SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE O PROBLEMĂ PRIORITARĂ_I. Mărculeț

7/23/2019 SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE O PROBLEMĂ PRIORITARĂ_I. Mărculeț

http://slidepdf.com/reader/full/schimbarile-climatice-globale-o-problema-prioritarai-marcule 1/6

S t u d i i S l ă t i n e n e , Anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, Editura Hoffman, pp. 293-300.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE O PROBLEMĂ PRIORITAR

Ioan M ĂRCUCătălina MĂRCU

Sistemul climatic cuprinde cinci mari componente — atmosfera, hidrosfera, crios

suprafaţa terestră şi biosfera — care sunt într -o continuă interacţ iune. Climatul poafectat de orice factor care modifică radiația primită de la Soare, radiația reflectatăemisă în spațiu, sau care modifică redistribuirea energiei în interiorul atmosferei şiatmosferă, suprafaţă terestră şi ocean. Înţelegerea schimbărilor climatice reprezintă oprioritate pentru comunitatea ştiinţifică.

A. Cauzele schimbărilor climatice pot fi naturale şi antropice.I . Factorii naturali care influenţează şi determină modificările climatice de durată

grupaţi în două mari categorii: 1. factori cosmici (radiaţia solară cu ciclurile ei de variaţifuncţie de activitatea solară: 11 ani, 22 ani, 33 ani etc.; forma Pământului şi mişcărilpoziţia axei polilor; zonalitatea termică) şi 2. factori geografici (relieful prin formdimensiune; suprafeţ ele acvatice; dinamica atmosferei; curenţ ii marini; mişcările tectovegetaţ ia ş.a.).

a) Orbita Pământului 1 variază în timp (90-100 mii ani) de la un cerc aproape perfeo elipsă foarte aplatizată şi invers. Consecinţele constau în modificarea cantităţ ilocăldură primite de la Soare de către cele două emisfere.2

b) U nghiul de înclinare al axei terestre execută un du-te –vino, între 22 şi 25

41.000 de ani. Amplificarea înclinări (de la 23o

27’ cât este în prezent) ar geintensificarea contrastelor termice dintre vară şi iarnă, în zonele temperate şi reci. c) Rotaţia conică, cu o durată de 26 mii de ani, determină migrarea polilor geografd) Variaţiile intensităţ ii solare (11, 88, 210 şi 2.300 de ani)3, modificările natural

unor parametri atmosferici 4 şi ai revoluţiei Pământului diminuează ori sporesc cantitotale şi anotimpuale de ener gie radiantă solară primite de suprafaţ a terestră.

e) M odificarea câmpului magnetic terestru poate determina schimbări ale climeiinversarea polilor magnetici.

f) Erupţ iile vulcanice au rol de răcire a climei prin crearea unui ecran absorbant pradiaţia solară, constituit din nori de fum şi praf, picături de acid sulfuric, dioxid de cavapori de apă etc.5 Conform geologilor, vulcanii s-ar putea reactiva la fiecare 400.

* Prof. dr. Colegiul Naţ ional „I. L. Caragiale“ . Bucureşti

** Cercet. dr. Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti

1 Excentricitatea orbietei Pământului, oblicitatea planului elipsei şi precesia echinocţiilor fac parte din ciclul Milankovi

2 În prezent, în Emisfera Nordică primăvara şi vara sunt mai lungi cu şapte zile decât toamna şi iarna, iar în E

Sudică, toamna şi iarna sunt mai lungi cu şapte zile. 3 În anii când numărul petelor solare creşte, vremea pe Pământ este mai rece şi mai umedă, iar în anii când n

acestora scade, timpul este mai cald şi mai uscat. Conform NASA, în septembrie 2011, pe suprafaţa Soarelui s-a pr uriaşă tornadă solară, capabilă de a înghiţi cinci planete de dimensiunile Terrei. La câteva ore de la prodfenomenului, înălţimea tornadei a atins circa 200.000 km. Masa de gaze avea temperaturi cuprinse între 50.2.000.000

oC, iar viteza de deplasare era de aproximativ 300.000

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/9703/21/).4 Ponderea gazelor din compoziţia atmosferei a variat foarte mult de la atmosfera primitivă (8-10% azot, 10-15% dio

