu s‐au lăsat angajate într‐un „joc care să permită

ulterior culpabilizarea lor”. Autorii vor să acrediteze ideea că

aceastăinstituțienuaavutcaracterrepresivîntimpulregimului

comunist, ci de apărare și respectare a legalității. În concluzie,

”în decembrie 1989 forțele Ministerului de Interne nu și‐au

57ȘasezilecareauzguduitRomânia.MinisteruldeInterneîndecembrie1989.Pledoariepentruistorie,coordonatorgeneraldedivizieIonPitulescu,vol.I,București,1995.58AnulNousenașteînsânge.MinisteruldeInterneîndecembrie89.Pledoariepentruistorie,vol.II,EdituraUniversalPan,București,1998.59ȘasezilecareauzguduitRomânia,op.cit,p.8.60Ibidem,p.95.


jucat rolul de organ represiv al puterii, al statului”, în timp ce

”partenerii” de acțiune, armata și procuratura, au oferit un

exemplude ”zeloasăslujireacauzeidictatorului”61.Caurmare,

”incriminarealucrătorilordinunitățileM.I.”s‐afăcutpentrufapte

decare sunt responsabile alte structuride forțăale statului, în

specialarmata.ReferitorlaimplicareaunitățilorMinisteruluide

Interne,lareprimarearevoluțieidelaTimișoara,seprecizeazăcă

participarea la reținerea a 832 de persoane, la operațiunile

inumanede incinerareacelor40decadavreși la trimiterea în

judecatăaunorrevoluționaris‐afăcutînprezențaprocuraturii,

deci s‐a acționat în temei legal, responsabilitateapentru legali‐

tateaacțiunilorrespectiverevineacesteiadinurmă62.Oexplicație

circumscrisăaceleiașilogiciestedatășiatuncicândsevorbește

despre”activitateaforțelordeordine”desfășuratăpentrurepri‐

marearevoluțieidinBucurești.Sesubliniazăfaptulcăefectivele

Ministerului de Interne trimise înmisiunea de reprimare s‐au

”aflat într‐o situație insolită”.Drepturmare, ”presiuneapsihică,

permanentateamădeanufiagresațieiînșișisaudeafiacuzați

căaupactizatcu”inamicul”auindusostaregeneralădesures‐

citare [...] pe care a accentuat‐o lipsa unor informații reale,

manipularea efectivă și colectivă căreia le‐au căzut victimă”.

Așadar ”starea de surescitare”, ”presiunea psihică” și ”perma‐

nentateamădeanufiagresați”,auobligatefectiveleMinisterului

deInternesătragăîmpotrivademonstranților,săaresteze1245

depersoaneșisăleducăîndetențielapenitenciarulJilavașiîn

unitățiledemilițieșisecuritatedinBucurești,săcomităactede

agresiunefizicăîmpotrivapopulațieiieșităînstradă.Concludentă

estemențiuneaconformcăreiaactivitateadereprimareaacțiu‐

nilor revoluționare „nu a exclus unele abuzuri – regretabile,

condamnabile‐darnesemnificative(subl.ns.)subaspectulgravi‐tății și amplorii lor, în condițiiledate”, abuzurile fiindmaimult

rodulacțiuniiunorsubofițerișiofițericareaufăcutexcesdezel.

Lucrarea are un evident caracter partizan și oferă justificări

61Ibidem,p.420.62AnulNousenașteînsânge,op.cit.,pp.419‐420.


pentru toate acțiunile desfășurate de Ministerul de Interne în

decembrie 1989, inclusiv pentru reprimarea revoluției române

din perioada 16‐22 decembrie 1989, întreaga argumentație a

autorilorfiindconstruităînacestscop.Indiscutabilcămărturiile

demonstranțilorrăniți,agresațișiarestațilaTimișoara,București

șialtelocalitățidințarăînzilelerevoluțieioferăoaltăperspectivă

asupra acțiunilor desfășurate de efectivele Ministerului de

Interne.

Serviciul Român de Informații în calitate de instituție suc‐

cesoare a fostei Securități, a publicat într‐un document foarte

detaliatRaportul Serviciului Român de Informații despre eveni‐mentele din decembrie 198963. Raportul SRI are un discursalunecosșiambiguu,cumultesubînțelesurișinuanțe,vorbește

desprerevoltăpopularășidepremeditareexternă,deconspirație

internășiexternă,darșidespreorevoluție„pură”64.Documentul

afostelaboratînperioadacândlaconducereaServiciuluiRomân

de Informații se afla VirgilMăgureanu, un personaj prezent în

prim planul evenimentelor din decembrie 1989, ceea ce gene‐

reazăosuspiciunefireascăasupraobiectivitățiiacestuiraportși

aconcluziiloroferite.FaptulcăatâtServiciulRomândeInformații,

cât și Ministerul de Interne, au evitat folosirea cuvântului

„revoluție”întitulaturalucrărilorpublicate,poatesubliniafaptul

că, înviziuneaacestor instituții, conceptulrespectivnureflectă

adevărul despre evenimentele petrecute înRomânia îndecem‐

brie1989.

Implicareainstituțieimilitareînevenimenteledindecembrie

1989esteprezentatăînvolumulArmataromânăînRevoluțiadinDecembrie 198965, apărută în două ediții în anul 1994 și anul1998. Argumentația lucrării, susțin autorii, este rezultatul unei

”atente munci de adunare, sintetizare și interpretare”, a unui

63 Raportul Serviciului Român de Informații despre evenimentele dindecembrie1989,edițieelectronică.64RuxandraCesereanu,op.cit.,pp.148‐150.65ArmataromânăînRevoluțiadinDecembrie1989.Studiudocumentar,edițiaaII‐arevăzutășicompletată,CostacheCodrescu(coord.),RaduOlaru,MirceaSeteanu,ConstantinMonac,EdituraMilitară,București,1998.


volumimpresionantdedocumente,dateșiinformațiiprovenite

dinArhiveleMilitareRomâne,fondulDecembrie1989,dinrapoar‐telecomisiilorsenatorialepentrucercetareaevenimentelordin

decembrie 1989, ale Serviciului Român de Informații, ale

Parchetului Militar, precum și din lucrările publicate în țară și

străinătateconsacraterevoluțieiromâne.Seprecizeazăcălucra‐

reanuși‐apropus„săaperearmata”,întrucâtaceastăinstituțienu

arenevoiesăsedisculpe,pentrucă„nuafăcutnimicdecaresăse

teamă,săodezonorezeșidecaresă‐ifie,azi,rușine”66.Motivația

lucrăriiaapărutdinnecesitatedeasedaunrăspunsdocumentat

laacțiunilededenigraredesfășurateîmpotrivaarmateiromâne

decătre„fostelestructuriM.I.carenudorescnicipedeparterele‐

vareaadevărului”,deoseriedefoștiofițeri„aparținândacelorași

structuriinformativeșideopresiunealevechiuluiregim”care,în

loc „să înfățișeze rolul, locul șiacțiunile instituțiilor respective”

acreditează ideea că „ în decembrie 1989 securitatea, miliția,

U.S.L.A. etc. nu au fost implicate, ori au avut un rol minor,

răspunderea pentru victimele care au căzut atunci revenind

exclusiv armatei”67. Autorii precizează că volumul nu are scop

polemic,nuîșipropunesăincriminezealteinstituții,ci„punepreț

perelevareafaptelor,așacums‐aupetrecutatunci”68.Carteanu

sevreaoistoriearevoluțieiromâne,efortulautorilorfiindcon‐

centratasupradescrieriiatitudiniiefectivelor,adeciziilorluatede

comandanți și aacțiunilordesfășuratedearmată îndecembrie

1989. În capitolul consacrat acțiunilor desfășurate în perioada

16‐22decembrie1989suntanalizatetreichestiuniesențialecare

au influențat atitudinea armatei: efectele propagandei oficiale

referitoarelapericoluluneiintervențiimilitarestrăineîncoope‐

rarecuelementeteroriste,șovineșiiredentistecare„urmăreau

dezmembrareațării”;informațiileplauzibileșiverificabileaflate

deconducereaarmateiprivindpregătireauneiagresiuni împo‐

triva României dinspre Ungaria; acțiunile efectivelor militare

66Ibidem,p.477.67Ibidem,pp.477‐478.68Ibidem,pp.12‐13.


scoase înstradă împotrivademonstranților.Autoriisusțincă în

perioada16‐22decembrie1989efectiveleMinisteruluiApărării

Naționale„audesfășurat,înexclusivitate,acțiunidedescurajare

și temperare a grupurilor agresive, de blocare a arterelor de

circulație[…],deprotecțieaobiectivelormilitareșicivilesaude

autoapărare”69.Înacestecircumstanțe,seevidențiazăfaptulcăla

Timișoara,ClujNapocașiTârguMureșdemonstranțiiauprovocat

deliberat detașamentele armatei scoase în stradă și în urma

acțiunilorprovocatoares‐auînregistratvictimedinrândulsolda‐

ților și ofițerilor, avarierea și incendierea tehnicii de luptă.

Surprinzătorestefaptulcăautorii„n‐aureușitsăidentificenicio

împrejurare când subunitățile militare au acționat ”în forță”

împotrivamaselor de demonstranți”70. La Timișoara, armata a

fraternizatcudemonstranțiiînaintedecădereadelaputerealui

NicolaeCeaușescu,pentrucămilitarii au înțeles că „dincolode

acțiunileprovocatoarealeunorgrupuridiversioniste, violente”,

înstradăseaflauoamenipașnicicarecereau„abolireasistemului

dictatorial, instaurarea în România a unei societăți democra‐

tice”71.Refuzularmateideadeveni„uninstrumentdeputereîn

mâna cuiva”, conservarea „propriului sistem de valorimilitare,

naționale”i‐adatînțelegereanecesarăprincareaevitat„confrun‐

tareacumasele ieșite înstradă”și să „sprijinedecisivprocesul

revoluționar”72. Este evidentă preocuparea autorilor de a

minimaliza faptul că subunitățile militare trimise în stradă au

acționat împotriva demonstranților, au executat foc de avertis‐

ment și auprovocatmoartea și rănireaunor persoane.Autorii

acordăunmarespațiudineconomia lucrăriipentrudescrierea

acțiunilor desfășurate de armată în perioada 22‐31 decembrie

1989,pentruapărarearevoluțieilaBucureștișialteorașeșiregiu‐

niimportantedințară,participareadiferitelorarmeșicategorii

detrupepentrucombatereateroriștilor,dezinformăriișirăzbo‐

iuluielectronic.Înîncheiere,seafirmăcădupăceafraternizatcu

69Ibidem,p.20.70Ibidem.71Ibidem,p.34.72Ibidem,pp.40‐41.


demonstranții, „armata românăa reprezentat factoruldetermi‐

nantcareaconduslavictoriadeplinăarevoluției.Ulterior,armata

a constituit putereamilitară pe care forțele revoluționare s‐au

sprijinitșicare(...)areușitsăanihileze,îndecursdecâtevazile,

elementelecareseopuneaurevoluției”.73

Nuestesurprinzătorfaptulcăinstituțiiledeforțăaleregimului

politic prăbușit în decembrie 1989: Securitatea, Ministerul de

InterneșiMinisterulApărăriiNaționales‐auacuzatreciprocșiau

avutpozițiipartizaneînlucrărilepublicate.Participarealaacțiunile

represive, teama de adevăr, spaima de a fi trași la răspundere

pentrufaptelecomise,implicareaunorșefidinacesteinstituțiiîn

conspirațiaanticeaușistă,înluptapentruputeredupăînlăturarea

luiNicolaeCeaușescuetc.auinfluențatdecisivefortulderecons‐

tituireobiectivăalevenimentelor.

Existăunnumărimportantdelucrăriaicărorautori,înmare

partefoștiofițeridesecuritate,milițieșiarmată,audevenit,cusau

fără intenție, purtătorii de cuvânt aimesajului acestor instituții.

FilipTeodorescu74afirmăcănuaurmăritsă„spele”fațaaceleiinsti‐

tuții,darobservăcădespreimplicareaSecuritățiiînevenimentele

dindecembrie1989s‐ascrisînmodtendențios,cuvehemențăși

exagerarearealității75.

Înopiniafostuluiofițerdecontraspionaj,domeniileprioritare

dinactivitateaSecuritățiiauvizatapărareastatuluiromânfațăde

acțiunileostiledesfășuratedeserviciiledeinformațiistrăineșise

disociază de acele segmente de „poliție politică”, din interiorul

instituției.Ceeacenureușeștesăconvingăînaceastădemonstrație

estetocmaicontradicțiadintreafirmațiafăcutășicomportamentul

Securității,cainstituțiederepresiunearegimuluipoliticprăbușit

în anul 1989.Maimult, în timpul evenimentelor din decembrie

1989,instituțiarespectivăs‐adoveditincapabilă„săaperepoporul

român”decomplotulexterndesprecarefacevorbireautorul, iar

73Ibidem,p.480.74 Filip Teodorescu, Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989, EdituraViitorulRomânesc,1992.75Ibidem,pp.241‐254.


mărturiilecelorarestațișianchetațiînsediilesecuritățiidelaTimi‐

șoara,câtșilaBucurești,aratăcăs‐acomportatmaidegrabăcao

polițiepoliticădecâtcaunserviciudeintelligence.ÎncarteaRazedeluminăpecărări întunecate76,fostulșefalDirecțieiI‐aaSecu‐rității,col.GheorgheRațiuafirmăcăpentru„relevareaadevărului”

nutrebuiesăfie„anatemizatăînblocfostainstituțieaSecurității

Statului”,darrecunoaștecănici„ascundereaabuzurilorșigreșelilor

nu servește nimănui”77. Autorul susține că securitatea nu mai

exercita acțiuni de poliție politică precum în anii 50, pentru că

„laturarepresivăaactivitățiidesecuritateseatenuase,sedesfășura

dupămetodeșiînformeumane”???Conformacesteiargumentații,

represiuneaprin„metodeșiformeumane”acaracterizatimplica‐

reaacesteiinstituțiiînevenimenteledindecembrie1989șiautorul

ține să precizeze că „securitatea nu a acționat în stradă nici la

Timișoarașiniciînaltelocalități”78.Autorulesteatâtdeatașatde

instituția în care a trăit și muncit aproape patru decenii încât

ascundecupremeditareactelederepresiunerealealeforțelorde

securitatesăvârșitelaBrașovîn1987,laTimișoarașiBucurești,în

decembrie1989.PreocupareapentrureevaluarearoluluiSecurită‐

țiișiMinisteruldeInterneînevenimenteledindecembrie1989și

dereabilitareaacestorinstituții,deafacedinArmată„oaianeagră”

arevoluției,desusținereaunorstrategiiintervenționiste,desupra‐

licitareamisiunilordeprotecțieinformativășicombatereaacțiu‐

nilorostileexterne,derelativizare,chiarocultarealaturiiderepre‐

siunepoliticăetc.seregăseșteîntonalitățidiferiteșiîncărțilepubli‐

catedeIonSuceavă79,NicolaeMavru80,AurelRogojan81,Dumitru

76 Gheorghe Rațiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, Editura Paco,București,1996.77Ibidem,p.9.78Ibidem,p.184.79IonSuceavă,Înnumeleadevărului.Memorii,EdituraVenus,1991.80NicolaeMavru,Revoluțiadinstradă:amintirilefostuluișefalServiciuluideFilajșiInvestigațiedelaTimișoara,EdituraRAO,București,2004.81AurelRogojan,1989:dintr‐oiarnăînalta...Româniaînresorturilesecretaleistoriei,ed.a2‐a,revăzută,BaiaMare,EdituraProema,2009.


Burlan82, Ion Sandu83, Marin Neagoe84, Ilie Stoian85, Alexandru

Saucă86,AngelaBăcescu87ș.a.

În lucrărilepublicatedeConstantinSava,ConstantinMonac,

Tiberiu Urdăreanu, Grigore Buciu, Mircea Tănase, Constantin

Gomboș, Ion Maliciuc, Nicolae Durac ș.a. sunt dezvăluite

fragmentedininteriorulalteiinstituțiideforțășianume:armata.

Considerațiile acestor autori au în vedere starea de spirit din

armată,nemulțumiremocnităacadrelorobligatesăexecutealte

activitățidecâtcelespecificeprofesiei,situațiatrupei,angajarea

armatei ca forțăde represiune în interiorul țării și schimbarea

condițieiacesteiadininstrumentrepresivînapărătorulrevoluției

române.Pentrumilitari,revoluțiadindecembrie1989afostun

evenimentneașteptat,carenuseașteptausăseproducă,avândîn

vederepsihologialorîncareordineașilegalitateasuntelemente

fundamentaleînfuncționareasocietății.Oarmatăparcădintr‐un

timp anacronic, exilată din cazărmi pe șantierele economiei

naționale88, cu deprinderile și instrucția uitate, manipulată și

dezinformată89afosttrimisăsăparticipela„înăbușireamișcării

protestatare”. Lectura lucrărilor arată consensul opiniilor că în

Româniaaavutlocorevoluție,iarangajareaarmateiînacțiunile

de reprimare a fost în totală contradicție cu tradițiile sale, cu

82 Dumitru Burlan,După 14 ani sosia luiNicolaeCeaușescu se destăinuie,EdituraERGOROM,2003.83IonSandu,Decembrie89.Scenariulșiregia,Fundația„ScrisulRomânesc”,Craiova,1999.84 Marin Neagoe, 35 de ani.Umbra luiNicolae Ceaușescu, Editura LumeaMagazin,București,2005.85IonStoian,Decembrie89.Artadiversiunii,EdituraCOLAJ,1993.86 Alexandru Saucă, KGB‐ul și revoluția română. Intensificarea ofensiveiforțelorantiromânești,EdituraMiracol,București,1994.87AngelaBăcescu,Dinnou încaleanăvălirilorbarbare.Complot împotrivaRomâniei,EdituraTempus,București,1995.88 Între80.000și100.000demilitari șimiideautovehicule și tehnicădegeniu se aflau pe șantierele economiei naționale. La aceștia se adăugaumilitariitrimișilaadunarearecolteișiacțiunideîmpădurire.(VeziTiberiuUrdăreanu, 1989‐martor și participant, Editura Militară, București, 1996,pp.24‐27).89MirceaTănase,EroiiînvinșiaiRevoluției,EdituraMilitară,București,2009,p.9.


misiuniledebazăîncredințate,insistându‐sepefaptulcănuavea

nicitehnicaadecvatăpentruasemeneaacțiunișiniciefectivecu

instrucție specifică pentru lupta împotriva gherilei urbane90.

Participarealarepresiuneadinperioada16‐22decembrie1989,

aratăo „armată aflată într‐o situație dramatică, cu comandanți

aflați într‐o situație limită”, prinși între obligația de a executa

ordineleprimiteșiperspectivadeadeveniucigașiaiunoroameni

nevinovați91,cuobiectivemilitareatacate,cudiverseprovocări,

cuofițeridepășițideevenimenteledinstradă,uneorifăcândexces

de zel la provocări. Pentru unitățile operative, „revoluția a fost

fenomenul care le‐a inclus fără voie” și le‐a aruncat „într‐un

conflictinternatipicșinedrept”92.NicolaeDuracaduceocritică

dură la adresa Armatei, a participării acesteia la represiune,

pentrucă „a tras împotrivaunoroameninevinovați”.Acuzațiile

suntadresatecomandanțilordelatoateeșaloanele,delaministru

la nivel de unitate, activiștilor de partid și ofițerilor de contra‐

informații, „deveniți roboți în uniformă”, „carieriști lipsiți de

demnitate”, cu creierul spălat de doctrina comunistă și trans‐

formațiînexecutanțidociliaiunor„acțiunicriminale”93.Îndes‐

criereasituațieide laTimișoara,autorulse focalizeazăpecom‐

portamentul și ordinele date de ofițeri zeloși în acțiunile de

reprimare, dezvăluie acțiunea de manipulare și intoxicare a

militarilorșitransformareaacestora,dupădecembrie1989,încei

mai înfocați susținători ai democrației. Refacerea demnității

armatei,adreptului „dea îmbrăcadinnouadevăratauniformă

militară”sevaputearealizanumaiprin„democratizarea”acesteia

și trecerea în rezervă a tuturor cadrelor compromise în zilele

revoluțieișiîntimpulregimuluitrecut.Înreplică,ConstantinSava

90 Constantin Sava, Constantin Monac, Adevăr despre Decembrie 1989:conspirație‐diversiune‐revoluție,București,EdituraForum,1999,pp.41‐43.91Ibidem,p.37.92 Grigore Buciu, Cum mi‐am petrecut Revoluția în Ministerul ApărăriNaționale,București,EditurainstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2008,p.131.93 Nicolae Durac, Neliniștea generalilor, Timișoara, Editura M.P.S., 1991,pp.1‐2.


șiConstantinMonacsusțincă„victoriaRevoluțieidindecembrie

1989esteindisolubillegatădesituareaarmateideparteacelor

mulți ce doreau dărâmarea dictaturii ceaușiste”, fiind „singura

instituțiecareși‐apăstratunitateașicoeziunea”,încondițiilecând

toate structurile statale „fuseseră demolate sau se dezinte‐

graseră”94.

Obibliografieimportantăgrupeazămemoriileparticipanților,

maialescelecareaparținunorpersonaje‐cheie,directimplicate

în evenimente. Știut fiind faptul că nu s‐a ajuns la un consens

privind desfășurarea exactă a acțiunilor din zilele revoluției,

mărturiile acestora pot contribui la clarificarea evenimentelor.

Înmemoriile,interviurileșideclarațiiledatedecătreIonIliescu,

SilviuBrucan,DumitruMazilu, Claudiu Iordache, PetreRoman,

Alexandru Bârlădeanu, Sergiu Nicolaescu, Ștefan Gușă, Iulian

Vlad, Virgil Măgureanu, Victor Atanasie Stănculescu, Sergiu

Nicolaescuetc.suntrelevateconsiderațiilelordesprenaturaeve‐

nimentelor din decembrie 1989, desfășurarea revoluției la

Timișoarașiorganizarearepresiunii;extindereaacțiunilorrevo‐

luționarelaBucureștișialtelocalitățidințară,pregătireașidesfă‐

șurareaprocesuluiintentatcupluluiNicolaeșiElenaCeaușescu,

viduldeputereșievoluțiaevenimentelorpoliticeșimilitaredin

România după fuga lui Nicolae Ceaușescu, fenomenul terorist,

diversiunea și războiul radioelectronic, instalarea noii puteri

politiceetc.Coroborareamărturiilorcelorimplicațiînzileledefoc

ale revoluției cu alte surse istorice este necesară și asigură

posibilități diferite, mai nuanțate, de analiză și interpretare.

Conform tipologiei realizate de Ruxandra Cesereanu, în cartea

Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, mărturiile prin‐cipaliloractoriairevoluțieiromâneseîncadreazăîntreicategorii:

puriștii ‐ susținătorii ideii de revoluție pură; adepții teoriei

conspirației – cu variantele externă și internă; teza revoluției

hibridatecuoloviturădestat.IonIliescu95,PetreRoman,Sergiu

94ConstantinSava,ConstantinMonac,op.cit.,pp.212‐213.95 IonIliescu,Revoluție șireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994,Ibidem, Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii comisieisenatorialepentru cercetareaevenimentelordindecembrie1989.Mesaje și


Nicolaescu,GeluVoican‐Voiculescuaususținutînmodconstant

ideea revoluției pure, spontane, pentru a se respinge orice

implicare a lor într‐un complot cu ajutorul căruia au acaparat

putereaîn22decembrie1989.IonIliescu,celmaiferventadept

alrevoluțieipure,descrieînceputulevenimentelorcafiindceva

spontan,„oaventurănăscutămaimultdindisperareșiabiaapoi

din speranță”, revoluția a izbucnit „pur și simplu, într‐o formă

neașteptată, fulgerător și incredibil”, s‐a consumat violent „în

câtevazile”șis‐aprelungit„inevitabilprintr‐oseriedetensiuniși

conflictedeordinsocialșipolitic”96.PetreRomanrespingeorice

asocierearevoluțieiculovituradestatsauconjurațiașivorbește

totdespreorevoluțiespontană„făcutădinmers,pascupas(...)

plinădeșovăielișiaproximații”,caracterizatăde„nepregătire,de

confuzie și de nehotărâre”97. Sergiu Nicolaescu face o amplă

demonstrațieaevenimentelordindecembrie1989șiconsiderăcă

spredeosebirederevoluțiiledecatifeadincelelaltețărisocialiste,

care nu erau altceva decât „compromisuri gorbacioviste ale

comunismului”,revoluțiaromână,prinnaturasa„naționalistăși

anticomunistă”adevenitdin„ultimulvagonaltrenuluireformist–

gorbaciovist,locomotivăaacțiuniidecădereacomunismului”98.

Într‐oaltăcarte,SergiuNicolaescuacuzăpetoțicareîncearcă„să

compromitărevoluția”(...)careneagărevoluțiașicareoatribuie

unoraranjamentepersonale,carevorsănejefuiascădeunposibil

ideal”99.Într‐uninterviuacordatdeGeluVoican‐Voiculescu,unul

dintre „regizorii ” procesului și execuției cuplului Nicolae

Ceaușescu, acesta ridiculizează teoriile conspiraționiste și

consideră că „norocul” și „imaginarul colectiv” i‐au ajutat pe

alocuțiuni la a cincea aniversare a Revoluției Române, Editura RedacțieiPublicațiilorpentruStrăinătate,București,1995;Ibidem,Revoluțiaromână,EdituraIRRD,București,2001.96 IonIliescu,Revoluție șireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994,pp.89‐90.97 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994,p.105.98SergiuNicolaescu,Unsenatoracuză,EdituraPro,București,1996,p.194.99 Sergiu Nicolaescu, Revoluția. Începutul adevărului. Un raport personal,București,EdituraTopaz,1995,p.9.


liderii revoluției să se impună în fața vârfurilor din Armată,

Securitateșifostulaparatdepartid100.

Teoriarevoluțieihibridatecuoloviturădestatesteprezentă

în mărturiile lui Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, Iulian Vlad,

ȘtefanGușă,Nicu Ceaușescu, Claudiu Iordache, VictorAtanasie

Stănculescuș.a.

