SECURITATEA ALIMENTARĂ ÎN AFRICA SUBSAHARIANĂ

“Dreptul la hrana” al omului este o obligaţie a statului care trebuie să respecte,să protejeze şi să îndeplinească acest standard prin legislaţia şi programele pe care le întreprinde.De asemenea,statul are obligaţia în ceea ce priveşte dreptul la o hrană adecvată şi pentru cetăţenii sau grupurile de cetăţeni ai săi care trăiesc în alte ţări.

“Securitatea alimentară” a populaţiei trebuie privită la nivel naţional şi planetar. Conform “Declaraţiei Mondiale asupra Nutriţiei” FAO/OMS/ROMA/1992 şi a “Declaraţiei asupra Securităţii Alimentare Mondiale FAO/OMS/1996 “,Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii,în orice moment,au acces fizic şi economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului uman pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă”.

Problema securităţii alimentare,a aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare de bază şi de calitate corespunzătoare,constituie o preocupare majoră cu care se confruntă,într-o măsură mai mare sau mai mică,toate ţarile lumii dar în primul rând cele subdezvoltate cum ar fi Africa Subsahariană sau ţările în curs de dezvoltare.

Africa sub-sahariană este, din punct de vedere geografic, o zonă a continentului Africa care se află la sud de Deșertul Sahara . Din punct de vedere politic, aceasta se compune din toate țările africane care se află integral sau parțial, la sud de Sahara (cu excepția Sudanului). Aceasta contrastează cu Africa de Nord , care este considerat o parte a lumii arabe.

Agricultura reprezintă 20% până la 30% din PIB și 50% din exporturi. În unele cazuri, de 60% până la 90% din forța de muncă este angajată în agricultură. Cealaltă activitate agricolă este agricultura de subzistență. Acest lucru a făcut activitatea agricolă vulnerabila la schimbările climatice și încălzirea globală.

• Maniocul este tuberculul Africii negre, cultivându-se pe mai bine de 4 milioane hectare

• Ignamele constituie hrana de bază pentru unele triburi ale Africii negre

• Palmierul de ulei este cultivat în plantații în Câmpia Mozambicului

Resursele naturale

Africa sub-sahariană produce 33% din bauxită din lume

Africa sub-sahariană este un producător important de aur,producând până la 30% din producţia mondială.

Surse de petrol sunt situate în Africa Sub-Sahariană(1/3). Petrolul în Asia sub-sahariană este vâscos, cu un conținut foarte scăzut de sulf. Aceasta accelerează procesul de rafinare și reduce în mod eficient costurile

Zambia este un producător important de cupru

Republica Democrată Congo este o sursă majoră de coltan

Namibia a fost furnizorul numărul unu din Africa sub-sahariană, în 2008. Regiunea produce 49% din diamantele din lume .

Majoritatea ţărilor instabile sunt caracterizate, în medie, de o densitate foarte scăzută a populaţiei: 15 din 29 de ţări au mai puţin de 40 de locuitori pe kilometru pătrat, în vreme ce densitatea populaţiei în ţările stabile este de aproximativ 84. Populaţia este tânără şi se află în continuă creştere (în contrast evident cu piramida populaţiei pentru UE). În plus, majoritatea populaţiei din aceste ţări locuieşte în zonele rurale

PIB PE CAP DE LOCUITOR =1 128

Venitul real pe cap de locuitor, de aproximativ 600 de dolari în 2008 în ţările instabile din Africa Subsahariană, variază între 100 de dolari în Republica Democrată Congo şi 4 500 dolari în Guineea Ecuatorială.Dintre economiile cu creștere rapidă în 2011 au fost țările bogate în resurse, cum ar fi Ghana, Mozambic, și Nigeria, precum și alte economii, cum ar fi Rwanda și Etiopia, toate ratele de creștere de cel puțin șapte la sută în 2011. Ţările instabile sunt incapabile să mobilizeze resursele interne şi să obţină venituri fi scale substanţiale din impozite.În ţările din Africa Subsahariană, veniturile bugetare, excluzând subvenţiile, depăşesc rareori 20 % din produsul intern brut al ţării respective . Numai 4 ţări din 29 – Angola, Republica Congo, São Tomé şi Príncipe şi Guineea Ecuatorială – prezintă un raport cu valoare ridicată al veniturilor bugetare faţă de PIB, dar aceasta nu se datorează capacităţii lor de a percepe şi încasa taxe şi impozite, ci mai degrabă dotării cu resurse naturale.Rata mortalităţii materne este una din cele mai ridicate din lume, de 1 700 la 100 000 de copii născuţi vii în sudul Sudanului şi de 509 în nordul Sudanului. Rata natalităţii este importantă, deoarece este improbabil ca familiile cu mulţi copii să îşi poată permite costurile educaţionale. Speranţa de viaţă la naştere variază considerabil în regiunea subsahariană: în São Tomé şi Príncipe, persoanele au o speranţă de viaţă la naştere de peste 60 de ani, aceeaşi ca valoarea medie în ţările în curs de dezvoltare – dar cetăţenii din Mauritania şi Zimbabwe au o speranţă de viaţă de aproximativ 40 de ani.Creșterea economică pe termen lung a Africii va reflecta din ce în ce mai mult schimbări sociale și demografice interdependente de crearea de noi motoare interne de creștere. Cheia acestora va fi urbanizarea, o forță de muncă în expansiune, precum și creșterea de consum din clasa de mijloc din Africa. În 1980, doar 28% din africani locuiau în orașe. Astăzi, 40% din continent, adică un miliard de oameni trăiesc în orașe. Până în 2030, se preconizează că acest procent va crește la 50%, iar top 18 orase din Africa vor avea o putere de cheltuială anuală combinată de 1,3 mii de miliarde de dolari.