carbon, 60-70% vapori de apă, 8-10% alţi componenţi) la cea actuală (circa 78% azot, 21% oxigen, 0,03% dio

carbon, sub 1% vapori de apă şi sub 1% alţi componenţi) (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 72).5 La 07.06.1912, în Munţii Katmai, din Alaska, a avut loc o puternică erupţie. Cantitatea de materie expulzată

estimată la 33 miliarde tone. Praful şi cenuşa au acoperit vaste regiuni din nord-vestul Americii de Nord, ridicându-s în stratosferă, unde au rămas aproximativ un an. Din cauza radiaţiilor reţinute şi reflectate (circa 10% din radiaţia spe întreaga planetă iernile au fost mult mai friguroase şi verile mult mai răcoroase. Erupţiei vulcanului Tambora din Insula Sumbawa (Indonezia), care a avut loc la 05.04.1815, i-a urmat aşa-numitul „vară“ (1816) din cauza calamităţilor generate de el în Europa şi America de Nord. Coloana de gaze sulfuroase pro




500.000 de ani. În urmă cu circa 74.000 de ani în Sumatra a avut loc o „supereruConsecinţele asupra climei au fost majore: valorile temperaturilor medii au scăzut

10oC. Ca urmare, omenirea a ajuns în pragul dispariţ iei. Analizele ADN au demofaptul că pe toată suprafaţ a planetei au mai supravieţ uit doar 11.000 de oameni. În preo astfel de erupţ ie s-ar putea produce în Wyoming (S.U.A.), unde caldera Yellowston întinde pe 2.500 km2 (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 43-45).

Aşa cum sintetizează Brînduşa Chiotoroiu (1997, p. 36), „există şi opinii care susţ activitatea vulcanică nu determină răcirea ci, dimpotrivă, efectul de seră, din cauza creconcentraţiei bioxidului de carbon din atmosferă şi ca urmare, scăderea stratului de zăşi gheaţă polară precum şi expansiunea oceanelor.“

g) Impactul meteori ţ ilor cu suprafaţa terestră poate avea ef ecte precum răaerului, din cauza diminuării insolaţ iei de către praful ridicat în atmosferă, ori încălacestuia, din cauza şocului provocat de viteza mare a meteoriţ ilor . Încălzirea aerulforma monoxid de azot (prin disocierea moleculelor de oxigen şi azot) care provsubţierea sau găuri în stratul de ozon.

h) M odificarea pe termen lung a proceselor de schimb între atmosferă şi ocean. Aceşti factori naturali s-au manifestat de la începuturile existenţei planetei, pâ

prezent, ducând în timp la numeroase schimbări paleoclimatice, care au lăsat ampputernice în scoarţa terestră, descifrate în mare parte prin cercetările întreprinse în dectimpului.

II. Activităţ i le antropic e care pot genera schimbări climatice certe sunt defriaccelerate şi consumul prin ardere a unor cantităţi din ce în ce mai mari de combufosili, contribuind la modificarea concentraţiei atmosferice a gazelor cu „efect de seră“6

emisia unei varietăţi de aerosoli7

. În consecinţă, proporţ ia de CO2

8

din atmosferă cr determinând implicit sporirea „efectului de seră“ al acestuia. S-a dovedit faptul că diode carbon este răspunzător în proporţie de 40% de formarea „efectului de seră“ şiultimii 200 de ani ponderea sa din atmosferă a crescut cu 34%, de la 280 ppm la 350(circa 75% din această creştere este cauzată de arderea combustibililor fosili, iar 25defrişări şi arderea lemnului) (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 97-98).

Referindu-se la aceste aspecte, iată ce scria într -un ziar din S.U.A., citat de GridaŢicleanu N. (2006, p. 99-100): „Planeta albastră e bolnavă. Are călduri şi frisTranspiră şi respiră necontrolat, din cauza unui «metabolism» total dereglat. Sângealbastru, contaminat, şi-a schimbat, pe ici şi colo, culoarea, iar vâscozitatea luimodificat. Unele «vase sanguine» s-au necrozat. Cauza – combinaţia nefericită