Considerat „creierul revoluției române”, Silviu Brucan și‐a

publicatmemoriile în care afirmă că nu reprezintă o „carte de

istorie, ci numai despre acea parte a istoriei pe care autorul a

cunoscut‐o și trăită ca experiență personală”101. Referitor la

cauzeleschimbăriiregimuluipoliticdinRomânia,SilviuBrucan

considerăcă „nemulțumireași furiapublicăauconstituitcauza

principală a rebeliunii populare de la Timișoara și a exploziei

popularedinBucureștilasfârșitulluidecembrie89”,darsusține

căaexistat„unscenariupentrurăsturnarealuiCeaușescudela

putere șipregătirea succesiunii lui”.Fuziuneacelordouă liniia

fost imposibilă sub dictatura represivă foarte eficientă a lui

Ceaușescu, sublinia în continuare autorul. Referitor la eveni‐

menteledindecembrie1989,fostuldemnitarcomunistconsideră

căafost„ocombinație”dintreorevoltăpopularășioloviturăde

stat, ceea ce „formează particularitatea revoluției din România

fațădecelelalterevoluțiidinEuropadeest”102.DumitruMazilu

construieșteo consistentăargumentație în sprijinul tezei revo‐

luției confiscate de un grup de „conspiratori comuniști”, care

„și‐auînsușitroadelerevoluției”,proclamându‐se„oemanațiea

acesteia”103. Cuplul Iliescu‐Brucan este considerat de autor ca

fiind vinovat pentru deturnarea sensului revoluției. „O echipă

comunistăesteînlocuităcuunaneo‐comunistă”,producându‐se

„un furt al Revoluției Române” și o „năruire a speranțelor de

100TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,colIonBanu,op.cit.,p.111‐112.101 Silviu Brucan,Generația irosită.Memorii, Editurile Univers & CalistratHogaș,București,1992,p.9.102Ibidem,pp.174‐175.103DumitruMazilu,Revoluțiafurată.Memoriupentruțaramea,COZIAED.‐CO.Iordache&Armbruster,București‐Munchen,1991,p.99.


libertate ale poporului”.104Mărturiile generalul Ștefan Gușă, în

calitateasadeșefalMareluiStatMajor,ajutăpentruoînțelegere

maibună,atâtaevenimentelordelaTimișoara,câtșiacelordin

București.Gl.ȘtefanGușăaajunslaTimișoaraînsearazileide17

decembrie1989,cândafostinformatcăfuseseatacatcomanda‐

mentuldivizieimecanizateșialteunitățimilitare.„Eraimposibil,

dar adevărat. Unitățile Armatei erau atacate”. Comportamentul

ostil față demilitari și atacarea obiectivelormilitare erau fără

precedent în istoria românilor. „Nu puteam să cred că omare

unitateaArmateifuseseatacată.Măîntrebammereu:Dece?”(...)

„Era clară agresiunea asupra sediilor de partid. Dar, repet,mă

derutauacțiunileîmpotrivaArmateișidistrugereamagazinelor.”

(...) „Ce trebuia să înțeleg, înțelesesem. Dacă aveau ceva cu

partidul,cuCeaușescu,deceatacauArmata?Maitârziumi‐amdat

seamacăseîncercaatragereaArmateiîntr‐unconflictsângeros

carearfiputut„justifica”intervențiaunorforțestrăinevenitesă

„rezolvesituația”.105ReferitorlaacțiuniledelaTimișoara,gene‐

ralulȘtefanGușăconsiderăcăla20decembrie1989revoluțiaa

învins,fiindovictorieapoporuluiromân,iarretragereatrupelor

încazărmiînaceaziafostunactdecomandăîntotalăopozițiecu

ordineledatedeNicolaeCeaușescu.Principalasapreocuparela

Timișoaranuaurmăritreprimareademonstranțilorcare,după

19decembrie1989,aumanifestatorganizatșifărăincidente,ci

prevenirea unei invazii sovieto‐ungare din direcția vest106.

RevenitînBucurești,la22decembrie1989,s‐aconfruntatcuper‐

sonaje dubioase, precum: Gelu Voican Voiculescu și generalul

NicolaeMilitaru,apropiațiailuiIonIliescu.Înziuade23decem‐

brie1989,aintratînconflictcugrupareacomplotistăIonIliescu,

când s‐a opus cu fermitate solicitării acesteia de a cere ajutor

militarsovietic107.GeneralulȘtefanGușăsubliniazăcăaducerea

104Ibidem,p.100.105PavelCoruț,Sătenaștisubsteauanoastră,EdituraGemenii,București,1993,p.98‐100.106Ibidem,p.101.107N‐afosttriumfulminciunii.PavelCoruțîndialogcugeneralulȘtefanGușă,EdituraCanova,Iași,f.a.,pp.92‐97.


înfrunteaarmateiaunuiministruacuzatdespionajînfavoarea

UniuniiSovieticeșimăsurileaberanteluatedeacestaau„desta‐

bilizatgroaznic”armata108,darsesizeazăcătoatemăsuriles‐au

făcut cu girul lui Ion Iliescu.O analiză a evenimentelor care se

produceauînapropiereagranițelornoastrearată,înopiniagene‐

raluluiStefanGușă,că„soartanoastrăs‐ahotărâtlaMalta.Cum,

dinpăcate,cucâtevazecideaniînurmălaIalta.Nefericitărimă.

Oriceomcuminteaîntreagăînțelegecăceimarinus‐auîntâlnit

laMaltasăbeacafeleșisăschimbeformuledepolitețe.S‐audus

săpunălapunctniștetreburi.Eralimpedecătăvălugulserosto‐

golea spreEst.Cineurma la rând?România.Bănuiamce se va

întâmpla,darpreamultenuștiam.Lipsițideinformații,lachere‐

muldezinformării...”.109Oconcluzieapropiatăasusținutșifostul

șefalDepartamentuluiSecuritățiiStatului,generalulIulianVlad,

careapreciacărevoluțiaromânăafostunamestecîntrerevoltaîn

masăapoporuluiromânșiamestecstrăin110.

Obibliografie importantă grupeazămemoriile participanților

dinstradă,aledemonstranțilorceseconstituieînadevăratecronici

ale acelor zile de durere și speranță. Autorii urmăresc să redea

esențaacțiunilorlacareauluatparte,vorsătransmităinformații

cât mai exacte, dar, inevitabil, perspectiva de prezentare este

profund subiectivă. Cărțile scrise de Titus Suciu111, Miodrag

Milin112, Romulus Cristea113, Radu Ciobotă114, Cezar Vladimir

108Ibidem.109PavelCoruț,op.cit.,p.105.110RuxandraCesereanu,op.cit.,p.141.111TitusSuciu,Reportajcusufletullagură.Traseelerevoluției,EdituraFacla,Timișoara, 1990; Ibidem, Lumea bună a balconului, București, EdituraInstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2008;ibidem,Revoluțiapeînțelesuldetractorilor,București,EdituraInstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2012.112MiodragMilin,Timișoara.15‐21decembrie1989,Timișoara,1990.113 Romulus Cristea, Revoluția 1989, București, Editura România Pur șiSimplu,2006;ibidem,Mărturiide labaricadă,București,EdituraRomâniaPurșiSimplu,2007.114 Radu Ciobotă, După revoluție, târziu, Editura Almanahul Banatului,Timișoara,1995.


Rogoz115, Vasile Duță116, Cassian Maria Spiridon117, Gheorghe

Sechenșan118, IoanMaliciuc119, Costel Neacșu120 Costel Balint121

etc.vorbescdespreprotagoniștiianonimiairevoluțieiromânedin

Timișoara,Bucureștișialteorașealețării.Uneleapăruteimediat

dupăevenimente,înperioadaîncă„fierbinte„cândnouaRomânie

seașezaînaltcursalistoriei,nusuntdelocmitizate.Mărturisirilor

celorarestațidescriuatmosferade teroare, intoxicarea,manipu‐

lareașidiversiuneaexercitată,anchetelebrutale,maltratărilegrave

executatedemilițieniși securiști,vorbescdespremorți și răniți,

despredisperareșicuraj,dezvăluiesolidaritateaextraordinarăa

oamenilor,curajulsfidătorînfațaforțelederepresiune,momentele

deteamășisperanță,hotărâreadealuptapentruoviațădemnăși

liberă. Cărțile în care participanții la revoluție își fac cunoscute

trăiriledupătrecereaapesteundeceniudelaevenimentenumai

suntlafeldesincere,deproaspete.Seobservăoanumităprudență

în redareacontextuluidedesfășurareaevenimentelor. Înpofida

„revaluărilor”surveniteînmemoriaparticipanților,cărțilerespec‐

tivepun la îndemânacititorilorșicercetătorilornumeroasedate

referitoare la succesiunea evenimentelor, la caracterul și conse‐

cințelefaptelordemonstranțilorșiaforțelorderepresiune..

Orizontuldeașteptarealrevoluției,credințarevoluționarilor

înlibertateașidemnitateaeste„nefolositoare”înRomâniapost‐

decembristă avertizează Claudiu Iordache, a cărui verticalitate

morală rămâne o rara avis în peisajul politic românesc actual.

Calitățilesaleumaneșimoraleprobate înzilelerevoluției timi‐

șoreneaufostconfirmateîndemnitățilepecarele‐aîndeplinitîn

115 CezarVladimirRogoz,Poveștile teroriștilor, Galați, EdituraAlmaPrint,2007.116VasileDuță,RevoluțiaînDâmbovița,EdituraSfinx2000,Târgoviște,1999.117 Cassian Maria Spiridon, Iași, 14 decembrie 1989, începutul RevoluțieiRomâne,EdituraTimpul,Iași,1994.118GheorgheSecheșan,17după16,Timișoara,EdituraArtpress,2006.119 Ioan Maliciuc, Prețul libertății la Constanța. File de istorie, EdituraMuntenia,Constanța,2006.120 Costel Neacșu, Mărturisitorii lui Dumnezeu, Alba Iulia, EdituraReîntregirea,2009.121CostelBalint,Ziuademâineaînceputieri,Timișoara,2009.


serviciul public. În cărțile și eseurile publicate rămâne aceiași

conștiință vie care avertizează că României i‐a „fost confiscată

putereadeafiliberă”,fiindoțară„cuceritădininterior”decătre

fosta securitate122. Convingerea autorului este că „revoluția nu

esteoîntâmplare.Revoluțiaesteundestin”,iar„apărarealiber‐

tății înfațaforțelorceoamenință”trebuiesăfie„oconstantăa

voințeideasupraviețui”aunuipopor123.

Procesulcunoașteriievenimentelordindecembrie1989arfi

incompletfărăotrecereînrevistămoduluicumaufostreflectate

înmassmedia internă și internațională, în cărțile unor ziariști

români și străini, preocupați să descifreze cum au funcționat

mecanismeledinindustriainformațieiîntr‐opremierămediatică

mondială, transmiterea revoluției române în direct și conse‐

cințeleulterioare.

Povestirilerevoluției,darmaialesinterpretareaevenimente‐

lorconstituieobogatăliteraturăscrisădeziariștiromânișistrăi‐

ni. Mircea Bunea124, Viorel Domenico125, Grigore Cartianu126,

Vartan Arachelian127, Mariana Cernicova128 Alex Mihai

122ClaudiuIordache,Agoniapostdecembristă,EdituraIRINI,București,2010,p.5.123 Claudiu Iordache, Revoluția românilor, București, Editura IRINI,2010,Ibidem,p.6.124MirceaBunea,Prafînochi.Procesulcelor24+1,București,EdituraScripta,1994;Ibidem,Agoniageneralilor,București,Artprint,2000.125 Viorel Domenico, Ceaușescu la Târgoviște: 22‐25 decembrie 1989,București,EdituraIonCristoiu,1999;ibidem,Dupăexecuțieanins,București,Editura Adevărul, 2011; Ibidem, Revoluția de ghips, București, EdituraAdevărul,2011.126GrigoreCartianu,SfârșitulCeaușeștilor.Sămori împușcatcaunanimalsălbatic, București, Editura Adevărul, 201o; Grigore Cartianu, CristianDelcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun, Teroriștii printre noi, București,Editura Adevărul, 2011, Grigore Cartianu, Crimele Revoluției. SângeroasadiversiuneaKGB‐iștilordinFSN,București,EdituraAdevărul,201o.127 Vartan Arachelian, Față în față cu Petre Roman, Editura CarteaRomânească,București, 1996,Ibiem, , În fațaDumneavoastră.Revoluția șipersonajelesale,EdituraNemira,București,1998.128MarianaCernicova,Noisuntempoporul,Reșița,EdituraInterGraf,2004.


Stoenescu129etc.aupublicatlucrărifoarteinteresante,cuinfor‐

mații ineditereferitoarelaevenimente,darcarenecesităopre‐

luarecritică, având învederepartizanatulunorargumentații și

concluzii.Unlocimportantînbibliografiacreatădemediascrisă

îlocupăcampaniiledepresăfăcutedepublicațiicentraleșilocale,

precum: Ziua, România Liberă, Adevărul, Jurnalul Național,ArmataPoporului,Timișoara,RenaștereaBănățeanăetc.

ViorelDomenicosedovedeșteunbunobservator,naratorși

analistalevenimentelor,undocumentaristfoarteatent,rigurosîn

utilizareasurselor,preocupatdeautenticitateafaptelordescrise,

convinscărevoluțiaromânăareîncăaspecteșimomenteobscure.

CărțileluiViorelDomenicorămân„ocontribuțieesențialădeneo‐

colit”pentrucercetărileprivindcăderearegimuluiCeaușescu130.

GrigoreCartianuesteunsusținătorconvinsalteorieicomplotului

KGB‐ist carea furatRevoluția română. Înopinia sa „Versiunea

oficială despre revoluția română este plină de minciuni,

contradicții și fracturi logice” 131. Teoriile „spontaneității ” și

„emanației” sunt o „deformare grosolană a realității”, întrucât

complotiștii au beneficiat de sprijin străin,mai ales din partea

Moscovei132.Pentruunistoricinformațiiledinvolumelerespec‐

tivesuntinteresanteșiimportante,însăvalidareaștiințificăaipo‐

tezelorsusținutedeGrigoreCartianusepoatefacenumaidupăo

confruntarecudocumenteleoficialedinarhiveîncăinaccesibile.

Cercetătorulareposibilitateastudieriiunorlucrăripublicate

de ziariști străini atrași de multele enigme păstrate în jurul

evenimentelor din decembrie 1989. Ziariști precum, Antonia

129 AlexMihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat dinRomânia, vol I‐IV,Editura RAO, București, 2004; ibidem, Interviuri despre revoluție, EdituraRAO,București,2004, IbidemDinculisele lupteipentruputere,1989‐1990.PrimaguvernarePetreRoman,EdituraRAO,București,2005.130ViorelDomenico,Revoluțiadeghips,București,EdituraAdevărul,2011,p.9.131GrigoreCartianu,CristianDelcea,MihaiVoinea,AndreiCrăciun,Teroriștiiprintrenoi,București,EdituraAdevărul,2011,p.13132GrigoreCartianu,SfârșitulCeaușeștilor.Sămori împușcatcaunanimalsălbatic,București,EdituraAdevărul,201o,pp.42‐43.


Rados133șiVictorLoupan134 suntadepțiiai lovituriidestat în

care Securitatea a avut un rol deosebit, în timp ce Elizabeth

Spencernufaceoanalizăarevoluțieiînansamblulsău,ciinvesti‐

gheazăcazulde laOtopenidin23decembrie1989135. Adeptul

teorieiconspirațieiesteșiNestorRareșcareapreciazăcărevo‐

luțiaromânăeste„unamestecsordiddesuspectateconspirații,

violență de stradă, goană după putere”136 cu pune sub semnul

întrebăriiautenticitateamișcăriirevoluționareapoporului.Inte‐

resanteconsiderațiireferitoare larevoluțiaromânăfaceGerard

deSelysîncarteaMinciunimassmedia137încarerelevăconcluziideosebit de utile pentru descifrarea ofensivei mediatice și

războiuluipsihologiccareauînsoțitrevoluțiaromână.

O analiză a istoriografiei revoluție române include în mod

necesarlucrărilescrisedeistorici,acărorpregătireprofesională

le dă dreptul și îndatorirea de a investiga și de a răspunsurile

așteptate de întreaga societate românească despre adevărul

istoricdinrevoluție.ClaudiuIordacheobservăcăistoriculromân

nuși‐aonoratmisiuneadeacercetafaptelerevoluției,pecarea

avutșansasăotrăiascăîndirectșiasistăla„existențauneicomu‐

nități științifice care a pierdut chiar cursa cu timpul său”138.

Observațiileextremdecriticealeunuiadintreceimaiautorizați

lideriairevoluțieidindecembriesuntîndreptățiteîntr‐oanumită

măsură.Nu„alibiurile”,cimetodologiacercetăriiistoriceîlobligă

pe istoric sămanifesteoanumită rezervă faţădeevenimentele

pentrucăoricedemerscognitivfărăsursedocumentarecredibile

133 Antonia Rados, Complotul Securității. Revoluția trădată din România,București,EdituraSAECULUMI.O.,1999.134VictorLoupan,LaRévolutionn’apaseu lieu...Roumanie: l’histoired’uncoupd’État,RobertLaffont,Paris,1990.135 Elizabeth Spencer,Masacrulde laOtopeni, EdituraViitorul Românesc,București,1993.136 Nestor Rareș,România‐revoluția încâlcită, Editura Paralela 45, Pitești,1999,p.68.137GerarddeSelys,Minciunimassmedia,EdituraScripta,București,1992.138ClaudiuIordache,Timpulrefuzuluișialdevoțiunii,în„CaieteleRevoluției”,nr.4(53),2014,pp.3‐4.


și interpretate critic, îl poate duce „de la știință la politică”139.

Reconstituirea și interpretarea evenimentelor din decembrie

1989 a fost și rămâne o preocupare de seamă pentru istoricii

români și străini. Adrian Pop140, Constantin Hlihor141, Mihai

Retegan, Alexandru Duțu142, Ioan Scurtu, Alexandru Oșca143,

IonuțȘerban144,ConstantinBuchet145,CristianTroncotă146, Ion

Bucur147, Ruxandra Cesereanu, Teodora Stănescu Stanciu148,

ApostolStan149,AnneliUteGabanyi,CatherineDurandin,Adam

Burakovskiş.a.suntnumaiopartedintrespecialiştiicareînlu‐

crăridesinteză,monografii,studiişiarticoleaufăcutvaloroaseși

profesionisteincursiuniînproblematicarevoluțieiromâne.

IoanScurtuexplicărevoluțiaromânăîncontextinternațional,

acăreivictorieaînsemnat„evoluțiaireversibilăspredemocrație,

economie de piață și spre structurile euro‐atlantice” şi a

contribuitlareconfigurareastructuriipolitico‐statalăaEuropeiși

139 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București,EdituraEnciclopedică,2002,p.513.140 Adrian Pop, Originile și tipologia revoluțiior est‐europene, EdituraEncicloopedică,București,2010,p.359.141ConstantinHlihor,IstoriasecoluluiXX,București,2000.142 Alexandru Duțu, Cronologia Revoluției Române din decembrie 1989,Craiova,EdituraSitech,2009.143AlexandruOșca,DicolodeRubicon.1989‐Timișoara‐1990,EdituraSitech,Craiova,2011;ibidem,RevoluțiaromânăînBanat,(coord),Craiova,EdituraSitech,2009144IonuțȘerban,Ideeaderevoluțielaromâni,Craiova,EdituraSitech,2010.145ConstantinBuchet,România, frontul informațiilor șisfârșitulrăzboiuluirece,Craiova,EdituraSitech,2011.146 Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informații șisecuritate ale regimului comunist din România, Editura Elion, București,2003.147IonBucur,Cartearepresiunii1989,EdituraIRRD,București,2014.148TeodoraStănescu–Stanciu,Ilustrareaunuieșec.PartidelecomunistedinEuropacentralășidesud‐est,Craiova,EdituraSitech,2011; ibidem,1985‐1996. Deceniu decisiv în transformarea Europei central‐estice, EdituraUniversitară,București,2007.149ApostolStan,Revoluțiaromânăvazutădinstradă:decembrie1989‐iunie1990,EdituraCurteaVeche,Bucuurești,2007.


aunuinouraportdeforțe150.Omențiuneapartesecuvinefăcută

pentruocartefoartevaloroasăelaboratădeRuxandraCesereanu:

Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții151. Autoarea face oamplă și profesionistă analiză a istoriografiei consacrate

revoluției din decembrie 1989, cu interesante și argumentate

considerațiiasupralucrărilorinventariate.

AnneliUteGabanyi, o bună cunoscătoare a istoriei recente a

României,caută,în volumul Cultul lui Ceaușescu, un răspuns laîntrebarea:undeșicuml‐acoruptputereapeNicolaeCeauşescu?

Un lider comunist acceptat de Occident, „care a sfidat Uniunea

Sovietică,aruptunitateapactuluidelaVarșovia,afăcutcuabilitate

șicurajcaRomâniasăfieomicăexcepțieînstructurarelațiilorEst‐

Vest în timpul războiului rece și‐a distrus toate realizările

internaționaleprin fanatismuldecareadatdovadă în interiorul

țării”152.Exceseledinpoliticainternă,prăbușireadramaticăacon‐

dițiilor de viață au dus poporul la revoltă. Apreciază că eveni‐

mentele din decembrie 1989 din România au particularități

evidente și propune definirea lor ca o „lovitură de stat revolu‐

ționarăprecedatădeorevoltăapopulației„153.CatherineDurandin

faceodemonstrațiepertinentășidocumentatăpentruademonstra

căprăbușirealuiNicolaeCeaușescuafostrezultatuluneilovituri

destatpuse lacale în interiorul sistemului.Anatemizatdecătre

BushșiGorbaciov154,bătrânulșiîncăpățânatulstanilistCeaușescu

nualuatînconsideraresemnaleleprevestitoarealecomplotului155.

Laadăpostulunuimanipulărimediaticefărăprecedent,Ceaușescu

și‐a pierdut nunumai puterea, ci și viața, în timp ceomânăde

activiști şi ofițeri au confiscat revoluția românilor156. Anul 1989

150IoanScurtu,Revoluțiaromânădindecembrie1989încontextinternațional,București,EdituraEnciclopedică,EdituraIRRD,2006,p.341.151 Ruxandra Cesereanu, Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, Iași,Polirom,2004.152AnneliUteGabanyi,CultulluiCeaușescu,Polirom,Iași,2003,p.12.153Ibidem,pp.11‐12.154CatherineDurandin,MoarteaCeaușeștilor.Adevăruldespreoloviturădestatcomunistă,Humanitas,2009,p.56.155Ibidem,pp.108s.m.156Ibidem,pp.150‐151.


constituie pentru istoricii poloni Adam Burakovski, Alexander

Gubrynowicz,PavelUkielskio„toamnăanațiunilor.”Înfaptanul

1989 este sfârșitul de drum al unui sistem politic, „pe atât de

complicat,peatâtdeșubredșidenerezistentlașocuri”157.Autorii

facoanalizăcomparativăaprocesuluideprăbușireasistemului

comunistînPolonia,Ungaria,Cehoslovacia,RepublicaDemocrată

Germană,BulgariașiRomâniaşiajunglaconcluziaunsistempolitic

careînanii50eraconsideratextremdeputernic,atâtînEst,câtși

în Vest, în anul 1989 s‐a năruit în doar câteva luni. În capitolul

consacrat căderii comunismului din România autorii analizează

mai multe ipoteze (complot intern cu sprijin sovietic; complot

intern fără ajutor din afară; revoluție populară) şi consideră că

prăbuşirea regimului Ceuşescu a fost „rezultatul acțiunii a trei

factori principali: situația externă, revolta din sânul aparatului

puterii(gruparealuiIliescu)șirevoltarealăadevărată,spontanăa

populației”158.

Revoluțiaromânăesteotemăimportantăpentrucerce‐

tareaistoricăactualăşiviitoare.Sepoateafirmacănumărulde

lucrări,dateșidoveziistoricepecareistoriografiatemeiîlpunela

dispoziția cercetătorilor oferă deja un util și valoros teren de

investigare, analiză și interpretare a unui moment crucial din

istoriacontemporanăapoporuluiromân.

157AdamBurakovski,AlexanderGubrynowicz,PavelUkielski,1989Toamnanațiunilor,Polirom,Iași,2013,p.13.158Ibidem,pp.356‐357.

CAPITOLULIV:INAUGURALULTRAUMATICȘIMEMORIALISTICAREVOLUȚIEIROMÂNEDIN1989

AlexandruPurcăruș

Inauguralultraumatic

Existențauneinațiuni,cașiviațaindivizilor,estemarcatăde

episoade traumatice. Analizând – din perspectiva psihologiei

sociale – marea criză economică, atacul japonez asupra bazei

navaleamericanedelaPearlHarbor,crizarachetelorsovieticedin

Cuba,asasinarealuiJohnF.Kennedy,sauatacurileteroristedin

11 septembrie 2001, între altele, Arthur G. Neal definește

evenimentele traumatice din istoria StatelorUnite aleAmericii

drept„extraordinare”,„explozive”,capabilesăducă(demulteori

prinintermediulunoracțiuniviolente)la„schimbăriradicale”și

la transformări politice și sociale în perioade scurte de timp,

obligându‐ipeoameni să‐șiorganizezememoriadupă criteriul

„înaintede”și „post‐”. „Încondițiileunei traumenaționale,gra‐

nițeledintreordineșihaos,dintresacrușiprofan,dintrebineși

rău, dintre viață șimoarte devin fragile. Oamenii, atât la nivel

individual cât și la nivel colectiv, se văd pășind pe nisipuri

mișcătoare”–afirmăNeal.Potrivitacestuia,unevenimentdevine

otraumănaționalăcândînseșifundațiileinstituționalealesocie‐

tățiisuntdistrusesaupuselaîndoialășiîncircumstanțeîncare

întreguledificiusocialesteafectatîntr‐oasemeneamăsurăîncât

reclamăatențiatuturorcetățenilor.Nimeninuîșipoatepermite

luxul indiferenței, întrucât consecințele sunt majore și, pur și

simplu,nupotfiignorate.Intensmediatizate,crizeledeacesttip

exacerbează emoțiile și sentimentele de frică, ură, nesiguranță

etc;elenascsuspiciuniînrândulpublicului,caredevineînclinat

să caute explicații în diferite teorii ale conspirației sau să le

imputeceloraflați încentrulputeriidiversemotiveșiobiective


secrete,cândnuestevorbadoardespreacuzațiideincompetență

sau de neglijare a interesului național. Înființarea ulterioară a

unorcomisiicaresăanchetezeînmodoficialcauzeleșicondițiile

încares‐auprodusevenimenteletraumaticenuducelalămurirea

lor,ceeacefacecamajoritateasărămânăsubiectdedezbateriși

polemicipentruoperioadăîndelungată.1

Deși nu oferă o definiție sintetică a evenimentelor istorice

traumatice2, cimai degrabă o descriere și o analiză a lor, con‐

siderăm căNeal aremeritul de a atrage atenția asupra acestui

concept. La urmaurmei, după cum sublinia sociologul german

Bernhard Giesen, identitatea unei națiuni se articulează și se

construieșteîntretriumfșitraumă.3

OobservațieinteresantăesteoferitășideSabineSielkecare,

împrumutând din psihanaliză noțiunea de „traumă a interpre‐

tării”,oaplicăevenimentelor istoricedetipulevocat: „opartea

dimensiuniitraumaticealui9/11arputeafichiaraceasta:eșecul

1 Arthur G. Neal,National Trauma and CollectiveMemory: ExtraordinaryEventsintheAmericanExperience,M.E.Sharpe,Inc.,NewYork,2005,pp.1‐18șiurm.2Pentrualte comentarii și aprecieri la adresa cărții luiNeal, a sevedeaJeffreyC.Alexander,„TowardaTheoryofCulturalTrauma”, înJeffreyC.Alexander,RonEyerman,BernardGiesen,NeilJ.Smelser,PiotrSztompka,Cultural Trauma and Collective Identity, University of California Press,Berkeley,London,2004,pp.3‐4;vezișiBarryGlassner,„NationalTraumaandCollectiveMemory:MajorEventsintheAmericanCenturybyArthurG.Neal–Review”,înContemporarySociology,Vol.28,No.5(Sep.,1999),pp. 576‐577. Iată și definiția prezentată de Jean‐Charles Szurek: „Printrecut traumatizant trebuie înțelese aici acele perioade din istorie careafectează în mod profund, durabil și colectiv societățile și care, prindimensiunea lor criminală și represivă exprimă caracterul ireversibil alanumitoracțiuniînspațiulsocialșiînstructurilesociale.Existăunînainteși undupă al traumatismului. [...] Traumatismul colectiv este corelat cuviolențecriminaleaplicateunorpărțiimportantedinsocietate,astfelîncâtelseînscrieîntr‐unfelsaualtul înmemoriacolectivă(prinhipermneziesau amnezie)”. Jean‐Charles Szurek, „Pentru o memorie democratică atrecuturilortraumatizante”,înIstoriarecentăînEuropa.Obiectedestudiu,surse,metode,ColegiulNouaEuropă,București,2002,pp.58‐59.3ApudGuyBeiner,„BetweenTraumaandTriumphalism:TheEasterRising,theSomme,andtheCruxofDeepMemoryinModernIreland”,înJournalofBritishStudies,Vol.46,No.2(April2007),p.367.


nostrudeainterpretacorect,adecvat,ces‐aîntâmplatdefaptla11septembrie2001–lanivellocal,darșiglobal”.4

Nu am întâlnit, în literatura de specialitate autohtonă,

încadrarea revoluției5 române din 1989 în rândul traumelor

naționale.Estedrept,NajaBentzen (citându‐l, la rândul săupe

sociologul israelian Yaacov Y.I. Vertzberger) se referă strict la

execuția lui Nicolae Ceaușescu ca la „un eveniment traumatic

neașteptat așa cum este, de exemplu, un asasinat sau un

tiranicid”.6

Dinpunctulnostrudevedere,revoluțiadindecembrie1989

poate fi caracterizată drept un eveniment istoric traumatizant.

