Sus: Această pictură rupes-tră din Franţa, regiuneaDordogne, din peşteraLascaux, reprezintă un taur.Animalele şi fenomenelenaturale sunt subiectecomune în arta preistoricăşi în cea antică.

Pagina 1: Această creastăheraldică fotografiată înEdinburgh, Scoţia, înfăţi-şează leul fioros, simbolcreştin foarte larg utilizat pestraiele oştilor medievale.

Publicat de Saraband Inc., PO Box 0032,Rowayton, CT 06853-0032, USA.

Copyright © 1996 Saraband Inc.

Design © Ziga Design

Titlul în original:Signs & Symbols

© 1998 by Editura Aquila '93

ISBN 973-9319-44-0

EditatMartin Hill, Sara Hun, Gail Janensch,Robin Langley Sommer, Julia BanksRubel.

Director artistic/grafician designerCharles J. Ziga

GraficăChris Berlingo

CoordonatorEmily Elizabeth Head

Traducere:Ondine Fodor

Consultant ştiinţific:Cecilia Fodor

Lector:Cecilia Fodor

Editura Aquila '93Oradea

1998

NOTĂ ASUPRA LUCRĂRII: De-a lungulsecolelor, pe tot cuprinsul lumii, semneleşi simbolurile s-au transformat, au devenitcomplexe, sensurile lor împletindu-se, şimulte dintre cele ilustrate în această cartear putea fi considerate la fel desemnificative ca titlurile tematice u-tilizate. In sistemul de referinţă al lucrăriipot fi urmărite concepte de legătură. Întext, caracterele îngroşate indică faptul căun simbol, (sau un grup de simboluri) esteilustrat şi detaliat în altă secţiune a cărţii.Fiecare simbol înfăţişat în textul principalva fi regăsit în index cu litere îngroşate. Înindex, cu litere regulate, se găsesc referin-ţe asupra altor simboluri.

Introducere 6Simboluri sacre 20

Budismul; Taoismul/Confucianismul; Hinduismul; Jainismul; Şiismul; Religia Egiptului antic;Mitologia greacă/romană; Iudaismul; Creştinismul; Islamismul; Religiile amerindienilor;Păgânismul; Credinţele aborigene; Şamanismul.

Simboluri de identitate 48Simboluri tribale şi decoraţiuni corporale; Steaguri naţionale; Embleme naţionale;Regalitate şi heraldică; Viaţa militară; Ocupaţii; Virtuţile; Atribute; Embleme politice.

Simboluri de magie, ocultism si sistemesimbolice 64

Vrăjitoria şi satanismul; Vicanismul şi magia albă; Astrologia; Zodiacul; Zodiaculchinezesc; Alchimia; Societăţi secrete; Tarotul; Ghicitul şi jocuri; Cărţile de joc;Şahul; Forme; Mandalele şi Yantrele; Alfabetele; Numerele.

Simboluri ale notarii 88Cosmosul; Simboluri planetare; Vremea; Anotimpurile; Simboluri biologice; Corpulomenesc; Animale sălbatice; Animale domestice; Reptile şi creaturi marine; Moluştele;Păsările; Insectele; Copacii; Fructe şi seminţe; Flori; Plantele.

Simbolismul creaturilor fantastice 126Creaturi terestre; Creaturi acvatice; Creaturi aeriene; Demonii.

Simbolismul emoţiilor şi al minţii interioare 138Arhetipurile şi raţiunea; Simbolurile elementelor; Emoţiile pozitive; Eliberarea;Inspiraţia/Creaţia; Succesul; Norocul/Soarta; Direcţia/Identitatea; Protecţia/Securitatea;Soluţia; Tranziţia; Moartea şi mortalitatea; Represiunea/Tăinuirea; Stresul; Obstacolele;Avertizarea şi tentaţia.

Bibliografie 156Index 157

Introducereimbolismul este un vechi limbajcatalizator universal care relevăcomplicate precepte şi'credinţe, împărtăşind infor-maţii şi stârnind emoţii maiputernice decât un întreg dosar.

Este întra-devăr o formă internaţională decomunicare ce depăşeşte barierele delimbă, istorie, naţionalitate, cultură şireligie. Dar de ce este atât de puternicăaceastă formă de stenografie? De ce evocărăspunsuri instinctive atât de profunde? Ceeste, de fapt, un simbol sau un semn?

Ce sunt semnele şi simbolurile?în general vorbind, semnul este un indica-tor care reprezintă un obiect sau o direcţie,în timp ce simbolul are o anumită implica-ţie, este conotiv, pentru că stârneşte răs-punsuri emoţionale şi reprezintă indirect(în mod convenţional sau în virtutea) un o-biect, o fiinţă ctc. Definiţiile din dicţionaresunt din necesitate scurte şi superficiale: cu-vântul „semn" (care derivă din latinesculsignwn, o marcă) este definit în general caceva care transmite o informaţie specifică,

pe când „simbol" (din latinescul symbolum)poate fi interpretat ca ceva ce reprezintăaltceva; cele două cuvinte se confundă. O-riginea cuvântului „simbol" este foarte in-teresantă. El derivă dintr-un obicei grecescantic, acela de a sparge în bucăţi o tăbliţăde lut, revenindu-i o piesă fiecărui membrual grupului, la despărţire; când grupul se a-duna din nou, piesele se reasamblau — sum-ballein, „a le aduna împreună" ca într-unmozaic, şi astfel, se confirma identitateaindividuală a grupului. Scoicile MisterelorEleusine îndeplineau o funcţie similară. Ast-fel, a luat naştere cuvântul grecesc sumbo-lon, „semn de recunoaştere" şi, de aici, s-adezvoltat latinescul symbolum. Dar pentrucă sunt legate de limitarea de limbaj, defi-niţiile neinteresante ale lexicografilor nupot cuprinde deplina semnificaţie a semne-lor şi a simbolurilor, ci exprimă multitudi-nea de înţelesuri pe care le reprezintă, de-scriu cum comunică mesajul sau explică dece ne vorbesc atât de profund. Sunt atât depotente, încât Confucius declară că „sem-nele şi simbolurile reglementează lumea, nucuvintele sau legile".

Pagina alăturată: Acestcadru central detaliat altripticului alegoric deHieronymus Bosch, Grădinaplăcerilor pământeşti (1492)ilustrează oameni înconju-raţi de păsări si flori gigan-te. Arta sa este încărcată deimagini simbolice, rod alunei viziuni fantastice, spe-cifice pictorului, deseorinumit precursorul supra-realismului.

Stânga sus: Crucea roşieeste un simbol conotativ a-doptat de organizaţia CruciiRoşii. Culoarea roşie sim-bolizează sângele, iar cru-cea, suferinţa şi caritatea.Ea devenit un simbol inter-naţional al ajutoruluimedical.

Stânga jos: Acest semn ge-neric indică un restaurant.Este denotativ, deoarececomponentele sale - cuţit,furculiţă şi farfurie - repre-zintă tacâmuri.

Dreapta: Cocorul are sem-nificaţie simbolică pro-fundă în Orient, unde secrede că este mesagerulzeilor şi reprezintă vigi-lenţa, longevitatea şi feri-cirea. Acest desen din se-colul al XVIII-lea este rea-lizat de Lang Shih-Ning.Cocorii erau importanţi şiîn lumea clasică. Simbo-lurile naturii pătrund înarta tuturor culturilor.

Simbolismul şi omul primitivProbabil că cele mai timpurii dovezi alefolosirii simbolismului de către om se potdescifra în picturile şi gravurile rupestrepaleolitice şi neolitice care datează de a-proape 30.000 de ani, ca cele de la Lascaux,în Franţa, sau de pe continentele african şiaustralian. În aceste prezentări pictografi-ce, omul primitiv nu a descris doar por-tretele vânătorilor şi ale bestiilor, ci a creatsimboluri geometrice, inclusiv cercuri, spi-rale şi linii — forme care păstrează niştesemnificaţii simbolice ale acelor timpuri.Primitive cum sunt, raportate la standarde-le moderne, desenele din peşteri demon-strează necesitatea omului de a reflecta a-tât la mediul înconjurător natural şi la în-cercarea de a da sens unei lumi aparenthaotice, cât şi la determinarea locului săuîn ea. În mileniul anterior dezvoltării ştiin-ţelor moderne, fenomenele naturale repre-zentau o enigmă pentru omul care nu pu-tea să-şi explice răsăritul şi apusul Soare-lui, fazele Lunii, apariţia instantanee a tu-netului şi fulgerului. În căutarea explicaţi-ilor şi, deoarece încerca explicaţii prin ceeace cunoştea şi îi era familiar, omul primi-tiv a atribuit forţelor supranaturale, mito-logice, cauza acestora: de exemplu, Soare-le era privit ca manifestarea puterii mascu-line supreme, ca opus al entităţii feminine,al Lunii, iar tunetul şi fulgerul erau dova-da furiei cereşti. Animalele care trăiau ală-turi de om erau considerate, în mod simi-

lar, ca fiind dotate cu puteri supranaturale,întocmai ca şi copacii, plantele, formelegeografice, munţii şi oceanele. Atribuirilesimbolice au dus inevitabil la apariţia în-trebărilor cosmice privind geneza, relaţiaîntre rai şi Pământ şi poziţia omului în ma-rea schemă de rânduială a lucrurilor, carenu puteau fi eludate. Conturând termeniide referinţă familiari umanităţii, Universuls-a identificat treptat cu nişte simboluri ca:oul, care în termeni cosmici s-a născut dinapa primară ce ţîşneşte în rai şi pe Pământ,sau pomul vieţii, axis mundi sau axa lumii- cu rădăcinile pe celălalt tărâm, cu ramurice dădeau flori pe Pământ şi cu vârfuri ceajungeau în rai, unind astfel cele trei tărâ-muri.

Religie şi mitologieConceptele cosmice ale primelor simbo-luri au evoluat ulterior îmbrăcând formereligioase valide pentru formarea unei mul-titudini de vederi asupra lumii şi pentrucrearea unor limbaje simbolice noi. De e-xemplu, vechii egipteni au conceput uncomplex panteonic de zeităţi onmipotentecare guvernau fiecare aspect al vieţii şi almorţii şi le reprezentau prin nişte imaginivizuale vaste, incluzând aici şi hieroglife-le. Datând din 3.100 î.H., hierogliefele aula bază un limbaj complex, reprezentaţio-nal de fonograme (semne simbolice ale su-netului) şi ideograme (simboluri care pre-zintă concepte), erau indubital cele mai so-fisticate din sistemele simbolice timpurii;însă această perioadă a cunoscut naştereaunor simboluri care au relevanţă şi astăzi,ca pentagrama iudaică şi zvastica civilizaţi-ei hinduse. Vechii greci au venerat, de ase-menea, o pluralitate de zei al căror simbo-lism colectiv a fost atât de puternic, încâtl-au adoptat şi romanii, preluându-1 cu nu-me latine, demonstrând astfel rezonanţa du-rabilă a efectului particular al simboluri-lor. Practici similare se constată în asimi-larea simbolurilor păgâne de creştinătatesau în împletirea religiilor hindusă şi budis-tă. Fiecare dintre aceste religii a dezvoltato mare varietate de simboluri, menite săreprezinte aspectele specifice ale credinţeilor. Exemplele includ crucifixul, zeul cucap de elefant Ganesha al hinduismului şiimaginea lui Buddha. În căutarea explică-rii inexplicabilului, creaturi fantastice - caSfinxul, Minotaurul grecesc, Nagas hindussau fenicşii chinez şi vestic, unicornii şi

Stânga: Osiris, zeul celuilalttărâm, este înconjurat aicide simbolurile vechi egipte-ne, incluzând şi ochiul sfânt,un şoim şi o mulţime de hie-roglife. Osiris judecă moar-tea, iar un bărbat de curânddecedat îngenunchează înfaţa lui, în rugăciune.

Jos: La druizi, stejarul şivâscul erau lucruri sfinte.După solstiţiul de iarnă,vâscul era tăiat de pe stejar(pentru a elibera putereastejarului) şi era prins într-opânză albă pentru a evitaatingerea pământului.

dragonii- au început să populeze mitolo-gia lumii, iar formele lor hibride extraordi-nare să simbolizeze personaje şi puteri.

Macrocosmosul, microcosmosul şisistemele simboliceReligia şi mitologia nu erau singurele căiprin care umanitatea încerca să găseascărăspunsuri la întrebări dificile ca cea a e-xistenţei omului şi a relaţiei dintre macro-cosmos şi microcosmos: de exemplu, omulcosmic al tradiţiei medievale, era conside-rat microcosmosul care reflecta şi conţi-nea în trupul său toate elementele macro-cosmosului. Căutând înţelegerea cosmică,astrologii urmăreau planetele şi constelaţi-ile, prelucrând dezvoltarea sistemelor sim-bolice complicate; într-adevăr, horoscoa-pele care datează din acele vechi timpurisunt şi astăzi consultate în efortul prezice-rii viitorului, similar altor multe sistemesimbolice seculare de divinaţie, ca de pil-dă pa-kua chinezească, tarotul sau nume-rologia. Sistemele ezoterice, alchimia, ca-bala iudaică, rosicrucianismul şi francma-soneria şi-au dezvoltat sisteme complexeproprii de credinţă; membrii lor credeaucă ar putea explica şi influenţa misterelorvieţii. Asemeni simplificării deducţiilorcomplicate prin codificare tainică, semni-ficaţia simbolurilor respective, aparţinândacestei societăţi, era cunoscută numai decei iniţiaţi în scopul de a păstra tainele lormistice şi de a mări puterile lor magice.

,1,1*

Sus: Această tapiserie medi-evală de la Cluny, Franţa,prezintă o doamnă castăomagiată în semn de apre-ciere. Puritatea ei este sim-bolizată prin unicorn, ocreatură fantastică ce sim-bolizează castitatea şi zei-tatea, deoarece se credea cănumai o fecioară putea să-lcaptureze.

Simbolismul şi opoziţia. Jung şi arhetipurileîncadrat de multitudinea de credinţe, omul Prin urmare, se pot observa similitudinia făcut distincţia primară între bine şi rău. remarcabile între conceptele fundamenta-în culturile nonreligioase, acest concept al le în cadrul acestei nepotriviri dintre cre-opoziţiei morale se identifică prin simbo- dinţa religioasă şi mistică, chiar şi acololuri pozitive ca albul — masculinitatea, Soa- unde nu există asocieri istorice religioaserele, cerul şi raiul, puterea diavolului, sau sau culturale. Aceasta a fost lucrarea deprin simboluri negative ca negrul — femi- pionierat a psihanalistului Cari Gustavnitatea, Luna, apa şi lumea de jos (iadul). Jung (1875-1961), care a dat sens acestorPrin analogie religioasă, de exemplu, în coincidenţe prin identificarea inconştien-creştinism, puterea dumnezeiască este sim- rului colectiv şi a arhetipurilor universalebolizată prin Dumnezeu şi prin Hristos, iar pe care le conţine. După Jung, psihicul u-răul prin Satana. In mitologie, eterna luptă man sau personalitatea este constituită dinîntre forţele înalte şi cele joase sunt carac- trei părţi principale: conştientul (ego-ul),terizate de conflictul ivit între reprezentaţi inconştientul personal, care stochează ex-de vază ai celor două grupări, ca de exem- perienţele noastre individuale, visele, fo-plu, conflictul dintre pasărea solară Garu- biile şi fanteziile, şi inconştientul colectiv,da şi şerpii Naga din hinduism sau, în tra- care stochează arhetipurile - scheme uni-diţia vestică, între vultur şi dragon. Ori- versale ale experienţei umane moştenite şicum, numeroase culturi, tradiţii străvechi transmise. În plus, există un nivel precon-şi credinţe au recunoscut că adevărata per- ştient care conţine memoria recentă.fecţiune este atinsă când forţele opuse din Inconşticntu! colectiv comunică cu con-Univers sunt împăcate şi unite: simbolul ştientul prin intermediul arhetipurilor caretaoist yin- yang şi figura alchimă a lui An- exprimă, prin cuvintele lui Jung „Dispozi-drogyn, ambele reprezintă acest ideal cu ţia înnăscută de a produce imagini para-ecouri în psihologie. lele" şi care pe deasupra „reprezintă viaţa

şi esenţa psihicului nonindividual". Aşa-dar, arhetipurile simbolizează experienţeprimordiale universale, scheme eterne alecxperinţei umane exprimate în imagini sim-bolice colective (miruri, religii, poveşti po-pulare etc), în opere de artă şi scrieri, in-clusiv viaţa şi moartea, şi forţe psihice caemoţiile şi valorile morale care ne sunt co-mune tuturor. Acestea pot fi găsite în mi-turi şi basme ca exemple de comportamentuman, însă sunt moştenite în inconştientulcolectiv ca reprezentări ale eului instinctu-al şi primitiv. Printre cele mai importantearhetipuri ale lui Jung sunt pornirile repre-zentând partea masculină a psihicului; su-fletul simbolizează feminitatea, figura ma-mei care ne-a îngrijit; figura autoritară a ta-tălui, pungaşul, acea parte din noi care nesabotează eforturile proprii; şi umbra - par-tea noastră primară, animalică. Somnul es-te tărâmul inconştientului care comunicăcu conştientul prin intermediul simboluri-lor arhetipale transformate în vise. La tre-zire, mesajele onirice pot fi apoi interpre-tate şi aplicate, ajutând astfel conştientulsă se apropie de armonizarea complexelorconflictuale care sunt înnăscute în minţilenoastre cu ţelul individualizării sineluireal. După prezentarea lui Jung, arhetipu-rile sunt deci instrumente cruciale în influ-enţarea caracterului, individualităţii, pentruca acestea să „acţioneze ca transformator".Jung era atent la prezenţa arhetipurilor

universale atât în studiul său de alchimie,cât şi în desenele spontane ale pacienţilorsăi; multe dintre ele au demonstrat asemă-nări izbitoare cu anumite simboluri vechi,mistice sau religioase despre care pacien-ţii săi nu aveau cunoştinţe anterioare. Într-adevăr, Jung însuşi a experimentat a-ceastă forţă inconştientă când a simţit o ne-voie inexplicabilă de a crea desene geo-metrice, abstracte, care aveau la bază uncerc, adesea împărţit în patru părţi. Jung ainterpretat aceste reprezentări circulare cafiind simboluri arhetipale ale structurii si-nelui integrat, idealizat, dar acest fapt s-aîntâmplat doar mai târziu, după ce a învă-ţat că astfel de imagini existau deja de maimulte secole în forma mandalelor — sim-boluri cosmice tantrice. Jung a mai identi-ficat imagini arhetipale ca şi copacul, pecare îl descrie ca „simbol al eului în secţi-une transversală... prezentat în procesulde creştere", ale cărui rădăcini reprezintăinconştientul, trunchiul - conştientul, iarapexul - lupta pentru individualitate. În a-cest context, simbolul copacului a repre-zentat o importanţă particulară în opera u-nor artişti plastici ca Wassily Kandinsky,Paul Klee şi Piet Mondrian. Concluzia pri-mară a lui Jung a fost că omul luptă incon-ştient pentru atingerea cunoaşterii sineluiîn scopul obţinerii unui echilibru psiholo-gic şi că acest ţel universal, evidenţiat prinarhetipuri, ca experienţă primodială esteexprimat de-a lungul istoriei în toate reli-giile şi sistemele de credinţă.

Stânga: Cari Gustav Junga identificat subconştientulcolectiv structurat înimagini arhetipale eterne şiuniversale. În acord cuteoria sa de mare influenţă,inconştientul utilizeazăarhetipuri pentru acomunica conştientului.

Stânga: Sigmund Freud apresupus pentru prima da-tă, azi larg acceptata teoriecă visul nu este un simplufenomen arbitrar, ci estemijlocul de transmitere amesajelor simbolice de la idla ego. Această teorie afost dezvoltată în lucrareasa de pionierat "Inter-pretarea viselor" (1900).

11

Dreapta, jos: Aceste simbo-luri ilustrează teoria semi-otică a lui Charles SandersPierce, în care există treitipuri de semne. Figura dinscaunul cu rotile este unsemn „iconic", deoareceimaginea grafică prezintăsubiectul. Mona Lisa luiLeonardo este un semn ,,indexai", deoarece semni-ficaţia care se ascunde dupăcelebra expresie enigmaticăeste întrutotul subiectivă.Semnul pentru pericolul nu-clear este ,,simbolic ", pen-tru că, deşi însemnătatea luieste în general recunoscută,imaginea nu redă temareprezentativă.

Interpretarea viselor în concepţia luiFreudîntr-o vreme, Jung a lucrat îndeaproape cuSigmund Freud (1856-1939), „părintele"psihanalizei, a cărui lucrare ,,Interpretareaviselor" a introdus pentru prima oară i-deea că visul este o formă de comunicareîntre inconştient (id) şi conştient (ego sausuperego). Oricum, spre deosebire de Jung,Freud credea mai degrabă că simbolismulviselor rezultă din dorinţele sexuale repri-mate ale individului decât din vocabularularhetipal al inconştientului colectiv, iar re-zultatul conflictului a dus la despărţirea a-cestor căi. În timp ce teoriile lui Freud înprezent sunt privite uneori ca fiind prea li-mitate, cele ale lui Jung au fost acceptatemai larg şi ele au avut într-adevăr o influ-enţă majoră în interpretarea psihologică,modernă a viselor.

Pionieri ai semioticii: Pierce şi deSaussureSemiotica (derivată din grecescul semeio-tikos, studiul semnelor) sau semiologia nueste apanajul exclusiv al psihologilor saupsihanaliştilor, ci a avut un mare impact şiasupra mai multor discipline academice,incluzându-se printre acestea lingvistica,antropologia, logica şi matematica. Deexemplu, filozoful american, CharlesSanders Pierce, (1839-1914) este adeseanumit părintele fondator al semioticii a-vând preocupări evidente de cercetare alimbajului. Pierce credea în existenţa a treitipuri de semne: semne „iconice", care sim-bolizează clar obiectele pe care le prezin-tă, semne „indexice", care reprezintă con-cepte ce pot fi privite subiectiv prin pris-ma fiecărui privitor, şi semne „simbolice",

cu semnificaţie determinată, de uz con-venţional, care nu seamănă nicidecum cuobiectele la care se referă. Pierce a fost pri-mul care a postulat că aceleaşi semne potfi percepute şi interpretate diferit, la mo-dul individual, pentru că fiecare om arepuncte de vedere unice şi termeni de refe-rinţă acumulaţi prin proprie experienţă.Contemporanul său, elveţianul Ferdinandde Saussure (1857-1913) a atribuit douăpărţi unui semn: semnificantul {le signifi-ani) sau formula care singură nu are unînţeles doar dacă conturează un conceptabstract pe care el 1-a numit semnificat {lesignifie), ceea ce devine un simbol şi de„valoare". Datorită diversităţii relaţiilor

12

sistematice dintre cuvinte, această relaţienu este rigidă, ci arbitrară.

începând cu lucrările lui Pierce şi deSaussure, dezvoltarea semioticii a avut unrezultat diferit şi uneori chiar conflictual;şcolile de semiotică considerau, şi până laurmă au recunoscut, două componente debază ale semnului sau simbolului: „repre-sentamen"-ul care este un semn interme-diar (vehicle) şi „obiectul" pe care îl înlo-cuieşte.

Filosofia şi limbajul lui WittgensteinLudwig Wittgenstein (1889-1951) a luatîn consideraţie, de asemenea, simbolismulîn filosofia limbajului pe care el 1-a dez-voltat în cele două lucrări ale sale pline deînţeles, „ Tractatus Logico-Philosophicus "(1922) şi „Investigaţii filosofice" (1953).În prima publicaţie, Wittgenstein examinea-ză exprimarea acelui fapt care, în termenisimplişti, poate lua un caracter picturalcând transmite informaţia. Această relaţieeste extrem de abstractă, atâta timp câtexprimarea şi imaginea trebuie să aibă oformă egal distribuită, aceasta poate fispaţială sau logică, iar sub forma literelornu poate să le descrie cu acurateţe saupoate chiar deloc. La Universitatea Cam-bridge, Wittgenstein a fost elevul filosofu-lui şi matematicianului englez BertrandRussell (1872-1970) - el însuşi autor al lu-crării „ O cercetare despre sens şi adevăr "(1940) - şi un campion al logicii simboli-ce dezvoltată de Gottlob Frege (1848-1925). Fregc îşi baza teoria pe încercărileanterioare ale lui George Boole (1815-1864) de a crea o notaţie sistematică pen-tru logică şi prin folosirea simboluriloradiţionale - cuantificatori - cu care să re-prezinte ideile matematice; logica simbo-lică a lui Frege, a acţionat prin eliminareaambiguităţilor şi incertitudinilor care aurezultat din folosirea unui limbaj matema-tic inexact.

„Investigaţiifilosofice" a fost prima lu-crare majoră publicată după ce Wittgen-stein a reconsiderat şi a respins premiselecare sprijineau scrierile anterioare. Ca toa-te lucrările sale mai târzii, a fost publicatăpostum, lăsând interpretării scrierii salefoarte abstracte (multe din cele care erausub forma aforismelor fără vreo explicaţiesusţinută), cale deschisă dezbaterilor, darinfluenţa sa în lucrările ulterioare în mate-rie de lingvistică, semiotică şi filosofia

minţii, a fost considerabilă. În „Investiga-ţii filosofice" se referea la relaţia dintredezvoltarea limbii, sensul şi complexitateagândirii umane.

Contrar vederilor anterioare, că limbajuleste analog unui fel de calcul sau sistemmatematic, cu elemente simple, fixate (cu-vinte corelate cu „imagini" particulare înmintea vorbitorului, ascultătorului sau ci-titorului), a subliniat o relaţie mult mai so-fisticată între limbaj, sens şi locutori. Cutoate că sensul cuvintelor individuale seschimbă, propoziţiile şi frazele pot fi înţe-lese, pentru că limba este comunicată într-un context. O persoană care susţine că a-reo durere este înţeleasă (sau crezută) numaidacă manifestă şi alte simptome de dureredecât simpla pronunţare a cuvintelor, înabsenţa unor astfel de semne, s-ar crede căpersoana chiar minte, că nu şi-a însuşitsuficient regulile de limbaj ca să se înţe-leagă sensul spuselor sale. Wittgenstein a-seamănă limba unui joc ca şahul, cu regulilarg recunoscute, permiţând înţelegerea o-riginală a însemnătăţii, şi de comun acord,asupra comunicării. În plus, sugerează cămulte probleme de comunicare provin dinînţelegerea greşită, cauzată chiar de limbă,prin crearea unui joc de cuvinte. De exem-plu, limba s-a dezvoltat să descrie o păre-re, în termeni cartezieni, ca un tărâm dis-tinct din care face parte, însă izolat de

Sănga: Numele îndrăgostiţi-lor înscrise într-o inimăstrăpunsă de o săgeată esteun simbol cunoscut aliubirii, iar sculptată în scor-bura unui copac sim-bolizează puterea dragostei.Această tradiţie a slăbitdatorită creşterii responsa-bilităţii omului faţă de zonaverde.

Filosofii, în marea lor ma-joritate, considerau că dra-gostea este o experienţăstrict „particulară" aseme-nea tuturor emoţiilor şi sen-zaţiilor şi că „ dragostea " nupoate avea aceeaşi sem-nificaţie pentru fiecare dincei doi indivizi în parte.Filosofia de mai târziu a luiWittgenstein a ţinut seamade sensurile împărtăşite, îngeneral, înţelese ale cuvin-telor care descriu experienţeinterioare.

13

Dreapta: Paul Gauguin aemigrat în 1891 dinFranţa în Tahiti. El s-ainspirai continuu din noulsău anturaj. Figurile salesimple, decorative şi viucolorate, erau într-o opo-ziţie directă şi revoluţio-nară cu convenţiile natu-ralismului, de aceea îlidentificăm ca pe un artistpictural simbolist.

corp, justifică credinţa că experienţa uneipersoane suferinde din pricina unei durerinu poate fi înţeleasă de altcineva, durereaeste „particulară" şi unică pentru domeniulmental al acelei persoane, în schimbul aceva ce poate fi împărtăşit în public sau alunei lumi demonstrabile. Oricum, semni-ficaţia unei expresii ca „mă doare" este i-mediat înţeleasă în context. Pentru a refu-za posibilitatea comunicării pline de înţe-les a stărilor mentale sau a emoţiilor în do-meniile intimităţii înnăscute este astfel ogreşeală cauzată de un concept de originepur lingvistică. Separând cuvinte semnifi-cante din imagini, fixate sau simple, şiconcentrându-le în uzul lingvistic contex-tual, ca cel al unui joc, Wittgenstein a mo-dificat termenii înţelegerii noastre de lim-bă, semne şi simboluri.

Dezbaterea semiotică şistructuralismulDezbaterea teoriilor simboliste şi semioti-ce nu au fost aplicate doar lingvisticii, cituturor formelor de comunicare, influen-ţând astfel mai târziu sociologia modernăşi mişcarea structuralistă, printre ai căroradepţi călăuzitori au fost antropologulClaude Levi-Strauss (n. 1908) şi structura-listul literar Roland Barthes (1915-1980).

Făcând o paralelă interesantă la teoria luiJung în lucrarea de bază a lui Levi-Strauss„Mythologiques" (1964-1972), a conclu-zionat că similitudinea de structură dintoate mitologiile umane indică o metodăpartajată, sens şi mesaj, reflectând structu-ra comună a creierului uman şi metode si-milare umane de încercare a impunerii u-nor legi asupra universului. Barthes a fo-losit de asemenea tehnici distructive cucare să identifice limbajul ca fiind un sis-tem de simboluri codificat ale cărui semneindividuale (cuvintele) sunt interdependen-te. Prin înţeles, a dedus că dependenţa destructură a „valorilor" din care se constitu-ie limbajul este un întreg.

Dezbaterile asupra simbolismului şilimbajului continuă cu faptul că, VictorTurner, de exemplu, argumentează că sim-bolurilor nu li se poate acorda o singurăinterpretare, ele sunt în mod esenţial am-bigue, deoarece pot avea sensuri diferiteîn raport cu contextul şi pot fi percepute şiinterpretate în diferite moduri de fiecareindivid în parte.Dan Sperber se alătură acestei idei prin te-za sa exprimată şi susţinută mai târziu, su-gerând în plus, că simbolurile sunt simbo-lic precise, deoarece efectele lor nu pot fiexplicate imediat.

Mişcarea simbolistăImpactul gândirii simbolice nu s-a limitatla domeniul filosofilor şi teoreticienilor;arta, de asemenea, a găsit o bogată paletăde inspiraţie. În timp ce arta religioasă eradestinată în special alegoriei simbolice, însec. al XlX-lea a predominat naturalismulşi realismul, provocând o reacţie sub for-ma mişcării simboliste europene care a tri-umfat pe la mijlocul anilor 1890 până laprimul război mondial şi care şi-a găsit ex-presia în artă, literatură şi dramă. Scriitorisimbolişti de mare importanţă sunt roman-cierul J. K. Huysmans şi poeţii Rimbaudşi Mallarme, precum şi dramaturgul Mae-terlinck. Artişti simbolişti „literari" de că-pătâi au fost Gustave Moreau, Puvis deChavannes şi Odilon Redillon, iar ca sim-bolist „pictural" îl amintim pe Paul Gau-guin. Urmărind o vastă doctrină, arta plas-tică trebuie să fie ideativă, simbolistă, sin-tetică, subiectivă şi decorativă. Simbolis-mul a eliberat arta de sub constrângerea ri-gidă a realismului, pregătind astfel caleamişcărilor de mai târziu, expresionismul,

14

absurdul şi suprarealismul, toate bazându-se pe imagini puternic simbolice.

SuprarealismulAsemenea credinţelor simboliste înnăscu-te, suprarealiştilor li s-au oferit întru inspi-raţie teoriile de asociaţie ale lui Freud, deanaliză a viselor şi a inconştientului. Ei fo-loseau cu entuziasm formele artistice pen-tru a reprezenta şi a realiza lucrări despremintea iraţională, subconştientă. Artişti su-prarealişti ca: Max Ernst, Rene Magritte şimai ales Salvador Dali au revoluţionat con-venţiile artistice realiste prin prezentareaconştientă a imaginilor fantastice produsede mintea inconştientă. De pildă, Ernst acreat peisaje extraordinare şi forme organi-ce bizare; Magritte şi-a etichetat intenţio-nat greşit picturile, în timp ce Dali a înte-meiat un limbaj nou, unic al imagisticii sim-bolice, prezentând ceasuri scurgându-se,cârje şi creaturi cu picioare-fus. Deşi nueste un suprarealist,dar cu siguranţă un pre-cursor, căci Marc Chagall a folosit şi el înpicturi simboluri referitoare la trecutul săuhasidic rusesc, conturând imagini de vis,ca mirese zburătoare şi animale plutitoareprin care exprima atât experienţele sale per-sonale, cât şi inconştientul său. Într-ade-văr, de-a lungul secolului al XX-lea, artiş-

tii tuturor şcolilor au continuat să provoa-ce perceperea convenţională prin folosireaimaginativă a simbolului.

Simboluri de identitateAşadar, simbolismul a avut o influenţă e-normă asupra artelor, dar nu este necesarsă vizităm o galerie de artă, o bibliotecă sauun teatru, ca să ne expunem pe noi înşinesimbolismului în acţiune, deoarece acestapătrunde în viaţa noastră de zi cu zi. Dinvremuri străvechi, simbolismul a fost folo-sit pentru exprimarea identităţii şi pentruconfirmarea aderării la anumite grupuri so-ciale. Oamenii pot fi simbolizaţi de o trăsă-tură dominantă a personalităţii sau de un a-tribut, ca de exemplu, înţelepciunea, inocen-ţa sau patriotismul, în timp ce, în termeniipsihologici, în realitate, personaje diferitepot purta măşti în scopul ascunderii adevă-ratului lor ego împrumutând şi câteva ca-racteristici ale fiinţei pe care o simbolizea-ză masca. Calitatea de membru al unei me-serii sau profesii poate defini în plus iden-titatea, iar simbolurile generice ocupaţiona-le pot fi adăugate celor care le practică: unbucătar şef, de exemplu, poate fi identificatprin boneta de bucătar, bărbierul prin bri-ciul bărbierului, iar un rege prin coroană.Membrii culturilor tribale îşi exprimă i-dentitatea colectivă prin semne simbolicespecifice şi insulare ca tatuarea corpului cu

Stânga: Prin raderea păru-lui capilar (însemnândpu-rificare) şi prin îmbrăcareaveşmintelor religioase alecomunităţii, aceşti călugărithai au făcut o declaraţiesimbolică a reprimării in-dividualităţii lor îmbrăţi-şând o identitate colectivă.

Stânga: Tatuajul este opractică veche - de fapt oformă artistică - ce indicăidentitatea tribală. Inultimul secol a sporit popu-laritatea tatuajului printregrupurile de tineri.Semnificaţia culturală aacestei practici mai recentepoale fi considerată ca indi-cator al identităţii de grup(mai ales în rândurile mem-brilor armatei sau ale ban-delor organizate). Mai ge-neralizat, acesta este unsimbol al răzvrătirii împo-triva autorităţii.

15

Dreapta: Nu numai cimpoiuleste cel care îl identifică peacest bărbat, ci mai degrabăkiltul ecosez, cel mai cunos-cut simbol scoţian. In sec. alXVII-lea, kiltul, a cărui ţesă-tură ecoseză plisată identi-fică clanul celor care îlpoartă, a devenit de o atâtde mare importanţă ca sim-bol de rudenie şi naţionali-tate, încât englezii l-auinterzis după victoria lor înbătălia cu caledonienii din1746. Restricţia a fost ridi-cată în 1782.

Dreapta jos: Statuia Liber-tăţii, cadoul Franţei pentruStatele Unite, , este cel maiemotiv simbol al naţiuniiamericane. După cum îisugerează şi numele, sim-bolizează principiul libertăţiiprevăzut în Constituţie.Figura impunătoare era unsimbol al speranţei pentruemigranţii - „ masele învăl-măşite " - veniţi din Europaîn secolele al XlX-lea şialXX-lea.

Pagina alăturată, sus:Simbolurile politice sunt in-strumente puternice în mani-pularea maselor. Imagineapreşedintelui chinez anteri-or, Mao Tze-tung, a devenito icoană politică ce serveala evocarea puterii şi pre-zenţei sale, creând cultulpersonalităţii.

Pagina alăturată, jos,Panglica roşie SIDA, pur-tată de Elizabeth Taylor şiClint Black, este un exemplude putere a simbolurilorcare invocă un răspunsemoţional instantaneu.

diferite picturi, decoraţii sau costume triba-le. Această tendinţă este veridică şi pentrugrupurile de cult moderne (de ex. punkiş-tii) sau pentru suporterii echipelor sportive,dar şi pentru comunităţile tribale (africane,aborigene sau amerindiene cu tradiţie secu-lară). Arta heraldică medievală a avea deasemenea un sistem unic de simboluri de i-dentificare pentru plasarea indivizilor sauentităţilor civice într-o dinastie sau ţară.

Totemism şi simboluri denaţionalitateTotemismul este o altă cale importantă princare comunităţile îşi proclamă identitateacolectivă, exprimat prin raportul magic din-tre ele şi un animal sau o fiinţă din care des-cind ele, familiile şi credinţa lor — de ex., pa-sărea-fulger a amerindienilor - prin tote-murile sau entităţile protectoare ale unuitrib. Figurile totemice concentrează istoriaşi credinţa unui trib într-o emblemă pu-ternic simbolică. Chiar ţările pot fi repre-zentate prin simboluri totemice, sub formasimbolurilor naţionale — de ex. frunza dearţar canadiană, trandafirul englezesc saucocoşul galic. Probabil că cele mai cunos-cute simboluri naţionale sunt steagurile o-ficiale naţionale care simbolizează unita-tea poporului.

Simboluri ca instrumente depropagandă politicăPartidele politice au recunoscut şi exploa-tat puterea de unificare şi motivaţională asimbolurilor. În Mein Kampf Hitler a de-scris căutarea unui simbol potrivit care săreprezinte partidul nazist: „Nu a fost doarun simbol al luptei noastre, ci trebuia săaibă efect pe postere... Numai cei care auavut experienţă cu masele pot să realizezecât de important este un lucru aparent ne-semnificativ. Un semn funcţional şi de e-fect poate fi factorul decisiv în diferite si-tuaţii dacă există un interes treaz". Naziş-tii s-au stabilit la zvastică şi, printr-un e-xemplu cutremurător de deturnare a pute-rii sublime a unui simbol în scopul manipu-lării populaţiei, a transformat semnificaţiastrăvechiului simbol prin folosirea abilă apropagandei într-una de rasism, teroare şianihilare — proces care a pângărit însuşisimbolul. Recunoscând puterea latentă asimbolului (care, de fapt, iniţial nu însem-na nimic până când a fost înzestrat cu osemnificaţie specifică), al treilea Reich şi-a promovat şi şi-a întărit ideologia şi pozi-ţia prin folosirea deliberată şi sistematicăa simbolurilor, printre care era şi semnulfulgerului SS-ist, care evoca tradiţiile mis-tice ale păgânismului germanic, steaua gal-benă a lui David, pe care evreii au fost for-ţaţi s-o poarte în scopul identificării rasei

16

lor; sau triunghiurile roşii şi roz care mar-cau locuitorii unui lagăr de concentrare cafiind comunişti sau homosexuali. Alte dic-taturi, ca aceea a lui Stalin în URSS, auabuzat de simbolism în bătălia cu inimileşi minţile oamenilor, umplându-i de ima-gini simbolice, cum ar fi, în cazul UniuniiSovietice, secera şi ciocanul, ideograficesau portretele iconice ale liderilor politici.

Simboluri de comerţ şi empatieîntr-un mod mai puţin ameninţător, logo-surile obşteşti se bazează de asemenea peabilitatea unui simbol de a stârni răspun-suri sublime şi de aceea sunt alese cu grijăca să facă apel la minţi inconştiente. Psi-hologii sunt adesea consultaţi în procede-ele de design în scopul de a propune sim-boluri care să proiecteze o imagine de aso-ciere pozitivă şi convingătoare asupra con-sumatorului ca să andoseze produsul. Du-pă cum a observat Barthes şi cei care facreclame manipulează inconştientul, prezen-tându-şi produsele astfel, încât consuma-torul să creadă că un produs oarecare îi vatransforma pe cale mistică imaginea şi sti-lul de viaţă. Reclamele şi logosurile de a-faceri sunt probabil printre cele mai preva-lente forme simbolice contemporane, darmai recent au apărut alte tipuri generice,ca panglica aplicată pe reverul hainei carereprezintă un suport pentru anumite gru-puri sociale sau pentru cei suferinzi de oboală: cea roşie, de pildă, susţine cunoştin-ţa şi simpatia pentru cei bolnavi de SIDA,cea albă reprezintă cancerul de sân, în timpce panglica roz exprimă empatia pentruhomofobie.

Culori şi formeAşa cum codificarea culorii demonstreazăacea putere străveche simbolică cu efectasupra noastră prin culori: albul este ac-ceptat în general ca fiind culoarea purităţiişi a divinităţii, iar negrul - în antiteză - arăului; între ele se află griul, culoarea am-biguităţii sau a căii de mijloc; roşul esteculoarea focului sau a pericolului; purpu-riul, a regalităţii; galbenul este culoarea fe-ricirii şi a soarelui; albastrul, nuanţa măriişi a cerului care reprezintă seninătatea, întimp ce verdele este culoarea naturii şi acreşterii. Formele, ca şi culorile, au fost fo-losite din cele mai vechi timpuri ale uma-nităţii pentru a reprezenta concepte abstrac-te: gestalts - un pătrat, simbolizând pămân-

17

Sus şi dreapta: Imaginilegenerice ale unui bărbat şiale unei femei (bazate peconvenţii vestimentare degen) şi semnul fumatuluiinterzis şi al aeroportuluisunt imagini iconice inter-naţionale de uz cotidian.Semafoarele sunt bazate peun sistem de culori codifi-cate şi universal acceptate.

Jos, dreapta: Notaţia muzi-cală este un sistem complexde simboluri scrise; acordul,tempoul şi durata relativă aunei combinaţii de sunetemuzicale sunt reprezentategrafic. Notaţia muzicală mo-dernă occidentală s-a dez-voltat dintr-un vechi sistemde neumes (puncte şi liniişerpuite) bazat pe o scarăde 8 note (octavă) folosindsimboluri ca: cinci linii deportativ, chei, măsuri, diezi,bemoli, pătrimi şi optimi.

Dreapta, margine: Acestdublu helix (spirală) estesimbolul biologic pentruADN (acid dezoxiribonucle-ic), constituentul principal alcromozomului.

tul şi solidaritatea, cercul, perfecţiunea şi şi-nele, în timp ce triunghiul este o triplă en-titate reprezentând uniunea şi concentrareaa trei forţe distincte într-un tot puternic.

Simbolismul în viaţa dezi cu ziFiecare din noi, face zilnicuz de simboluri. La cumpă-rături, plătim achiziţiile cubanii care în mod convenţi-onal simbolizează valoareabunurilor pe care le-am cum-părat; puterea economică aunei naţiuni, pe lângă bani,poate fi judecată după per-formanţa cursului valutar.Semnele rutiere sunt alte e-xemple de simboluri pe carele întâlnim frecvent; semnelesunt astfel create ca ele să fievăzute, iar mesajele lor să

poată fi înregistrate în timp ce călătorimcu un vehicul în mişcare, dând instantaneuşi efectiv informaţii esenţiale care nu nu-

mai că reglează cursul traficului, ci ajutăşi la salvarea vieţii. Meteorologia, de ase-menea, adoptă un sistem unic de simboluricu care comunică fenomenele vremii, iarprezicerile televizate despre vreme ne-aufamiliarizat cu multe dintre acestea. Înşişioamenii sunt descrişi ca simboluri, de e-xemplu, cei care supravieţuiesc unei trage-dii sunt simboluri ale speranţei şi ale rezis-tenţei, criminalii pot fi simboluri ale rău-lui, pe când figurile de altruism exemplar,ca Maica Tereza, sunt numite simboluriale inspiraţiei.

Simboluri lingvistice şi ştiinţificeDupă cum s-a văzut, limba în sine este unsistem de simboluri cu care noi comuni-căm altora idei şi informaţii, atât în scris,cât şi oral. Prin aplicarea simbolurilor launele cuvinte sau fraze, prin sisteme de a-breviere Pitman, Teeline sau la stenodacti-lografie, s-a dat impuls simbolismulului lin-gvistic mărind astfel viteza scrierii notaţii-lor, în situaţiile în care notarea cuvintelorconvenţionale ar fi prea lentă şi îngustă. În

alt context, cum s-ar putea capta şi menţi-ne sunetele fugare, pasagere din limbajulmuzical dacă n-ar exista sistemul de nota-ţie muzicală care permite transcrierea to-nurilor şi durata notelor? Ştiinţa se bazea-ză puternic în special pe simbolism, ca mij-loc de comunicare, iar studiul şi expresia

disciplinelor ştiinţifice ca, matematica, e-lectronica, biologia, chimia, fizica şi far-macia, fiecare dezvoltă alte sisteme desimboluri, foarte dezvoltate, ale căror com-ponente individuale denotă concepte er-metice şi complexe prin intermediul unuisingur semn. În această epocă tehnologică,suntem expuşi tot mai mult computerelor,a căror operare de bază constă tocmai însistemele de simboluri: cele ale notaţieibinare, un sistem de numere în „baza 2" încare numerele sunt exprimate prin secven-ţele cifrelor zero şi unu şi codul binar, încare fiecare set de numere sau litere suntreprezentate ca un grup unic de „biţi". Soft-warele computerelor au introdus un set cutotul nou de simboluri în vocabularul ope-ratorilor de computere, incluzând meniuri,icoane, cutii de gunoi, clepsidre, săgeţi şicursoare.

ConcluzieAşadar, fiecare simbol este un microcos-mos, poate fi receptat ca fiind expresia u-nui macrocosmos, pentru că fiecare încor-porează, reflectă şi conectează structuradinamică a cosmosului şi a minţii umane.Privite în esenţa lor, toate pot îmbrăcaformă de simbol: orice imagine, persoană,obiect sau cuvânt - sau chiar ceva intangi-bil ca mirosul — poate reprezenta altceva.Mai mult chiar, deşi simbolurile conţin înforma lor o bogată moştenire de milenii aexperienţelor şi preceptelor umanităţii, fo-losirea, prezentarea şi interpretarea lor nurămâne una statică, pentru că noile asoci-aţii şi, astfel, imaginile proaspete se adau-gă în mod constant entităţii fluide, dinami-ce, luată drept vocabularul nostru simboliccolectiv.

Capitolele următoare examinează o se-lecţie mare de simboluri tratate în carte suburmătoarele titluri tematice: simboluri sa-cre, simboluri de identitate, simboluri ma-gice şi oculte şi sisteme simbolice, precumşi simboluri naturale, simbolismul creatu-rilor fantastice şi cel al emoţiilor, al minţiiinterioare. Această selecţie nu se pretinde afi un catalog cuprinzător sau o interpreta-re definitivă a multitudinii de simboluri re-petabil în legende, istorie şi artă şi care, nestârnesc reacţiile. Ar putea, oricum, să re-prezinte imaginile cele mai semnificativeîntr-o mare varietate de culturi şi să furni-zeze descoperirea fascinantă prin care efec-tele simbolismului asupra conştientului şiinconştientului nostru să fie mai bine înţe-lese şi care apoi ar putea fi dezvoltate pemai departe pe baze personale. Cititorul vadescoperi şi se va declara de acod cu afir-maţia lui Jung, conform căreia simboluri-le sunt „o provocare perpetuă a gândurilorşi sentimentelor noastre".

Sus, stânga: Semaforul (dingreacă, pentru „mişcareasemnelor") s-a dezvoltat în1890 dintr-un cod naval en-glezesc al secolului alXVIII-lea. Bazat pe poziţiileacelor de ceasornic, fiecareliteră şi numeral are poziţiiproprii prin care semnaliza-torul (om) semnalizează prinintermediul steagurilor deculoare roşie şi galbenă pecare le ţine în fiecare mână.Poziţiile ilustrate aici suntcele din mesajul de pericol,"S.O.S".

Sus: Codul internaţional alsteagurilor îndeplineşte func-ţia echivalentă a semnelorde trafic într-un contextnautic. Aici sunt prezentate:A - scafandru scufundat; B- încărcătură periculoasă;C — ,,da "; D - nu vă apropiaţi. 'Codul Morse foloseştecombinaţii specifice de puncte (sunete rapide) şi linii(sunete mai lungi) pentruidentificarea literelor dinalfabet, cu spaţii (pauze)între litere. Aici este scrisliteră cu literă ,,S.O.S".

Centru, stânga: Informaţia- vizuală şi audio - este înglobată pe un compact discprin de striaţiuni metalice, citite de un laser optic. Datelemanipulate de o deviză electronică complexă pot fi reduse la un simplu cod binar.

Simboluri sacreogata varietate de religii alelumii este dovada necesităţiide bază şi de durată a o-mului de a găsi o explicaţieexistenţei sale şi de a-şi des-coperi locul în schema

cosmică. Astfel de cercetări religioase şifilosofice necesită încredere şisuspendarea necredinţei în ceea ce nu sepoate vedea. Ele implică conceptecomplexe care în timp au devenit maiamănunţite şi mai complicate. Deci, şi o-biectele de cult însele, simbolurile sacresunt mai mult decât simple reprezentări gra-fice ale subiectelor de veneraţie religioasă.Ele sunt îmbibate cu multe straturi de pro-fundă semnificaţie, care, atunci când suntconvertite într-un semn, servesc atât la evo-carea principiilor de credinţă, cât şi la isto-ria credinţei. Pot fi privite ca instrumenteputernice de devotament, care, prin crista-lizarea elementelor religiei credincioşilor,ajută la focalizarea şi dezvoltarea credin-ţei. Toate acestea pot fi luate drept simbo-luri meditaţionale, însă unele imagini, cumar fi lotusul oriental sau cuvântul scrisOm, sunt efectiv particulare în acest sens.Multe din cele mai cunoscute concepteermetice sunt exprimate prin cele mai sim-ple simboluri. De exemplu: roata budistă —exprimă cercul existenţei sau legea budis-tă, crucifixul — cel mai important dintresimbolurile creştine — ne reaminteşte desacrificiul lui Hristos; sau semnul yin-yangal taoismului. Unele simboluri reprezintăputerea textelor sfinte: tăbliţa iudaică aDecalogului şi Sefer Torah, roata rugăciu-nii budiste şi caligrafia islamică. Simbolu-rile zeităţii supreme sunt date în forme di-ferite, în raport cu fiecare religie în parte;triburile amerindiene o reprezintă prin pa-

sărea - fulger, în timp ce iudaismul refuzăpersonificarea. Iudaismul şi creştinismul aufolosit Tetragamatonul sau respectiv, Sfân-ta Treime. Zeii Egiptului antic şi hinduis-mul, panteonul greco-roman şi Buddha suntîntrupaţi - chiar dacă uneori sub o formăhibridă. Creaturile lumii naturale pot şi e-le să semnifice un concept sacru: în cre-dinţa aborigenilor australieni şi a amerin-dienilor, animale, precum cangurul şi bi-volul, sunt totemuri dotate cu puteri supra-naturale. Taurul are rezonanţă simbolică înhinduism, în timp ce în creştinism, porum-belul şi mielul îl reprezintă pe Hristos.Peştele este o fiinţă care îl reprezintă atâtpe Buddha, cât şi pe Hristos.

Deseori există şi similitudini între sim-bolurile religioase, indicând atât împleti-rea ideilor religioase timpurii, cât şi inter-pretările cosmice comune. Acest lucru seobservă în adoptarea romană şi în rena-ming-ul panteonului grecesc, de pildă, şiîn evoluţia aureolelor primilor zei ai Soa-relui, în nimburile creştinătăţii. Nimburilesunt de asemenea trăsături ale imagisticiihinduse, care, asemeni creştinismului, prac-tică trinitatea. Hinduismul împarte multesimboluri sacre, incluzând urmele de pi-cior şi baldachinele (canopiile) cu budis-mul. Nici unele nu sunt simboluri sacre li-mitate la reprezentarea bidimensională: ar-hitectura transmite credinţa religioasă aşacum se vede în stupă budistă, Torii Shintobudist sau ca în construcţiile druidice, stân-cile verticale (Stonehenge), toate reprezen-tând mai mult decât simple locuri de cult.

în timp ce acest capitol nu poate cuprin-de în întregime multitudinea simbolurilorsacre ale lumii, el are ca scop să prezintepe scurt unele dintre cele mai vechi.

Pagina alăturată: Aceastaeste o imagine neobişnuitădespre Buddha, în care estereprezentat cu trei capete.Trinităţile sunt comune mul-tor religii, inclusiv creştinis-mului (Sfânta Treime) şi hin-duismului (Trimurtiul).Imaginea triplei feţe a luiBuddha poate reprezentaTripla bijuterie care esteconstituită din Buddha în-suşi, din Dharma (legeabudistă) şi din Sangha(comunitatea luminată).Simbolizează de asemeneatrecutul, prezentul şi viitorulsau cele trei corpuri ale luiBuddha: Esenţa, Fericireaşi Corpul creat. Asemeniiudaismului şi creştinismu-lui, şi spre deosebire de re-ligii ca hinduismul, vechilereprezentări ale lui Buddhanu aveau formă umană.

21

BudismulBuddha josIniţial, reprezentărilor lui Buddha nui-au fost date forme umane. Figura se-nină, acum familiară, a lui Shakyamu-ni a devenit icoană a budismului în se-colul al II-lea A.D. Aceste reprezentăridatează din perioada Kushan şi a şco-lilor Gandhara sau Mathura. Buddhaeste de obicei portretizat în meditaţieprofundă, iar caracteristicile sale fizi-ce adoptă câteva din cele 32 de căi deidentificare cu Buddha. Deci, este pre-zentat adesea în haina monahală sim-plă, cu un nimb, cu urechi alungite înjos sau mărite, cu o urna (un semn pefrunte reprezentând al treilea ochi alviziunii spirituale) şi cu ushnisha, oprotuberantă cranială (reprezentândcunoaşterea).