defrişările iraţ ionale şi poluare – ambele, scăpate de sub control. Rezultatul – perfidulde seră. Ritmul actual al agresiunii economice asupra leagănului civilizaţ iei umane nuopri, dacă diriguitorii lumii nu vor interveni energic pentru a se diminua măcar dezcare deja a început. O mare parte dintre vietăţ ile Terrei (inclusiv cele umane) vor subco de la vulcan a urcat până la 40 km în atmosferă. Perdeaua de cenuşă rezultată a obturat radiaţia provenită de laiar consecinţele au fost catastrofale: în toată Emisfera Nordică, primăvara acelui an a fost foarte rece, cu geruri şipână în luna iulie; în multe regiuni a fost foamete şi au avut loc tulburări sociale (în Brazilia, Elveţia, Franţa ş. America de Nord a avut loc un adevărat exod spre sudul contin(http://www.revistamagazin.ro/content/view/4608/8/).6 Acest efect constă în reţ inerea par ţ ială în atmosferă a radiaţ iilor solare de undă scurtă (între 0,2 şi 4 µm, cu un ma

jurul valorii de 0,6 µm) reflectate de suprafaţ a terestr ă sub formă de radiaţ ii calorice de undă lungă. La nivelul plefectul de seră este în medie de 33oC. În absenţa acestui fenomen, temperatura medie la suprafaţa Pământului ar

18

o

C (Chiotoroiu Brânduşa, 1997, p. 13). Studiile efectuate arată că până în anul 2050, concentraţia gazelor cu „ef seră“ (exceptând vaporii de apă) dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul şi gazele dinclorfluorcarbonului se va dubla, ceea ce va genera o creştere cu 1,5-4,5

oC a temperaturii medii anuale la suterestră (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p.156).7 Aerosolii sunt particule minuscule aflate în suspensie în atmosferă, definite convenţional ca particule cu diametre

3-10μm (10-6m). Emisia sulfurilor prin arderea biomasei şi sulfurilor conţinute de combustibilii fosili conduc la for

aerosolilor de sulf, în timp ce arderea biomasei şi a altor combustibili fosili produce aerosoli cu conţinut de carbon. 8 Cel mai important gaz cu efect de seră şi cu cea mai rapidă rată de creştere a concentraţiei atmosferice.




în următoarele decenii, din lipsa hranei, înecate, intoxicate ori îmbolnăvite de epidintre cele mai imprevizibile.“

Tot mai numeroşi specialişti iau în calcul consecinţele negative ale răzbgeoclimatic şi încercările de manipulare ale climei9. În prezent, pentru provocprecipitaţ iilor norii sunt „însămânţ aţi“ cu iodură de argint, iar pentru distrugerea norilgrindină, se folosesc rachete şi proiectile de mare calibru. Se consideră, însă, cădintre tehnicile războiului geoclimatic nu pot fi controlate în totalitate, iar efecteleextrem de periculoase pentru mediui natural şi societate.

Dacă efectele induse de om asupra climei sunt distincte de variaţiile naturalimpune cu necesitate înţelegerea şi identificarea semnalului indus de către omenirpofida instabilităţii de fond a variabilităţii naturale a climei.

B. Schimbări climatice produse în era noastră au fost numeroase: în sec

Europa (inclusiv bazinul mediteranean) a avut un regim pluviometric asemănătoractual; perioada secolelor II-IV s-a caracterizat printr-o intensificare a precipitaţ iilor; seV a fost cald şi uscat atât în Europa, cât şi în America de Nord; secolul IX, în Europa,mai umed şi mai rece; în secolele X şi XI clima a fost foarte caldă şi uscată; în secolus-au declanşat furtuni puternice pe Atlanticul de Nord, iar în secolul XIV zăpezi abundau acoperit Europa; intervalul 1550-1850, din cauza scăderii temperaturilor, a fost„mica epocă glaciară“10 (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. 156). Opiniile specialiprivind cauza scăderii temperaturii aerului între secolele XIV şi XIX sunt diferite.consideră ca principală cauză încetinirea Golfstream-ului, iar alţii, scăderea radiaţ iei sşi/sau erupţ iile unor vulcani.