De‐alungultimpului,maimulțiautoriaurelevat,princomparație

cu ceea ce s‐a întâmplat în restul statelor europene din orbita

sovietică,noteledistinctivealemoduluiîncare,laBucurești,s‐a

produs transferul de putere. Anneli Ute Gabanyi, de pildă,

remarcăurmătoareleparticularități:Româniaafostsingurațară

încareschimbarealavârfs‐afăcutînurmaunoracțiuniviolente

șisângeroase,întimpulcăroraaufostucise1.104persoane,alte

3.352 fiind rănite; violența s‐a manifestat inclusiv după fuga

dictatoruluidelapupitruldecomandă,bachiarîntr‐omaimare

măsură în această perioadă; doar în România șeful statului și

partiduluia fostexecutat înurmaunuisimulacrudeprocesde

inspirație stalinistă; în fine, a fost nevoie de îndepărtarea prin

forță a liderilor național‐comuniști, pentru ca locul lor să fie

4SabineSielke,„Why«9/11is[not]unique»,or:TropingTrauma”,înBjörnBosserhoff, Christian Kloeckner, Simone Knewitz, Sabine Sielke (eds.),Beyond 9/11: Transdisciplinary Perspectives on Twenty‐First Century U.S.AmericanCulture,PeterLangPublishingGroup,FrankfurtamMain,Berlin,Bern,Bruxelles,NewYork,Oxford,Wien,2013,p.404.5 Am decis să folosesc termenul de revoluție pentru a desemna genericevenimenteledindecembrie1989,dincolodecaracterullorcontroversatînistoriografie.6 Naja Bentzen, „Despremorți numai de rău. Viața de apoi a lui NicolaeCeaușescucamodelalabjecțieiînpoliticaromânească”,înBogdanMurgescu(coord.),Revoluțiaromânădindecembrie1989.Istorieșimemorie,Polirom,Iași,2007,p.86.


ocupatdecomuniștiireformiști.7Laacesteamaipotfiadăugate,

credemnoi,altepuncteprecum:prezențafenomenuluiteroristca

amenințare ubicuă, dar fantomatică; mediatizarea continuă –

revoluția română a fost prima transmisă în direct, ceea ce i‐a

transformatpeaproapetoțicetățenii(obișnuițicuprogramelede

douăore,anosteșiputernicpolitizatealeTVR)înmartorișichiar

participanțiafectivi;percepțiadeformatăapubliculuireferitoare

lanumărulexactdepierderiumane(întimpulprocesuluisoților

Ceaușescus‐avorbitdepeste60.000devictime).Prinurmare,

toateacesteelementecumulatepotjustificaasimilarearevoluției

românecuuneveniment traumatic,deșimajoritatearomânilor

nu au fost implicați direct în violențe. În acest sens, iată un

argumentteoreticfurnizatdeRonEyerman:„Traumanaționalăsau culturală (diferența este minimă la nivel teoretic) este deasemenea înrădăcinată într‐un eveniment sau într‐o serie deevenimente,darnuneapăratînexperiențalordirectă.Oasemeneaexperiențăestedeobiceimediată,prinziare,radio,televiziune,deexemplu,ceeaceimplicăodistanțăspațială,precumșitemporalăîntre eveniment și experiența acestuia. Experiența mediatizatăimplică întotdeauna construcția și reprezentarea selectivă,deoarececeeacesevedeesterezultatulacțiunilorșideciziilorunorprofesionișticuprivirelaceeaceesteimportantșilamodulîncaretrebuieprezentat”.8Maitrebuiemenționatcătraumeleculturalereclamăulteriornecesitateaacutăadeslușirii sensului lor,prin

identificareanaturii victimelor, identificareanaturii violenței și

atribuireaderesponsabilități.9

Poate,dinacestmotiv,revoluțiadindecembrierămâne,laun

sfertdesecoldelaproducereasa,atâtdecontroversatănudoar

printreistorici,darșiînrândulaltorcategoriideautorisauchiar

lanivelul cetățeanuluide rând.Fărăa insistapreamultasupra

acestui aspect, carenu constituie atenția principală a studiului

7Apud LaviniaBetea,PsihologiePolitică. Individ, lider,mulțime în regimulcomunist,Polirom,Iași,2001,p.215.8 Ron Eyerman, Slavery and the Formation of African American Identity,CambridgeUniversityPress,Cambridge,2001,p.3.9JeffreyC.Alexander,op.cit.,pp.1‐30.


nostru,opinămdoarcăarputeaconstituioviitoaredirecțiede

cercetare.

Dar revoluția din 1989 nu este doar un eveniment istoric

traumatic,cișidebutulunuicapitoldistinctdinistoriaRomâniei.

După cum arăta istoricul Florin Constantiniu, „astfel de eveni‐

mentesenumescinauguralșielepotmarcaînceputuluneiepoci

fastesaunefasteînviațanațiuniisauastatului”.Privindretros‐

pectiv,acelașiistoricapreciacă„prăbușirearegimuluicomunist

din România a avut semnificația unui nou inaugural”, însă un

„inaugural ratat”.10 Explicația constă în aceea că așteptările și

speranțele inițiale legatedenoua etapădin existența țării s‐au

transformat, treptat, îndezamăgiri.Or,dinperspectivanoastră,

este posibil ca prezentul dezamăgitor să proiecteze o umbră

asuprarevoluțieidin1989,deformând‐ooarecum.11Pentruafi

corect înțeleși, să facem trimitere la un articol recent al

cunoscutuluijurnalistCristianTudorPopescu:„N‐arfifostprea

greu ca Revoluția din '89 să fie înăbușită. De multe ori m‐am

gândit de ce mâna de protestatari din Piața Universității, în

noapteade22,n‐aufostîncercuițișibăgațicutoțiiîndubeînainte

demiezulnopții,evitându‐seîmpușcareaoamenilorcareascos

lumeaînstradăadouazi.Zileleastea,iatăcăprimesc,înfine,un

răspuns.Milioanedeeuro.Zecidemilioanedeeuro.Zecișizecide

milioanedeeuroși‐aurăsturnatculopataînconturi«capitaliștii»,

«oamenii de afaceri» care dansează acum tango‐brățară pe la

poartapușcăriei,întimpcealțiistaulacoadă,perechi‐perechi,ca

10 Florin Constantiniu, „Un inaugural ratat”, în Istorie și civilizație, nr. 2/noiembrie2009,p.3.Dupăcummărturisește,FlorinConstantiniu(Oistoriesincerăapoporuluiromân,UniversEnciclopedic,București,1997,p.249)apreluattermenul„inaugural”delaCatherineDurandin.11Considercă,într‐ooarecaremăsură,observațiileluiNeaguDjuvaradesprerevoluția franceză din 1789 pot fi valabile și în cazul celei produse înRomânia200deanimaitârziu:„Oaltăconsecințăaponderiimari,preamari,probabil,pecarea luat‐oRevoluția franceză în imaginații, în ideologie, înpolitică,înistoriografieecăapasănunumaipeistoriacarei‐aurmatșichiarpeviitorulnostru,ciapasășipetrecutulei,deformându‐loarecum.Avemaiciunnouexempludesprefelulcumprezentulcreeazătrecut”.NeaguDjuvara,Există istorie adevărată? Despre relativitatea generală a istoriei. Eseu deepistemologie,Humanitas,București,2011,pp.136‐137.


la«Dansezpentrutine».[...]ȘisălașiRevoluțiaRomânăsă‐șiaibă

morțiișisăizbândească?”.12Esteunexempluclardereevaluarea

trecutuluiprinprismaprezentului.

Înlumeaacademicăoccidentală,aexistatînultimeledeceniio

preocupare constantăpentrudescifrarea relațieidintre trauma

națională și memorie (fie ea individuală sau colectivă), dar și

dintrememorieșiinterpretareaistorică.13Lanoi,cercetareaeste

incipientă în acest domeniu, de aceea am ținut la această

introducere.Redau,înceleceurmează,considerațiileSmarandei

Vultur,unuldintrepuținiiautoricucontribuțiilegatedetemă:

„Se știe că momentele istorice percepute ca fiind unele de

rupturăantreneazăcueleuntravaliuintensșilanivelulrecons‐

trucțieimemoriale.Maiîntâipentrucăevenimentulidentificatcu

această ruptură este în bună parte produsul unui astfel de

travaliu. Discursurile, prin care el este asimilat treptat unui

evenimentfondatorșiintegratmemorieicolective,remodelează

evenimentulîntimp,îidauidentitate,sensșiprestigiu.Specialist

înistoriaRevoluțieifrancezeșiarevoluțiilorîngeneral,François

Furet subliniază că «în astfel de perioade, investirea emotivă,

afectivă și ideologică în acțiune emai puternică»motiv pentru

caresunt«perioadelecelemaigreudeinterpretat»”.14

Revoluțiaromânădindecembrie1989afost,prinurmare,un

inauguraltraumatic. ÎnopinialuiPaulRicoeur„violențamoște‐

niriifondatoare”(respectivacțiunileviolentecareseaflălaori‐

gineaformăriioricăruistat),„confruntareacucelălalt,resimțită

12CristianTudorPopescu,„ORevoluțiedemilioane”,înGândul,29.10.2014,la http://www.gandul.info/puterea‐gandului/o‐revolutie‐de‐milioane‐13477401,paginăaccesatăla29.10.2014.13 Ca să oferimdoar două exemple semnificative: Paul Ricoeur,Memoria,istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. Dominick LaCarpa,Writing History, Writing Trauma, The Johns Hopkins University Press,Baltimore,2013.14 SmarandaVultur, „Timișoara –Revoluția din1989. Practicimemorialeurbanesaudesprememoriaîncriză(Studiudecaz)”,înColloquiumpoliticum,AnulII,nr.2(4),iulie‐decembrie2011,p.47.Așaminti,înacestcontext,șiexcelentulstudiualluiDietmarMüller,„RememorareaRevoluțieidin1989.CasaPoporuluicalieudemémoirepostcomunist”,înBogdanMurgescu,op.cit.,pp.99‐114.


ca o amenințare” și raportulmemoriei cu timpul explică fragi‐

litateaacesteiadinurmă,darșifragilitateaidentității.15Maimult,

Ricoeur vorbește despre „memoria manipulată”, realizată prin

influențareaconcertatăamemorieișiauităriidecătredeținătorii

puterii,prinintermediulideologieicareurmăreștesălegitimeze

autoritatea.Apreciemcăexplicațialuiestevalabilă,înbunăparte,

șipentrurevoluțiadin1989șiperioadadetranziție.

Dar–dacăreferitorlaevenimenteledindecembrienuexistă

unminim consens în istoriografie, incertitudinea factuală fiind

însoțitădepregnantedisensiuniinterpretative–trebuievăzutîn

ce măsura această stare de fapt reflectă lipsa de consens a

surselor,înprimulrândamemorialisticiidedicaterevoluției.

Memorialisticășiistorie

Textelememorialistice(memorii,amintiri,jurnale,interviuri,

anchete, corespondență), îndrăgite și prizate de publicul larg,

sunt privite cu reticență și suspiciune îndreptățite de către

istorici16, deși reprezintă o categorie de surse dintre cele mai

importante ale istoriei contemporane. În numele obiectivității

istorice, mulți specialiști și‐au exprimat scepticismul față de

utilitatea și valoarea lor, pentru cunoașterea și înțelegerea

trecutului. A.J.P. Taylor, de exemplu, plasa discursul autorefe‐

rențialîntr‐ozonăaderizoriului,susținândcă„memoriilescrise

suntoformădeistorieoralămenităsă‐lamăgeascăpeistoric”și

15PaulRicoeur,op.cit.,pp.103‐105.16„Literaturamemorialisticăaparțineșieasurselor istorice,șioricenouăaparițiesecuvinesalutată.Deobicei,lucrărilememorialisticesuntprivite–decătreuniispecialiști–cumultăreticență,fiindconsiderateimpregnatedesubiectivism și, mai ales, de pledoarii pro domo (după Primul RăzboiMondial,cândauapărutvolumememorialisticealeprotagoniștilormareluiconflict,mareșalulPétainfiindîntrebatdecenu‐șipublicășielamintiriledinrăzboi a răspuns scurt: «Pentru că nu am nimic de ascuns»)”. FlorinConstantiniu,„Postfață”laGheorgheGastonMarin,ÎnserviciulRomânieiluiGheorghiu Dej. Însemnări din viață, Editura Evenimentul Românesc,București,2000,p.237.


apreciacăsuntdenefolosit,cuexcepțiapasajelorîncareredau

atmosferauneiepoci.17

Într‐adevăr,literatura„subiectivă”(TudorVianu),„personală”

(PhillippeLejeune)sau„confesivă”(FlorinMihăilescu)18,cuma

mai fost denumită, nu se remarcă prin exactitate factuală și

cronologică, conținând uneori scăpări destul de grave. Pentru

exemplificare,iatăunscurtcitatdinAdrianMarino:„DelaOradea,

din ultima perioadă a detenției (1962‐1963), două episoade,

dintrecareunul,indiscutabil,«istoric».Într‐onoapte,amauzitcu

multă claritate canonada represiunii sovietice a revoltei din

Ungaria. Nu știam, bineînțeles, nimic. Am rămas toată noaptea

treaz,agitat,cumâinile înfipte îngratii.Bănuiamuneveniment

foartegrav.Dealtfel, adouazi, amși fost transportați, înmare

grabă,laAiud,deundem‐ameliberat,înfebruarie1963”.19Lao

lecturăsuperficialăsaudistrată, s‐arpăreacădistinsulșiapre‐

ciatul cărturar, victimă a comunismului, a păstrat toată viața

întipărită în minte mutarea de la Oradea la Aiud, justificată,

eventual,șideemoțiaprovocatădeizbucnirearevoluțieiungare,

care a fost în cele din urmă înăbușită sub șenilele tancurilor

Armatei Roșii. Un episod din istoria personală se proiectează

astfelpefundalulMariiIstorii.Numaică„explozia”maghiarăs‐a

produsîn1956!Este,desigur,ogreșealăneintenționatășicandidă,

cauzată poate de trecerea timpului, poate de suprapunerea în

amintireadouăevenimentecares‐aucontopit,jucându‐iautorului

feste.L‐aminvocatpeMarino,întrucâtelestepedeplinconștient

dedificultățilepecarelepresupunrememorareașitranscrierea

ei fidelă: „Amuitat zeci, sute,mii de fapte și detalii, demnede

reținut,dintr‐unmotivsaualtul.Înacelașitimp,suntadeseauluit

șiscandalizatdecâteaberațiișiimbecilităția«trebuit»totușisă

17ApudJenniferJensenWallach,ClosertotheTruthThanAnyFact:Memoir,Memory,and JimCrow,The University of Georgia Press, Athens, Georgia,2008,p.14.18 Apud Iulia Pop, Memorie și suferință. Considerații asupra literaturiimemorialistice a universului concentraționar comunist, Argonaut, Cluj‐Napoca,2010,p.33.19AdrianMarino,Viațaunuiomsingur,Polirom,Iași,2010,p.78.


înregistrezșisărememorez.[...]Explicațiaestesimplă:viațaeste

plină de oscilații, contradicții și conflicte inevitabile. Dispoziția

sufleteascăseschimbădelaozilaalta.Cespun?Adeseadelaoră

laoră. În astfelde condiții, există riscul considerabildea înre‐

gistra greșit, parțial sau chiar completdeformat,un eveniment

saualtul,revenitbruscînmemorie.Pentruaevitaastfeldeerori,

estenecesarunpermanentefortdeechilibrareșiautocontrol.Iar

acesta este extrem de greu de realizat. Și, în definitiv, adesea

imposibil,nuodată«inuman».Pentrua fiobiectivi și coerenți,

riscămsănealterămșichiarsănemutilămsufletește”.20Întreacăt

fiespus,oameniiaumeditatasupracapcanelorîntinsedepropria

memorieîncădinAntichitate,Aristotelopinând,deexemplu,că

aceasta permite aducerea trecutului în prezent, dar trecutul la

care avem astfel acces este unul reimaginat, golit de auten‐

ticitatea, intensitatea sau profunzimea inițiale și, poate, chiar

falsificat,întrucât„nimicnuîmpiedicăpecinevasăseamăgească,

părându‐i‐secă‐șiaminteștefărăsă‐șiaminteascăînfapt”.21

Exempluldemaisusnuridicăproblemepentruistorici.Există

însăaltesituațiiîncarecronologiaestemăsluităcubunăștiință,

pentruaofericeluicerecurgelafalsunalibi,iaroasemeneamin‐

ciună este mult mai greu de depistat. Dar literatura

memorialisticăsuferănudoardeolipsădeacuratețe22,decare

20Ibidem,pp.8‐9.21Aristotel,Parvanaturalia,EdituraȘtiințifică,Cluj,1972,p.58.22 Iată un alt exemplu, e dreptminor: „Amgăsit totuși în țară o staredeentuziasm, cvasi‐isterică. Ceaușescu ținuse, în momentul invaziei Cehos‐lovacieidecătreruși,în22august,aceldiscursdefensivcareelectrizaseperomâni, umblase la fibra naționalistă, la anti‐rusismul nostru istoric. [...]Ceaușescuexaltaseîntreagațarăcudiscursulsăudin22august1968.Pedealtăparte,eramîntr‐unmomentdevârfalliberalizării,aveamimpresiacămulteopiniicarefuseserăînăbușiteseputeauexprimaatunci”.IonVianu,„Exercițiu de sinceritate (2)”, în Lettre Internationale, nr. 65/ primăvara2008,p.14. În realitate,Ceaușescuși‐a ținutdiscursul la21august1968.L‐ampomenitpeVianudinacelașimotivcașipeMarino.Șielavertizeazădespre limitele scrierilormemorialistice: „Într‐adevăr, ceea ce întemeiazămemorialisticaestecă,întrefaptuldeviațășipunerealuiîntext,treceuntimp.Intervaluldelatențăîntretrăireșitextestedecisiv.Să‐lascultămpeFriederichNietzsche:«–Amfăcutacestlucru?,spunememoriamea;–Așa


poate fi acuzată, uneori, ci și de distorsiunile, denaturările,

mistificările,omisiunilesauautocenzuraautorului23,iaracesteaîl

punlaîncercarepecercetător.

Astfel,Cezar,probabilprimulmemorialistderăzboi(deșise

referălasinelapersoanaatreia),îșiconcepecusubtilitatelucra‐

reacapeunadepropagandă, încercândsă‐și creezeo imagine

favorabilă nu doar în rândul concetățenilor săi, ci și pentru

posteritate. În Războiul civil, el omite deliberat să vorbeascădespre acțiuni precum trecerea Rubiconului sau incendierea

bibliotecii din Alexandria, care l‐ar fi putut prejudicia. De ase‐

menea, își justifică deciziile ignorând interesul personal, inter‐

vențiile salemilitare din Gallia sau din Britania fiindmotivate

doardeobiectivepublice,generoase(Războiulgallic).Cezar,unmaestru în „arta deformării istorice”, nu se sfiește chiar să

modificespațiulșitimpul,afirmând,deexemplu,căafostnevoit

săreducăamenințareahelvețilorcareseinfiltrauînproximitatea

teritoriuluiroman,scurtândînmoddeliberatdistanțelerealecu

maimultde200dekm.24

Iată de ce, în utilizarea acestor surse „conștiente”, cum le

numește Xenopol (întrucât „au fost redactate de persoane

interesate să dea faptelor o anumită tentă” și, înmod evident,

cevanuampututsăfaceu,spunemândria,șimândriarămâneneînduplecată.Înceledinurmă,memoriacedează».Nuestenevoiesămaispunîncemăsurăaceastăconstatareesteconfirmatădepsihanaliză.Timpulesteolungăliniedefrontpestecaresedăluptaîntrefapteșiinterpretareafaptelor.[...]trăirilenoastreactualemodificăamintireacelorces‐aupetrecutmaidemult”.IonVianu,„Memorialisticavăzutădeunmemorialist”, înLettreInternationale,nr.78/vara2011,p.11.23„Trebuiesărecunoscînsăcănuampututmergepânălacapăt.Amfostmartorlascenerelevantepentrutemavolumuluidefață,pecarenule‐amrelatataici.Motivulestesimplu:uniidintreceiimplicațisuntînviață,narațiameai‐arpuneîntr‐oluminăneconvenabilă;negareaarveniprompt”.FlorinConstantiniu, De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu, EdituraEnciclopedică,București,2007,p.14.24 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea „Adevărul” S.A.,București,1994,pp.215‐217.


„aufostscrisepentruaserviistoriei”25),cercetătorultrebuiesă

fiepermanentvigilentșisăfacă,practic,muncădedetectivsaude

criminalist,recurgândlaconfruntareacualtesurseșilaregulile

generaledecriticăaizvoarelor.

Să exemplificăm printr‐un episod referitor la disensiunile

dintrecomuniștiiromânișiceimaghiariprivitoarelaTransilva‐

nia, înainte de încheierea Tratatului de pace de la Paris (10

februarie1947).Potrivitamintirilor luiGheorgheGastonMarin

(GheorgheGrossman),oîntâlnireîntrereprezentanțiicelordouă

partidecomunistearfiavut loc,cândva, învaraanului1946, la

Timișoara,încasasecretaruluiregionalalP.C.R.,Drăgan.Gaston

MarinsusținecădinpartearomânăauparticipatDej,VasileLuca

și LucrețiuPătrășcanu, iardin ceamaghiarăErnőGerő și Imre

Nagy.Cuacestprilej,comuniștiiungurile‐ausolicitatcolegilorlor

românisăcedezecâtevazecidemiidekm²dinteritoriulTransil‐

vaniei.Dejafostînsăferm,respingândpropunereamaghiarilor,

care „au primit răspunsul cuvenit”.26 Relatarea lui Gheorghe

GastonMarinarputeafiprivitădeunistorichiperscepticdrepto

încercareexageratăafostuluidemnitarcomunistdea‐lprezenta

pe Dej ca pe un promotor al interesului național. Pe lângă

mărturia acestuia, s‐a păstrat însă un document care atestă că

discuțiarespectivăchiaraavutloc,deșidinstenogramănureiese

atitudinea răspicatăa luiDej.27Desigur,motivele luiDejnu țin

neapăratde„patriotismul”acestuia,câtdefaptulcăoricepierdere

teritorialăînfavoareatovarășilormaghiariarfiduslașubrezirea

regimului comunist în România. Aceasta este o întâmplare

fericită.Decelemaimulteori,existăfiemărturiicaresecontrazic

saucarenusuntconvergente,șiatuncievorbadesprecuvântul

unui personaj istoric împotriva altuia, fie nu mai există alte

25 A. D. Xenopol, Teoria Istoriei, Editura Fundației Culturale Române,București,1997,p.354.26GheorgheGastonMarin,op.cit.,pp.122‐123.27 „Expunerea făcutăde tov.G[erő] șiN[agy], [1946]”.Documentul a fostpublicat în Andreea Andreescu, LucianNastasă, Andrea Varga,Minoritățietnoculturale.Mărturii documentare.Maghiarii din România (1945‐1955),CentruldeResursepentruDiversitateEtnoculturală,Cluj,2002,pp.474‐479.


documente sau surse care să poată fi comparate. În acest caz,

rămânecaistoriculsăapreciezeîncemăsurăîlcrediteazăsaunu

peautorcuprezumțiadesinceritate(porninddelapersonalitatea

acestuia, credibilitatea sa, interesul pe care îl are față de eve‐

nimentuldezvăluit,contextetc.).

Mai trebuiemenționatcă,pentru istoria imediată, literatura

confesivăsusținesauneagăcâteodatăversiunileistorieioficiale,

fiindnudoarmărturienudă,cișigestpolitic.

Dupăcumamafirmatanterior, texteleautoreferențialesunt

ocolitedeuniicercetători,invocându‐senecesitateacaistoriasă

rămânăînlimitele„obiectivitățiiștiințifice”.Dar,dupăcums‐amai

arătatînliteraturadespecialitate,istoriculînsușiestesubiectiv.