Roata sus, dreaptaRoata este un simbol antic puternicpentru ciclul vieţii şi are semnificaţiiîn majoritatea religiilor. Cândeste prezentată cu 12 segmente,ca aici, simbolizează lunileanului sau cele douăsprezeceAditya. Cele douăsprezecespiţe ale roţii reprezintă celedouăsprezece verigi (ni-danaîn sanscrită, tendrel întibetană) din cercul existenţeiinterdependente, totul repre-zentând o lege a naturii a

cărei transcendenţă este numită ilu-minare. Roata denotă şi soarele cu ra-zele radiind dinspre centru şi este deasemenea semnul zeilor Soarelui din

mai multe culturi. Prin implicaţiasa în mişcare, poate fi şi un semnal Cosmosului, al timpului şi al

destinului. Are o rezonanţă par-ticulară în religia budistă atât caRoată a vieţii, cât şi ca Roată alegii (de obicei cu 8 spiţe sem-nificând puterea spirituală şi

iluminarea). Poate servi şica o prezentare neiconi-căa lui Buddha. Împreună cu

lotusul alcătuieşte unadin chakre -centre deenergie spirituală şipsihică.

Mâna lui Buddha josIn imaginile lui Buddha, portretiza-rea mâinilor este încărcată cu o maresemnificaţie. Multitudinea şi varieta-tea gesturilor sunt numite colectivmudra (aceste gesturi simbolice potfi văzute şi în dansul indian şi în ritu-alurile hinduse şi budiste). În timp cemâna lui Buddha exprimă în generalprotecţie, mudra simbolizează pute-rea spiritualităţii luminate. Deşi exis-tă peste 500 de poziţii mudra, Buddhaeste portretizat de obicei făcând unadin cele cinci: mâna dreaptă înălţatăpentru a demonstra neînfricarea, exe-

cutând conturul unei roţi pentru a daimportanţă legii sale, mâinile împre-unate îndreptate în sus, în meditaţie,o mână îndreptată în jos, pentru a che-ma pământul ca martor (mudra bhu-mi sparsha, prezentată aici) sau cu opalmă privind în sus, oferind daruri.

Dharitia Chakra pagina alăturată, susDharma Chakra cu opt spiţe este roa-ta legii lui Buddha (chakra înseamnă„roată" şi dharma „legea" în sanscri-tă). Uneori se face referire la Buddhaca „cel care învârte roata cuvântului şia legii"; când a propăvăduit la Sarnatha pus în mişcare dharma chakra. Întimp ce cercul simbolizează perfec-ţiunea dharmei, fiecare spiţă repre-zenta Calea celor opt credinţe nobile(calea constituită din credinţa dreap-

22

tă, valorile, cuvântarea, conduita, e-xistenţa, strădania, conştiinţa şi me-ditaţia) pentru a trimite credinciosulspre iluminare şi Nirvana. Prin rotireasa fără de sfârşit dharma chakra ex-primă ignoranţa şi iluzia, iar spiţelesale ce converg spre centru, drum egalcu însuşi Buddha. Buddha poate fi u-neori portretizat făcând mudra dhar-mei chakra cu mâinile, iar simboluleste uneori prezentat pe urma de pi-cior a lui Buddha, când înseamnă căel este stăpânitorul Universului. Pri-ma rotire a dharmci se consideră că aavut loc în parcul cu cerbi din Sarnath,Varanasi (Bcnares) al zilelor noastre.Roata Legii, Adevărului şi Vieţii esteunul din cele 8 simboluri de bun au-gur ale budiştilor chinezi.

Scoica conch (absida) jos, dreaptaîn acord cu tradiţia budistă, sunetulde ecou al scoicii semicirculare sim-bolizează vocea lui Buddha, propă-văduind legea, deci înţelepciunea,puterea oraţiei şi a sunetului. In plus,este un semn al victoriei asupra sam-sarei (un stadiu existenţial de suferin-ţă egal, în general, cu reîncarnarea).O cochilie albă înseamnă putere pepământ. În budismul chinezesc scoi-ca semicirculară este una din cele 8simboluri de bun augur şi poate a-nunţa o călătorie prosperă, după cumscoica este asociată efectelor benefi-ce ale apei. Scoica absidială joacă deasemenea un rol important în simbo-lismul hindus, unde este sacrificatăpentru Vishnu şi articulează chemări-le lui urmaşilor pentru a-i trezi din ig-noranţă, în Islam, are semnificaţia u-rechii care aude cuvântul divin.

Parasolul josîn budism parasolul, umbrela de soa-re sau umbrela este un simbol de înăl-ţare, demnitate şi onoare, la fel ca înIndia, China şi Japonia. Personajeleimportante, regi şi prinţi, după tradi-ţie, erau protejaţi de soarele puternicasiatic cu parasoluri, care au devenitsemne de distincţie temporală şi desuveranitate şi erau asociate cu figurireligioase ca Buddha şi bodhisattvas.Aşadar, parasolul este ţinut deasupralui Buddha de către Indra, iar în mâi-nile lui Mo-li Hung - regele ceresc alSudului în budism - simbolizeazăcutremurele şi întunericul.

Semnificaţia mistică a umbreluţei cao legătură între rai şi pământ este pemai departe susţinută de formele sa-le: calota ei sferică este o reminiscen-ţă a soarelui, iar spiţele, a efectuluiradial al razelor solare şi a boitei raiu-lui, în timp ce bastonul se comportăca un axis mundi. Majoritatea para-

solurilor folosite în ceremoniile reli-gioase au multe straturi (cu ecou laturnul stupei), semnificând ierarhiaraiului şi stadiile drumului spre Nir-vana. Chiar fiind un simbol al suve-ranităţii, parasolul reprezintă protec-ţia datorită funcţiei sale. Chattah deaur este unul din cele opt simboluride bun augur în budismul chinez, iarîn hinduism, parasolul este ţinut deVishnu în apariţia sa ca pitic şi deJashoda, mama Jrishnei.

Peştele josîntr-o paralelă izbitoare cu Iisus încreştinism, Buddha este pescarul deoameni, şi de aceea simbolul peşteluieste strâns legat de el. Ca una din celeşapte apariţii ale acestuia, peştele esteuneori descris pe urma de picior alui Buddha şi atunci capătă altă sem-nificaţie, anume, reprezintă libertateade a renunţa la restricţiile dorinţei şiataşamentului. Poate să anunţe de ase-menea urmaşii lui Buddha.

Spiritele păzitoare susGardianul care străjuieşte palatul re-gal din Bangkok, Tailanda, poartă uncostum elaborat şi o mască înfricoşă-toare cu care îi sperie pe intruşii rău-voitori. Investit cu o faţă neumană, elcheamă puterile supranaturale ale spi-ritului păzitor simbolizat prin mască.Spiritele păzitoare joacă un rol im-portant în tradiţiile budiste (în care, e-le sunt de obicei zei, demoni sau bod-hisattva) şi în şintoismul japonez (lafel ca în alte culturi, incluzând şi băş-tinaşii americani) şi au atributele po-zitive de protecţie, putere spirituală şiaduc norocul. În particular, ele suntconsiderate ca protectoare ale locuri-lor sfinte.

Lotusul sus, centru, dreaptaAvând un simbolism profund în E-giptul antic şi în hinduism, floarea delotus este sacrificată lui Buddha, („I-luminatul" - cuvânt sanscrit) care de-seori este prezentat aşezat pe un lotussau ţâşnind ca o flacără din centrullotusului. O varietate a nufărului, lo-tusul, se înalţă dimineaţa din apelemlăştinoase pentru a înflori şi de a-ceea este un simbol al purităţii, al re-învierii şi al frumuseţii perfecte în A-sia. Lotusul simbolizează apariţia vie-ţii din firişorul apelor primordiale,împreună cu roata, floarea de lotusdeschisă, constituie o chakra, Roataexistenţei spirituale. Cu cele opt pe-tale, floarea semnifică direcţiile cardi-nale şi armonia cosmică şi este folo-

sită în mandale ca simbol meditaţio-nal; cu o mie de petale denotă revela-ţia spirituală. Bobocul de lotus sim-bolizează potenţialul. Uniunea dintrefericire şi nuditate, adică poarta sprepractica tantrică, este numită manipadme („giuvaer în lotus") — lotusulcu Buddha reprezentând inima sa. Lo-tusului i se atribuie şi un simbolismsexual, bijuteria şi lotusul reprezen-tând falusul şi, respectiv, yoni-ul. Inplus, lotusul este un atribut al luiBuddha Amitabha, Kwa Jin şi Maitre-ya Buddha şi al Tarei - Mama Bud-dhelor. În budismul chinezesc lotusuleste unul din cele opt simboluri debun augur. Acum este emblema Indieişi a Egiptului.

Stupa josStupa este un monument mult vizitatîn India, marcând locurile de odihnăveşnică a cenuşei imperatorilor şi a u-nor personalităţi religioase ca Buddha

Shakyamuni, iar mai târziu a călugă-rilor budişti şi a relicvelor sfinţilor.Dintr-un simplu cavou de înmormân-tare de forma unei movile tumulare,stupă câştigă un acoperiş distinctiv, cacel al unui dom, uneori cu mai multenivele (forma din care derivă poves-tea celor nouă pagode ale Asiei orien-tale). Chorten-ul tibetan (aşa cum es-te prezentat aici) este identic ca stil custupă. Construită pe o bază pătrată(reprezintă pământul), stupă este unsimbol cosmic: cele patru porţi pe fie-care parte reprezintă direcţiile, punc-tele cardinale; nivelele sale circulare(reprezintă apa) semnifică drumul cu-noaşterii dintre planurile existenţei,iar domul (anda) simbolizează focul.Echilibrată pe o farfurie (semnificândaerul) apexul domului este dominatde un vârf ascuţit simbolizându-1 va-riabil pe Buddha, copacul Bodhi subcare Buddha a atins iluminarea şi axismundi, care atinge eterismul. Inelele(chattra) care îl înconjoară reprezintăelementele lumii superioare. Deci e-nergia spirituală este eliberată în susprin stupă, de la baza sa pământeanăspre rai. Aşa cum reprezintă stadiilede viaţă, cunoştinţele, începuturile, i-niţierea şi înălţarea, stupă este întru-chiparea arhitecturală a legii lui Budd-ha, dharma, şi, la fel ca mandala, acărei combinaţie de forme le deţine,în structura de construcţie este creatăca ajutor pentru meditaţie.

• 24 •

Roata de rugăciune susRoata de rugăciune budistă este ceamai răspândită în Tibet şi ia forma u-nei tobe cilindrice la care este ataşatun mâner. Rugăciunile sau mantrele(includ de obicei liniile mistice OmManipadme hum referitoare la Giu-vaerul din lotus) sunt înscrise în modrepetat pe un sul de hârtie (pergamentcare înconjoară cilindrul cu scriereainiţială şi e apărată de un strat meta-lic pe care, de asemeni, este înscrisăo mantra). Când roata este răsucită însensul acelor de ceas, efectul de rota-ţie este considerat ca o simulare a da-rului rugăciunii pentru rai pentru a seasigura de eficacitatea lor prin lume.O variatiune a roţii de rugăciune estebutoiul de rugăciune, plasat la intra-rea în templele lamaiste. Roata de ru-găciune este simbolul puterii textelorsfinte şi al forţelor creative generatede roată.

Canopia josPentru budiştii chinezi, canopia esteunul din cele opt simboluri de bun au-gur. Asemeni parasolului, după tradi-ţie, era ţinută deasupra capetelor dem-nitarilor pentru a-i apăra de elemen-tele esenţiale. Este atât simbolul im-

portanţei şi protecţiei (o canopie albăreprezintă atât protecţia dharmei, câtşi a) budhelor de refugiu, cum ar fiMaitreya. După forma lor, pot fi ega-late cu cerul şi Soarele, dacă sunt cir-culare, sau, cu Pământul dacă sunt pă-trate - în hinduism, acestea semnifi-că puterea temporală a regalităţii şi au-toritatea spirituală a preoţilor.

Shinto Torii stângaŞintoismul, care s-a dezvoltat în se-colul al şaselea, este religia naţionalăa Japoniei. Torii sau poarta greoaiede lemn trimite spre altarul Shinto(Jinja) unde se află zeii, se considerăcă datează numai din secolul al şais-prezecelea. Torii după tradiţie sunt al-cătuite din trei părţi şi simbolizeazăintrarea dreaptă spre calea sfântă -calea zeilor.

Taoismul/ConfucianismulCercul Yin-Yang josCercul Yin-Yang (ta-ki sau tai-chi)este simbolul primar al religiei taois-tc şi al credinţei filosofice, bazată peînvăţăturile mistice ale lui Lao Tse.Este important şi în confucianism,mai ales în teoriile lui Han Confuci-an, Tung Chung Shu. Tao („drumul/calea") învaţă că totul în Univers es-te alcătuit şi controlat de două forţeantagoniste: yin, forţa negativă şi pa-sivă (prezentată în negru, care repre-zintă feminitatea) şi yang, forţa pozi-tivă şi activă (prezentată în alb, caresemnifică masculinitatea). Yin repre-zintă sufletul, umedul, frigul, noaptea,Luna, întunericul, Pământul şi mate-ria şi este asociat unei linii întrerupte.Yang are analogii cu spiritul, cu lumi-na, cu caldul, cu uscatul, cu ziua, cuSoarele, cu raiul, cu geneza şi domi-nanţa şi este asociat unei linii neîn-trerupte. Yin vine întotdeauna înain-tea Yang-ului, deoarece reprezintă în-tunericul preistoric de dinaintea gene-zei. Mutaţia yin şi yang face posibilăalternarea anotimpurilor - şi, de faptare influenţă în întreaga lege a natu-rii. Armonia poate fi atinsă numaicând cele două se găsesc într-un echi-libru perfect şi complementar. CerculYin-Yang simbolizează acest concept.Suprafeţele egale ale yin-ului şi yang-ului sunt despărţite de o linie sigmo-idă (reprezintă dinamismul) şi suntconţinute într-un cerc mic de culoareopusă, semnificând sămânţa celuilaltşi, prin aceasta, interdependenţa lor.Dezechilibrul lor duce la îmbolnăviri.

• 2 5 ■

HinduismulTrinitatea hindusă dreapta Incredinţa indiană clasică, Shiva,Vishnu şi Brahma — cei mai puternicizei ai Indiei - formează împreună tri-nitatea hindusă, Trimurti (care înseam-nă în sanscrită „a avea trei forme").Vishnu Ocrotitorul menţine armoniaUniversului şi este agentul luminii;Shiva Distrugătorul, în contrast, re-prezintă puterile întunericului şi aleanihilării; în timp ce Brahma Creato-rul (prezentat uneori cu patru feţe) a-duce echilibrul care leagă forţele o-puse ale lui Vishnu şi Shiva. Aceastătriadă, reprezentând forţele cosmiceale creaţiei, ocrotirii şi distrugerii, sespune că ar fi alcătuită din fiinţe su-preme, fără formă (Brahm) care le-giuiesc cosmosul.Multe culturi indie-ne, chiar dacă nu sunt adeptele Brah-mei, totuşi îi consideră pe Vishnu şipe Shiva ca fiinţe supreme (de fapt,adepţii săi, îl apelează pe Shiva, Tri-murti, ca şi când acest zeu complexar personifica aspectele triple ale fiin-ţelor supreme).

Shiva josShiva (sau Siva) este unul din cei maiputernici trei zei ai panteonului hin-dus, în Rig Veda, este identificat cacea mai puţin importantă zeitate,Rudra, care mai târziu s-a dezvoltatîn omnipotentul Shiva. Ca unul făcândparte din Trimurti, Shiva este numit

numai Distrugător, însă este o zeitatea contrastului şi deseori a caracteris-ticilor contradictorii. În timp ce el es-te zeul suprem al forţelor regenera-toare, (simbolizat printr-un lingam,emblemă falică, este asociat lui yoni,emblemă feminină), este de asemenea,şi un joghin ascet; este în plus, agental binelui, precum şi al răului. Ca şiNataraja el este stăpânul dansului u-niversal al creaţiei şi totodată al dis-trugerii, dansează pe demonul înfrântal haosului sau pe piticul ignoranţei.El este portretizat cu patru mâini, pur-tând o flacără zornăitoare prevesti-toare a creaţiei sau o tobă cu care bateritmul vieţii. În prezentările iconi-ce,Shiva este prezentat călărind un tauralb, Nandi. Una din soţiile lui esteteribila Kali şi, asemenea ei, el poa-

te să poarte o sfoară sau un şarpe cucare să-i ucidă pe păcătoşi şi uneori ,un colier din cranii umane. El poatepurta, chiar craniul Brahmei ucis, înmâini sau în păr. Semiluna cc-i or-nează capul reprezintă puterea sa a-supra vieţii şi morţii, iar cenuşa ca-davrelor îi curge prin vene. Poartă unşorţ din piele de tigru şi o armă ca untrident (trecutul, prezentul şi viito-rul), un arc, un curcubeu, un toporsau o torţă. Din capul lui izbucneştefluviul Gange (personificat Ganga, al-tă soţie). În mijlocul frunţii are un altreilea ochi cu care îi arde pe cei ca-re se uită la el, dar îi şi recunoaşte, leacordă înţelepciunea sa transcenden-tală, în mod variabil, al treilea ochimai simbolizează Soarele, Luna, fo-cul, ziua şi noaptea.

26

Ganesha susîn panteonul hindus, Ganesha cu capde elefant, fiul lui Shiva şi Pavarti,este zeul inteligenţei, norocului, pru-denţei şi invincibilităţii pentru că poa-te înfrânge toate obstacolele. Are nu-mai o trompă, cealaltă fiind ruptă înbătălie. Capul de elefant este cel al luiAiravata. calul de călărie al lndrei (sem-nifică înţelepciunea). Ganesha este pre-zentat cu patru braţe (unul cu care ţi-ne toporul lui Shiva), cu care-1 ocro-teşte şi oferă daruri umanităţii. Călă-reşte un şobolan, de asemenea simbolal înţelepciunii. Ganesha este stăpâ-nul lui Ganas, zeitatea cea mai lipsităde importanţă. Patronul învăţăturii (întradiţia populară, el a fost autorul po-emului epic antic, Mahabharata) şi alnegustorilor; imaginea lui Ganeshaeste deseori plasată deasupra clădiri-lor comerciale sau pictată pe copertacărţilor. El este salutat înaintea uneicălătorii şi înaintea îmbarcării unei în-cărcături importante.

OM sus, centru, dreaptaCaligrafia sanscrită a acestui simbolsemnifică monosilaba mistică Om,(sau Aum), care este privită în hindu-ism, budism şi jainism ca un sunetsfânt cu potentă divină. Upanishada,scrierea străveche a filosofici hindu-se, descrie Om-ul ca sunetul funda-mental al Universului care a creat şisusţine cosmosul. Sunetele scoase la

pronunţarea literelor A, U şi M repre-zintă Trimurti-ul, cei trei zei, Brah-ma, Vishnu şi Shiva, care controlea-ză viaţa. Ei înseamnă şi cele trei stăriale omului: visul, somnul şi mersul,cele trei perioade ale zilei şi cele treicapacităţi umane de dorinţă, cunoaş-tere şi de acţiune. Sunetul prelung es-te mantra în yoga meditaţională, cainvocare sau, la începutul şi sfârşitulcântării religioase, o prezentare a si-nelui şi a spiritualităţii. În afara hin-duismului, este folosit astăzi în con-texte oculte, unde denotă bunătatea şispiritualitatea.

Yoga josYoga este un sistem vechi de filoso-fie hindusă religioasă care necesită opregătire riguroasă a corpului pentruatingerea porţilor spirituale. Prin e-xersarea unei varietăţi de tehnici fizi-ce şi meditative, yoghinii se pot deta-şa de grijile pământeşti şi pot atinge

o stare de eliberare, fericire, deconştiinţă mai înaltă (moksha).Există patru concepţii spirituale

primare de yoga:rituală (karma-yoga), devoţio-nală (bhakti-yoga). Celelalteforme de yogainclud kundali-ni-yoga, caretrezeşte energiavitală şi mantra-

yoga, în care sunetele suntrepetate.

• 27 ■

Urme sfinte de picior susîn hinduism, ca şi în budism, urmelede talpă reprezintă prezenţa divină aunei zeităţi, de obicei a lui Vishnu O-crotitorul (la origine, un zeu solar ve-dic). Urmele tălpii lui Vishnu indicăomniprezenţa sa. Credinţele, hindusăşi budistă, sunt deseori îngemănate,iar hinduşii Vaishnava cred că a nouaîncarnare a lui Vishnu sau al nouăleaavatar, este Buddha. În budism, urme-le de picior sunt decorate frecvent cusimboluri ale celor şapte apariţii: unpeşte, zvastica, buzdugan de diamant,scoica (semicirculară), vaza de flori,Roata legii şi coroana lui Brahma.Dacă adepţii urmează paşii lui Bud-dha, pot obţine iluminarea.

Taurul susCa şi în alte culturi, în hinduism tau-rul, simbolizează forţa, puterea şi fer-tilitatea. Ca simbol al fertilităţii, esteo formă a lui Indra, zeul vedic al ce-rului. Puternicul taur, Nandin, este unvehicul al lui Shiva Distrugătorul (a-sociat zeului vedic Rudra); Agni, „ta-urul puternic" şi zeul focului, şi atot-cuprinzătoarea Aditi, mama zeilor.Simbolismul lui este legat de cel alvacii sfinte (care reprezintă, de ase-menea, fertilitatea) şi, când este pre-zentat cu o vacă (simbolica pămân-tului), taurul reprezintă raiul.

a

JainismulTemplul Jain josJainismul este o religie foarte nobilă,ascetică indiană, formată ca reacţieîmpotriva unor practici hinduse exce-sive, împărtăşeşte o serie de principiiale budismului. Disciplina de sine, de-taşarea şi meditaţia sunt principiilede bază ale filosofiei jainiste, domi-nată de o tactică strictă de ahimsa -interzicerea de a răni orice creaturăvie (derivată din credinţa jainistă căciclul etern al reîncarnării care se sfâr-şeşte doar când sufletul atinge perfec-ţiunea şi este eliberat). În India exis-tă o multitudine de altare şi templejainiste magnifice, ale căror stiluri a-duc aminte de cele budiste şi hinduse,a căror măreţie şi decor elaborat (aşacum se vede aici) contrastează puter-nic cu stilul de viaţă auster al călugă-rilor jainişti. Astfel de temple au fostînălţate deseori ca răsplată celor două-zeci şi patru de tirthankara - învăţă-torii — fondatori ai jainismului — darîn loc să aducă omagiu vreunui zeusau individ, ele simbolizează princi-piile jainismului.

ŞiismulTurbanul susTurbanul este un simbol de identitateşiit, purtat ca marcă a angajamentuluipentru credinţă şi reprezintă autori-tatea şi curajul spiritual. Conform cuKhălsă, şiiţii trebuie să poarte cinciarticole de credinţă, cele "cinci Ks".Acestea sunt ke's sau părul netuns, ca-re înseamnă forţa spirituală; kanghă,un pieptene purtat în păr, simboli-zând disciplina impusă prin funcţiasa de îngrijire; kirpan, o sabie de ce-remonie cu care să lupte împotriva ne-dreptăţii kara, brăţară de oţel purtatăpe mâna dreaptă pentru a reprezentauniunea celui care o poartă cu divini-tatea (şi ca să reamintească folosireamâinii drepte în acţiunile bune); şikachh, o pereche de pantaloni scurţireprezentând abstinenţa sexuală, lafel ca şi promptitudinea în luptă pen-tru credinţa şiită (deoarece îmbrăcă-mintea cusută, mai puţin cea necusu-tă, este mai potrivită pentru luptă).Deşi turbanul sau Ke'skl nu este stipu-lat ca unul dintre cele cinci Ks, sim-bolizează identitatea şiită deoareceeste purtat să protejeze ke's şi Kangă.Codul de disciplină şiit bazat pe în-văţăturile lui Gurn Gobind Singh (Ra-hit Maryada) recomandă portul unuiturban. Afilierile politice şi religioa-se din comunităţile şiite pot fi expri-mate prin culoarea materialului tur-banului: aderenţii partidului Punjabi,Haryana şi Himchal Pradesh AkaliDai poartă turbane albastre; cei din

mişcarea pentru un stat şiit indepen-dent al lui Khalistan poartă turbaneportocalii, în timp ce turbanele albesunt purtate de Namdharis, adepţiireformismului Baba Balak Singh(1799-1861). Unele secte, ca cea a luiBhai Randhir Singh (1878-1971), con-sideră turbanul ca fiind unul din celecinci Ks, integrată cu ke's, şi cere atâtfemeilor, cât şi bărbaţilor să-1 poarteca semn al credinţei lor.

Khanda josEmblema şiismului, Khanda este pre-zentată în negru pe Nishan Sahib-ultriunghiular galben, steagul respectu-lui. Emblema încorporează o khanda,sau o sabie cu două tăişuri (conceptulşiit al sfântului marţial), încercuită dechakkar sau un disc de oţel (un simbolal unităţii zeului cu umanitatea). Defiecare parte se găsesc două kispăns,simbolizând puterea spirituală şi tem-porală, fiind şi emblema comunităţiişiite Khilsă, creată pentru purificareatradiţiei de către Guru Gobind Singhîn Anandpur, India, în 1699.

28

Ochiul lui Horus susOchiul lui Horus sau AtotvăzătorulUtchat în Egiptul antic, a avut o mul-ţime de însemnătăţi complexe. Horusa fost zeul şoim, stăpânul cerurilor:ochiul său drept era „ochiul lui Re",(zeul soare), iar cel stâng, „ochiul luiHorus", simbol al Lunii. Când eraprezentat ca un ochi cu sprânceană,denota forţa şi puterea. Acest simbolal ochiului sfânt era considerat ca pro-tector puternic împotriva răului şi îşimenţine rezonanţa şi astăzi.

Pisica sfântă josîn Egiptul antic, pisicile erau sfintepentru zeiţa dragostei Bast (sau Bas-tet), care deseori era portretizată cafemeie cu cap de pisică. Motanul eraconsiderat ca o încarnare a zeului Soa-re, în timp ce pisica femelă era perso-nificarea ochiului solar, probabil pen-

tru că pisicilor le place să stea la căl-dură. Asociată cu Luna, dilatarea pu-pilelor era considerată simbol al creş-terii şi descreşterii Lunii — era sfântăpentru zeii Isis, Bast şi Seth.

Ankh/Crucea egipteană josAnkh-ul este cel mai uşor de recunos-cut simbol al Egiptului antic. Însem-nătatea sa originală este necunoscută;o teorie este aceea că ankh-ul com-bină simbolurile feminine şi mascu-line ale lui Osiris (crucea în T) şi Isis(ovalul) şi semnifică unirea raiului cupământul. Simbolizează viaţa şi moar-tea, Universul şi aerul şi apa dătătoa-re de viată. Forma sa de cheie încura-

jează credinţa că ar putea deschideporţile morţii. Prezentat de zei farao-nilor, în general, în arta egipteană segăseşte în mâinile unei zeităţi. Creş-tinii copţi l-au adoptat ca simbol alvieţii de după moarte. Mult folosit înmagie, azi ankh-ul simbolizează pa-cea şi adevărul.

Scarabeul sus, dreaptaGândacul scarabeu (sau gândacul debălegar) era unul din cele mai puter-nice simboluri ale Egiptului antic.Considerat în mod eronat exclusivmasculin, îşi lăsa ouăle în sfere debălegar şi astfel a devenit simbol alregenerării. El reprezenta zeul Soare-lui de dimineaţă, Khephri (sau Khe-pera), pentru că rostogolirea sferelorde bălegar semnifica rostogolireasoarelui pe cer, deci simboliza şi re-învierea. Amuletele de scarabeu sepurtau şi deseori erau plasate în mor-

minte, semnificând reînnoirea vieţii.Aşa ca aici, el era uneori prezentat cuaripi de şoim, simbolizând transcen-denţă şi protecţie.

Ba josEgiptenii antici credeau că Ba, sim-bolizat printr-un şoim cu cap de om,era sufletul uman: aspectul spiritualal omului, a cărui energie psihică a su-pravieţuit morţii. După moarte, sufle-tul zbura pe tărâmul luiOsiris (unde îi era asiguratăfericirea), dar mai târziu seîntorcea în corp — chiar şiîn lumea cealaltă saudupă reîncarnarea pepământ. Simbolul afost foarte folositîn decorarea mor-mintelor egiptene.

Sfinxulpagina

următoareUn monstru fabulos prezentat în gene-ral ca un leu cu cap (uman) de fara-on, sfinxul egiptean simbolizează u-nificarea puterii naturale şi spirituale,aşadar, reprezintă puterea şi protecţiaregală binevoitoare. În plus, a fost a-sociat lui Horus în orizont, fiul zeu-lui soare Ra (sau Re). Aşa ca acest tipde sfinx (androsfinxul), capetele defaraon uneori erau schimbate cu celeale unui şoim (hieracosfinxul), întru-chipând puterea solară, sau cu ale u-nui berbec (criosfinxul) semnificândliniştea.

• 29 •

Religia Egiptului antic

Celebrul sfinx de calcar de la Gizaare o înălţime de 66 de picioare şi olungime de 240 de picioare şi a fostcreat în jurul anului 2.620 î.H. din or-dinul faraonului Khafre, al cărui chipîl înfăţişează. Sfinxul egiptean nu tre-buie confundat cu sfinxul enigmaticdin mitologia greacă, creatură hibridăcu cap de femeie.

Isis josIsis era zeiţa principală aEgiptului antic, credin-cioasa soţie şi soră a lui

Osiris, mamă de-votată a lui Horus; eaera o zeitateprotectoare

simbolizând femeia ideală şi mamadivină. De obicei este portretizată cao regină cu un corn de vacă pe cap(pentru că vaca era sacrificată pentruea) şi simbolizând Luna, în care estepus discul solar. Posedând mari pu-teri magice, Isis este uneori portreti-zată ca un zmeii de hârtie, forma pecare a luat-o pentru căutarea părţilorîmprăştiate ale corpului lui Osiris.Deseori este prezentată cu lotuşi, sem-nificând renaşterea şi cu un şacal re-prezentându-1 pe Anubis, zeul îmbăl-sămării. Isis era venerată de romanica zeiţă a naturi i.

Osiris sus, dreaptaZeul democrat, Osiris, era întruchi-parea perfecţiunii pentru credincioşiisăi şi a fost subiectul unui vast sim-bolism în străvechea cultură egiptea-nă. Iniţial s-a impus în conştiinţă cazeul vieţii şi fertilităţii, apoi în modparticular a devenit zeul grânelor, alforţelor vegetale, hrănitorul Nilului(unde răul Seth 1-a înecat) şi zeul Lu-nii. Unul din atributele sale este pilo-nul djed care la origine a fost folositîn riturile de fertilizare şi reprezintăcoloana vertebrală a zeului şi stabili-tatea datorată structurii sale rigide. Secredea că Osiris a fost odată un con-ducător uman, şi că, trăind ca stăpânal celeilalte lumi, reprezenta înnoireavieţii. El este personificat întotdeau-na ca o mumie (care uneori producecereale), purtând însemnele regalită-

ţii - coroana albă, sceptrul şi biciul,şi uneori este însoţit de Isis, ca aici.Un simbol suplimentar al lui Osiris es-te crucea tau (sau T), simbol al vieţii.

Thot josZeu al înţelepciunii, al învăţăturii şial Lunii, Thot era considerat de cătreegiptenii antici ca fiind cel care le-adat limba şi scrierea hieroglifică. Thota fost simbolizat prin numeroase for-me hibride: cu cap de ibis al cărui cioclung şi încovoiat reprezenta semilunacrescătoare (ca în fotografia de maijos) şi cântarea înţelepciunii, şi cucap de pavian (maimuţă), a cărui for-mă a luat-o la Hermopolis (în schimbmaimuţa a devenit asociat al copişti-

■ 30 •

lor al căror stăpân era Thot). Datorităînţelepciunii sale fără limite şi pentrucă 1-a ajutat pe Osiris în judecareasufletelor pe lumea cealaltă, Thot eraconsiderat ca având puteri oculte, iarnumele lui este încă invocat de ceicare caută cunoştinţe de neînţeles, tai-nice şi ezoterice.

Vulturul şi cobra josAceastă fotografic o prezintă pe regi-na Nefertari în toată splendoarea eipurtând un coif măiestrit elaborat în-truchipând un vultur - simbol de pro-tecţie, deoarece, ca şi gunoier de ca-davre, pe tărâmul morţii, vulturul re-prezenta purificarea. Chiar şi Isis luauneori forma vulturului şi întruchipaastfel maternitatea şi principiul femi-nin şi a devenit emblema atât a zeiţeiNekhbet, cât şi a Egiptului de Sus.Hathor, zeiţa dragostei, era prezenta-tă uneori cu cap de vultur, iar pasăreaera considerată de asemeneaanimalul sfânt al lui Mat (sau Mut),zeiţa maternităţii. Co-bra sauuraeus, este o figură importantă aacestui coif; la egipteni personificaînţelepciunea, legiuirea şi protecţia,deoarece se credea că răsare dinSoare şi îşi distruge inamicii cu suflulsău mistuitor. O emblemă aEgiptului de Jos, cobra, era asociatărenaşterii şi puterii solare şi esteprezentată frecvent încoronată cudiscul solar.

Obeliscul stângaîn tradiţia egiptenilorantici exista credinţa căzeul soarelui, Ra (sauRe), a trăit în He-liopolis, (oraşul soa-relui) unde a fost ve-nerat în forma unuiobelisc — un bloc depiatră înalt, ascuţit, cubaza în formă de pătratşi un vârf piramidal - pecare ei îl considerau orază de soare împietrită.Fiind un simbol falie şidatorită înălţimii lui afost interpretat ca unadevărat axis mundi — olegătură directă întrepământ şi cer. Îngeneral, decorate cuhieroglife încrustate,obeliscurile erau plasatede obicei în pereche, înfaţa templelor.Împrăştiate în toatălumea, azi există încătreizeci de obeliscuri.

Piramida sus, dreaptaProbabil cel mai cunoscut simbol alEgiptului antic şi modern, de cel maide bază nivel, piramida, reprezintă pu-terea impresionantă a regilor din Ve-chiul Regat şi din Regatul Mijlociu.Monumentele funerare masive mai e-voluate ale faraonilor, piramidele, aufost construite după nişte principii e-xacte, la dimensiuni gigantice şi cu operfecţiune tehnică neîntrecută de a-tunci. Din păcate, multe din motivelecare guvernau construcţia lor compli-cată nu se mai cunosc, dar se crede căele simbolizau cavouri de creaţie şi e-rau ridicate în aliniament cu soarele şistelele, creând, aşadar, o punte întrepământ şi rai pe care faraonii morţi o

puteau traversa în viaţa de apoi. Pira-midele nu sunt rezervate doar Egiptu-lui: sacrificii umane erau aduse zeilorîn altarele piramidale aztece (de pildă,Templo May or). Mayaşii îşi venerauzeităţile din templele şi sanctuarele si-tuate pe piramidele prevăzute cu trep-te, aşa cum făceau şi mesopotamieniiîn ziguraţi (piramide în trepte în arhi-tectura Mesopotamiei). Astfel de pi-ramide reprezentau muntele cosmic.În gândirea ezoterică, piramida estenu numai o axă a lumii, ci şi un sim-bol al iluminării: vârful său este treap-ta spirituală la care se poate ajungenumai de la bază prin urcuşul trud-nic, anevoios al planurilor ei înclina-te şi abrupte.

Discul de soare înaripat josPentru egiptenii antici, Ra (sau Re) afost creatorul lumii, strămoşul farao-nilor şi zeul soarelui (simbolizat prindiscul solar) şi al cerurilor (simboli-zat printr-o pereche de aripi). Disculsolar înaripat semnifică puterea dătă-toare de viaţă a Soarelui şi atributelespirituale ale raiului. Asociat îndea-proape cu această reprezentare a luiRa, Aten (sau Aton) - care apare ţi-nând în mâini un disc solar cu aripiformate din razele puternice şi bine-făcătoare ale soarelui - a fost veneratulterior în Egiptul antic. Alteori dis-cul solar apare în asociaţie cu uraeus,cobra ocrotitoare care scuipă flăcări,încolcită în jurul lui.

Simbolul lui Jupiter susAcest simbol grafic reprezintă sche-ma zeităţii supreme romane, Jupiter(Zeus, la greci). Este compus dintr-undublu trident (semnul lui Neptun/Poseidon), şi deci simbolizează nunumai puterea asupra apelor, ci şi tu-netul şi fulgerul şi furtunile, iar ceitrei dinţi de furcă semnifică luminafulgerului. Mai mult, dacă acest semneste întors într-o parte devine simbo-lul zodiacal al Peştilor, ale căror pla-nete de influenţă sunt planetele Jupi-ter şi Neptun. Există o similitudine

izbitoare cu simbolurile legate dezeul scandinav, Wotan (sau Odin) şi dezeitatea babiloniană, Adad, zeul fur-tunilor cu tunete.

Ianus josAceastă monedă romană îl prezintăpe Ianus, gardianul raiului, şi al por-ţilor şi uşilor, în general. Ianus aparemereu cu două feţe care privesc în di-recţii opuse (pentru a-i vedea pe ceicare intră şi ies). Semnifică ambigui-tatea şi caracterul cu două feţe. Ro-manii deschideau templele lui pe timpde război, dar le închideau pe timp depace, deci numele lui poate fi asociatrăzboiului. Ianus poate să simbolize-ze de asemenea călătorii şi noi înce-puturi, iar astăzi este păstrat sub nu-mele de Ianuarie - lună care contem-plă anul care a trecut şi priveşte îna-inte spre viitor.

Tridentul lui Neptun sus, dreaptaTridentul zeului roman Neptun (Po-seidon în Grecia antică) este o furcăcu trei dinţi, care uneori se terminăcu vârfuri de săgeţi. Neptun era zeulmării, iar tridentul este un simbol net

al autorităţii şi puterii sale: în lumeaumană, era un instrument folosit foar-te mult pentru prinderea peştilor, iarîn mâna puternică a lui Neptun creasurse de apă dătătoare de viaţă, re-vărsări distrugătoare sau furtuni de-vastatoare pe mare, după dorinţa lui.Tridentul deţine caracteristicile sem-nelor pentru apă (al cărei stăpân este)şi pentru foc (ca simbolurile relatateale tunetului şi fulgerului, simbol alomnipotenţei divine). Furca tridentu-lui a fost asemănată cu razele soare-lui, iar dinţii, cu monştrii mărilor. Înastronomie, tridentul este simbolulplanetei Neptun şi poate fi prezentatprintr-o bară transversală deasupramânerului. Tridentul a devenit un sim-bol general al suveranităţii asupra mă-rii şi apare în arta minoică. In plus,este un atribut al Britanici, personifi-carea feminină a lui Britain.

Caduceus pagina alăturatăCaduceusul (sau Kerykeion - „basto-nul vestitorului" în greacă) a fost datlui Hermes, vestitorul şi mesagerulzeilor greci - Mercur în mitul ro-man. Această schemă cu aripi avea pu-terea benefică de a transforma ceartaîn armonie - în mitologie, fiind pla-sată între doi şerpi îi determină să seîncolăcească în jurul bastonului şi săse privească în pace. Simbolul univer-sal este prezentat şi în mâinile zeită-ţilor antice egiptene, feniciene şi indi-ene. Alături de vergeaua lui Aescula-pius (Asclepius), caduceusul a deve-nit simbolul medicinei homeopate şial profesiilor medicale în general. În-semnătatea sa primară este oricum a-ceea a dualităţii, a echilibrului şi a u-nirii forţelor opuse. Este simbolul as-tronomic a! lui Mercur.

Zeus susZeus (Jupiter) era zeul suprem alpanteonului greco-roman. Pe lângăfaptul că îi domina pe zeii olimpicimai mici, stăpânea cerul şi omenirea,în principal este simbolizat prin em-blemele solare de fulger sau de uliu,însă autoritatea sa este şi mai sublini-ată când este portretizat cu o coroanăşi sceptru şezând pe tron. Imaginea sa,pe lângă imaginea emblematică a luiZeus - carul/faetonul, fulgerul, uliul,taurul, frunzele de stejar şi ghirlan-dele de lauri - simbolizează putereasupremă, chiar omnipotenţa.

Athena sus, centru, dreaptaZeiţa greacă Athena (Pallas Athena),fiica lui Zeus şi a lui Metis (Gând),era zeiţa înţelepciunii, protectoare aartelor, negoţului şi stăpână a atenic-nilor. Ca şi zeiţa romană, Minerva,îşi are originea în templul lui Jupiter.Ea este prezentată purtând un coif, o

suliţă şi egida - scutul lui Zeus cu ca-pul Gorgonei zugrăvit în centru, sem-nificând protecţia (poate fi reprezen-tat ca o mantie împodobită cu şerpi).Împreună, suliţa şi scutul, simboli-zează epheboi (maturitatea) şi casti-tatea. Ca parte a egidei, şarpele sim-bolizează cunoaşterea.

Bufniţa Athenei josAthena (Minerva) era zeiţa înţelep-ciunii, învăţăturilor şi artelor. Bufni-ţele erau prolifice în Atena, oraşul alcărei stăpână era Athena, şi aceasta,prin înfăţişarea şi abilitatea sa de avedea pe întuneric (în termeni simbo-lici, penetrând ignoranţa) a făcut sădevină un simbol important al înţe-lepciunii. Era şi atributul lui Ceres(Demeter), zeiţa recoltei, şi avea cali-tăţi profetice: strigătul ei era conside-rat un avertisment al morţii apropiate,iminente; apariţia ei a precedat moar-tea lui Dido, regina Cartaginei şi acâtorva împăraţi romani.

IudaismulTetragramatonul josTetragramatonul cuprinde cele patrulitere Y, H, W, H, care exprimă înebraică pe litere numele adevărat allui Dumnezeu. Este atât de sfânt,încât nu se apelează niciodată cu vo-ce tare şi nu se face referire la el prin„numele" (Ha shem sau cuvântul A-donai, „Dumnezeul meu"), deoareceeste interzis să luăm numele Domnu-lui în deşert. Deşi literele înseamnăYhweh, creştinii le-au tradus greşitcrezând că ele exprimă cuvântul Je-hova. Conform tradiţiei, Dumnezeu adezvăluit tetragramatonul lui Moise.A fost înscris atât pe bagheta lui Aa-ron, cât şi pe inelul magic al lui Solo-mon. In cabala, acest simbol însemnaviaţa şi se credea că posedă puteri ma-gice şi tămăduitoare. Pronunţia corec-tă a fost uitată. Astăzi, tetragramato-nul este înscris pe amulete şi pe plă-cile shivviti expuse în sinagogi şi încasele evreieşti, pentru a reaminti om-niprezenţa lui Dumnezeu.

Tăbliţele Decalogului paginaurmătoareTăbliţele Decalogului sau Legea suntdouă pietre despre care se spune căpe ele au fost înscrise cele zece po-runci de către degetul lui Dumnezeu.Prima conţinea textul din Exod, iar adoua acela din Deuteronom. Moise aprimit tăbliţele pe Muntele Sinai casimbol al înţelegerii cu israeliţii şi,datorită textului divin, i s-a părut uşorde cărat. La coborârea sa de pe Mun-tele Sinai, a descoperit că israeliţii a-dorau Viţelul de aur; această credinţăidolatrizantă a cauzat dispariţia tex-tului, iar Moise a aruncat şi a distrus

• 33 •

pietrele de acum grele. Întors în vâr-ful muntelui Sinai, el însuşi a înlocuitşi a gravat tăbliţele. Textul putea ficitit de pe ambele părţi, iar cuvinteledivine pluteau miraculos deasupra tă-bliţelor de piatră. Versiunea nouă (sim-bolizând Vechea înţelegere) şi frag-mentele vechilor tăbliţe au fost plasa-te în Arca Alianţei (altar portativ dinlemn de salcâm placat cu aur) sprepăstrare, pentru a reaminti poporuluiiudaic că învăţaţii trebuie să rămânăfiguri de respectat.

Torah josSefer Torah sau pergamentul Torah,conţine cuvântul lui Dumnezeu dat o-mului prin Moise şi este unul din celemai importante simboluri ale iuda-ismului. Mesajul său, conţinut în Pen-tateuh şi scris de mână în ebraică, es-te transmis sub forma unor poveştisimbolice mistice a căror însemnătateprofundă va fi dezvăluită numai lasosirea Mesiei. Torah se păstrează înArca sfântă a sinagogii, acoperit de omanta, o platoşă de argint şi o coroa-nă deasupra căreia se găsesc clopoţei.

Menorah josCandelabrul de aur, cu şapte braţe -Menorah - este unul dintre cele maivechi simboluri iudaice. Datează dinzilele Exodului iudaic, când a ars înlăcaşul de rugăciune din deşertul Si-nai. După tradiţie, a luat naştere dinaurul pe care Moise 1-a aruncat înfoc. În mod miraculos, alimentat cuulei de măsline, o flacără ardea me-reu, în timp ce celelalte se stingeau.Ulterior, a fost plasat în al doilea tem-plu în Ierusalim până când Titus adistrus oraşul în anul 70 A.D. Simbo-lizând înţelepciunea divină, cele şap-te braţe ale sfeşnicului sunt conside-rate ca ramuri din copacul babilonianal luminii şi reprezintă cele şapte zileale Genezei şi, de asemenea, Soare-le, Luna şi planetele; cele şapte ce-ruri şi cele şapte stele ale Ursei Mari.În 1949, Menorah a devenit emble-ma/stema oficială a statului Israel şieste înfăţişată pe steagul prezidenţial.

Steaua lui David sus, dreapta Steaualui David sau Magen David (Scutullui David) este unul din cele mairecunoscute semne ale iudaismului şi,astăzi, este unul din simbolurilestatului Israel, apărând pe steagulnaţional din 1948. Asocierea cu Da-vid derivă din tradiţia că el purta unscut hexagonal în lupta cu Goliat.Simbolul este alcătuit din două triun-ghiuri intercalate care formează o steacu şase puncte sau o hexagramă. Al-bul triunghiului superior şi negrul tri-unghiului inferior simbolizează uni-unea contrariilor. Cunoscută şi ca Pe-cetea lui Solomon, emblema avea pu-tere ocrotitoare şi proprietăţi magice,după cum pretindeau cabaliştii. În ma-

gie şi alchimie, simbolizează unitateaelementelor - triunghiul îndreptat însus înseamnă foc, iar cel îndreptat înjos, apă — şi de asemenea, masculini-tatea şi feminitatea şi sufletul. Cândcele şase puncte sunt combinate cu unal şaptelea punct mistic, invizibil, a-cesta semnifică transformarea. Steaualui David poate fi denumită şi SteauaCreatorului, cu fiecare punct repre-zentând zilele săptămânii, iar hexa-gonul central simbolizează Sabatul.

Harpa lui David josHarpa este un simbol al lui David, în-vingătorul lui Goliat şi rege al Israe-lului, îndemânarea muzicală a lui Da-vid a ajutat regele, muzica lui fiind caun balsam pentru alinarea depresieiregelui Saul. Se spune că atunci cândDavid a devenit rege, la miezul nopţiivântul a cântat la harpa atârnată dea-supra patului său, mobilizându-1 săstudieze Torah. În termeni simbolici,harpa şi lira simbolizează armonia cuUniversul şi ascensiunea spre lucrurimai înalte. Lira — tip harpă ornată cuMagen David (Steaua lui David, Scu-tul lui David sau Pecetea lui Solo-mon), este un simbol al credinţei iu-deilor/evreilor şi al statului Israel.

• 34 •

Şofarul josîn tradiţia iudeilor, suflatul în şofar,cornul derit evreiesc (de obicei făcutdintr-un corn de berbec, pentru a rea-minti că un berbec a fost sacrificat înlocul lui Isaac), poate să însemne a-propierea unui duşman. Astăzi se au-de la Anul Nou evreiesc sau la RoshHashanah, când apelează la peniten-ţă. Există trei sunete principale sufla-te din şofar, dar în timpul Rosh Has-hanah-ului se aud o sută de sunete,împărţite în două părţi pentru a indu-ce în eroare Satana. Şofarul poate fisuflat dimineaţa pe durata Elul-ului(luna care precede Rosh Hashanah-ul) sau pentru a semnala sfârşitul săr-bătorii Yom Kippur. Este folosit şi înexorcism şi în ritualuride excomunicare. Secrede că în ziuajudecăţii, Elijah vasufla în şofar pentrua-i cita la judecată pecei vii şi pe cei morţi.

PalmierulPalmierul este

important în iconografia iudaică,unde, în acord cu cabala,simbolizează omul cinstit {tzaddik) şifosta stemă a Iudeei după Exod. Ală-turi de mirt, fructul citric şi salcie, ra-mura de palmier, lulav, este una dincele patru specii agricole de paradă laSukkot pentru sărbătorirea mărinimi-ei lui Dumnezeu. Fiecare reprezintăun tip de evreu, iar palmierul simbo-lizează pe cineva care studiază Torah,dar nu se supune poruncilor. În plus,ramura de palmier simbolizează co-loana verticală îndoită în faţa lui Dum-nezeu şi este un simbol al lui Dumne-zeu însuşi. În creştinism, palmierulsimbolizează dreptatea, învierea, in-trarea lui Hristos în Ierusalim şi pele-rinajul pe Pământul Sfânt. În Babilo-nia, Egipt, Grecia Antică şi Roma,simboliza victoria.

Sacrificiul lui Isaac susJertfa, o trăsătură comună multor re-ligii, era crucială ritualului credinţeiiudaice timpurii. În termeni generali,actul jertfei exprimă o dorinţă de uni-re cu o zeitate prin intermediul îm-păcării şi supunerii. Moartea victimei(animală sau umană) intenţionează săinvoce stadiul următor al ciclului Ge-nezei - viaţa. Sacrificiul era un ritualimportant al iudaismului biblic: preo-

ţii ofereau animale ritual curate celpuţin o dată pe zi. Sacrificarea unicu-lui fiu al lui Abraham, Isaac, (ilustra-tă aici de Caravaggio) cunoscută subnumele de akedah (cuvânt evreiescsemnificând „legătura") este un sim-bol acut, dureros, de testare a credin-ţei. Dumnezeu a cerut sacrificarea luiIsaac pe Muntele Moriah ca dovadă asupunerii lui Abraham; în ultimul mo-ment, mâna lui Abraham a fost oprităde arhanghelul Mihai ca semn alcompasiunii lui Dumnezeu, iar locullui Isaac a fost luat de un berbec.Practicile de sacrificiu au fost aban-donate după distrugerea celui de-altreilea templu în 70 A.D. Pe durata per-secuţiilor suferite de iudei în timpu-rile medievale, Isaac a fost adoptat casimbol al calvarului. Astăzi, akedaheste citit la Rosh Hashanah (festiva-lul evreiesc de Anul Nou), când sunăun corn de berbec (şofarul) în come-morarea îndurării Domnului. La pe-sach (Pastele evreiesc), este celebratăizbăvirea primilor copii născuţi ai is-raeliţilor (ai căror stâlpi de uşă eraumânjiţi cu sângele mielului pascalpentru a-i identifica cu Dumnezeu).

Notă: Iudaismul şi creştinismul îm-părtăşesc multe simboluri. Câteva dinsimbolurile iudeo-creştine — Ochiullui Dumnezeu, porumbelul şi ramurade măslin, altarul şi mitra episcopală— apar în paginile următoare.

■ 35 •

Ochiul lui Dumnezeu susAcest simbol este o combinaţie desimboluri iudeo-creştine. Ochiul luiDumnezeu, Tatăl atotvăzător, din ca-re radiază lumina divină (deseori pre-zentat într-un triunghi, ce reprezintăDomnul şi centrul Trinităţii). Celetrei verigi ale lanţului reprezintă Tri-nitatea şi simbolizează veriga de aurcare îl leagă pe credincios de Dumne-zeu. Cortul reprezintă casa lui Dum-nezeu - tabernacolul, templul evreilornomazi — ale cărui supracoperţi suntdeschise pentru a dezvălui credincio-şilor adevărul interior.

Nimbul susAcest detaliu dintr-o pictură italianădespre Buna Vestire îl prezintă pe ar-hanghelul Gabriel vestind FecioareiMaria viitoarea ei maternitate. Unporumbel, simbolizând Duhul Sfânt,zboară deasupra lui, iar el ţine un crinîn mână ca semn al purităţii. Haloul,(aureola sau nimbul) de deasupra ca-pului său înseamnă radianţa divină,dar poate să simbolizeze în plus sfin-ţenia, suveranitatea, înţelepciunea şi

energia vitală. Nimbul este prezentat,ca un disc auriu sau ca o coroană radi-antă în jurul capului, însă Dumnezeueste reprezentat uneori printr-un nimbtriunghiular sau în formă de diamant,Hristos cu un halou cruciform, iar pa-pa cu unul în formă de pătrat sau he-xagon. Haloul, la origine, era un sim-bol străvechi al Soarelui (semnificândputerile solare în anumite religii, cumar fi cea mithraică) şi poate fi conside-rată atât o coroană de glorie, cât şi au-ra personală. Nu este unic pentru creş-tinism, ci a fost adoptată de culturilemai timpurii. La început, simbolizândmajestatea şi puterea, zeul greco-ro-man Zeus (Jupiter) are un nimb al-bastru, iar Buddha, unul roşu. Nimbulmărginit de flăcări al zeului hindusShiva simbolizează Cosmosul. Împă-raţii romani erau portretizaţi cu aure-ole, iar în creştinismul bizantin, chiarşi Satana purta un nimb al puterii.

Triqueta susFiguri geometrice, ca trei cercuri, tri-unghiuri intersectate sau un triunghiechilateral, sunt folosite adesea în i-conografia creştină pentru a exprimaTrinitatea — trei într-unui — lui Dum-nezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Al-cătuită din trei arcuri legate, triquetasimbolizează eternitatea, iar centrulei asemănător unui triunghi reprezintăTrinitatea. Alături de trifoi şi furca înformă de Y, triqueta denotă intan-gibilitatea Treimii. Apare pe crucileceltice şi a fost un motiv popular înarta gotică. Trinitatea este simboliza-tă de asemenea şi printr-un trio for-mat de peşti sau iepuri, pentalpha şide Braţele Trinităţii sau scutumfidei.