MĂSURI PENTRU COMBATEREA FOAMETEI ŞI SUBALIMENTAŢIEI

Pentru a ajuta populaţia din Africa Subsahariană, Uniunea Europeană (UE) a acordat finanţare în perioada 2002-2010 în valoare totală de peste 3,1 miliarde de euro pentru intervenţiile în materie de securitate alimentară efectuate în această zonă.

Curtea concluzionează că ajutorul pentru dezvoltare în domeniul securităţii alimentare acordat de UE în Africa Subsahariană este eficace în majoritatea cazurilor şi reprezintă o contribuţie importantă în vederea obţinerii securităţii alimentare. Cu toate acestea, se mai pot aduce îmbunătăţiri semnificative în mai multe domenii.

Mali este una dintre cele mai sărace ţari din lume,însă este bogată în mister şi maiestuozitate,oferind una dintre cele mai fascinante culturi ale Africii şi un peisaj de poveste.La fel ca Egiptul,Mali are o legatură foarte strânsă cu marele râu care o traversează-Niger.Acest râu se află în centrul industriei şi comerţului,fiind vital pentru supravieţuirea unui popor sărac,de fermieri şi pescari.Cel mai cunoscut oraş al acestei ţări este Timbukutu,un centru puternic şi bogat al Imperiului Mandinka în vremuri străvechi,iar acum un loc de patrimoniu mondial UNESCO,aflat în pericol de a fi înghiţit de nisipurile deşertului.In Mali indicele sărăciei este de 36,5.Mali se bazeaza pe extragerea aurului şi exportul de produse agricole.Acesta este şi motivul pentru care statutul fiscal al ţării depinde de preţurile la aur şi alimente.Aproximativ 10% din populaţie este nomadă şi aproximativ 80% din forţa de muncă angajată este în agricultură şi pescuit.Doar o porțiune extrem de mică din suprafața acesteia este teren arabil. Zăcămintele minerale, majoritatea neexploatate, sunt de fier,bauxită, petrol, aur, nichel și cupru. Agricultura ocupă locul cel mai important în economia statului. Printre culturile principale se numără meiul, sorgul, porumbul, orezul, bumbacul și alunele.

SUDIU DE CAZ : Ce înseamnă să fii copil în Africa Subsahariană?Război, crime, foamete, mizerie, malarie şi HIV - probleme cu care trebuie să se confrunte o mamă din Africa Subsahariană. O lume crudă, ignorantă şi înfricoşătoare.Foametea este, de fapt, adevărata criză mondială. Copii fără părinţi, fără acces la spitale, ori educaţie. Iată o lume fără oportunităţi, o lume a nepăsării, sfâşietoare...

Realitatea subsahariană

Africa subsahariană este un tărâm sfâşiat de războaie şi boli. De peste 40 de ani acest lucru a dus la condamnare internaţională şi sancţiuni, conflicte tribale şi rasism, rezultatul inevitabil fiind foametea, boala şi sărăcia pentru majoritatea populaţiei.Pe lângă aceste tragedii, SIDA a pătruns în marea parte a continentului.Niciun alt colţ al lumii nu a fost mai afectat de răspândirea virusului HIV.Din cauza acestei probleme majore,populaţia africană este,în momentul de faţă în declin.Părinţii mor,lăsându-şi copii,uneori chiar nou nascuţi,să aibă singuri grijă de ei…pe străzi.Conform avert.org. două treimi din oamenii infectaţi cu HIV trăiesc în Africa Subsahariană,deşi teritoriul nu cuprinde decat 10% din populaţia lumii.Doar după anul 2008,1,4 milioane de adulţi şi copii din această zonă au murit de SIDA.Sunt multe campanii care încearca să ajute copiii orfani,însa acestea se confruntă cu ignoranţa.Nu există cuvinte pentru a exprima traumele şi greutăţile pe care un copil trebuie să le infrunte.Epidemia nu cauzează doar dispariţia părinţilor,ci şi a propiei lor copilării.Odată ce unul sau mai mulţi dintre membrii familiei se imbolnăvesc,copiilor le revin mai multe responsabilităţi:să obţină un venit,să facă mâncare şi să aibă grijă de membrii bolnavi ai familiei.Confruntându-se cu aceste probleme,mult prea puţine familii dispun de sumele necesare pentru a-şi trimite copiii la şcoală.