Dealtfel,„obiectiv”înseamnă„careexistăînafaraconștiințeiome‐

neștișiindependentdeea”.28Prinopoziție,subiectiveste„totceea

cereprezintăunprodusalindividualului”,„totceeaceimplicăo

conștiințăindividualăbazatăpeafecte”.29Înacestecondiții,mai

pertinentă și mai utilă este raportarea la grupul antonimic

onestitate/părtinire.30Cuoricâtăneîncredereamprivi‐o,memo‐

rialisticaoferăspecialistuluiposibilitateadeaîntâlnipluripers‐

pectivitatea asupra unui eveniment, reflectată, e adevărat, în

versiunile, în „adevărurile” parțiale și incomplete asumate de

indivizi.Maimult,eadeschideofereastrăspremodulîncareun

agentalistorieisepercepepesineșilumeaîncareatrăitșipe

careainfluențat‐o,devoalându‐itotodatăcredințele,emoțiilesau

calculelerecicarel‐aumotivat.Prinurmare,acesteanusuntsurse

carepotfiușortrecutecuvederea.Într‐adevăr,cugreuamputea

înțelege astăzi Al Doilea Război Mondial fără amintirile lui

WinstonChurchillsauCharlesdeGaulle,dupăcummemoriilelui

I. Gh. Duca și jurnalul lui C. Argetoianu sunt esențiale pentru

descifrareapoliticii românești din perioadaMareluiRăzboi.De

28NeaguDjuvara,op.cit.,pp.116‐117.29IuliaPop,op.cit.,p.19.30 „Să înlocuim deci termenul obiectivitate prin termenul nepărtinire sauimparțialitate, și atunci descoperim și mijlocul prin care istoricul poateatingeaceastăimparțialitate:printr‐osuccesiunedeparțialități,care‐icerdefiecaredatăunuriașefortdesubiectivitate”.NeaguDjuvara,op.cit.,p.117.


aceea,existăsavanțicareîșiîndeamnăconfrațiisănuseferească

de subiectivitatea actorilor istorici, cimai degrabă să o îmbră‐

țișeze,capeunmijlocdeadescuiaporțiletrecutului.31

Pentrudemersulnostru,considerămcăesteoportunsămai

prezentămtendințelememorialisticealepersonalitățilorpolitice,

încazulistorieirecente,așacumaufostrelevatedecătreistoricul

AlexMihaiStoenescu.Acestadistingeîntremărturiaideologică,

structurată, axială și falsă.Primaeste caracterizatăde tendința

actoruluiistoricdea‐șisubliniaangajamentulînevenimentedin

cauze politice și doctrinare;mărturia structurată este cea prin

careactantulestepreocupatsăconfecționezepentru istorieun

scenariu articulat, bazat pe documente și argumente, care‐i

scoate în evidențămeritele și parcursul, ascunzându‐i totodată

părțiledefavorabile;mărturiaaxialăesteceaprincareactorimai

puținrelevanțiîncearcăsă‐șiaugmentezestatutulșiimportanța,

plasându‐seînmiezulevenimentelorsauîncentruldedecizie;în

fine,mărturiafalsăestemenităsă‐lfereascăpeactordeeventuale

consecințejuridice,politicesausociale.32

Memorialisticarevoluțieiromânedin1989

Demulteori,cândinvestigheazăuneveniment,specialistuleste

frustratdelipsasaudepuținătateaizvoarelor.Cucâtneapropiem

însădeprezent,apare,înmodparadoxal,„imposibilitateamaterială

deaîmbrățișatotalitateasurselor”.33Înacelașisens,redămobser‐

vațialuiTimothyGartonAsh:„Ideeaecănusuntmaipuținesursedecât înainte (cuprivire la istoria recentă,n.n.).Esteexact invers.Dacă vechii istorici trebuiau să reconstruiască o întreagă epocăplecând de la un singur papirus, istoricii contemporani au omul‐titudinedesursepentruosingurăzi,pentru24deore.Înseamnăcăschimbareaînrăustăînraportuldintrecantitateșicalitate”.34

31JenniferJensenWallach,op.cit.,p.15.32 Alex Mihai Stoenescu, Introducere în studiul istoriei, Editura RAO,București,2013,p.494.33NeaguDjuvara,op.cit.,p.20.34TimothyGartonAsh,Istoriaprezentului.Eseuri,schițeșirelatăridinEuropaanilor'90,Polirom,Iași,2002,p.13.


Înprivințarevoluțieidin1989,celpuținlaprimavedere,există

o abundență de surse care‐i stau la dispoziție cercetătorului.

SintetizândprezentareaoferitădeIoanScurtu,estevorbadespre

documentele de arhivă, documentele publicate, emisiunile de

televiziuneșideradio,imaginilefilmateșicasetelecuînregistrări

audio, fluturașiișimanifesteleși, însfârșit,memoriile.35Armai

putea fi adăugate depeșele agențiilor de presă străine, dar și

dosareleprocuraturii,precumșirapoarteleComisieiSenatoriale

și SRI pentru investigarea evenimentelor din decembrie 1989.

Cutoateacestea,AlexMihaiStoenescudeplânge,pebunădrep‐

tate, faptulcă„principaleledocumentecareaupremers înproxi‐mitate răsturnarea regimului Ceaușescu au fost fie distruse, fiefalsificate, fiearhivate în fonduri lipsitedeacces”.De asemenea,atrage el atenția, aumai fost topite documentemilitare (ordine,

jurnalede luptă, adreseetc.) extremde importante, careputeau

ajutalalimpezireaunoraspectemaipuținlămuritealerevoluției.36

În acest context, textele autoreferențiale capătă o pondere

însemnatăînrândulizvoarelorprivitoareladecembrie1989.Ca

oremarcăgenerală,dincelepeste500decărțidedicateeveni‐

mentelorde acum25de ani, foartemulte suntdememorialis‐

tică.37 Trebuie apreciat și efortul unor cercetători (Alex Mihai

Stoenescu și Lavinia Betea excelează în acest demers) de

a‐iintervievapeactanțiiprincipali,practicămaipuținuzitatăîn

istoriografia autohtonă.38 De bună seamă, aceste numeroase

35IoanScurtu,Revoluțiaromânădindecembrie1989încontextinternațional,RedacțiaPublicațiilorpentruStrăinătate,București,2009,pp.7‐11.36AlexMihaiStoenescu,op.cit.,pp.390‐391.37ViorelDomenico,„Cuvântînainte”laGrigoreBuciu,Cummi‐ampetrecutRevoluția înMinisterul Apărării Naționale, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008,p.5.38„Adevărul–pecaremulțiistoricinuîlconștientizează,fiindcăsunteducațiînspiritulrespectuluipentruizvorulscris–estecăapelulladocumenteseimpune,înprimulrând,dinpricinaimposibilitățiidea‐iinterogapeoameniivii.Unelenistarrenunța, cusiguranță, lacâtevadocumentescrise,dacă is‐aroferiocaziasăsteadevorbăcuuncontemporanalluiPericle(pentruanuspunecuPericleînsuși!).Unasemeneaprivilegiuesterefuzatmajoritățiiistoricilorși,deaici,necesitateadocumentelor,palidereflexealeunorlumicândvavii.Uimitorestefaptulcămulțispecialiștiaiistorieicontemporane


mărturii sunt inegale ca aport informativ și ca relevanță. De

asemenea,eletrebuietratatecu„scepticismulistoric”șicusimțul

criticpecarele‐amevocatanterior,cândne‐amreferitlaaceastă

categoriedistinctădesurse.Înplus,trebuieținutcontdefaptulcă

multe nu sunt „dezinteresate” și inocente, autorii tinzând să

propageoanumităimagineadesfășurărilordin1989–imagine

viciatădemotivațiipoliticeșiideologice–sauchiarsăseapereîn

diferiteleprocesecarele‐aufostintentate.Maimult,pemăsura

treceriitimpului,existărisculdecontaminareaamintirilor,după

cumsubliniaViorelDomenico,înțelegândprinaceastacăactorul/

martorulcareseconfeseazăpoateajungeînsituațiadeadamai

mult credit informațiilor și lecturilor ulterioare, decât faptului

trăitșirememorat.39

Pentruasimplificaexpunereanoastră,vomrecurge laclasi‐

ficarea fonduluimemorialistic,plecândde lacalitateaautorilor.

Astfel,vomtreceînrevistă,înprimulrând,mărturiilemembrilor

provizorii ai Consiliului Frontului Salvării Naționale. Alegerea

noastră, care poate părea artificială și, prin urmare, criticabilă,

estejustificatăderealitateacăacestorganismareunitpentruo

perioadă–dincolodeparcursullorulteriorsaudedisensiunileși

polemicile care au intervenit –principalelepersonaje ale revo‐

luțieicareaudeținutdeciziapoliticășimilitarăînaceaperioadă

tulbure.Larândullor,uniidintrefoștiioficialicomuniștiderang

înalt,cares‐auaflatînproximitatealuiCeaușescuîndecembrie

1989, și‐au lăsat depozițiile, interesante mai ales prin prisma

moduluiîncarepercepeașiacționaliderulcomunistconfruntat,

pentruprimadată,cuosfidarepopularădeproporții.Foștiofițeri

dinMinisterulApărării,darșidinrândurileSecurității,auținutsă

oferepropria lorversiuneasupra faptelor. În sfârșit, însănu în

nusesizeazăabsurdulsituației.Suntsinguriiînmăsurăadispunedeoamenivii, și îi sacrifică în favoarea fetișizatului document de arhivă (uitând căarhiveleștiu,oricum,maipuțindecâtoamenii).Înistoriografiaromânească,acestrefuzridicăunobstacolstânjenitorînnecesaraoperațiedereconsti‐tuire a epocii comuniste [...]”. Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria întreadevărșificțiune,Humanitas,București,2013,p.133.39ViorelDomenico,op.cit.,pp.5‐6.


ultimulrând,șireprezentanțiairevoluționarilor,adevărațiieroi

aiacelorzile,și‐aupublicatmemoriile.

ÎnromanulDulcecamiereaeglonțulpatriei,scriitorulPetruPopescu își închipuie un dialog între un veteran al ambelor

conflagrațiimondialeșinepotulsăudefrate,untânărlicențiatîn

istorie.Potrivitbătrânuluioștean,singuraistorieautenticăecea

trăită, dar ea încetează a mai fi istorie și devine legendăpersonală,odatăcufugaclipelor.40Prinurmare,nuvomîncercasănegămsausăcontrazicemlegendapersonalăpecarefiecare

actanto înfățișeazăpentru contemporani șipentruposteritate.

Neinteresează,maidegrabă,consistențașicoerențasa,prezența

inadvertențelor, felul în care intră în contradicție, eventual, cu

legendapersonalăaaltora.Deasemenea,celpuținpentrumemo‐

rialisticamembrilorCFSN,vomîncercasăprecizămposturape

care și‐o asumă fiecare. Ipoteza noastră este că aceasta are

legăturădirectăcumodulîncareactorulseraporteazăladesfă‐

șurăriledindecembrie,caracterizându‐le într‐unchipsaualtul.

De pildă, cineva care insistă să accentueze imaginea sa derevoluționarvasusținecăaparticipatlaorevoluție,iarnulaolovitură de stat. Pe cât posibil, vom urmări și raportarea la

problemelecontroversate,precumexistențateroriștilor,posibila

implicareexternăetc.

40„–Niciocartedinlumenumăpoateînvățapemineceeaceamfăcuteuînsumi.Ceamtrăiteuînrăzboiulăsta,cărțilenupotcuprinde.[...]N‐amdegândsăcitescniciunistoric,ridicolsaugenial,casăînțelegcăerasămorînrăzboișicăs‐aîntâmplatminuneasăscap.Deces‐aîntâmplatminuneaastanu‐mipoatespuneniciunistoric.Pentruminesingureleclipeadevă‐rate ale războiului sunt cele pe care le‐am trăit eu. Dacă vrei, ele suntsinguraparteadevăratădinistorie.Casăgăseștiistoriaadevăratătrebuies‐ofitrăittuînsuți,săfacăpartedinamintireata.Încazulăsta,numaipoțifiistoric.–Dece?–Ceeaceaitrăitnupoatefiistorie.Istorieedoarcenuaitrăit.–Atunciceeaceaitrăitcee?–Hm.Legendă.Adicăformaceamaiadâncă,maifrumoasă,maidurabilăavieții”. Petru Popescu, Dulce ca mierea e glonțul patriei, Curtea VechePublishing,București,2010,p.123.


Ion Iliescu, președinteleConsiliului Frontului SalvăriiNațio‐

nale, a dedicat mai multe cărți evenimentelor din 1989.41

Delavolumlavolum,informațiaesteînsăredundantă,neexistând

odozareaunoreventualedezvăluirisaucompletăridesubstanță.

Reducând la esență aceste lucrări, ajungem la un „model stan‐

dard”, simplificat, al revoluției, util pentru confruntarea cu alte

mărturii. Astfel, explozia populară izbucnită la 16 decembrie

1989înTimișoara,pecareCeaușescun‐areușits‐oreprime(deși

recursullaforțăaduslapierderidevieți),datorităcurajuluimun‐

citorilor careau ieșitmasiv în stradă, s‐aextins înBucurești și

apoi la scarănațională,după cemitingul televizatorganizatde

dictatorla21decembries‐atransformatîntr‐oacțiunedeprotest.

Întimpulnopții,înrândultinerilorcareaumanifestatîncentrul

Capitaleis‐auînregistrataltevictime,represiuneadeclanșândîn

primele ore ale zilei de 22 decembrie marșul coloanelor de

muncitori de pe marile platforme industriale spre Comitetul

Central. În aceeași zi, după fuga cu elicopterul a lui Ceaușescu,

sesizândexistențapericoluluicarevoltapopularăsădegenereze

înanarhie,IonIliescuadecissăseimpliceșisăsealătureunei

echipecaresăîșiasumemisiuneadearestabiliordineașidea

elabora un program care să reflecte cererile populației.42 Nu a

41IonIliescu,Revoluțieșireformă,București,EdituraEnciclopedică,1994;Idem, Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii ComisieiSenatorialepentrucercetareaevenimentelordindecembrie1989.MesajeșialocuțiunilaacinceaaniversareaRevoluțieiRomâne,EdituraPublicațiilorpentru Străinătate, București, 1995; Idem, Revoluția Română, PresaNațională,București,2001;Mareleșocdinfinalulunuisecolscurt.IonIliescuîndialogcuVladimirTismăneanu,București,EdituraEnciclopedică,2004.Însfârșit,ceamairecentă,IonIliescu,Destinulunuiomdestânga.Amintiri,Litera,București,2014.42„Văzândaceastăuriașădescătușaredeenergii,mi‐amspuscălucrulcelmai urgent era de a da coerențămișcării spontane amaselor, de a evitahaosul și anarhia, de a alcătui un nucleu în jurul căruia să se poatăregrupa toate forțele capabile de a orienta dezideratele mulțimii și aorganizaacțiunile lor într‐unprogrampolitic cudirecțieunitară.Prinacest program, mișcarea populară spontană, revolta împotrivadictaturii–carepornise,inițial,caunbulgăredezăpadășisetransformaseacumîntr‐oavalanșădenestăpânit–aveausădobândeascăohotărâtoaresubstanțărevoluționară(subl.n.)șisăsedefinească,atâtprinpremise,cât


existat nicio acțiune premeditată de preluare a puterii. Deși,

înaintede1989,IonIliescuaavutdiscuțiireferitoarelarăstur‐

nareadictatorului, acesteanus‐aumaterializat.43Deaceea, s‐a

deplasatlaTeleviziune,unde,fiindrecunoscutdreptunoponent

alluiCeaușescu,is‐aacordatposibilitateadeaadresaunmesaj

națiunii, în cadrul căruia a atras atenția asupra necesității

organizăriiuneistructuripolitice,lansândtuturorcelorcareerau

interesați săcontribuie invitațiadease întâlni, laora17.00, la

sediul Comitetului Central. Aici s‐au reunit vreo cincisprezece

persoane,care,asemeni lui,sepuseserăspontan înslujba inte‐

reselorpopulare(purăcoincidență, întreacesteaseregăseauși

unelecarefăcuserăpartedingrupulconspirativinițial).Înacest

cadrus‐aconstituitFrontulSalvăriiNaționale,careaelaboratși

apoi a difuzat, la ora 23.00, celebra platformă în zece puncte.

Momentulmarchează transformarea revoltei populare în revo‐

luție, subliniază Ion Iliescu. Fiindu‐i recunoscute statura de

disidentșiautoritatea,IonIliescuafostacceptatcaliderdefactoalFSN,organacăruilegitimitatederivadinrevoluțieșieranecon‐

testată.ÎncondițiileîncareArmatasealăturasecauzeipopulare,

fanatici comuniști și rebeli din Securitate, care rămâneau încă

loialidictatorului,auîncercat,înurmătoareletreizile,sămențină

stareade confuzie și de panică înmijlocul oamenilor, dar și să

mineze încercările de coagulare a noii structuri de putere,

recurgândlafenomenulterorist.Dealtfel,IonIliescuînsuși,darși

ceilalți membri ai echipei sale au fost vizați de tirurile

maialesprinperspectivaimediată,caunactistoriccrucial,revoluționar”.IonIliescu,Revoluțieșireformă,p.55.43„Cuceitrei,IonIoniță,NicolaeMilitarușiVirgilMăgureanu,amorganizato primă întâlnire pe lamijlocul anilor 1980, cred că în 1984, în care amabordatanalizaunorcăideacțiune,stabilindșiregulideconspirativitate,îndesfășurareaîntâlnirilornoastreșiacomunicăriidintrenoi.Caregulă,amstabilitsăapelămlaîntâlniriîndoipentrucomunicăriledintrenoi,evitândîntâlnirile în grup. Eu mă întâlneam, separat, cu fiecare dintre cei trei”.Printre cei cu care mai discuta pe tema „anacronismului regimuluiCeaușescu”,IliescuîlmenționeazășipeValterRoman.Idem,Destinulunuiomdestânga,pp.389‐390.


teroriștilor.44 În atmosfera dehaos și de frică, dar și pe fondul

știriloralarmistedifuzatedeTVR,s‐aupetrecutuneleincidente

tragice, în caremilitari s‐au luptat cu alțimilitari.45 Unii revo‐

luționari, fărăpregătire, intraseră înposesia armelor și, făcând

exces de zel, trăgeau în ținte neprecizate, provocând victime.

Chiar și în aceste condiții, nici Ion Iliescu și nici altcineva din

grupul său nu a solicitat ajutor militar Moscovei.46 Pentru ca

violența și pierderile de vieți omenești să înceteze, decizia

judecării și condamnării cuplului Ceaușescu s‐a impus de la

44„Înlegăturăcudiversevarianteposibile;amvăzutcăsevehiculeazătotfeluldelucruri;toatesuntposibile.Amprezentatșieuacestevariantecarese vehiculează – atât posibile acțiuni externe, cât și existența unorprofesionișticaresăfiaparținutsecurității.Astaafostșisuspiciuneainițialădinparteanoastră.Defapt,dinprimulmoment,eramconvinșicăceicarefacacestlucrusuntelementefideledinsecuritate,oamenidemeserie,careofacșicupricepere.Pentrucăatunciniserelatașidelaarmatădelovituriprecise,înfrunteșiîninimă.Deci,armeculunetă,țintașibunișicareștiusășidisparădupăaceea.Șiesuficientpentruaceastaunnumărlimitatdețintașideacestfel. Din păcate, constat că nu există suficiente fapte pentru o concluziedefinitivă.[...]Lucrurilesepoatesăsefideclanșattotalîntâmplător.Înfond,pela6șijumătate(însearade22decembrie,n.n.),cândafosttrasprimulfoc,aiciînclădire(evorbadespreCC,n.n.),sentimentulnostru,alcelorcareneaflamînfostulbiroualluiManeaMănescu,laetajul2sau3,numaiținminte,a fost căs‐a trasdin interiorulclădirii,de launetaj superior, sprebiroulnostru.Deci,porninddelaoasemeneavariantă,sepoatepresupuneîncercarea de lichidare a celor care începeau să organizeze noilestructuridestat(subl.n.)”.Idem,Revoluțiatrăită,p.26.45 „Multe dintre victimele acelor zile s‐au datorat caracterului spontan almișcării,circulațieianarhiceainformațiilorșiinițiativelordetoatefelurile,prostcoordonate,peplanoperațional”.Idem,Revoluțieșireformă,p.72.46„[...]Aapărut,văd,cuinsistență,maialesînultimavreme,acuzațiacăamfi,sau,maiales,așfisolicitatintervențiamilitarăsovietică.Esteominciunăsfruntată,fărăvreuntemeișifărăvreunsuport.Suntînsăilate,amvăzutdintotcepublicăcâtevaziare,faptedisparatepentruasesusțineacestscenariuaberant.Pentrucă,euamdeclaratșiîncarteșirepetoricând,dinceeaceștiueu,ceicucareamconlucratși laelaborareadocumentuluișilaîncropireaprimeloractivități,nimenidingrupulnostrudecivilinus‐agânditsăsoliciteajutorsovietic.NuștiunicicageneralulMilitarusăofifăcut.Înoricecaz,nucuștireamea(subl.n.),iarpânăla24decembrieelnicinuaveaopozițieoficială”.Idem,Revoluțiatrăită,p.17.


sine.47 Măsura s‐a dovedit oportună, după executarea dicta‐

torului, la 25 decembrie, manifestările teroriste cunoscând un

reculșiapoidispărând,permițândastfelreintrareaîntr‐otreptată

normalitate.

Așadar,IonIliescuafirmă,uneoripătimaș,caracterulautentic

revoluționaralevoluțiilordindecembrie1989,darșicaracterul

lorstrictautohton,excluzând,cualtecuvinte,oimplicareexternă

semnificativă, capabilă să influențeze decisiv lucrurile, într‐un

sens sau altul. El se prezintă drept omul potrivit aflat la locul

potrivit, liderul providențial scos în față de vâltoarea eveni‐

mentelor.Întrucâtacestelaturiaufostfoartepertinentșipelarg

analizatedeRuxandraCesereanu48(căreiaisepotimputatotuși

uneleexcesestilistice),nuvominsistaasupralor,preferândsăne

concentrămasupraaltora,maipuținevidențiateînliteraturade

specialitate.

Întâi, trebuie spus că, deși în cărțile sale Ion Iliescu este

probabil celmai ferventsusținătoral tezei „revoluțieipure”,au

existatdiscursuripublice încareși‐anuanțatpoziția,admițând

chiarcă,îndecembrie1989,aavutlocșioloviturădestat,„însă

doarcaunmomentsecvențial”.49

47 „Hotărârea noastră a fost determinată de două rațiuni cât se poate desimple, a căror evidență nu a lăsat loc ezitărilor conștiinței. Prima:convingerea că dispariția lui Nicolae Ceaușescu va face să înceteze oricerezistență,deoarece,chiardacăînspatelesăus‐armaifigăsitforțedispusesă‐lapere,acesteaar firenunțatsămailupte,aflândcădejacauzalorerapierdută.Adoua:loculdedetențieerapreapuținsigurșisituațiaînțarănune permitea să riscăm transferul dictatorului către un alt punct, oferind,poate,unuiomhotărâtsămeargăpânălacapăt,ocaziadeascăpa,pentruamobilizaforțelecare‐ieraufavorabileșideacărorimportanțănuputeamsănedămseamalaoraaceea.Maiexistașirisculunuigest individualdea‐llichidafărăniciojudecată”.Idem,Revoluțieșireformă,pp.80‐81.48RuxandraCesereanu,Decembrie'89.Deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2009,pp.75‐87.49„DiscursulinauguralalpreședinteluiInstitutuluiRevoluțieiRomâne,IonIliescu,aurmat tiparul tradițional,deja consacrat,darapus totuși câtevaaccentenoipetemeîncă îndispută.Depildă,asubliniatcă, îndecembrie1989, în România s‐a produs o revoluție, însă, dacă unii vor neapărat săsusțină, a avut loc și o lovitură de stat. Căci revoluția este un proces,desfășurat în timp, ale cărui consecințe sunt evidente oricui. Eventuala


Apoi,unamănuntmaipuținbăgatînseamăesteacelacăIon

Iliescu a enunțat teza „revoluției pure” la postul public de

televiziuneîncădin26decembrie1989:„Revoluțianoastrăareoparticularitatedeosebită.Eaesterezultatuluneiacțiunispontaneamaselor,expresieanemulțumiriiacumulatede‐alungulanilor,

careafostaccentuatădeîncercăriledereprimareamișcărilorde

masă,înprimulrând,aletineretului.Estetotalfalsăideeacăarfi

putut fi vorba de o lovitură de stat realizată de câteva forțeorganizate,baîncășicusprijindinafară.Adevărulestecăacest

ConsiliualFrontuluiSalvăriiNaționaleesteemanațiamișcăriiși

nu a precedat mișcarea. Aceasta implică și un dezavantaj, o

dificultatepecarenoioîntâmpinămastăzi,pentrucătrebuiesă

neconstituim,săneorganizămcastructurialenoiiputeri.Este

nevoiedetimppentrustructurareanoastră”.50DeceasimțitIon

Iliescunevoiasăfacăaceastăprecizare?Înacelezile,toțiceicare

au avut prilejul să se adreseze națiunii, prin intermediul

TeleviziuniiRomâne(șiprinstudiouris‐auperindatmulți,foarte

mulți,delaactoriîndrăgiți,oamenidecultură,politicieni,militari,

revoluționari,șipânălasimplicetățeni),aufăcutapologiarevo‐

luției.Cuosingurăexcepție.Înnoapteade25spre26decembrie

1989,laora1.30,româniiaupututurmăriunrezumat(5minute

și 16 secunde) al casetei cu procesul lui Nicolae și Elena

Ceaușescu. Materialul a fost redifuzat ulterior, la cererea

publicului, deoarece din montajul inițial lipsea execuția.51

lovitură de stat poate fi și ea acceptată, însă doar ca unmomentsecvențial (subl. n.), de natură să înlesnească ori să frâneze procesulrevoluționarîndesfășurare.Iliescuaținutsădezamorsezeșialtădezbaterefierbinte. Da, este posibil ca în evenimente să fi fost implicate și serviciisecretestrăine,căciestefirescca,pretutindeniînlumeundeseîntâmplăorisunt previzibile evoluții interesante, deosebite, serviciile să fie prezente.În mod explicabil, și în România la sfârșitul lui 1989 s‐a înregistrat oaglomerație de agenți străini, dar capacitatea lor de a determinamersulevenimentelor,saumăcardeainfluențasemnificativcursullor,nutrebuiesupraapreciată”. Corneliu Vlad, Și totuși,Revoluția română, Editura IRRD,București,2011,pp.233‐234.50IonIliescu,Revoluțiatrăită,p.130.51AlesandruDuțu,Revoluțiadindecembrie1989.Cronologie,EdituraSitech,Craiova,2010,p.242.


Or,întimpulprocesului,Ceaușescuaafirmatdemaimulteorică

înRomâniaaavut loco loviturădestat: „Pentru istorie,Marea

AdunareNaționalăvaafla adevărul, șinucei careauorganizat

lovituradestat!”;„Înfațalovituriidestatnurăspundcelorcare

au chemat armatele străine în țară”; „Nu îl recunoaște nimeni

(evorbadespreConsiliulFrontuluiSalvăriiNaționale,n.n.)șideaceea poporul luptă în țară – și va lupta! – până la eliminarea

acestei bande de trădători de țară, care sunt în legătură cu

străinătatea,auorganizatlovituradestat!”.52Orsăvii,puținmai

târziu,șisă‐lcontrazicipefostuldictator,acăruiexecuțiefusese

vizionată de întreagă națiune, era un gest absurd, lipsit de

semnificație.Urâtșichiardiabolizat,Ceaușescunumaiaveanicio

urmă de credibilitate. Polemizând cu el postum, noul lider nu

făceadecâtsăgenerezeelînsușisuspiciuni.