Îngerul josîngerii sunt mesageri divini şi au exis-tat în credinţe ca cea a vechilor sume-rieni, babilonieni, egipteni, greci şiromani. Sunt prezenţi şi în hinduismşi islamism. In tradiţia creştină, înge-rii sunt fiinţe supranaturale create deDumnezeu, care fac intermedierea în-tre Dumnezeu şi om (sau între rai şipământ). Există nouă clase de îngeri -serafimi, heruvimi, troni, dominioni,de virtute, de soartă, de principiali-tate, arhangheli şi îngeri - aranjaţi în-tr-o triplă ierarhie. Arhanghelii repre-zintă aspecte despre Dumnezeu şiprotejează împotriva demonilor. Atri-butele celorlalţi îngeri, cum ar fi Mi-hai (o sabie), Rafael (toiagul peregri-nului), Uriel (o carte) şi Gabriel (uncrin) simbolizează judecata divină,protecţia, înţelepciunea şi îndurarea.Muritorii pot avea, de asemenea, în-geri păzitori pentru a-i ocroti şi în-druma prin viaţă. Îngerii, în general,sunt prezentaţi cu un nimb şi sunt în-aripaţi, bărbaţi şi femei sau putti (cu-pidoni); ei pot avea pergamente sauinstrumente muzicale.

Creştinismul

Sfânta Familie susAceastă pictură italiană a Sfintei Fa-milii îl prezintă pe pruncul Hristosdormind, figura umbrită a lui Iosif şiun înger înaripat. Semnificaţia speci-ală a Madonei este simbolizată prinaureola sa, voalul castităţii şi mantiaprotectoare (vezi Nimbul, FecioaraMăria, Naşterea şi îngerul).

Porumbelul şi ramura de măslinjosîn culturile iudaică şi creştină, porum-belul purtând o ramură de măslin sim-bolizează pacea. După potopul bib-lic, Noe a trimis de pe arcă un corb şiun porumbel să caute pământ uscat.S-a întors numai porumbelul, strân-gând în cioc o ramură de măslin depe Muntele Măslinilor, simbol al ier-tării omului de către Dumnezeu şi alizbăvirii omenirii. În iconografia creş-tină, porumbelul simbolizează şi Du-hul Sfânt, cu şapte porumbei, simbo-lizează cele şapte daruri ale SfântuluiDuh. Porumbelul şi ramura de măslinau devenit un simbol laic.

Naşterea sus, dreaptaPictura lui Boticelli, „Naşterea misti-că' (c. 1500) este plină de simbolism.Fecioara Măria, cu mantia albastră apurităţii, aplecată în adoraţie asupracopilului Hristos, în timp ce un bou

(după Isaia, îşi cunoaşte stăpânul şi îlîncălzeşte prin respiraţia sa) şi un mă-gar (care cunoaşte ieslele stăpânului)îl privesc. În stânga lui Hristos se vădIosif şi Magii. Îngerii cereşti şi ceicăzuţi se iau de mînă în semn de îm-păcare, pe când trei îngeri citesc pe a-coperişul staulului din Cartea Sfântă.Deasupra se afla un cerc de îngeri dan-sând care învârt trei coroane, semni-ficând atât Sfânta Treime, cât şi ci-clul naşterii, vieţii şi morţii. Ramuri demăslin abundă, ca semn al împăcăriilui Dumnezeu cu omul, al păcii şi alCopacului vieţii.

Mandorla josîn relaţie cu haloul este mandorla înformă de migdală sau aureola din i-conografia creştină careînconjoară figurile sfintesau profane. Cu-noscută şi sub nu-mele de vesicapiscis, este asociatăcu forma peştelui,simbol alcreştinismului, darşi al norului pecare Hristos s-aînălţat la ceruri.

• 37 ■

Fecioara Măria susFecioara Măria apare frecvent în pic-turile creştine ale evenimentelor im-portante cum ar fi Buna Vestire, Naş-terea, Răstignirea şi înălţarea. Ador-mirea Maicii Domnului şi de obiceieste însoţită de numeroase simboluriale purităţii - un crin şi vălul castită-ţii. Nimbul şi prezenţa îngerilor re-prezintă sfinţenia sa ca mamă a luiIisus. Este adesea însoţită de semilunacrescătoare, de chiparoşi şi de măsli-ni, Pomul Vieţii (cu Iisus-fructul) şitrandafirul alb (pentru că ea este tran-dafirul paradisului). Ea poartă o man-tie albastră, semnificând credinţa,compasiunea şi apele de botez. Poatefi portretizată ca regina raiului, cu ocoroană de stele şi alte atribute rega-le; ca Doamnă a îndurării (Miseri-cordia) adăpostind credincioşii submantia sa albastră (înseamnă protec-ţia) sau ca Doamnă a Suferinţelor(Dolorosa) cu pieptul străpuns de şap-te săbii. Madona şi Pruncul lui Duc-cio (prezentată aici) combină mareparte a iconografiei bizantine cu ino-vaţiile medievale; în timp ce Madonaeste icoană statică, copilului Hristosşi îngerilor din jur le este dată o re-prezentare mult mai vie.

Răstignirea dreapta Prezentareasfâşietoare a Crucificării, făcută deGuidi, o prezintă pe Fecioara Măriaîndurerată în genunchi la picioarelecrucii, înconjurată de creştini care seroagă. Vezi Crucifixul, Coroana deSpini, şi Fecioara Măria.

Magii dreaptaîn tradiţia creştină, magii („înţelepţii"în latină) sunt cunoscuţi şi ca cei Treiînţelepţi sau cei trei Crai. După E-vanghelia Sf-lui Matei, Dumnezeule-a vestit Magilor, prin intermediulunei stele, că se va naşte în Iudeea unmare împărat, şi astfel ei au călătoritde la Răsărit pentru aşteptarea naşte-rii Lui. Îndrumaţi de o stea, ei au a-juns în Bethlehem, unde l-au găsit peIisus şi L-au adorat, prezentându-i da-ruri scumpe din aur (simbol al regali-tăţii), tămâie (divinitatea) şi mir (su-ferinţa şi moartea). În tradiţia timpu-rie, se credea că Magii reprezentau ce-le trei etape de vârstă ale omului, şi

cele trei continente, Europa, Africa şiAsia. Se mai spunea că ei reprezentaudivinitatea lui Hristos, majestatea şisacrificiul. După sec. al Xl-lea au fostnumiţi Caspar (sau Gaspar), Melchiorşi Baltazar, adică, împăratul Luminii,„a celei albe" şi împăratul comorilor.

Crucifixul/Crucea latină josCrucifixul sau crucea latină cu imagi-nea lui Hristos este cel mai profund şidurabil simbol al creştinătăţii, prezen-tând în detaliu grafic sacrificiul su-prem făcut de Iisus pentru mântuirea o-menirii. Hristos este portretizat în ago-nia morţii, cu cinci răni, purtând o co-roană de spini. Deseori deasupra unpergament rulat indică literele I.N.R.I.(abrevierea din latină pentru „Iisus dinNazareth, Regele iudeilor). Iconogra-fia paleocreştină a evitat prezentareaCrucificării, iar imaginea a fost folo-sită pentru prima dată după Consiliulde la Constantinopol în 692 î.H. Acesttip de crucifix, prezentat aici, dateazădin secolul al Xl-lea.

Coroana de Spini jos .Deseori folosită în imaginile lui Hris-tos pe cruce, coroana de spini este u-nul din instrumentele de patimă alelui Hristos şi uneori poate fi prezen-tată ca o coroană sfântă (ale căreifructe roşii simbolizează sângele luiHristos). Spinii sunt un simbol uni-versal al nenorocirii şi, în creştinism,coroana de spini simbolizează atât bat-jocura de la „încoronarea" lui Hristosca împărat al Evreilor (în parodia îm-păratului roman), cât şi suferinţa Luipe cruce. Spinul poate simboliza şi pă-catul. Un craniu cu coroană de spinieste un simbol creştin al damnaţiuniieterne.

Crucea Păstorului susUna din multiplele variante ale cruciicreştine este crucea păstorului, al că-rei apex vertical are forma toiagului depăstor. Acest simbol indică atât cre-dinţa creştină, cât şi rolul lui Iisus caBunul Păstor, care îndrumă oameniiîn siguranţă prin viaţă şi mantuieştesufletele. Iisus este în mod frecventprezentat drapat cu un miel în jurulumerilor săi. Aşa cum este un semn alapostolilor, toiagul păstorului (sau câr-ja episcopului) este şi o parte a scep-trului episcopal, semnificând autori-tatea pastorală asupra enoriaşilor. ÎnEgipt, Osiris purta un toiag.

Crucea celtică susCrucea celtică (Iona sau Inelul) erafoarte răspândită în Irlanda chiar îna-intea secolului al optulea. Este prezen-tată tipic ca o cruce (simbolizând cre-dinţa creştină) cu braţele înscrise în-tr-un cerc (puterea solară şi eternita-tea) împreună însemnând unitatea din-tre rai şi pământ. Deşi astăzi este iden-tificată cu creştinătatea, crucea celti-că datează din timpuri păgâne, cândera un simbol de fertilitate şi viaţă -crucea simbolizând potenţa masculi-nă, iar cercul, puterea feminină.

Crucea Fitchy josîn heraldică, crucea care este termi-nată printr-un vârf ascuţit se numeştefitchy în cruce. Această cruce este u-tilizată frecvent în heraldică şi sim-bolizează credinţa neclintită a celuicare o poartă. Combinaţia crucii cusabia este un simbol net al hotărâriide a lupta cu păgânii, dacă este nece-sar, să apere valorile, principiile şi cre-dinţa creştinismului.

Leul heraldic josLeul (aici furios) este una din celemai populare imagini din heraldică.Simbolizează curajul, forţa şi feroci-tatea. Arta creştină reprezenta regelefiarelor ca pe o creatură binevoitoare;într-adevăr, Biblia îl descria pe Hris-tos ca pe leul iudeilor, iar leul înari-pat a devenit simbolul Sfântului Marc.În heraldică, simbolizează vitejia, re-galitatea şi protecţia şi este o partedin armura regală engleză. Leul furi-os prezentat aici, ţine în sus un cru-cifix, denotând rolul său ca protectorputernic al creştinătăţii.

• 39 •

Mielul lui Dumnezeu susMielul simbolizează inocenţa, blân-deţea şi puritatea. În timpuri stră-vechi, era folosit de obicei pentru sa-crificiu, iar în simbolismul creştin de-notă crucificarea de sacrificiu a luiHristos pentru păcatele lumii. În func-ţie de modul de prezentare, Agnus Deipoate avea o mulţime de înţelesuri.Aici, Mielul lui Dumnezeu este pre-zentat cu un nimb ţinând o cruce şiun steag, indicând aşadar crucifica-rea, dar şi învierea.

Labarumul susLabarumul are numeroase denumiri al-ternative, incluzând Crucea lui Con-stantin, monograma lui Hristos, Chris-mon, Cristograma şi Chi-Rho. Folosi-rea acestui simbol în iconografie da-tează din anul 312 A.D. când în ajunulbătăliei de la Milvean Bridge, se spu-ne că împăratul roman Constantin Ia avut viziunea unei cruci şi a cuvin-telor in hoc signo vinces („cu acestsemn se învinge"). A urmat ordinulde a avea crucea şi motoul plasate pescuturile armatei sale, iar duşmanulMaxentius a fost înfrânt la momentulpotrivit. Această experienţă, a hotărât

convertirea lui Constantin la creşti-nism. Steagul pentru procesiuni a fostunul din cele mai timpurii simboluriale creştinătăţii şi este o monogramăcompusă dm literele greceşti X (chi)şi P (rho) - primele caractere greceştiîn exprimarea verbală a numelui luiHristos. Oricum, a fost un simbol pu-ternic precreştin, indicând o prevestirebună (chrestos, în greacă) şi zeul cal-deean al cerului. Simbolizând credin-ţa creştină, simbolul a devenit emble-ma lui Constantin şi stindardul Impe-riului Roman începând din 324 A.D.

Peştele josPeştele este unul din cele mai timpu-rii simboluri creştine folosite alăturide Hristos cu însemnătăţi multiple.Hristos şi-a numit apostolii „pescaride oameni" şi a hrănit cinci mii deoameni cu doar doi peşti. Iniţialelecuvintelor greceşti pentru IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântui-torul (Iesous Christos, Theon Huios,Soter) sunt folosite ca un acrostih pen-tru cuvântul grecesc care înseamnăpeşte, ichtus. Pe lângă unirea cu Hris-tos, peştele simbolizează botezul cuapă, viaţa şi hrana spirituală. Preoţiivechi creştini îi numeau pe credin-cioşi pisculi (peşte). Peştele a fost a-doptat ca o formă de ideogramă de laînceputul primului secol A.D. cândcreştinii au suferit persecuţia; semnulse găseşte pe morminte în catacom-bele romane - un străvechi loc secretde întâlnire. Rămâne un simbol multutilizat printre creştinii de astăzi.

Lumânarea dreapta, sus Lumânareaaprinsă are semnificaţie în multereligii şi culturi ca simbol al luminii,al vieţii şi spiritualităţii, dar are oimportanţă particulară în creştinismunde simbolizează lumina di-

vină a lui Hristos şi însăşi credinţa.Este mult folosită în ritualurile litur-ghiei catolice. În riturile funerare, lu-mânările reprezintă lumina raiului.Lumânările aprinse de credincioşi înfaţa altarelor pot simboliza sufletelecelor plecaţi sau o cerere de iluminarea celui ce se roagă. Când încadreazăcrucea de pe altar, cele două lumânărireprezintă dualitatea naturii lui Hris-tos - atât umană, cât şi divină.

Altarul susAltarul nu este exclusiv al creştinătă-ţii, ci are importanţă în multe religii,incluzând iudaismul şi hinduismul, şiîn culturile păgâne unde era folositpentru sacrificări. În creştinism, alta-rul simbolizează sacrificiul, moarteaşi învierea: forma sa de mormânt re-aminteşte de moarte, iar poziţia, cu fa-ţa spre Soare, înseamnă reînvierea.Lemnul şi piatra folosită la construi-rea altarului simbolizează crucea şipiatra de calvar, pe când pânza care îlacoperă reprezintă linţoliul de înmor-mântare al lui Hristos. Prin înaintareala altar se indică ascensiunea, iar celetrei trepte care duc la el simbolizeazăTrinitatea. După locul Euharistiei -ostia şi vinul sfinţit - altarul poate săevoce Cina cea de taină.

• 40 •

Euharistia josIn ritualul creştin, sacramentul Euha-ristiei este cel mai important act alcredinţei, având simboluri dintre celemai sugestive. Pâinea consacrată(ostia) şi vinul de împărtăşanie suntasociate cu trupul şi sângele luiHristos. Mulţi cred că atunci când seîmparte Euharistia în rândul congre-gaţiei, are loc întruparea, iar credin-cioşii vor fi umpluţi de esenţa lui li-sus. Euharistia este un simbol clar alsacrificiului trupesc allui Hristos, iar vaseleîn care sunt păstratepâinea şi vinul sunttratate cu reveren-ţă şi plasate înmijlocul altarului.Potirul careconţine vinul co-muniunii poate fiasociat cu SfântulGraal, din care Hristosi-a îndemnat pediscipolii săi să bea laCina cea de taină şi încare losif dinArimathea aadunat sângelevărsat de Hristos.

Înmormântarea josIn creştinism, ca în multe alte religii,moartea poate fi sfârşitul vieţii pă-mântene, dar sufletul credinciosuluidecedat va trăi în continuare în rai.La o înmormântare creştină, aşadar,corpul este întins într-o raclă sau sic-riu, care sugerează întoarcerea în uterşi renaşterea ulterioară. Crucifixul şisteagul crucii deasupra sicriului sim-bolizează salvarea prin credinţă, întimp ce flăcările lumânărilor însoţi-toare înseamnă adevărul şi viataeternă.

Mitra episcopală susAlături de inelul şi cârja episcopală,poziţia consacrată a unui episcop estesimbolizată prin mitră, semn de mareautoritate. Mitra este o legătură di-rectă cu originile timpurii ale creşti-nătăţii în Orientul Mijlociu, deoarecese crede că datează de la acoperă-mântul pentru cap în formă de peştepurtat de preoţii babilonieni Ea —Oannes şi de asemenea de la sceptrulmarelui preot iudeu. Acest exemplueste decorat elaborat şi include un tri-foi stilizat, simbol al Trinităţii.

Rozarul susCa şi un atribut al budismului, hindu-ismului şi al islamului, rozarul în creş-tinism este folosit mai ales de roma-no-catolici şi mai puţin de protestanţi.Iniţial, rozarul sau rosariumul însem-na repetarea rugăciunilor devoţiona-le, dar reprezintă un şirag de (mătă-nii) mărgele folosit ca ajutor de me-morie. Rozarul simbolizează FecioaraMăria - Trandafirul Mistic - şi con-ţine 50 sau 150 de mărgele, despărţitede câte o mărgea mare în cinci saucincisprezece „decade", fiecare sim-bolizând diferite evenimente de glo-rie, supărare şi fericire din viaţa Fe-cioarei. Trebuie rostit un Ave Maria

(rugăciune de salut pentru Măria) lafiecare mărgea mică, pe când mărge-lele mai mari reprezintă Gloria şi Pa-ter Noster (Tatăl Nostru). Legate ca ocoadă, se termină cu trei mărgele miciîntre două mari şi un crucifix.

Vitraliile susDeoarece ferestrele îngăduie pătrun-derea luminii, ferestrele bisericilorsimbolizează penetrarea luminii divi-ne care îi iluminează pe credincioşi.Culorile de bijuterie ale vitraliilorsunt o cale de plată a tributului pen-tru Dumnezeu şi o reflectare a imagi-nilor şi culorilor strălucitoare ale po-veştilor biblice. Vitraliul prezentat a-ici este lucrarea unui renascentist-me-dievalist din secolul al nouăsprezece-lea, William Morris şi, în acord cucredinţele lui, reflectă principiile fe-restrelor ecleziastice ale Evului Me-diu. Forma de ansamblu este aceea aunui arc gotic, formă care este o ră-măşiţă a triunghiului, deci este asoci-ată cu Sfânta Treime; vârful cu cru-cea înscrisă într-un cerc se constituieca omagiu adus iui Dumnezeu pe cândochiurile mai mici reprezintă săbiileadevărului. Figurile sfinte portretizatepe vitraliu urmează tradiţia, furnizândo povestire creştină, de altfel, vitraliulîn întregime prezintă bogate imaginicreştine.

• 4 1 ■

IslamismulSteaua şi semiluna josSteaua şi semiluna simboluri primareale Islamului înseamnă concentrare,deschidere şi victorie, precum şi su-veranitate, şi divinitate. În acord cutradiţia, în 339 î.H. semiluna strălu-citoare în creştere a salvat Bizanţul(astăzi Istanbul) de atacul lui Filip alMacedoniei. Pentru a marca gratitu-dinea lor, locuitorii au adoptat semi-luna Dianei ca stemă a oraşului. Cândoraşul a devenit în 330 î.H. Constan-tinopolul creştin, semiluna a căpătatsemnificaţia unui atribut al FecioareiMăria. In 1299, înainte de cucerireaTurciei de astăzi, Sultanul Osman aavut viziunea unei semiluni care se în-tindea deasupra întregii lumi; astfel,a devenit simbolul dinastiei Otoma-ne, iar când Constantinopolul a căzutîn mâinile lui Mohamed al II-lea în1453, semiluna reprezenta atât Isla-mul, cât şi Imperiul turc. Steaua a fostadăugată sub domnia sultanului Selimal III-lea în 1793 (cele cinci colţuris-au stabilit în 1844). Steaua şi semi-luna reprezintă astăzi un simbol isla-mic universal şi sunt prezente pe stea-gurile naţionale ale Turciei, Algeriei,Malayeziei, Mauritaniei, Pakistanu-lui, Tunisiei, Ciprului de Nord şi aleLigii Statelor Arabe. Este şi stema co-respondentului islamic al Crucii Ro-şii, Societatea Semilunii Roşii.

Caligrafia sus, centru, dreaptaReprezentările figurate nu sunt încu-rajate în Islam, deoarece se considerăsemne de idolatrizare. Aceasta justi-fică abundenţa desenelor decorativeşi a caligrafiei arabe folosite la înfru-museţarea moscheilor. Pe lîngă arhi-

tectură, caligrafia este privită ca oformă estetică acceptabilă pentruadularea lui Allah şi este de foartemare preţ. De-a lungul secolelor s-audezvoltat multe stiluri de caligrafie -inclusiv kufic, nashki şi rukah — iarforma cea mai respectată este cea fo-losită în transcrierea pasajelor şi ca-pitolelor cu precepte religioase şi eti-ce din Coran în cărţi şi pe plăcile dinmoschei şi din casele credincioşilor.

Moscheea dreapta, susMoscheea (sau masjid - „locul deprostraţie" este clădirea sfântă în caremusulmanii se închină la Allah. Laorigine doar o canopie carpetă hung,moscheea s-a dezvoltat într-un edifi-ciu permanent, ale cărui caracteristiciarhitecturale includ o curte interioară(unde sunt situate fântâni pentruabluţii (spălări rituale cerute de Is-lam), domuri şi minarete - turnuriledin care muezzin-ul îi cheamă la ru-găciune pe credincioşi. Moscheile suntorientate spre Mecca (a cărei direcţieeste indicată de mihrab sau o sinecu-ră (nişă) în perete. Din moment ce Is-lamul interzice reprezentarea fiinţe-lor vii în artă, moscheile sunt decoratecu graţioasa caligrafie a textelor dinCoran şi cu mozaicuri reprezentândforme geometrice sau vegetale, co-voare sau încrustaţii. Credincioşii seadună înaintea imamului şi se închinăîn rugăciune de cinci ori pe zi. Ru-găciunile de la miezul zilei de vinerisunt obligatorii. Moscheile sunt folo-site şi ca locuri de educare şi congre-gaţie. Moscheea simbolizează trans-cendenţa lui Allah: baza ei reprezintăpământul, domurile şi minaretele re-prezintă puterea lui cerească.

Mausoleul josMausoleul lui Hunuman în Delhi, dinIndia, este un frumos exemplu al ar-hitecturii indo-islamice subliniind fa-ţada simplă, netedă, un dom relativscund şi un minaret înalt la fiecarecapăt, o elegantă fuziune mogulă atradiţiei geometrice persane şi a arhi-tecturii indiene. Stilul arhitectural almausoleului este derivat din cel almoscheei persane împrumutând cur-tea interioară şi ferestrele boltite. Fun-daţia pătrată a mormântului care găz-duieşte corpul lui Hunuman reprezin-tă pământul, pe când domul centraleste un simbol al cerurilor unde s-a î-nălţat sufletul lui. Aşa cum găzduiesccorpul decedaţilor, mausoleele, ca a-cesta şi ca Taj Mahal, intenţioneazăsă creeze o versiune pământeană a pa-radisului ceresc spre care s-a înălţatocupantul. De aceea, mormântul esteun tribut impresionant al importanţeilui Hunuman în viaţă şi un simbol alimportanţei lui.

• 42 ■

Religiile amerindienilorCraniul de bivol josPentru multe culturi ale amerindie-nilor, în particular ale celor din câmpiişi din Sud-Vest, bivolul sau bizonul,cpitomizează puterea supranaturală,forţa şi curajul. Credinţa amerindie-nilor este asociată cu lumea naturală:multor fiinţe care habitează în Ame-rica le sunt atribuite puteri speciale,înaintea dispariţiei virtuale, turmelede bivoli străbăteau câmpiile, asigu-rând o rodnică vânătoare, de aceea aujucat un rol important în viaţa mate-rială şi spirituală a amerindienilor.Cheyen-ii practicau dansul Capuluide bivol, iar craniul unui bivol plasatpe locuinţă, se spune că acţionează cao putere binevoitoare, simbol protec-tor sau ca spirit ocrotitor împotrivaforţelor malefice.

Pasărea-fulger sus, dreapta, cebtruPăsările-fulger (sau skyamsen) suntcele mai potente zeităţi în credinţa a-merindiană din nord-vest. Ele sunt fi-inţe supreme care creează, controlea-ză şi distrug natura. De obicei prezen-tate ca vulturi uriaşi cu feţe umane,trăiesc în cer, mănâncă balene uciga-şe şi poartă război etern panterelor sub-acvatice şi şerpilor giganţi cu corn. Inunele tradiţii, există patru păsări-ful-ger reprezentând fiecare colţ al cos-mosului; căpetenia păsărilor-fulgereste Vulturul de Aur (Keneun). Deşi îngeneral binevoitoare cu omul ca adu-cătoare de ploaie şi deci de viaţă, potposeda însă puteri teribile de moarte şidistragere, manifestate prin calamităţinaturale. De aceea, ele trebuie mulţu-

mite şi le sunt dedicate multe ritualuri,ceremonii şi dansuri (cum ar fi Dan-sul Soarelui câmpiilor şi Dansul derăzboi al irochezilor şi shawnee-lor)sau gesturi rituale de zbor.

Coroana de pene josCulturile indigenilor din America con-sideră penele ca simbol al Soarelui şial Marelui Spirit. Păsările sunt con-siderate de unele triburi ca mesageriai Păsării-fulger şi de aceea se bucu-ră de un respect deosebit. Penele lor(mai ales cele de vultur) reprezintă omare importanţă în ritualul amerindi-enilor şi sunt purtate de şefii de tri-buri într-o magnifică coroană cu pe-naj colorat, frumos ornamentată remi-niscenţă a razelor de soare. Aceastaaduce aminte de puterea absolută aPăsării-fulger şi demonstrează autori-tatea spirituală a celui care o poartă.

Calumetul josîn tradiţia amerindienilor calumetuleste pipa păcii folosită în ritualurilede adorare, pacificare şi conciliere.Se crede că fumatul este un mijloc derugăciune şi comunicare. Calumetelede obicei sunt complicat sculptate cusimboluri ale naturii şi decorate cupene. În timp ce se fumează calume-tul, se invocă elemente şi spirite, pecând în lumea tangibilă, se întocmescşi se cimentează tratate de pace. Esteposibil ca pipa păcii să fi derivat dinpipa sugarilor şamani (folosită pentrueliminarea toxinelor din corp şi pen-tru crearea unei stări de extaz prin in-halare), însă multe triburi cred că, ca-lumetul lor derivă dintr-un arhetipsacru şi reprezintă o fiinţă a cărei for-ţă este transferată fumătorului. În Da-kota de Sud există o pipă „de viţel",

iar Arapaho păstrează o pipă plată, ne-tedă care reprezintă fiinţa supremă.Pipa Bivoliţei Albe a tribului OglalaSioux simbolizează un microcosmosal Universului, scobitura de lut repre-zentând globul şi substanţa pământu-lui, partea lemnoasă, regnul vegetal şianimal prin decoraţii încrustate (plan-te, animale), iar tutunul, toate vieţui-toarele, în termenii corpului uman,sfera poate reprezenta inima, tubul,coloana vertebrală, iar canalul pipei,forţa vieţii - fumul este spiritul. Maimult, când pipa însăşi acţionează caun medium pentru comuniunea spiri-tuală a omului cu Marele Spirit, fu-mul care se ridică din calumet se cre-de că ar uni omul cu fiinţa supremă şicu puterile naturii.

• 43 •

Vânătorul de vise josPlasa de captare a viselor amerindie-nilor arc puterea de a-i proteja pe ceivulnerabili în timpul somnului deorice spirit răuvoitor. Cadrul său cir-cular susţine o ţesătură fibroasă com-plicată (foarte asemănătoare cu cea aunei pânze de păianjen), a cărei tex-tură se crede că ar putea prinde în cap-cană spiritele care se abat în plasă,prinzându-lc în aşa fel, ca ele să nupoată scăpa şi să nu-şi poată urma in-tenţiile malefice. Ca simboluri im-portante de ocrotire împotriva mani-festaţiilor distructive supranaturale,plasele de vise pot fi purtate şi ca a-muletc sau pot fi agăţate de paturi. Înplus, plasa de vise are un efect diferitîn acele triburi care dau importanţădeosebită mesajelor din vise. Unelecomunităţi amerindiene cred că mo-delele personale de vise îi ajută peoameni să-şi găsească în viaţă calea,controlându-şi visele. În anumite tri-bun, captarea viselor se constituie în-tr-un ritual de iniţiere, în care iniţia-tul mediază în centrul unui cerc ma-gic şi încearcă să „recepteze" mesa-jele pe care le trimit spiritele prin aer;însăşi plasa de vise întruchipează a-cest concept.

Păpuşa Kachina susKachinele sunt spirite ancestrale saureprezentativele zeilor popoarelorPueblo (hopi şi zuni) din sud-vestulAmericii, iar păpuşile lor Kachina,mascate, sculptate sunt personificări-le acestor spirite. Se crede despre ka-chinecă au trăit odată printre oameni,dar acum se întorc de pe cealălalt tă-râm într-o anumită perioadă a anului(când reprezintă membri tribali mas-caţi), cu scopul de a interveni întreoameni şi zei. Aceste perioade suntsărbătorite prin ceremonii şi ritualurianuale sfinte. La sfârşitul perioadei pepământ, kachinele, mascate ca dansa-tori umani, prezintă copiilor din tribimaginea lor de păpuşă ca să le rea-mintească de existenţa lor până anulurmător când vor reveni, sau servescfemeilor ca talisman de fertilitate. Pă-puşile kachina sunt sculptate de obi-cei din rădăcini lemnoase de bumbacsau pin, şi fiecare este îmbrăcată înacord cu caracteristicile şi veşminteledistinctive pentru fiecare kachina înparte (sunt multe). Ca reprezentaţiesimbolică a kachinelor. păpuşile ka-chine sunt imagini totemice impor-tante la ceremoniile anuale.

Pictura Navajo în nisip josTribul Navajo din sud-vestul Ameri-cii percepe Universul împărţit în pe-rechi antitetice. Haosul rezultă inevi-tabil din această dualitate şi multe ce-remonii şi ritualuri din Navajo au cascop restabilirea armoniei cosmice.Ritualurile sau „semnele" sunt condu-se de un maestru de ceremonii, în ca-re este investită toată istoria şi spiri-tul colectivului tribal şi care recită tra-diţiile orale ale tribului. El este res-ponsabil pentru procedeele corecteale creării picturii în nisip sau a celoruscate - picturi simbolice unice pen-tru trib. Acestea sunt „pictate" lăsândo dâră delicată de praf de piatră deculori variate scurse din mână pe pă-mânt. Desenele prezintă scenete dinmiturile de creare a tribului în caresunt portretizaţi iubitorii lui Yeis - po-porul sfânt — care guvernează diferi-tele aspecte ale lumii Yeis-ii, care aurealizat primele picturi în nisip pecer, sunt consideraţi a fi atraşi de i-maginile lor în nisip şi că ar intra înpicturi, aducând cu ei puterile lor su-pranaturale, care, deşi, sunt invocateîn beneficiul tribului şi pentru a resta-bili reorganizarea în univers, ele potfi periculoase şi prost dirijate. Pictu-rile în nisip sunt aşadar sacramentaleşi simbolice atât pentru strămoşi, câtşi pentru puterile supranaturale. Secrede că au şi puteri de tămăduire. Întimpul ritualului de vindecare, bolna-vul tribului este aşezat pe pictura înnisip, iar sursa de boală este transfor-mată în pictură; după terminarea ritu-alului, nisipul împreună cu boala va fidistrus.

• 44 •

Ciocanul lui Thor dreaptaîn mitologia scandinavă, Thor (al că-rui nume înseamnă „tunet"), era zeultunetului, vânturilor, furtunilor şi alfertilităţii şi era cel mai puternic din-tre zei. Zeul legii şi al ordinii, Thorîmpărţea pedepse aruncându-şi cio-canul cu două capete, Mjollnir, ţin-tind precis şi fatal. Mjollnir simboli-za fulgerul şi trăsnetul şi asemeni u-nui bumerang se întorcea mereu la el.Întocmai aşa cum cauza moartea, pu-tea şi să învie morţii. Zvastica uneorieste cunoscută ca Ciocanul lui Thor,pentru că este crucea în T (sau tau), a-cestea, nu numai că sunt ciocane or-namentale, dar au fost adorate ca sim-boluri sacre şi au fost folosite ca a-mulete protectoare şi decorative cucare se înlătura focul şi răul şi se in-voca fertilitatea.

Corabia funerară susîn multe obiceiuri păgâne ale Euro-pei de nord-vest a fost folosită o co-rabie funerară de ritual pentru lansa-rea mortului în călătoria spre o altă lu-me (aşa cum spune şi poemul anglo-saxon Beowulf). În Scandinavia, co-rabia era un simbol funerar mai vechidecât Epoca de Bronz, însă corabiafunerară nu apare ca practică până însecolul al VH-lea. O corabie funerarăcuprindea corpul întins al decedatu-lui, cadavrul înconjurat de comori, a-nimale sacrificate, iar barca era aco-perită de o movilă de înmormântare.Uneori, corabia şi conţinutul ei erau

arse, ca în cazul căpeteniilor vikinge;focul simboliza purificarea, iar fumulsimboliza ascensiunea spiritului spreSoarele dătător de viaţă. Folosirea co-răbiilor ca morminte rezultă probabildin asocierea dintre corăbii şi Vanir,zeii scandinavi ai fertilităţii care aufost identificaţi cu strămoşii morţi. ÎnScandinavia, modele de corăbii de oimpecabilă măiestrie, confecţionatedin metale preţioase, se dădeau ofran-dă zeilor. Această ilustraţie îl prezin-tă pe regele Arthur şi pe regina Gui-nevere lansând corabia funerară a luiElaine de Astolat.

Ornament lobat susLa popoarele păgâne, la celţi în parti-cular, toate elementele din lumea na-turală posedau sensuri magice. Copa-cii deţin o semnificaţie specială, sim-bolizând viaţa şi unirea mistică a Pă-mântului atât cu raiul şi iadul, cât şicu cealaltă lume. Stejarul, fagul, alu-nul, frasinul, scoruşul şi tisa fiecare

au un simbolism individual. Repre-zentările artistice includ frecvent for-me spiralate şi noduri, deseori în in-tercalarea vegetaţiilor, ca aici, semni-ficând asocierea cu cerul şi Soarele.

Stonehenge josStânca localizată lângă Salisbury,Anglia, este cel mai cunoscut menhir(monument megalitic) din blocuri depiatră necioplită din epoca neolitică,aranjate în forma unui cerc (cromle-huri). Este cel mai frumos, unic dinpunct de vedere arhitectonic. Semnifi-caţia lor exactă rămâne incertă, darse crede că au fost înălţate aliniindu-le după stele, solstiţii şi după drumullunii şi era un loc de cult păgân. Aşacum se vede aici, druizii zilelor noas-tre au reclamat acest loc ca fiind sfântşi se adună aici pentru a celebra datesemnificative cum ar fi solstiţiul devară.

• 45 •

Cangurul susAlături de emu, cangurul este un sim-bol al Australiei. Unic pentru acea ţa-ră, apare ca un accesoriu la hainelede luptă ale Australiei. Oricum, can-gurul are o semnificaţie mult mai pro-fundă pentru multe culturi aborigene,datând din timpuri străvechi. Se cre-dea că strămoşii supranaturali {won-djina în vestul Australiei) au creatPământul şi timpul Visării (altjiran-ga), şi l-au populat cu fiinţe şi plante,în Australia centrală, fiecare persoa-nă este încarnarea unui strămoş tote-mic de la care îşi primeşte totemul -dacă este un cangur, el trebuie să asi-gure permanenţa cărnii de cangur.Ca atare, cangurul, fiind o importantăsursă de hrană, are şi asociaţii magi-ce. Multe picturi de piatră din Aus-tralia au fost considerate odată ca fi-ind create de astfel de strămoşi su-pranaturali.

Stânca Ayers susForma şi culoarea distinctivă a stân-cii Ayers monolitică (numită după u-nul din premierii Australiei de Sud)din Teritoriul de Nord al Australieicentrale este un loc sfânt pentru abo-rigenii australieni. Cu o circumferin-ţă de nouă kilometri şi o înălţime de1100 picioare, suprafaţa sa nisipoasăde culoare roşie îşi schimbă culoareaîntr-un mod spectaculos după poziţiaSoarelui. Aborigenii numesc roca U-luru („marea pietricică"), şi cred căeste căminul unor personaje miticecum ar fi oamenii-şarpe, femeia-şo-pârlă adormită, câinii dingo, varietă-ţile de canguri mai mici, cârtiţele cu

marsupiu şi codobaturile. Poveştilelor sunt ilustrate prin intermediul pic-turilor pe piatră care acoperă faţa şipeşterile sfinte ale Stâncii Ayers; cre-ate în stilul distinctiv al artei deşerti-ce, figurile de animale sunt însoţitede forme mistice, geometrice abstrac-te, ale căror simboluri subliniază sem-nificaţia păstrată a legendelor stră-vechi.

Picturile rupestre josPicturile rupestre din Parcul NaţionalKakhadu, Australia, simbolizează stră-moşii totemici ai poporului aborigen.Aici sunt prezentate spirite femininedând naştere primelor fiinţe umane

Credinţele aborigene

din timpul Visării (altjiranga), atuncicând s-au creat toate fiinţele vii, cânds-au impus lumii, peisajul şi ordineaexistenţială. Sculptura în piatră deacest gen era prevalentă în nordulAustraliei, mai ales în teritoriul nor-dic; de exemplu, se credea că ArhemLand a fost populat de surorile Djang-gau. Emblemele sacre (cum ar fi sem-nele solare) sunt înfăţişate de aseme-nea în sculptura în piatră a triburiloramerindiene.

Stâlpul totemic josAcest stâlp totemic neozeelandezMaori prezintă spiritele animalelorsfinte pentru trib, în secvenţă ierarhi-că ascendentă, pentru a invoca pute-rile lor ocrotitoare. Pieile de animale,ca cea purtată de acest şaman, au ace-laşi scop. Împreună cu alte sisteme to-temice, mai ales stâlpii totemici aitriburilor de amerindieni nordici şidin Oceania, stâlpii totemici aborigenireprezintă istoria socială şi legendaunui trib sau a unui grup de familii şisunt plasaţi în faţa locuinţelor pentrua arăta identitatea ancestrală, legătu-ra intimă, raportul magic între ei şi unanimal din care descind şi pe care-1venerează tot clanul. Şamanismul

Masca susMasca şamanilor are scopul de a spe-ria spiritele malefice, însă şi de a con-feri în mod magic, trăsăturile anima-lului sau spiritului pe care îl reprezin-tă purtătorul măştii. Veşmintele şama-nilor sunt deseori decorate cu piei deanimale asemănătoare stilului de mas-că. Pe durata unei transe extatice, şa-manul „devine" spiritul păsării sau a-nimalului (pe care îl invocă îmbrăcă-mintea şi masca) şi poate chiar săvorbească în graiul lor. Aşadar, ele potsă atragă puterile supranaturale bine-voitoare în beneficiul comunităţii.

Zornăitoarea/clopoţelul dreaptaZornăitoarea şamanilor (de obiceiconfecţionată dintr-o tigvă — dovleac)este privită ca un instrument puterniccrucial pentru atingerea stării de ex-taz. Zornăitoarea este folosită în aso-ciaţie cu o tobă; când este scuturatăritmic, bătaia ei hipnotică, rămăşiţă abătăii de inimă, induce o condiţie a-

semănătoare cu cea de transă, care e-liberează mintea şamanilor din cătu-şele materiilor pământeşti şi le permi-te comuniunea directă cu spiritele. A-ceasta îi acordă puteri supranaturale(ca puterea curativă — tămăduitoare)şi îi garantează o viziune despre vi-itor. Zornăitoarea este folosită uneoripentru a alunga răul (şi de aceea estepurtată uneori ca amuletă ocrotitoa-re) sau pentru a invoca norocul bun.

• 47 •

Simboluri de identitateercetarea identităţii este i-nerentă condiţiei umane: înscopul cunoaşterii integralea unui individ se impunefamiliarizarea cu neamul,tribul şi naţiunea aceluia.

Istoria colectivă şi credinţele grupurilorsociale dau informaţii asuprapersonalităţilor şi membrilor lor şi ledefinesc identitatea. Acest capitolexplorează atât simbolurile personale, câtşi cele ale diferitelor tipuri de comunităţiîn a căror ţesătură sunt conturate credinţe-le şi atitudinile individuale.

Deoarece identitatea este formată dinmai multe componente, adesea contradic-torii, este imposibilă reprezentarea în în-treaga ei complexitate prin intermediul u-nui singur simbol. Oricum, se pot extrageşi simboliza, unele din feţele individualecare alcătuiesc întregul. Aşadar, un atributdominant al caracterului unei persoanepoate fi izolat cu ajutorul definiţiei. În Ioa-na d'Arc, de exemplu, s-a crezut atât deputernic în Franţa, încât a devenit un sim-bol de martiriu şi patriotism. Caracterelecopiilor, cum ar fi păpuşile de lemn, suntdeocamdată neprihănite, astfel ele repre-zintă inocenţa. O persoană inteligentă poatefi simbolizată prin bufniţa înţelepciunii, iaruna ignorantă prin tichia de măgar.Trăsăturile idealizate, ca virtuţile unui car-dinal, au devenit ele însele simboluri, în-tocmai ca în figura legată la ochi a Justiţieipurtând o balanţă şi sabia adevărului.

De asemenea, oamenilor li se dă identi-tate prin ocupaţiile lor şi cei mai mulţi din-tre noi suntem familiarizaţi cu simboluriocupaţionale ca stâlpul bărbierului, stea-gul piraţilor sau coroana regală, care s-audezvoltat de la obiecte de uz practic la sem-

ne generice. Heraldica este în sine un sis-tem simbolic. Poate fi folosită pentru a re-prezenta atât un individ, cât şi pentru a in-dica poziţia sa în istoria familiei: papa, deexemplu, este simbolizat prin cheile Romeişi prin tiara papală, pe când armele regali-tăţii britanice înseamnă suveranitatea şilocul monarhului în dinastia regală.Pornind de la simbolurile de individualita-te, simbolurile tribale proclamă obiceiuri-le particulare, istoria, şi credinţele de ase-mănare. Aşadar, stâlpii totemici sunt atât oemblemă a credinţei, cât şi o amintire a is-toriei tribului. Decorarea corpului, de ase-menea, serveşte la sublinierea unei identi-tăţi de comunitate. În multe ritualuri cultu-rale - când, de pildă, se invocă o puteresupranaturală - este important să se preiao altă identitate care este simbolizată frec-vent prin purtarea măştilor. Alte comuni-tăţi închise, ale căror membri sunt mai le-gaţi de interese decât de înrudire, au şi elesimboluri puternice: fiecare din armele şiechipamentele militare, de exemplu, are unsimbolism aparte care serveşte la unitateşi motivare.

Simbolurile corpurilor politice joacă deasemenea un rol inspiraţional, însă efecte-le lor puternice sunt uneori folosite greşit,din păcate, aşa cum s-au văzut rezultateledevastatoare ale lui Hitler, dând zvasticii oînsuşire ilegală. Probabil că cele mai cu-noscute simboluri de identitate colectivăde astăzi sunt oricum, steagurile şi stemelenaţionale, care exprimă patriotismul şi u-nitatea locuitorilor ţărilor pe care le repre-zintă.

Acest capitol prezintă o trecere în revis-tă a tuturor acestor simboluri prin care suntconturate sentimentele de identitate.

Pagina alăturată: în multeculturi, purtarea unei măştieste simbolică; purtătorul,prin renunţarea la egoul săuşi prin înăbuşirea identităţii,permite unui spirit sau zeusă intre în corpul său. Inritualurile ceremoniale,masca în sine reprezintă zeulsau spiritul invocat. Deseori,cu figuri exagerate sauînspăimântătoare, măştileintenţionează să împrăştiefrica, accentuând putereasupranaturală de reîncarna-re. Această mască indonezi-ana este din papier măchepictată şi reprezintă undemon.

■ 49 •

C

Simboluri tribale şidecoraţiuni corporale

Stâlpul totemicstângaStâlpul totemic alamerindienilor areo varietate de în-semnătăţi: ca o axismundi, face legătu-ra între Pământ şiceruri; chipurile to-temice încrustate şimăsluite acţioneazăca spirite ocrotitoa-re pentru protejarea

tribului; iar selecţia şi poziţiaimaginilor individuale alese cu grijăpovestesc istoria tribului. Majoritateacreaturilor prezentate pe stâlpuriletotemice reprezintă a-nimale saupăsări (şi uneori plante), i-lustrândimportanţa naturii în culturileamerindiene. Totemurile sunt aşezateîn ordinea ascendentă a importanţei:adesea, Pasărea-fulger stă în vârfulstâlpului totemic, subliniind poziţia saca fiinţă supremă sau zeitatea cea maimare. Stâlpul totemic este o emblemătribală unică şi individuală, dezvăluiecredinţele unui trib, istoria şi înrudi-rea lui într-o formă grafică vizuală.

Perforarerea corpului susForme distinctive de ornare a corpu-lui au fost adoptate în multe culturipentru declararea identităţii tribale şiaceastă practică a continuat (sub for-me modificate) până în ziua de azi.Aşa cum pictarea feţei şi a corpuluimembrilor lor cu semne speciale, pur-tarea măştilor de ritual, a bijuteriilor,costumelor, şi prezentarea ritualuri-

lor de iniţiere (circumcizia), intră întradiţia unor culturi, tot aşa multe al-tele practică perforarea corpului careimplică o durere - parte necesară şiimportantă la ceremoniile de iniţiere- dar, ulterior, permite purtătoruluisă-şi declare înrudirea printr-o podoa-bă de identificare în urechi sau nas; înunele tradiţii este amuletă protectoaresau religioasă. Această femeie Wis-ham din Nord-Vestul Pacificului poar-tă în nas un os de animal vânat şi o-morât de tribul ei. Simbolizează apar-tenenţa sa la trib şi acceptarea obiceiu-rilor şi a istorici tribului, de asemenease crede că îndepărtează spiritele rele.

Pictarea feţei susAcest papuaş din Noua Guinee şi-apictat faţa şi şi-a desenat corpul cumotive şi obiecte cu semnificaţia tra-diţională străveche. Ca şi masca, pic-tarea feţei îşi are originea în ritualuri-le omului preistoric, iar practica su-pravieţuieşte în multe culturi tribaledin prezent, inclusiv în Africa şi în tri-burile de amerindieni. Scopul princi-pal al pictării feţei este transmitereaîntruchipării imaginii pictate caracte-rului purtătorului: însemnarea poatereprezenta variabil, un zeu sau un de-mon, aserţiunea identităţii tribului sausă fie specifică unui anumit ritual.Astăzi, decoraţiunile faciale sunt a-plicate numai în timpul ceremoniilorrituale sau de război. Triburile mela-neziene, ca cele din Papua Noua Gui-nee, au ritualuri exclusiv masculine,incluzându-le pe cele de purificare sauiniţiere. Strămoşii tribali (tumbună)sunt în mod particular importanţi încredinţele melaneziene şi pot fi invo-caţi în dansuri şi rituri ca melopeeapentru care participanţii îşi decoreazăcu grijă corpurile.

Masca tribală susMulte din măştile tribale africane în-corporează figuri animale. Cel maides sunt folosite ritualurile de tămădu-ire, în timpul cărora, vraciul invocăputerea spiritului animal sau transfe-ră boala (sau spiritele malefice carecauzează boala) unui animal, sacrifi-cat apoi, pentru a purifica pacientul.Măştile animale sunt folosite şi de câ-teva triburi amerindiene în diferite ce-remonii rituale. Funcţia acestor măştieste aceea de a suprapune o altă iden-titate purtătorului, înăbuşind-o pe asa, fără să declare înrudirea.

Măşti tragi-comice josOriginea măştilor greceşti se află înserbările dionisiace ale Greciei anti-ce. Cele mai renumite sunt măştile an-titetice care denotă tragedia şi come-dia, ale căror feţe sunt fixate într-o ex-presie de veselie sau de destin tragic.Aceste măşti, împreună, simbolizea-ză componentele esenţiale ale existen-ţei şi intenţionau să stârnească con-ştiinţa auditorului despre soartă şi des-pre destinul omului în drama vieţii.Măştile erau atributele muzelor trage-diei şi comediei, Melpomene şi Tha-lia, iar Cupidon era deseori prezentatîn arta funerară romană ca purtândmasca tragediei. Astăzi, ele simboli-zează artele teatrale şi dramatice.

Stele şi dungi susSteagul Statelor Unite, Stele şi dungi,datează din 1777 şi marchează inde-pendenţa Americii faţă de Britania.La origine, steagul a avut 13 stele al-be (câte una pentru fiecare colonie)pe fond albastru şi treisprezece dungiroşii şi albe simbolizând - dupăGeorge Washington - stelele, raiul;roşul, ţara mamă; iar albul, indepen-denţa. De-a lungul secolelor, s-au a-dăugat noi stele o dată cu alăturareanoilor state la Uniune, iar astăzi suntcincizeci. Stelele şi dungile sunt pre-zentate aici prin personificarea virtu-ţii esenţiale de curaj, fermitate (în la-tină Fortitudo). Dârzenia este însoţi-tă frecvent de atribute de război — mă-ciucă, sabie şi platoşă - şi uneori deun leu. Când poartă un steag, repre-zintă victoria prin curaj; este prezen-tată adesea ca simbol naţional şi re-prezintă apărarea a tot ce îi este dragnaţiunii.

Steagul federal susIn 1861, înaintea Războiului Civil a-merican, cele şapte state aliate au a-doptat steagul lor propriu, cunoscutsub denumirea de „Stele şi dungi". E-ra alcătuit dintr-o dungă albă plasatăîntre două linii roşii, în a cărei parte

stângă era un cerc format din şaptestele albe (reprezentând statele rup-te) pe un fond albastru. Mai târziu,Confederaţia a cuprins unsprezece sta-te, ceea ce a făcut ca această emblemăoriginală să devină nepotrivită. Afost înlocuită cu „Crucea Sudului"sau „Steagul Sudului": crucea albas-tră a Sf. Andrei, punctată cu stele al-be, plasată pe fond roşu. Acesta a de-venit steagul de bătălie al Alianţeidupă ce a fluturat în bătălia de la Ma-nassas în 1861 şi până la demitereaAlianţei în 1865. Astăzi, Crucea Su-dului face parte din steagul statuluiMississippi.

Drapelul Britanic susCunoscut ca „Union Jack", drapelulRegatului Unit, simbolizează unireaAngliei, Scoţiei şi Irlandei pronunţa-tă prin Actul de Unire din 1801. Stea-gul este alcătuit dintr-o cruce albă (sal-tire) pe fondul albastru al Sf. Andrei(cel mai important sfânt al Scoţiei),deasupra căreia este suprapusă cru-cea roşie a Sf.-lui Patrick (cel mai im-portant sfânt al Irlandei); crucea roşiea Sf.-lui George (patron al Angliei)trece peste ambele şi este conturată cualb. Cea mai timpurie versiune a stea-gului datează din 1606, la trei ani du-pă unificarea regatelor Angliei şi Sco-ţiei sub James I de Anglia (Iacob alVl-lea de Scoţia); la început, aceststeag flutura în exclusivitate pe catar-gele vaselor regale. Drapelul Uniuniia apărut mai târziu în cantonul Pavi-lionului de comerţ englez, iar acumeste parte a steagurilor multor ţări dinComunitatea Britanică de Naţiuni,inclusiv Australia, Noua Zeelandă şiFiji, precum şi a coloniilor şi vechi-lor colonii ca Hong Kong, Bermude,Insulele Cayman, Insulele Sfinte Bri-tanice şi Insulele Falkland.

Japonia susTărâmul Soarelui Răsare (Nikon Koku),Japonia expune un steag cu aceastăemblemă, împărtăşind credinţa că îm-păratul japonez este un descendent alSoarelui. Unul din cele mai simpledrapele din lume a fost adoptat în1870 şi reprezintă un disc solar sfe-ric, de culoarea sângelui (creat după ocrizantemă) pe fond alb. In cel de-alIl-ea război mondial, s-au adăugat 12raze soarelui, şi a fost folosit ca steagde bătălie al imperiului; pavilioanelenavale au avut opt raze.

Coreea de Sud susSteagul Coreei de Sud este cunoscutca şi pakwa sau taeguk şi în mijlocpoartă semnul oriental distinctiv yin-yang care reprezintă armonia perfec-tă a opoziţiilor. Jumătatea de sus asemnului yin-yang este colorată înroşu, cea de jos în albastru, plasată peun fond alb. Diagonalele radiante dela figura centrală sunt patru kwae ne-gre sau trigrame luate din / Ching-ulchinezesc — Cartea schimbărilor. Pri-vind simbolic spre cele patru zări alePământului, kwae reprezintă cele pa-tru vânturi, anotimpuri, puncte cardi-nale şi Soarele, Luna, Pământul şiraiul. Drapelul a fost adoptat în 1883,dar nu s-a mai folosit în timpul ocu-paţiei Coreei de Sud, prima dată de ja-ponezi, apoi de Aliaţi. A fost readop-tat de Republica Coreeană în 1948.

• 51 •

Steaguri naţionale

Vulturul american susVulturul cu cap alb este specific Sta-telor Unite şi este pasărea naţională aAmericii, simbolizând forţa naţiunii.Când este prezentat cu o ramură demăslin în piciorul drept simbolizeazăintenţiile de pace. Cele treisprezecesăgeţi reprezintă statele originale aleUniunii şi, de asemenea, semnificăpromptitudinea în război a Americiicând apărarea împotriva agresiunii de-vine necesară. Vulturul apare pe Ma-rea Pecete, simbol al autorizării gu-vernului federal, creat în 1782, şi deasemenea, pe multe drapele naţiona-le, incluzându-le pe acelea din Illinois, Jowa, Dakota de Sud, Insulele Sfin-te şi Samoa Americană.

Clopotul libertăţii susClopotul Libertăţii este unul din celemai puternice simboluri civice ale A-mericii - reamintind atât despre luptapentru independenţă a naţiunii neex-perimentate, cât şi despre dreptul lalibertate a cetăţenilor. Clopotul vastde fier, cântărind 2080 de livre (943kg), cu o circumferinţă de 12 picioare(3,7 m), a fost împuternicit de la topi-toria londoneză a lui Thomas Lester,în 1752 pentru casa statului din pro-vincia Pennsylvania (apoi britanică).Spart curând de limba sa, a trebuit re-

modelat. Printr-o simplă coincidenţă,poartă motoul: „Declar libertatea petot pământul şi pentru toţi locuitorii".Clopotul a bătut în 8 iulie 1776, cânds-a auzit prima oară în sala statuluiDeclaraţia de Independenţă. Când Bri-tania ameninţa Philadelphia, a fost as-cuns în Allentown aproape un an. Pro-babil s-a spart după reparaţii, ultimadată a bătut în 1846 şi a fost în SalaIndependenţei din anul 1852. Azi sepoate vedea în Sala Clopotului Liber-tăţii din Philadelphia. Fiind un sim-bol al Războiului pentru Independen-ţă, Clopotul Libertăţii a fost asociatde asemenea mişcării antisclavagistedin secolul al nouăsprezecelea.