Măsurătorile sistematice asupra temperaturii aerului (începute după anul 185studiile elaborate pe baza valorilor termice pentru Emisfera Nordică, au pus în evidecreştere a temperaturii de circa 0,6oC11 în secolul XX (mai pronunţată în Zona Ecuato

America de Nord şi Asia – între 0,4 şi 0,8oC). Cantităţ ile de precipitaţ ii au crescut cpână la 1% pe decadă în regiunile de la latitudinile medii şi mari şi cu 0,2 până la 0,3decadă în regiunile tropicale continentale, iar frecvenţ a precipitaţ iilor intense a crescut4%. Conform unor observaţii recente, în Europa temperatura medie a crescut în secolcu până la 1,2oC, iar precipitaţ iile medii din nordul continentului şi vestul Federaţ iei Rusporit cu 10-40% (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 95)

Începând din anul 1961, până în 1980, s-a semnalat o tendinţă accentuată de r iar din anul 1980 evoluţ ia s-a inversat, temperatura începând să crească, în decen

înregistrându-se şase dintre cei mai calzi ani. Excepţ ional a fost 1998 când media teranuală a globului a atins cele mai mari valori. Dar seria recordurilor anilor calzi nu s-aaici, în continuare decada 2002-2012 a fost declarată cea mai caldă din cei 160 de a înregistrări ale temperaturii globale.

9 În războiul din Vietnam „s-a încercat prelungirea sezoanelor ploioase – prin pulverizarea conţinutului a 50.0

containere cu iodură de argint, n.n. – şi transformarea rutelor de aprovizionare într -o masă de noroi pentru împieddeplasării convoaielor“ (Deac L. A., Străinu E., 2000, p.163-164). Conform autorilor citaţi (Deac L. A., Străinu E.,p.171), „Fenomenele geoclimatice petrecute în ultimii ani în România ne înclină să credem că ţara noastră a fostţinta virtuală a unor metode de ducere a războiului geofizic. Cel puţin în ultima perioadă de timp, s -au manifestat un

alarmant de fenomene geoclimatice, necaracteristice statistic prin amploare, intensitate şi frecvenţă a arealuluigeografic. România este oricând expusă factorilor distructivi ai unor calamităţi şi catastrofe […]. Inundaţiile catasalternează în ultimul deceniu cu secetele prelungite, însoţite în anumite zone de alunecări de teren şi mişcări seicare, deşi au fost relativ mici în intensitate, prin caracteristicile lor nu pot fi explicate“. 10

Sunt considerate printre principale efecte ale „micii ere sau epoci glaciare“: migrarea vikingilor din Islanda sau chGroenlanda (şi stingerea acestui tip de societate) şi dispariţia civilizaţiei maya, din cauza secetelor prelungiPeninsula Yucatan (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 92).11

Totuşi, încălzirea nu este uniformă pe tot Globul, în unele arii producându-se răciri.




Fenomenele El Niño – Oscilaţia Sudică 12 au devenit mai frecvente, mai persistemai intense, începând cu mijlocul deceniului opt, în comparaţ ie cu ultimii 100 de an

consideră că în intervalul 1997-1998 s-a produs cel mai puternic El Niño. Conformscenarii, creşterea temperaturii cu 3oC în secolul actual, ar generaliza fenomenul El Ni toată Emisfera Sudică, începând din 2050, şi producerea unor ierni severe şi lunEmisfera Nordică, începând cu anul 2010 (Gridan T., Ţicleanu N., 2006, p. 104).

C. Efectele încălzirii globale. Urmare a cercetărilor efectuate de oamenii de şdin întreaga lume s-a recunoscut ca realitate certă fenomenul de „încălzire globală“ .

În consecinţă, au fost emise o serie de scenarii — unele mai sumbre, mai catastr decât altele (posibilitatea realizării în spaţ iu şi timp fiind incertă) — prin care, până în2050, din cauza dublării concentraţiei gazelor cu „efect de seră“, temperaturileglobale vor creşte cu 1,5-4,5oC. Această situaţ ie va afecta:

Stratul de zăpadă, care acoperă iarna, în prezent, circa 62% din suprafaţ a Eurasaproape întreaga Americă de Nord situată la latitudini mai mari de 35o, se va resemnificativ, atât ca suprafaţă, cât şi ca durată (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. În regiunile polare, sporirea evaporaţ iei ar conduce la creşterea nebulozităţ iiprecipitaţiilor sub formă de ninsoare.