Uneori,anumitelacunedinconfesiunilesalesuscităinteroga‐

ții întemeiate.Uneleomisiuni sunt flagrante și intenționate, iar

exemplul următor ni se pare relevant în acest sens: „Pe când

lucram la carteaRevoluție și reformă am intrat în posesia unuifragment din cartea scrisă de doi analiști americani –Michael

BeschlossșiStrobeTalbott–AttheHighestLevels(«Lacelemaiînaltenivele»),oistorieasfârșituluirăzboiuluirece,careconține

unelepasajeinteresantereferitoarelaevenimenteledinRomânia,

pe care le redau ca atare: «Duminică, 24 decembrie, J. Baker

(secretarul de stat al SUA) a spus, în cadrul unei emisiuni de

televiziune(NBC),căStateleUnitenuarobiectadacăPactuldela

VarșoviaargăsinecesarsăintervinăînRomânia»”.53IonIliescu

oferă într‐o anexă extrase din această lucrare, întrucât autorii

evocăreacțiafărăechivocaluiȘevarnadze,carei‐atransmislui

Mattlock,ambasadorulamericanlaMoscova,căsugestialuiBaker

este „stupidă”, orice amestec sovietic putându‐l transforma pe

Ceaușescuînmartir.54Acestaarfiunargumentînplusînsprijinul

52 „Stenograma procesului soților Ceaușescu (Târgoviște, 25 decembrie1989)” în Grigore Cartianu, SfârșitulCeaușeștilor. Sămori împușcat caunanimalsălbatic,AdevărulHolding,București,2010,pp.483‐486.53IonIliescu,op.cit.,p.141.54Ibidem,p.142.


ipotezei că în evenimentele din 1989 nu au existat ingerințe

externe. De asemenea, indirect, se neagă faptul că Ion Iliescu

însușisaucinevadinjurulsăuarficerutajutorUniuniiSovietice,

careeraoricumreticentăîna‐lacorda.Numaicăfragmentulcitat

deIonIliescuestetrunchiat. Iată,defapt,cumaratăparagraful

respectiv:„UniidintreceicareîlrăsturnaserăpeCeaușescuaumers până acolo încât să facă apel la Gorbaciov ca sătrimitătrupepentrua‐iîmpiedicapesecuriștiiluiCeaușescusămenținădictatura(subl.n.).LaWashington,Bakermormăiapesubmustațăcăsovieticii«aușimotiveșicapacitateadeaface

cevacasăopreascăvărsareadesânge».Duminică,24decembrie,

adeclaratîncadrulemisiunii«Întâlnirecupresa»acanaluluiNBC

că Statele Unite nu vor obiecta dacă «Pactul de la Varșovia va

consideranecesarsăintervinăînRomânia»”.55

Oaltă„scăpare”estenemenționarealuiSilviuBrucanprintre

ceicarefăceaupartedingrupulcelorîncaresediscuta,înaintede

1989,eventualadebarcarealuiCeaușescu:„CuBrucan,îlștiam,

fărăsăfilucratvreodatăcuel,săfiavutvreolegăturăorganizată.

Întâmplător,ne‐amîntâlnitdevreodouăorișiodatăștiucămi‐a

trimis o carte a lui, publicată în afară. Asta era cam cu un an

înainte...Altminteri,n‐amavutnicimăcardialoguri,discuțiisau

contacteorganizate”.56Vommaireveniasupraacestuifapt,când

nevomreferilamemoriileluiBrucan.

Luatepeansamblu,cărțiledememorialisticăaleluiIonIliescu

prezintă interes pentru istoric. Pe baza lor, se poate descifra

personalitateaacestuiactormajoralrevoluției,sepoaterecon‐

stituilaniveldeminut,coroborândșialtesurse,traseulacestuia

întrediferitelepunctecheieetc.Poateceamaidemnădeatenție

esteultimasa lucrare,Amintiri,deșiaceasta, înmodparadoxal,alocă doar un capitol revoluției. În schimb, descrie în detaliu

activitatea anterioară a lui Ion Iliescu, conturându‐i profilul și

relevându‐iconvingerileșimoduldegândire.Înplus,exprimarea

55MichaelR.Beschloss,StrobeTalbott,Lacelemaiînalteniveluri.Relataredinculiseleputeriireferitoare lasfârșitulRăzboiuluiRece, Iași,EdituraElit,[1994],p.217.56IonIliescu,op.cit.,p.66.


estefirească,depășindcomplexullimbiidelemn.Deremarcatcă,

în prezentarea evenimentelor din 1989, autorul se rezumă la

prezentareafaptelorînordinecronologică,ocolindpolemicile.

GeluVoicanVoiculescuareoviziunesimilară,cumici tente

personale,asuprafaptelordindecembrie1989.Dinpăcate,ela

fostmaiparcimoniosînrelatări.Însă,dinpuținelesalemărturii

reiese că este convins de realitatea revoluției. El însuși revolu‐

ționar,afostcooptatdeIonIliescuîncolectivulsău.Portretulpe

carei‐lfaceacestuiaesteunadevăratpanegiric,încâtneputem

întrebadacătușeleexageratenusunt,defapt,mostredesubtilă

ironie: „Privind retrospectiv, trebuie recunoscută cutezanța

inspiratăa lui Ion Iliescu:venit cumâinilegoale laTeleviziune,

însoțitdoardedoi, treiapropiați (subl.n.),a îndrăznit să iainițiativa preluării puterii, înconjurat de grupul eterogen de

revoluționari necunoscuți, reunit spontan în jurul său, și

canalizând energia revoltei populare spre o revoluțiecoerentă (subl. n.), prin care a schimbat radical un redutabilsistempoliticcuovechimedeaproape45deani.Bineînțelescăa

contat renumele său: se auzise de opoziția sa consecventă de

când,prin1971,fusesemarginalizatdeCeaușescu.Unadevărat«mesianism»(subl.n.)legatdepersoanasafuseseîntreținutdeEuropaLiberășidepresaoccidentală.Totuși,chiarșiașa,puținioameni politici au în palmaresul lor performanța lui IonIliescu de a fi răsturnat regimul comunist (subl. n.) înîmprejurărileatâtdenesiguredindecembrie '89, cumijloacele

atât de reduse de care a dispus și fără nici măcar o minimă

pregătireprealabilă”.57

Pe lângăaceasta,GeluVoicanVoiculescuconsiderăcă legiti‐

mitateanoului cerc conducător veneadin aclamațiile și solida‐

ritateamulțimiidinstradăcuIonIliescu,darșidinfaptulcănua

fostcontestat.58

57GeluVoicanVoiculescu,„Unom”,înVictorOpaschi(editor),IonIliescu,omșilider,Litera,București,2013,pp.82‐83.58Ibidem,pp.80‐81.


Dar exoticul căuzaș admite că revoluția română a avut o

componentăexternă,pecarenuoprecizeazăînsă:„Chiardacăau

existat stimulări externe, care vor fi amorsat inițial revolta

populară,controlulevenimentelornoil‐amavut,noi,ceicare,în

fruntecuIonIliescu,ampreluatinițiativa”.59

Maiatragatențiașicaracterizareapecarei‐ofacegeneralului

Victor Atanasie Stănculescu, dar și observația sa referitoare la

rolul Televiziunii în acelemomente zbuciumate: „(Stănculescu,

n.n.) are în el vâna trădării. La fuga Ceaușeștilor, Verdeț aconstituitnoulguvern(Vlad,Gușă,Curticeanu,Stănculescuetc.).

Celălaltnucleu,formatînjurulluiIonIliescu,aaflataceastadela

Stănculescu,carei‐atrădatastfelpeprimii.Acâștigatnucleulcare

apusmânapeTeleviziuneșicareși‐ainstalatsediulînclădirea

MApN. Au avut intuiția (sau pregătirea?) aceasta (subl. n.)...Practic,înprimelezilealeRevoluției,stabilitateașiordineaînțară

s‐au asigurat nu prin puterea legii sau prin autoritatea insti‐

tuțiilorstatului,ciprinaparițialaTeleviziunealiderilorcarecon‐

centrau în personalitatea lor ideea victoriei, ideea noii puteri.

Oputeretransmisămaselorprinsimpatie,princontagiune”.60

În1990,StănculescușiGeluVoicanauacordatîmpreunăun

interviu.Revoluționarulapovestitcăaavutinițiativaasasinăriide

urgență a cuplului Ceaușescu, în ipoteza apariției unor factori

neprevăzuți. Stănculescu a fost de acord și a sunat la unitatea

militarădinTârgoviștepentruapregătilucrurile.Dacăsituațiaar

ficerut‐o,urmasătransmităordinuldeexecuție.Esteinteresant

59Iatășiunaltexemplu:„Revoluțiaromânădindecembrie1989s‐aprodusspontan,caoimensăexplozie,datorităexasperăriiunuipoporcesesăturasesămaiîndureteroareauneiperechidictatorialecompletalienate.Chiardacăvorfiexistatunelestimulăriexterne,stareapropiceexplozieiexistadejașinumaiconteazădacăeaafostprovocatăprinautoaprinderesaudeoamorsădeinițiere”.GeluVoicanVoiculescu,„Îndecembrie'89,DumnezeuasurâslaBucurești”,înDosareleIstoriei,nr.1(29),1999,pp.60‐62.Înaltlocvorbeștedespre agenții străini: „În plus, comportamentul nostru atipic, haosul cerăzbăteadinstângăcianoastră i‐auparalizatefectivpeagențiideterenaiserviciilorsecretestrăine,venițisăamorsezetulburărileprincareurmasăfierăsturnatCeaușescu”.Idem,„Unom”,p.82.60ViorelDomenico,CeaușesculaTârgoviște,22‐25decembrie1989,Editura„IonCristoiu”,București,1999,p.195.


căceidoicompliciauluatdeciziafărăaseconsultacuIonIliescu,

care–potrivitmărturieiamândurora–nuaacceptatsuprimarea

imediatăaCeaușeștilor.61

Într‐unaltinterviu,GeluVoicanVoiculescuîșiexprimăpărerea

fermă(nesusținutădeprobe)căfenomenulteroristafostgenerat

de Armată: „Înmomentul în care Armata ne‐a protejat contra

acțiunilorSecurității,adicăapercepțieinoastrecăSecuritateane

vreacapul,eaadevenitsalvatoareagrupuluiIliescu.Puteaastfel

să‐ipunăcondiții,săcădemlapace:«Nusepuneîntrebareaceam

făcutpânăîn22decembrie,altfelnuațififost».Afost,așadar,un

simulacru.Esteoipotezăistorică,daresteconvingereamea.Dacă

Securitatea voia să facă măcel, făcea măcel. Armata a creat

fenomenul terorist cu scop de diversiune pentru a întreține o

situație amenințătoare care să îi dea posibilitatea să slujească

nouaputere”.62

PetreRomanesteunaltactantimportantalevenimentelordin

1989. El povestește cum, după discursul lui Ceaușescu din 21

decembrie,s‐adusîncentrulBucureștilorpentruavedeacuochii

săi semnele căderii dictatorului. Seara șinoaptea târziu a trecut

prinzonelefierbințiundemanifestanțiiseconfruntaucuforțelede

ordine.Adouazi,adecissămeargădinnou încentrulcapitalei.

Roman îl cunoșteape Ion Iliescu,care îipublicasedouăcărți. În

plus,tatălsău,Valter,eraunapropiatalacestuia.Pentruademons‐

tracăaceastăîmprejurarenuareniciolegăturăcuacceptareasaîn

nouaechipă,Romansimtenevoiasă‐șiafirmeapăsatcalitateade

revoluționar. Iată cum redă momentul în care hotărăște să

acționeze:„Decanașisecretaruldepartidseaflauacolo,trașilafață.

Eraudescumpăniți,nuștiaucehotărâresăia.Îșiexercitaufuncțiile

inerțial, însă tergiversau cât puteau. Când le‐am spus că era de

datorianoastrăsătrimitemșinoiodelegațieînPiațaPalatuluis‐au

camstrâmbat.Apoi,caPilatdinPont,secretaruldepartids‐aspălatpemâini:«Făcevrei.Laurmaurmeievorbadeviațata,

61Ibidem,pp.195‐196.62AlexMihaiStoenescu,Interviuridesprerevoluție,EdituraRAO,București,2004,p.192.


nu de amea» (subl. n.)”. În Piața Palatului, asistă la fuga luiCeaușescu.PătrundeînCCalăturidemanifestanți,fiindrecunoscut

decătrecinevadinmulțimedreptunprofesorcaremaiapărusela

televizor și care se putea adresamaselor. De pe balcon, anunță

căderea dictatorului. Din Comitetul Central, pornește spre

Televiziune,undeareprilejuldeaasistalasosirealuiIonIliescuși

ladiscursulsăuprincarefăceaapellaîntrunireademocrațilorcare

doreausăparticipelacreareauneinoistructurideputere.Roman,

care a participat la constituirea Frontului Salvării Naționale, îi

reproșeazăluiIonIliescucăarfiînchisrevoluțiaînpropriulcerc

personalșisugereazăexistențauneipremeditări63:„Într‐adevăr,în

searaaceeaIliescuavenitînsoțitdetoatăviitoareasaechipă.Se

aflau acolo, între alții, Silviu Brucan, Dan Marțian și Alexandru

Bârlădeanu,oamenicuoîndelungatăcarierăcomunistăcare,dintr‐

unmotiv sau altul, își luaseră distanțele față de Ceaușescu, dar

foartedecurândșiîntreanumitemargini:opozițialornueramai

vechedecâțivaaniși,maimult,eanuvizaregimulcaatare,cinumai

formapecarei‐odăduseCeaușescu.Eraușiei,caIliescu,doarniște

comuniști reformatori. Mai erau prezenți acolo și trei militari,

printrecaregeneralulMilitaru.Singuriicareproveneamnemijlocit

dinmișcareastrăziieramGeluVoican,BogdanTeodoriu,Cazimir

Ionescușicumine”.64

Astfel, mărturia lui Roman se apropie de teza „revoluției

furate”.Înopiniasa,confiscareas‐afăcutnudoarprinincludere

(preferințapentrucomuniștiiperestroikiști),cișiprinexcludere:

„Dar s‐a întâmplat ceva și mai grav. La un moment dat a fost

anunțatăsosirealuiCorneliuCoposu.N‐amavuttimpsăschițez

niciceamaimicăreacție.«Săplece»,austrigat,aproapesimultan,

BârlădeanușiIliescu”.65

63„Revoluțianoastrăs‐afăcutdinmers,pascupas,șiafost,caatare,plinădeșovăielișideaproximații.Trebuietotușisăadmitemcăunnumărdeactoriaveau,sănuzicun«plan»,darmăcaroideecâtdecâtprecisă(subl.n.)cuprivirelacevoiaușinuvoiausă‐iurmezecăderiiluiCeaușescu”.PetreRoman,Libertateacadatorie,EdituraFundațieiPro,București,2006,p.78.64Ibidem,p.87.65Ibidem,p.88.


Înmodparadoxal,tocmaiunuldintrecomuniștiireformatori,

SilviuBrucan, îi dă dreptate luiRoman. Format și prelucrat de

regim,IonIliescurămânea,înparte,prizonierulacestuiașidupă

22 decembrie. De aceea, el intenționa să‐l desemneze pe Ilie

Verdețdreptpremier,deși acestadeținuseaceastă funcție și în

timpulluiCeaușescu.Brucanafostcelcareapledatînfavoarea

numiriiluiPetreRoman,caredeveniseofigurăreprezentativăa

revoluției.Brucanîșicreioneazăunportretdeeminențăcenușie,

destrategalrevoluției.Totell‐aconvinspeIonIliescusărenunțe

la Stănculescu ca ministru al Apărării în favoarea generalului

NicolaeMilitaru și a cosmetizat textul luiDumitruMazilu care

avea să devină principalul document al revoluției televizate,

contrazicându‐l astfel pe liderul care își arogase acestmerit.66

Brucansugereazăcă,înaceleclipe,aavutunascendentasupralui

IonIliescu:„Amacceptatosingurăexcepțiedelaprincipiulînlo‐

cuirii vechilor activiști și anumemenținerea lui PaulNiculescu

Mizilcaresponsabilcuaprovizionareapopulației”.67

MemoriileluiBrucantrezescatențiașiprinprezentareatenta‐

tivelor de loviturămilitară anterioare anului 1989 (prima ar fi

datatîncădin1976,lainițiativaministruluiApărării,IonIoniță).

În acest context, el îl descrie din nou pe Ion Iliescu ca pe un

„disident care respecta regulile jocului în partid”, afirmând, în

plus,căacestaarfiîncercatsă‐idescurajezepeIonițășiMilitaru

să acționeze pentru răsturnarea lui Ceaușescu manu militari,întrucâtar fi fost „o încercarepericuloasă”.68Brucan îșideclară

apartenențalagrupulconspirativIonIoniță–NicolaeMilitaru–

VirgilMăgureanu–IonIliescu:„PeIliescuîlcunoșteamdemulți

aniși‐lrevăzusemdoarîntreacăt,cuunanînurmă–oprisemașina

66SilviuBrucan,Generația irosită.Memorii,EdituraTeșu,București,2007,pp.225‐230.IonIliescu:„DumitruMaziluaveapregătitecâtevatexteutilepentrudefinireacelorzecepuncteprogramaticealeRevoluțieiRomâne;auintervenitcupropunerișiobservațiiSilviuBrucan,AlexandruBârlădeanu,PetreRoman.Euamîncercatsăleordonezșisăledauonotăcoerentă”.IonIliescu,Destinulunuiomdestânga,p.399.67SilviuBrucan,op.cit.,p.231.68Ibidem,p.185.


pe strada Herăstrău, invitându‐mă să urc, dar eu am trecut pe

trotuarul celălalt, făcându‐i semn cu mâna că sunt urmărit. Pe

Roman îl văzusemdoar ca student în casa luiValterRoman, iar

despreMilitaruștiammultedelageneralulIoniță,darregulileconspirațieine interziceau săne întâlnim (subl.n.)”.69 Dupăcumamvăzutanterior, Ion Iliescupovesteștecăreuniunileerau

nepermise,întâlnirileavândlocnumaiseparat,îndoi.

Foarte controversată este însă relatarea privitoare la impli‐

careaMoscoveiînînlăturarealuiCeaușescu.Brucandezvăluiecă,

înnoiembrie1988,afăcutunturdeforțăcareainclusvizitela

Londra,WashingtonșiMoscova.ÎncapitalaUniuniiSovietices‐ar

fiîntâlnitcuA.Dobrînin(secretarulcuproblemeinternaționaleal

CCalPCUS),carei‐arfitransmisdorințaluiMihailGorbaciovdea

avea o întrevedere, care s‐a și produs.70 La 14 aprilie 2010,

părintele perestroikăi, aflat într‐o călătorie la București, a

contestatcufermitate,încadrulunuiinterviu,căl‐arficunoscut

cuvreoocaziepeBrucan.71

Dariatăcumexpuneacestadinurmădialogulculiderulsovie‐

tic:„Amtrecut,însfârșit,lachestiuneacaremădureapeminemai

mult:România.Aiciadeschiseldiscuția,dovedindu‐seperfectîn

temă.De la început a declarat că este de acord cu acțiunea de

răsturnarealuiCeaușescu,cucondițiacaeasăfieconceputăși

realizatăastfelîncâtsăducălamenținereapartiduluicomunistca

forțăpoliticăconducătoareînRomânia.[...]M‐amgânditpuținși

i‐amrăspuns:«Totulvadepindedecomportareacelordinorganul

conducător al partidului, Comitetul Politic Executiv, și un test

apropiat îlvaconstitui reacția lor laScrisoareacelor6.Trebuieținut seama, tovarășe Gorbaciov, de aceea că toți semnatarii

Scrisoriisuntoameniimportanți,darniciunulnudețineputereîn

momentul de față. Cheia este înmâna celor care ocupă funcții

69Ibidem,p.222.70EugenMihăescu,Întrelinii,EdituraRAO,București,2011,p.78.Înmemo‐riilesale,MihăescuredăoconvorbirecuBrucanprivindîntâlnireaacestuiacuGorbaciov.71 Vasile Buga, Pemuchie de cuțit. Relațiile româno sovietice 1965‐1989,InstitutulNaționalpentruStudiulTotalitarismului,București,2013,p.271.


esențialeînpartid,înstat,înarmatășiSecuritate,iarpânăacum

toțiaufăcutzidînjurulluiCeaușescușideaceeaelși‐apututface

decap».Gorbaciovafostdeacord,darrepetaaproapemecanic

mereu:«Partidultrebuiesărămânăînpicioare,altfelvafihaos».

Înacelașitimp,aținutsădeclarecategoriccănusevaamesteca

întreburileinternealeRomâniei[...]”.72

Ruxandra Cesereanu era perfect îndreptățită să considere

depoziția lui Brucan „ambiguă și alunecoasă”, deoarece acesta

evocă la totpasulconspirațiiși înțelegeritainice, fărăadivulga

finalitateaacestorasaumodulîncares‐auconcretizat.73

Șielevidențiazărolulvitaljucatdemiculecranînimpunerea

noilorconducătorișiînacceptarealordecătrepopulație,scriind

că „a fost prima revoluție din istorie efectuată prin și la

Televiziune”.74 Cât despre teroriști, nu are niciun dubiu, indi‐

cându‐i pe profesioniștii din ministerul de Interne și din

Securitate,carearfifost,înopiniasa,specialpregătițipentrua

înăbușiorevoltăpopulară.Astfel,încădin1988,ministrulTudor

PostelnicuasemnatOrdinulsecretnr.2600,careprevedeamodul

deacțiunealunitățilordeelită,antrenateînmodspecialpentru

războiul de hărțuire urbană. Asupra lor cade vina atacurilor

împotrivaCCsauasuprasediuluiTeleviziunii.75Brucanîlacuzăîn

72SilviuBrucan,op.cit.,pp.197‐198.73RuxandraCesereanu,op.cit.,p.152.74SilviuBrucan,op.cit.,p.227.75 „După zăpăceala primelor ore iscată de fuga neprevăzută a celor doidictatoricuelicopterul,trăgătoriidinunitățiledeelităaleMAIpregătițișiantrenațipentruipotezauneirevoltepopulareauînceputsătragăatâtdinclădiriledimprejurulCC,câtșidincaseledinjurulTeleviziunii.Eralimpedecă ei cunoșteau nu numai obiectivele strategice, dar și clădirile din jurulacestora,careurmausăfieocupate.Acoloeiși‐auinstalatpuștilemitralierăprevăzute cu mecanisme infraroșii pentru tirul de noapte. Din puncteleîntunecoase, de la etajul XI, vedeam clădirile din care se trăgea asupraTeleviziuniișimijloaceleneadecvatecucarerăspundeauunitățileArmatei,care trăgeau din tancuri și TAB‐uri, cu o lipsă evidentă de precizie în ceprivește ținta focului. În mai multe rânduri, am văzut mobilitatea ce odemonstrau teroriștii, mutându‐se cu repeziciune din casa reperată deArmatăîntr‐ocasăvecină,deundereluauimediatfocul”.Ibidem,p.223șipp.238‐240.


moddirectpe IulianVlad, șefulSecurității, căar fi făcutun joc

dublu,mimândadeziunealarevoluție,darnetransmițândsubal‐

ternilorordinuldeaopri foculșideasesubordonaArmatei.76

Pe acest fond, procesul Ceaușeștilor devenea o necesitate,

existândpericolulcaaceștiasăfieeliberațidetrupeloiale,ceeace

ar fi dus la represalii masive împotriva civililor. Lui Brucan îi

aparțineocaracterizarefoarteplasticăaevenimentelordin1989:

„Eu cred că figurade stilpe careo folosesc eu e ceamai bună.Și anume, că a fost o revoluție, o explozie populară și că, înmomentulîncareasosittrenulrevoluției,noieramîngară,pentrucăeramsinguriicarecunoșteammersultrenurilor,ne‐amsuit întren și am pusmâna pe putere.Mă gândesc în primul rând laIliescu”.77

Un caz aparte este cel al lui Dumitru Mazilu. La începutul

anilor1990,acestaapublicatolucrarememorialisticăcuuntitlu

sugestiv,RevoluțiaFurată.78Dincuprinsulacesteiareiesecăceicareseautonumiseră în frunteaCFSNaveauoagendăascunsă.

Maziluafirmăcărevoluțiaromânilorîmpotrivadictaturiicomu‐

nisteafostconfiscatădeneocomuniști.79Maziluaducemaimulte

argumente.Înprimulrând,noiilideriautodesemnați(IonIliescu,

76Ibidem,pp.232‐235.77 Rodica Palade, „SilviuBrucan: «Am fost un complotist»”, înRevista22,Nr. 18, 30 apr. – 6 mai 2002, la http://www.revista22.ro/am‐fost‐un‐complotist‐85.html,paginăaccesatăla4septembrie2014.78DumitruMazilu,RevoluțiaFurată.Memoriupentruțaramea,CoziaEd.‐CoIordacheșiAmbruster,București,München,1991.79 „Profitând de împrejurări, de lipsa de organizare și de absența unorstructuri care să concretizeze năzuințele de schimbare ale poporului,ungrupdeconspiratoricomuniștiși‐auînsușitroadeleRevoluției (subl.n.).Eiauexploatatmomentul, s‐auproclamatoEMANAȚIEaacesteia,auacceptatPlatforma‐programaprobatădepopor,cuuneleschimbăricare‐islăbeaueficacitatea,șiaudeclanșatoacțiunesistematicădetemporizareatransformărilordemocratice,prinreaducereavechilorstructurișipracticitotalitare în viața țării. Poporul a fost ÎNȘELAT, încercându‐se odeturnareasensuluiRevoluției(subl.n.)șilimitareaobiectivelorsalelaeliminareadictaturiiceaușiste.Oechipăcomunistăeraînlocuităcuunaneo‐comunistă.SeproduceaunadevăratFURTalRevoluțieiRomâne(subl.n.)”.Ibidem,pp.99‐100.


Silviu Brucan etc.) se cunoșteau între ei. Apoi, deciziile funda‐

mentalese luaunumai încercul lorstrâmt:ciuntireașimodifi‐

carea documentului programatic (mai ales prin menționarea

respectăriiangajamentelorfațădeTratatuldelaVarșovia)pecare

elînsușiîlelaboraseșicarefuseseacceptatdeceipeste200.000

de revoluționari aflați în Piața Palatului; propulsarea lui Ion

IliescuînvârfulCFSN;desemnarealuiRomandreptpremieretc.

Înaltreilearând,estevorbadespretentativagrupuluiconspirativ

deasolicitaintervențiatrupelorsovietice:„Nis‐acomunicatcăîn

condițiilecontinuăriiconfruntăriiarmate înBucureștiși înmai

multe localități din țară «unica soluție o constituie solicitarea

intervențieitrupelorsovietice!».Nisespuneacănumaicuajuto‐

rul acestor trupe, bine echipate și instruite, amputea înfrânge

rezistența unităților și militarilor care n‐au trecut de partea

Revoluției. [...] Tinerii revoluționari erau extrem de îngrijorați.