Muntele Rushmore josUn omagiu unic adus celor patru maripreşedinţi americani, Muntele Memo-rial Naţional Rushmore, din Dealuri-le Negre (Black Hills), Dakota de Sud,este astăzi un simbol puternic al i-dentităţii naţionale a Statelor Unite.Ideea unui astfel de memorial a fostconcepută în 1923 de Doane Robin-son, director al Societăţii de istorie dinDakota de Sud. Dinamitarea munte-lui la înălţimea de 5725 de picioare(1745 m) a început în 1927 sub îndru-marea sculptorului Gutzon Borglum.Sculptarea în stânca dură de granit aportretelor masive ale lui George Wa-shington, Thomas Jefferson, Theodore

Roosevelt şi Abraham Lincoln a du-rat paisprezece ani. Borglum a muritcu câteva luni înainte de terminareaoperei, în 1941, dar monumentul a fostterminat sub îndrumarea fiului său,Lincoln, şi a fost oferit publicului în1942. Fiecare chip are o înălţime deaproximativ 60 de picioare (18 m).

Frunza de arţar susFrunza de arţar este emblema Cana-dei. Aceasta a înlocuit în 1965 însem-nul Roşu al Britaniei pe drapelul ţării.Reprezentată ca o frunză roşie cu un-sprezece vârfuri, arţarul are o impor-tanţă deosebită pentru Canada datori-tă răspândirii sale în acea ţară şi a ro-lului său vital în economie (seva de ar-ţar produce zahărul şi siropul de arţar,iar lemnul dur este folosit în produc-ţia de mobilă şi platelaj). In China şiJaponia, frunza de arţar este atât sem-nul îndrăgostiţilor, cât şi al toamnei.

Embleme naţionale

Roza Tudorilor jos(Trandafirul Tudor) Roza Tudorilorreprezintă o Anglie unită. Între anii1455 şi 1485, Anglia a fost sfâşiatăde Războiul celor două Roze, o luptăcauzată de ambiţiile dinastice alecaselor Lancaster şi York (ale cărorembleme însumau trandafirul roşu şi,respectiv, alb), ambele dorind capretendentul lor să fie aşezat petronul Angliei. Când în sfârşit HenryTudor de Lancaster a ajuns la tron în1485 ca Henry al Vll-lea (primul regeTudor), cele două roze, roşie şi albă,au fost combinate formând o singurăroză - roza Tudorilor.

Ciulinul dreapta, josCiulinul plin de ţepi, alături de moto-ul Nemo me impune lacessit (Nimeninu mă provoacă cu impunitatea), estestema naţională a Scoţiei. Este unsimbol de sfidare şi de dorinţă pentruapărarea Scoţiei. Legenda spune că,în secolul al VlII-lea, scoţienii au fostalertaţi de un atac iminent al danezi-lor şi unul din luptătorii scandinavidesculţi a păşit pe un ciulin şi a stri-gat de durere; ca rezultat, invadatoriiau fost puşi pe fugă cu succes. Subdomnia lui Jacob al III-lea de Scoţia(1451-88), ciulinul a fost adoptat ofi-cial ca emblemă a Scoţiei, iar maitârziu a apărut şi pe armele regalebritanice. Ordinul Britanic al Ciulinu-lui este un ordin cavaleresc important,în analogie creştină, ciulinul este e-chivalat atât cu coroana de spini, câtşi cu moartea omului, deci reprezintătristeţea şi păcatul. Scoţia este simbo-lizată şi prin sporran, kilt (modelul depe stofa — ecosez — carourile vii-alekiltului identifică mai departe aparte-nenţa la clan) şi prin cimpoi.

Soldaţii gărzii regale susSoldaţii gărzii regale simbolizeazămândra tradiţie istorică a Angliei. Maipotrivit numiţi Cavaleriştii Gărzii,numele lor popular este derivat dinfranţuzescul - boufittiers - gardieniibufetului regelui. Constituite în 1485de Henric al Vll-lea servind ca gardăcorporală suveranului, corpurile de ar-mată sunt cele mai vechi formaţiunimilitare din Anglia. Astăzi, membriiacestei formaţiuni sunt văzuţi cel maiadesea în cadrul ocaziilor speciale alestatului şi în servicii ca paznici ai Tur-nului Londrei. Cavaleriştii sunt aleşidin rândurile soldaţilor retraşi şi ierar-hia lor idiosincretică militară se întin-de de la căpitan (de obicei un nobil), lalocotenent şi sublocotenent, prin „can-celaria de verificare" şi „exoni" şi pâ-nă la mesageri, sergenţi majori, beg-doers şi uşieri, şi cei particulari. Uni-formele lor colorate datează din seco-

lul al XV-lea şi sunt constituite din tu-nici roşii împodobite cu linii purpuriişi şireturi de aur, pantaloni până la ge-nunchi, tolbe roşii şi o pălărie cu pene.La ocazii mai puţin formale, se lip-sesc de pălăriile penate şi le înlocuiesccu o pălărie derby (pălărie melon).

Harpa susAlături de trifoi, harpa este importan-tă emblemă a Irlandei, reflectând moş-tenirea celtică. Este un atribut al zeu-lui bun şi al tatălui tuturor, Dagda -unul din Tuatha De Dannan irlandezi— căruia i se datora schimbarea ano-timpurilor când cânta din harpa sa. Înmitologia scandinavă, ca şi în cea cel-tică, harpa era privită ca un pod mis-tic între rai şi Pământ. Simbolul in-dică, de asemenea, şi moştenirea mu-zicală remarcabilă a Irlandei.

• 53 •

Trifoiul susAsocierea trifoiului cu Irlanda datea-ză încă din secolul al V-lea, când Sf.Patrick (a cărui emblemă-însemn îlreprezintă) a folosit trifoiul pentru ailustra conceptul Sfintei Treimi con-vertiţilor creştini. Denumirea engle-zească „shamrach" derivă atât din cu-vântul arab shamrakh, care reprezen-ta Triadele Persane, cât şi din irlan-dezul seamrog — „trifoi mic". In co-munităţile irlandeze, în 17 martie, ziuaSf.-ului Patrick se poartă trifoiul (sauîmbrăcăminte şi podoabe verzi).

Leul belgian susLeul este o emblemă istorică a Belgi-ei şi figurează în armatele naţionaleale ţării. Această hartă datează dina-intea independenţei Belgiei din 1830,însă leul desenat este simbolul mân-driei şi autonomiei acestei ţări. Car-tograful a combinat ingenios geogra-fia regiunilor Belgiei cu emblema na-ţională rezultând „Leo Belgicus" - unsimbol al nesupunerii naţionale. Fio-rosul leu este prezentat cu spatele spreAnglia, răgând feroce la ţările înveci-nate, identificate uşor pe hartă prinscuturile lor heraldice (de ex, cele alediverselor provincii ale Belgiei). Mar-ginile hărţii şi figura leului belgiansunt încadrate de portretele notabile a-le unor personalităţi belgiene.

Cocoşul dreaptaIstoria cocoşului ca emblemă a Fran-ţei datează de la adaptarea acesteiade către goţii războinici ca emblemăde bătălie, omagiu spiritului lor de lup-tă. Povestirile cu animale din evulmediu numeau cocoşul „Gallus" —probabil o derivaţie a numelui Gaul.În timpul Revoluţiei Franceze, coco-şul a apărut pe drapelul Franţei. Încontext revoluţionar, cocoşul adună a-tribute de vigilenţă şi supremaţie. As-tăzi, cocoşul francez înseamnă mân-drie şi agresiune pozitivă.

Toreadorul susDeşi luptele cu tauri se organizeazăîn toate ţările colonizate de Spania,popularitatea de acasă le-au făcut sădevină simbol al ţării-mamă. Origi-nea luptei cu tauri nu este exactă, în-să prima este înregistrată în 1090. Laînceput, toreros-n (luptătorii) luptaucălare pe cai, dar din 1725 au începutsă momească taurii ghinionişti prin-tr-un dans ritual de picioare, cu

mişcări graţioase ale mâinilor ajutân-du-se de cape (capas) şi lănci. Primaarenă de tauri a fost ridicată în Ma-drid, în 1743, iar astăzi în Spania e-xistă cel puţin patru sute de astfel de a-rene. Fiecare dintre acestea găzduieş-te spectacolul public de torturare şi o-morâre a şase tauri în fiecare dumini-că între lunile aprilie şi noiembrie.Există o ierarhie strictă între luptăto-rii cu tauri, de la toreros, matadori şiespadas la banderillos şi picadori şimulţi din acestea devin eroi sărbăto-riţi. Pe lângă celelalte sporturi sânge-roase, lupta cu tauri simbolizează cru-zimea voită şi lipsa de respect pentruanimale.

Marele Zid josMarele Zid Chinezesc a devenit sim-bolul ţării. A fost construit în secolulal II-lea î. H. ca un zid de apărare îm-potriva năvălitorilor mongoli şi se în-tinde pe o lungime de peste 1500 demile (înjur de 2.400 de km), urmânddenivelările pământului, de la partea

• 54 •

muntoasă a Gansu-lui de Vest şi pânăla Golful Liaodong. O măreaţă faptăde inginerie, zidurile de piatră ale for-tăreţei sunt în medie de aproximativdouăzeci de picoare (6 metri) înălţi-me şi lăţime. Deşi reconstruit substan-ţial în timpul secolului al XV-lea, şiîn ciuda mişcărilor sociale şi militarede-a lungul secolelor, a rezistat pânăîn zilele noastre, simbolizând spiritulneînfrânt al poporului chinez.

Parthenonul josParthenonul ruinat din Atena, recu-noscut ca unul din cele mai alese e-xemple de arhitectură dorică, esteprobabil, cel mai renumit simbol alGreciei. Perşii au distrus tempul ori-ginal de pe stânca sacră a atenienilorîn jurul anului 480 î.H. Pericles a în-sărcinat arhitecţii Iktinos şi Kallikra-tes să reconstruiască un nou templu

pe Acropole („Oraşul înalt") în cin-stea Athenei, zeiţa atenienilor. Lucra-rea a început în 447 î.H. şi în 432 î.H.s-a terminat un splendid templu demarmură. Scările urcau la templul în-conjurat de coloane, în centrul tem-plului era o încăpere rectangulară încare se înălţa strălucind figura zeiţeiPallas Athena, sculptură din fildeş şiaur, înaltă de 36 de picioare, realizatăde Phidias. În fiecare an în Parthe-non aveau loc jocuri şi festivităţi în o-noarea zeiţei Athena. Din antichitate,Parthenonul a simbolizat realizărileculturale remarcabile ale Greciei.

Casa Operei din Sydney sus, dreaptaAlături de Podul Harbour, Opera estecel mai important simbol din Sydney,şi prin amploare, al Australiei. Situatpe Bennelong Point, acest edificiu ex-traordinar din beton armat este un mo-nument de cotitură unic care seamănăcu pânzele umflate ale unei corăbii.

în 1957 guvernul New South Wales ainvitat arhitecţi să facă oferta creaţi-ilor lor pentru opera proiectată; a câş-tigat arhitectul danez Jorn Utzon. Con-struirea a început în 1959. Când însfârşit a fost deschis de Regina Elisa-beta a Ii-a în 1973, a costat 102 mili-oane de $A, sumă provenită din lote-riile statale. Casa Operei, construită pe4,5 acri, este un impresionant complexde operă, concert şi teatre dramatice,baruri şi restaurante şi se mândreştecu cea mai mare orgă mecanică a lu-mii. Este un simbol cultural fără egal.

Taj Mahal josCelebrul Taj Mahal al Indiei este unsimbol dual, reprezentând India în si-ne şi puterea dragostei. Când Arju-mand Banu Begum (Mumtaz Mahal- „Aleasa Palatului"), soţia preferatăa împăratului mogul Shah Jahan, a

murit în chinurile naşterii în 1631, so-ţul ei neconsolat a dat ordin să se înal-ţe magnificul mausoleu pe râul Yatnu-na la marginea Agrei, unde putea fivăzut din palat. Lucrarea a început înacelaşi an, şi Taj Mahal-ui a fost de-săvârşit în 1648 cu efortul a douăzecide mii de muncitori angajaţi de-a lun-gul perioadei de 17 ani, cât a duratconstrucţia splendidului lăcaş pentrueternitate închinat celei mai iubite din-tre soţii de soţul în veci nemângâiat.O grădină exterioară duce la platfor-ma ridicată deasupra căreia se găseş-te mormântul împodobit cu marmurăalbă de la Makrana, Rajastan. Din fan-tezia nişelor arcuite şi a paravanelordecorate cu pietre semipreţioase se î-nalţă un dom uriaş deasupra încăperiicentrale unde se odihnesc în sarco-fage corpurile lui Arjumand şi al luiShah Jahan.

• 55 •

Coroana susCoroana, coroniţa sau diadema estesimbolul principal al regalităţii, no-bleţei şi succesului. Deoarece estepurtată pe partea cea mai „nobilă" acorpului — capul, sediul sufletului —ea subliniază măreţia spirituală şi au-toritatea temporară a purtătorului. Cutoate că sunt purtate mai ales de su-verani, coroanele simbolizează şi au-toritatea religioasă: papa poartă otriplă coroană. Zeităţile şi faraonii E-giptului antic purtau coroane dublecare erau înzestrate cu puteri magice,în religiile orientale, coroana simbo-lizează înălţarea spirituală. În unelereligii, inclusiv în creştinism, coroa-na înseamnă gloria divină şi cândvase aşezau coroane pe capetele celorde curând trecuţi în lumea drepţilor casemn al unificării lor cu Dumnezeu.Coroanele încorporează, în general,simbolismul cercului - infinitul şiperfecţiunea - şi pot sugera putereasolară, lumina şi iluminarea cândsunt decorate cu raze. În majoritateaculturilor în care domină un sistemnobiliar, cavalerii poartă diferite for-me de coroane, în funcţie de rangullor: deci coroniţele ducilor, conţilorşi baronilor se dinsting prin forma lorspecifică care devin mai puţin strălu-citoare în raport cu descreşterea pozi-ţiei ierarhice a nobilului purtător.

Fleur - de — IyS sus, centru, dreaptaFleur - de - lys (sau Fleur - de - lis,care înseamnă în limba franceză„floare de crin") este un simbol he-raldic floral mult folosit. Prezintă uncrin sau lotus stilizat, simbolizând per-fecţiunea, lumina şi viaţa şi este sim-

bolul regilor Franţei. În legenda fran-ceză, Clovis, împăratul merovingianal francilor, s-a convertit la creştinismîn 496 A.D., şi atunci, un înger i-a datun crin de aur ca simbol al purificăriisale. Se spunea că Clovis a adoptat-oca emblemă după nuferii fluviuluiRin, care l-au îndrumat spre un vadferit pe unde să-1 treacă şi să obţinăvictoria în bătălie. În secolul al XII-lca, a devenit simbolul regalităţii fran-ceze. Louis al Vll-lea 1-a folosit pescutul său şi se crede că „lys" este oprescurtare de la „Louis". Între 1340şi 1801, regii englezi au folosit em-blema pe hainele armatei simbolizândrevendicările lor la tronul Franţei.

Deoarece este alcătuit dintr-un crintriplu, floarea de crin poate reprezen-ta de asemenea, Trinitatea, Fecioa-ra Măria, trinităţile lui Dumnezeu,creaţia şi regalitatea precum şi trupulbărbatului, mintea şi sufletul. Asam-blarea ei pe capătul unei suliţe o lea-gă de puterea marţială masculină. Floa-rea de crin este simbolul Florenţei, I-talia, cunoscută ca „oraşul crinilor".

Stema Amsterdamului susStema oraşului olandez Amsterdam,care datează din secolul al XV-lea,este descrisă în termeni heraldici cafiind „roşie, cu o bară verticală nea-gră în mijloc cu trei cruciuliţe de ar-gint" - trei cruciuliţe albe pe fâşianeagră plasată în centrul unui fondroşu. Cele trei cruci reprezintă justi-ţia. Ele provin de la stema conţilor deAmstel a căror casă din Persijin dă-dea privilegii Amsterdamului, care însecolul al XHI-lea era un sat modestde pescari, sau alternativ, de la stemaconacului de Breda (care apare în a-ceea a prinţilor de Orange). Scutulheraldic al Amsterdamului este une-ori prezentat ca fiind ţinut de doi leinegri şi este împodobit cu coroanaimperială şi motoul: Heldhaftig, Vas-tberaden, Barmherzig ("Eroic, hotă-rât, caritabil").

Blazonul regal Britanic stângaDevizele şi în semnele heraldice re-gale de armoarii ale reginei Elisabetaa Il-a a Angliei datează de la domniareginei Victoria. Mijlocul schemei he-raldice regală este împărţit în patru,inclus în ordinul Jartierei cu motoulHoni Soit Qui Mal y Pense, care in-conjură emblema, reprezentând stemaAngliei (simbolizată prin leii ocroti-tori cu o labă ridicată), a Scoţiei (leulviolent) şi a Irlandei (harpa). Leul re-gal încoronat şi unicornul reprezintăsprijinul şi stau deasupra motoului:Dieu et Mon Droit. Blazonul se ter-mină cu un coif regal şi cu coama leu-lui. Efectul acestei capodopere heral-dice este unul de putere şi autoritatemaiestică.

Emblema Papală susEmblema heraldică a papei conţinecheile încrucişate ale Sf.-ului Petru(primul episcop al Romei şi gardia-nul porţilor raiului), aplicate pe tiarapapală conică şi drapată cu palium, deunde atârnă o cruce. Cheile reamin-tesc de moştenirea Sf. Petru; paliu-mul cu trei coroane denotă SfântaTreime. Toate acestea sunt simboluriale autorităţii ecleziastice.

Vulturul german josVulturul negru din heraldica germanădatează de la folosirea lui ca emble-mă a Sfântului Imperiu Roman, al că-rui împăraţi îl priveau ca simbol alautorităţii pe care o revendicau şi pecare l-au preluat de la romani. De-alungul perioadei de dizolvare a Sfân-tului Imperiu Roman, de unificare anaţiunii germane din 1871, de abdi-care a Kaiserului, de întemeiere a Re-publicii Weimar şi a celui dc-al Ill-leaRcich, vulturul a rămas emblema Ger-maniei - pleşuv, stilizat, cu cioc înco-voiat, cu anvergură mare a aripilor.

Arma de foc dreaptaArma de foc, sub orice formă - pistol,revolver, carabină sau mitralieră - es-te un simbol clasic falie şi fobie, for-ma sa rigidă (ca aceea a unei săbii, su-liţe sau săgeţi) semnificând potenţamasculină şi efectul său de răutate şimoarte. Este un simbol de autoritateşi do-minare, iar când se trage cu ea,lumina şi zgomotul său reprezintă deasemenea tunetul şi fulgerul. O armăcare nu face foc poate înseamnă impo-tenţă, iar când este asociată cu un băr-bat, impotenţă sexuală. Ca armă cau-zatoare de răni, semnificaţia ei este purşi simplu aceea de răutate şi moarte.

Coiful susCoiful este un simbol marţial net deputere, protecţie şi invulnerabilitate,în funcţie de închiderea sau deschi-derea vizorului, poate reprezenta gân-duri ascunse sau spirituale. Este unatribut al zeilor greco-romani Marte(sau Ares, simbolizând războiul),Pluto (sau Hades, întunericul) şi Mi-nerva (sau Athena, gândirea). În le-genda greacă, coiful lui Perseus (coi-ful lui Hades) i-a conferit invizibili-tate când a ucis-o pe Medusa. Coifuleste o parte din podoabele heraldiceşi poate fi prezentat în multe forme is-torice; diferitele stiluri şi folosirea di-feritelor metale de confecţionare a coi-furilor reprezintă rangurile nobiliare:regalitatea (aurul, cu şapte sau cincibare la vizor); pajii (argint sau aur, cucinci bare la vizor), cavalerii (oţel, cuvizorul deschis), iar domnii (oţel cuvizor închis).

Cavalerul şi lancea josCavalerul călare şi lancea, ambele, auînsemnătate simbolică. Cavalerul re-prezintă sufletul îndrumând corpul(reprezentat de cal), iar căutarea sade aventură poate fi asemănată cu că-lătoria omului prin viaţă, împreunăcu necazurile, supărările şi obstaco-lele ei. Cavalerul Verde, după tradiţieînseamnă ucenicia sau puterile natu-rii şi ale morţii; Cavalerul Roşu re-prezintă victoria sângeroasă; Cavale-rul Alb simbolizează puritatea şi ilu-minarea; în timp ce Cavalerul Negrueste întruchiparea răului, păcatului şisacrificiului. Cavalerul poate fi privitca erou universal sau ca figură ostilă.Lancea este un simbol falie masculinfiind asociată cu suliţa (din care s-adezvoltat). Poate să reprezinte şi ra-zele soarelui, războiul şi sacrificiul.În timp ce sabia are asociaţii cereşti,lancea (ca armă inferioară) este aso-ciată cu pământul şi poate purta sim-bolismul axisi mundi. În vremurilemedievale, când un cavaler ţinea vâr-ful lancei îndreptat înainte, declararăzboi; dacă o ţinea în spate, veneadin prietenie. În creştinism, lanceasau suliţa lui Longius este un semn alpatimii lui Hristos (de unde se poateface asocierea cu Sfântul Graal). Lan-cea este un atribut al virtuţilor cardi-nale de fermitate (Fortitudo).

• 57 •

Arcul şi săgeata josDatorită formei curbe şi uzului mar-ţial, arcul are atât un simbolism mas-culin, cât şi unul feminin: tensiuneacorzii sale reprezintă puterile mascu-line, vigoarea şi vitalitatea; forma saoglindeşte semiluna. Săgeata, este unsimbol masculin falie, semnificând pe-netrarea, fulgerul, virilitatea, rapidita-tea, razele soarelui, războiul şi moar-tea. Datorită implicaţiei sale falice, învremurile romane era asociată cu vo-luptatea, precum erau arcaşii cu cen-taurii. Arcul şi săgeata, simbolizeazărăzboi, puterea şi abilitatea de a ni-meri o ţintă. În budism, simbolizeazămintea şi respectiv cele cinci simţuri;mai reprezintă voinţa şi silaba sfântăOm. Această semnificaţie este asoci-ată cu Indra, reprezintă razele solareşi fulgerul, iar când este aprinsă deRudra, durere şi ploaie vindecătoare.De asemenea, arcul este un atribut allui Shiva. În China, arcul şi săgeataalcătuiesc un simbol al fertilităţii şipoate reprezenta Tao - ui. În Islam,arcul semnifică puterea lui Al-lah, iarsăgeata mânia acestuia, în timp ce lacreştini, arcul simbolizează puterea

trecătoare, iarsăgeţile, martiriul, înJaponia, tehnicameditaţiei Kyundo,care implică ţintireaneintenţionată cusăgeata, reprezintăeliberarea eu-lui. Înpanteonul gre-co-roman, Artemis(Diana) poartă un arc(simbolizând semilu-na) şi o săgeată (lu-mina) acestea fiind şiatribute temute şi a-ducătoare de moarteale lui Apollo şi alelui Eros (Cupidon),care semăna chinurilemistuitoare ale dra-gostei prin săgeţilecare nu greşeauniciodată ţinta. La

şamani, săgeata cu panăreprezintă zborul uneipăsări spre rai. Săgetătorul(Sagittarius), centaurulzodiacal, poartă un arc şi

o săgeată.

Scutul Susîncă din perioada omului primitiv,scutul a fost folosit pentru apărare şiprotecţie, aceasta fiind semnificaţiasa principală, deşi, ar putea constituişi simbolul spiritualităţii şi al castită-ţii, în Grecia antică, scutul lui Zeus,egida, conferea protecţie divină. Eraconfecţionat de Hephaestus şi era a-coperit cu pielea caprei Amalthea.Când Zeus îşi scutura scutul, se pro-duceau furtunile şi trăsnetele. Athenaavea un scut pe care era zugrăvit ca-pul Gorgonei. Împreună cu suliţa,scutul este semnul lui Ares (Marte)şi al Athenei (Minerva, care poartă e-gida ca pe o mantie); scutul cu suliţăsimbolizează şi maturitatea. Cavale-rii evului mediu îşi purtau pelerinelecu stema deasupra scutului pentru afi identificaţi atunci când chipurile leerau ascunse sub coifuri. În consecin-ţă, scutul este o componentă funda-mentală a heraldicii şi constituie ele-mentul de bază pentru plasamentulaltor embleme.

Suliţa DreaptaArmă de război străveche şi univer-sală, suliţa împărtăşeşte multe din sim-bolistica lăncii. Reprezintă axis mun-di, bagheta magicianului şi - prinforma falică — masculinitatea şi ferti-litatea, în Grecia antică, făcea parte

din însemnele efebiei (alături de scut)şi simboliza maturitatea fiind de ase-menea atributul Athenei (Minerva),al lui Ares (Marte) şi Achilles (din ru-gina de pe suliţa lui s-a născut plantacoada şoricelului care 1-a vindecat peTelephus). În hinduism, Indra poartă osuliţă reprezentând victoria şi înţelep-ciunea, în Japonia, reprezintă suliţacerească a creaţiei purtată de Izanagi,primul zeu masculin. Două suliţe înfaţa unui scut fac parte din drapelelestatelor Lesotho şi Kenya.

Crucea malteză susNumită şi crucea cu opt colţuri, cru-cea malteză era semnul CavalerilorOspitalieri sau al Cavalerilor Sf. Ioandin Ierusalim, protejau la început pe-regrinii, apoi a devenit un remarcabilordin militar al Cruciadelor. Stabilin-du-şi cartierul general în Malta, au de-venit cunoscuţi sub numele de Cava-lerii de Malta împreună cu insigna lor.Crucea malteză este albă pe fond ne-gru, iar cele opt capete reprezintă be-atitudinea (binecuvântarea) şi sunt al-cătuite din patru vârfuri de săgeată.Această formă de cruce a avut rezo-nanţă şi în Asiria antică, unde celeopt capete îi simbolizau pe zeii Ra,Anu, Belus şi Hea.

Crucea de Fier susEste o cruce ale cărei braţe se lărgescspre periferie şi este un simbol asoci-at Germaniei, fiind cea mai înaltă dis-tincţie militară a sa. Prima Cruce deFier a fost atribuită lui Frederik Wil-helm III al Prusiei în timpul războiu-lui cu Napoleon din 1813 şi era dinfier, cu margini de argint. A fost de-cernată în toate campaniile militareulterioare, inclusiv în primul războimondial. Adolf Hitler a adăugat Cru-cii de Fier o zvastică, dar a fost înlă-turată după cel de-al doilea războimondial. Spre deosebire de zvastică,Crucea de Fier nu a fost eliminată diniconografia Germanici.

Navigaţia stângaAncora este sim-bolul universal ;

al navigaţiei şi afost adoptată demulte companiimaritime ca em-blemă. Aşa cumancora fixează oambarcaţiune, pro-tejând astfel mari-narii în faţa fur-:tunilor iscate pemare, în tradiţia \creştină, ancora ;

era un semn alstatorniciei religi-oase, al speranţeişi al salvării prin

credinţă. Ancora a fost semnul virtu-ţii teologice de Speranţă (Spes), sim-bolizată deseori de o femeie înaripatăînsoţită de o sferă, de cornul abun-denţei, de un stup sau pară, cu o anco-ră la picioare.

Boneta bucă-tarului şefdreaptaBoneta bucăta-rului este astăziun simbol uni-versal pentrubucătari şi gas-tronomie. Esteun semn co-mun pentrughidurile res-taurantelor şi pentru catalogareastandardelor lor gastronomice. Prinfuncţia de a acoperi capul şi a prindepărul, boneta are rol în igienă, dareste totodată şi un simbol de autori-tate a bucătarului faţă de subalterni.Un ucenic în ale bucătăriei trebuie saşicroiască drumul pe scara ierarhieiavansând progresiv de la o poziţie u-militoare de început, trecând prin di-verse stadii intermediare, la unafinală prin care să merite boneta debucătar şef. Boneta bucătarului şefoferă o identitate specifică prin în-demânare, experienţă în arta culinară.

• 59 •

Pirateria josCraniul cu oasele încrucişate este re-cunoscut ca fiind steagul piraţilor je-fuitori. Este un foarte vechi simbol u-niversal al morţii şi al pericolului. Întimp ce craniul reprezintă efemeri ta-tea vieţii, cele două oase încrucişateînseamnă forţa vitală a muşchilor. A-cest simbol înspăimântător a fost fo-losit şi de naziştii din SS şi de alte ar-mate ca emblemă militară. Astăzi,cel mai frecvent este utilizat ca semnde atenţionare pentru substanţele o-trăvitoare.

Stâlpul bărbierului josîn faţa anumitor frizerii se află unstâlp cu dungi spiralate roşii şi albesimbolizând tunderea părului. Sem-nificaţia stâlpului nu are nimic co-mun cu acest serviciu, dar datează în-că de pe vremea când bărbierii prac-ticau şi anumite activităţi medicale.Una dintre acestea era sângerarea în-ceată, procedeu despre care se credeacă vindecă numeroaseboli. Pacienţilor li se dă-dea un stâlp pe care tre-buiau să-1 strângă cu pu-tere pentru a li se evi-denţia venele braţelor,iar bărbierul străpungeao venă şi scotea sânge-le, între două şedinţe,stâlpul în jurul căruia s-a prelins sângele era lă-sat afară. Versiunea ini-ţială a fost înlocuită cuun stâlp simbolic făcut lacomandă ale cărui dungiroşii simbolizează sân-gele. Măciulia aflată lacapătul unor astfel destâlpi reprezintă lighea-nul bărbierului.

Ocupaţii

Cumpătarea susAlături de surorile ei Justiţia, Pruden-ţa şi Vitejia, Cumpătarea este personi-ficarea feminină a uneia dintre celepatru virtuţi cardinale şi avertizeazăîmpotriva exceselor. Ea poate fi pre-zentată cu numeroase atribute, prin-tre care sabia pacificatoare - (semni-ficând controlul temperamentului, do-uă urne, semn al echilibrului), o clep-sidră, hamuri şi zăbală de cal (sim-bolul stăpânirii de sine) şi vin diluatcu apă. Cumpătarea mai este şi ceade-a paisprezecea dintre cărţile taini-ce majore de Tarot , reprezentată deo figură androgenă care goleşte apadintr-un vas într-altul. Importanţa saeste subliniată de necesitatea atinge-rii echilibrului perfect emoţional şi deacţiune. Fiindcă se zice că strânge şipăstrează apă în cocoaşă şi o consu-mă cu economie, cămila poate fi sim-bol de cumpătare la fel cum este con-siderat şi porumbelul.

Cele trei graţii sus, centru In mitologiagreco-romană, cele trei graţii (lat.Gratiae sau Charites în gr.) erausurorile Aglaia, Thalia şi Euphro-syne,fiicele lui Zeus (Jupiter) şi aleEurynomei (fiica lui Okeanos), perso-nificări ale graţiei şi frumuseţii femi-nine. Ele erau sărbătorite deodată pen-tru frumuseţea şi graţia lor, dar Agla-ia (numele ei înseamnă „strălucire")era adorată în mod special pentru fru-

museţea ei, Thalia („chefuri", „orgii")pentru râsul ei şi Euphrosyne (înseam-nă „veselie"), pentru graţia sa. Întru-chipând aceste virtuţi, se credea că ze-iţele aveau puterea de a îndeplini do-rinţele oamenilor. Ele serveau multezeităţi ale panteonului greco-roman,dar erau asociate în mod special cuAphrodita (Venus). În pictura lui Rafa-el acestea apar cu semnele lor distinc-tive, respectiv, mărul, trandafirul,mirtul şi zarurile. Semnificaţia lorvariază; Seneca era de părere că eleîntruchipează generozitatea şi dărui-rea, acceptarea şi răsplătirea favoru-rilor, pe când în interpretarea neopla-tonică reprezintă cele trei etape aledragostei (frumuseţea, dorinţa şi îm-plinirea), în tradiţia creştină, ele sim-bolizează castitatea, frumuseţea şi dra-gostea. Fiind în număr de trei sim-bolizează de asemenea şi unitatea per-fectă (a două contrarii cu cel de-al tre-ilea ca element transcendent).

Justiţia dreaptaJustiţia, (în lat. Justicia) este una din-tre cele patru virtuţi cardinale ce in-clud Vitejia (Fortitudo), Prudenţa(Prudentia) şi Cumpătarea (Tempe-rantia). Justiţia, asociată frecvent cuzeiţa Astraea, este înfăţişată ca o fe-meie legată la ochi (dovadă că ochiinu o vor induce în eroare), ţinând osabie cu care să despartă binele derău şi o balanţă (simbolul echilibruluişi al egalităţii în faţa legii). Ocazionaleste înfăţişată cu o ramură de măslin,cornul abundenţei şi un cod de legi.Justiţia este de asemenea şi una dincele mai mari arcane ale sistemuluide Tarot.

Îndurarea susConform Evangheliei Sfântului Ma-tei din Noul Testament, există şasefapte de îndurare, performanţă cru-cială în alegerea celor ce vor merge înrai faţă de aceia care vor merge în iadîn Ziua Judecăţii de Apoi şi acesteasunt: hrănirea flămânzilor, adăpareaînsetaţilor, adăpostirea celor fără ca-să, îmbrăcarea celor goi, îngrijirea bol-navilor, vizitarea ori răscumpărareaprizonierilor. Înmormântarea morţilora fost adăugată ulterior ca semn derespect pentru trup, ca fiind „templullui Dumnezeu, unde sălăşluieşte Du-hul lui Dumnezeu" (I Corinteni 3:16).Aici este prezentată lucrarea lui Cara-vaggio despre cele şapte fapte de în-durare. In imagistica gotică Caritateaa evidenţiat toate faptele de îndurare,dar în secolele următoare au fost limi-tate la îmbrăcarea celor dezbrăcaţi.

Virtuţile

Bufniţa înţelepciunii susAstăzi bufniţa este cel mai popularsimbol al studiului şi este prezentatăfrecvent (ca aici) cocoţată pe un teancde cărţi afişând o expresie foarte gra-vă. Semnificaţia acestui simbol poatefi atribuită păsării sfinte a zeiţei A-thena, zeiţă a înţelepciunii la greci.În mai recenta tradiţie, ochii încercu-iţi sugerează protecţia spectacolelorşi a literelor. In această asociere poatefi simbolul opticienilor sugerândacuitatea vederii.

Inocenţa josPovestea copiilor din pădure este obaladă din secolul al şaisprezecelea(„Copiii în pădure"). Rămaşi orfanidar bogaţi, după moartea tatălui lor,un băieţel şi o fetiţă au fost încredin-ţaţi unui unchi rău şi lacom care de-cide să-i omoare pentru a intra în po-sesia averii lor şi, în acest scop, anga-jează doi bărbaţi cărora le porunceştesă-i ducă în codru şi să-i ucidă. Unuldintre ei, mişcat de soarta celor doicopii, îşi omoară tovarăşul, dar aban-donează copiii neajutoraţi, lăsându-iîn voia sorţii şi condamnându-i astfella moarte. Drept urmare, Dumnezeu îlpedepseşte atât pe angajat, cât şi peunchiul cel lacom, cu sărăcie şi moar-te. Povestea este cu tâlc, un avertis-ment că răul nu poate scăpa nepedep-sit, iar copilaşii sunt simbolurile emo-ţionale ale inocenţei, ale bunătăţii şilipsei de apărare. In termeni simbo-lici, copiii reprezintă în general aces-te calităţi.

Prosperitatea stânga Deoarececopiii îşi păstrează banii în puşculiţă— porcuşor — acesta a fost asociat cusimbolul prosperităţii. La fel cumporcii sunt îngrăşaţi înainte de a fisacrificaţi, şi puşculiţele în formă deporcuşor adună bănuţii treptat pânăcând se umple, economisindu-se osumă mai mare dând în acest felcopilului un model despre beneficiileeconomiei. Ca şi corespondent mo-dern al banilor, un atribut al păcatului

capital de avariţie (cum era însuşi por-cul), puşculiţa poate simboliza lăco-mia; nefericitul porc reprezintă de a-semenea păcatele capitale ale trândă-viei şi ispitei. Alte semne de prosperi-tate sunt albina şi furnica; cele treicreaturi figurează ca însemne ale in-stituţiilor de economii.

Sacrificiul de sine susIoana d' Arc , cunoscută ca Fecioaradin Orleans, este un simbol puternicde patriotism şi martiriu. Născută în1412 din părinţi săraci, era o fată sim-plă şi modestă până când i-au apărutviziuni divine care o îndemnau să-şisalveze ţara şi să lupte în Războiul deo sută de ani. După ce 1-a convins peDelfin de misiunea ei ieşită din co-mun, a condus armata franceză eli-berând oraşul Orleans, acţiune care afăcut posibilă încoronarea lui CharlesVII în 1429. În 1430, Ioana d' Arc afost capturată de inamici, vândută en-glezilor, şi declarată vrăjitoare. Pără-sită, uitată şi trădată de toţi cei din ju-rul ei - incluzând regele şi biserica - afost arsă pe rug în 1431. În anul 1920a fost declarată sfântă de către Biseri-ca Catolică. Tinereţea, curajul şi con-secvenţa ei au făcut ca ea să devinăun simbol al Franţei, al patriotismuluiînflăcărat şi al sacrificiului de sine înservirea patriei.

6i

Zvastica susAstăzi, zvastica este strict legată denazismul secolului al douăzecilea, darla origine este un străvechi simbol po-zitiv, înainte ca Hitler să o preia în1919 ca Hakenkreuz (crucea cu cârlig)ea era un simbol al norocului. De-numirea ei vine de la cuvântul svasticeea ce în limba sanscrită înseamnă„bunăstare". Cunoscută ca zvastică (înepoca medievală era utilizată la de-corarea vitraliilor „înflorind picio-rul"), ca gamadion (pentru că este al-cătuită din patru litere gama) sau caşi cruce heraldică cramponată, este ocruce echilaterală curbată care se ro-teşte în jurul axei sale. Când se roteş-te în sensul acelor de ceasornic, sim-bolizează dinamismul solar şi mascu-lin, iar când se roteşte în sens contrar(numită zvastică) este un simbol lu-nar feminin. Poate să reprezinte şi u-niunea contrariilor, masculinul şi fe-mininul, dinamica şi statica, începu-tul şi sfârşitul, yin şi yang. Zvasticadatează din vremuri preistorice şi segăseşte pe tot cuprinsul lumii, în A-sia, Grecia, Europa, Scandinavia şiAmerica. A fost un simbol străvechiarian şi reprezenta soarele (braţelesemnificând razele soarelui), iar une-ori era suprapusă pe un disc solar. Hi-tler a adoptat-o ca simbol al suprema-ţiei rasiale ariene. Cu toate că prin-cipala semnificaţie a zvasticii este e-nergia solară, ea poate simboliza şipolul şi stelele, cele patru puncte car-dinale, vânturile şi anotimpurile (caîn Islam), pătrarele lunii, vârtejul, roa-ta vieţii, forţa creatoare şi cuadraturacercului. În tradiţia greacă a fost unatribut al lui Zeus şi Helios, precum

şi al Herei, al lui Ceres şi al lui Arte-mis. Celţii, scandinavii şi teutonii opriveau ca fiind toporul sau ciocanulde luptă al lui Thor, zeul aerului, tu-netului şi al fulgerului. În budism,zvastica are o semnificaţie aparte fiindunul dintre Cele opt simboluri debun augur ale ciclului existenţial şiunul din semnele celor şapte înfăţi-şări. Pentru budiştii şinto reprezintăinima lui Buddha. În China a fost oveche formă a semnului de colţ, re-prezentând cele patru colţuri ale lu-mii şi semnifica imortalitatea şi infi-nitul. Este de asemenea un simbol im-portant de jainism (unde cele patrubraţe simbolizează cele patru trepte deexistenţă, conştiinţă şi divinitate) şi dehinduism, unde zvastica este un atri-but al lui Vishnu, Agni, Indra, Shivaşi Ganesha (zeul încrucişărilor). Tra-diţia creştină veche asemăna zvasticagamadionului, înfăţişându-1 pe Hris-tos ca fiind piatra de temelie. În ma-gie, zvastica rotită în sens antiorar sim-bolizează puterea răului.

Secera şi ciocanul susPână nu demult, secera şi ciocanulera simbolul comunismului, mai alesîn Uniunea Sovietică. Derivată dinemblema bolşevică a ciocanului în-crucişat cu un plug, secera şi ciocanulreprezintă alianţa dintre proletariat(muncitorii industriali) şi ţărani (mun-citorii agricultori). După detronareaşi alungarea ţarului în 1922, secera şiciocanul aurii, pe fond roşu, au fostadoptate ca emblemă, stemă şi steagal U.R.S.S., semnificând puterea po-porului muncitor. După evenimenteledin 1991, preşedintele Gorbaciov adat ordin să fie înlăturată această ste-mă şi steagul Rusiei, fiind înlocuitecu tricolorul rusesc folosit înainte deperioada comunistă.

Neonazismul susExistă multe variante de zvastică fo-losite de grupările neonaziste, iaraceastă versiune ia forma de triskele(trichetra), simbolul cu trei picioareal Greciei antice care simboliza pro-gresul, competiţia şi soarele. Este de-viza Africaaner Weerstadsbeweging-ului (Mişcarea de Rezistenţă Africa-nă - AWB), o organizaţie fascistă sud-africană fondată în 1973 de EugeneTerre Blanche.

Naţiunile Unite josNaţiunile Unite fondate în 1945 auastăzi 180 de membri, drapelul Naţi-unilor Unite, al organizaţiei lor, sim-bolizează unitatea internaţională şi pa-cea mondială promovată de aceasta.Aşezat pe fondul albastru al „Naţiuni-lor Unite", drapelul este format dintr-ohartă cu toate continentele de pe globvăzute de la Polul Nord şi simboli-zează unitatea. Globul este închis în-tre două ramuri de măslin ce simbo-lizează pacea. În timpul anumitor con-flicte de pe glob, drapelul purtat decătre forţele pacificatoare ale Naţiu-nilor Unite în zonele de război şi decătre observatorii ONU este semn alimparţialităţii şi al dorinţei de a con-lucra în interesul păcii mondiale.

62

Simbolul păcii susCrucea păcii a fost creată de GeraldHoltom în 1958 pentru C.N.D. (Cam-pania pentru Dezarmare Nucleară).Simbolurile imprimate pe emblemăsunt simple: într-un cerc albastru —care este simbolul unităţii - se află de-senele caracterelor de semafor pentruN (nuclear) şi D (dezarmare). În ciu-da conotaţiilor pozitive de pace, cru-cea păcii a devenit şi simbol asociatcu anarhia prin folosirea ei de cătreanarhişti în timpul marşurilor de pa-ce din anii 1960.

Puterea Neagră josPumnul negru încleştat este simbolulmişcării sociale, economice şi politi-ce a Puterii negre care şi-a găsit ex-presia ca dezvoltare şi ca reacţie lamişcarea pentru drepturi civile la mij-locul şi sfârşitul anilor 60 în StateleUnite. Realizările mişcării pentru drep-turi civile care au culminat în decadaanterioară fiind încă active, erau vă-zute de mulţi afro-americani ca fiindinadecvate, ritmul schimbărilor prealent şi tacticile insuficient de agre-sive pentru a obţine o egalitate reală.Puterea Neagră a fost inspirată şi de

politica separatistă susţinută de Miş-carea Muslimului Negru (fondată deElijah Muhammed în 1930 şi prelu-ată ulterior de Molcom X), de Comi-tetul Coordonator Nonviolent al Stu-denţilor din Stokeley Carmichael (în-fiinţat în 1966) şi de organizaţia mairadicală Pantera Neagră fondată în a-celaşi an. Din punct de vedere grafic,Pumnul Puterii Negre reprezintă forţade unitate a afro-americanilor , ho-tărârea ca mişcarea să-şi atingă ţelul— dacă este necesar chiar şi prin forţă —şi separatismul mişcării (prin culoa-rea neagră). Semnul pumnului a fostadoptat de campaniile pentru egalita-te ale organizaţiilor politice de pe totcuprinsul globului.

Ku Klux Klan susAlături de crucea aprinsă, glugile şirobele albe, iniţialele KKK sunt sim-boluri ale mişcării de supremaţie arasei albe. Emblema de mai sus pre-zintă o cruce albă, cu o flacără în cen-tru simbolizând distrugerea prin puri-ficare. Ku Klux Klan a fost înfiinţatăde sudişti în 1866 cu scopul de a-i in-timida pe sclavii emancipaţi şi pentruprevenirea acordării acestora dreptu-lui la vot. Această cauză specială fiindpierdută, Klanul a ieşit din nou la i-veală în Georgia în anul 1915 şi s-arăspândit în celelalte teritorii ale A-mericii, inclusiv în Vestul mijlociu şiOregon în perioada anilor 20. Tehni-cile sale violente, persuasive ce au in-clus incendierea, linşarea şi bombar-darea, au fost preluate în timpul re-venirii Klanului din anii 60 ca o re-plică disperată la mişcarea pentrudrepturi civile. Membrii Klanului pro-vin în special din rândul albilor frus-traţi care învinuiesc grupările etnicepentru toate maladiile societăţii.

Măgarul susMăgarul este sigla Partidului De-mocrat din SUA. Este utilizată în a-cest scop din 1828 când a fost adop-tată de Andrew Jackson, Preşedinteal SUA între 1829-1837, ca o aluzieironică la porecla sa depreciativă„jackass" (măgar). Rolul de mascotăa fost consolidat ulterior de desenelelui Thomas Nast, publicate în Har-per's Weekly în anii 1880.

Elefantul susDin 1874, când Harper's Weekly apublicat un desen de-al lui ThomasNast despre un elefant care calcă înpicioare inflaţia şi haosul, elefantul adevenit simbolul Partidului Republi-can din SUA - partid ce are ca priori-tate tradiţională conservarea econo-mică şi socială, legea şi ordinea. Tho-mas Nast a folosit elefantul pentru asimboliza fermitatea republicanilor însusţinerea fără compromisuri a aces-tor priorităţi.

Notă: vezi Măgarul şi Elefantul laSimboluri ale naturii.

63 •

e-a lungul istoriei, omul a. refuzat să creadă că scop-ul existenţei sale este doaracela de a se naşte, a trăica apoi să moară. Pentrumulţi dintre oameni este de

neconceput faptul că omenirea nu joacă unrol mai mare în Univers, iar mai demult s-au propus diferite idei, printre care şi ceaa omului cosmic. Această figurăsimbolică a oglindit în trupul săunumeroase elemente şi calităţi aleUniversului.

O altă teorie antică ce persistă până as-tăzi este aceea a omului zodiacal aflat înlegătură mistică cu stelele zodiacului carenu guvernează doar corpul său, ci îi influ-enţează şi personalitatea, şi acţiunile. Celedouăsprezece semne ale zodiacului occi-dental, reprezentate prin sigilii şi repre-zentări picturale, sunt considerate ca fiindguvernatoare ale sferelor individuale detimp şi de spaţiu şi ale celor născuţi subsemnele lor; creaturile zodiacului chine-zesc au o influenţă similară asupra celornăscuţi în anii respectivi.

Voind să-şi determine locul în ecuaţiacosmică, omul a încercat totodată să-şi ve-rifice şi mediul prin invocarea unor puterisupranaturale prin intermediul practiciloroculte. Ritualurile de satanism, de exem-plu, intenţionează să obţină sprijinul Sata-nei în scopuri malefice, pe când cele dewicanism, care invocă Mama Natură bine-voitoare sunt mai puţin malefice; dar am-bele fac uz excesiv de simbolism. Alchi-mia, deşi este bazată pe principii pseudo-

ştiinţifice şi se ocupă doar cu transforma-rea materiei de bază în aur, descoperă şiun răspuns spiritual la întrebarea cosmică.Domeniile ei sunt bogate în simbolism, iarsemnele alchimiei pentru ingredientele debază cum ar fi elementele, pot fi observateca şi copii albastre (heliografice), care, da-că sunt folosite în combinaţia corectă, ducla perfecţiune, reprezentată de androgen.Credinţele şi ritualurile unor societăţi se-crete ca Rosicrucianismul şi Francmasone-ria sunt legate de teoriile ezoterice ale al-chimiei, ambele folosind un limbaj simbo-lic complicat în care sunt iniţiaţi membriiacestor societăţi.

Există multe exemple de sisteme desimboluri care au o importanţă mai maredecât cea aparentă la prima vedere; fiecarepiesă din setul de şah sau fiecare carte dejoc în parte are o conotaţie specifică, iarîmpreună au o semnificaţie cosmică globa-lă. Cărţile de Tarot şi hexagramele chine-zeşti pa Kua sunt sisteme divinatorii alecăror componente individuale simbolizea-ză concepte personale diferite, iar în com-binaţii oglindesc universul. Alte sistemesimbolice cu care suntem familiarizaţi in-clud forme, numere şi alfabete ca hierogli-fele egiptene şi literele greceşti şi romane.Folosite ca instrumente de comunicare ar-tistică, matematică sau scrisă, pot simbo-liza concepte mult mai profunde.

Acest capitol prezintă o secţiune repre-zentativă a fiecăruia dintre aceste tipurisimbolice, oferind o scurtă privire în lu-mea simbolismului ezoteric.

Pagina alăturată: Picturade coşmar a lui Goya, Saba-tul Vrăjitoarelor, ilustreazăîntrunirea vrăjitoarelor adu-nate în jurul Satanei (care aluat chipul unui ţap), în timpce deasupra lor roiesc lilie-cii. Deşi femeile nu reflectăîn totalitate portretul tradi-ţional occidental al vrăjitoa-relor îmbrăcate în negru şizbârcite, ele prezintă copiide sacrificiu stăpânului lorrău, nelăsănd nici un dubiuasupra supunerii oarbe.

Vrăjitoarea susSimbolul arhetipal al vrăjitoarei o pre-zintă ca pe o bătrână îmbrăcată în hai-ne negre, lungi şi cu o tichie ţuguiată,călare pe o coadă de mătură. Semni-ficaţia originală a măturii este incer-tă, dar este posibil să derive din sim-bolurile păgâne falice, care în evulmediu constituiau un simbol al fe-minităţii şi erau alcătuite din rămure-le de alun. În această pictură, vrăjitoa-rea este prezentată într-o altă manierădecât arhetipul, învârtindu-şi măturaşi călărind o gâscă. Celţii consideraucă gâscă este mesagerul lumii spiritu-ale şi simboliza caracterele negativeale îngâmfării şi prostiei.

Satana cu copita despicată susSatana este personificată uneori ca fi-ind şarpe, dragon, Apocalipsă şi is-pită. Reprezentarea oribilă în care dia-volul se expune cu copita despicată şieste încolăcit de un şarpe, afişând mul-ţumire şi chiar plăcere, exemplificărăutatea Satanei, bucuria de a distru-ge şi viclenia.

Satana înaripată susAceastă prezentare a diavolului ca ţa-pul sălbatic al lui Eliphas Levi sauBafomet este foarte simbolică. Satanaare capul, picioarele şi copitele des-picate ca de ţap, iar aripile sunt de în-ger infernal. În centrul abdomenuluise află caduceusul; hexagrama (pre-zentă de obicei ca o pentagramă) arerolul celui de-al treilea ochi. Din ca-pul său se înalţă o triplă coroană defoc, iar mâna îi este îndreptată sprelună. Prezenţa coarnelor şi a sânilorindică unirea puterii masculine şi fe-minine în păcat.

Mesa neagră josMulte din practicile sataniste parodi-ază deliberat simboluri şi ritualuri sa-cre din creştinism. Fiind opusul litur-ghiei creştine, mesa neagră îl batjo-coreşte pe Dumnezeu şi îl venereazăpe Satana. Aici, simbolizând diavo-lul, „preotul" ridică un pocal de pe al-tar în timp ce un novice al întruniriipoartă un sfeşnic cu lumânări de pealtar. Conţinutul ritualurilor satanicevariază, dar pentru popularitate potculmina cu sacrificiul.

Succubus/IncubusPagina alăturată stânga, susSuccubus este demonul monstruos cepersonifică coşmarurile, aduce celuice doarme teroarea şi batjocura dia-volului încarnat. Succubus, un demonfeminin, a fost considerat ca fiind ob-sesia bărbaţilor, iar Incubus demonulcare terorizează femeile; aceştia îşivizitează victimele noaptea şi ar aveaconotaţii sexuale. Simbolizează coş-marurile şi ameninţă inocenţa.

66

Familiar josSe spune că vrăjitoarele, uneltele dia-volului, au ucenici care le ajută înmunca lor infernală. Aceştia sunt crea-turi cunoscute, familiare; adesea dră-cuşori încornoraţi şi înaripaţi, ca celîn imagine, dar pot lua forme de ani-male comune. La o femeie acuzată devrăjitorie poate fi găsit animalul eipreferat, familiarul, fie o pisică con-siderată membru de familie, fie dră-cuşor malefic deghizat.

Vrăjitoare în zbor dreapta întradiţia occidentală, Baba Cloanţazburând pe o coadă de mătură la sa-batul vrăjitoarelor este un simbol co-mun. Ea este invariabil îmbrăcată înnegru, are o pălărie ţuguiată şi esteînsoţită de animalul familiar, aici, opisică neagră. În epoca medievală,vrăjitoarea era considerată slugă a Sa-tanei simbolizând răutatea pe pământ,această imagine mai este evocată şi a-cum la sărbătoarea Halloween.

Bagheta josCopiii mici şi nevinovaţi se făceau şimai mici de frică în faţa vrăjitoareihaine şi a baghetei sale fermecate. Ba-gheta simbol al puterii şi al cunoştin-ţelor de magie, precum şi un dirijor alforţelor supranaturale, este un ele-ment indispensabil ritualurilor de ma-gie. Bagheta fermecată poate avea unefect malefic sau benefic după voinţavrăjitoarei sau a magicianului.