Calotele de gheaţă ocupă în prezent o suprafaţă de cir ca 34.000.000 km2. Încelei antarctice, conform unor studii, încălzirea ar conduce, în 250 de ani, la creştere0,5% a volumului de gheaţă şi la scăderea cu aproximativ 30 cm a nivelului OceaPlanetar. Alte scenarii indică topirea rapidă a păr ţ ii vestice a calotei glaciare şi la creştcu circa 6 m a nivelului Oceanului Planetar.

Creşterile considerate iniţ ial, cu 3oC a temperaturii medii anuale şi cu 12

cantităţ ilor de precipitaţ ii până la sfârşitul secolului XXI, ar dubla viteza de topire a cglaciare groenlandeze, care îşi va reduce volumul cu 3% determinând o creştenivelurilor oceanelor cu aproximativ 20 cm. Alte studii mai recente prevăd o creşttemperaturii globale a Pământului de până la 5 sau chiar 6ºC chiar în condiţiile scpoluării industriale.

Gheţ arii montani, cum sunt cei din Alpi, Himalaya şi Anzi, se află într -un pr accentuat de retragere. Cei din Alpii Austriei şi-ar putea restrânge suprafaţa la jumpână în anul 2050, dacă temperatura medie anuală ar creşte cu 3oC.

Permafrostul se extinde pe 20-25% din suprafaţa terestră, fiind prezent în regipolare, subpolare şi pe munţii înalţ i din zonele tropicale şi temperate. Creşt

temperaturilor face ca permafrostul să se dezgheţ e foarte repede pe o adâncime de cim. O creştere a temperaturilor medii cu 2oC ar determina retragerea cu 700 km a celCanada şi cu 500-700 km a celui din Rusia. În regiunile înalte din China, permafractual se va reduce cu 40-50%.

Nivelul Oceanului Planetar, conform scenariului, va creşte cu 0,3-0,5 m până în2050 şi cu 1 m până în 2100. Ca urmare, mii de kilometri de ţărmuri vor fi inundatecosistemele specializate din regiunile costiere vor fi afectate. Totodată, se vor pro

12

Fenomenul El Niño (încălzire anormală a apei Oceanului Pacific în largul coastelor vestice ale Americii de Suresponsabil în America Latină de uscăciunea care afectează NE Braziliei, N Amazoniei, coasta pacifică a ACentrale şi Mexicul şi de umezeala accentuată din S Braziliei şi NV Perului. Pe teritoriul Africii produce inundaţii, înestică, şi secete şi extinderea deşertificării, în Sahel. Procesul de deşertificare este amplificat şi în Rajahstan (Componenta rece, La Niña, este generatoare de căderi impresionante de precipitaţ ii, de inundaţii (în Columbia, AsiEstică etc.) şi de uragane violente (uraganul George a afectat continentul american în regiunea litoralului M. CaraiGolfului Mexic, producând pagube în valoare de 3,3 mlb. dolari). În ultimii 100 de ani s-au produs 23 de fenomeneşi La Niña, această frecvenţă fiind legată, probabil, de încălzirea globală.




modificări ale interacţ iunii ocean-atmosferă, care se vor răsfrânge prin feed-back, asclimei13 (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2002, p. 158-159).

Regiunile costiere ale căror ecosisteme sunt fragile, fiind dependente de are

inundabile şi de plaje riscă să se reducă cu 50-100 m dacă apa oceanului va creştem, iar circa 345.000 km de ţărmuri dens populate de pe Glob vor fi ameninţ ate de inun

Ar putea avea de suferit şi recifii coraligeni (din cauza schimbării temperaturii apeigrosimii sedimentelor) şi mangrovele. În cazul estuarelor, apa ar pătrunde adânc în llor, determinând retragerea spre amonte a animalelor de apă dulce şi a speciilor de pla

Ciclul hidrologic (transferul permanent de apă între ocean, atmosferă şi contipoate fi influenţ at prin intensificarea proceselor de evaporaţ ie şi evapotranspiraţ ie, carândul lor pot determina creşterea cantităţ ilor de precipitaţii. Experimentele au arătatlatitudini mari cantitatea de precipitaţ ii ar putea creşte cu peste 10% în timpul iernii, i

cele mici va scădea (vor fi în cantităţi mai ridicate în Danemarca, Germania şi nordul R

şi mai mici în sudul Portugaliei, Spaniei şi Greciei). Creşterea temperaturii va intensifievaporarea apei din sol, reducând astfel umezeala acestuia14.