Unuldintreei–parcăsintetizândgânduriletuturorcelorprezenți

– spuse: «Dar noi nu vrem menținerea comunismului, ci

eliminarea lui.Or, trupele sovietice nu în ajutorul, ci împotriva

noastră ar veni! Cum a putut Ion Iliescu face o asemeneapropunere? Venirea acestor trupe ar pulveriza RevoluțiaRomânășiarrevigorastructurilecomuniste,careseclatinăînacestmoment...(subl.n.)».Toțiceidefațăeraudeacordcuacest punct de vedere. Am fost bucuroși să constatăm că

GeneralulȘtefanGușeseopuneafermuneiasemeneainițiative”.80

În sfârșit, lichidarea dictatorului a fost motivată de faptul că

acesta știa și putea dezvălui multe despre noii diriguitori, nu

întâmplătorinvocând,chiarîntimpulprocesului,lovituradestat.

Eibine,în2011,Mazilurevinecuonouăcartedespreeveni‐

mentele din decembrie 1989.81 Aceasta preia, până la virgulă,

fragmentedin volumul anterior, precum relatareadespre ares‐

tareaautoruluișiafamilieisaleînnoapteade21‐22decembrie.

Celelaltecapitoleînsănufacaltcevadecâtsăreproducăversiunea

80Ibidem,p.65.81 Idem,RevoluțiaRomână.Zile șinopțidedramatism și speranță, EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2011.


standarda„revoluțieipure”,texteleputândfilafeldebinescrise

și semnate de Ion Iliescu.82 Cititorul este îndreptățit să fie

nedumerit și să se întrebe la câte revoluții diferite aparticipat

Mazilu,în1989.RuxandraCesereanuareoexplicațiebanală,care

poatetocmaideaceeapoatefiadevărată:„Dinmotivepolitice,ani

mai târziu, redevenit acolit al regimului, Dumitru Mazilu își

schimbăopiniașiafirmăcăîndecembrie1989afostexclusivo

revoluție,considerândcafantezistescenariileconspiraționiste”.83

Și Alexandru Bârlădeanu, care fusese exclus din Partidul

ComunistRomânîn1989,dupăcesemnaseScrisoareacelorșaseșiseopusesepoliticiieconomicepromovatedeNicolaeCeaușescu,s‐aregăsitprintremembriiprovizoriiaiCFSN.Într‐oconvorbire

cu Lavinia Betea, el prezintă unele amănunte insolite despre

întâmplările din 1989. De pildă, povestind despre prima sa

revedere cu Ion Iliescu, în 22 decembrie 1989, amintește că

generalulNicolaeMilitaru,careseafladefață,i‐arfizis:„Deșase

lunipregătimacțiunea asta”.84 Înparanteză fie spus,Militaru a

maiavutoafirmațieasemănătoare, înregistratăpentruposteri‐

tatedecătrecamereledeluatvederi:„Măi,oamenibuni!Frontul

82 „Noi,ceicareamalcătuitnouaechipădePuterenune‐am înțelesînainte(subl.n.).Ne‐amconstituitdinmers,acționândîmpreunăpentrucăgândeamlafel,pentrucăurmăreamaceleașiobiective, încredereaunulînaltuls‐aconsolidattreptat,încursulevenimentelor.NouaechipădePuterecuprinzândoamenicare«audemonstratspiritdesacrificiuînaniitiraniei»,tinericareeraupebaricade,punându‐șiviațaînpericol,«reprezentanțiaimuncitorilor,aistudenților,aiintelectualității,aiarmatei–aceleforțecareaufostactive,prezenteînprocesuldeinstaurareanouluiregimalPuterii»–aacționatdinprimelemomentepentrustructurareanouluisistemsocial‐politicpecare«îlcereacuinsistențăpopulațiarăsculată».(NOTĂ:Înprimelezile nu a avut loc o alegere a liderului, dar toți ne‐am grupat în juruldomnuluiIonIliescu(subl.n.),căruia–înpofidaorgoliilorunoradintrenoi,careaveausăizbucneascăviolentmaitârziu,făcândatâtarăuînviațanoastră politică – am fost nevoiți să‐i recunoaștem calmul, echilibrul șiluciditatea, rolul efectiv în conducerea acelorprocese complexe)”. Ibidem,pp.69‐70.83RuxandraCesereanu,op.cit.,p.149.84 Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu.Convorbiri,EdituraEvenimentulRomânesc,București,1997,p.230.


SalvăriiNaționaleacționeazădeșaseluni,domnule”.85Bârlădeanu

mai developează un instantaneu ciudat: discuta împreună cu

Iliescușicumembriiechipeiacestuiadespreconținutulcomuni‐

catului către țară, într‐un birou din CC care avea ferestrele

orientate spre Palatul Regal, când a început să se tragă. Toată

lumea s‐a culcat pe jos, panicată. Impresia sa era că securiștii

începuserăcanonada.Înciudafricii,și‐apăstratsuficientcumpă‐

tulîncâtsăînțeleagăcănueraudirectvizați:nuseauzeazgomotul

geamurilorspartedegloanțe.86Înrest,confirmăvariantainițială

aluiMazilureferitoarelamodulîncareseluauhotărârile.Deși

fusese cooptat în CFSN, probabil în calitate de semnatar al

Scrisorii, a aflat prin intermediul televizorului de procesul și

execuțiacupluluidictatorial.Oricum,credecă,defapt,afostvorba

despreocrimă,pecareopunepeseamadorințeinoilorlideride

a‐iîmpiedicapeCeaușeștisăfacădestăinuiri:„Dacăcinevaarfi

doritsăseșteargăurmele,nuexactașaar fiprocedat,cums‐a

întâmplat? Consider și acum că a fost o greșeală politică, deși

Iliescu, nu demult, mi‐a reproșat această opinie. În istorie va

rămâneimpresiacălucrurileaufostgrăbitepentrucăCeaușescu

erasauputeadeveniincomodprinceleceleștia”.87Totdinpresă

a aflat despredecretele adoptate, la 26decembrie, de Consiliu

(dincarefăceaoficialparte),fărăafifostînsăconvocatlaședință.

Afostnevoitsă‐itransmităunprotestluiIonIliescu,careainvocat

birocrația.

În interviurile pe care le‐a acordat, Ion Caramitru evocă

fervoarearevoluționarădindupăamiazașinoapteade21decem‐

brie.Întoatăaceastăperioadăs‐aaflatînstradă,printremanifes‐

tanțiipecareîncercasă‐iîncurajeze.Înmomentulîncareforțele

de represiune au început să vâneze oamenii, s‐a refugiat în

blocuriledinzonă, fugind,dupăcummărturisește,dinbalconul

unuiprieten în altul.Dimineața zilei de22 l‐a găsit dinnou în

85 Viorel Domenico,De cealaltă parteaBaricadei.Demnitari comuniști înRevoluțiadinDecembrie1989, Editura Institutului Revoluției Române dinDecembrie1989,București,2012,p.69.86LaviniaBetea,op.cit.,p.231.87Ibidem,p.234.


stradă, încercând să‐i convingă pemuncitorii și pe tinerii care

umpleau centrul capitalei să rămână și să continue protestele.

DupăceaaflatcăMileas‐asinucis,i‐acomunicatștireamaiorului

careaveaînsarcinăTAB‐urileArmateidepeMagheru.Acestas‐a

pusladispozițiarevoluționarilor,iarCaramitruaajunslaTelevi‐

ziune într‐un transportor blindat. Rememorează întâlnirea cu

MirceaDinescudinstudioul4șiscenelebinecunoscutecareau

urmat.88Socoteștecătotceaurmatafostomanipularepusăla

caledecătreceiinteresațisă‐iialoculdictatorului:„Apoiașfivrut

sănusemaitragă,sănumaimoarăoameni.Cândaînceputsăse

tragă,amcrezutcăsuntîntr‐adevărteroriști.Nus‐aanunțatcă

NicolaeCeaușescuafostprinsîn22seara,aumaiținutcevatimp

informația,pentrucăeranevoiedeuntamponpentruadacredi‐

bilitatetabereiIliescu.Iliescunuieșiseînstradă,Brucannuieșise

înstradă,auvenitla«de‐agata»,cumsespune.Șiatunciaucreat

această intoxicare publică, cu așa‐zișii teroriști, și și‐au creat o

dozădecredibilitate.Apoi,atențiapublicăs‐amutatpemoartea

luiCeaușescușigata,putereaa fostcâștigată”.89Caramitruopi‐

neazăcăSergiuNicolaescufăceapartedingrupulconspiratorilor.

Elafirmăcă,pe22decembrie,IonIliescuavrutsă‐lnumeascăpe

regizor președintele ComisieiMilitare a FSN, numai protestele

saleșialeluiDinescudeterminându‐lsăabandonezeideea.90

Înreplică,SergiuNicolaescuneagăoricepremeditare,darsus‐

ținecăel l‐aaduspeIonIliescu laTeleviziune.Lucruriles‐ar fi

petrecut în felul următor: în clipa în care regizorul a apărut în

88CristianDelcea,MihaiVoinea,„IonCaramitru,revoluționar:«Mi‐ejenăsărevăd imaginile de la Revoluție»”, în Adevărul, în 13 noiembrie 2011, lahttp://adevarul.ro/news/societate/ion‐caramitru‐revolutionar‐mi‐e‐jena‐revad‐imaginile‐revolutie‐1_50ad3b4f7c42d5a6639133cc/index.html,paginăaccesatăla29august2014.89 Cristian Delcea, Mihai Voinea, „Ion Caramitru, revoluționar: «Iliescu șiBrucanaucreatintoxicareacuașa‐zișiiteroriști»”,înAdevărul,14noiembrie2011, la http://adevarul.ro/news/societate/ion‐caramitru‐revolutionar‐iliescu‐brucan‐creat‐intoxicarea‐asa‐zisii‐teroristi‐_50ad41ea7c42d5a66391b485/index.html, pagină accesată la 29 august2014.90Ibidem.


studiouri, lumea de acolo l‐a privit instantaneu ca pe un șef.

Darvăzânddebandadageneralășilipsadeorganizare,aînțelescă

eranevoiedeuncutotulalttipdelider,cinevaprecumIonIliescu,

acăruireputațiededisidentocunoșteaindirect,dinspuselelui

Titus Popovici: „Familia mea nu știa nimic de mine. Gabriela

Nicolaescu, IoanaPavelescușiMihaiBujorstătuseră lamine în

zileleacelea.Apoi,auapărut(laTeleviziune,n.n.)MihaiBujor,cuIoanașicuGabi.Bujoraajunslamineșim‐aîntrebat:«Vreisămă

ducdupă Iliescu?». Înmomentul ălami‐amdat seamacăori îl

împușcpeCaramitru,ceeacearfifostocrimă,oriestenevoiede

unlideradevărat.Caramitru...Vezi,înacelemomentenuaveam

nevoie acolo de unul care să facă «muzică», să «cânte» altceva

decâtmine.Atuncimi‐amdatseamacăestenevoiedeuncondu‐

cător.Bujors‐adusșil‐agăsitpeIliescuînfațacasei.L‐aurcatîn

Dacialuișiauvenitcutoți:Iliescu,Bujor,GabișiIoanaPavelescu.

Au venit laTeleviziune și au intrat, spunând cămerg la Sergiu

Nicolaescu.Cândavenit Iliescu, toțiauplecatde lângămineși

s‐austrânsînjurullui”.91Nicolaescu–carespunedespresinecă

esteomulcareștietotcesepoateștiidespreevenimenteledin

1989,întrucâtle‐atrăit,darle‐așicercetat92–afirmăcă„Petre

Romannu a luptat la baricadă, nici vorbă”.93 Înmărturiile sale

vorbește și despre trupe străine care ar fi activat pe teritoriul

României,darșidespreteroriști,fiindînsădificildedistinsînce

91VasileSurcel,RăzvanBelciuganu,„Dezvăluiri–IonIliescu,șiînguvernulVerdeț”,înJurnalulNațional,14ianuarie2006,lahttp://jurnalul.ro/special‐jurnalul/dezvaluiri‐ion‐iliescu‐si‐in‐guvernul‐verdet‐29981.html, paginăaccesatăla29august2014.92SergiuNicolaescuacondus,înlegislatura1990‐1992,ComisiaSenatorialădeCercetareaEvenimentelordinDecembrie1989șiesteautorulmaimultorlucrări despre revoluție: Revoluția. Începutul adevărului, Editura Topaz,București 1995; Un senator acuză, Editura Pro, București, 1996; Cartearevoluțieiromânedecembrie'89,EdituraIonCristoiu,București1999;Luptapentruputere.Decembrie'89,EdituraBicAll,București,2005.93„SergiuNicolaescu:«MilitarușiPetreRomanaufostpropușideBrucan»”,înAdevărul,16martie2010,lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/sergiu‐nicolaescu‐militaru‐petre‐roman‐fost‐propusi‐brucan‐1_50ad57447c42d5a663934def/index.html, pagină accesată la 28 august2014.


măsurăamintirile i‐au fostcontaminatede informațiilepecare

le‐aaflatulterior,maialesdinpozițiadepreședintealComisiei

parlamentarecareainvestigatevenimenteledin1989.

Victor Atanasie Stănculescu (prim‐adjunct al ministrului

ApărăriiNaționale)areoperspectivăsingularăasupradesfășu‐

rărilor din decembrie 1989, distingându‐se printre foștii săi

colegi dinCFSN.El susține că, în 22decembrie, se poate vorbi

despre o loviturămilitară împotriva lui Ceaușescu. Așa cum le

prezintă,faptelesunturmătoarele:ÎnsediulComitetuluiCentral,

după sinuciderea ministrului Vasile Milea, este desemnat de

Ceaușescu să preia conducerea Armatei. Prima lui decizie, în

această calitate, este să‐i nesocotească ordinele comandantului

suprem.Știindcă,dindispozițialuiMilea,unregimentdetancuri

și unul mecanizat se îndreptau spre centrul Bucureștilor,

Stănculesculeordonă,prinintermediulindicativuluiRONDOUL

(indicativulministruluiApărării)săseretragăîncazărmi.Apoile

raporteazădictatorilor că celedouăunități se aflau, de fapt, în

mișcare.94 În continuare, Stănculescu dispune: „nu se trage de

cătrenimeni,nicifocdeavertizare–săseparlamenteze”.95Primul

ordinestedatlapuțintimpdupăora10,deciînaintedeanunțul

televizatde la10.51, careprezintă conținutulDecretuluiprezi‐

dențial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg

teritoriul țării, urmat de comunicatul prin care se informa că

ministrulForțelorArmate,care„aacționatcauntrădătorîmpo‐

triva independenței și suveranității României”, s‐a sinucis.

Cronologiaesteimportantă,întrucâtdemonstreazăcăArmataa

94 Dinu Săraru, Generalul Revoluției cu piciorul în ghips, Editura RAO,București, 2005, pp. 40‐41. Stănculescu – „Am vorbit și cu Matenciuc,aghiotantulmeu,careafostdefață,șimiseparecăCeaușescuaspus:«PreieicomandaArmatei!».Așaaspus«... șigrăbeștesăvinăcoloanelemilitare».M‐amduslagrupaoperativăsămăinteresezundesuntcoloaneledeblindatechematedeMilea.Nuștiudacăeiștiaucăamfostnumit.Apoim‐amduslamaiorulTufan,laetajul6,șii‐amspussăexecutenumaiordinelemele”.AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,Însfârșit,adevărul...GeneralulVictorA. Stănculescu în dialog cu AlexMihai Stoenescu, Editura RAO, București,2010,p.89.95Ibidem,p.92.


trecutdepartearevolteipopulare, înaintedeanunțulmorții lui

Milea. Încontinuare,Stănculescul‐adezinformatpeCeaușescu,

spunându‐icăunitățileîntârzie,iarsituațiadinpiațădevinedin

ceîncemaitensionatășii‐apropussoluțiaevacuăriiprininter‐

mediulunuielicopter.IntențiaambiguăaluiStănculescuerasă‐i

scape pe Ceaușești demulțime, pe de o parte, dar și să scape

mulțimeadeei,pedealta.96Trebuienotatcăgeneralulmărtu‐

riseștefoartefrancfaptulcăacțiuneasaafostgeneratădesimplul

interespersonal:„Eunuvreausă‐miarogmeritederevoluționar,

ca Iliescu. Recunosc că am acționat în primul rând din interes

personal,pentrucăCeaușescumăadusesecu forța laCCșimă

pusese astfel între două plutoane de execuție – dacă refuzam

ordineleluisaudacăaflacănuleexecut,iardacăleexecutamși

căsăpeammulțimea, urma celălalt plutonde execuție, al popo‐

rului.Eutrebuiasă‐lruppeCeaușescudecomandă,să‐lîmpiedic

sădeaordineprinmine,caministrualapărării,apoi,sigur,sănu

deaordineîmpotrivaoamenilor”.97Camînacelașitimp,înbiroul

ministrului Apărării, generalul Ilie Ceaușescu (secretar al

Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct alministrului

Apărării) elabora Nota telefonică nr. 37, potrivit căreia toate

unitățilemilitareurmausăseconsidere„înstarede luptășisă

acționezeconformcondițiilor«stăriidenecesitate»”.După fuga

Ceaușeștilor, Stănculescu se deplasează la sediul MApN, unde,

practic,îlaresteazăpeIlieCeaușescușiîidesființeazăordinulprin

Notatelefonicănr.38.Acesteiaîiurmeazăoalta(Nota39),emisă

laorele13.30,princareluiNicolaeCeaușescuiseanula,oficial,

prerogativa de comandant suprem. Pe baza acestor elemente,

Stănculescuafirmăcăeste îndreptățitsăseconsidereartizanul

lovituriimilitarecarel‐arăsturnat,de facto,peCeaușescudelaputere.98 Următorul gest al lui Stănculescu a fost să cedeze

96DinuSăraru,op.cit.,pp.41‐42șip.81.97AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,op.cit.,pp.112‐113.98 Ibidem, pp. 94‐98, pp. 105‐106 și pp. 111‐113. Stănculescu: „Eu zic călovitura s‐a sprijinit pe acțiunea revoluționară și a amplificat‐o. A fostloviturămilitară(subl.n.).«Loviturădestat»epreamultspus...că«statul»a începutsăse înfiripezeabiadupăces‐aridicatelicopterul.Pânăatunci,


putereacivililor,defaptsă‐inetezeascăluiIonIliescuaccesulla

vârf, oferindu‐i protecția sa. La ora 16.00, însoțit de Sergiu

Nicolaescu,GeluVoicanșiPetreRoman,IonIliescuafostprimit

de Stănculescu la Ministerul Apărării. În condițiile în care, în

sediulCC,ConstantinDăscălescuși IlieVerdeț încercausăarti‐

culeze diferite structuri politice, făcând și desfăcând guverne,

aparițialuiIonIliesculaMinisterulApărăriiarătacăbeneficiază

desprijinulArmatei,înclinândbalanțaînfavoareasa.„I‐amacor‐

datîncredere–afirmăStănculescu–ăstaafostdefaptadevărul,

nui‐amspusconcret:«Iacomandașiapucă‐tedetreabă!»,darl‐

amlăsatsă‐șideadrumulsămeargăpecevroiael,decinuafost

o«tenumescșiaigrijăsăfacideacumînainte...nuștiuce...»”.99

Alte mărturii interesante se referă la fenomenul terorist (con‐

sideră că au fost implicate forțe sovietice, dar și forțe interne,

inclusiv militari care și‐au părăsit unitățile) și la acțiunile

generaluluiNicolaeMilitaru,numitde IonIliescu, la23decem‐

brie, în funcția deministru al Apărării Naționale. În opinia sa,

„numirealuiMilitaruafostlaordinulrușilor”.100Înacestcontext,

StănculescususținecăMilitaruaregizat,pentruaserăzbuna,la

23 decembrie 1989, uciderea șefului de Stat Major al Unității

Speciale de Luptă Antiteroristă, col. Gheorghe Trosca, întrucât

acesta fusese cel care îl identificase în dosarele „Corbul 1” și

„Corbul2”,cafiindagentGRU.101Deasemenea,Stănculescuevocă

douăepisoadeîncareerasăfie„curățat”prinintermediulunor

operațiuni organizate de același Militaru.102 Într‐un acces de

sinceritate, „generalul cu piciorul în ghips al revoluției” a

mărturisitcă,launmomentdat,adoritsăîl„lichidezefizic”pe

rivalulsău:„Da,m‐amgânditcândamvăzutcuceîncepe,cuce

toatălumeaastat,n‐amișcat.Șiapoi,toțiaudeveniteroi”.GrigoreCartianu,FlorelManu,„InterviucugeneralulVictorAtanasieStănculescu”,înGrigoreCartianu, Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB‐iștilor din FSN,EdituraAdevărulHolding,București,2010,p.525.99DinuSăraru,op.cit.,p.59.100AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,op.cit.,p.148.101Ibidem,p.138șip.145.102Ibidem,pp.139‐141.


mișcări, cu ce chestiuni. El a avut obiectiv sămultiplicehaosul

pentru a justifica o acțiunemilitară în forță prin care să pună

mânapețară.Darnuputeamsăîifacnimic,fiindcăerasubînaltă

protecție”.103 Stănculescu povestește că, în decembrie 1989, au

existat demersuri privitoare la chemarea trupelor sovietice în

țară:„SeparecăMilitaruarfiacceptatvarianta.Așispus«da,că

Iliescuavorbit»... Și cândvoia să le spună–voia sădiscute cu

ambasadorul sovietic mai întâi –, a sărit Gușe și a spus: «Nu!

N‐avemnevoie!».Gușăafostfoartecategoric–nu,nușinu.Șiasta

l‐acostat,căimediatafostșielaruncattocmailaArmatadeCluj,

cudouă treptemai jos”.104Altedetalii interesante înfățișatede

Stănculescuprivescprocesulșicondamnareacupluluidictatorial,

darșihaosulcarecuprinsesearmataînacelezile.105

Generalul Ștefan Gușă, șefulMarelui StatMajor, se găsea la

TimișoaraînmomentulîncareafostinformatcăMileas‐asinucis.

Pesteșoculacesteiveștis‐asuprapusunaltul,cândaurmăritla

televizor comunicatul care se referea la „ministrul Forțelor

Armate”(defapt,ministrulApărăriiNaționale)calaun„trădător”.

Tot prin intermediul micului ecran a aflat despre fuga lui

Ceaușescu. A încercat fără succes să ia telefonic legătura cu

Ministerul Apărării, pentru a cunoaște starea de lucruri din

103IulianAndreiCrăciun,CristianDelcea,„VictorAtanasieStănculescu:«AmvrutsăîllichidezpegeneralulMilitaru»”,înAdevărul,10decembrie2012,lahttp://adevarul.ro/news/misterele‐revolutiei/victor‐atanasie‐stanculescu‐am‐vrut‐lichidez‐generalul‐militaru1_50c5c971596d720091e05a5a/index.html,paginăaccesatăla3septembrie2014.104GrigoreCartianu,FlorelManu,op.cit.,p.518.105 „În armatăne călcampepicioare și eram fără legături, d‐aia ne‐amșiîmpușcat între noi. Să fie clar. Prima porție de împușcați (după fuga luiCeaușescu, n.n.) a fost militarii între ei. Dacă se spunea că în CimitirulGhenceasuntteroriști,trăgeaumilitarineinstruițicumtrebuie.Trăgeautoți,calanuntă.Bătaiafoculuideaicitreceapânăînparteacealaltă,înGhencea.AcoloeraAutobaza,erauClubulSteauașiunitateamilitară...Apoi,deaicisetrăgeacătreAcademiaMilitară.Setrăgeacutransportoareleblindatepentrucă se spunea că aici, fiind caselemici, erau teroriști pe deasupra caselor.Nebunialumii.Ceicaretrăgeauînfață,stângașidreapta,îiomoraușipealții.Astaerapregătirea:toatăvara,aufost80.000demilitarilamunciagricoleșipeșantiere,nulainstrucție”.Ibidem,pp.520‐521.


București.Înacestecondiții,aplecatspreCapitalălabordulunui

avion AN‐24. În timpul zborului, i s‐a comunicat că generalul

Militaru a avut un discurs televizat în cursul căruia i‐a rostit

numeleșii‐acerutsăoprească„măcelul”.Esteposibilsăfiaflatși

că,puținmaitârziu,MihaiLupoiaanunțatcăMilitaruapreluat

frâieleArmatei.Prinurmare,ajunslaBucurești,Gușăs‐adusîntâi

laTeleviziune,pentruacontacaraspuseleluiMilitaru,carelăsau

impresia căArmata era implicată înmasacru. În acelmoment,

Gușă se considera șeful Armatei: „Conform legii, la acea dată

aveam o răspundere extraordinară. Prin moartea generalului

Milea și fuga lui Ceaușescu, devenisem automat ministru al

ApărăriiNaționaleșichiarcomandantsupremalForțelorArmate.