Broasca râioasă sus, dreaptaBroasca râioasă este asociată cu sata-nismul şi cu farmecele, mai ales dato-rită înfăţişării sale respingătoare, pli-nă cu negi. În timp ce în cultura mul-tor popoare broasca era considerată

simbolul vieţii, broasca râioasă (deşiîncărcată uneori de simbolismul po-zitiv al lunii şi al reînvierii), a atras îngeneral semnificaţia contrară. Fiindamfibie cu sânge rece, se credea căscuipă venin când este ameninţată, eaevită soarele, preferă locurile umedeşi întunecoase, motiv pentru care eraconsiderată o creatură a diavolului, fa-miliară vrăjitoarelor şi una din for-mele în care ele însele se puteau trans-forma. Adepţii satanismului credeaucă, asemeni şarpelui, broasca râioasăar fi avut o bijuterie - Boraxul - im-plantată în cap cu efect de antidot pen-tru otravă. În tradiţia occidentală, a-ceastă creatură malefică a fost asoci-ată cu lascivitatea şi cu zgârcenia.

Erboristul dreaptaErborista îşi practică arta ezotericăsub lumina lunii şi a stelelor într-opădure verde luxuriantă. Planta sim-bolizează în general ciclul vieţii (naş-terea, moartea şi învierea) şi estelegată în mod particular de MamaNatură, zeiţa universală a naturii şifertilităţii. Când este asociată cultuluifeminin al lunii, aspectul spiritual alcopacilor şi plantelor este şi mai ac-centuat, în cultura unor popoare dinAsia Centrală, Japonia, Coreea şi Aus-tralia, copacii erau consideraţi stră-moşi mitici împietriţi în formă de ve-getaţie şi credeau că se poate ciocăni

în înţelepciunea lor. Având un rol tra-diţional în gătitul şi prepararea hra-nei, femeile au dezvoltat o ştiinţă des-pre proprietăţile plantelor şi scopurilepentru care pot fi întrebuinţate. A-numite plante şi ierburi constituiau in-gredientele de bază în poţiunile ma-gice şi în practica medicală timpurie.Multe dintre ele aveau efect curativ,dar măselariţa, beladona şi cucuta fi-ind halucinogene, induceau o stare deeuforie - socotită experienţă magicăpentru gândirea evului mediu. În pe-rioade mai puţin iluminate, sătenii pu-teau aborda „femeia înţeleaptă" a lo-cului (misterioasă pentru ei) pentru afi ajutaţi în vindecarea anumitor boli.Aceste puteri erau o sabie cu două tă-işuri: dacă tratamentul avea succes,erborista putea să câştige o poziţie res-pectată, iar dacă eşua, putea fi decla-rată vrăjitoare urmând să suporte per-secuţiile.

Erda stângaAsemenea vechilor păgâni, adepţii vi-canismului adoră natura în toate for-mele ei. Vicaniştii cred în reîncarnareşi magie şi sărbătoresc prin ritualurifenomenele astronomice şi agricole.Credinţa lor are rădăcini în zeităţi, e-nergii masculine şi feminine. Aceste„vrăjitoare albe" moderne au o adora-ţie specială pentru pământ, personifi-cat de Erda - una din multiplele în-carnări ale zeiţei.

68

Pisica neagră susDeşi în zilele moderne pisica neagrăsemnifică norocul, tradiţia o conside-ră simbolul diavolului fiind animalulsău preferat. Aşadar, poate să simbo-liza răul şi moartea. Se credea că vră-jitoarele se puteau transforma în pi-sici negre, iar dacă acestea aveau înposesia lor o pisică neagră familiarăera o dovadă clară că stăpâna ei estevrăjitoare.

Diana josZeiţa romană Diana (identificată maitârziu cu Artemis din mitologia grea-că) personifica luna, motiv pentru ca-re a devenit reprezentativă pentru fer-tilitatea femeii şi a naturii. Este înfă-ţişată ca o fată tânără şi frumoasă, cuun torc al autorităţii în jurul gâtului,o coroană din vâsc (simbol celtic fe-minin al nemuririi şi al fertilităţii) şio seceră care îmbină semnificaţia lu-nii cu cea a recoltei. Mulţi vicaniştise închină zeiţei Diana ca unei zeiţeselenare. Diana era totodată şi zeiţaanimalelor sălbatice şi a vânătorii şiîn această ipostază era personificatăprintr-un urs, (răzbunătoare la înce-put, apoi binefecătoare).

Zâna bună josîn poveste Cenuşăreasa a fost ajutatăde zână în realizarea visurilor sale dedragoste şi de căsătorie în ciuda tutu-ror obstacolelor. Conceptul spiritelorbinevoitoare (simbolizate aici de zâ-na cea bună) care îi protejează pe oa-meni împotriva forţelor demonice da-tează încă din timpul civilizaţiilor an-tice şi sunt asemănătoare cu îngeriipăzitori din creştinism.

Mătrăguna dreaptaIn mod curios, rădăcina bifurcată aplantei de mătrăgună are formă deom şi conţine halucinogene toxice. Încredinţa păgână era sfântă şi simbo-lică pentru Mama Natură. În tradiţiaegipteană şi iudaică simboliza fertili-tatea şi era consumată ca un adjun-tant în procesul de procreare; era şisimbolul tribului iudaic al lui Ruben.Emblema lui Circe, vrăjitoarea grea-că, era mătrăguna considerată cu pu-teri de incantare magică şi era folosi-tă în poţiunile fermecate cu care vră-jea vizitatorii, metamorfozându-i. Înperioada evului mediu, mătrăguna e-ra considerată o plantă curativă folo-sită la începuturile medicinii. Credin-ţele ziceau că creşte sub spânzurătoridin sperma bărbaţilor spânzuraţi şi căţipă atunci când este smulsă din rădă-cini, în ciuda acestui fapt, a fost aso-ciată şi cu însuşirile pozitive de feri-cire şi prosperitate.

Cercul magic susAceastă xilogravură medievală înfă-ţişează diavolul îngenunchiat de că-tre un magician. Apărat de cercul săumagic ocrotitor în care diavolul nupoate pătrunde (în jurul căruia suntînscrise simboluri puternice cum ar ficrucile şi semnele zodiacale) şi ţi-nând bagheta sa, magicianul neutra-lizează spiritul diavolului prin cuvin-te magice din cartea de farmece.

69

Cheia astrologică dreaptaAstrologia poate fi considerată ca ocale de deschidere a semnificaţiei spi-rituale a Universului oferind înţelep-ciune şi cunoaştere. Se consideră căprin studierea mişcării şi a ciclurilorastrale şi planetare, a Soarelui şi Lu-nii, s-ar putea ghici soarta omului.Sistemul zodiacal format din două-sprezece simboluri cereşti este cu-noscut din secolul al doilea A.D. Aicisunt prezentate sigiliile pentru Ber-bec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fe-cioară şi Balanţă.

Omul cosmicCredinţa străveche a creării univer-sului dintr-o singură fiinţă, precum şirăspândirea acestei idei, au pus omulchiar în centrul cosmosului; se cre-dea că el reprezintă microcosmosulunui macrocosmos ceresc. Din acestmotiv, diferitele calităţi ale universu-lui sunt reflectate în omul cosmic (sauuniversal), al cărui corp reprezintă e-lementul Pământ, căldura corpuluisău, focul; sângele, apa; respiraţia,aerul. În plus, capul omului cosmicsimbolizează raiul; stomacul său ma-rea, iar picioarele, pământul. În aceas-tă ilustraţie medievală, poziţia plane-telor este reflectată în omul cosmic:simbolul astronomic al Soarelui esteplasat în stomacul său - centrul - iarcel al Lunii, între picioarele sale. Încercul din jurul său (în sensul acelorde ceasornic, începând de sus) se gă-sesc semnele planetelor Marte, Jupi-ter, Saturn, Mercur şi Venus (celelaltetrei planete nefiind încă descoperite).

Diagrama asemănătoare cu mandalaeste alcătuită din figura centrală a o-mului cosmic, încadrat în cercul per-fecţiunii (cerc cunoscut şi sub denu-mirea de roată zodiacală), împărţit încvadrante — reprezentând pământul şipunctele cardinale — deasupra căruiase găseşte o stea în cinci colţuri (pen-tagrama). Toate aceste forme geome-trice simbolizează perfecţiunea. A-socierea omului cosmic cu pentagra-ma derivă din teoria lui Pitagora con-form căreia cifra cinci este numărulperfect al omului ca macrocosmos,iar în credinţa medievală, cifra cincieste specifică omului, deoarece aces-ta are cinci simţuri, cinci degete lafiecare membru, iar înălţimea, pre-cum şi lăţimea lui sunt alcătuite dincinci părţi egale. Conceptul de om cos-mic, în relaţie cu omul zodiacal estecrucial în astrologie şi prezintă im-portanţă şi în alchimie.

Omul zodiacal dreaptaîn asociere cu principiul omului cos-mic şi înaintea apariţiei practicilor mo-derne de diagnostic, se credea că fie-care parte a corpului omenesc estecontrolată de câte un semn zodiacal.Macrocosmosul ceresc avea un cores-pondent în microcosmos (omul) şi secredea că guvernează corpul. Imagi-nea ilustrează această relaţie accep-tată de către doctorii evului mediu înprocesul de diagnosticare numit me-lotezie (termen folosit şi astăzi). Con-

form acestei teorii, poziţia relativă astelelor şi planetelor influenţează şiafectează inevitabil sănătatea fizicăşi mentală a omului. Bolile pot fi de-pistate prin consultarea semnului zo-diacal şi a horoscopului personal alpacientului. Aşa cum arată imaginea,fiecare semn zodiacal influenţează di-ferite părţi ale corpului: Berbecul,capul şi faţa; Taurul, gâtul; Gemenii,umerii, plămânii şi braţele; Racul,pieptul şi stomacul; Leul, inima, fica-tul şi plămânii; Fecioara, stomacul şiintestinele; Balanţa, coloana vertebra-lă, rinichii şi măduva oaselor, Scorpi-onul, rinichii şi organele genitale; Să-getătorul, ficatul, şoldurile şi coapse-le; Capricornul, genunchii, oasele şidinţii; Vărsătorul, gambele, glezneleşi sângele, iar Peştii, laba picioruluişi glandele limfatice.

• 70 •

Berbecul susBerbecul este un semnde foc, cardinal,masculin în casa luiMarte şi reprezintă

energia necontrolată. Fiind primulsemn al zodiacului, este un simbol alreînnoirii puterii creatoare a Soarelui, aexploziei primăverii şi a începu-turilor, în general. Se spune că trans-formă apele primordiale ale Peştilorîn trăsnetul creaţiei. In tradiţia greacă,Berbecul (Aries denumirea latină aBerbecului), era berbecul înaripat depe Lâna de Aur care i-a purtat pePhrixus şi pe Helle de la Io. Sacrifi-cându-1 în cinstea lui Zeus, acesta 1-atrimis pe Phrixus în rai. Oamenii năs-cuţi sub acest semn (ascendent între21 martie şi 20 aprilie) sunt curajoşi,activi şi iubitori, dar pot fi şi egoişti,duri şi nerăbdători. Sigiliul Berbeculuireprezintă capul acestuia, dar poatesimboliza şi un cap omenesc cu nas.

Taurul susSemnul Taurului,Taurus, este un semnde pământ, fix,feminin, guvernat de

Venus. Simbolizează fertilitatea, trăi-nicia şi încăpăţânarea. La greci, taurulreprezenta viaţa, deoarece aceştia erausacrificaţi în ritualurile pentrufertilitate. Asemeni taurului, nativiidin Taur (născuţi între 21 aprilie şi 21mai) sunt răbdători, au tenacitate şi

voinţă puternică, dar pot avea şitendinţă spre încăpăţânare,posesivitate şi senzualitate.Sigiliul Taurului reprezintă capultaurului şi coarnele, sau faringeleşi laringele omului; mai mult, esteo rămăşiţă a pătrarelor Lunii sau alunii pline - ambele simbolizândfertilitatea.

Gemenii susFiind al treilea semn alzodiacului, semnul Ge-

menilor ( în latină, gemi-nusînsemnând doi, gemeni), reprezintădualitatea. Este un semn de aer,nestatornic, masculin în care Mercureste ascendent. In mitologia greco-romană, Castor şi Polydeukes (Cas-tor şi Pollux) erau fiii nemuritori ailui Zeus (Jupiter). La moartea luiCastor, Pollux s-a rugat să moară îm-preună cu acesta, iar Zeus i-a reunitîn rai. Semnul Gemenilor este cel alintelectului şi al caracterelor pozi-tive, iar nativii (între 22 mai şi 21iunie) sunt comunicativi, multilate-rali şi capabili de compromisuri. Potavea şi trăsături contradictorii, pot ficonfuzi şi imaturi. Sigiliul Gemeni-lor reprezintă doi oameni ţinându-sede mână, semnificând dualitatea con-trariilor, cum ar fi negrul şi albul, mas-culinul şi femininul, viaţa şi moartea,binele şi răul, negativul şi pozitivul.Deoarece semnul este îmbinat, poate

Racul josRacul (înseamnă cancer sau crab înlimba latină), este un semn de apă,cardinal, feminin, dominat de Lună.Constelaţia rivalizează cu mersul în-dărăt al racului prin mişcarea oblicăspre Sud. În mitologia greacă, zeiţamamă Hera, 1-a aşezat în rai, dreptrăsplată pentru că 1-a pişcat pe Hera-cles de picior. Cei născuţi sub al pa-trulea semn al zodiacului (între22 iu-nie şi 22 iulie) sunt sensibili, conser-vatori şi instruiţi, dar pot fi excesiv deprotectori, de emotivi şi dogmatici.Sigiliul Racului are diferite interpre-tări: ca fiind cleştii racului, mersul săuîndărăt sau combinaţia principiilorfeminine cu celemasculine. În credinţastrăveche, Racul era„poarta oamenilor" -lanus inferni - prin care sufletul intrăîn corp.

Zodiacul

să reprezinte şi dublarea puterii atin-se prin unitate.

Leul susLeul sau Leo, nume cevine din limba latină, esteal cin cilea semn zodiacalde foc, cardinal, fix,masculin, zodie dominată

de planeta Soare. Se spune că Zeus 1-a aşezat în rai după ce Hercule aomorât leul din Nemeea. Leii (năs-cuţi între 23 iulie şi 23 august) suntconsideraţi ca fiind lideri naturali pen-tru că sunt curajoşi, generoşi, crea-tivi, energici şi isteţi, cu tendinţă spremândrie, vanitate şi autocraţie avidi-tate de onoruri. Deoarece este domi-nat de cel mai puternic astru, Leulsimbolizează centrul vieţii. Sigiliul luireprezintă legătura dintre divinitate şiumanitate, poate fi asemănat coameisau cozii de leu şi este o stâlcire a ini-ţialei L sau lambda a cuvântului gre-cesc Leo (Leon).

Fecioara susFecioara (Virgo în limbalatină) este un semn depământ, nestatornic,feminin, fiind dominat de

Mercur. În mitologia greacă, Astraea,zeiţa inocenţei şi a dreptăţii, a fosttransformată în această constelaţie. Oreprezintă şi pe Demeter, zeiţafertilităţii, şi se spunea că zeii eraunăscuţi sub acest semn. Datorităfaptului că fecioara considera că niciun bărbat nu este destul de bun pentruea, acest semn este cel aldiscriminării. Fecioara es-

te guvernată de Mercur şi poate re-prezenta hermafroditul. Conform tra-diţiei, nativii celui de-al şaselea semnal zodiacului (între 24 august şi 23septembrie) sunt consideraţi introver-tiţi, analitici, precişi, ordonaţi şi mo-deraţi, dar pot fi severi, pedanţi şi ner-voşi. Sigiliul Fecioarei simbolizeazăîn mod variabil aripi cereşti, o femeieţinând un snop de grâu, organe geni-tale femeieşti sau capul şi corpul u-nui şarpe. Mai mult, ar putea fi con-siderat monograma primelor trei li-tere ale cuvântului grecesc Parthenoscare înseamnă „fecioară" (pi, alfa, şirho- PAR), sau iniţialele MV, simbo-lizând-o pe Fecioara Măria (MăriaVirgo).

Balanţa dreaptaBalanţa sau Libra, esteun semn de aer, cardinal,masculin, dominat de

planeta Venus. Este al şaptelea semndin zodiac şi denotă justiţie şiarmonie. Talerele trebuie ţinute într-un echilibru perfect, altminteri vaprevala bunătatea dintr-unul saurăutatea din celălalt, în Grecia antică,constelaţia era reprezentând gheareleScorpionului sau balanţa justiţieiţinută de Astraea, dar semnul moderneste prezentat sub forma sa dintimpul echinocţiului de toamnă, cândziua şi noaptea sunt e-gale. Nativii(născuţi între 24 septembrie şi 23octombrie) sunt amabili, echilibraţifiind preocupaţi de persoana lor, darpot fi indecişi şi leneşi.

Sigiliul Balanţei reprezintă chiar cân-tarul sau Soarele scufundându-se înorizont; în plus, linia inferioară în-seamnă existenţa pământeană, iar ceasuperioară, puterea spirituală.

Scorpionul jos Veninosul scorpioneste cel de-al optuleasemn zo diacal (numeleîi vine din limba latină)şi este un semn de apă,fix, feminin dominat de

Marte şi Pluto, şi poate semnificamoartea. În mitologia greacă,fanfaronul Orion a fost înţepat de unscorpion, pe care ulterior Zeus 1-aaşezat între stele. Ocazional,scorpionul era simbolizat de unvultur, phoenix sau de un şarpe.Nativii din perioada 24 octombrie şi22 noiembrie au o fermitate caracter-istică, putere şi autodisciplină, dar a-ceste calităţi pot fi umbrite de invidi-e, cruzime şi dorinţa de distrugere. Sespune că sigiliul scorpionului simbo-lizează organele genitale masculinesau picioarele scorpionului şi coadaascuţită.

Săgetătorul sus Estereprezentat în zodiac de uncentaur cu arc şi săgeată(numele zodiei vine de la

Sagitta-rius din limba latină). Este unsemn de foc, nestatornic, masculin,dominat de Jupiter şi reprezintă omulperfect; combinaţie a forţei animale şispirituale cu puterea divină. Chiron,centaurul ucis de săgeata otrăvită a luiHercule, reprezintă natura animalicăşi spirituală a omului, iar arcul şi să-geata sunt puterea şi controlul (deoa-rece săgeata este fixată într-un unghiperfect). În general, Săgetătorul esteun simbol al înaltei înţelepciuni şi agândirii filozofice. Săgetătorii (născuţiîntre 23 noiembrie şi 21 decembrie)sunt hotărâţi, optimişti, aventurieri şiloiali, dar pot fi totodată şi fanatici,irealişti şi nerăbdători. SigiliulSăgetătorului reprezintă o săgeată cuvârful în sus, oblic şi o coardă de arciconică, semnificând bazele mondeneşi temporale de la care se poate înălţainspiraţia spirituală.

Capricorn dreaptaCaprina Capricorn esteun semn zodiacal depământ, cardinal,feminin, guvernat de

Saturn şi reprezintă ordinea şi sta-bilitatea. După tradiţia grecilor antici,Pan s-a transformat într-o capră pen-tru a evada din Typhon, devenind ca-pră-peşte, Zeus 1-a transformat într-oconstelaţie. Numele este compus dincuvintele latineşti caper (capră) şicornu (corn). Nativii din acest semn(22 decembrie şi 22 ianuarie) sunt am-biţioşi, pragmatici, prudenţi şi studi-oşi, dar aceste calităţi pot fi împletitecu cele de intransigenţă, lipsă de sim-patie şi egoism. Semnul era cândvareprezentat de Capricornus, mitologi-cul capră-peşte, iar sigiliul oglindeştetărâmul dual al acestei creaturi fabu-loase prin reprezentarea pământuluişi a mării. Poate fi interpretat ca fiindcornul unei capre şi coada răsucită aunui peşte sau primele două litere -tau şi rho din grecescul tragos (ca-pră). Capricornul este „poarta zeilor"— Janua coeli.

Vărsătorul josVărsătorul este alunspre zecelea semn al

zodiacului şi este simbolizat printr-uncărăuş de apă. Este un semn de aer fix,masculin, guvernat de Saturn şiUranus. Apa, (în latină aqud) vărsatăînseamnă apa cunoaşterii, dar şi acreaţiei şi a distrugerii - în credinţasumeriană,

• 73 •

aceasta a fost decantată pe pământ decătre Zeul cerului, An. Vărsătorii (21ianuarie şi 19 februarie) sunt oneşti,sociabili, dotaţi cu dragoste pentru în-văţătură, iubesc libertatea, iar pe de al-tă parte pot fi şi iresponsabili şi reti-cenţi. Cele două linii unduite ale sigi-liului simbolizează apa dătătoare deviaţă, apele agitate ale inconştientului,un flux care vesteşte sfârşitul u-nuiciclu sau şerpii înţelepciunii.

Peştii josO pereche de peşti sunt cei caresimbolizează cel de-al doisprezeceleasemn din zodiac. Este un semn de apă,nestatornic, feminin, în casele luiNeptun şi Jupiter. Grecii anticicredeau că Aphrodita şi Eros s-autransformat în peşti ca să poată evadadin Typhon şi au fost imortalizaţi pecer. Fiind îndreptaţi în direcţii opuse,peştii reprezintă trecutul şi viitorul şisfârşitul unui ciclu zodiacal carepriveşte spre următorul. Nativii alcăror semn este între 20 februarie şi 20martie sunt intuitivi, adaptabili şisensibili, deşi uneori pot prezentanesiguranţă, ambivalenţă şipredispoziţie la visare. Sigiliul peştiloreste o reprezentare clară a celor doipeşti uniţi. La o analiză mai profundăse spune că simbolizează lumea umanăşi cea cosmică legate prin pământ,natura umană şi spirituală şi evoluţia şiinvoluţia.

Calul dreaptaCalul din zodiacul chinezesc (este alşaptelea semn şi corespunde Balan-ţei) personifică graţia şi ardoarea. Caiifiind inteligenţi, acest semn este imnde logică şi pragmatism. Anul Calu-lui înseamnă aventură şi tensiune,dorinţă de elucidare a misterelor.

Tigrul susîn tradiţia chinezească se spune căBuddha a invitat toate animalele să-şipetreacă anul nou cu el şi, venind doardouăsprezece, a hotărât ca fiecare ansă poarte numele uneia dintre acestefiinţe devotate lui. Oamenii născuţi înanii animalelor respective, împărtă-şesc caracterul acestora. La chinezi,tigrul este considerat regele animale-lor şi reprezintă cel de-al treilea semndin zodiacul chinezesc (corespundeGemenilor) fiind deci un semn al cu-rajului. Nativii acestui semn sunt cu-rajoşi, plini de pasiune şi îndrăzneţi;uneori sunt însă rebeli, indiferenţi şiimprevizibili, iubesc riscul şi îşi păs-trează sângele rece în cele mai greleîmprejurări. Anul tigrului este marcatde incidente diplomatice şi războaie,dar poate fi un an bun pentru schim-bări favorabile şi inovaţii. Tigrul se a-sociază cu lemnul, iarna, cu orientulşi cu fulgerul.

Dragonul josDragonul reprezintă simbolul chine-zesc puternic al norocului, iar cei năs-cuţi sub această zodie sunt carisma-tici, generoşi, meditativi şi protectori.Cu toate acestea ei pot fi şi egoişti,intoleranţi şi revendicativi. Cel de-alcincilea animal al constelaţiei chine-zeşti corespunde Leului şi este legatde Orient, de culoarea albastru-ver-zui şi de ploile de primăvară. Deşi a-nul Dragonului poate aduce eşecuri,este un an bun pentru căsătorie şi co-pii, pentru probleme financiare şi pla-nuri ambiţioase.

Şarpele stângaOamenii născuţi în anul şarpelui - celde-al şaselea semn al zodiacului chi-nezesc — sunt dotaţi cu tenacitate, în-ţelepciune dusă uneori până la vicle-nie. Sunt agresivi, dar plini de umorfoarte gustat de către ceilalţi şi pose-dă putere de vindecare, pot fi geloşi,duplicitari uneori. In astrologia chine-ză, şarpele corespunde Sudului, fo-

cului şi primăverii. Este echivalen-tul Fecioarei. Anul şarpelui este deo-potrivă anul şanselor şi a neşanselor,adică, în timp ce perspectiva afaceri-lor şi a aventurilor este favorabilă, suntposibile scandaluri şi surprize, dar sematerializează proiecte importante.

Maimuţa susMaimuţa este al nouălea animal dinconstelaţiile care se adăpostesc subcele douăsprezece braţe ale copacu-lui chinezesc al anului. Oamenii năs-cuţi sub acest semn sunt ingenioşi,curioşi, diplomaţi şi organizaţi, dar a-ceste trăsături admirabile pot degene-ra în lene, egocentrism şi izolare. A-cest semn al zodiacului (echivalent cuSăgetătorul) corespunde metalului şiverii, iar anul maimuţei promite o pe-rioadă plăcută pentru fantezie şi opti-mism în care planurile dificil de reali-zat pot fi suportate cu succes.

Celelalte semne ale Zodiacului chine-zesc sunt: Şobolanul, Taurul, Iepurele,Oaia, Cocoşul, Câinele şi Porcul.

• 74 ■

Androginul susMercurius sau Mercur este unul dincele mai importante simboluri ale al-chimiei, în căutarea iluminării spiri-tuale, alchimiştii au studiat posibilita-tea de transformare a materiei elemen-tare (materia prima) în perfecţiune.Mercurul (argintul viu) a fost un fac-tor crucial în acest proces de transfor-mare, unind forţele opuse. Figura her-mafrodită (cunoscută şi sub numele deAndrogyne), prezentată aici stând peSoare şi pe Lună (elementul mascu-lin şi feminin) reprezintă nestatorni-cia, efemeritatea.

Focul josAdepţii alchimiei priveau focul dreptelement central. Este considerat atât oforţă unificatoare, cât şi una stabiliza-toare şi procesele de alchimie începşi se termină cu focul. Este simboli-zat printr-un triunghi cu vârful în sus,semnificând flăcările înalte şi de aici,puterea solară şi viaţa. In alchimie fo-cul contrastează cu apa.

Apa dreaptaSubliniind contrastul apei şi al focu-lui, semnul apei este semnul foculuiinversat şi poate simboliza o cană ga-ta să primească apa. Este mai degra-bă un semn selenar decât solar. Cândcele două semne antitetice sunt inter-calate, se obţine uniunea elementelorcontrastante ale apei şi focului, creân-du-se „focul fluid" sau „apa de foc".Alchimiştii au considerat perechilede elemente ale triunghiului ca re-prezentând forma (esenţa) şi materia(substanţa), şi de aici, spiritul şi sufle-tul a tot ceea ce există.

Aerul susSemnul aerului este un triunghi al că-rui vârf este îndreptat în sus, iar por-ţiunea superioară este întretăiată de olinie orizontală (deşi uneori vârful seschimbă). Simbolul este o parte dinsimbolul focului şi reprezintă căldurapasivă de unde provine asocierea luicu aerul. In alchimie, aerul este într-oopoziţie constantă cu pământul.

Pământul susDemonstrând legătura celor două e-lemente opuse, simbolul alchimic alpământului este acela al aerului, darinversat. Alcătuit dintr-o linie orizon-tală (care intersectează vârful uneori)de-a curmezişul triunghiului semni-ficând apa, semnul pământului repre-zintă aşadar apa stătătoare care se poa-te solidifica devenind materie.

Mercurul, sulful şi sarea josDragonul cu trei capete ilustrat aicieste prezentat într-un tratat de alchi-mie din secolul al şaptesprezecelea.Fiecare din capetele sale sunt marca-te cu câte un simbol de alchimie: mer-curul reprezintă intangibilul, efemerul(spiritus); sulful simbolizează energiaînflăcărată şi sufletul (anima), iar sa-rea semnifică tangibilul (corpus). A-ceste trei elemente „filosofice" de al-chimie erau cele mai importante com-ponente ale „materiei prime" (mate-ria prima) ce putea fi transformată înpiatra filosofată (lapis philosopho-rum) - piatra înţelepciunii. Aceastăconcepţie are şi o semnificaţie raa-crocosmică. Sulful înflăcărat, solar,contrasta cu mercurul volatil, selenar,dar aceste elemente puteau fi împăca-te prin metode de alchimie, iar sareaputea acţiona ca element de conserva-re. Când cele trei elemente sunt com-binate în corpul dragonului, ele rea-mintesc faptul că succesul depinde deîmbinarea armonioasă a trei verigi. Dinacest motiv, dragonul este simbolul e-chilibrului ce rezultă în urma uniuniiperfecte (coniunctio) pentru realizareacăruia, omul, ca şi alchimiştii, trebu-ie să lupte până la capăt, atâta vremecât are energie în fiinţa sa.

■ 7 5 •

Crucea Trandafirului josCombinând simbolurile învierii şiMântuirii lui Hristos, Crucea Tranda-firului (cunoscută şi ca Rosicruciansau Crucea Trandafirie) era la înce-put emblema Societăţii Crucii Tranda-firului, o sectă religioasă fondată în1484. Începând din secolul al şaptes-prezecelea, emblema a fost adoptatăde o societate secretă de filosofi inte-resaţi de alchimie şi misticism care auinterpretat Crucea Trandafirie ca fiindsângele vărsat de Hristos pe Cruce.Simbolul mai poate însemna şi lumi-na divină strălucind asupra unei lumipământene în suferinţă şi sacrificiu şipoate simboliza totodată pe Hristos,pe Fecioara Măria şi învierea.

Compasul masonic şi echerulsus, dreaptaFrancmasoneria este o societate se-cretă internaţională masculină, avân-du-şi originea din timpul clădirii Tem-plului lui Solomon, dar care, în ac-cepţiunea sa modernă datează din se-colul al XVII-lea. Combină simbolis-mul religios cu cel al construcţiei, mă-iestria cu lumina. Ţelul acestei socie-tăţi este „unirea lumii în lumină" prinmijloace de perfecţionare proprii, cu„munca de zidire în piatră" şi princonstruirea „templului umanităţii".Simbolurile masonice combină deciimaginile religioase cu instrumentelede construcţie şi arhitectură, cum suntcompasurile, mistriile, ciocanele şi te-urile sau echerele. Compasul poate fi

asemănat cu litera A, acesta fiind unsimbol al tuturor începuturilor. Dincauză că aceste instrumente sunt fo-losite în calculele geometrice şi în ar-hitectură, simbolizează totodată actulcreaţiei şi spiritul. Dumnezeu este a-semuit zidarului şi arhitectului Uni-versului. Unghiurile drepte pot fi de-senate doar cu echerul (echer în T sauecherul zidarului) fiind deci un sim-bol al dreptăţii, al legalităţii şi al pă-mântului. Atât compasul, cât şi eche-rul zidarului sunt instrumente de mă-sură şi,prin urmare, reprezintă jude-cata. Având rezonanţă în simbolisticafrancmasoneriei, echerul şi compasulzidarului era şi emblema împăratuluichinez Fu Hsi, un conducător gene-ros şi inventiv. Aceste instrumente re-prezintă de asemenea arta liberală ageometriei şi unirea cerului (cercul)cu pământul (pătratul). Litera G, de lacare radiază lumina, simbolizează peDumnezeu (God), geometria şi geo-manţia.

Ciocanul masonic dreaptaAsemeni compasului, ciocanul poatefi asociat cu construcţia şi cu actulcreaţiei în sensul monden şi cosmic.Braţul puternic care mânuieşte cioca-nul alături de compas şi de echer, sim-

bolul corectitudinii, simbolizează pu-terea minţii îndreptată spre obţinereaunei cauze. Unghiurile compasuluisunt asemănate cu nivelele dezvoltă-rii spirituale, iar unghiurile specificepoartă şi semnificaţii specifice: un-ghiul de 90° simbolizează armoniaspirituală şi materială. Relaţia dintrecompas şi echer este şi ea importantă:când aceste două instrumente sunt în-crucişate (ca aici), materia de bază şispiritul mai înalt sunt combinate şi e-chilibrate; când compasul este prezen-tat deasupra unui echer, mintea estemateria dominantă şi viceversa cândpoziţiile sunt inversate.

Scamatorul/Jonglerul susScamatorul (numit Jongler uneori) es-te una din cele douăzeci şi două de ar-cane majore ale Taratului, un sistemezoteric de divinaţie. În fata acestuia

sunt aşezate o cupă, săbii, un pentacluşi o baghetă reprezentând atât celepatru elemente ale vieţii, cât şi suiteleTarotului. In mână ţine o baghetămagică, iar deasupra capului său plu-teşte semnul infinitului. Ca aspect po-zitiv, Scamatorul simbolizează confi-denţă în viaţă şi şarm în negocieri, iarca aspect negativ, reversul.

Justiţia dreaptaAsemeni corespondentei sale, ca fiinduna din cele patru virtuţi cardinale, înTarot, figura Justiţiei are ochii legaţiastfel, ca privirea să nu o poată înşelaîn judecată, şi poartă două săbii în-crucişate (sau o balanţă) ce semnificăluminarea spirituală. Justiţia este a op-ta dintre arcanele majore (deşi când-va era a unsprezecea, până când pozi-ţia ei a fost inversată cu cea a Forţei)şi este o carte din al doilea grup. Re-prezintă integritatea, echilibrul şi lip-sa de prejudecăţi; când este întoarsă,simbolizează o decizie falsă, slăbiciu-ne şi pedeapsă.

Spânzuratul stânga Spânzuratul estea douăsprezecea carte din arcanelemajore, iar semnificaţia lui nu esteatât de sinistră cât pare la primavedere. Această carte de tarotînfăţişează un om spânzurat cu unpicior de ramura unui copac ale căruiflori pot fi comparate cu Copaculvieţii; celălalt picior este îndoit dingenunchi (reprezentând cifra patru -cea a desăvârşirii). În mod surprinză-tor, chipul său este senin. În unele ver-siuni este înfăţişat cu monede căzân-du-i din buzunare - simbol de sacri-ficare a bunurilor lumeşti. Spânzura-tul aparţine celui de-al doilea grup decărţi şi poate fi interpretat ca înţelep-ciunea spirituală, divinaţia şi sacrifi-ciul de sine în scopul obţinerii uneivalori mai înalte. Semnificaţia nega-tivă a acestei cărţi este lipsa de loiali-tate, egoismul şi apatia.

Soarele dreaptaCartea de Tarot a Soarelui poartă sem-nificaţia pozitivă de fericire şi succes;chiar şi întoarsă fiind, prevesteşte doarun grad mai scăzut de fericire. Soare-le este al XlX-lea dintre arcanele ma-

jore, din cel treilea grup şi este domi-nat de o reprezentare solară figurată.Este înfăţişat un copil încălecat pe uncal — animal solar în multe tradiţii —însă uneori sunt înfăţişaţi Gemenii,semnificând uniunea perfectă. Floa-rea-soarelui este un alt simbol solarpe care îl poate conţine această carte.

• 77 •

Îndrăgostiţii josA şasea carte a arcanelor majore aleTarotului, îndrăgostiţii, a fost repre-zentat după tradiţie sub două aspecte:primul înfăţişează un bărbat alegândîntre două femei (una castă, cealaltăfrivolă), prezidat de un Cupidon careţinteşte cu o săgeată. A doua prezen-tare este cea a unui bărbat şi a unei fe-mei sub supravegherea unei zeităţi an-drogine şi reprezintă uniunea mascu-linităţii şi feminităţii pentru creareafiinţei perfecte. Cea de-a doua con-cepţie înfăţişată aici îi reprezintă peAdam şi Eva în grădina Edenului; înspatele Evei se vede şarpele încolăcitpe Copacul cunoaşterii. Îndrăgostiţiiconstituie una din cărţile primuluigrup, reprezentând atracţie, o alegeredificilă (nu neapărat în dragoste) şiimportanţa luării deciziei corecte.

Asul de baston sus, dreaptaArcanele minore ale Tarotului se îm-part în patru suite: Cupe (Goblete), Pa-rale (Bani, Cercuri, Roţi), Săbii (Spa-de) şi Bastoane (sau Sceptre). Fieca-re suită este masculină (Spade şi Scep-tre) sau feminină (Cupe sau Parale) şireprezintă câte un element: Cupelereprezintă apa; spadele, aerul; banii,pământul, iar sceptrele, focul. Scep-trele reprezintă prima suită. Asul debaston simbolizează focul, iar mânafumegândă ce strânge un baston în-florit reprezintă forţa, creaţia, naşte-rea şi fertilitatea.

Ghicitul şi jocuriPa Kua dreaptaSistemul chinezesc de pa Kua (trigra-me) este folosit în scopul ghicitului.Se spune că cele opt trigrame au fostdezvăluite împăratului Fu Hsi (cea.2852 î.H.) în schemele unei carapacede ţestoasă. Pentru reprezentarea lorse foloseau la început beţele de euca-lipt. Pa Kua sunt descrise în / Ching„Cartea schimbărilor", unde apar înjurul simbolului yin-yang şi reprezin-tă elementele mereu schimbătoare a-le Universului şi interacţiunea lor.Fiecare trigramă este alcătuită din di-ferite combinaţii de câte trei linii careînseamnă, fie principiile masculinepozitive şi active (yang), fie principi-ile feminine, negative şi pasive (yin).Liniile pot fi întrerupte în centru (yin)sau întrerupte (yang). Fiecare repre-zintă câte o caracteristică personală,o parte a corpului, o perioadă de timp,o cifră, un element, o planetă, o culoa-re, o direcţie şi un animal. Aceste opttrigrame sunt înmulţite cu opt pentru aobţine cele şaizeci şi patru de hexa-grame (koua) de la care se fac inter-pretările situaţiilor umane şi prezice-rile viitorului. Aranjate într-un octo-gon (a cărui periferie reprezintă tim-

pul şi conţine spaţiul), trigramele secitesc în sens antiorar şi de sus în jos.Cândva, trigramele ornau îmbrăcă-mintea liderilor spirituali temporarişi, asemeni semnului yin-yang, pot fifolosite ca amulete. Numele şi sem-nificaţia hexagramelor prezentateaici sunt următoarele: Ki Tsi (eşecuricauzate de ignoranţa subordonaţilor);Ta Kuo (poziţie periculoasă); Lu (că-lătorie sau lipsă de adăpost); Li (ne-cesitatea de a acţiona corect); Hang(căsătorie fericită); Pi (aparenţe înşe-lătoare); Kwan (nevoia de obiectivi-tate); Yi (succes şi călătorie); Tsui (în-tâlniri, dispute politice) şi Kan (retra-gere strategică).

Cărţile de JOC dreaptaDeşi semnificaţia lor este mai puţinprofundă şi ezoterică decât a cărţilorde Tarot, cărţile de joc sunt totuşi sim-bolice şi sunt folosite uneori la ghicit.Fiecare suită de cărţi are semnificaţieproprie, la fel şi fiecare carte în parte.Cele patru suite ale cărţilor de joc re-prezintă laolaltă cele patru elementeale Pământului, vânturilor, anotim-purilor şi ale direcţiilor cardinale. Ce-le treisprezece cărţi ale fiecărei suitereprezintă cele treisprezece luni sele-nare. Cărţile de joc alcătuiesc împre-ună o alegorie detailată a Universului.Ele reprezintă viaţa cu toate bucuriileşi necazurile ei şi lupta pentru victoriea forţelor opuse. Cele cincizeci şi douăde cărţi de joc reprezintă câte o zi a a-nului. Ele îşi au originea în Asia Cen-trală, răspândindu-se apoi în India şiîn Europa secolului al paisprezecelea.Cărţile de joc reprezintă în general a-triburul personificat al viciului şi sim-bolizează viaţa irosită (aşa cum sunt înreprezentările păcatului de trândăvie).

Pica susîmpreună cu suita neagră a Treflei,Pica - al cărei simbol reprezintă ofrunză sau copacul cosmic, în conse-cinţă, viaţa - reprezintă anotimpurilereci, toamna şi iarna, precum şi pute-rea întunericului. Pica poate fi com-parată cu Spadele (reprezentarea ico-nică suplimentară) a Taratului şi poa-te simboliza variabil intelectul, acţiu-nea, aerul, destinul şi în asociere cuasul, moartea. Regele de pică este a-semănat cu Saturn, dama, cu războ-iul şi cu Pallas Athena, iar valetul, cuMercur. La fel cum reprezintă moar-tea, pica poate aduce nefericire, boa-lă şi ruină financiară. Evocă suferinţătristeţe, doliu şi trădare.

Inimile susAlături de suita roşie pereche a caro-ului, inimile (cupele) simbolizează a-notimpurile calde primăvara şi varaşi deţin puterea luminii. Inimile suntsemne centrale, atât ale vieţii, cât şi a-le luminii. În asociere cu cupele Taro-tului reprezintă cunoaşterea, creaţia deapă, dragostea, fertilitatea şi pocalul.Regele de cupă simbolizează apa şi peNeptun; dama, dragostea şi zeiţa dra-gostei, Venus, în timp ce valetul repre-zintă zeul războiului, Marte. La ghi-cit, inimile înseamnă bucurie. Cupeleevocă sentimente amicale şi de iubire.

Trefla susTrefla (sau trifoiul) este neagră şi ală-turi de Pică reprezintă toamna, iar-na, noaptea şi întunericul; este sim-bolul principiilor bărbăteşti, în opozi-ţie cu caroul. Asemeni bastoanelor Ta-

ratului, trefla înseamnă foc, energieşi voinţă, precum şi bogăţie, muncă şinoroc. Regele de treflă este legat deZeus, dama, de Hera şi valetul, de A-pollo. La ghicitul în cărţi, trefla repre-zintă, în general, fericirea.

Caroul josAlături de inimi, suita caroului sim-bolizează anotimpurile călduroase şiluminoase. Caroul reprezintă putereafeminină, în antiteză cu trefla. La felca în celelalte suite, fiecare carte aresemnificaţie proprie, iar cărţile de cur-te sunt semnificative în mod special:asul reprezintă entitatea unică, rege-le, spiritul şi tatăl, dama, sufletul şimama, valetul eul, iar jockerul, ete-rul. Aceste interpretări sunt duse maideparte cu fiecare suită. Regele de ca-ro este regele focului; dama reprezin-tă combustibilul care alimentează fo-cul, iar valetul este un războinic. Ca-roul poate fi asociat cu suita paralele-lor din Tarot, simbolizând materia pă-mânteană, bani, curaj şi energie. Laghicitul în cărţi, caroul prezice duş-mănie şi necaz, este în legătură cu a-facerile, călătoriile şi mesajele.

• 79 •

Jocul de şah, cu tabla deda-jme şi cu armatele

adverse, albă şi neagră(uneori roşie şi albă),

simbolizează clar bătăliapentru supremaţieîntre forţe opuse cum

ar fi binele şi răul,viaţa şi moartea, lumina

şi întunericul, raiul şipământul. Deoarece jocul cere inteli-genţă şi perspicacitate, şahul poatesimboliza totodată cauza cosmică.Mutările pieselor spe-cifice de şah fiind limi-tate la anumite pătratedestinate lor, jocul poatereprezenta dinamismultimpului şi spaţiului.Şahul are osimbolistică va-riată în diferiteletradiţii; joculoccidental este bazat peierarhia curţii regale a evului mediu,pe când în India, piesele de şahreprezintă sistemul de castă. ÎnChina, regele se află în centrul lumiişale, iar jocul de şah este unul deguvernare şi de luptă înverşunatăpentru impunerea ordinii (cusacrificii din ambele părţi). Tabla de

şah din India, cu forma sarotundă, simbolizeazăciclul existenţial în careomul se mută după libera

sa dorinţă - fie spredezastru, fie sprevictorie - precum o

face şi pe tabla de şahtradiţională, pătrată, în

general, regele fiecărei culorireprezintă Soarele, inima şi autorita-tea de bază, pe când regina (sau vizi-rul) este Luna şi spiritul cu libertatede mişcare.Episcopul (ele-fantul în joculspaniol şi arab)simbolizeazăconducereaspirituală;mişcările lui îndiagonală simboli-

zează calea intelectuală, pe pătratelealbe, şi calea devotamentului pe dia-gonala neagră. Cavalerul este un în-cepător, iar mişcările sale în formalitere Lreprezintă sări-tura intuiţiei.Castelul(cunoscut subnumele de turăde la roc-ularab sau faetonîn Spania) reprezintă auto-

ritatea temporară, iar mişcareaorizontală este o rămăşiţă apătratului materiei. Servitorul estereprezentat de pionii care înfruntălupta aproape imposibilă pentru aajunge la al optuleapătrat pentru a obţinereintrarea, înChina, jocul de şaheste consideratuna din celepatru arte alecărturarilor.

80

Cercul susDeşi un semn aparent simplu, cerculeste un semn universal bogat în sem-nificaţii. Fără început şi fără sfârşit,cercul reprezintă un ciclu nesfârşit fi-ind simbolul principal al eternităţii(aşa cum este în comparaţie cu sim-bolul Şarpelui oroboros). Poate în-semna de asemenea cosmosul, divi-nitatea, perfecţiunea şi viaţa. În E-giptul antic precum şi în alte tradiţii,cercul, amintind ca formă de disculsolar, reprezenta zeul Soare şi erasemnul prezenţei divine. Cercurile depiatră, precum Stonehenge din Angliasunt considerate de unii ca foste lo-curi de adorare a Soarelui. În uneleinterpretări, punctul central al cercu-lui reprezintă centrul infinitului sauoriginea cosmică (este totodată şi sim-bolul Soarelui şi al aurului. Similitu-dinea cercului cu soarele, îl face să

devină un semn al vieţii. Un elementesenţial în forma sa este implicareaunei mişcări dinamice, a unei rotiri fă-ră sfârşit ce aseamănă cercul cu tim-pul şi cu regulile neînduplecate alelegii cosmice. Fiindcă seamănă cu nu-meralul „0", este un semn al potenţia-lului embrionar ce urmează a fi reali-zat, în multe tradiţii orientale, inclu-siv în cea islamică, cercul simboli-zează perfecţiunea cerească. În Chi-na, cercul alb simbolizează yang şi re-prezintă masculinitatea şi energia ce-rească. Ca cerc magic forma are o ma-re putere protectoare în practicile o-culte şi este totodată un important sim-bol meditativ (vezi mandalele). În in-terpretare psihologică, cercul repre-zintă şinele ideal ce a atins echilibrulperfect.

Spirala dreaptaLa fel ca majoritatea formelor, şi spi-rala este un simbol evocator antic cuinterpretări simbolice profunde. Dincauză că se asociază cu mişcarea va-lurilor şi cu apa şi fiind o ideogramăa tunetului şi fulgerului, era conside-rată cândva ca un semn ce emana via-ţă şi un canal prin care curg toate e-nergiile - fizică sau spirituală. Spira-la poate fi selenară sau solară pentrucă semnifică fazele lunii şi răsăritul,apusul şi puterea generatoare a Soa-relui, în tradiţia celtică, spirala era unsimbol important al focului, deşi mul-te alte tradiţii îl asemănau doar apei(probabil datorită curbei spirale a scoi-cilor marine). Ca rezultat al acestor

asociaţii, spirala a fost considerată, îngeneral, un puternic simbol de fertili-tate şi a fost asociat cu uterul. Ase-meni cercului, spirala împărtăşeştesimbolismul mişcării continue şi ci-clice însemnând însă şi evoluţie şi in-voluţie. De vreme ce conţine elemen-te ale vechii ordini, spirala se ramifi-că într-o nouă sferă şi în felul acestareprezintă schimbarea şi dezvoltarea.Mai departe, datorită formei sale cese aseamănă cu vârtejul de vânt, iaracesta fiind o parte a suflului vieţii,spirala se identifică cu o forţă dinami-că creatoare. În plus, asociată cu la-birintul, forma sa încolăcită poate re-prezenta un mister pe care cel iniţiatîl poate descoperi doar dacă urmeazăcalea sinuoasă.

Pătratul pagina următoareCa formă şi interpretare, pătratul seaflă în contrast direct cu cercul. Întimp ce dinamicul cerc reprezintă ce-rescul şi cosmicul, pătratul static în-seamnă materie şi pământ. Prin for-ma perfect echilibrată, pătratul esteun simbol pozitiv. Simbolismul pri-mar al pătratului este cel al pământu-lui. Cu cele patru laturi egale, poatesemnifica stabilitatea - echilibrul co-lectiv al elementelor, anotimpurile şidirecţiile cardinale altminteri opuse,dar asociate toate cu cifra patru. Poa-te că din acest motiv pătratul este celmai important simbol hindus, simbo-lizând ancora ce asigură ordinea Uni-versului - rol pe care îl deţine în mul-te alte tradiţii, incluzându-le pe ceachineză şi creştină. La egiptenii an-tici, pătratul reprezenta desăvârşirea,

81

succesul. In Orient, contrastând cer-cul yang, pătratul simbolizează yin şifeminitatea. După Jung, definiţia psi-hologică a pătratului este cea a reali-tăţii pământene şi a unei personalităţice nu şi-a întregit încă toate faţetele.Pătratul mai poate însemna încrede-re, sinceritate şi integritate.

Triunghiul dreaptaAşa cum pătratul este legat de cifrapatru, importanţa simbolică a triun-ghiului se află în cele trei laturi ale sa-le. Trei este o cifră cosmică importan-tă semnificând o multitudine de tria-de, inclusiv naşterea, viaţa şi moar-tea; raiul, pământul şi omul; corpul,sufletul şi spiritul; tatăl, mama şi co-pilul, în Egiptul antic, combinarea vo-inţei, inteligenţei şi capacităţii de a iu-bi, reprezenta sufletul omului. În ico-

nografia iudeo - creştină triunghiulsimbolizează Sfânta treime - trei în-tr-unui. Legat de această concepţie es-te triunghiul isoscel (delta laminară)care reprezintă cosmosul, în centrulcăruia se găseşte atotştiutorul ochi allui Dumnezeu. Pecetea lui Solomoneste alcătuită din două triunghiuri şireprezintă uniunea contrariilor; esteîn acelaşi timp o caracteristică centra-lă a simbolului meditativ budist com-plex, Sri — Yantra. Asemeni vechiloregipteni, mayaşii au construit pirami-de în trepte, construcţii mari care a-veau ca bază un poligon şi ca feţe la-terale nişte triunghiuri, în vârful căro-ra, cei din urmă construiau temple. Pi-ramidele reprezintă muntele cosmic.Triunghiul este semnul focului (saual masculinităţii) când vârful este în-dreptat în sus, iar inversat semnificăelementul opus, apa (şi feminitatea).

Triunghiul poate fi considerat o ideo-gramă de înălţare, reprezentare grafi-că a luptei, a aspiraţiei pentru înălţarespre vârful acestuia sau chiar ambiţiapământeană de ascensiune spre sferemai înalte.

Linia orizontală susAsemeni liniei verticale, linia orizon-tală pare a fi un simbol simplu, dar a-ceasta este o aparenţă înşelătoare. Ceamai importantă semnificaţie este ceaa pământului, a orizontului sau a ba-zei, în contrast cu linia verticală, li-nia orizontală reprezintă lumea tem-porară şi gândirea raţională, fiind unsemn pasiv şi static. În China este unsimbol yang şi semnifică puterea ac-tivă, masculină. Crucea este o com-binaţie de elemente opuse formatedin combinarea liniei orizontale cucea verticală, unite într-un întreg ar-monios şi puternic. In matematică, li-nia orizontală scurtă dintre două cifreindică operaţiunea de scădere, însămai are şi alte semnificaţii specificematematicii. Combinaţia de linii ori-zontale constituie baza prezicerilorchinezeşti din „Cartea schimbărilor"I Ching din trigrame şi hexagrame al-cătuite din combinaţii de linii orizon-tale.

Linia verticală dreaptaLinia verticală poate să pară pur şisimplu o trăsătură de condei,însă este plină de semnificaţiisimbolice, şi nu numai, pentrucă este o componentă esenţialăpentru multe alte semne geome-trice. Poate fi asociată cu axismundi care leagă pământul deceruri şi cu orice alte legăturicruciale dintre rânduielile de josşi de sus. Reprezintă planul spi-ritual şi fantezia imaginativă.Prin analogia sa cu litera „I" şicifra „1", reprezintă eul şi im-portanţa supremă, implicit, au-toritatea şi puterea absolută. Înlogică, linia verticală reprezintădemarcaţia, iar în matematică,diviziunea.

82

Mandalele dreaptaMandala, (în sanscrită „cerc") este ometaforă mistică vizuală importantăpentru Univers şi existenţă şi este fo-losită ca ajutor în meditaţia budistă şihinduistă. Mandala este o cosmogra-mă geometrică cu posibilităţi de va-riaţie a desenului, dar în general areca bază cercul (reprezentând Univer-sul) al cărui centru simbolizează per-fecţiunea sau axa lumii tantrice, Mun-tele Meru. Centrul poate fi reprezen-tat şi de Buddha sau de câte o zeitatepacifistă sau războinică. Cercul poatesă includă un pătrat (reprezentândPământul), care uneori are patru in-trări în cele patru puncte cardinale, câ-te una pe fiecare latură. Oricare ar ficombinaţia de forme folosite, fiecaresimbolizează aspecte diferite ale ma-teriei şi energiei. Mandala concentrea-ză în forma sa energia creatoare. Re-prezentată frecvent în arta chineză, ja-poneză, tibetană şi hindusă (asemeniacestei picturi pe pânză), mandalelepot fi desenate direct pe pereţi şi când-va erau desenate direct pe pământ cuocazia unor ritualuri de iniţiere a că-lugărilor. O formă mai veche de man-dala a fost templul al cărui plan arhi-tectural este alcătuit din nivele succe-sive circulare şi pătrate, aşa cum s-auvăzut în stupcle din Borobudur, Indo-nezia (cea. 800 AD). Chakrele dinKundalini-yoga pot fi reprezentateprintr-o mandala. Când este folosităîn meditaţie, potenţialul transcendenteste experimentat ca o progresie, de la o experienţă exterioară prin cea inte-

rioară spre un punct de echivalenţăsau unitate. La ultima sosire, cea de lacentru, unii îşi pot găsi împlinirea spi-rituală. Fiecare detaliu al mandaleieste conceput să ajute la concentrareaminţii până când se experimenteazăadevărata stare iniţială (în budism, cauniune de forme şi eliberare). Manda-la este sacră în Orient, desenul ei estefolosit în ritualurile specifice şi poatefi considerată obiect de veneraţie (pu-ja). Jung a considerat mandala ca unsimbol arhetip în căutarea perfecţiu-nii umane — astăzi este folosită înpsihoterapie ca mijloc de obţinere aînţelegerii complete a eului.