Vegetaţ ia şi ecosistemele (sisteme ecologice unitare rezultate din interacţ iunilebiocenoze şi biotopurile corespunzătoare) situate la latitudini medii ar migra spre latitumai mari, speciile de foioase devenind mai frecvente decât coniferele. La latitudinilemari, creşterea cu 2oC a temperaturii medii anuale ar face ca pădurile de conifere sapropie cu 4-5o latitudine de Polul Nord. În aceste condiţ ii, tundra din nordul Europe Asiei ar putea să dispară. De asemenea, regiunile cu vegetaţie semiaridă ar deveniconsecinţa finală fiind extinderea deşerturilor. În cazul munţ ilor, vegetaţ ia alpină vaspre vârfurile înalte, restrângându-şi astfel arealele.

Circulaţia termohalină16

poate fi perturbată de modificarea climei. Încălzirea poadetermine în viitor o încetinire a acestei circulaţii, cu efecte directe asupra condclimatice regionale din ambele emisfere.

Variabilitatea sistemului climatic ar putea tinde chiar spre o nouă glaciațiune, todin cauza încălzirii climatice globale, care, prin uniformizarea salinității și temperapelor Oceanului Planetar, ar modifica traseul curenților oceanici calzi și ar fav înaintarea calotelor de gheață (Bogdan Octavia, Costea Sanda, 2013, p. 252-253).

În final, consecinţele complexe ale acestui proces de încălzire vor afecta nucomponentele mediului planetar ci însăşi societatea umană, prin modificări majo

domenii desosebit de importante resursele de apă, producţia agricolă, utilizar calitatea terenurilor, aşezările omeneşti, distribuţ ia diferitelor boli ş.a. care vor pudificultate economiile ţărilor afectate. Astfel, secetele severe şi inundaţ iile catastr induse de încălzirea climatică, constituie reale dezastre ecologice cu urmări nefaste pmulte milioane de locuitori ai regiunilor afectate. Tot astfel, efectele diminuării recolteloregiunile unde practicile agricole nu se pot adapta rapid, ar reduce resursele de hranpiaţa mondială, finalizându-se cu efecte nefaste în plan social.

Totuși, în literatura de specialitate există și păreri diferite ale oamenilor de științăDe exemplu profesorul Antonio Zichichi, fizician și președinte al Federației Mon

a Oamenilor de Știință, consideră că „radiațiile cosmice au o influență covârșitoar 13

Creşterea temperaturilor suprafeţ elor oceanice va extinde aria favorabilă producerii ciclonilor tropicali şi vfrecvenţa acestora. Fenomenul El Niño care dereglează circulaţ ia atmosferică şi oceanică va fi intensificat.14 Un studiu efectuat în SUA a dus la concluzia că sporirea cu 1-2oC a temperaturii aerului şi diminuarea cucantităţ ilor de precipitaţ ii, vor conduce la diminuarea cu peste 50% a resurselor de apă din regiunile aride şi semConsecinţ ele vor fi catastrofale pentru vegetaţ ia din semideşert.15

Pentru Europa se consider ă că o creştere cu 5oC a temperaturilor medii anuale şi cu 10% a cantităţilor medii anuprecipitaţii ar putea genera înaintarea cu circa 1.000 km spre nord a actualelor zone mari de vegetaţ ie.16

Circulaţ ia termohalină este fenomenul de deplasare a unor mari mase de apă la scar ă globală, datorită diferenţ temperatur ă, densitate şi salinitate ale apei marine şi prin aport de apă dulce.




sistemul nostru solar traversează zone din galaxie în care există densități stelare difercă o masă considerabilă a acestora presupune inducerea unei temperaturi mai ridicat

timp ce zonele cu mai puține stele duc spre glaciațiuni“. Un sceptic al încălzirii climeste și profesorul David Bellamy, botanist, care consideră că „și dacă ar fi adevăratăde sporire a concentrației CO2 în atmosferă cu 5%, în 10 ani, lucrul acesta nu ar aveainfluență asupra mediei fenomenului de încălzire globală!“, reliefând rolul benefbioxidului de carbon în procesul de fotosinteză, afirmând chiar că „nu crede, în nvariantă, că acest gaz ar putea modela caracterul climatic al Terrei, într -un ecosistemetabolismul în echilibru. Nu defrișărilor, pentru a nu avea probleme cu bioxidul de ca(Ionescu Al., 2009, p. 121).