Da, comandantul supremdezertasede lapost și, conform legii,

trebuia să‐mi asum răspunderea apărării naționale”.106 În fața

camerelor, el le cere unităților militare (nominalizând școlile

militaredinSibiu)săintreîncazărmișisănutragăniciunfoc.S‐a

deplasatapoilaMinisterulApărării,unde,practic,nuaavuttimp

săschimbevreovorbăcuStănculescu,deoarecechiaratunciși‐a

făcutaparițiagrupulIonIliescu.Esteinteresantcăînaceleclipe

ambiigeneralisecredeaucapiiArmatei,întimpceunaltreilea,

Militaru, își aroga, prin intermediul lui Mihai Lupoi, aceeași

funcție.ÎntimpuldiscuțiilorcumembriiechipeiIonIliescu,Gușă

a cerut închiderea frontierelor și revenirea grănicerilor (care

fuseseră trecuți laMinisterul de Interne) în rândul Armatei.107

LainvitațialuiIonIliescu,Gușăaacceptatsă‐lînsoțeascălasediul

CC,undeurmasăseconstituieunComandamentmilitarunical

căruișeftrebuiasăfie.Gușăaregretatpuținmaitârziudecizia,

înțelegând că, plecând, nu mai putea să controleze eficient

Armata.108 Din sediul CC, Gușă a asistat la „mascaradă”, cum

106„GeneralulȘtefanGușăîndialogcuPavelCoruț”,înDanielaVeronicaGușăde Drăgan, Condamnat la adevăr. General Ștefan Gușă, Editura RAO,București,2004,p.297.107Ibidem,pp.299‐300.108AlexMihaiStoenescu,IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,parteaaII‐a,„Revoluțiadindecembrie1989–otragedieromânească”,EdituraRAO,București,2005,p.536.


denumește diversiunea produsă de teroriști, fiind convins că a

fostvorbadespreunrăzboipsihologic(șiradioelectronic).Adoua

zi,cumnumărulvictimelorcreștea,GușăafirmăcăIonIliescu,în

prezența lui Gelu Voican Voiculescu și a luiMilitaru, i‐a vorbit

despre necesitatea de a cere Uniunii Sovietice ajutor militar

specializat,constândmăcardintr‐obrigadăcapabilăsăluptecu

teroriștii:„ȘiamsăvăspunșieudeceamintervenitlaMoscova.Pentrucălumeatrebuiesăștieadevărul,cuoviațăsuntemdatori,puținîmipasăcesevaîntâmpla,afostcerutajutorsovieticinclusivîn fațamea”.109 În această situație,Gușăa avut inițiativadea‐lcontactatelefonicpeșefulMareluiStatMajoralArmateiSovietice,

generalul Mihail Moiseev, căruia i‐a transmis în mod ferm că

România nu are nevoie de ajutor militar sovietic. Gușă mai

povesteștecă,dupăceadevenitministrualApărării,Militarua

cerut, înprezențasa, legăturacuMoscova.110Câtdecredibilăe

mărturialuiGușă?Greudespus.Înoricecaz,elarepetatcelede

maisusși în fațaComisieiSenatorialepentrucercetareaeveni‐

mentelor din decembrie.111 În plus, nu există niciun dubiu în

109DanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,p.328.Iatăunaltcitat–„Și‐mispune(evorbadespreIliescu,n.n.):«Trebuieneapăratsă încetămsămaimoarălumea».Dareuzic:«Cumadică?»Șizice:«Trebuiesăfacemapellatrupespecializateînlichidareateroriștilor,căsoldațiinoștrinusuntpregătițisăfacăfață».Șiatuncii‐amspus:«Domnule,Armataindiferentdacă...»–amfăcut,poate,aceastăafirmație,nuștiu,eramatâtdenervos–«dacăormaimuri»,parcăașaamzis,eposibilsăfizis:«Șidacăormaimuri,Armataesteînmăsurăsăfacăfață.Iareu,câtvoifișefulMareluiStatMajor,înniciuncazn‐amsăadmitsăsecearăvreunsprijin,indiferentdecenatură»”(pp.329‐330).110Ibidem,p.350.111 „În23auvenit laminesăceremajutorpentrucămoare lumea.Cine?GeneralulMilitaru.DomnulIliescueradefață.Lavremearespectivăeracineera. Îmi pare rău, acum e președintele țării și tot respectul, dar istoria eistorie,afostel,afostGeluVoicanVoiculescu.[...]Auvenitlaministerșiauspus:«Lumeamoare».Șiamspus:«Poatesămoară,câtoifieușefalMareluiStat Major nu admit». [...] Pentru că un singur soldat sau parașutist rusîmpușcat(lipsădeaudiție,n.n.).Pentrucăs‐acerutclar:«Măcarobrigadă”.„AudiereaGeneraluluiȘtefanGușălaComisiaSenatorialăpentruCercetareaEvenimentelor dinDecembrie 1989 din data de 21 septembrie 1993”, înDanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,pp.453‐454.


privința existenței convorbirii telefonice pe care a avut‐o cu

Moiseev,încursulcăreiaaafirmat,într‐adevăr,căîncalitateasa

deșefalMareluiStatMajornuasolicitatșinuvasolicitaajutor

militarsovietic.112

PrintremembriiinițialiaiCFSN,inginerulMihaiMontanu,în

parteuitatsauignoratînprezent,esteofigurăneobișnuită.La21

decembrie, după ce a ascultat la radio știrile despre mitingul

eșuatalluiCeaușescu,s‐adecissăacționeze,plecânddelabirou

spre centrul Bucureștilor. A participat la confruntarea dintre

oameni și forțele de represiune.Adoua zi, a ales sămeargă la

sediulCC,fiindprintreprimiimanifestanțicareaureușitsăintre

în clădire, chiar înmomentul în careCeaușescu se pregătea să

fugă.DelaCC,aajunslaTeleviziune,undel‐aremarcat,întrealții,

pe Petre Roman. Afirmă că l‐a marcat exclamația acestuia:

„Trebuiesă‐lchemămpeIonIliescu!”.113Econvinscăomânădeoameniauavutunplandespreceurmasăse întâmple:„Acum,privindretrospectiv,analizândcelepetrecuteatuncipotafirmacăaexistatîntr‐adevărun«grupprimordial»,formatdinoamenicareștiau ce o să se întâmple și ce rol aveau să joace fiecare. [...]Reflectareaconcretăa«grupului»sevedeînconstituireaCFSNșianouluiguvern”.114LaTeleviziune,auzindu‐lpeIonIliescu(pecarenu‐lcunoscuseanterior)cădoreștesăseducălasediulMApN,s‐

a oferit să‐i fie șofer, punându‐i la dispoziție automobilul

personal.AasistatladiscuțiiledinsediulMinisteruluiApărării,la

finalulcăroraIonIliescul‐adesemnatsărămânăresponsabildin

112 „Extras din Registrul unic al MApN, 507/1, nr. 55/ 552 privindconvorbirea telefonică a generalului Ștefan Gușă cu generalul de armatăsovieticMoiseev,dindatade23decembrie1989”,înDanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,p.504.113„RevoluționarulMihailMontanu:Romanaspus:«Trebuiesă‐lchemămpeIliescu!»”,înAdevărul,31martie2010,lahttp://adevarul.ro/news/societate/revolutionarul‐mihail‐montanu‐roman‐spus‐trebuie‐sa‐l‐chemam‐iliescu‐1_50ad9dfb7c42d5a6639833b9/index.html,paginăaccesatăla2septembrie2014.114PaulCarpen,„Actorprincipalsaudoarspectatorînrândulîntâi?Interviucu domnul inginer Mihai Montanu”, în Vitralii – Lumini și Umbre (ed.),Adevăruri incomode.Decembrie1989,EdituraSemne,București,2013,pp.143‐144.Sevacitamaideparte:Adevăruriincomode.


partea Frontului peste Armată: „În momentul când s‐a spart

ședința, Iliescu se întoarce: «Rămâi dumneata (să urmărești

activitateadeaici,n.n.)!».Șiseara,cândafostlaTeleviziunelistacelordinConsiliulFrontuluiSalvăriiNaționale,m‐amtrezitșieu

căsuntpeea”.115Montanuvorbeștedespreexistențaunorconvor‐

biritelefoniceîntreIonIliescușiMoscova:„Singuruldialogafost

într‐oseară,Iliescuavorbitcurușiilatelefonșierauntranslator

lângă el, care ne traducea nouă ce vorbește. Că situația e sub

control.Șipe22,seara,avorbitStănculescucuKarpati,ministrul

ApărăriidinUngaria.Discuțiaafostscurtă,unguriivoiaușieisă

ne ajute, chipurile. Pe urmă, parcă mai târziu, sau noaptea

următoare,avorbitIliescu.N‐avorbitcuGorbaciov,daravorbit

laMoscova.Credcăpe23,seara”.116Înprivințaactivitățiisaleîn

MApN,încalitatedereprezentantalrevoluționarilor,Montanua

relatat atât despre episodul uciderii lui Trosca, dar și despre

intențiageneraluluiMilitarudea‐imasacrape luptătoriiUSLA,

pentru a declanșa un război civil. La 23 decembrie, proaspăt

numitdecătreIonIliescuministrualApărării,Militaruaordonat

ca adouazi întreagaUSLAsă seprezinte înziuaurmătoare în

revistă de front pe stadionul Ghencea. Montanu, cunoscând

împrejurărileucideriiuslașilorluiTroscas‐aopuscuvehemență,

temându‐secăarputeaurmaunmasacru,dupăacelașiscenariu.

Înultimă instanță,Militaruși‐aabandonat ideea,dar i‐apurtat

pică revoluționarului, ordonând ca toți civilii din MApN să fie

arestați, Montanu fiind, desigur, vizat. El l‐a informat pe Ion

Iliescu,scăpânddepericol.117AventurasademembrualCFSNa

luatsfârșitla13ianuarie1990,cândIonIliescus‐adispensatde

serviciilesale,spunându‐icănufacepartedin„grupulnostru”și

115IulianAndreiCrăciun,„RevoluționarulMontanu:«Iliescum‐alăsatșef.Îiplăceamutramea!»”,înAdevărul,1aprilie2010,lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/revolutionarul‐montanu‐iliescu‐m‐a‐lasat‐sef‐‐Ii‐placea‐mutra‐mea‐1_50ada2617c42d5a6639874d5/index.html,paginăaccesatăla2septembrie2014.116Ibidem.117Adevăruriincomode,p.149.


că trebuie să plece. I s‐a propus să lucreze la Ministerul

Petrolului.118

Deșinus‐aaflatinițialîncomponențaprovizorieaCFSN,Virgil

Măgureanuadevenitmembruînultimelezilealeluidecembrie

1989.Dupăcumneamintim,elafăcutparte,alăturideNicolae

Militaru și de Ion Iliescu, din grupul conspirativ care evalua

posibilitateadebarcăriidictatoruluiînaintede1989.Înplus,afost

unuldintreceicareauparticipatlaprocesulsoțilorCeaușescude

laTârgoviște,în25decembrie1989.Deaceea,vomreda,sumar,

câtevadintrepunctelesaledevedereprivindevenimenteledin

aceldecembrie însângerat.Măgureanuconsiderăcăprăbușirea

regimuluicomunistînRomânias‐aprodusînurmaunuiscenariu

convenit la Malta. De aceea, el contestă caracterul spontan al

revoluției, opinând că a existat o pregătire anterioară, explozia

fiindprovocatădinexterior,decătresovieticișimaghiari:„Acest

termenderevoluțieafostevocatcuinsistențăpentruadaonotă

deeroismcelor întâmplate.Dar,cuexcepția jertfeiacelor tineri

care aumurit la baricade, în decembrie1989nu s‐a întâmplat

nimic eroic, mai ales că scenariul acelor evenimente nu ne‐a

aparținut”.119De asemenea, afirmă că succesiunea era dinainte

stabilită,existândoechipăpregătităsăpreiaconducerea:„Brucan

eraunuldintreceiteleghidați.N‐animeritîntâmplătoracolo.Iar

înce‐lpriveștepePetreRoman,camlafel”.120Măgureanucrede

că Securitatea nu poate fi blamată pentru fenomenul terorist,

acestafiindmenitsăcreascătensiuneaînrândulpopulației,iarnu

săprovoaceeliminareafizicăanoilorlideri.

De cealaltă parte a baricadei (împrumut aici titlul unei

excelentelucrărialuiViorelDomenico),foștidemnitaricomuniști

118Ibidem,p.144.119AlexMihaiStoenescu,VirgilMăgureanu,DelaregimulcomunistlaregimulIliescu. AlexMihai Stoenescu în dialog cu VirgilMăgureanu, Editura RAO,București,2009,p.129.120 Ibidem, p. 40. În replică, Ion Iliescu a dedicat un articol amplu criticiiacestui volum. Ion Iliescu, „Revoluția din decembrie și detractorii ei”, înAdevărul, 17 februarie 2009, la http://jurnalul.ro/special‐jurnalul/ion‐iliescu‐revolutia‐din‐decembrie‐si‐detractorii‐ei‐i‐144537.html, paginăaccesatăla5septembrie2014.


auținutsăsedestăinuie.Astfel,ȘtefanAndrei(viceprim‐ministru,

membru supleant al Comitetului Politic Executiv – CPEx)

povestește despre întâmplările din perioada 17‐22 decembrie.

Prezentareasaesteînsăsumarășinuaduceelementenoi,caresă

completezestenogrameleședințelorCPEx.Meritătotușireținută

descrierea întrunirii din 17 decembrie – în care consemnează

reacția conformistă a celorprezenți la jocul luiCeaușescude‐a

retragereadinfuncție–șiaceleidin22,maialespentruschițade

portretpecare i‐o facedictatorului: „LaședințaCPExde laora

10.00l‐amvăzutpeCeaușescutraslafață,cuochiidușiînfundul

capuluișiiritatpestemăsură(amaflatulteriorcăbăusedouăstic‐

luțe de coniac Courvoisier și că i se făcuse o injecție cu insu‐

lină!)”.121 Cam în același fel se exprimă și Dumitru Popescu

(membrualComitetuluiPoliticExecutiv, rectorulAcademieide

ȘtiințeSocial‐Politice),care‐laratăpeCeaușescutotaldepășitde

situație,închistat,bolnavșinehotărât:„Nuștiudacăațiobservat,

darafăcutunadevăratslalomîncăutareasoluțiilortensiunii.La

începutacerutfermitate,dupăaceeanegociericu«oameniirătă‐

ciți»;iar,înfinal,conciliereatuturorpărților”.122Deruteiconducă‐

torului i‐a corespuns deruta celor din jurul său, autismul fiind

cuvântul care definește atmosfera din cercul puterii, după

mitinguldin21decembrie:„Eibine,dupăacestfiascodeprimant

nuaurmatnimic;laboratorulpoliticalțăriis‐aînchis,comanda‐

mentul guvernamental n‐a fost convocat de nimeni, creierul

națiunii a rămas inert, comportându‐secao legumă fiartă.N.C.

s‐aînchisînbiroucuaerulunuipuștisupăratpetoatălumea,nu

știu de ce în primul rând pe ai săi, iar membrii CPEx s‐au

împrăștiatcafăinaorbilor[...]”.123Maimenționămmemoriilelui

121 Ștefan Andrei,Din frac în zeghe. Istoriilemeledintr‐unpătrarde veacromânesc,AdevărulHolding,București,2013,p.265.122LaviniaBetea,PoveștidinCartierulPrimăverii,CurteaVeche,București,2010,p.246.„Începusesăsedegradeze.Înprimulrânddinpunctdevedereintelectual.Numaieraomuldealtădată,înstaresăvadămultilateralși,înacelașitimpunitar,complexitateasituațiilor”–p.234.123DumitruPopescu,Cronosautodevorându‐se...Memorii, vol.V (Reducțiacelulară),CurteaVeche,București,2007,p.47.


SilviuCurticeanu124șipecelealeluiIonComan125,fărăainsista

asupralor,întrucâtseînscriucampeaceeașilinie.

Despreopacitateadictatoruluidinultimaperioadăaviețiisale

vorbeșteșiMihaelaCeaușescu,carerelateazădespreîncercarea

lipsitădeurmăriatatăluisău,MarinCeaușescu(fratelemaimare

alluiNicolae,acondusAgențiaEconomicăaRomânieidinViena),

dea‐ldeterminasăplecedelaconducere.126

Mult mai bogate în informații și mai relevante sunt însă

amintirilemilitarilor.PelângăconfesiunileluiȘtefanDinu127(fost

șefalDirecțieiInformațiidinMareleStatMajor),remarcabilăeste

culegereadatoratăluiViorelDomenico128,careaadunatîntr‐un

volumsenzaționalmărturiileluiAndreiKemenici(fostulcoman‐

dantalgarnizoaneiTârgoviște,undeafostreținut,condamnatși

executatcuplulCeaușescu),darșipecelealesubordonațilorsăi,

carecreeazăoimaginedetaliatășicompletăaultimelorziledin

viața Ceaușeștilor. Merită de asemeni pomenită lucrarea lui

GrigoreBuciu,careși‐apetrecutrevoluțiaînMinisterulApărării

Naționale, și excelează în descrierea stării de confuzie care îi

cuprinsese pe ostași, peste care s‐a grefat sentimentul de

nemulțumire la auzul veștii numirii lui Militaru în funcția de

ministru.129

124SilviuCurticeanu,Mărturiauneiistoriitrăite.Imaginisuprapuse,EdituraAlbatros,București,2000.125IonComan,Omulseduce,faptelerămân.Istoriaînsălevaanaliza,EdituraMeditații,București,2007.126 „Numai e scăpare, Nicule, că și‐au băgat coada și rușii, și americanii,fiecareareoameniaici,caredemultcomplotează,doarștiiși tu,darn‐augăsitîncăprilejul,însănuvorpierdeocazia.[...]Nuleface,Nicule,jocul,nuleda apă lamoară, că va fi vai și amar de noi și de țara asta. Salvează‐te!Retrage‐tepemotivdeboalășipune‐lînlocultăupeIliescu,căoricumeleste«desemnat»săvină”.MihaelaM.Ceaușescu,Nuregret,număjelesc,nustrig,EdituraMeditații,București,f.a.,p.118.127ȘtefanDinu,Condamnatladiscreție,EdituraNeverland,București,2009.VeziIdem,„Ceamfăcut,ceamvăzut,ceamauzit,ceștiusigur”,înDosareleistoriei,nr.12(124)/2006,pp.38‐42.128ViorelDomenico,op.cit.,passim.129„NouănepăreadreptlogicănenumirealuiGușăînfuncțiadeministru,iarmotivul nu putea fi altul decât refuzul de a‐i chema pe ruși în ajutor.Schimbarea lui și din funcția de șef alMarelui StatMajorne‐a dezamăgit


Plecânddelaprincipiulaudiaturetalterapars,trebuiespuscășiuniiofițeridesecuritateaudoritsălasehârtieidepozițiilelor.

FilipTeodorescu,depildă,acuzăimplicareaunoragențistrăiniîn

evenimenteledinTimișoara.130Înopiniasa,îndecembrie1989,

„a fost o lovitură de stat organizată de serviciile de informații

străine”–dinURSS,OccidentșiUngaria–careaubeneficiatde

complicitatea unor personaje din interior, precum Brucan și

Militaru.131 Alte voci au dorit să depună mărturie despre

evenimentele sângeroase de la Sibiu, care au opus Armata și

trupeleSecurității.132

ÎnceputuldelaTimișoaraalrevoluțieiromâneestefoartebine

documentat,grațieefortuluiunoroamenicares‐auaflatînrândul

manifestanțilorsauchiarși‐auasumatresponsabilitateadelideri

în acele zile tragice. În acest sens, activitatea lui Claudiu

Iordache133numaiarenevoiedenicioprezentare.Meritămențio‐

natșiMariusMioc,caregrupeazăînlucrărilesalemărturiiledi‐

verșilorparticipanți.134Foartemulteconfesiunialerevoluționari‐

lorsimpli,rămașimultăvremeanonimi,aufostadunateșipubli‐

cateînCaieteleRevoluției(revistăeditatădeEdituraInstitutuluiRevoluției Române din Decembrie 1989) și înMemorial 1989

profund.Ne‐aîntăritconvingereacăîntreelșiMilitaruaexistatunconflictdur pe tema intervenției sovietice și că Gușă, prin declarația sa și prinasumarearăspunderiipentruapărare înnumelearmatei, îi stricaseploileKGB‐istului”.SurprindeînsăafirmațialuiBuciucăaaflatdesprechemareatrupelor sovietice de la televizor! Grigore Buciu, Cum mi‐am petrecutRevoluția înMinisterul Apărării Naționale, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008,pp.92‐93.130 Filip Teodorescu,Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989, EdituraViitorulRomânesc,București,1992.131Ana‐MariaMaxim,„FilipTeodorescu:«Îndecembrie1989afostoloviturăde stat organizată de serviciile de informații străine»”, în Adevăruriincomode,p.65.132PaulCarpen,„Istorietrăită–Sibiu1989”,înAdevăruriincomode,pp.151‐183.133 Claudiu Iordache, Singur între români, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,1997;RevoluțiaRomânilor,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2010.134MariusMioc,RevoluțiadinTimișoaraașa cuma fost, Editura Brumar,Timișoara,1997.


(editată de Centrul Național de Documentare, Cercetare și

Informare Publică despre Revoluția din Decembrie 1989 –

Timișoara),dezvăluindfelulcumaufostperceputeevenimentele

dindecembriedelanivelulstrăzii.135

Cearmaifidespus?Săremarcămcă,dinperspectivaformei

pecareo îmbracămărturiileprezentate,majoritateasunt texte

autobiografice saucărțideamintiri și interviuri consemnate în

scris. Surprinde absența aproape totală a jurnalului136, specie

memorialistică în care distanța dintre timpul trăirii și timpul

așterneriipehârtieesteminimă,deundeșiexistențaunuigrad

ridicat de acuratețe și autenticitate. Yvonne Blondel (fiica

ambasadoruluiFranțeiînRomânia),seaflalaSilistraînmomen‐

tul debutului Primului Război Mondial, fiind asistentă într‐un

spitaldecampanie.Eaaasistatlaacțiuneașiapoilaretragerea

armatelor române din Cadrilater. Iată ce nota la 23 august

(5septembriestilnou)1916:„Pentrumoment,înafarădesosirea,cândșicând,arăniților,nuseaudenimenicirculândpestradă.[...]TânărulIliescufaceminuni.Pansează,râde,spuneoglumă,faceoinjecțieșimunceștecâtșapte,semănândoatmosferăîncurajatoareîn toate colțurile spitalului nostru improvizat. La ora patrudimineața,pentrucătălpilepicioarelormăarddeparcăașcălcapecărbuni aprinși, am venit să mă instalez în bucătărie [...].Supraveghind oalamea cu ceai fierbinte, smângălesc în acelașitimpacesterânduri–fărăpreamultșirșigrijăpentruortografie!–pentruanualunecaînbrațeleluiMorfeu.Aceastăziecuadevăratplinăpânălarefuzdeepisoade,peripețiișizvâcnirideinimă!Suntmulțumită că lenotez imediat,pentruanu credemai târziu cămemoriamea exagerează sau divaghează”.137 După 24 de ore

135Altevolumeexcelentepeaceastătemă:RomulusCristea,MărturiidelaBaricadă, EdituraRomânia Pur și Simplu,București, 2007; ZoltanRostaș,Florentina Țone (coordonatori), Tânăr student caut revoluționar, vol. I,EdituraCurteaVeche,București,2011136Menționăm,cutitluldeexcepție,VeronicaBalaj,JurnaldeTimișoara16‐22decembrie'89,EdituraHercules,Timișoara,1991.137YvonneBlondel,Jurnalderăzboi,1916‐1917.FrontuldesudalRomâniei,InstitutulCulturalRomân,București,2005,p.83.


extenuante, Yvonne Blondel găsește energia să își încredințeze

impresiilejurnalului.Dinpăcate,niciunuldintreactoriimajoriai

revoluțieidin1989nuaavutacribiașideterminareadearecurge

laungestsimilar.

Înfine,dorimsămaiexplorămsumarmodulîncaresereflectă

revoluția română din 1989 ca eveniment istoric traumatic în

literatura autoreferențială. Am ales spre ilustrare lucrarea lui

GrigoreBuciudindouămotive.Întâi,autorulestemilitar(era,în

decembrie1989,căpitan,membrualConsiliuluiPoliticSuperior

alArmatei,structurăcondusădegeneralulIlieCeaușescu),prin

urmareunmartormaipuțin impresionabildecâtuncivil. În al

doilearând,GrigoreBuciueste,deasemenea,ziarist,dovedindu‐

seuneditorialistredutabilînpresamilitarădedupă1989.Avem

așadar de‐a face cu un om obișnuit să folosească arma, dar și

condeiul,unomcareareproprietateatermenilorșialcăruistil

este sobru și măsurat. Prezentându‐i cartea, Viorel Domenico

apreciazăcăGrigoreBuciu „[...]nuesteniciadeptul scenariilor

lansatede«specialiști»cuminteaînfierbântată,niciprizonierul

schemelorșipledoariilorprodomo.Elpovesteștepurșisimplu,sincer,fărănicioinhibiție,ceeaceatrăit;scriecașicumn‐arficitit

niciocartedespreRevoluție,cașicumn‐arfiauzitnimicdespre

controversele în jurulsubiectului”.138Volumulsăuconținedoar

133 de pagini care evocă realitatea dramatică din decembrie

1989.Cu ce sentimentea trăit autorulacele clipe? Îndiscursul

său, altminteri lejer și articulat, unele cuvinte revin obsesiv.

Cuvântul„frică”(saucuvinteledinfamiliasalexicală)aparede33

deori,cuvântul„teamă”de20deori,urmatede„groază”(12ori),

spaimășipanică (ambeleapardecâte5ori).Sprecomparație,

cuvântulsperanțăaparede29deori,darînmajoritateacazurilor

în contexte de tipul următor: „Am înțeles că în centru sunt

violențe și că ai noștri sunt în așteptare. Stau în blindate însperanțacăacesteaîivorintimidapemanifestanți.Spremiezulnopțiine retrăsesem laodihnă.Dar cineputeadormi! Se fuma

138ViorelDomenico,„Cuvântînainte”laGrigoreBuciu,Cummi‐ampetrecutRevoluțiaînMinisterulApărăriiNaționale,p.6.


mult și trebuia aerisit des. Prin geamul deschis se auzeau,

estompat, împușcăturile din centrul orașului. Imaginația func‐

ționadinplin.Ne imaginammorți,darsperam (subl.n.)căsetrageînaer.Deci,încentrușipoatenunumaiacolo,s‐aumplutde

muncitori și lucrurile s‐au agravat.Militarii au primit ordin să

tragă”.139AtmosferaredatădeGrigoreBuciuesteunaderăzboi

(cuvântulaparede34deori)atipic,caracterizatdeteamă,haosși

manipulare.Săvedemunpasaj:„Aleeadintreintrareaîncazarmă

șiBulevardulDrumulTabereiarătajalnic.Ofițeriiîșiparcauacolo

autoturismele, fie în spațiul amenajat, fie direct pe singurul

trotuarcareexista.Majoritateaerauciuruitedegloanțe,inclusiv

aleunorcolegideaimei.Nuseștiace‐iapucasepesoldațiidin

unitatea de construcții de alături, ce‐i speriase, ce‐i zăpăcise(subl.n.),deauexecutatfocasupraunitățilorvecine,careeraupopulatecupersonalulDirecției Investiții șiConstrucții șicual

Centrului de Calcul al Armatei. Acum știu că, la cea mai mică

provocare,militariiîngrozițișipuțininstruițitrăgeauorbește(subl.n.)cantitățimaridemuniție.Înstareaaceeadenebuniegeneralizată(subl.n.)puteaibănuicăînfiecaremașinăparcatăesteunterorist.Aleeanicimăcarnueraluminatănoaptea,așacă

nusevedeamainimic.Eraefectulmăsurilordeausteritate im‐

pusedeCeaușescu.Peîntunericșiumbrauneipisiciputeafiluată

drept terorist”.140 Trebuie subliniat că autorul redă în aceiași

termeni și temerile civililor: „Într‐una din zile am fost acasă.