Yantra stângaYantrele tantrice (în sanscrită „in-strument") sunt variaţiuni ale manda-lelor care nu conţin inscripţionări saureprezentări ale zeităţilor. Simbolurilelor geometrice reprezintă mistic creaţiaşi interacţiunea lumilor cosmice şiterestre. Cea mai puternică yantraeste considerată Sri-Yantra, care sim-bolizează cosmosul şi este alcătuitădintr-un pătrat şi nişte cercuri con-centrice care conţin nouă triunghiuriintersectate. Formele semnifică as-pectele respective feminine şi mascu-line cosmice ale lui Shiva şi Shakti.Punctul central (bindu) reprezintă ab-solutul.

83

AlfabeteleHieroglifele sus şi josSistemul de scriere egiptean era alcă-tuit din trei forme: hieroglifică, hie-ratică şi demotică. Hieroglifele eraucele mai complicate şi fiind conside-rate sacre (ca dar al zeului Thot) eraustăpânite numai de casta preoţilorpentru a fi folosite în ritualurile reli-gioase. Ca rezultat al acestui elitism,o dată cu dispariţia tradiţiilor egipte-ne antice, a dispărut şi însemnătateahieroglifelor (până la descoperireaStelei Rosetta). Au fost identificatepeste nouă sute de hieroglife, majori-tatea lor fiind ideograme şi fonogra-me, reprezentând fiinţele şi plantelelumii naturale, precum şi câteva o-biecte făcute de om. Unele din acesteimagini transmit semnificaţia lor di-rect, pe când altele (determinative) auvaloare fonetică. Ele pot fi citite de ladreapta la stânga, de la stânga la dreap-ta sau chiar de sus în jos şi invers. Hi-eroglifele ilustrate aici simbolizeazăapa, o gură, in răsucit, un vultur, unşarpe, un versant, o trestie înflorită,un zăvor de uşă, un bazin şi un pui deprepeliţă.

Stela Rosetta josLespedea de bazalt complicat ilustra-tă, descoperită de armata lui Napole-on în 1799 în Rosetta, în nordul Egip-tului, Stela Rosetta a furnizat cheiadecodării hieroglifelor egiptene, enig-matice înainte, scriere ce s-a răspân-dit în secolul al cincilea. Inscripţiona-tă în timpul domniei lui Ptolemeu V(cea. 196 î.H.), piatra conţine coloa-ne paralele de text hieroglific gravat,

scriere egipteană demotică şi greceas-că. Fiind cunoscători ai limbii greceşti,învăţaţii care au studiat-o au fost ca-pabili să descifreze hieroglifele al că-ror text îl excludeau anticipat. Aceas-tă muncă a durat peste douăzeci de ani,până când Jean - Francois Champol-lion a spart în sfârşit codul în 1822.Stela Rosetta poate fi văzută astăzi înBritish Museum din Londra.

Alfabetul fenician susAlfabetul fenician, predecesorul ce-lor occidentale, ca şi alfabetul grecescşi cel roman, s-a dezvoltat din primulalfabet, cel nord - semitic. Spre deo-sebire de alfabetele occidentale, în a-cesta se scria de la dreapta la stânga şicuprindea numai douăzeci şi două decaractere consonantice. Aici sunt i-lustrate caracterele beth („B"), mem(„M"), nun („N") şi zayin („Z"). Da-torită tradiţiei de navigatori a libane-zilor, alfabetul fenician a luat naştereîn vecinătatea Greciei, unde a fost mo-dificat şi la care s-au mai adăugat li-terele upsilon, phi, chi, psi şi omegadin alfabetul grecesc. Un exemplu e-locvent de scriere feniciană poate fivăzut pe Piatra Moabite din Louvre,Paris. Datând din secolul al nouăleaî.H., descrie victoria lui Mesha, îm-păratul moabiţilor, asupra israeliţilor.

84

Alfabetul grecesc susLitera grecească alfa corespunde lite-rei „A" din alfabetul roman, iar ome-ga literei „Z" (omega nu-1 reprezintăpe „Z", fiind de fapt sunetul „O" pre-lung plasat la sfârşitul alfabetului gre-cesc şi se distinge de omicron sau „O"scurt). Împreună, alfa şi omega re-prezintă începutul şi sfârşitul alfabe-tului grecesc. Aceasta este interpreta-rea lor simplificată, dar în creştinism,unirea lor este mult mai profundă. ÎnApocalipsa Sfântului Ioan din Biblie,Dumnezeu spune: „Eu sunt Alfa şiOmega, începutul şi Sfârşitul". Deci,cele două caractere au fost stabiliteca fiind simbolul începutului şi sfâr-şitului şi atotputerniciei lui Dumne-zeu şi, încă de la începuturile creşti-nismului s-au folosit ca monogramă(combinate uneori cu chi-rho, cruci-forme sau cruce tau) pentru a-1 simbo-liza pe Dumnezeu şi pe Hristos. În a-cest context, în arta creştină, alfa şiomega pot fi simbolizate ca un vul-tur şi o bufniţă, o pasăre sau un peş-te, sau ziua şi noaptea. În transpunerelaică, interpretarea cosmică denotăînceputul şi sfârşitul ciclului de timp(sau a tuturor lucrurilor în general)pentru a forma un cerc care se roteşteconştient şi care conţine tot ceea ceface parte din Univers.

Alfabetul roman dreapta şi centruA, B, şi C sunt primele trei litere alealfabetului roman şi sunt folosite îm-preună ca o prescurtare avantajoasăcare simbolizează alfabetul ca un în-treg. Expresia „ABC" este puerilă şise foloseşte de obicei când este vorbade copiii care învaţă pentru prima oa-ră ordinea literelor din alfabet.

în perioada când analfabetismul e-ra un fapt obişnuit, oamenii care nuştiau să-şi scrie numele se semnau peanumite documente, cum ar fi certifi-catul de naştere, de exemplu, printr-unX, după care sărutau crucea în semnde recunoaştere a celor declarate (as-tăzi, se pune adesea la sfârşitul unei

scrisori semnul X şi înseamnă un să-rut), în iconografia creştină, X (chi)este prima literă din numele grecesc allui Hristos şi este totodată crucea sal-tire (crux decussata) sau crucea Sfân-tului Andrei care reprezintă armoniaşi perfecţiunea, precum şi forma alter-nativă a crucii pe care Sf. Andrei a a-les-o pentru a fi crucificat. Reprezin-tă de asemenea şi cifra zece din nu-merotaţi a romană (numărul perfect),în vreme ce în matematică înseamnăînmulţirea, o coordonată carteziană,

iar în algebră este variabila unei func-ţii. Litera X poate fi şi un semn de i-dentifîcare care „marchează locul" pehărţi sau pe vederi. În plus, în contrastcu semnul verificării (sau al bifării),un X înseamnă eroare, pe când sem-nele rutiere sau alte semne avertizea-ză interdicţia sau anularea. Folosireaexpresiilor ca „D-l. X" sau planeta„X" derivă de la semnificaţia algebri-că de cantitate necunoscută şi în ase-menea cazuri indică anonimatul. Dinacest motiv (şi ca o consecinţă a anal-fabetismului) buletinele de vot sunttăiate printr-un X. O altă semnificaţiea literei X este reprezentarea sa pen-tru un obstacol strategic sau graniţă

(moştenit în acest sens de pe vremearomanilor).

Caracterul Y are o semnificaţie pro-fundă, aceea de cruce bifurcată (ypsi-lon sau furka) şi reprezintă silueta u-nui om. Astfel, în analogia pitagorei-că, în timp ce piciorul lui Y înseamnăinocenţă, braţele bifurcate simbolizea-ză alegerea dificilă pe care trebuie săo facă fiecare individ în anumite mo-mente din viaţă - fie să urmeze caleabună (drept), fie cea rea (stâng). Cru-cea în Y este reprodusă pe veşmintele

şi obiectele de cult, iar braţele sale î-nălţate simbolizează agonia lui Hris-tos pe cruce precum şi „ridicarea mâi-nilor" în semn de supunere în faţa luiDumnezeu. Este numită totodată şicrucea hoţilor de pe Golgota deoare-ce, hoţii care au fost crucificaţi ală-turi de Hristos erau pironiţi pe cruci înformă de Y, iar în evul mediu, cruceaîn Y era folosită pentru marcarea hoţi-lor. Alchimiştii au folosit litera Y pen-tru a-1 reprezenta pe Androgyne. În al-gebră, alături de „X" şi „Z" simboli-zează o cantitate variabilă, necunoscu-tă; mai este de asemenea o coordona-tă carteziană care prezintă valorile peaxa verticală a reprezentării grafice.

După afirmaţia lui Pitagora conformcăreia „totul este aranjat în acord cunumerele" şi cea a lui Aristotel că elesunt „originea şi substanţa tuturor lu-crurilor, cifrele pot fi considerate înansamblu ca factori care organizeazăşi reglează Universul. Cu toate că fie-care cifră îşi are semnificaţia proprie,în cultura occidentală, numerele de la1 la 10 sunt considerate baza simbo-lismului numerologic, pe când tradi-ţia orientală accentuează semnificaţiaprimelor douăsprezece numere. Putemspune că numerele deţin cheia secre-telor universului şi că posedă puterimagice. Deşi au avut o mare însem-nătate încă dinaintea perioadei anticegreceşti, sistemele de credinţă ezote-rică (alchimia şi cabala) au pus accentpe puterile lor oculte deja din timpullui Pitagora. In interpretare generală,numerele pare sunt feminine, negati-ve şi pasive, pe când numerele impa-re sunt masculine, pozitive şi active.Cu cât numărul este mai mare, cu atâtşi semnificaţia sa este mai complexă,pentru că adunarea sau înmulţirea nu-merelor primare acumulează şi inten-sifică însemnătatea lor individuală.Azi, numerele sunt folosite în ono-manţie, un sistem de ghicit în care sefoloseşte echivalentul numeric al li-terelor din numele persoanelor pen-tru care se face predicţia şi în inter-pretare numerologică.

Zero este numărul potenţial.Este cifra de la care cresc toatenumerele. Semnificaţia sa estesu bliniată de similitudineaformei cu „sămânţa", oul şi

uterul ale căror importanţăprimordială se regăseşte înfertilitate. Deoarece forma ei sea-mănă cu un cerc, zero simbolizeazăeternitatea. Mai poate semnifica şi in-existenţa şi moartea datorită valoriisale numerice.

La fel ca prima literă a alfabetu-lui, cum ar fi grecescul alfa, sim-bolizează începuturile şi creaţia,şi cifra unu este numărul gene-

zei. Ca punct central mistic, este nu-

meralul puterii creatoare sau al zeită-ţii supreme şi în felul acesta un sim-bol al unităţii, totalităţii şi iluminării.Poate să reprezinte şi silueta omului,în terminologia modernă, expresia„numărul unu" se referă la importan-ţa unei persoane ca individ. În caba-lism, cifra unu, sephira Keter (Co-roana) reprezintă inspiraţie. Nu existănumăr în care unitatea să nu se gă-sească

în asocierea sa cu linia care aredouă capete, cifra doi (binară)reprezintă atât echilibrul, cât şitrecerea timpului. Sistemul chi-nezesc de numerotaţie este

bazat pe această cifră, deoarece încredinţa tao-istă cosmosul estealcătuit din două forţe - yin şi yang -care, deşi opuse una alteia, suntcomplementare. Aşadar, binarareprezintă cele două sexe, cu toate căîn credinţa populară chinezeascăpoate însemna o viaţă uşoară, încredinţa ezoterică numărul doi esteun simbol ambivalent de dualitate,întruchipat în Androgynul alchimic(Hermes sau Mercur) în semnulzodiacal al Gemenilor şi în celedouă capete ale zeului roman Ianus.Ambele părţi trebuie să fie echilibrateperfect în scopul stabilirii armoniei.În concepţia pitagoreică binarul esteprima cifră a principiului feminin. Caşi Hokhmah, safira cabalistică, doisimbolizează înţelepciune.

Cifra trei (ternară) împărtăşeştesemnificaţia triunghiului. Esteo totalitate în sine carereprezintă toate aspectele

creaţiei constituind prin urmare unsimbol al trini-tăţilor sfinte cumsunt cele ale creştinismului şihinduismului. Are semnificaţiecosmică ca triadă taoistă om, pământşi cer, şi în majoritatea tradiţiilorreprezintă lumea cealaltă - iadul,pământul şi cerurile - raiul; naşterea,viaţa şi moartea; trecutul, prezentulşi viitorul sau mintea, trupul şispiritul. Trei este numărul de bazămasculin, dar deoarece combină şiîmpacă numerele unu (reprezentânddivinitatea) şi doi (dualitatea), poatesimboliza de asemenea şi sufletul. Încredinţa tradiţională chinezească,

cifra trei (san) este legată de naştereacopiilor şi este numărul care cores-punde sfârşiturilor. Pentru cabalişti, atreia sefira a Copacului vieţii, Binah(Inteligenţa) însemna vitalitate şi in-teligenţă.

Simbolismul numeralului patru(cuaternar) corespunde pătratu-lui. Din acest motiv, patru estesimbolul ordinii, al raţionamen-tului şi al simetriei şi reprezintă

cua-ternare cum ar fi direcţiilecardinale, anotimpurile, elementeleşi fazele lunii. Asemeni pătratului,cuaternarul este o cifră solidă,stabilă, a cărei soliditate o reprezintăatât pământul, cât şi corpul uman cucele patru membre. Ca şi Hesed(Mila) în sefirotul cabalistic, patrureprezintă puterea dătătoare de viaţă.

După Pitagora, cifra cinci este cifraomului, acesta având câte cincidegete la mâini şi la picioa re,cinci simţuri şi un corp care are patrumembre, cap şi poate fi împărţit încinci părţi. Grecii antici au i-dentificat cinci elemente care alcătu-iesc omul: corpul său, sufletul, psihi-cul, inteligenţa şi spiritul divin. Cifracinci este în relaţie cu pentagrama şi„cifra de aur" sau „proporţia divină"care este considerată creatoarea ar-moniei ahitecturale. În cabală, Copa-cul vieţii sefirotic conţine cinci nu-mere primare semnificative, deoare-ce sunt divizibile doar cu ele însele şicu cifra unu; Pechard (Justiţia), a cin-cea sefira, înseamnă îndatorire şi for-ţă. La fel şi în hinduism cifra cincieste simbolică, reprezentând cele cincielemente, focul, aerul, pământul, a-pa şi eterul (chintesenţa) şi constitu-ie un simbol al vieţii. Deoarece com-bină cifrele doi (yin) şi trei (yang) înChina, wu (cinci) aduce noroc. Acestlucru se reflectă în cele cinci bună-stări: fericirea, longevitatea, bucuria,sănătatea şi bogăţia.

Numărul şase semnifică armo-nia universală, stabilitatea şi e-chilibrul, aşa cum este reflectatîn corelaţia cu hexagonul şi cupecetea lui Solomon (sau

Steaua lui

David), care combină uniunea triun-ghiurilor de foc şi de apă. Şase esteprivit ca cifră a frumuseţii şi uniuniiîn Kabbalah şi este reprezentat deTiferet, a şasea sefiră. În China, şaseînseamnă longevitate şi putere cereas-că, în credinţa creştină, totuşi cifraşase este ambivalent: este sfântă pen-tru că Dumnezeu a creat lumea în şa-se zile, dar Apocalipsul Sf. Ioan o i-dentifică ca cifra diavolului şi spunecă Anticristul poartă numărul 666. Însimbolismul modern, aruncarea unuişase în jocul cu zaruri reprezintăvictorie.

Deoarece numărul şapte (septe-nar) combină ternarul şi cuater-narul - raiul sau divinitatea şi

I pământul sau omenirea - unificămacrocosmosul şi microcosmosul şisemnifică ordinea cosmică. În Bi-blie, septenarul reprezintă totalitateaşi guvernează timpul şi spaţiul. Celeşapte „planete" (Soarele, Luna, Ve-nus, Mercur, Marte, Jupiter şi Sa-turn) reprezentau cândva puterile di-vinităţii şi naturii, guvernau cele şap-te zile ale săptămânii şi simbolizaucele şapte ceruri prin care trebuia sătreacă înainte de a obţine viaţa eter-nă. Şapte are o importanţă particularăîn iudaism: menorah are şapte ra-muri, Anul Nou începe în luna a şap-tea, iar Anul Sabatului are loc tot laşapte ani. În tradiţia creştină este am-bivalent pentru că este numărul co-mun al semnelor şi virtuţilor cardina-le şi semnifică răzbunarea. În credin-ţa budistă există şapte embleme alelui Buddha. În Egiptul antic, septena-rul era simbolul vieţii veşnice; exis-tau şapte zei ai luminii şi şapte ai în-tunericului. Musulmanii cred că exis-tă şapte ceruri (la fel evreii şi budiş-tii) şi şapte iaduri, şapte tărâmuri, şap-te porţi spre paradis şi şapte profeţi,în timp ce pelerinul islamic trebuie săvadă de şapte ori Ka'aba şi Mecca.Septenarul este numărul ierarhiilor,deoarece curcubeul are şapte culorişi există şapte note muzicale. În Chinaqi (şapte) este simbolul femeii. Pen-tru cabalişti, a şaptea sefira, Nezah,(Hotărârea) reprezintă victorie. Dar es-te socotit şi cifra fatidică.

universale. Este ilustrat în roata bu-distă cu opt spiţe din Dharma Cha-kra, cele opt petale ale Lotusului, ce-le opt simboluri de bun augur şi în ce-le opt căi ale taoismului. În Japoniaeste numărul măreţiei. Octonarul esteimportant şi în hindusim, unde uniidin zei, inclusiv Vishnu sunt adeseareprezentaţi ca având opt braţe. Man-dalele indiene care sunt bazate pemultiplii lui opt reprezintă reflecţialumii cereşti pe pământ. În sefirotulcabalistic Hod (Splendoarea) repre-zintă şi legea cosmică. Octonarul esteasociat cu renaşterea pentru că estesuma numerelor unu (divinitatea), trei(sufletul) şi patru (trupul). Din acestmotiv cristelniţele de botez creştine auformă octogonală. Opt este şi numărulcelui iniţiat, trecut prin cele şapte eta-pe de încercare sau prin cele şapte ce-ruri pentru a ajunge la al optulea plan,cel al perfecţiunii. În credinţa chine-zească, opt este cifra perfecţiunii.

Cifra nouă reprezintă triplicareacelor trei lumi şi a corpului,intelectului şi sufletului. Dinacest motiv simbolizeazăveşnicia, desăvârşirea şi

incoruptibilitatea. Corelaţia cifrei cucercul, triunghiul şi pătratulsubliniază în continuare puterea desintetizare. În creştinism, a-cestnumeral reprezintă armonie şiperfecţiune divină şi este numărul sa-cru pentru Fecioara Măria. În cre-dinţa ebraică, nouă era numărul ade-vărului, în timp ce Yesod (Victoria) —a noua cifră a sefirotului cabalistic -înseamnă putere. Jiu (nouă) este nu-mărul eternităţii în tradiţia chinezeas-că şi un număr ceresc a cărui impor-tanţă le eclipsează pe celelalte.Mandalele indiene bazate pe multi-plicările lui nouă simbolizează Uni-versul.

Prin combinareanumerelor unu şi zero —reprezentând divinitatea,respectiv puterea - cifra

zece (decada) semnifică desăvârşireaspirituală şi în-

toarcerea la unitate. În sistemele zeci-male, cifra zece simbolizează punc-tul pentru un început nou. Deoarececonţine toate numerele precedente,este şi un numeral cosmic. În multetradiţii, inclusiv în cea orientală, de-cada este cifra perfecţiunii, iar tetra-kis - ui lui Pitagora ce combină nu-merele unu, doi, trei şi patru era pri-vit ca cifră a puterii misterioase divi-ne. Sefiroticul Copac al vieţii din Ca-bala a fost constituit din zece sefirereprezentând împreună unitatea încare Malkhut (Regatul) — a zecea se-firă - simbolizează în sine gândireaşi acţiunea. Numele evreiesc al deca-dei este sefirot.

în lumea occidentală treis-prezece reprezintă moarteaşi după tradiţie este cea maighinionistă cifră - produ-

când chiar panică în rândul celor cesuferă de triskaidekafobie (cuvântulgrecesc care determină teama de a-cest număr). Explicaţia convenţiona-lă a acestei reputaţii vine din creşti-nism: la Cina cea de Taină au fost pre-zenţi treisprezece oameni (Hristos şicei doisprezece apostoli). În Franţa,numărul treisprezece este cunoscutca le point de Judas şi nu se referădoar la trădarea lui Iuda, ci la faptulcă a fost primul care s-a ridicat de lamasă şi primul care a murit. În mito-logia scandinavă se zice că doispre-zece zei au făcut un banchet în Val-halla; când a apărut cel de-al treispre-zecelea, Loki (zeul creator de neca-zuri), zeul cel „bun", Baldur, a murit.Litera ,,m", a treisprezecea literă dinalfabetul ebraic aducea ghinion pen-tru că în cuvântul mem, moarte înlimba ebraică, se găseşte de o parte şide alta a literei „e". Astăzi numerelecaselor sau al etajelor sunt frecventeufemizate cum ar fi 12 şi jumătate,12 A, în timp ce ziua de vineri 13 estezi prevestitoare de rele. Cifra trei-sprezece este considerată sfântă în u-nele tradiţii amerindiene în timp ce înGrecia antică numărul treisprezece îlreprezenta pe Zeus, al treisprezece-lea şi cel mai puternic zeu. Calenda-rul aztec a fost împărţit în perioadede câte treisprezece zile.

Asemeni cifrei patru, şi deoare-ce combină pătratul terestru şicercul etern (octonarul) esteconsiderat a fi un agent al legii

7

ici una dintre surselesimbolice nu au furnizato mai mare sursă de in-spiraţie decât lumea na-turală. Constituentele eiuniversale cum ar fi

Soarele, Luna, stelele şi planetele, flora şifauna, şi în fine, corpul uman, suntelemente comune tuturor tradiţiilorculturale.

De la începuturile sale, omul a privit cuinsistenţă cerul şi a cugetat asupra semni-ficaţiei Soarelui şi a Lunii, la multitudineaspeciilor de plante, animale şi păsări mi-nunându-se de ele şi întrebându-se de scopulexistenţei sale. În încercarea de a găsi răs-puns la aceste întrebări profunde, compo-nentelor lumii naturale li s-a atribuit o func-ţie simbolică bogată şi variată, care acti-vează la un nivel mult mai profund decâtcel al superstiţiei. Într-adevăr, în semnifi-caţia atribuită membrilor şi fenomenelorlumii naturale, umanitatea îşi exprima cre-dinţa că fiecare avea să joace o parte dindrama cosmică şi că simbolismul lor indi-vidual oglindea colectivitatea şi constituiaîntregul universal.

în interpretarea simbolisticii naturale suntpredominante concepţiile despre pozitivi-tatea masculină — cerul şi lumina — pentrucă sunt accentuate de Soare în opoziţie cunegativitatea feminină — pământul şi întu-nericul - simbolizate de Lună. Fauna poatefi catalogată ca simbolizând puterea solarăsau ctonică, iar vulturul şi leul sunt priviteca exponente primare ale zeităţilor şi aleputerii solare, pe când alunecarea şarpeluisemnifică puterile întunericului şi răul.Culoarea blănii sau a penelor defi-

nesc în mod similar simbolismul unei fiin-ţe: un corb sau o cioară neagră, de exem-plu, este un semn sinistru, în timp ce unmiel alb simbolizează inocenţa.

Copacii au o semnificaţie cosmică. Dincauză că au rădăcinile în pământ, iar ramu-rile se ridică spre cer, ei simbolizează axismundi care face legătura între pământ şi rai,iar ca vegetaţie purtătoare de fructe verzi,pot fi identificaţi ca fiind Copacul vieţiisau al cunoaşterii. Fructele, plantele şi flo-rile sunt considerate în general ca simbo-luri ale abundenţei naturii şi ale vieţii în si-ne. Asemeni simbolurilor animale, ale pă-sărilor, ale fiinţelor marine şi insectelor, fie-care copac are o semnificaţie unică, ce s-adezvoltat de-a lungul secolelor de credinţămitologică, religioasă şi superstiţioasă.

Aşa cum tuturor vieţuitoarelor terestre lis-au atribuit semnificaţii simbolice, tot aşaau şi planetele cereşti care guvernează atâtconstelaţiile, cât şi fiinţele pământene: fie-care are semnul ei propriu, rolul şi sfera deinfluenţă. Schimbarea inevitabilă a ano-timpurilor - ceea ce simbolizează în pri-mul rând ciclul etern al vieţii, al morţii şial renaşterii —şi imprevizibilitatea şi mis-terul altor fenomene naturale au inspirat e-moţii puternice de frică şi respect. Trăsne-tul şi fulgerul, de exemplu, au fost conside-rate multă vreme manifestaţii simbolice a-le mâniei zeilor; curcubeul înseamnă şi a-cum reconciliere şi speranţă, în timp cenorii şi ceaţa reprezintă obscuritate.

Aşa cum se va vedea în paginile urmă-toare, lumea naturală oferă o paletă bogatăpentru ilustrarea imaginilor simbolice ve-sele şi strălucitoare precum sunt acestea.

Pagina alăturată: în acordcu superstiţiile corăbierilorantici şi medievali, creaturimonstruoase care stăteauascunse în adâncuri încer-cau să distrugă vasele.Caracatiţa gigantă ilustratăaici şi-a încolăcit cu duş-mănie tentaculele în jurulunui vas pentru a-l trage lafundul mării spre pierzanie.Este o reprezentareînspăimântătoare a puteriictonice şi subacvatice carepoartă un război diaboliccontinuu împotriva omuluişi a forţelor binevoitoareale cerului. Asociereacaracatiţei cu iadul esteaccentuată în continuareprin faptul că aceastascuipă cerneală neagră.

89

N

Universul de dincolo susAstronomia şi astrologia fascineazăomul încercând să dea sens poziţieiacestuia într-un microcosmos al ma-crocosmosului universal. Când esteaşezat în faţa vastului spaţiu - a gala-xiei noastre, a Soarelui, a stelelor, aLunii, a planetelor şi a infinitului -semnificaţia omului pare infimă. Dinperioade preistorice oamenii au în-cercat să-şi descopere locul în formu-la şi rânduiala lucrurilor şi să înţelea-gă semnificaţia lor în relaţie cu Pă-mântul şi cu spaţiul. Copacul cosmicînrădăcinat în pământ şi înălţat sprecer a fost considerat în multe tradiţiiaxis mundi (axa lumii) care uneşte Pă-mântul şi cerurile. Unii filosofi fac oparalelă în concepţia omului univer-sal şi după teologul creştin Origen:„Tu eşti o altă lume în miniatură...În tine se găsesc soarele, luna şistelele ".

are rezonanţă în toate culturile lumii.Fiind principala sursă de lumină şicăldură a Pământutlui, forţa crucialăpentru creaţie şi menţinere a ritmuluivieţii, rolul său cosmic generator afost recunoscut de cele mai vechi ci-vilizaţii. Energia sa activă simbolizamasculinul şi spiritul, şi fiind cel maiputernic şi cel mai strălucitor astru e-ra considerat personaj divin şi obiectde adorare, ochiul atotvăzătorului Soa-re, al tatălui Universului; era „ochiul"zeului greco-roman Zeus (Jupiter), alzeului egiptean Horus, al hindusuluiVaruna, al zeului scandinav Odin (Wo-tan) şi al islamicului Allah. Divinită-ţile solare masculine, eroice, erau a-dorate de perşi (Mithras), de egipteniiantici (Ra, Horus şi Osiris) de greci

(Helios/Apollo) şi de romani (Sol).Incaşii credeau că Soarele era un stră-moş divin şi se spunea că faraonii E-giptului şi împăraţii Japoniei descin-deau şi ei din Soare. Deşi în generalmasculin, unele tradiţii ca cele afri-cană, amerindiană, maură, oceanică,japoneză şi germanică acceptă Soare-le ca fiind o zeitate feminină. Deoare-ce răsare la Est şi apune la Vest este a-tât simbolul vieţii cât şi al morţii. Înunele tradiţii, trecerea sa de-a curme-zişul cerului este asociat de carul ze-ilor. Soarele este în corelaţie cu inte-ligenţa şi iluminarea: la hinduşi, Soa-rele este egalat cu Brahma şi Indra şireprezintă spiritualitatea omului. Înalchimie, Soarele corespunde intelec-tului şi aurului, iar într-o credinţă îm-părtăşită de unele culturi amerindie-ne, există şi un Soare negru (sol ni-ger) care simbolizează atât moarteacât şi prima materia. Soarele la ră-sărit este simbolul speranţei şi al noi-lor începuturi pe când soarele cu razeînseamnă iluminare din centru. Esteun simbol frecvent pe steagurile naţi-onale, ale unor ţări ca Japonia, Tai-wan, Filipine şi Uruguay. Este multfolosit şi în arta heraldică, imaginea

•9 0 •

Soarele dreaptaSoarele este unul din celemai importante simboluri şi

ilustrează „Soarele în splendoare" şiconstituie emblema lui Edward IV alAngliei (a fost şi a lui Ludovic al XIV-lea, zis Soare). Simbolul astrologie alSoarelui derivă din hieroglifele egip-tene deşi prevala în numeroase culturistrăvechi. In astrologie, semnul poatefi interpretat ca simbolizândconştientul spiritual şi energia crea-toare a individului. Este asociat cu a-urul în alchimie, cu plantele anuale înbotanică şi cu ziua de duminică.

Luna josîn majoritatea tradiţiilor,Luna a fost considerată careglatoare a ciclurilornaturale şi de timp,tovarăşa pasivă şi fe-

minină a Soarelui, devenind prin ur-mare un simbol al însoţitoarelor zei-tăţilor masculine solare. Zeiţele mameale Lunii precum Astarte în Feni-cia,Isis în Egiptul antic, zeiţele gre-co-romane Hecate şi Artemis (Diana) -cunoscut şi ca Phoebe, Cynthia, Se-lene şi Luna - şi chiar Fecioara Mă-ria din creştinism, toate au ca atributsemiluna. Apariţia sa în timpul nopţiiface ca ea să fie un simbol al întune-ricului şi al misterului crezându-se în

puterea ei asupra destinului uman.Datorită relaţiei sale cu ciclurile na-turale — în special cu mareele şi men-struaţia — simbolizează apa şi fertili-tatea feminină. Reprezintă totodată şiinconştientul. Prin fazele sale de creş-tere, descreştere şi dispariţie pentru operioadă de trei zile ca apoi să revină„nouă", Luna este simbolul cicluluivieţii, morţii şi renaşterii. Luna ro-tundă, plină înseamnă integritate şiunitate; jumătatea de lună, moarte;luna în descreştere, puteri demonice,iar luna în creştere şi semiluna, învie-rea din morţi, creaţia şi fertilitatea.

Simbol feminin în general, în uneletriburi africane, amerindiene, oceani-ce, maure şi japoneze, Luna este sim-bol masculin. În multe tradiţii se cre-de că pe Lună există în mod alterna-tiv un om, o broască, o broască râioa-să sau un iepure. În alchimie, Luna —luna — este legată de argint şi de emo-ţiile purificate. Semiluna este cel maiimportant simbol al Islamului repre-zentând suveranitatea şi divinitatea,în astronomie, Luna este simbolizatăprin semiluna în creştere — un simbolgăsit în hieroglifele egiptene, precumşi în alte culturi străvechi. Semnul as-trologie al Lunii semnifică receptivi-tatea omului şi este legat de ziua deluni şi cu argintul în alchimie. Astrulreveriei, muză a imaginaţiei.

Steaua josîn general, stelele indică pre-zenţa divină, dar aceea a ze-

ităţilor mai puţin puternice decât „îm-păratul" sau „împărăteasa" cerurilor,Soarele şi Luna. Zeiţele precum ceababiloneană Ishtar (a cărei emblemăera o stea cu şapte colţuri), cea feni-ciană Astarte, egipteana Isis sau Fe-cioara Măria (Stella Maris) din creş-tinism, sunt înfăţişate adesea cu o co-roană de stele precum reginele raiu-lui. Deoarece luminează cerul întune-cat al nopţii, stelele - „ochii nopţii" -semnifică iluminarea spirituală şi în-ţelepciunea, precum şi aspiraţiile o-mului. Mai mult chiar, în unele tradi-ţii se crede că stelele sunt sufletele ce-lor morţi. Cometele de foc şi imprevi-zibile au fost considerate ca purtătoa-re de osândă şi de dezbinare şi ca unsemn al furiei zeului solar. Stele dediferite forme apar pe steagurile na-ţionale ale unei treimi din popoarelelumii.

Mercur susîn mitologia grecilor şi romanilorMercur (Hermes) era mesagerul îna-ripat al zeilor, cel care purta caduce-ul. Simbolul astrologie al lui Mercureste reprezentarea grafică a caduceu-lui. Pentru alchimişti, semnul era a-cela al lui Androgyne şi reprezentaelementul Mercur (argintul viu), iarastăzi simbolizează, biologic, herma-froditismul. În astrologie este semnulintelectului.

Venus susPlaneta Venus, — Luceafărul de dimi-neaţă - după Lună, steaua cea mai stră-lucitoare, numită după zeiţa romanăa dragostei şi frumuseţii, simbolul eiastronomic reprezintă colierul şi o-glinda ei. Crucea orizontală a fost a-dăugată în secolul al XVI-lea. Pentrualchimişti, semnul simboliza cuprul,pe când în interpretare astrologică,este semnul binefacerii. Semnul luiVenus reprezintă şi ziua de vineri, iarîn biologie indică feminitatea.

• 91 •

Pământul susPământul poate fi reprezentat prin do-uă simboluri: fie o cruce înscrisă în-tr-un cerc, fie un cerc cu o cruce pecircumferinţă. Cercul care include cru-cea este considerat a fi un soare stră-vechi sau o cruce a roţii şi reprezintăPământul şi punctele busolei. Cruceade pe circumferinţa cercului simboli-zează orbita unui conducător. Ambelesemne au fost introduse în secolul alXVI-lea şi semnifică globul pămân-tesc dominat de creştinism. Acest sim-bol indică locul bisericilor pe hărţi.

Marte susPlaneta roşie a fost denumită de ro-mani după zeul războiului, iar simbo-lul astronomic al lui Marte înfăţişea-ză scutul şi suliţa lui. Este simbolulzilei de marţi. Alchimiştii l-au adop-tat pentru a simboliza fierul, iar în as-trologie reprezintă agresivitatea indi-vidului. Este semnul biologic al mas-culinităţii.

Jupiter susJupiter este cea mai mare planetă,motiv pentru care şi-a primit denumi-

rea de la zeul roman suprem, Jupiter(Zeus la greci). Simbolul astronomical lui Jupiter este litera Z (iniţiala gre-cească - zeta a lui Zeus) şi cruce. Înastrologie poate reprezenta sufletulsusţinut de materie (crucea). În alchi-mie simbolizează cositorul, în biolo-gie flora perenă, iar în calendar, ziuade joi.

Saturn susRomanii l-au asociat cu Cronos. Fă-când o rotaţie completă în jurul Soa-relui în 27 de ani, un om poate să-1vadă doar de 2-3 ori în existenţa sa.Reprezenta moartea, simbolul astrono-mic al lui Saturn este secera (coasa)lui Cronos. În astrologie, el simboli-zează dominarea sufletului de mate-rie şi, tristeţea, în alchimie, plumbul,în biologie, plantele arborigene, iar încalendar, ziua de sâmbătă.

Uranus josPlaneta Uranus a fost descoperită a-bia în 1781 de englezul Sir WilliamHerschel care a denumit-o după zeulgrec al cerurilor. La origine, planeta afost reprezentată prin simbolul arătataici (reprezenta şi dimineaţa), darfiindcă era prea asemănător cu cel allui Marte, a fost preluată pentru uzulgeneral de un semn care este abre-

vierea grafică a expresiei „planeta luiHerschel" în semn de respect pentrudescoperitorul ei: o orbită planetarăîntretăiată de iniţiala H.

Neptun susîn ciuda numelui său roman, planetaNeptun era necunoscută până în 1846când a fost descoperită de astronomiigermani Johann Galle şi Heinrichd'Arrest. Iniţial, Neptun a fost simbo-lizată prin iniţialele L şi V (după Ur-bain Le Verrier care a calculat poziţiaplanetei, însă descoperirea ei 1-a de-păşit). Azi este reprezentată prin tri-dentul lui Neptun. În astrologie, es-te atât simbolul escapismului, cât şial idealismului.

Pluto josPlaneta Pluto şi-a primit numele du-pă zeul lumii de dincolo al grecilor,cunoscut şi sub numele de Hades.Simbolul ei era semnificaţia duală areprezentării primelor două litere aledenumirii planetei şi a iniţialelor as-tronomului american Percival Lowellcare a anticipat existenţa ei în 19o5 -cu douăzeci şi cinci de ani înainte dedescoperirea ei din 1930. În astrolo-gie, simbolul ei reprezintă subconşti-entul, moartea şi renaşterea.

• 92 •

VremeaPloaia susPloaia este simbolul universal al da-rurilor dătătoare de viaţă ale zeiţelorşi simbolul fertilităţii (se credea că pi-căturile de ploaie ale zeului ceruluifertilizau pământul). Ploaia reprezin-tă deci viaţa, dar şi purificarea deoa-rece cade din ceruri şi poartă însuşi-rile de purificare a apei. În acest con-text, potopul poate fi interpretat camânie a lui Dumnezeu împotriva lu-mii corupte şi ca o voinţă de purifica-re a acesteia. Expresia „ploaie de câinişi de pisici" derivă din credinţa me-dievală cum că aceste fiinţe ar fi fa-miliare vrăjitoarelor şi au puterea dea aduce ploaia. Se spune că vrăjitoa-rele luau aceste înfăţişări când călă-reau furtunile. În tradiţia scandinavă,pisicile erau de obicei sensibile laschimbările de vreme şi erau chiar in-fluenţate de acestea, pe când câinii e-rau trimişii zeului furtunii Odin, ves-titorul vântului: din acest motiv, întimp ce pisicile simbolizează ploaiatorenţială, câinii simbolizează vântulcare o însoţeşte.

Norii sus, centruSimbolismul norilor este acela de ne-bulozitate, mister, adevăr obscur şisecrete ascunse - expresia „capul înnori" indică un sens de ruşine perso-nală. Deoarece norii aduc ploaie, a-ceştia pot simboliza mărinimia natu-rii şi fertilitatea. Zeii multor religii,inclusiv cea chineză şi japoneză, trăi-au în nori fiindcă norii întunecă cerulşi îl materializează. Zeii ieşeau une-ori la iveală dintre nori pentru a se a-răta oamenilor. Scripturile iudeo-creş-tine spun că Dumnezeu se ascunde înprintre nori de privirea omului, iar îniconografia creştină, Dumnezeu estereprezentat uneori printr-o mână care

iese dintr-un nor. Se spune că Hristoss-a înălţat la ceruri într-un nor (în re-prezentările artistice de mai târziu, afost transmutat într-o mandorlă) şiîntr-o bună zi va fi din nou purtat pepământ tot de un nor. În islamism, no-rii sunt consideraţi ca simbol al mis-terului sfânt al lui Allah. În China, no-rii sunt asociaţi cu coborârea oame-nilor pentru a obţine iluminarea spiri-tuală. Cuvântul chinezesc folosit pen-tru nor este un omonim al „norocu-lui", în consecinţă, norii sunt consi-deraţi simboluri de noroc. Deoarecesunt producători de ploaie, norii suntsolizi în aparenţă, fiind yin şi yang,două principii antagonice, dar com-plementare, care prin echilibrare dausemnul armoniei. Grecii antici consi-derau că norii care seamănă cu fuioa-rele de lână ale oilor sunt turma luiApollo, pe când în mitologia scandi-navă, Valkyriile îi călăreau.

Curcubeul josCurcubeul, evaziv, eteric şi efemer,cu frumuseţea spectrului său de cu-lori, este simbolul punţii sau al uniu-nii dintre rai şi pământ. În mitologiascandinavă era cunoscut ca bifrost(drumul tremurător) şi lega Asgard,locuinţa zeilor cu Midgard (pămân-tul), în Grecia antică era un atribut allui Iris, care simboliza curcubeul şi în-deplinea printre muritori funcţia demesageră a zeilor, precum şi a lui Zeus(Jupiter) şi a Herei (Iuno), stăpânii ce-rului, în tradiţia iudeo - creştină, Dum-nezeu a aşezat curcubeul pe cer dupăpotop în semn de reconciliere, împă-care şi înţelegere cu oamenii. În epo-ca medievală a devenit simbolul Fe-cioarei Măria, semnificând împăca-rea. Hristos este înfăţişat deseori tro-nând pe curcubeu la Judecata de A-poi, demonstrând puterea sa cereascăprecum şi mila sa. Atunci când curcu-beul este înfăţişat în trei culori repre-zintă Trinitatea. În contextul creştin,curcubeul este simbolul principal alsperanţei, deşi în tradiţia străveche,(precum este cea babiloniană unde e-ra emblema zeiţei rele Tiranna, la felşi în tradiţia ebraică după cum poves-tesc textele apocrife iudaice), curcu-beul era simbolul mâniei divine. În

• 93 •

China, curcubeul reprezintă dragonulcerului care uneşte cerul cu pământulşi simbolizează totodată uniunea per-fectă dintre yin şi yang (însemnândcăsătorie). În plus, poate prezice dis-cordanţă. Intr-una din tradiţiile afri-cane, ca replică la tradiţia chinezeas-că, curcubeul este şarpele de pe cercare transmite energia cerească pe pă-mânt, în credinţa vedică indiană, ar-cul Indrei este un curcubeu şi repre-zintă în acest fel o manifestare a pu-terii divine. La nivel spiritual, atât bu-diştii, cât şi hinduşii cred că curcube-ul reprezintă transcendenţa spre o e-tapă mai înaltă de iluminare înainteaatingerii Nirvanei. În mitologia celti-că, la baza curcubeului se găseşte unvas cu aur care-1 aşteaptă pe norocosulcâştigător: tradus în terminologia mo-dernă, curcubeul poate reprezenta unvis imposibil de realizat.

Fulgerul/tunetul susLumina descărcării electrice cedespică cerul în timpul furtunilor eraprivită cu teamă şi respect de civi-lizaţiile străvechi, unde fulgerele şitrăsnetele însoţitoare erau universalconsiderate ca manifestare a mânieizeilor. La origine, fulgerul era un in-strument divin de pedeapsă; în religi-ile Orientului Mijlociu, în panteonulgrecilor şi romanilor, Zeus (Jupiter)— cel mai puternic dintre olimpieni,deţinătorul fulgerelor - reprezentamânia, pe când în mitologia scandina-vă, Thor (Donar) era zeul tunetuluişi al fulgerului a cărui cariotă (trasăde capre) producea sunetul tunetului,iar ciocanul său, Mjollnir, produceafulgerele. În China, zeiţa fulgerului,Tien Mu îi lumina pe păcătoşi cu ful-gerul pentru a-i arăta zeului Tunetu-

lui, Lei Kung. Indra vedică, precumşi zeul furtunii Rudra, aduceau ploaiacu fulgerele vajra (un semn al adevă-rului). De asemenea cu dorje sau vaj-ra din budism, fulgerul prezintă o ma-re importanţă ca simbol de iluminareşi cunoaştere şi sunt purtate de buddheşi de boldhisattva Vajrapani. Dorjesau buzduganul de diamant - decoratcu un glob şi semnificând uniunea ce-rurilor cu pământul - este folosit înritualurile sfinte şi reprezintă princi-piul masculin şi adevărul divin; cu a-jutorul unui clopoţel semnalează ominte luminată. În consecinţă, aşa cumsimbolizează pedeapsa, fulgerul poa-te reprezenta şi activitatea creatoare,revelaţia şi iluminarea spirituală. Înşamanism, unde fulgerul este conside-rat o punte între lumea de dincolo şicea din ceruri, a fi ars de fulger în-seamnă iniţiere, pe când a fi ucis defulger, este o garanţie pentru transcen-denţa instantanee în rai. În credinţa a-merindiană, zeitatea universală, Pa-sărea - fulger, aducea atât fulgerul(prin sclipirea ochilor), cât şi tunetul(prin bătaia aripilor). În tradiţia orien-tală, fulgerul aducător de ploaie estesimbolul fertilităţii şi este prezentatsub forma unui falus. Fulgerul poatefi simbolizat printr-o săgeată, un tri-dent, un topor, un ciocan, un zigzagsau prin chinezescuiyw-z şi japonezulnyoi. Fenomenul tunetului este expli-cat în diverse moduri în diferitele cre-dinţe; în Grecia antică se credea că es-te mugetul unui taur; în vremea ro-

manilor era vocea lui Jupiter; în Chi-na era hohotul de râs al raiului şi su-netul focului; în budism este sunetullegii, pe când în tradiţia germanică eraprovocat de scandalul făcut de zei întimp ce rostogoleau butoaiele.

Ceaţa josînvăluirea în ceaţă a peisajului as-cunde repere familiare anterior, fă-cându-le neclare şi misterioase, pro-vocând nesiguranţă teamă şi frică ce-lui ce priveşte. În vremuri mai vechi,ceaţa era considerată materia prima-ră, haotică din care s-a dezvoltat „cea-ţa focului" care probabil că formaseşi ordonase universul. În majoritateatradiţiilor, ceaţa este simbolul nede-terminării şi al unui factor de confu-zie, necunoaştere şi de ascundere a a-devărului. În unele religii (inclusiv încea iudeo - creştină) se credea că cea-ţa este un semn că forţele din alte lu-mi lucrează şi că prin dispersarea ei,va urma o revelaţie importantă. De-oarece este un fenomen trecător, pre-cedând seninul sau urmând după vre-me bună poate simboliza tranziţia dela o stare la alta - această semnifica-ţie este reală mai ales în ritualurile deiniţiere din anumite religii şi tradiţii,în care se credea că cel ce urma să fieiniţiat trebuia să treacă prin întunericşi ceaţă înainte de a primi lumina a-devărată şi clară a iluminării spiritua-le. Ceaţa poate simboliza evoluţia,deoarece este formată din elementeleaer şi apă.

• 94 •

PrimăvaraCele patru anotimpuri pot fi legate deorice ciclu format din patru compo-nente, inclusiv viaţa, fazele Lunii şipoziţiile Soarelui. Primăvara este pe-rioada în care toate vieţuitoarele re-nasc; plantele dau naştere la noi lăs-tari, păsările îşi depun ouăle, anima-lele se trezesc din hibernare, iar gân-durile omului se îndreaptă spre dra-goste. Din acest motiv primăvara es-te un simbol de reînnoire a vieţii şi desperanţă pentru viitor. Creştinii o a-sociază cu învierea lui Hristos. În e-vul mediu se credea că omul este gu-vernat de patru „umori" - fluidele, alcăror echilibru determinau caracterulşi erau asociate cu anotimpurile. Pri-măvara era umoarea sangvină (denotăsângele) care dădea o dispoziţie plinăde energie şi de veselie. Elementul deaer poate fi egalat cu primăvarafiindcă acest anotimp implică liberta-te şi oportunităţi. În tradiţia occiden-tală primăvara este simbolizată prin-tr-un miel sau prin culoarea verde. Şila chinezi culoarea primăverii este totverdele; simbolurile ei sunt bujorul şicireşul, florile de piersic şi de mig-dal, precum şi dragonul verde carestrăjuieşte Orientul. Şi popoarele me-diteraneene consideră floarea de mig-dal ca semn al primăverii pentru căînfloreşte timpuriu; în Europa de Vestnarcisele galbene şi brânduşele sim-bolizează acelaşi lucru. În ceea ce pri-veşte ciclul vieţii omeneşti, primăva-ra este asociată cu perioada copilăriei.

VaraVara este anotimpul în care minunileciclului natural ating culmea: Soarelestrăluceşte cu căldură, florile suntînflorite, fructele se coc şi există unsentiment de fericire şi bunăstare. A-semeni celorlalte anotimpuri, varapoate fi comparată cu un element spe-cific - în acest caz cu apa care cre-ează şi întreţine viaţa. Pentru ilustra-rea verii au fost folosite simboluri va-riate: în tradiţia grecilor şi romanilorera Dice (sau Demeter/Ceres încoro-nată, având urechile din porumb şi

purtând un snop şi o seceră); în Eu-ropa evului mediu, dragonul sau leulsolar şi culoarea galbenă erau sem-nele acestui anotimp. După tradiţiachinezească, floarea verii este lotu-sul şi fenix-ul stacojiu ce stă de pazăla sud şi reprezintă acest anotimp. Va-ra este considerată ca fiind perioadade dezvoltare din ciclul de viaţă ome-nesc, aproape de înflorire.

ToamnaDe bună seamă că toamna este ano-timpul cel mai ambiguu; aminteşte decăldura verii ce a trecut, însă zilele eimai reci trădează ocheadele spre zile-le iernii ce vine. Este asociată cu vâr-sta a treia a ciclului de viaţă a omuluişi simbolizează maturitatea. În ima-gistica greco - romană toamna era per-sonificată prin Hora (sau Dionysus/Bacchus) care era încărcat cu cior-chini de struguri şi un corn al abun-denţei, în tradiţiile occidentale acestanotimp este reprezentat printr-un ie-pure, în China, toamna este simboli-zată de tigrul alb sau de ku-lin careseamănă cu unicornul şi protejeazăVestul şi prin crizantemă florile derochiţa-rândunicii, precum şi prin ar-ţarul roşu. În asociere cu cele patru e-lemente, toamna poate fi legată de focpentru că focul mistuie trecutul pen-tru a pregăti renaşterea.

IarnaEste o perioadă de frig, hibernare şimoarte, legată de cele patru faze fi-nale din viaţa omului şi simbolizeazădeznădejdea, bătrâneţea şi inevitabilamoarte. În arta grecilor şi romanilor,iarna era reprezentată prin Irene stândcu capul descoperit în faţa unui co-pac fără frunze, prin Boreas (zeul vân-tului nordic) sau prin Hephaistos (Vul-can), iar în tradiţia occidentală prin sa-lamandra cu sânge rece, dar putea fiun om îmbrăcat gros, cu părul înghe-ţat, precum şi un cerb sau o raţă săl-batică. La chinezi, iarna este simboli-zată de pruni, bambuşi, pini şi de sem-nele iernii, gardianul de la Nord, „în-tunecatul războinic", şarpele încolăcitîn jurul unei broaşte ţestoase. Se asi-milează cu pământul, căci prin moar-te toate fiinţele se întorc în pământ.

• 95 ■

Masculinitatea şi feminitatea susîn biologie, masculul este notat prinsimbolul astronomic al lui Marte (sus,stânga), însoţitorul masculin agresival simbolului feminin Venus (sus,dreapta). Aceste semne au devenit u-zuale pentru a reprezenta masculini-tatea şi feminitatea, începând din se-colul al optsprezecelea, când biologulsuedez Cari Linne le-a adoptat pentruprima oară în acest scop.

Hermafroditismul susCreaturile hermafrodite, cum sunt vier-mii, pot fi simbolizaţi prin două sem-ne. Primul (sus, stânga) este şi sem-nul astronomic al planetei Mercur,deoarece zeul greco-roman (Mercur/Hermes) era considerat ca având am-bele sexe. Al doilea semn (sus, dreap-ta) este o amalgamare a semnelor demasculinitate şi feminitate. Hermafro-diţii posedă organe genitale atât băr-băteşti, cât şi femeieşti, iar în alchimie,Mercurul (argintul viu), element im-portant al alchimiei era considerat u-niunea perfectă a contrariilor, inclusiva principiilor masculine şi feminine.

Reciclarea sus, centru dreaptaAcest simbol grafic, alcătuit din treisăgeţi care formează un ciclu perpe-tuu, este simbolul modern al materi-

alelor reciclabile. În epoca actuală deindustrializare masivă, refolosirea a-numitor materiale cum sunt hârtia şialuminiul este un procedeu absolutnecesar pentru a nu seca sursele natu-rale ale acestora. Acest lucru este vi-zibil în viaţa de zi cu zi, prin utiliza-rea unor obiecte în mod curent, şi încantităţi masive, cum sunt pungile deplastic şi sacii de hârtie.

Simbolul ecologic josAstăzi, cercul întretăiat de o linieorizontală este cel mai cunoscut sim-bol ideografic de ecologie, având în-să multiple semnificaţii. Reprezintă li-tera theta din alfabetul grecesc şieste unul din simbolurile alchimieipentru sare. În perioade mai recente,a fost folosit ca bază a indicatoarelorde trafic şi de către adepţii scientolo-giei pentru a simboliza individualita-tea spirituală. Semnul apare în cel pu-ţin zece sisteme de simboluri diferitede ştiinţe naturale, (inclusiv cea a ani-malelor, unde reprezintă oul). Acestsimbol reprezintă în general perfecţi-unea, ceea ce constituie unul din prin-cipalele motive pentru care a fost a-les ca simbol ecologic; oricum, în a-cest caz este diferenţiat de alte semnesimilare printr-o îngustare uşoară aliniei orizontale în partea sa centrală.

Sprânceana susSprâncenele prin formă, culoare şi a-şezare dau expresie şi trăsături carac-teristice feţei umane şi pot indica deasemenea anumite stări emoţionale. ÎnChina, sprâncenele au un simbolismspecial, iar Lohanii (cei care au obţinutiluminarea) aveau sprâncenele cres-cute până în pământ. Mişcarea sprân-cenelor era una din cele câteva meto-de şi mai ales abilităţi prin care tine-rele chinezoaice însoţite (de o femeiemai în vârstă) puteau să se exprime li-ber şi din acest motiv sprâncenele sti-lizate (adesea prezentate ca aici) sim-bolizează dragostea. În tradiţia popula-ră occidentală, bărbatul care are sprân-cenele împreunate nu prezintă multăîncredere.