D. În loc de concluzii. Problema schimbărilor climatice, a efectului de serămediului înconjurător, constituie în prezent o problemă prioritară a ONU. Pericol

distrugere şi de degradare a mediului înconjurător, desfăşurat în timp mai scurt, poenorm, cu consecinţe dezastruoase pentru locuitorii Terrei. Aceste schimbăriprovocate direct de activităţile antropice, omenirea fiind direct răspunzătoare de amodificări, faţă de cele climatice unde factorii determinanţ i sunt cei naturali.

La Conferinţa ONU privind schimbările climatice, ţinută în decembrie 2007, însecretarul general Ban Ki-moon, la care au participat majoritatea liderilor lumii, a arătne aflăm în prezent în pragul unei noi revoluţii, a unor schimbări majore, numităeconomiei ecologice“ prin care să reducem influenţa activităţ ii antropice asschimbărilor climatice.

Dacă f actorii naturali nu pot fi opriţi în manifestările lor, în schimb acţiunea nefafactorilor antropici, care contribuie la acest „scenariu sumbru“ poate fi diminuatăcomplet înlăturată prin: reducerea de emisii de g aze cu „efect de seră“; elimi substanţ elor de poluare şi degradare a mediului, în special a cantităţilor ce depcapacitatea de regenerare a sistemelor naturale; printr-o dezvoltare economică durablimitele posibilităţilor ecologice, păstrând astfel „planeta verde“ şi pentru generaţ iile viito

BIBLIOGRAFIE

Bălteanu D., Şerban Mihaela (2005): Modificările globale ale mediului. O evaluare interdisciplinară a incertitudiniloCoresi, Bucureşti.

Bogdan Octavia, Costea Sanda (2013): Încălzirea și schimbarea climei , capitol în Climatologie generală, Edit.„Lucian Blaga“, Sibiu.

Chiotoroiu Brânduşa (1997): Variaţiile climei la sfârşitul mileniului II, Edit. Leda, Constanţ a.

Ciulache I., Ionac Nicoleta (2002): Schimbări climatice g lobale – cauze şi efecte, Terra 1-2/ 2001.Ciulache I., Ionac Nicoleta (2005): Consecinţele schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, agricole şi silvice,

– 2002/2004.Deac L. A., Străinu E. (2000): Armele mileniului 3. Războiul geoclimatic, Edit. Sophia, Bucureşti.Dragne Dana (2003): Schimbări climatice la nivel global , în Cercetarea integrată a mediului şi dezvoltarea durabil

Ars Docendi, Bucureşti.Floria Ioana (2012): Tornadele şi trombele marine hazarde climatice, Revista Magazin, nr. 9703, Buc

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/9703/21/).Greene C (2012): Climate change. The winters of our discontent, Scientific American, December.Gridan T., Ţicleanu N. (2006): Încălzire globală sau glaciaţ iune?, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.Ionescu, Al. (2009): Încălzire globală? Un adevăr care deranjează, un neadevăr care convine , capitol în Trăim

ticăloși , Edit. Eurolobby, București. Mărculeţ Cătălina (2003): Schimbarea climatică indusă de gazele cu efect de seră şi aerosoli. Cauze antropice, cap

Pop, C., Factorii care determină variabilitatea şi schimbarea climatică, ISBN 973-0-03253-X, Bucureşti.

Mărculeţ Cătălina, Popa-Titoveanu Gh., Mărculeţ I. (2008): Aspecte privind schimbările climatice globale, Liceul – pşi viitor, Vol. V, Bucureşti.Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina (2013): Schimbările climatice globale, un coşmar?, Simpozionul Municipal Interdisc

„Visul“, 3 aprilie 2013, Secţ iunea 2, Discipine socio-umane, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti.Tişcovschi A., Marin M. (2005): Secolul XXI – un secol torid?, Terra – 2002/2004, Bucureşti.Tudor G. (2006): Erupţ ii care au schimbat soarta lumii, Revista Magazin, nr. 4608, Bu

(http://www.revistamagazin.ro/content/view/4608/8/).

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9703/21/

Documents

SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE O PROBLEMĂ PRIORITARĂ_I. Mărculeț