Oamenii din blocuri erau terorizați (subl. n.). Se trăseserăfocuridearmăprinparculdincurteainterioarăablocurilorșimai

încolospreparculRomniceanu.Amînțeles,maitârziu,căeraucei

delaAcademiaMilitară,careorganizeazăoacțiunedecurățareîn

139GrigoreBuciu,op.cit.,p.69.Iatăunuldintrepuținelefragmenteîncareautorulsereferălasperanțaschimbării:„Pelaora6,după‐amiaza,amfugitacasă,înuniformășicubanderolătricolorălabraț,cupistolullavedere,cumseordonase.Eraoradeînvoirepentruspălat.Cândm‐amîntorslaunitate,pejos,eraaproape,ceicareveneaudinorașcumașinilemăclaxonauși‐miarătausemnulvictoriei.Vreodois‐auoferitsămăducă.Nueracazul!Eraextraordinar.Eramfericitșiplindesperanță(subl.n.)”–p.82.140Ibidem,p.96.


zonă.Noaptea,dinacelelocurisetrăgeaspreAcademie.Soțiamea

stăteamai mult în baie. Îi era o frică teribilă. Își făcuseunașternut încadă(subl.n.).Văzuse,pringeamulcedădeaspreȘoseauaPanduri,căpeclădireadevis‐à‐vis,aUzinelorChimice

Române, se furișau tot felul de indivizi, mai ales spre capătul

clădirii ce dădea spre intrarea în Academie. Vecina noastră,

doamnaOnciu, învățătoarepensionară,s‐a trezitcuunglonț în

bucătărie”.141

Or,dacăunoșteanaperceputastfelevenimenteledin1989,

putemînțelegecâtdeputernicaureverberateleînconștiințași

sufletulunorrevoluționari142carenuaveaudecâtosumarăpre‐

gătiremilitară(uniinicinuapucaserăsăîșiîndeplineascăstagiul

militar,casănumaivorbimdesprefaptulcăpestrăzis‐auaflatși

tinere) sau aleunor simpli cetățeni careau trăit revoluțiaprin

intermediulmiculuiecran.143

141Ibidem,pp.100‐101.142IatăunepisodrelatatderevoluționarulEugenStoleru:„Launmomentdat,amauzitcăapaeotrăvitășicăebinesănubemnimicdelastrăini.Uneifete,careabăutdelaobătrânăunpaharcuapă,is‐afăcutrăușialeșinat–amaflat că senumeaCezarinaMăciuceanu.A fostdusă la spitalundes‐aconstatatcădefaptsuferiseodepresiedincauzafricii,aoboselii,foameișicine‐mai‐știe‐ce(subl.n.).Unindividcareînacelezilesebaricadasecufrigiderul în fața ușii a râs de această întâmplare. Sunt convins că asta oînțelegecuadevăratnumaiacelacarea fost acolocupicioareleudede lafleșcăialadeafară,acelacareasimțittăișulfriguluipânălaoase,acelacareatunci, când gloanțele șuierau, s‐a azvârlit în zloatamizerabilă fără să segândească,acelacare,aruncându‐selapământ,constatăcătrupulpestecares‐aaruncateraalunuicolegmort.Astaaînduratfatadesprecarevăspun,fatacarenua făcutarmatăînviațaei,nuaauzitniciodatăzgomotulunuiglonțdearmăpânăatunci, șicare,aruncându‐se lapământdefricagloanțelor,și‐adatseamacăceldupăcareseadăpostiseeramort!(subl. n.)”. Eugen Stoleru, „Câteodată îmi este rușine să spun că suntrevoluționar și căamparticipat laRevoluție!”, înCaieteleRevoluției,Nr.3(16)/2008,p.24.143„Televizorulesențialalrevoluțieiromâneestetraumanoastră(subl.n.), ecranul care ne desparte de noi înșine, ținîndu‐ne viețile în vis, înneputințadeaintraîntelevizor,deaieșidintelevizor,deatrăivisulsaudea‐levacua.Revoluțiaromânănune‐aaruncatîntreviațășimoarte,cinețineîntreviațășivis,înabis,într‐unlimbalindeterminăriișialindecizieiîntreexistențialșioniric. În spațiulacesta imposibil,atopic,nearhitecturabil, în


Desigur,cercetăriinterdisciplinarecaresăimplicedeopotrivă

istorici,psihologișisociologiarputeaanalizamaipertinentșicu

rezultatemaivaloroaselegăturadintreaceastătraumănațională,

memorie(fieeaindividualăsaucolectivă)șiistoriografie.

Înceneprivește,fărăpretențiadeaepuizasubiectul,amtrecut

rapidînrevistăaspectelepecarele‐amsocotitcelemairelevante.

Dinpăcate,privindînansamblutoateacestecioburialememoriei

pecarele‐amprezentatmaisus,trebuiespuscăreflectă,demulte

ori, deformat și interesat imaginea desfășurărilor din 1989,

nefiindooglindăarevoluției,cimaidegrabăpuzzle‐uriameste‐

cate,cupieseînalbșinegru.Darelesuntimportantemaialesprin

întrebările pe care le stârnesc, abia încercarea de a găsi răs‐

punsuri oneste permițând istoricului să încerce să reconstituie

fapteleșisăleconferesemnificație.

carenusepoateproduce,construi,cidoarconsumabulimic,seconfigureazălanoinunumaipoliticul,ciîntreagaviațăsocială,esențialmenteneîmplinită”.BogdanGhiu,Revoluțiaromână,posttraumatismfărătraumă,22.01.2006,lahttp://atelier.liternet.ro/articol/3180/Bogdan‐Ghiu/Revolutia‐romana‐posttraumatism‐fara‐trauma.html,paginăaccesatăla6septembrie2014.

BIBLIOGRAFIESELECTIVĂ

IZVOAREEDITEBANU,Florian (editor),AmorsareaRevoluției.Româniaanilor ’80

văzută prin ochii Securității, Editura Cetatea de Scaun,Târgoviște,2012.

CALAFETEANU,Ion(coord.);NEACȘU,Gheorghe;OSIAC,Daniela;RUSU,Sebastian,Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,EdituraMega,ClujNapoca,2009.

CRĂCIUN, Iulian Andrei; DELCEA, Cristian, Victor AtanasieStănculescu: „Am vrut să îl lichidez pe generalulMilitaru”, în„Adevărul”,10decembrie2012.

Documente89‐ProcesuldelaTimișoara,vol.I,II(2004),III(2005),IV (2006), V (2007), VI (2008), VII, VIII (2009), IX, AsociațiaMemorialulRevoluției16‐2decembrie1989,Timișoara.

PITULESCU, Ion,ȘasezilecareauzguduitRomânia.MinisteruldeInterne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, ,vol. I,București,1995.

IDEM,AnulNousenașteînsânge.MinisteruldeInterneîndecembrie89. Pledoarie pentru istorie, vol. II, Editura Universal Pan,București,1998.

PREDA Dumitru, RETEGAN, Mihai, 1989. Principiul dominoului.Prăbușirea regimurilor comuniste europene, Editura FundațieiCulturaleromâne,București,2000.

SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Revoluția română dindecembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, EdituraAxiomaEdit,București,2001.

SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Revoluția din decembrieperceputăprindocumentelevremii,EdituraAxiomaEdit,2000.

TATULICI, Mihai (coordonator), Revoluția română în direct,București,1990.

ȚĂRANU, Liviu, „Pe luna decembrie nu mi‐am făcut planul…”.Românii în„epocadeaur”.Corespondențădinanii ’80,EdituraCetateadeScaun,Târgoviște,2012.

MEMORIALISTICĂANDREI,Ștefan,Dinfracînzeghe.Istoriilemeledintr‐unpătrarde

veacromânesc,AdevărulHolding,București,2013.


BALAJ,Veronica,JurnaldeTimișoara16‐22decembrie'89,EdituraHercules,Timișoara,1991.

BETEA, Lavinia, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu șiIliescu.Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, București,1997.

BRUCAN,Silviu,Generațiairosită.Memorii,EdituraTeșu,București,2007.

BUCIU, Grigore, Cum mi‐am petrecut Revoluția în MinisterulApărăriiNaționale,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008.

CARPEN,Paul,Actorprincipal saudoar spectator înrândul întâi?InterviucudomnulinginerMihaiMontanu,înVitralii–LuminișiUmbre (ed.), „Adevăruri incomode.Decembrie1989”,EdituraSemne,București,2013.

CEAUȘESCU,MihaelaM.,Nuregret,numă jelesc,nustrig,EdituraMeditații,București,f.a.

COMAN,Ion,Omulseduce,faptelerămân.Istoriaînsălevaanaliza,EdituraMeditații,București,2007.

CONSTANTINIU,Florin,DelaRăutușiRollerlaMușatșiArdeleanu,EdituraEnciclopedică,București,2007.

CORUȚ,Pavel,N‐afosttriumfulminciunii.PavelCoruțîndialogcugeneralulȘtefanGușă,EdituraCanova,Iași,f.a.

CRISTEA,Romulus,MărturiidelaBaricadă,EdituraRomâniaPurșiSimplu,București,2007.

CURTICEANU,Silviu,Mărturiauneiistoriitrăite.Imaginisuprapuse,EdituraAlbatros,București,2000.

DINU,Ștefan,Condamnatladiscreție,EdituraNeverland,București,2009.

DOMENICO,Viorel,CeaușesculaTârgoviște,22‐25decembrie1989,Editura„IonCristoiu”,București,1999.

GUȘĂ,DanielaVeronica,Condamnatlaadevăr.GeneralȘtefanGușă,EdituraRAO,București,2004.

ILIESCU,Ion,Destinulunuiomdestânga.Amintiri,Litera,București,2014.

IDEM,Revoluțieșireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994.IDEM,Revoluțiatrăită.StenogramaconvorbiriicumembriiComisiei

Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie1989.Mesaje și alocuțiuni la a cincea aniversare a RevoluțieiRomâne, Editura Publicațiilor pentru Străinătate, București,1995.

IDEM,RevoluțiaRomână,PresaNațională,București,2001.


ILIESCU, Ion;TISMĂNEANU,Vladimir,Marele șocdin finalulunuisecolscurt.IonIliescuîndialogcuVladimirTismăneanu,EdituraEnciclopedică,București,2004.

IORDACHE, Claudiu, Singur între români, Editura InstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,1997.

IDEM,RevoluțiaRomânilor,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2010.

MARINO,Adrian,Viațaunuiomsingur,Polirom,Iași,2010.MAVRU, Nicolae, Revoluția din stradă: amintirile fostului șef al

ServiciuluideFilajșiInvestigațiedelaTimișoara,EdituraRAO,București,2004.

MAZILU, Dumitru, Revoluția Furată. Memoriu pentru țara mea,CoziaEd.‐CoIordacheșiAmbruster,București,München,1991.

IDEM, Revoluția Română. Zile și nopți de dramatism și speranță,Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989,București,2011.

MIOC, Marius, Revoluția din Timișoara așa cum a fost, EdituraBrumar,Timișoara,1997.

MIHĂESCU,Eugen,Întrelinii,EdituraRAO,București,2011.PALADE,Rodica,SilviuBrucan:„Amfostuncomplotist»”,în„Revista

22,nr.18,30apr.–6mai2002.POPESCU, Dumitru, Cronos autodevorându‐se... Memorii, vol. V

(Reducțiacelulară),CurteaVeche,București,2007.RADO, Gino (ed.), Procesul de la Timișoara: audierea în cadrul

urmăriri penale a celor 21+4 inculpați, Timișoara, EdituraMemorialulRevoluției1989,2013.

ROMAN, Petre, Libertatea ca datorie, Editura Fundației Pro,București,2006.

ROSTAȘ, Zoltan; ȚONE, Florentina (coordonatori),Tânăr studentcautrevoluționar,vol.I,EdituraCurteaVeche,București,2011.

SĂRARU, Dinu, Generalul Revoluției cu piciorul în ghips, EdituraRAO,București,2005.

STOENESCU,AlexMihai, Interviuridesprerevoluție, EdituraRAO,București,2004.

STOENESCU, Alex Mihai; MĂGUREANU, Virgil, De la regimulcomunist la regimul Iliescu.AlexMihai Stoenescu în dialog cuVirgilMăgureanu,EdituraRAO,București,2009.

STOENESCU, Alex Mihai; STĂNCULESCU Victor A., În sfârșit,adevărul...GeneralulVictorA.StănculescuîndialogcuAlexMihaiStoenescu,EdituraRAO,București,2010.


STOLERU, Eugen, Câteodată îmi este rușine să spun că suntrevoluționar și că am participat la Revoluție!, în „CaieteleRevoluției”,nr.3(16)/2008,p.24.

SUCEAVĂ,Ion,Înnumeleadevărului.Memorii,EdituraVenus,1991.TEODORESCU, Filip, Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989,

EdituraViitorulRomânesc,București,1992.VIANU,Ion,„Exercițiudesinceritate(2)”,înLettreInternationale,

nr.65/primăvara2008.VOICULESCU,GeluVoican, Îndecembrie '89,Dumnezeuasurâs la

București,în„DosareleIstoriei”,nr.1(29),1999.LUCRĂRIGENERALEȘISPECIALEAARONOVITCH, David, VoodooHistories: The Role of Conspiracy

TheoryinShapingModernHistory,RiverheadBooks,NewYork,2010.

ANTOHI, Sorin; TISMĂNEANU, Vladimir, De la utopie la istorie.Revoluțiile din 1989 și urmările lor, Editura Curtea Veche,București,2006.

ARDELEANU, Tana; SAVALIUC, Răzvan, BANU, Ion, ProcesulCeaușescu, Editura Ziua‐Omega Press Investment, București,1996.

ASH, Timothy Garton, Foloasele prigoanei. Lanterna magică,EdituraFundațieiCulturaleRomane,București,1997.

IDEM, The Magic Lantern: The Revolution of ’89 Witnessed inWarsaw,Budapest,BerlinandPrague,VintageBooks,NewYork,1993.

ATTALI, Jacques, La crise, et apres?, Librairie Artheme Fayard,Paris,2008.

AUNEANU, Manole, Procesul Ceaușeștilor, Editura Excelsior S.A.,București,1991.

BADEA,Marin,Crizeleeconomice.Oretrospectivă istorică,EdituraProUniversitaria,București,2011.

BADEA,Marin;NICHIȚELEA,Pamfil,Filozofia istoriei.Orientări șitendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982.

BĂCESCU, Angela, Din nou în calea năvălirilor barbare. ComplotîmpotrivaRomâniei,EdituraTempus,București,1995.

BEAUD, Michel, Istoria capitalismului. De la 1500 până în 2000,EdituraCartier,București/Chișinău,2001.

BESCHLOSS, Michael R.; TALBOTT, Strobe, La cele mai înalteniveluri. Relatare din culisele puterii referitoare la sfârșitulRăzboiuluiRece,EdituraElit,Iași,[1994].


BLANG,Mark,Teoriaeconomicăînretrospectivă,EdituraDidacticășiPedagogică,R.A.,București,1992.

BOIA, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune,EdituraHumanitas,București,1998.

BRETON,Jean‐Marie,LafindeCeaușescu.Histoired’unerevolution,Harmattan,Paris,1996.

BRZEZINSKI,Zbigniew(ed.)DilemmasofChangeinSovietPolitics,ColumbiaUniversityPress,1969.

BRINTON, Crane, Anatomy of Revolution, W.W. Norton andCompany,NY,[1938].

BUGA,Vasile,Pemuchiedecuțit.Relațiileromâno sovietice1965‐1989, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului,București,2013.

BYFORD, Jovan, Conspiracy Theories: A Critical Introduction,PalgraveMacmillan,2011.

CALVOCORESSI, Peter, Politica mondială după 1945, EdituraALLFA,București,2000.

CARTIANU, Grigore, Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune aKGB‐iștilordinFSN,EdituraAdevărulHolding,București,2010.

IDEM,SfârșitulCeaușeștilor.Sămoriîmpușcatcaunanimalsălbatic,AdevărulHolding,București,2010.

CESEREANU,Ruxandra,Decembrie'89:deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2004.

CODRESCU, Costache (coordonator),Armata română în revoluțiadindecembrie1989,EdituraMilitară,București,1998.

CONSTANTIN,Ion,DinistoriaPolonieișiarelațiilorromâno‐polone,EdituraBibliotecaBucureștilor,București,2005.

CONSTANTINIU,Florin,Oistoriesincerăapoporuluiromân,EdituraEnciclopedică,București,2002.

DJUVARA, Neagu, Există istorie adevărată? Despre relativitateageneralăaistoriei.Eseudeepistemologie,Humanitas,București,2011.

DOMENICO, Viorel, De cealaltă parte a Baricadei. DemnitaricomuniștiînRevoluțiadinDecembrie1989,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2012.

DUNN,John,ModernRevolutions:AnIntroductiontotheAnalysisofa Political Phenomenon, Cambridge University Press,Cambridge,1989.

DURAC,Nicolae,Nelinișteageneralilor, Timișoara, EdituraM.P.S.,1991.


DUȚU, Alesandru, Revoluția din decembrie 1989. Cronologie,EdituraSitech,Craiova,2010.

FARCAU, Bruce W., The Coup: Tactics in the Seizure of Power,PraegerPublishers,Westport,1994.

FASOLT,Constantin,Thelimitsofhistory,TheUniversityofChicagoPress,Chicago,2004.

FENSTER, Mark, Conspiracy Theories: Secrecy and Power inAmericanCulture,UniversityofMinnesotaPress,Minneapolis,1999.

FERGUSON Niall, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom,Iași,2013.

FURET, François, L’énigme de la desagregation communiste,FondationSaintSimon,Paris,1990.

GABANYI, Anneli Ute, Revoluția neterminată, Fundația CulturalăRomânăPress,București,1999.

Eadem, The Ceaușescu Cult, The Romanian Cultural FoundationPublishingHouse,Bucharest,2000.

GADDIS,JohnLewis,TheLandscapesofHistory:HowHistoriansMapthePast,OxfordUniversityPress,Oxford,2002.

GUERREAU, Alain, Viitorul unui trecut incert. Ce fel de istorie asecoluluiXXI,EdituraCartier,Chișinău,2003.

HLIHOR, Constantin,România.Căderea comunismului șinaștereademocrației, 1989‐2000, Editura Universității din Bucuresti,2006.

HOBSBAWM,Eric,SecolulExtremelor,EdituraLider,București,f.a.HOLMES, Leslie, Post‐Communism: An Introduction, Polity Press,

Cambridge,1997.HUNTINGTON,Samuel,PoliticalOrdersinChangingSocieties,Yale

UniversityPress,NewHaven,1968.KARNOOUH, Claude, Comunism/Postcomunism și modernitate

târzie,Polirom,Iași,2000.KOSELLEK, Reinhart, Conceptele și istoriile lor. Semantica și

pragmatica limbajului social politic, Editura Art, București,2009.

LUTTWAK, Edward, Lovitura de stat. Ghid practic, EdituraCompania,București,2013.

MARCU,Dorian,MoarteaCeaușeștilor,București,EdituraExcelsiorS.A.,1991.

MARGA,Andrei,FilosofialuiHabermas,EdituraPolirom,Iași,2006.MARX, Karl, Capitalul. Critica economiei politice, vol. I, Editura

Alexandria,Suceava,2009.


MORRIS, Ian,De ce vestul deține încă supremația și ce ne spuneistoriadespreviitor,Polirom,Iași,2012.

NEAGOE,Marin,35deani.Umbra luiNicolaeCeaușescu, EdituraLumeaMagazin,București,2005.

NEAL, Arthur G., National Trauma and Collective Memory:ExtraordinaryEvents intheAmericanExperience,M.E.Sharpe,Inc.,NewYork,2005.

NICOLAESCU, Sergiu, Cartea Revoluției Române din Decembrie1989,EdituraIonCristoiu,București,1999.

IDEM, Revoluția. Începutul adevărului. Un raport personal,București,EdituraTopaz,1995,p.9.

IDEM,Unsenatoracuză,EdituraPro,București,1996.NOVICK,Peter,ThatNobleDream:TheObjectivityQuestionandthe

American Historical Profession, Cambridge University Press,Cambridge,1988.

OPASCHI,Victor(editor),IonIliescu,omșilider,Litera,București,2013.

PETRESCU, Dragoș, Explaning the Romanian Revolution of 1989:culture, structure and contingency, Editura Enciclopedică,București,2010.

PIPES,Daniel,Conspiracy:How theParanoidStyleFlourishesandWhereItComesFrom,Touchstone,NewYork,1997.

POP,Adrian,Originileșitipologiarevoluțiilorest‐europene,EdituraEnciclopedică,București,2010.

POP, Iulia, Memorie și suferință. Considerații asupra literaturiimemorialistice a universului concentraționar comunist,Argonaut,Cluj‐Napoca,2010.

PORTOCALĂ, Radu, Autopsia unei lovituri de stat, AgoraTimișoreanaîncolaborarecuEdituraContinent,1991.

PROST, Antoine, Douze leçons sur l'histoire, Éditions du Seuil,Paris,1996.

RAIHA,Valentin,Revoluțiașijoculserviciilorsecrete,TiparEuximusImpex,BaiaMare,1994.

RATEȘ Nestor, România: revoluția încâlcită, Paralela 45, Pitești,1999.

RICOEUR, Paul, Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord,Timișoara,2001.

ROPER, Steven D., Romania: TheUnifinished Revolution, Routledge,2005.


ROTBERGR.I.;THOMPSON,D.(Eds.),TruthvsJustice:TheMoralityof Truth Commissions, Princeton University Press, Princeton,2000.

SANDU, Ion, Decembrie 89. Scenariul și regia, Fundația „ScrisulRomânesc”,Craiova,1999.

SAUCĂ, Alexandru, KGB‐ul și revoluția română. Intensificareaofensivei forțelor antiromânești, Editura Miracol, București,1994.

SAVA, Constantin; MONAC, Constantin,Adevăr despreDecembrie1989: conspirație‐diversiune‐revoluție, București, EdituraForum,1999.

SĂNDULESCU, Șerban,Decembrie89.Loviturade stata confiscatrevoluțiaromână,EdituraOmegaPress,București,1996.

SCHAFF,Adam,Istorieșiadevăr,EdituraPolitică,București,1982.SCURTU,Ioan,PoliticășiviațăcotidianăînRomâniaînsecolulalXX‐

lea și începutul celui de‐al XXI‐lea, Editura Mica Valahie,București,2012.

IDEM, Revoluția română din decembrie 1989 în contextinternațional, Redacția Publicațiilor pentru Străinătate,București,2009.

IDEM,SfârșituldictaturiiBucurești,21‐25decembrie1989,EdituraClio,Craiova,1990.

SEDERBERG, Peter C., Fires Within: Political Violence andRevolutionaryChange,HarperCollinsCollegePublishers,NewYork,1984.

SHARP,Gene;JENKINS,Bruce,TheAnti‐Coup,TheAlbertEinsteinInstitution,Boston,2003.

SIANI‐DAVIES,Peter,TheRomanianRevolutionofDecember1989,CornellUniversityPress,Ithaca,2005.

SKOCPOL, Theda, States and Social Revolutions: A ComparativeAnalysis of France, Russia and China, Cambridge UniversityPress,Cambridge,1979.

IDEM, Vision and Method in Historical Sociology, CambridgeUniversityPress,Cambridge,1984.

STĂNESCU‐STANCIU, Teodora; OȘCA, Alexandru, NEACȘU,Gheorghe,ConsiliulProvizoriudeUniuneNațională,vol.IIșiIII,EdituraMega,ClujNapoca,2009.

STOENESCU,AlexMihai,Introducereînstudiulistoriei,EdituraRAO,București,2013.

IDEM, Istoria loviturilorde stat înRomânia, vol. 4, Revoluția dindecembrie1989,otragedieromânească,RAO,București,2004.


STOIAN,Ion,Decembrie89.Artadiversiunii,EdituraCOLAJ,1993.TĂNASE,Alexandru;ISACVictor,Realitateșicunoaștereînistorie,

EdituraPolitică,București,1980.TĂNASE, Mircea, Eroii învinși ai Revoluției, Editura Militară,

București,2009.TETLOCK,PhilipE.;BELKIN,Aaron(eds.),CounterfactualThought

Experiments in World Politics: Logical, Methodological, andPsychological Perspectives, Princeton University Press,Chichester,WestSussex,1996.

TILLY, Charles, European Revolutions, 1492–1992, Blackwell,Oxford,1993.

TISMĂNEANU, Vladimir, Despre comunism. Destinul unei religii,EdituraHumanitas,București,2011.

IDEM,Fantasmelesalvării.Democrații,naționalismșimitînEuropapost‐comunistă,EdituraPolirom,Iași,1999.

IDEM (coordonator), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor,EdituraPolirom,Iași,2005.

TRONCOTĂ,Cristian,Duplicitarii.OistorieaserviciilordeinformațiișisecuritatealeregimuluicomunistdinRomânia,EdituraElian,București,2003.

VLAD, Corneliu, Și totuși, Revoluția română, Editura IRRD,București,2011.

VEYNE,Paul,Commentonécritl’histoire,Seuil,Paris,1971.XENOPOL, A. D., Teoria Istoriei, Editura Fundației Culturale

Române,București,1997.STUDIIȘIARTICOLEABRAHAM,Florin,IstoriografieșimemoriesocialăînRomâniadupă

1989, în „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariţiu» dinCluj‐Napoca”,tomLI,2012.

ANKERSMIT,F.R.,HistoriographyandPostmodernism,„HistoryandTheory”,Vol.28,No.2,1989.

BENTZEN, Naja, Despremorți numai de rău. Viața de apoi a luiNicolaeCeaușescucamodelalabjecțieiînpoliticaromânească,înBogdanMurgescu (coord.), „Revoluția română din decembrie1989.Istorieșimemorie”,Polirom,Iași,2007.

CESEREANU,Ruxandra,Decembrie ’89siteoriaconspirației (I), în„ObservatorulCultural”,nr.245,2004.

CONSTANTINIU,Florin,Uninauguralratat,în„Istorieșicivilizație”,nr.2/noiembrie2009.


CORNEANU,Constantin,Istoricul/istoriciișiRevoluțiaRomânădinDecembrie1989,în„CaieteleRevoluției”Nr.2(34)/2011.

CRAIU, Constantin‐Ovidiu, Strategii și tehnici de reconstruire amemoriei sociale după evenimentele din 1989, în „Revistaromânădesociologie”,serienouă,anulXXV,nr.1–2,2014.

EVANS, Richard J., Introduction. Redesigning the Past:History inPolitical Transitions, in „Journal of Contemporary History”,2003,Vol.38(1).

FORAN, Jonh, Theories of Revolution Revisited Toward a FourthGeneration?in„SociologyTheory”,no.11,issue1,March1993.

GOLDSTONE, Jack A.,RethinkingRevolutions: IntegratingOrigins,Processes,andOutcomes,in„ComparativeStudiesofSouthAsia,AfricaandtheMiddleEast”,Volume29,Number1,2009.

NEDELSKY,N.,DivergentResponsestoaCommonPast:TransitionalJustice in the Czech Republic and Slovakia, in „Theory andSociety”,no.33,2004.

NORMAN,AndrewP.,TellingItLikeItWas:HistoricalNarrativesonTheirOwnTerms,„HistoryandTheory”,Vol.30,No.2,1991.

PLEȘU,Andrei,O loviturădestatoriginală, în„Revista22”,24.022014.

SHAFIR, Michael, Ceausescu's Overthrow: Popular Uprising orMoscow‐guidedConspiracy?,„ReportonEasternEurope”,Vol.1,No.1,1990.

STAN, Lavinia, Truth Commissions in Post‐Communism: TheOverlooked Solution?, in „The Open Political Science Journal”,2009,no.2.

TISMĂNEANU, Vladimir, Romanian Exceptionalism? Democracy,Ethnocracy,andUncertainPluralisminPost‐CeaușescuRomania,inDawisha,KarenandParrott,Bruce,„Politics,PowerandtheStruggleforDemocracyinSouth‐EastEurope”,CambridgeUP,Cambridge,1997.

VIANU, Ion,Memorialistica văzută de unmemorialist, în „LettreInternationale”,nr.78/vara2011.

VOGLIS, Polimeris, Talkin’ about a revolution, it sounds like awhisper,in„Historien”,vol.13,2013.

VULTUR, Smaranda Timișoara – Revoluția din 1989. Practicimemorialeurbanesaudesprememoriaîncriză(Studiudecaz),în „Colloquium politicum”, Anul II, nr. 2 (4), iulie‐decembrie2011.

WHITE, Hayden, The Question of Narrative in ContemporaryHistoricalTheory,in„HistoryandTheory”,Vol.23,No.1,1984.