Corpul Omenesc pagina alăturatăCorpul omului a fost considerat înmulte tradiţii antice ca reprezentândcosmosul şi viaţa în general şi se cre-dea că în acesta se găsesc diferitele e-tape ale creaţiei. În majoritatea cultu-rilor, zeii erau prezentaţi cu înfăţişareumană, iar „figura omului universal"reflecta componentele universului: ca-pul corespundea cerurilor, respiraţiaaerului, abdomenul, mării, iar picioa-rele, pământului. În China, corpul o-menesc era atât yin, cât şi yang exis-tând un echilibru perfect. Numărul cos-mic uman este cinci, deoarece omulare cinci simţuri, cinci degete la fie-care membru, iar înălţimea şi lăţimealui se divid în câte cinci părţi egale;aşadar „omul cosmic" este înfăţişatîn formă pentagramică. Corpul umaneste atât macrocosmos, cât şi micro-cosmos: el poate reprezenta Univer-sul cu tot ceea ce se găseşte în el, iar

96

Simboluri biologice Corpul omenesc

fiecare individ are un rol distinctiv pecare trebuie să-1 joace în marea rân-duială a lucrurilor. Cândva se credeacă fiecare parte a corpului îndeplineaun scop special în afara funcţiei salepur biologice; inima, de exemplu,era cea care dădea naştere emoţiilor.Pornind de la credinţa că omul erao fiinţă cosmică, fiecare semn alzodiacului urma să guverneze câte

o parte specifică a corpului. Înanalogia medievală, oasele (saucorpul ca un întreg) erauasemănate cu e-lementulpământ, capul (sau căldura) cufocul, plămânii cu aerul şisângele cu apa. Mai mult, secredea că omul este condus decele patru „umori" sau fluide alecorpului: sângele era baza umo-

rii sangvine energetice; fiereae-ra cea a umorii colerice;

fierea neagră a umoriimelancolice, a tristeţii, iarflegma, a umorii flegmatice,a calmului. Tradiţiachinezească a consacrat şi easimbolism şi influenţă a-

supra fiecărei părţi a orga-nismului, în interpretarea

multor religii, trupulomului este considerat„templul" sufletuluicreat de zeul respectiv,

al cărui ţel este săpoarte dorinţa zeului şisă acţioneze ca o legătură

între tărâmul ceresc şi cel pămân-tean. Deşi corpul omului esteconsiderat o creaţie divină, este înacelaşi timp profan, pentru că deseoriomul a-buzează de acest dar al vieţiişi „coboară" la nivelul animalelor.

Dinţii dreaptaDinţii, folosiţi pentru tăierea şi mes-tecarea alimentelor, sunt un simbolclar al agresivităţii şi al forţei anima-lice. Aşa cum reprezintă ameninţa-rea, pericolul şi intenţia de rănire (u-neori chiar de devorare), tot aşa, în u-nele situaţii, dinţii descoperiţi pot fişi un semnal de apărare. În interpre-tare psihanalitică, pierderea dinţilorlasă individul vulnerabil şi slăbit şi îipoate provoca sentimente de frustra-re şi neajutorare.

Capul susîn simbolistica majorităţii tradiţiilor,capul este cea mai importantă parte acorpului omenesc şi reprezintă forţavieţii şi şinele înalt, deoarece conţinecreierul - instrument al raţiunii şi alcapacităţilor sociale care-1 fac să sediferenţieze de animale. La fel de im-portanţi sunt şi ochii, nasul, urechile,gura care controlează darurile văzu-lui, mirosului, auzului, gustului şi alvorbirii. Semnificaţia capului ca sim-bol al vieţii a fost atât de puternică lavânătorii de capete, încât aceştia cre-deau că posedarea capului victimei a-ducea după sine şi transferarea vitali-tăţii de la învins la învingător. Este deremarcat că însemnele de autoritate,coroanele, sunt aşezate pe cap, prac-tică ce reflectă poziţia dominantă a-cordată acestei părţi a corpului. Ple-carea capului înseamnă supunere faţăde o fiinţă superioară, pe când rade-rea capului înseamnă penitenţă. De-oarece capul are puterea de a face cor-pul să acţioneze cu înţelepciune sauprosteşte, în epoca medievală capulera asociat elementului foc, fiind con-siderat atât ca element distructiv, câtşi creativ. Din acest motiv, capul estesimbolul vieţii, al sufletului al înţe-lepciunii şi al puterii.

• 97 •

Leul susMagnificul leu, conform tradiţiei, es-te regele animalelor, semnul condu-cător al regalităţii. El este înzestratcu diferite virtuţi ale vieţii: putere,dominare, vitelie, înţelepciune, mân-drie, autoritate, curaj şi apărare. Da-torită puterii, ţinutei regale, coamei şiblănii sale aurii, leul este un simbolantic al Soarelui şi întruchipează pu-terea pământească, făcându-1 duşma-nul vulturului. Iar leoaica reprezintăLuna, feminitate şi maternitate săl-batică, în arta egipteană, doi lei stândspate în spate semnifică răsăritul şi a-pusul soarelui, trecutul şi viitorul; fa-raonul a fost deseori asemănat culeul. Ca un simbol al fertilităţii, viri-lul leu greco-roman a tras faetonurile(carele) lui Cybele şi ale Herei (Iuno)şi a fost sacru pentru Dionysus (Bac-chus) şi Aphrodita (Venus). Hercules aomorât leul fabulos din Nemeea. Alţilei legendari sunt cei ai lui Andro-cles, Daniel şi Sf. Jerome. În hindu-ism, leul este un avatar al lui Vishnu,calul lui Durga (distrugătorul demo-nilor) şi atributul lui Devi. Leul esteapărătorul legii la budişti, iar Buddhastă pe un tron în formă de leu. În tra-diţia creştină leul poate fi personifi-carea lui Dumnezeu, emblema Sf.Marco (şi astfel şi a oraşului său, Ve-neţia). Dar leul îl poate reprezenta şipe Satana. Rastafarienii au folosit le-ul ca şi simbol al tribului din Iudeea.Odinioară se credea că leul se năşteamort şi că primea viaţă prin suflareatatălui său, de aceea leul mai simbo-lizează învierea. Mai târziu, s-a cre-zut despre leu că nu-şi închide nicio-dată ochii şi aceasta înseamnă vigi-

lenţă. Pentru că leul este un animalsălbatic şi viguros, el nu poate fi îm-blânzit. Multe culturi orientale cred căleul protejează oamenii de demoni.Leul are multe semnificaţii în alchi-mie, unde leul roşu reprezintă sulful,iar cel verde materia. Leul este cel maipopular animal în arta heraldică,unde simbolizează putere, virilitate şiaptitudini de conducător, este de ase-menea emblema suveranilor englezi.Leul este soarele-conducător în zodi-ac, este arzător şi masculin, este fo-cul luminos al universului.

Tigrul susChinezii privesc tigrul ca fiind regeleanimalelor, spre deosebire de celelal-te culturi, care-1 declară ca rege pe leu.Tigrul are o mare semnificaţie simbo-lică în Orient, unde reprezintă anima-lele vii, aşadar, energie, putere, feroci-tate, regalitate şi protecţie, apărare. Ti-grul păzeşte mormintele şi a fost pen-tru chinezi gardian al vânătorii, iar maitârziu al agriculturii. Tigrul alb are a-tribute yin, opuse dragonului, şi - pen-tru că vede noaptea - el simbolizeazăiluminare şi luna nouă. Tigrii pot fişi yang, simbolizând război şi vitejie.Ei sunt emblema zeului bunăstării şi ajocurilor de noroc, pentru că ei potpăzi banii. Cinci tigri mitici apără dehaos: cel roşu simbolizează vara şifocul, cel negru, iarna şi apa, cel al-bastru, primăvara şi vegetaţia, cel alb,toamna şi metalul şi supremul tigrugalben, soarele, nucleul şi împăratul.La budişti, un tigru găsind o potecăprin junglă simbolizează lupta spiritu-ală, în timp ce în budismul chinezesc,tigrul este unul dintre cele trei anima-le brutale (fără milă), semnificând fu-

rie. Tigrul este cel de-al treilea semnal zodiacului chinezesc şi simboli-zează curaj, entuziasm şi generozitate,dar şi răzvrătire, nepăsare şi imprevi-zibilitate. În Japonia, se credea că ti-grul trăieşte o mie de ani şi simbolizarăzboi. Pentru hindus tigrul reprezintăpierderea controlului. Shiva şi Durgacălăreau tigri când distrugeau demo-nii, deci tigrul este o emblemă a rega-lităţii şi a castelor războinicilor.

Ursul josPrimul simbol al ursului este acela alcurajului şi al puterii şi, de aceea, es-te un popular simbol heraldic în Eu-ropa. Ursul este emblema Rusiei şi aoraşului elveţian Berne. Culturile si-beriene consideră că ursul, este o că-lăuză a şamanilor (un crez împărtăşitşi de arcadieni). Unele triburi băşti-naşe din America, din nordul Asiei,practică un cult al ursului ca să paci-fice sufletele urşilor vânaţi. Din cauzăcă urşii hibernează, el poate însemnaînviere. Ursul are legătură cu luna, şiursul era sacru pentru Artemis (Dia-na), zeiţa lunii la greci, ai cărei ini-ţiaţi erau numiţi urşi. Berne, zeiţa lu-nii la celţi, a fost reprezentată de unurs, ca şi Thor în legenda scandina-vă, unde, masculul şi femela Atli şiAtla, reprezentau masculinitate şi fe-minitate. Nimfa Callisto şi fiul ei aufost transformaţi de Hera (Iuno) înconstelaţia ursului, Ursa Mare şi UrsaMică. În tradiţia creştină, ursul esteun animal negativ, însumând un tem-perament rău, maleficul, cruzimea,lipsa de milă, lăcomia şi chiar pe Sa-tana. Totuşi, deoarece se credea căursul se năştea fără formă şi că eraîntrupat de mama sa, ursul poate sim-

boliza şi schimbarea păgânului şi naş-terea Fecioarei. Cândva se credea căursul gras are puteri mistice de vin-decare, în psihanaliză ursul reprezin-tă pericolele inconştientului. Ursulgrizzly de pe sigiliul statului Califor-nia înseamnă hotărâre, determinare.

Jaguarul susSimbolistica jaguarului este cea maiimportantă printre triburile băştinaşeale Americii Centrale, ale căror tradi-ţii derivă din culturile antice Aztecăşi Maya. În credinţa Maya jaguarul e-ra considerat stăpânul animal al in-fernului care cunoaşte misterele pă-mântului şi conduce sufletele morţi-lor. Ochii săi reflectorizanţi erau con-sideraţi o trecere spre iad şi dezvăluieviitorul celor ce-i privesc lung. Zeiţaaztecă a Pământului era prezentatăsugestiv cu gheare de jaguar şi se cre-dea că jaguarii păzeau cele patru că-rări ale lumii. La tolteci, în timp cevulturul simboliza Soarele, jaguarulreprezenta luna (precum şi tunetul şiploaia), iar venirea zorilor era descri-să printr-un jaguar care devorează soa-rele, într-adevăr, jaguarul, a cărui bla-nă pătată se aseamănă cu cerul înste-lat, s-a corelat cu Zeul războinic az-tec al nopţii. Tezcatlipoca, zeu care apreluat această înfăţişare după căde-rea pe pământ. În culturile şamanilordin America Centrală de astăzi, jagu-arul (care a dat omului focul şi vâna-tul) este conducătorul principal al şa-manilor, care la rândul lor, pot să pre-ia această înfăţişare. În Europa occi-dentală, jaguarul este cunoscut maimult prozaic fiind adoptat ca emble-mă a fabricii de maşini. Jaguar, ca a-tribut al vitezei, al graţiei şi al puteriiacestei feline.

Elefantul josSpecific Africii şi Asiei, rezonanţasimbolică a elefantului este cea maimare pe aceste continente şi simboli-zează atât India cât şi Africa. Aici re-prezintă diferite calităţi de putere, re-galitate, demnitate, răbdare, înţelep-ciune, longevitate şi fericire şi esteun simbol al norocului. Unele culturicred că elefantul este un animal cos-mic cariatid care poartă în spate lu-mea, această imagine a fost transpusăşi în arhitectură. Prin viaţa sa lungă,simbolizează longevitatea şi memo-ria („elefantul nu uită niciodată"). E-lefantul alb este sfânt în budism, de-oarece Buddha a luat această înfăţi-şare pentru a intra în pântecele ma-mei sale, Maya. Elefantul a împrumu-tat calităţile răbdării şi înţelepciuniide la Buddha şi este Bijuteria Legii.Zeul hindus Ganesha are cap de ele-

fant semnificând, aşadar, inteligenţasa, iar Indra călărea elefantul Airava-ta. În tradiţia creştină, elefantul estepersonificarea virtuţilor şi cumpătă-rii şi de asemenea este simbolul luiHristos care calcă în picioare un şar-pe (Satana). Termenul de „elefant alb"derivă din Tailanda şi reprezintă unproiect fără rost. Din 1874 când Har-per s Weekly a publicat desenul unuielefant care calcă în picioare inflaţiaşi haosul, a devenit simbolul Partidu-lui Republican al S.U.A.

Cămila sus, dreaptaîn majoritatea culturilor cămila estesimbolul aroganţei, încăpăţânării, le-nei şi al unui temperament rău; însă

• 99 •

în ţările în care este folosită ca ani-mal de povară, este încărcat cu sim-bolism pozitiv. Din cauză că în Africade Nord, de exemplu, se credea că eadepozitează apă în cocoaşele sale şifoloseşte proviziile cu economie, poa-te reprezenta sobrietatea (iar — în creş-tinism - virtutea cumpătării). Pentrucă se aşază pe genunchi ca să fie în-cărcată cu poveri, tradiţia creştină ac-ceptă că este un animal care îngenun-chează în faţa lui Dumnezeu, semni-ficând umilinţă şi obedienţă. Mai târ-ziu, din cauză că era călărită de ceitrei Magi, ea a devenit un simbol alregalităţii şi demnităţii, precum şi alrezistenţei. Legenda zice că SfântulIoan Botezătorul a purtat o haină dinpăr de cămilă. Zend-Avesta persanărelatează despre o cămilă zburătoare(şarpele-dragon), ca fiind şarpele dinGrădina Raiului. În islamism, cămilaeste privită cu multă bună-voinţă, de-oarece Mohamed a fugit de la Meccala Koba pe cămila Al Kaswa; mai târ-ziu, cămilei i s-au atribuit puteri su-pranaturale, Al Adha, a avut nevoiedoar de patru paşi mari ca să-1 ducăde la Ierusalim la Mecca. În Roma an-tică cămila simboliza Arabia.

Maimuţa susFiind animalul cel mai asemănătoromului, şi datorită inteligenţei sale,maimuţei de orice specie i s-a acordatrespect, însă şi neîncredere. Maimuţaeste un animal inteligent, sociabil, îşi

foloseşte abil mimica, de asemenea es-te şi un animal egoist şi are viciul lă-comiei, în culturile orientale, maimu-ţa trăncănitoare simbolizează distrac-ţie, dar - când este îmblânzită - sim-bolizează inteligenţă şi loialitate. Ce-le trei maimuţe înţelepte care nu văd,nu aud şi care nu vorbesc de rău repre-zintă disciplina minţii lor. Buddha afost reîncarnat în maimuţă, dar ea esteuna din cele trei animale brutale, sim-bolizând lăcomia. În China, simboli-zează sănătate, succes şi protecţie (darmaimuţa este poznaşă, având un ca-racter jucăuş, este un animal nu preafrumos, dar vanitos). Maimuţa din zo-diacul chinezesc, reprezintă fantezieşi o figură înşelătoare, fiind baza ca-racterului uman. În hinduism, maimu-ţele sunt sacre, au caracter pozitiv; ze-ul maimuţelor, Hanuman, ajutorul luiRama, reprezintă curaj, viteză, abilita-te şi putere, şi poate transforma foculîn energie spirituală. Credinţa creştinăvede maimuţa ca simbol al unor păca-te, ca pofta, răutatea, lăcomia, beţia,lenea şi vanitatea. În iconografia creş-tină, Satana apare ca o maimuţă: în-cătuşată simbolizează victoria asupraSatanei, şi cu un măr în gură, căderea.

Yggdrasil reprezintă cele patru vân-turi. Obiceiurile sale viguroase au fă-cut ca el să fie privit ca un simbol alvirilităţii de către chinezi, dar este şiun simbol al fericirii. Cerbul a fostsacru pentru Artemis (Diana), zeiţavânătorii în credinţa greco-romană, şisimboliza viaţa. În credinţa creştină,cerbul simbolizează puritate, solitudi-ne şi este inamicul şarpelui (Satana)al cărui inamic este Hristos. Şamaniise îmbracă deseori ca cerbii, sperândcă vor primi înţelepciunea animalu-lui. La fel şi în budism, cerbul auriureprezintă ştiinţa.

Lupul josUn animal cu o simbolistică comple-xă, lupul poate reprezenta răul, cruzi-mea, sălbăticia, zgârcenia şi păcatelede moarte, ale lăcomiei şi pizmei, darşi a dragostei materne şi a vitejiei -ultimele atribute derivă de la lupoai-ca ce i-a alăptat pe Romulus şi pe Re-mus, fondatorii Romei. Lupul este a-cum o emblemă a acestui oraş şi când-va a fost simbolul tribului lui Benia-min. Datorită vederii lui nocturne, elsimbolizează lumina şi era un atributal lui Apollo şi Ares (Marte), zeul răz-

boiului. Ca şi creatură lunară el a fostidentificat cu iadul în Grecia şi Romaantică. În China, un lup sacru păzeştepalatul ceresc, în timp ce la mongoli eleste strămoşul lui Genghis-Han. Înhinduism, el este muntele zeităţilor re-le şi un semn al nopţii. După tradiţianordică, un lup cosmic, Fenris, esteprizonier în centrul pământului şi, lasfârşitul lumii, el va scăpa şi va devo-ra soarele - celţii de asemenea cre-deau că un lup devorează Soarele înfiecare noapte. Lupul poate însemnavictorie. Ex: călărit de Odin (şi Val-kyrii), cu toate că însoţitorii lui Odin,lupii, Skoll şi Hati înseamnă repulsieşi ură. Americanii băştinaşi privesclupul ca pe un prietenos ghid spiritu-al. Fiind animal de pradă, creştinii cre-deau că lupii devorează „oaia" pier-dută (sufletele), cu toate că el este em-blema lui Francisc de Assisi, care aîmblânzit lupul Gubbio. În timpurilemedievale, lupul a fost privit ca o cre-atură a lui Satana, călărit de vrăjitoa-re. Tradiţia populară a acestui tip delup, werewolf (prigoriei, om ziua, cuînfăţişare de lup noaptea) înseamnăviolenţa care susţine calmul superfi-cial al civilizaţiei.

Cerbul susCerbul este simbolul universal pozi-tiv al vieţii, înţelepciunii şi al virili-tăţii. Din cauza coarnelor sale ramifi-cate, semănând cu nişte ramuri, el afost egalat de multe culturi cu Pomulvieţii. Din cauză că cerbul îşi reînno-ieşte anual coarnele, el este sinonimcu regenerarea; mai departe, prin for-ma şi înălţimea lor, coarnele pot fiidentificate cu razele soarelui. Încredinţa celtică, cerbul a condus su-fletele prin întuneric şi a fost emble-ma zeilor războinicilor şi vânătorilor,în Scandinavia, cei patru cerbi de la

100

Coiotul susVicleanul coiot nu este de încredere,totuşi el şi habitatul lui este respectatde amerindineni. Acest lup de prerienord-american este privit de unele tri-buri ca o întruchipare a răului şi ca şio creatură lunară, animal aducător deinundaţii, luni aspre de iarnă şi demoarte. La vest de Munţii Stâncoşi,el este considerat şeful, capul anima-lelor, şi lui i-a fost atribuit calitateade trişor, înşelător - un maestru al ră-utăţii, ticăloşiei - arătându-se ocazio-nal prieten al oamenilor şi creator alordinii în lume. In tradiţia aztecă a A-mericii Centrale, zeul şi creatorul or-dinii în lume, Quetzalcoatl, poate fi re-prezentat de fratele geamăn al coio-tului în timpul victoriei lui asupra luiMictlantecuhtli, conducătorul iadului.

Vulpea susîn tradiţia occidentală vulpea este sim-bolul de bază al vicleniei, ipocrizieişi înşelătoriei, dar în unele culturi debăştinaşi americani viclenia ei estetransformată în înţelepciune, iar în O-rient vulpea înseamnă longevitate şitransformare. În Japonia ea era con-siderată un spirit al ploii şi mesagerullui Inari, zeul orezului; vulpea sim-bolizează longevitate, dar poate lucrapentru bine sau rău. O vulpe neagrăînseamnă noroc, una albă dezastru,iar trei vulpi calamitate absolută. Chi-

nezii privesc vulpea cu suspiciune,crezând că ea poate îmbrăca formă u-mană (de obicei cea a unei fete fru-moase), ca şi cea a altor creaturi; spi-ritele morţii pot fi vulpi. Vulpea gre-co-romană a fost un hoţ de strugurişi de aceea a fost asociată cu Diony-sus (Bacchus), protector al vinului; înanalogia creştină acest obicei era aso-ciat cu o erezie. Vulpea reprezintă înplus păcatele înşelătoriei, injustiţiei,lăcomiei şi poftei; din cauză că ea poa-te simula moartea pentru a-şi prindeprada, este asociată de asemenea cuSatana. Apreciată totodată ca o crea-tură de mare agerime unele culturi a-le băştinaşilor americani cred că vul-pea întruchipează lascivitatea; aici vul-pea este ultimul trişor, aşa cum esteîn caracterul caraibian vulpea Br'er.

Iepurele sus, dreaptaFiind nocturni, iepurii simbolizeazăLuna şi, prin urmare, noaptea şi re-naşterea. Iepurii de câmp şi iepurii aumulte interpretări simbolice. Ei suntcreaturi care se ascund în pământ, suntprolifici, şi de aceea reprezintă fertili-tate şi noroc. Iepurele era sacru pen-tru Hermes (Mercur), ca mesager, iu-te de picior, iepurele de câmp a fost deasemenea dedicat zeităţilor dragostei,Aphrodita (Venus) şi Eros (Cupidon)în Grecia şi Roma antică. In tradiţiascandinavă, iepurele de câmp a fostemblema zeiţei lunii Freyja şi Holda.Zeiţa primăverii cu cap de iepure decâmp Eostre (Oestra), la saxoni, stăla originea iepurelui de Paşti şi a ou-lui de Paşti, simbolism al reînnoiriivieţii. În iudaism şi creştinism aceas-tă calitate a dus la o asociere cu mur-dăria şi lascivitatea. În creştinism ra-piditatea iepurelui simbolizează trece-rea vieţii, cât şi slujbă serioasă. Uniiamerindieni îl consideră pe MareleIepure de câmp un demiurg (ca şi e-giptenii); totuşi, ca şi în vestul Africiişi în zona Mării Caraibilor, iepurelepoate reprezenta calităţile pozitive a-le escrocheriei. Iepurele a fost emble-ma împăratului chinez şi însemna lon-gevitate prin legăturile lui cu Luna. Ie-purele alb de câmp, ca şi gardian alanimalelor, înseamnă divinitate, iar celroşu şi negru, noroc şi prosperitate.

Iepurele este semnul pentru feminita-te şi castitate în zodiacul chinezesc.Pentru budişti, iepurele de câmp sim-bolizează sacrificiul de sine, pentru căun iepure de câmp s-a oferit drept hra-nă lui Buddha şi, ca mulţumire, el 1-aplasat pe iepure în lună. Frica i-a duspe iepuri la stări de timiditate şi câte-odată chiar la laşitate. Prin puterileprocreative au fost priviţi ca fiind ma-gici în evul mediu. Piciorul de iepurese credea că protejează de rău şi aducenoroc, cu toate că iepurele de câmp arputea fi un familiar al vrăjitoarelor.În tradiţia occidentală, iepurele decâmp simbolizează nebunia.

Şoarecele susUn simbol aparent inofensiv al timi-dităţii şi umilinţei, şoarecele semnifi-că ipocrizie (în iudaism) şi distrugere(în creştinism). În vremurile vechi,scorpia a fost privită ca şi sacră înEgipt, în timp ce în Roma, şoarecelealb a fost un semn al norocului şi unatribut al lui Jupiter (Zeus) şi al luiApollo. Fiind un rozător, pentru creş-tini el întruchipa puterea distructivă(el este câteodată descris ca rozândPomul vieţii), deci pe Satana. „Ciu-ma" răspândită de şoareci era privităca şi pedeapsă de la Dumnezeu. Înbasmele populare ale lumii occiden-tale europene, şoarecii erau personi-ficări ale vrăjitoarelor sau sufletelormorţilor, deşi şoarecii albi puteau în-truchipa sufletele copiilor nenăscuţi.

101

Liliacul susîn credinţa tradiţională liliacul esteconsiderat un agent al puterilor întu-nericului, morţii şi haosului. Îmbina-rea dintre corpul de şoarece şi aripilenegre ca o pânză de păianjen au stâr-nit suspiciunea populară, ca de altfelşi obiceiul său de a dormi cu capul înjos. Se năpusteşte în mod imprevizi-bil, deci pentru budişti şi japonezi a-cesta întruchipează atât o minte neas-tâmpărată, cât şi ignoranţă. Totuşi, înunele culturi africane, datorită vede-rii sale nocturne, liliacul reprezintă a-tât inteligenţă, cât şi moartea suflete-lor, în Europa medievală, liliecii erauconsideraţi membri ai familiilorvrăjitoarelor; Satana era portretizatcu aripi de liliac, iar liliecii- erauconsideraţi nişte strigoi, sugând sân-gele copiilor, ca vampirii. Ca o crea-tură a nopţii, în locuri pustii, liliaculpoate simboliza invidia şi ipocrizia(datorită formei sale hibride). ÎnChina e invers. Liliacul reprezintă oviaţă lungă şi fericită şi este simbolulnorocului, pentru că cuvintele „liliac"şi „noroc" sunt omofone (fu). ÎnEgipt de asemenea, craniile lililecilorerau amulete protectoare. Deoarecepopulează peşterile (considerate tre-ceri către viaţa de apoi), liliacul estesimbolul imortalităţii şi al renaşteriiîn unele culturi băştinaşe americane.

Şobolanul sus, centruŞobolanii au fost întotdeauna priviţi cuneîncredere, ca nişte creaturi oportu-niste care aduc din afară ghinionuloamenilor, însoţind epavele, moarteaşi putrefacţia. În plus, ca şi rozătoare,şobolanii sunt adesea priviţi ca agenţidistrugători. În Japonia un şobolanalb este mesagerul fericirii şi sănătă-ţii, iar în budism este muntele zeului

Ganesha, cap al şobolanilor, repre-zentând strădania şi prudenţa. În Chi-na, este prima creatură din calendar şisemnifică farmec şi prosperitate, deşiel e asociat zgârceniei şi e privit capurtător al ciumei (un punct de vede-re împărtăşit şi de Egiptul antic şi E-uropa occidentală). Tendinţa şobola-nului de a fugi de locurile osândite afăcut din el un animal de augur şi în-ţelepciune: în Roma se spunea despreun şobolan alb că aduce norocul. Înalegoria creştină, şobolanul este o cre-atură, ctonică echivalentă cu Satana,vrăjitoarea şi puterile sinistre ale în-tunericului, dar e şi emblema Sf. Fina,care a trăit într-o mansardă infestată deşobolani. În Renaştere, ziua şi noap-tea erau adesea descrise ca doi şobo-lani - unul negru, celălalt alb - repre-zentând inexorabila trecere a timpu-lui. Recent, agila jerboa (şobolan dedeşert) a fost adoptată de soldaţii en-glezi ca emblemă în timpul celui dealII-lea război mondial, din Africa deNord; mascota a fost reînviată în 1991de succesorii lor în războiul din Golf.

Veveriţa sus, dreaptaîn simbolistica modernă, prin obice-iul său de căutare neobosită şi de sto-care a proviziilor de mâncare pentruconsum în timpul lunilor reci de iar-nă, veveriţa simbolizează o comoară.Această interpretare într-un fel laicăare transcendenţă în mitologia scan-dinavă prin dăunătoarea veveriţă ro-şie, care trăieşte pe crengile copacu-lui cosmic, yggdrasil, de unde a stârnitun conflict între vulturul stelar şi şar-pele ctonic. Această veveriţă a fostsacră pentru Thor, zeul focului şi tu-netului, în timp ce despre „Ratatosh"se spunea că aduce zăpadă şi ploaie.În Irlanda, veveriţa a fost emblemazeiţei celtice, Mebd. Până la apariţiaveveriţei gri, o apariţie mai recentă, in-digena veveriţă roşcată s-a reprodusîn Europa, iar culoarea ei a transfor-

mat-o într-un simbol al focului. Incredinţa creştină această asociere îm-preună cu infaibila sa agilitate conducla nefericita ei egalare cu Satana, întimp ce provizia ei de mâncare a dusla asimilarea cu lăcomia. În Japonia,ca şi în America de Sud (unde odatăa fost sacrificată zeilor Maya) veveri-ţa simbolizează fertilitatea.

Ariciul josPentru că ariciul se rostogoleşte ca ominge strânsă şi înţepătoare când sesimte ameninţat, este un simbol claral autoapărării. În culturile vechi, înorice caz, ca o justificare a formei sa-le rotunde şi a exteriorului său defen-siv, ariciul a fost văzut ca o emblemăa marii mame a zeiţelor, babilonianaIshtar. În alte tradiţii, ţepii săi ficşi îlidentifică câteodată cu un simbol so-lar, iar în alegoria Renaşterii acestapoate fi asociat simţului tactil. În in-terpretare creştină, lacomul şi irasci-bilul tâlhar, ariciul, este asimilat păca-telor de zgârcenie, lăcomie şi mânieşi este asemănat cu Satana, care furăsufletele oamenilor. Pe de altă parte,ca şi prădător de mâncare şi viermi, afost cândva văzut ca un inamic al for-ţelor diavoleşti. Ca multe animale, a-cesta e considerat ca având capacita-tea de prezicere a vremii, fiind sensi-bil la schimbările curenţilor de aer. Po-trivit unor superstiţii populare occi-dentale, vrăjitoarele pot lua înfăţişa-rea unui arici pentru a mulge laptelevacilor. În Orient, totuşi, ariciul estesimbolul bunăstării.

102

Taurul susTaurul sau juncanul nu-şi arată vârstafiind un simbol al masculinităţii şivirilităţii. Simbolismul lui poate fi to-tuşi ambiguu: vitalitatea sa şi fertili-tatea masculină îl asociază cu soareleşi reînvierea, iar din cauza coarnelorpoate reprezenta zeităţile lunare şimoartea. Taurul Apis era venerat înEgiptul antic ca simbol al creaţiei şiera adesea descris purtând între coar-ne discul solar al lui Ra. Era sacrupentru Osiris şi simboliza moartea.Era sacru pentru Zeus, deoarece zeula luat forma unui taur alb pentru a oseduce pe Europa; fiul lui Minos (pă-zitorul Minotaurului) a devenit regeal Cretei. Taurii erau de asemenea de-dicaţi lui Dionysus (Bacchus), Aphro-ditei (Venus) şi lui Poseidon (Nep-tun). În unele tradiţii datorită mugetu-lui său ca de tunet, taurul era animalulzeilor tunetului, precum şi al zeităţiiscandinave, Thor. La hinduşi, Agnieste taurul atotputernic, şi este răsu-flarea lui Aditi; Nandin este calul luiShiva, iar Indra şi Rudra pot lua amân-doi această formă. Iudeii îl numescpe Iehova, taurul lui Israel. În tradiţiaoccidentală puterea taurului are ca-racteristici ca brutalitate, cruzime şidesfrâu. Este un simbol popular he-raldic (vestitor - emblema lui Richardal III-lea al Angliei), simbolizând cu-raj şi ferocitate. Simbolul zodiacal altaurului este semnul celest al tauru-lui. Boul, care împărtăşeşte caracteris-ticile simbolice de putere cu taurul, es-te umplut cu mai puţine simboluri am-bigue, el reprezintă agricultura, răb-darea, castitatea şi (împreună cu ju-gul), sacrificiul de sine. Pentru creşti-ni, acesta îl poate simboliza pe Hris-

tos, iar boul înaripat este emblemaSf. Luca. În credinţa mihraică şi ro-mană taurul era sacrificat anual, de-oarece sângele fertiliza pâmăntul. Bo-ul, ca şi bivolul de apă, are rezonanţăspecială în taoism (unde este îmblân-zit şi stăpânit de Lao Tzu) şi în budism(unde este simbol al lui Yama) ca sim-bol al eului. Este al doilea semn în zo-diacul chinezesc, şi semnifică echili-bru şi trăinicie.

Vaca josCa sursă de lapte, vaca este un sim-bol universal al maternităţii, fertilită-ţii, nutriţiei şi abundenţei. Pe deasu-pra, pentru că coarnele sale curbatereprezintă semiluna, este un simbolcelest al mamei zeiţelor, precum şireprezentantă ctonică a Pământului-Mamă. În Egiptul antic vaca era sa-cră pentru Isis şi Hathor, mame ale zei-lor, ca şi pentru Nut, Vaca Cerească,ale cărei picioare sunt cele 4 punctecardinale ale pământului. În mitolo-gia scandinavă, prima vacă - Nouris-tur — a lins gheaţa pentru a-1 crea peprimul om. Este un animal sacru pen-tru hinduşi şi nu se ucide; deseori cu-noscută ca vaca melodioasă şi vacaabundenţei, laptele ei e considerat căformează Calea Lactee şi, în asocierecu cerescul taur, reprezintă putereacosmică feminină. Nandini este vacadesăvârşită, iar mama pământului, A-diti îşi poate însuşi această formă; pi-cioarele vacii sacre semnifică cele pa-tru caste.

Porcul/porcul mistreţ susInteligentul porc a fost împovărat cusimbolul murdăriei, ignoranţei şi lă-comiei, în antichitate, scroafa era unsimbol al fertilităţii şi era sacră pen-tru Isis în Egipt şi pentru zeiţa agri-culturii, Ceres (Demeter), în Greciaantică şi în Roma, deoarece scormo-neşte pământul. Culturile amerindieneidentifică porcul cu un aducător deploaie ce fertilizează pământul. În lu-mea celtică, porcul era asemănat cuzeiţa scroafă Keridwin „Bătrâna albă",cât şi cu Phaea, zeiţa lunară a fertili-tăţii; ea de asemenea hrănea zeii. Pen-tru hinduşi, scroafa reprezintă aspec-tul feminin al lui Vishnu, Vajravarahi.Porcul negru, în schimb, este o crea-tură sinistră şi era sacru pentru Seth înEgipt; în budism acesta se află în cen-trul cercului existenţei, reprezentândignoranţa - una din cele trei iluzii ca-re previn omul de aşteptarea Nirva-nei. Considerat o creatură murdară, e-vreii şi musulmanii nu consumă car-ne de porc. Creştinii îl privesc ca peun animal inferior, grosolan, simbol alpăcatelor carnale, în special al voraci-tăţii; poate fi de asemenea întruchipa-rea Satanei, deoarece cele 5 semne pepicioarele dinapoi se cred a fi semneale diavolului. Porcul mistreţ este al12-lea semn în zodiacul chinezesc,reprezentând onestitatea. Comparat cuporcul domestic, cel mistreţ întrupea-ză calităţile pozitive ale puterii şi com-bativităţii pentru greci, celţi şi japo-nezi. Zeii hinduşi Rudra şi Vishnu (ca-re a fost încarnat în porc mistreţ) suntporci mistreţi celeşti. În tradiţia occi-dentală, porcul mistreţ poate simboli-za brutalitatea şi voluptatea, un păcatcapital. În acest context, el este une-ori descris ca fiind o personificare acastităţii.

• 103 •

Calul susConsiderat un animal nobil, calul es-te simbol de curaj, graţie şi viteză,precum şi de virilitate în tradiţia oc-cidentală, şi este solar în est, simbo-lizând focul şi cerul. A fost odată con-siderat o creatură atomică şi de aceeapoate fi asociat cu apa şi cu luna, sim-bolizând moartea; este de asemeneacunoscut ca şi o călăuză spre moarte.In multe culturi antice, calul era con-siderat un animal inteligent, împle-tind puterea şi raţiunea cu puterile di-vinităţii şi magiei, transformându-1 înanimalul cel mai important pentru sa-crificiu. Culoarea sa este un factor im-portant în conturarea simbolurilor sa-le: calul alb este solar, dar poate sem-nifica şi marea şi luna; calul negru es-te semnul morţii şi al distrugerii. Ca-lul greco-roman a fost un prevestitoral războiului dedicat lui Ares (Marte),Hades (Pluto) şi lui Poseidon (Nep-tun), despre care se spunea că ar ficreat primul cal. În plus, pentru că Pe-gasus era un cal înaripat, născut dinpicăturile de sânge provenite din ca-pul Medusei, reprezenta mesagerulzeilor. În credinţa scandinavă, calul e-ra sacru pentru Odin, a cărui iapă cuopt picioare era Sleipnir. Era o impor-tantă creatură pentru celţi ca armăsa-rul zeului soarelui şi era de asemeneaasociată panteonului zeităţilor, ca ze-iţa fertilităţii, Epona. Un cal alb era oemblemă saxonă, iar mai târziu devi-za casei de Hanovra. Pentru hinduşi,calul poate fi egalat cu Varuna şi,deci, cu cosmosul; ultimul avatar allui Vishnu va fi calul alb, Kalki. În bu-dismul chinezesc, calul înaripat poar-tă Cartea legii. Pentru japonezi, BatoKwannon, zeul îndurării, poate lua o

formă asemănătoare. În Islam, Maho-med a fost dus la cer de armăsarulBorak, deci calul simbolizează ferici-rea. Creştinii privesc calul ca simbolal curajului, generozităţii şi a desfă-şurării rapide a vieţii. Cei patru cai aiApocalipsei sunt fiecare în parte câteun simbol: alb (ciuma), cel roşu(război), cel negru (foamete) şi celgalben (moarte). În zodiacul

chinezesc, calul corespundeGemenilor şi simbolizeazăpragmatismul şi dragostea.

Măgarul josMăgarul este o creatură cu simboluricontrastante, incluzând pericol, sără-cie, prostie, nebunie, încăpăţânare şilene, dar şi virilitate, răbdare, curaj,blândeţe şi tandreţe. În Egipt, măga-rul roşu semnifica pericol în iad şi e-ra emblema lui Seth. Cu toate că mă-garul greco-roman era privit ca sim-bol al stupidităţii, lenii şi încăpăţână-rii, simboliza de asemenea virilitateabrută şi era sacru pentru Dionysus(Bacchus) şi pentru zeul fertilităţii Pri-apus, cât şi pentru Saturn (Cronos).Creştinii îl portretizează câteodată casimbol al păgânismului, dar pentru căMăria a călărit un măgar până la Be-thlehem, iar Hristos în Ierusalim, ani-malul simbolizează tandreţe şi umi-linţă. Măgarul vorbitor al lui Balaamdenotă comunicarea cu Dumnezeu.Pentru că era un animal de sacrificiu,măgarul poate semnifica moartea; că-rând poveri grele, el poate reprezentasărăcia. În China, este un simbol certal prostiei; în iudaism, al încăpăţână-rii. Din 1828 de când 1-a folosit pre-şedintele Andrew Jackson ca o aluziecomică la porecla sa „Jackass", mă-garul a fost adoptat ca emblemă a Par-tidului Democrat al Statelor Unite.

Astăzi se foloseşte ca epitet dat unuiom obraznic, prost sau lipsit de bunsimţ, dar şi celui care simulează pros-tia pentru a obţine o informaţie utilă.

Ţapul susŢapii au un simbolism complex, po-zitiv şi negativ. Socotit încă în multesocietăţi ca animal de sacrificiu, ţapulreprezintă vitalitate şi sacrificiu. ÎnGrecia antică era sacru pentru Zeus,Pan şi Artemis; în hinduism, el repre-zintă cel mai înalt sine; în timp ce înpăgânism, carul lui Thor era tras deţapi. În Biblie, necredincioşii sunt nu-miţi ţapi, şi păcatele lumii erau arun-cate pe capul ţapului (de aici ţap is-păşitor). Pentru a indica pofta şi vo-luptatea, ţapul are o strânsă legăturăcu Satana, care este adesea descris înaceastă formă.

Berbecul susCurajosul, sălbaticul, energicul berbecîntruchipează aceste calităţi agresiveale puterii şi virilităţii masculine. Ne-greşita sa masculinitate şi coarnele î-nălţate (reminiscenţe ale soarelui şifulgerului), combinaţie care-1 facesimbol al zeului soarelui în multe cul-turi. Zeii creaţiei egiptene, Amon-Raşi Khnemu-Ra, erau descrişi cu ca-pete de berbec, iar Baal, zeul fenicianavea coarne de berbec. Berbecul gre-co-roman era sacru pentru Zeus (Ju-piter), Hermes (Mercur), Dionysus

• 104 •

şi Pan. Zeul hindus Agni, călăreşteun berbec ca simbol al focului sacru,în mitologia celtică, unde şarpele cucap de berbec era un atribut al lui Cer-nunnos, berbecul era asociat războiu-lui şi fertilităţii. Zeitatea galeză Be-nin a fost descrisă ca un berbec, ber-becii au tras carul lui Thor, zeul scan-dinav al tunetului. Berbecul era un a-nimal de sacrificiu în antichitate, cândunele culturi credeau că sângele săuîi transferă şi calităţile. În Biblie, ber-becul cu coarnele într-un tufiş cu spinia fost sacrificat de Avram în loculfiului său, Isaac; în iudaism, arunca-rea în aer a şofarelor comemorează a-cest eveniment. În creştinism Hristoscrucificat cu coroana de spini poatefi asemănat cu această creatură. Sem-nul ceresc al berbecului corespundeîn zodiac cu Aries, care simbolizeazăgerminaţia, regenerarea, începutul şiexplozia primăverii.

Oaia susPentru că e o creatură docilă şi de în-credere, oaia simbolizează blândeţeşi prostie; într-un context religios, ca-lităţi asemănătoare nu sunt negativeatunci când indică o credinţă indiscu-tabilă, în postura sa juvenilă de miel(un animal de sacrificiu în vechime)el simbolizează puritatea, inocenţa,supunerea şi calvarul. În creştinism,apare ca Mielul lui Dumnezeu (Ag-nus Deî) — Hristos — cel care poartăpăcatele lumii. Mielul poate fi por-tretizat ca suferind şi triumfător sauca vestitor al Apocalipsei. În alt sens,Hristos poate fi de asemenea privit caBunul Păstor care îşi paşte turma (a-postolii şi credincioşii). Satana estelipsit de putere în faţa Mielului nepă-tat, care este o emblemă a SfântuluiIoan Botezătorul. În tradiţia iudaică,stropirea cu sânge de miel la Paştireaminteşte de eliberarea evreilor şi

semnifică ascultare faţă de Dumne-zeu şi de viitorul Mesia. Oaia (sau ţa-pul) este al VlII-lea semn al zodiacu-lui chinezesc şi este simbolul tempe-ramentului artistic şi al armoniei.

Câinele josCâinele simbolizează cu adevărat celmai bun prieten al omului, simbolulloialităţii, vigilenţei şi curajului. Cel-ţii le atribuiau câinilor puterea de avindeca, la fel credeau şi grecii, carel-au legat de Aesculapius. Fidelitateaeste probabil, prima virtute a câine-lui, iar vechii egipteni şi greci credeaucă acesta îşi urmează stăpânul şi înviaţa de după moarte. Câinele (Sirius)era sacru pentru mesagerul zeu, Her-mes (Mercur) şi Artemis (Diana), ze-iţa vânătorii, şi era şi un însoţitor pen-tru Hecate (semnifică război) şi Ori-on. În multe culturi se credea desprecâini că erau mediatori cu tărâmulmorţii. Zeul egiptean Anubis este că-petenia şacalilor - Cerberus este deasemenea descris ca un câine cu treicapete; câinele lui Hades reprezintăîntunericul şi pericolul, pe când în tra-diţia scandinavă, câinele Garmr pă-zeşte lumea de dincolo. Unele culturiafricane privesc câinele înţelept ca ta-tăl ancestral al civilizaţiei şi aducă-torul de foc. În hinduism, cîinele esteasociat cu Yama şi Indra. În opoziţiecu simbolismul său pozitiv, evreii şimusulmanii consideră câinele un ani-mal murdar, un câine negru simboli-

zându-1 pe diavol. Marele Câine estesemnul ceresc al câinelui, şi câineleeste al Xl-lea semn al zodiacului chi-nezesc, reprezentând idealismul. Întradiţia chineză, poate simboliza atâtyin, ceea ce prezice catastrofe, mete-oriţi şi eclipse, cât şi yang, semnifi-când protecţie.

Pisica susSacră pentru Bast în Egiptul antic, în-cepând din evul mediu (când a deve-nit cunoscută ca având legături cuvrăjitoarele) pisica şi-a atras în prin-cipal simboluri negative — cu toate căîn unele ţări o pisică neagră se credecă poate aduce noroc. Din cauza aso-cierilor sale cu Satana, ca în tradiţiaoccidentală, pisica era privită ca ocreatură plină de cruzime, înşelătoa-re, răuvoitoare. Femela era conside-rată dezordonată şi simboliza femeiavoluptoasă; cele 9 vieţi ale lor erauprivite ca supranaturale. Celţii sacri-ficau pisici, iar budiştii consideră pi-sicile blestemate pentru că nu au plânsla moartea lui Buddha. În orice caz, al-te credinţe au privit pisica cu mai mul-tă milă: datorită firii sale indepen-dente, în Roma antică pisica era un a-tribut al zeiţei libertăţii, era sacră pen-tru zeiţa lunii Diana (Artemis) şi erapăzitoarea caselor, deci un simbol aldomesticităţii. Pisica trăgea caleaşcazeiţei scandinave a fertilităţii, Freyja.O pisică e adorată de musulmani pen-tru că l-ar fi salvat pe Mahomed deşarpe, şi M-ul, semn aflat pe chipulmultor pisici, se credea a fi semn lăsatde degetele profeţilor. Occidentalii e-chivalează câteodată pisica cu al pa-trulea semn al zodiacului chinezesc,iepurele.

• 105 •

Şarpele susŞarpele este un simbol universal cuconotaţiile cele mai complexe şi o-puse. În culturile străvechi simbolizaimortalitatea datorită faptului că şar-pele năpârleşte şi, astfel, a fost asociatcu zeul roman al medicinii (Aescu-lapius şi de asemenea cu mulţi alţizei hinduşi. Mai mult, în cultura indi-ană, şarpele Kundalini este conside-rat a fi la temelia spinării umane sim-bolizând energia cosmică şi viaţa. Ve-chii egipteni, romanii şi grecii îl con-siderau un spirit protector. Mai pelarg, prin rolul său de a o tenta pe E-va, determinând astfel Căderea uma-nă, şarpele a fost considerat vicleanşi răuvoitor - personificarea lui Sata-na şi a păcatului. Mişcările lui alune-coase, pielea solzoasă şi limba veni-noasă şi bifurcată, inspirau frică, întimp ce ochii fără pleoape simbolizauînţelepciune şi veghe. Datorită faptu-lui că se naşte dintr-un ou, şarpele es-te uneori considerat androgin şi dato-rită faptului că trăieşte sub pământ afost considerat malefic, împărtăşindsimbolismul dragonului. Prin formăse constituie într-un simbol puternic,falie şi de fertilitate; iar şarpele aresemnificaţii importante şi în visuri. În-colăcit, înseamnă potenţial dinamic, omotivaţie şi un simţ puternic pentruacţiune.

Crocodilul/Aligatorul dreaptaCrocodilii şi aligatorii împart acelaşisimbolism combinat, moarte şi distru-gere, la fel ca şi viaţa şi reînnoirea.Datorită faptului că crocodilul este ocreatură de apă şi de uscat, semnifi-

caţia sa este complicată; în afară defaptul că este un animal devorator, tri-burile amerindiene îl privesc ca pe undemiurg sau ca pe o creatură cosmicăcare duce lumea în spate. În vechiulEgipt, crocodilul avea un simbol com-plex, special şi era atât de importantdin punct de vedere cultural, încât pu-tea reprezenta însăşi ţara. Unii susţi-neau că s-a născut din apă şi astfel oreprezenta pe zeiţa solară Sebek (So-bek), cea vicioasă ctonic, dar putea fişi forma zeului pământului, Geb — caforţă a vieţii. În mod alternativ, fero-cele crocodil întruchipa furia şi tulbu-rarea şi era atributul furtunii, al zeuluisatanic, Seth. Crocodilul hibrid Am-mit (câteodată echivalent cu Serapis)mânca inimile păcătoşilor după ju-decata lui Osiris, şi chiar şi morţiierau consideraţi câteodată crocodiliai ştiinţei. Pentru că se ştia că nu arelimbă, lumea clasică considera cro-codilul simbolul tăcerii. Leviathanulbiblic, fabulosul monstru marin, eraîmbinat cu crocodilul, iar în creşti-nism el semnifică simbolul dragonu-lui ca şi păzitor al ştiinţei, de aseme-nea semnifică înşelătoria, pentru căvarsă lacrimi de crocodil pentru a-şiîncuraja victima sentimentală să seapropie de el.

Şopârla sus. dreaptaŞopârla cu sânge rece se încălzeşte lasoare; de aceea ea este asociată atâtcu soarele, cât şi cu lumina, iar în u-nele religii ea reprezintă cercetătoruliluminismului spiritual. În Grecia an-

tică, exista concepţia că a fost oferitălui Apollo, zeul soarelui, în scopul dea obţine lumina eternă; acest simboleste acceptat în creştinism. Mai mult,chiar în timpurile străvechi, oameniicredeau că ea îşi reînnoieşte vedereauitându-se la soare, simbolizând ast-fel o reînnoire a credinţei. Pentru căşi schimbă pielea, şopârla este un sim-bol clar al renaşterii. Ca şi crocodilul,lumea antică credea că nu are limbă,simbolizând tăcerea; în Egiptul şi Gre-cia antică simboliza înţelepciunea şinorocul şi era considerată sacră pen-tru Serapis şi Hermes (Mercur). Dim-potrivă, în ţările noneuropene, ea eraasociată cu dezastrul natural cum arfi seceta. În unele culturi africane, es-te cunoscută ca fiind stăpânul trans-formării diavoleşti. În creştinism, es-te comparată cu asocierile satanice a-le şarpelui. În Polinezia, şopârla esteimportantă, privită ca un zeu; în tra-diţia Maori ea este un demiurg, întimp ce în unele triburi australiene, şo-pârla Tarrotarro este un erou cultural,creatorul sexelor. Salamandra miti-că a fost descrisă de obicei sub formăde şopârla. Pierderea cozii sugereazăo fire „alunecoasă".

106

Broasca ţestoasă -sus Broascaţestoasă are un simbol profund întradiţia amerindienilor şi în sudulAsiei, unde se susţinea că duce lumeaîn spate sau că reprezintă cosmosul— carapacea sa fiind cerul, corpul său,pământul, iar sub carapace prezentaapa sau lumea cealaltă (iadul), înmitologia indiană, broasca ţestoasăChukwa duce lumea în spatesusţinând un elefant. Din acest motivbroaştele ţestoase au fost frecvent re-prezentate în arhitectură ca şi cariati-dele Universului. Broasca ţestoasă c-ra metamorfoza lui Vishnu şi o repre-zenta pe Kasyapa, Steaua Nordului,în general (în special în China şi Ja-ponia) ea este un simbol al longevi-tăţii, indistructibilităţii şi al imortali-tăţii. În China, ea este înzestrată spi-ritual, şi poate reprezenta principiul fe-minin (yin) şi simbolul apei sau prin-cipiul masculin (yang) ca Războini-cul Negru. Semnele de pe carapaceaei au fost considerate pe rând o hartăa constelaţiilor şi o scriere sfântă: şi,astfel, a devenit simbolul înţelepciu-nii, iar prin obiceiul ei de a se retrage

în carapace a devenit simbolul medi-taţiei spirituale. În tradiţiile amerin-dienilor, în vestul Africii şi în cultu-rile din regiunea Mării Caraibilor, in-teligenţa ei este aceea a unui şarla-tan/şmecher. Broasca ţestoasă greco-romană era un simbol de fertilitate sa-cru pentru Aphrodita (Venus). În creş-tinism, broasca ţestoasă este uneoriconsiderată o creatură demonică carereprezintă întunericul şi totodată unsimbol casnic.

Broasca susîn cele mai multe tradiţii, broasca esteconsiderată o antiteză a broaştei râ-ioase rele/maligne; oricum încă maieste îmbibată cu simbolul conflicrualal norocului, fertilităţii şi reînvierii,dar şi al răului, ereziei şi al păcatului.Pentru că depune mari cantităţi deouă, este un simbol al fertilităţii şi erasacră pentru Heket, zeiţa egipteană arenaşterii, cea cu cap de broască (şide asemenea pentru Aphrodita/Venusgreco-romană). Brotăcelul simbolizarevărsarea Nilului. Pentru celţi, broas-ca domnea peste pământ şi reprezen-ta puterea tămăduitoare a apei. Cele 3etape ale dezvoltării ei şi caracterulamfibian o determină să fie un sim-bol al renaşterii. În China, broasca es-te o creatură feminină (yin) care adu-ce ploaia aşa cum cred şi băştinaşii.Hinduşii credeau că o broască marcsusţinea lumea şi că broaştele sim-bolizează întunericul. Creştinii timpu-rii o considerau simbol al renaşterii,

dar şi ca o întruchipare arăului şi a lăcomiei.

Calul de mare josîn culturile mediteraneene ale Greci-ei antice şi ale Romei, caii de maretrăgeau şaretele zeilor mării şi, ca unatribut al zeului mării Neptun (Pose-idon), ei simbolizau puterea apei. A-ceastă semnificaţie pozitivă spuneadespre ei că îi duceau pe morţi în si-guranţă pe lumea cealaltă. Calul demare ilustrat aici împreună cu o naia-dă face parte dintr-o legendă greacă.Caii de mare rămân simboluri ale no-rocului pentru pescarii care sperausă-şi umple năvoadele, iar în supers-tiţiile populare ei au darul de a protejaîmpotriva febrei. Forma lor unică i-adeterminat pe chinezi, în mod în-ţelegător, să-i considere pe caii de ma-re fii mai mici ai dragonilor.

Balena jos. stângaBalena uriaşă era un simbol al puteriişi al energiei regeneratoare ale apelorcosmice până când a fost privită cadevoratorul lui Iona din Biblie şi a de-venit simbolul morţii, al mormântu-lui, gura şi pântecele iadului. În acestcontext, poate simboliza şi reînvierea,pentru că o dată ce Iona şi-a recăpătatcredinţa, după trei zile şi trei nopţi, ba-lena 1-a eliberat. Pilda poate fi compa-rată cu moartea, îngroparea şi învie-rea lui Hristos. În tradiţia inuiţilor (es-chimoşi), balena este un şarlatan. Da-torită mărimii lor uriaşe, navigatori;timpurii au încercat din greşeală să de-barce pe balene, şi de atunci ele sim-bolizau momeala diavolului şi vicle-nia lui. Dar balena poate fi şi un sim-bol cosmic, fie o cariatidă a Universu-lui (în ţările arabe şi slave, în Rusia),fie o întruchipare a lumii sau a cor-pului sau a mormântului.

• 107 •

Delfinul s«sUn simbol popular universal, delfi-nul simbolizează salvarea, viteza, iu-birea şi seriozitatea. Este atât de pri-etenos cu omul, încât a persistat cre-dinţa că odinioară a fost fiinţă uma-nă, în Grecia antică şi în Roma a fostconsiderat regele creaturilor marine,şi înhămat la carul lui Poseidon(Neptun) simboliza puterea maritimă.Era, de asemenea „femeia mării" sa-cră pentru Aphrodita (Venus) pentrubabiloniana Ishtar şi pentru egipteanaIsis. La Delphi, a fost dedicat lui A-pollo, zeul Soarelui, dar împreună cuDelphi, delfinul poate simboliza mat-ca {uterul). În picturi apare frecventpictat împletit cu o ancoră „frânândviteza", ceea ce reprezintă prudenţa.Este un simbol al lui Hristos pe crucecând este pictat pe o ancoră saustrăpuns cu un trident; pictat cu o na-vă simbolizează biserica condusă deHristos. Pentru că era celebru pentrua-i fi salvat pe corăbieri de la înec, şipentru că în multe tradiţii era faimospentru că-i ghida pe morţi prin apelemorţii, îl simboliza de asemenea peHristos Mântuitorul. Delfinul a fostcomparat cu bestia care 1-a în-ghiţit şiapoi 1-a eliberat pe Iona şi astfel sim-bolizează renaşterea. La amerindienipoate fi un mesager divin şi o formăa Marelui Spirit.

Peştele josPe lângă faptul că este un simbol pu-ternic al creştinătăţii, această creatu-ră acvatică cu formă alungită repre-zintă fertilitatea masculină (o pradăbună reprezentând abundenţa) şi deasemenea se identifică cu zeiţele lu-nilor. Pentru că adâncimile simboli-zează subconştientul minţii, peştelepoate simboliza creativitate şi inspi-raţie, dar şi fertilitate feminină. Peştiierau sacri pentru zeul babilonian almării, Ea-Oannes, dar şi pentru Ishtar.În Egiptul antic, peştele era conside-rat falusul lui Osiris şi, pe lângă a-ceasta, era sacru pentru Isis şi Hathor.Peştii în credinţa greco-romană erauatributele zeiţei iubirii Aphrodita (Ve-nus) şi ale zeului mării Poseidon (Nep-tun). Tradiţia celtică compara somo-nul cu păstrăvul în mod special cu iz-voarele sfinte şi cu ştiinţa divină. Pen-tru budişti, peştele simbolizează li-bertatea gândirii şi încrederea sau cre-dinţa pentru că la fel ca şi Hristos,Buddha a fost pescar de oameni. Peş-tele este mâncarea sfântă pentru evreişi simbolizează înotul cu credinţă înapele Torahului. Zeii hinduşi Varunaşi Vishnu îşi pot asuma forma lui - afost prima încarnare a lui Vishnu caşi salvator al omenirii de la potop, iarVaruna este zeiţă a apelor cu formăde peşte auriu — un simbol favorabilsănătăţii, fertilităţii şi iubirii la indi-eni, în China, peştii prezic abundenţa(cuvintele sunt omofone în mandari-nă) şi este o emblemă a zeiţei mileiKwan-yin şi a dinastiei T'ang. Peştiiconstituie semnul zodiacal al peştilorgemeni, reprezentând conflictul uman,apa şi alte caractere laice.

Crapul susCrapul are puţine semnificaţii în cul-turile occidentale, dar în orient un sim-bol pozitiv al iubirii, curajului, dem-nităţii şi norocului. În Japonia, crapuleste semnul acceptării cu seninătate adestinului şi pentru că trăieşte mult,simbolizează norocul. Cuvântul japo-nez „crap" este omofon al cuvântului„iubire", având şi acest simbol. Pen-tru că înfruntă toate obstacolele întimp ce înoată contra curentului pen-tru a ajunge la locul unde-şi depune i-crele, simbolizează rezistenţa şi eraemblema curajului pentru samurai.Crapul chinezesc este un reprezentantal perseverenţei şi al succesului lite-rar pentru că poate sări pragurile por-ţii Dragonului pentru a se transformael însuşi în versatul dragon.

Steaua de mare susSteaua de mare are multe simboluri i-dentice cu ale stelei datorită formeisale. În iconografia creştină, ea o re-prezintă pe Fecioara Măria (StellaMaris, — „Steaua Mării"), cea care eaasigură trecerea în siguranţă peste ma-rea furtunoasă şi simbolizează un farstrălucitor al salvării în apele pericu-loase ale lumii. Acest simbol se întin-de până la Spiritul Sfânt, caritatea şicredinţa creştină. Un simbol celest că-ruia îi merge bine mai degrabă în a-pă, decât să se înece în mare, steauade mare simbolizează iubirea pură şicare arde mereu.

108

Scoica susScoica este un simbol feminin pozi-tiv universal al naşterii, vieţii, învie-rii, iubirii şi norocului. Datorită în-velişului ei tare care-i protejează via-ţa (şi conţine perle), moluscă cu su-papă dublă simbolizează uterul şi fer-tilitatea şi ca o creatură acvatică esteşi feminină, lunară şi este asociată cuvirginitatea. In mitologia greco-ro-mană, se credea despre Aphrodita (Ve-nus) zeiţa iubirii, că ar fi fost creatădin spumă de mare şi dusă pe uscatpe o specie de scoică, la fel cum s-a în-tâmplat şi cu zeiţa hindusă, Lakshmi.În creştinism (şi în alte religii), scoi-ca simbolizează învierea şi botezulpentru că scoicile au fost adesea stro-pite cu apă de botez. In epoca medie-vală, simboliza peregrinajul, în spe-cial înspre altarul Sfântului Iacobdin Santiago de Compostela înSpania: Sfântul James a fostprotectorul pere-

grinilor, iar simbolul său era scoica,îngerul păzitor Rafael a fost pictatîmpreună cu o specie de scoică. Da-torită faptului că se credea că a fostfecundată de rouă, scoica ar putea-osimboliza pe Fecioara Măria, mamaperlei sfinte — Iisus. In ambele cul-turi, budistă şi indiană, cochilia scoi-cii are un simbol special pentru căstrigătul ei îl trezeşte pe credincios.Scoica este unul din cele opt simbo-luri de bun augur din China şi simbo-lizează o călătorie prosperă.

Melcul dreaptaCa şi scoica, melcul este un simbol alnaşterii şi reînnoirii, dar şi al înceti-nelii. Retragerea lui în cochilie şi ra-piditatea cu care iese (cochilia lui es-te comparată cu o peşteră) au adăugatalte simboluri ca figura de ceară şi pa-lida lună. Spirala cochiliei reprezin-tă atributele dinamice şi cosmice aleacestei forme împreună cu cele ale la-birintului. Unii zei americani nativiai vântului îşi însuşesc forma lui pen-tru că, la fel ca şi gasteropodul, vân-

tul poate pătrunde în habitatul său. Înculturile Maya şi Aztecă, melcul eraasociat cu zeităţi, cum ar fi zeul mexi-can al lunii, Tecciztecatl. Melcul esteun simbol al lenii în creştinism şi alcomportamentului păcătos.

Caracatiţa jos, stânga Caracatiţa sausepia este un simbol predominant înţările mediteraneene unde era unmotiv decorativ foarte mult folosit înarta minoică şi mice-niană. Cele 8tentacule ale ei în formă de spirală oasociază cu desfăşurarea creaţiei dincentrul cosmic, un concept dinamicîmpărtăşit de forma sa de spirală, dedragon şi de păianjen. Oricumaceastă asociere pozitivă a fost uneoripusă în contrast, deoarece ea scuipăcerneală neagră. Credinţa căreprezintă spiritul diavolesc şi iadul,ca o creatură acvatică, îşi a-sumăsimbolurile apei şi ale lunii şi poatesimboliza şi fulgerul şi ploaia. Poatefi comparată cu semnul zodiacal alCancerului şi cu solstiţiul de vară.

• 109 •

Pajura/Acvila dreaptaCu înfăţişarea sa majestuoasă, cu zbo-rul înălţător şi vederea acută, pajuraeste un simbol universal şi reprezintăzeul atotvăzător al cerului. Reprezintăde asemenea curaj, victorie şi putere,semcţie, tunet şi furtuni. Pentruvechii greci şi romani, era purtătorulluminii pentru Zeus (Jupiter) şi repre-zenta victoriosul Imperiu Roman pesteagurile legiunii romane. În creşti-nism, pajura simbolizează omnipoten-ţa lui Dumnezeu, credinţa, ascensiu-nea lui Hristos şi pe Sf. Ioan. Pajura/Acvila împărtăşeşte simbolismul pă-sării Phoenix pentru că, în legea creş-tină, se reînnoia pe sine la fiecare ze-ce ani zburând în soare şi apoi în ma-re de trei ori. În felul acesta devineun simbol al naşterii din nou şi al bo-tezului. Un şarpe în ciocul unei paju-re semnifică victoria lui Hristos asu-pra Satanei. Forma de strană a paju-rei ţinând o Biblie reprezintă inspira-ţia Scripturii şi putere. De obicei, pa-jura este descrisă ca o emblemă sola-ră bătându-se cu şerpii sau în conflictecu un taur sau cu leu, din care iesevictorios demonstrând triumful spiri-tului asupra puterii lumeşti. În tra-diţiile amerindienilor, aripile pajureisimbolizează razele soarelui, purtateca pălării ele reprezintă pasărea-rune-tului şi Marele Spirit; pajura poate deasemenea semnifica ziua şi este mij-locitorul între oameni şi zei. Dom-nind ca un rege peste păsări, pajuraeste emblema regalităţii, o asocieredezvoltată de statutul său de cel maipopular simbol vestitor; simbolizeazăimperii ca Imperiul Roman şi pe celal lui Napoleon. Pajura cu douăcapete a Bizanţului venea din simbo-lismul hittit al zeilor gemeni ai puteriişi ai tuturor ştiinţelor. Multe state auadoptat pajura ca embleme, steme, fi-ind simbol al patriotismului şi suve-ranităţii pentru unele dintre ele, inclu-zând aici Statele Unite, unde este sim-bolul naţional. Asociat cu cele şaptepăcate capitale şi cu cele patru virtuţifundamentale, are semnificaţii biva-lente simbolizând mândrie şi dreptate.

Bufniţa josDeşi sacră pentru Athena, zeiţa grea-că a învăţăturii şi un simbol al înţe-lepciunii, bufniţa suferă asocieri ne-gative în cele mai multe tradiţii. Înmulte credinţe - ca în cele ale Egip-tului antic şi creştinismului - aceastăpasăre de noapte simboliza moartea,ghinionul şi întunericul spiritual. Deşipentru celţi era sacră, era o legăturăcu viaţa de dincolo de moarte fiindnumită „vrăjitoarea nopţii" şi „pasă-rea-cadavru". În hinduism, era mesa-gerul zeului vedic al morţii, Yama. A-fricanii de vest şi australienii abori-geni privesc bufniţa ca mesageră avrăjitorilor, iar în Europa Occidentalămedievală se credea că vrăjitoarele sepot transforma în bufniţe. Pentruamerindieni are şi această semnifica-ţie, dar poate simboliza şi înţelepciu-ne, în China şi Japonia, se spunea cărăpeşte copiii şi de aceea semnificamoartea, dar şi odrasla nerecunoscă-toare. Bufniţa simbolizează orbirea şie considerată o pasăre necurată întradiţia evreiască. În general, bufniţahombar şi bufniţa-cornută (prezentatăaici) sunt considerate demonice. Buf-niţa urlătoare poate juca câteodată unrol binevoitor atenţionând vânătorulcând se apropie pericolul.

Şoimul josŞoimul şi păsările asemănătoare depradă au simbolism contradictoriu în-semnând răul şi moartea, lumină so-lară, împărtăşind această semnifica-ţie cu vulturul. Ca rege al păsărilorde pradă în Egiptul antic, şoimul esteo pasăre regală sacră, deoarece se spu-nea că el întruchipează pe atotvăză-torul Horus, zeul cerului (sau zeulsoarelui, Ra). El şi alţi zei egiptenisunt adesea pictaţi cu cap de şoim.

Primii creştini credeau că şoimul sim-bolizează răul, în timp ce un şoim îm-blânzit îi reprezintă pe păgânii con-vertiţi, iar şoimul moţat simbolizeazăsperanţă pentru iluminare. În legende-le greco-romane, şoimul era mesage-rul lui Apollo şi era sacru pentru Cir-ce şi vrăjitorii greci. Pentru celţi, şoi-mul era simbolul victoriei (de obiceiasupra iepurelui care echivalează cuvoluptatea). Era înfăţişarea zeuluiscandinav Odin şi era un atribut alFreyjei. În hinduism, şoimul Gayatnera mijlocul de transport al Indrei şiaducea mana din cer. În China, sim-bolizează soarele, precum şi războ-iul. Polonezii cred că şoimul este opasăre profetică cu puteri magice devindecare. Pasărea ilustrată mai suseste Şoimul Dogarului.

• 110 •

Corbul josCorbul (împreună cu cioara) este opasăre cu dublu simbolism: cu toatecă acesta împărtăşeşte cu alte păsărisimbolul solar, aripile sale negre potfi cauza pentru care e considerat sim-bolul răului. Pentru că e inteligent şipoate vorbi, îi era uneori acordat atri-butul profeţiei şi al înţelepciunii. A-merindienii îl consideră un demiurg,un trişor viclean sau un mesager alMarelui Spirit. Egiptenii antici îl pri-veau ca pe o pasăre distructivă, la felcredeau şi evreii, că smulgea ochiimorţilor. Asemenea zeiţei CorbuluiBinecuvântat din mitul celtic, corbulera simbol al războiului, fertilităţiişi profeţiei, ca şi Corb al luptei zeiţeiBadb, aducea de asemenea ghinion.Culturile scandinave credeau că doicorbi stând pe umerii lui Odin (Wo-tan): Hugin („gând") şi Munin („me-

morie") se comportau ca ochii zeită-ţii. Corbul este emblema vikingilor şia danezilor. În mitologia greco-roma-nă, corbul primea asocieri pozitivede longevitate, fertilitate, speranţă şisoare, dar semnifica şi moarte. Eramesager al lui Apollo şi era odată alb,până când s-a înnegrit de furie. InChina, un corb cu trei picioare locu-ieşte în Soare, indicând cele trei fazeale sale: zori, amiază şi amurg; pen-tru japonezi, este un mesager divin,în tradiţia creştină, corbul este echi-valent cu Satana şi păcatul, cu toatecă i se poate atribui o semnificaţie maipuţin malefică cum ar fi solitudinea(datorită preferinţei sale de a trăi re-tras de stol). Hrănindu-1 pe Ilie, ne a-duce aminte şi de providenţa lui Dum-nezeu şi de speranţă. Noe a trimis uncorb alb din arcă şi din cauza eşecu-lui, s-a înnegrit. Alchimiştii au inter-pretat acest lucru ca moarte a lumii.Reprezintă de asemenea păcatul mor-

tal de voluptate. În tradiţie, când cor-bul îşi părăsea cuibul, prezicea în a-cest fel dezastrul - de aici mitul po-pular că dacă corbii părăsesc vreoda-tă Turnul Londrei, naţiunea englezăva decădea.

Cioara susSimbolul ciorii se împleteşte cu cel alcorbului şi multe culturi nu fac dis-tincţie între cele două păsări. Este decisimbolul morţii şi al ghinionului, a-vând şi semnificaţii solare. Egipteniicredeau că o pereche de ciori simbo-liza monogamia. Potrivit grecilor an-tici, Apollo lua înfăţişarea unei cioricând fugea la Typhon şi de aceea erasacră pentru el şi pentru Athena. Ero-ina celţilor, Branwen, sora lui Bran,(al cărui atribut era un corn) era des-crisă ca o cioară albă. În credinţa po-pulară, eroii se pot transforma în cioripentru a crea stricăciuni. Pentru băş-tinaşii americani, cioara este o pasărecare păstrează legea sacră şi poatesemnifica schimbare; ca şi corbul,poate fi o trişoare şi mesager al spi-ritului lumii.

Vulturul sus, dreaptaîn vremurile moderne vulturul nu sebucură de o caracterizare prea frumoa-să, din cauza obiceiurilor sale mizera-bile şi a înfăţişării neîngrijite. Pentruegiptenii antici, era „găina faraonului"şi simboliza maternitatea; vulturii e-rau consideraţi a fi în exclusivitate fe-mele şi circula credinţa că-şi hrăneaupuii cu propriul sânge (un mit aplicatmai târziu pelicanului). Era sacru pen-tru Mut, zeiţa maternităţii, şi pentruIsis, care odată a luat forma unui vul-tur. Hathor era ocazional portretizatcu un cap de vultur, la fel a fost şiNekhebet. Vulturul exemplifică prin-

cipiul feminin, iar scarabeul exempli-fică masculul (în alte culturi scarabe-ul e înlocuit cu şoimul). În Grecia şiRoma, vulturul era sacru pentru Ares(Marte), Apollo şi Hercule (care a o-morât vulturul ce smulgea ficatul luiPrometeu înlănţuit pe muntele Cau-caz). Era de asemenea calul lui Cronos(Saturn). Ca şi cornul unicornului, înevul mediu, se credea că gheara vul-turului detecta otrava. Pentru motiveevidente, ca cele legate de curăţireacadavrelor de carne, vulturul este în-deaproape asociat cu moartea. Dinacelaşi motive, amerindienii îl asoci-au cu focul purificator şi cu soareleîn timp ce în unele tradiţii africane,se considera cunoscătorul tainei trans-formării cărnii moarte în carne vie.Pentru creştini, vulturul poate semni-fica virginitatea Măriei, o noţiune a-părută din credinţa că ouăle păsăriisunt fertilizate de vântul de vest.

Porumbelul josPorumbelul simbolizează pacea încreştinism şi în alte culturi, dar are şialte asocieri. Potrivit tradiţiei slave,sufletul se transformă într-o turtureala moarte, în multe alte religii, inclu-zând hinduismul, porumbelul este re-prezentantul sufletului. Duhul Sfântal creştinismului este uneori întruchi-pat într-un porumbel, ca şi apostolii.In mitologia greco-romană, porumbe-lul era sacru Athenei, semnificândreînnoirea vieţii, pentru Zeus - careera rănit de porumbei - şi pentru A-phrodita (Venus), un simbolal dragostei. Egiptenii anticiîl considerau reprezentativpentru inocenţă şise credea căstă

111

în Copacul vieţii. Porumbelul e văzutîn islamism ca protector al lui Ma-homed. În timp ce porumbelul sem-nifică longevitate şi linişte în China, înJaponia e asociat zeului războiuluiHachiman. În trecut, porumbelul erasingura pasăre pe care evreii o accep-tau ca jertfa pentru purificarea ma-mei după naşterea odraslei. Poate sim-boliza şi Israelul. Atributele anticeale zeiţelor fertilităţii ca Ishtar şi As-tarte, astăzi porumbeii (un cuplu deturturele) întruchipează dragostea. A-sociat cu virtuţile fundamentale, po-rumbelul semnifică cumpătare. VeziPorumbelul şi Olive Branch (Ramu-ra de măslin) în Simboluri sacre.

Păunul susFrumuseţea şi grandoarea penelorpăunului i-au dat o varietate de asoci-eri, înfăţişarea sa a făcut să fie adeseaasociat regalităţii, în unele culturi, cumar fi babilonienii antici şi perşii (carecredeau că doi păuni păzesc Copaculvieţii, simbolizând dualitatea omului)şi-au aşezat conducătorii pe tronuri depăuni. Împărătesele şi prinţesele ro-mane aveau ca emblemă păunul. Altesimboluri ale păunului derivă directdin mitologia greco-romană. Pasărea-zeu, Phaon (cunoscută şi ca Fiorul), afost identificată cu un păun. Hera (Iu-no, în mitologia romană) pentru carepasărea e sacră - a creat păunul dincadavrul unui gigant, Argus, un mon-stru fabulos ai cărui 100 de ochi i-asemănat pe coada păunului (care re-prezintă bolta cerului, iar ochii - ste-lele). Semnele distinctive din coadapăunului au fost identificate cu nişteochi încă de la început, iar în creşti-nism pot reprezenta biserica atotvăză-toare. Felul în care se adăposteşte şicum îşi reînnoieşte penele, poate sem-

nifica reînvierea, şi pentru că se cre-dea că nu intră în putrefacţie, el sim-bolizează imortalitatea. În panteonulhindus, păunul este calul lui Lakshmi,Brahma şi Kama şi e sacră pentru Sa-rasvati. Islamismul descrie ochii pău-nului ca „ochi ai inimii" şi îi asociazăcu soarele, luna şi universul. Budiş-tii privesc păunul ca simbol al roţiivieţii şi al soarelui. A fost emblemabudistului Avalokitesvara şi Amita-bha Buddha, de asemenea fiind legatde zeiţele Chinei şi Japoniei, zeiţe alemilei, Kwan-yin şi Kwannon. Repre-zentând veghea înţelegătoare, păunulera odată sacru în China, unde penelesale lucioase şi frumos colorate erauemblema dinastiei Ming şi simbol alunui rang înalt. Pentru că devine ne-astâmpărat înaintea furtunilor şi scoa-te un ţipăt caracteristic, este asociat şicu ploaia. Păunul poate fi asimilat cusimboluri negative: ostentaţia sa sem-nifică păcatul capital al mândriei {su-perbia) şi vanitatea. În hinduism, sespune că păunul are penele unui în-ger, vocea diavolului şi mersul unuihoţ, şi că ţipetele sale sunt în relaţiecu picioarele sale urâte. Despre cei ca-re se fălesc cu meritele altora se zicecă se îmbracă în pene de păun sau seîmpăunează.

Dodo susAcum moartă, dodo era pasăre ne-zburătoare specifică pentru Mauriti-us. Este, de aceea, un simbol tragic alrezultatului invocabilei exterminări aaltor specii de către oameni şi ca o re-amintire a datoriei noastre de a res-pecta lumea naturală. Expresia mortca şi dodo poate însemna astăzi o per-soană ultraconservativă sau ceva ne-fimctionabil sau mort.

Emu/Struţul susObiceiul idiosincretic de a-şi îngropacapul în nisip face ca struţul să sim-bolizeze stupiditatea şi evitarea za-darnică a adevărului care e neplăcut.Din punct de vedere istoric, are sem-nificaţii mult mai profunde şi poziti-ve. Penele sale constituiau un impor-tant simbol al dreptăţii şi al adevăru-lui în Egiptul antic, ajutând la măsu-rarea inimilor morţilor în viaţa de du-pă moarte, semnificând şi zeiţa Ma'at,guvernantă a legilor existenţei. În cre-dinţele antice şi medievale, multepractici obişnuite erau atribuite stru-ţului: se credea că îşi cloceşte ouălecu privirea, în stare de nemişcare, po-ziţie ce 1-a transformat în simbol almeditaţiei. O altă teorie susţinea căouăle struţului se cloceau la căldurasoarelui, deci a devenit simbol al cre-aţiei şi al vieţii în multe credinţe, in-clusiv în creştinism, unde simbolizademonicul Tiamat (portretizat şi cadragon) în opoziţie cu Marduk. Pen-tru unele triburi africane, struţul esteo pasăre de cult simbolizând lumina,apa şi puterea magică. Emblema Prin-ţului de Wales e formată din trei penede struţ. Emu şi struţul împărtăşescsimbolismul lor, şi această fotografieprezintă un exemplar de pasăre emuaustraliană.

112

Lebăda susGraţioasa lebădă, remarcabilă prin co-loritul alb imaculat al penajului şi prinlungimea gâtului său flexibil, are ovarietate de asocieri, inclusiv lumina,viaţa, graţia, puritatea, dragostea, so-litudinea, poezia, muzica şi sincerita-tea, în contrast, semnifică prefăcăto-rie în unele culturi datorită penajuluisău alb care contrastează cu carnea saneagră. Din cauza corpului rotunjit şigâtului lung, lebedele pot reprezentaatât masculinitate, cât şi feminitate,precum şi apă şi foc şi, unind acestecalităţi, ea simbolizează perfecţiunea.In culturile scandinave, lebăda esteprivită ca un epitom al frumuseţii fe-minine. Potrivit unei tradiţii vechi, secredea că lebăda cânta doar înaintede moarte, şi deci cântecul prevesteş-te moartea (ultima operă a unui poetsau compozitor este cântecul-lebedei).În mitologia greco-romană, lebăda e-ra sacră pentru Apollo, zeul muzicii,şi ca simbol al virilităţii masculine şial soarelui, trăgea de asemenea caleaş-ca lui Zeus (Jupiter) cel care a luatforma de lebădă pentru a o seduce peLeda şi astfel era asociată cu dragos-tea. Era de asemenea un atribut al A-phroditei (Venus), zeiţa dragostei, şio simboliza pe Fecioara Măria. Cel-ţii credeau că lebedele erau zeităţi so-lare binevoitoare, identificate de lan-ţurile de aur şi argint din jurul gâtuluilor. Pentru băştinaşii amerindieni, le-băda exprimă dorinţa Marelui Spiritşi poate aduce cele 4 vânturi. Simbo-lizează soarele, graţia, nobleţea şi cu-rajul în culturile orientale. Pentru hin-duşi, lebăda era pasărea Hamsa (com-binând Ham şi Sa în mintea divină) şisemnifica perfecta uniune şi răsufla-rea spiritului. Era de asemenea calullui Brahma şi oua Ouăle Cosmice.Gâscă împărtăşeşte multe din simbo-lurile acordate lebedei.

Barza josAstăzi barza este cea mai bine cunos-cută, cea care aduce copii noilor pă-rinţi, dar este mai mult simbol al no-rocului. Barza este o pasăre migratoa-re - emblema călătorului - şi datorităobiceiului său da a pleca spre ţărilecalde iarna şi de a se întoarce primă-vara, aceasta reprezenta primăvara,reînvierea şi o viaţă nouă (în ţările încare migra se spune că lua înfăţişareumană). Aceasta probabil explică o-riginea simbolului berzei de a aducecopii, chiar dacă în nordul Europei secredea că sufletele copiilor nenăscuţilocuiau în locuinţa naturală a berzei,în mlaştini şi eleştee. În China, barzasemnifică longevitate (se credea cătrăieşte foarte mult) şi singurătate. O-biceiul său de a sta nemişcată pe unpicior a condus laasocierea ei cumeditaţia, înEgiptul şi Romaantică simbolizagratitudineacopilului pentrucă se spunea căbarza îşi hrăneapărinţii atuncicând aceştia nu semai puteaumenţine. Inmitologia greco-romană,reprezenta de asemenea femeia cafiind cea care hrăneşte şi era sacrăpentru Hera (Iuno). Deoarece o-moară şi mănâncă şerpii, este privităîn creştinism ca o inamică a lui Sa-tana şi-1 poate simboliza pe Hristos,precum şi virtuţi ca şi castitatea, pu-ritatea, vigilenţa şi prudenţa. O legen-dă suedeză spune că o barză a apărutla crucificare, rugându-1 pe Hristos săfie puternic şi strigând Stryka! Strykal(putere).

Pelicanul sus, dreaptaCândva se credea că pelicanul îşi hră-neşte puii cu propriul sânge, întoc-mai ca în credinţa despre vultur, ciu-gulindu-şi pieptul - dându-şi astfelviaţa pentru puii săi - aşadar, primasa semnificaţie este a sacrificiului desine şi a dragostei părinteşti. În tradi-ţia medievală, se spunea că femela îşisufoca puii cu dragostea ei, iar mas-

culul îi reînvia cu propriul sânge. Mi-tul permite o alternanţă a faptelor, şianume, masculul îşi ucidea puii în fu-ria sa şi iubitoarea mamă îi învia cusângele din pieptul său - ambele mi-turi, precum şi alte variante simboli-zează învierea. Din vremea lui Dan-te, pelicanul a fost identificat cu Hris-tos şi semnifica smerenie şi euca-rism pentru creştini. Evreii îl privescca pe un aducător de ghinion şi dezo-lare, în alchimie reprezintă reînviere,antiteze ale corbului.

Coţofana josCoţofana neagră şi albă a fost suspec-tată în Occident ca fiind un rezultat alrolului său de a prevesti ghinionul şimoartea, cu toate că originile acestorasocieri sunt necunoscute. Creştiniimedievali credeau că coţofana sem-nifică răul, persecuţia sau moarteaprematură. E descrisă în scene deCrăciun şi-1 poate personifica peSatana, simbolizândvanitate şi maniere des-frânate. Există o vechepoezie englezeascăcare atribuieteri profeticecoţofenelor,care simbo-lizau:regretul,bucuria, onuntă, onaştere,

• 113 •

un botez, o moarte, raiul, iadul, dia-volul, în Orient, simbolul negativ alcoţofenei este opus, iar în China eaeste simbolul Păsării bucuriei. Asoci-erea profetică este împărtăşită ori-cum în Orient, unde ea este aducă-toare de noroc, iar cântecul ei preziceveşti bune şi musafiri. Coţofana eraemblema dinastiei Manchu.

Rândunica josRândunica este o pasăre migratoareiar reîntoarcea ei primăvara simbo-

lizează speranţa, fertilitatea şi reînnoi-rea vieţii. Datorită faptului că se spu-nea odată că ea hibernează (în mîluri,peşteri sau ape), poate simboliza în-vierea, împreună cu alte păsări, easimbolizează lumina. În multe culturiantice, incluzând cultura egipteană(unde era sacră pentru Isis), ea simbo-liza instinctul matern. Egiptenii con-siderau rândunicile nişte stele nordi-ce care se năpustesc deasupra Copa-cului vieţii. Un simbol puternic atâtîn Grecia antică cât şi în Roma era a-cela că aduce ghinion să ucizi o rân-dunică pentru că întruchipa spiritelecopiilor morţi; era de asemenea un a-tribut al Aphroditei (Venus). O legen-dă suedeză spune că ea împreună cubarza au fost prezente la răstignirea pecruce a lui Hristos, unde rândunica astrigat după consolare. (Svala! Svala!).În tradiţia chineză este un simbol alîndrăznelii, al pericolului, fidelităţiişi o schimbare pozitivă a norocului,dar în Japonia ea simbolizează atâtlipsa de credinţă, cât şi grija maternă.Rândunica este adorată în Islam, de-oarece se crede despre ea că face ocălătorie anuală la Mecca. În heraldi-că, rândunica este pictată fără picioa-re pentru că în evul mediu se credeacă ea nu atinge niciodată pământul

(exista un ecou în culturile africane,unde ea reprezenta puritatea). Ea sim-boliza şi fiii mai tineri. Ba mai mult,rândunicile îşi hrăneau odraslele cuseva rostopascei, ceea ce le dădea pu-terea văzului, deci ele au devenit ast-fel simbolul iluminării lui Dumne-zeu, în tradiţia populară, cuibul uneirândunici din streaşină unei case adu-ce noroc.

Cocoşul dreaptaCocoşul, cocoşelul simbolizează cu-rajul şi vigilenţa, dar şi aroganţa şi în-gâmfarea, în Grecia antică se spuneadespre el că salută soarele prin cân-tarul de dimineaţă şi era sacru pentruApollo şi pentru mulţi alţi zei. În celemai multe tradiţii cântarul cocoşuluisimboliza victoria luminii asupra în-tunericului (şi de aici victoria bineluiasupra răului) şi tutela. Era privit caun simbol al focului prin virtutea cres-tei sale roşii. Iar culturile celtice şiscandinave credeau că este o pasăredin lumea cealaltă. Este un simbol u-niversal de fertilitate şi în multe cul-turi era o pasăre de sacrificiu mai alesîn perioada recoltelor. În cultura bu-distă, cocoşul roşu simbolizeazăvoluptatea în circuitul cotidian al exis-tenţei, în timp ce în şintoismul budistcocoşul stă pe tobă chemând credin-ciosul la rugăciune. Fiind o creaturăagresivă, cocoşul simbolizează bătă-lia şi curajul în Orientul îndepărtat.Datorită obiceiului său de a mergefudul este privit ca un simbol al în-gâmfării la bărbaţi. În creştinism, da-torită faptului că cocoşul a cântat detrei ori după ce Petru s-a lepădat deHristos, a devenit un simbol al luiHristos, dar mai târziu a devenit sim-bolul pocăinţei unui sfânt şi vigilenţapapală, dar şi un simbol al învierii. Încombinaţie cu starea de vioiciune saualertă împotriva diavolului este unmotiv popular ca morişcă de vânt, înspecial pe turnurile bisericilor. Coco-şul este unul din cele 12 semne zodi-acale ale Zodiacului chinez unde re-prezintă o mulţime de calităţi, inclu-zând onestitatea, curajul moral şi fi-zic, dar şi aroganţa şi autoritatea. Pen-tru chinezi este o pasăre importantă,simbolizând masculinitatea (yang) şi

un număr de alte atribute, cum ar fi:războiul, norocul, fidelitatea, asfinţi-tul, protecţia şi abilităţi literare. În Oc-cident, cocoşul negru este un agent alSatanei. Cocoşul este emblema naţi-onală a Franţei.

Curcanul josPasăre specific americană, curcanuleste un important simbol al fertilităţiipentru multe culturi amerindiene, sim-bolizând fertilitatea feminină şi viri-litatea masculină. Era sacrificat întimpul ritualurilor de fertilitate. Tri-bul Creek face curcanul să danseze lasărbătoarea focului. El a simbolizatsacrificiul şi altruismul pentru multeculturi americane native, care i-au puseticheta „cadoul". Era cunoscut ca şiMarele Xolotl şi Pasărea de curte cumărgele şi era sacru pentru civilizaţi-ile maya, toltecă şi aztecă. Din seco-lul al XVII-lea curcanul este mâncareaprincipală la cina de Ziua Recunoş-tinţei pentru americani, care comemo-rează prima masă a recoltelor pentruconducătorii peregrinilor, care a con-stat în 4 curcani sălbatici în anul 1621.Curcanul a fost ulterior exportat dinAmerica în Anglia, unde a devenit pie-sa principală a prânzului tradiţional deCrăciun. Ca şi păunul, curcanul esteasociat cu vremea aspră pentru că de-vine agitat înaintea furtunilor.

• 114 ■

Păianjenul susAzi păianjenul este un simbol fobie,dar pentru că îşi ţese pânza simboli-zează totodată viaţa şi destinul. Pen-tru că pânza lui radiază din centru şieste generată de corpul păianjenului,în uncie culturi pânza de păianjen estesimbolul soarelui şi a vieţii. Pânza luicomplicată şi cu labirint i-a deter-minat pe celţi să o asocieze cu pânzavieţii peste care omul trebuie să trea-că. Pentru vechii egipteni (unde păian-jenul era sacru pentru Neith) şi pen-tru greci unde era un simbol al Moi-rei (destinele), pentru Athena (Miner-va) şi Arachne, pânza simboliza des-tinul, în cultura hindusă, ca şi în altetradiţii pânza înseamnă ordinea cosmi-că cu păianjenul în mijloc sau maya -ţesătorul iluziei. În Oceania şi în altetriburi americane native, păianjenul acreat universul, iar în culturile austra-liene autohtone, Marele Păianjen esteun erou solar; în timp ce în unele părţiale Africii, în Nordul Americii, esteun şarlatan. În creştinism, pânza depăianjen este simbolul slăbiciunii u-mane şi al zădărniciei, pânza lipicioa-să fiind o capcană diavolească pentrucei naivi ducând la identificarea pă-ianjenului cu Satana şi cu răul. Pen-tru că-şi imobilizează prada neajuto-rată şi apoi se năpusteşte asupra ei, pă-ianjenul o reprezintă pe teribila Ma-mă Uriaşă care creează dar şi distru-ge. Pentru creştini este simbolul zgâr-citului. Japonezii cred că femela pă-ianjen îi prinde în capcană pe călători,iar puiul de păianjen (spiriduşul) esteun şmecher periculos. În tradiţia po-pulară aduce ghinion să ucizi un pă-ianjen, care poate simboliza bani saunoroc (cum era şi pentru romani).

Scorpionul dreaptaScorpionul cu înţepătura lui ascunsă şiveninoasă este un simbol cert al peri-colului şi fricii, dar poate simbolizaşi protejarea împotriva duşmanilor. Întradiţia populară se spunea că scorpi-onul poate produce un ulei pentru acontracara înţepătura creând astfel a-tât toxina, cât şi antidotul. Astfel, înmulte culturi, incluzându-le pe cele a-le Egiptului antic şi ale Tibetului, talis-manele de scorpion erau purtate pen-tru a înlătura răul. Există o ambigui-tate în asocierea scorpionului cu ma-ma zeiţelor cum ar fi babiloniana Ish-tar sau egipteana Isis. În credinţa su-meriană această arahnidă avea impli-caţii solare, iar masculii scorpioni pă-zeau porţi de intrare sfinte. Pentru ve-chii egipteni, scorpionul era diavolul şio formă animalică a lui Seth, zeiţa pro-tectoare a morţilor, iar Selket a fostpictat cu capul unui scorpion. În mito-logia greco-romană, Artemis (Diana)1-a pedepsit pe Orion pentru cutezan-ţa de a o iubi şi 1-a rugat pe scorpionsă-1 înţepe în picior. După moartea luiOrion, Zeus (Jupiter) a transformatcreatura în constelaţie şi astfel a deve-nit semnul zodiacal al Scorpionului.Scorpionul este simbolul trădării (per-sonificat în Iuda) în creştinism, întru-chipând răul lui Satana şi păcatele e-reziei, ale urii şi invidiei. A fost oda-tă emblema Africii şi a lumii întregi.

Fluturele josPentru că evoluează dintr-un ou şi setransformă rând pe rând în omidă,crisalidă şi apoi iese la iveală în plinăglorie, colorat, delicat, uşor, dintr-uncocon inert, simbolul primar al flutu-relui este acela al sufletului, al trans-formării şi al renaşterii — revenirea laviaţă din moartea aparentă. Pentru chi-nezi fluturele este emblema imortali-tăţii. Contrar acestora, japonezii îl con-sideră un simbol al neseriozităţii da-torită comportamentului său nestator-nic şi îl compară cu femeile cu preocu-pări sterile (inutile); o pereche de flu-turi simbolizează fericirea maritală,iar un fluture alb reprezintă spiritulmorţilor. Tradiţia creştină îl acceptă cape o emblemă a învierii (omida fiindviaţa, iar coconul moartea), dar a fostconsiderat şi un simbol al vanităţii şiefemerului pentru că trăieşte foartepuţin. În Grecia antică, Psyche era re-prezentată ca un fluture pentru că pur-ta acelaşi nume. În vis fluturii înseam-nă noi începuturi.

• 115 •

Libelula susPentru chinezi libelula simbolizeazăanotimpul vara, dar şi instabilitatea(din cauza zborului ei rapid şi impre-vizibil) şi slăbiciunea. Este emblemanaţională a Japoniei (uneori cunoscu-tă ca şi „Insula libelulei") pentru căinsecta şi ţara au o formă asemănă-toare. Libelula mai simbolizează nes-tatornicia. Unele tradiţii amerindieneo consideră o activitate care se desfă-şoară rapid şi o suită de vârteje.

Albina susCa şi furnica, albina e o insectă co-mună şi simbolizează spiritul coope-rant şi sârguinţa. Albinele pot simbo-liza precauţia (se spunea că ele nudorm niciodată) şi puritatea pentru căhrănesc florile şi erau partenogeneti-ce. Din acest motiv, albina este aso-ciată cu Fecioara Măria, iar în Gre-cia antică cu prinţesele fecioare sauMelissa, una din preotesele zeiţeiDemeter, din trupul căreia s-a născutun roi de albine care au fost numite„albine" (regina fiind Marea Mamă).

Pentru că adună produsul muncii, mi-erea, - economia - se spunea desprealbine în multe culturi că erau

mesagerii zeilor, era necesarca ele să fie informate de

evenimentele importante, înEgiptul antic, albina reprezentafaraonul egiptean de jos,sufletul şi soarele (prin virtutea

dungilor sale aurii şi prin putereazborului). Albinele erau lacrimile luiRa. Albina greacă simboliza munca,supunerea şi era sacră pentru Ceres(Demeter) şi Artemis (Diana), şi eraemblema lui Ephesus. În India,albinele albastre se odihnesc pe frun-tea zeului indian Krishna, iar Shivapoate fi reprezentat de o albină şi untriunghi. Albinele formează o coardăde arc a zeului iubirii, Kama, sim-bolizând dulcea durere, iar albina afost comparată cu luna. Din momentce dispare iarna şi se întoarcevara, albina simbolizează învierea şisperanţa. Albina a fost asociată cuHristos pentru că poate înţepa dacăeste ameninţată, dar produce şimierea dulce. Albina şi stupulreprezintă credinţa şi biserica încreştinism. Mierea şi laptele consti-tuie hrana zeilor, un simbol alabundenţei al ţării promise evreilor şiun semn al milei lui Hristos. Întradiţia populară se spunea că are cal-ităţi de conservare şi că acţionează caafrodisiac, simbolizează astfel imor-talitatea şi ferti-litatea. Din zileleGreciei antice, mierea simbolizeazăelocvenţa („o limbă mieroasă").Albina era emblema lui Napoleon I,deşi Napoleon III a numit-o ulteriorsimbolul muncitorilor.

Furnica sus, dreaptaUmila şi harnica furnică este un sim-bol universal al hărniciei şi organiză-rii. Comunitatea furnicilor din muşu-roi poate fi considerată atât un micro-cosmos uman şi lumea sa, cât şi o lec-ţie despre puterea izvorâtă din acţiu-nea comună, puterea cooperaţiei.Furnica era sfântă pentru zeiţarecoltei, Ceres (Demeter) în Greciaantică şi Roma, unde era consideratăo creatură a profeţiei. Pentru chineziea simboliza disciplina, virtutea, umi-

linţa şi patriotismul. În India, activita-tea ei neîncetată e privită ca un sim-bol al zădărniciei şi al efemeruluiacţiunilor lumeşti. Pentru că furnicaadună mâncare, în iudaism şi creştin-ism, simboliza cumpătarea, prudenţaşi prevederea. În tradiţia popularăcreştină, furnica simboliza omulînţelept care poate distinge între ade-văr şi fals pentru că se spunea căfurnica mânca grâu, nu orz. Azi, omulţime de furnici sunt un simbol

fobie obişnuit.Cosaşul/Greierele sus

Simbolul cosaşului şi algreierului se împleteşte in-

evitabil, în tradiţiile occidentale,cosaşul reprezintă iresponsabilitatea,nepăsarea şi hazardul pentru că sarela întâmplare, fără nici o opţiune, darca o creatură muzicală a veriisimbolizează bucuriile, mulţumirile şiîncântările anotimpului cald. În Gre-cia antică, atenienii îşi etalau viţa no-bila purtând un cosaş de aur în păr. ÎnChina, fertilitatea cosaşului denotă a-bundenţă şi mulţi fii şi când e desenatcu o crizantemă reprezintă o mare in-stituţie, în multe ţări greierele, în spe-cial, este un simbol favorabil noro-cul, curajului şi verii. Prin persona-jului Jiminy Cricket din basm, şi dinalte scrieri literare pentru copii, a de-venit simbolul conştiinţei şi al vociiinterioare.

116

Pomul cunoaşterii dreaptaIn Biblie, pomul cunoaşterii sau alştiinţei (uneori pictat ca o viţă de vie)creşte în grădina paradisului şi poartăispita, şi merele, fructele oprite dincare Eva gustă, lăsându-se ademenităde şarpe, gest care precipită. CădereaOmului din paradis. Un simbol dublusimboliza cunoaşterea răului şi a bi-nelui oferind o deşteptare intelectualăchiar dacă era cu rezultate ambigue şivăzută ca simbol al dorinţei de liber-tate, al experienţei sexuale şi al indul-genţei faţă de sine. Pomul cunoaşteriialchimic, numit arbor philosopica de-notă evoluţie creatoare. În iudaism, sespune că Dumnezeu va arde Copaculcunoaşterii la venirea lui Mesia şi a-devăratul înţeles al acestuia va fi dez-văluit în final.

Pomul vieţii josPomul vieţii cunoscut şi cu numelede Copacul vieţii - are multe semni-ficaţii simbolizând însăşi viaţa, rege-nerarea şi imortalitatea. Pomul vieţiiare semnificaţie dublă, a pomului cos-mic care este imaginea lumii: trun-chiul drept poate fi comparat cu axalumii, reprezentând lumea pământeas-că; rădăcinile înfipte în pământ crescînspre lumea cealaltă; în timp ce ra-murile se întind înspre soare, repre-

zentând căutarea eternă a omului du-pă iluminarea spirituală. Pomul vieţiieste un simbol cosmic atât al omului,cât şi al legăturii dintre paradis, pă-mânt şi iad. Precum în creştinism, aşaşi în iudaism, pomul vieţii este situatîn centrul paradisului şi reprezintă per-fecţiunea Edenului. Împreună cu cre-dinţele multor alte tradiţii are 12 sau10 fructe (care pot avea forma soare-lui, sau pot fi semnele din zodiac) ca-re simbolizează răsplata dezvoltăriispirituale. Atât copacul, cât şi fructelelui, conferă imortalitate şi depăşeşterăul. În paradisul taoist şi budist pier-sica e fructul imortalităţii care cores-punde în Persia cu seva pomului ha-oma (sau migdalul) în timp ce în mul-

te tradiţii orientale, fructele sunt înlo-cuite cu bijuterii. În multe tradiţii soa-rele e situat în trunchi şi simbolizea-ză sursa vieţii. Se spunea că în ramuritrăiesc creaturi mitice cum ar fi păsă-rile (uneori reprezentând moartea sausufletele încă nenăscute). Palmierulşi măslinul erau candidaţi popularicum este şi Pomul vieţii în tradiţia ba-biloniană, caldeeană şi feniciană, aşacum sunt piersica, pruna şi duda înChina. În Egiptul antic, Pomul vieţiiera reprezentat de smochin pe cândcopacul cosmic scandinav, Yggdrasilera un frasin, iar cel al lui Thor era unstejar. În tradiţia mithraică, se spuneadespre Pomul vieţii că este un pin veş-nic verde, iar în mitul germanic el

• 117 •

este reprezentat de brad, lămâi sau te-iul lui Wotan; iar în tradiţia şamanilorel este identic cu mesteacănul. Cru-cea creştină poate fi considerată Po-mul vieţii, simbolizând victoria asu-pra morţii. Pomul vieţii evreiesc creş-te în centrul Ierusalimului, iar în hin-duism el este personificat de zeiţa pă-mântului Aditi; în Japonia, el este nu-mit mitologicul Sa-kati. Pomul vieţiieste foarte greu de găsit şi este frec-vent păzit de doi monştri sau anima-le. Pomul vieţii babilonian prezentataici şi în jurul căruia se învârte uni-versul are ramuri de lapis lazuli (pia-tră). Copacii întorşi cum ar fi Pomulvieţii cabalistic sau sefirotul sau celmenţionat în cărţile de filozofie indi-ene (upanişadele) cresc cu vârful înjos în pământ, pentru că rădăcinilelui se află în lumea spirituală:Copacul sau Pomul vieţiisimbolizează astfel distilareaspiritului în forma corpului. În multetradiţii există diferiţi pomi ai vieţii şicunoaşterii sau ai vieţii şi morţii. Co-respondentul Pomului vieţiibabilonian era Pomul Adevărului.

Pomul de Crăciun sus, centru

veşnic verzi decorate cu lumânări e-rau agăţate în locuinţe pentru protec-ţie, în antichitate, pinul dedicat luiAttis şi Cybelei era adesea decoratcu ornamente. Pomul de Crăciun adevenit un simbol doar în secolul alXlX-lea simbolizând renaşterea şiimortalitatea. Pomul de Crăciun îlsimbolizează pe Hristos ca fiindpomul vieţii, în timp ce lumânărileîl reprezintă pe Hristos însuşi cafiind lumina lumii - şi uneori sufle-tele sau soarele, luna şi stelelePomului Cosmic. Merele (înlocuiteaici cu jucării) au fost folosite odatăpentru decor simbolizând mărulPomului ştiinţei cauza păcatului u-man original pe care doar Hristossingurul are darul să-1 ierte.

Copacii pereni stângaDatorită faptului că a-ceşti arbori nu-şi scutură frunzele niciodată, copaciiveşnic verzi sau coniferele sunt unsimbol universal al longevităţii şiimortalităţii spirituale şi fizice. Arborica şi chiparosul sunt plantaţi adeseaîn cimitirele din Europa, India şiChina simbolizând viaţa de dupămoarte. Tisa este un arbore decimitir şi un simbol al jelirii şi dure-rii. Coroanele funerare din frunzeverzi semnifică faima nemuritoare,în Europa, pinul este un prim sim-bol al longevităţii, iar în Japonia -alprieteniei constante.

Pomii cu frunze căzătoare josSpre deosebire de pomii veşnic verzi,pomii cu frunze căzătoareurmează ciclul naturiigolindu-se de frunzeiarna şi înverzindprimăvara. Ei sim-bolizeazăregenerarea,renaşterea şi putereairezistibilă a vieţii,triumful asupramorţii. Multe specii depomi cu frunze căzătoareau simboluri specifice.Măslinul josAşa cum ramura demăslin e simbolul universalal păcii, aşa este şi pomulde măslin, dar simbolizeazăşi ştiinţa, purificarea,fertilitatea, longevitatea,abundenţa şi victoria.Pentru că produce un ulei bogat carepoate fi ars în lămpi, măslinul erasacru în timpurile greco-ro-manepentru Athena (Minerva) zeiţaînvăţăturii. Proprietăţile de curăţareale uleiului fac din măslin un simbolal purificării. Măslinul poate trăisecole, semnifică astfel viaţa lungă.E un simbol al fertilităţii, iar mireseledin antichitate purtau ghirlande demăslin. Ghirlanda de măslin a luiZeus era cel mai mare premiu alJocurilor Olimpice, reprezentând vic-toria. Măslinul Acropolei avea putereasupra vieţii şi viitorului poporuluigrec. În credinţa evreiască, măslinulsimbolizează putere şi frumuseţe şiera emblema tribului Asher, în timp ceîn China, el reprezintă continuitatealiniştită, şi graţia şi este pomul căde-rii. Fecioara Măria poate avea un bu-chet de măslini în locul crinilor.

118

Pomul de Crăciun a devenitun simbol universal şi, înzilele noastre este înălţat şidecorat de oameni de oricereligie, indiferent de climaţării de baştină. Originile luise întind până în păgânism.În tradiţiile norvegiene şiscan-dinave copacii veşnicverzi erau decoraţi, (iarbradul lui Wotan/Odin a fostars) în onoarea solstiţiuluide iarnă (25 decembrie)pentru a sărbătorirenaşterea soarelui, pentrua simboliza puterea vieţiicare triumfă chiar şi înlunile plictisitoare de iarnăşi pentru a comemorasfârşitul vechiului an şiînceperea unui nou an. Întimpul „nopţilor dubioase"(25 decembrie - 6 ianuarie)din vremea păgânilor, cândramurile

Stejarul susRegele pădurii, puternicul stejar estemai predominant în Occident decât înOrient şi are mai multe semnificaţiiîn ţările occidentale, unde, prin statu-ra impozantă cu rădăcini solid înfipteîn pământ reprezintă puterea, mascu-linitatea, gloria militară şi imortalita-tea. Se spunea că stejarul atrage trăs-netul şi că era sacru pentru zeii ful-gerelor din culturile ariene, incluzân-du-1 pe zeul greco-roman Zeus (Jupi-ter), zeul norvegian Thor şi zeul ger-man Donar; a fost dedicat şi lui Sil-vanus, zeul roman al pădurilor. Steja-rul era adorat în special de druizi încombinaţie cu vâscul „feminin"şi de civilizaţiile germanice,celtice şi scandinave care-1venerau în dumbrăvilesfinte de stejari. În toateaceste civilizaţii el erareprezentantul divinităţiişi al masculinităţii, înciuda asocierilor salemasculine, este sacrupentru zeiţe în alteculturi: unele triburiamericane native îlconsideră un simbolal Mamei Pământului, iar înantichitate e-ra dedicat lui Iuno(Hera) şi Cybelei; driadele eraunimfe de stejar. Lemnul greu alstejarului a fost comparat cuincoruptibilitatea. Combinat cupotenţialul de a trăi mult, el sim-bolizează putere şi viaţă eternă. Îniconografia creştină, stejarul simbo-lizează credinţa de nelăpădat a luiHristos şi virtutea şi totodată se con-stituie ca sursă de lemn durabilpentru cruci. Lemnul destejar de sub picioa-

rele sfântului misionar Bonifacio re-prezintă convertirea druizilor. În iu-daism, stejarul e pomul făgăduinţei şisimbolizează prezenţa lui Dumnezeu.Romanii ofereau ghirlande de stejarica premii celor care salvau vieţi în bă-tălii; un astfel de obicei avea încă e-cou în secolul al XVIII-lea când steja-rul a devenit un simbol german al ero-ismului, începând din secolul al XIX-lea frunzele de stejar au fost folositeîn victorii şi în reprezentarea semne-lor militare. În China, pe lângă că sim-bolizează putere masculină, stejarulreprezintă slăbiciunea, pentru că, spredeosebire de salcie sau bambus, el ră-mâne rigid la furtuni şi se rupe în locsă se îndoaie la presiuni.

Palmierul josîn iconografia modernă nonreligioa-să, palmierul promite plăcerile ţărilortropicale şi este un simbol favorit alturiştilor. Oricum are un simbol maiprofund în contextele istorice şi reli-gioase. Datorită înălţimii sale şi frun-zelor care radiază era un simbol so-lar şi al fertilităţii. Mai târziu a re-

prezentat faima, victoria, pa-cea şi dreptatea. Datorită aso-cierilor sale solare babilonienii

îl considerau un pomdivin şi era sfânt pentruRa în Egipt şi pentruHelios şi A-pollo în

Grecia. Palmierulera pomul vieţii înmulte civilizaţii aleevului mediuoriental: zeul fe-

nician Baal-Tamar erastăpânul palmierului şipalmierul era emblema

zeiţei mame şi a lui Astarte şi Ishtar.În Roma antică victoriile erausărbătorite cu ramuri de palmier - iarîn timpurile creştine frunzele veşnicverzi ale palmierilor erau folosite caembleme funerare simbolizândcalvarul şi victoria asupra morţii.Când Hristos a intrat în Ierusalim, i-au fost aşternute în cale, crengi depalmieri un eveniment comemorat

în ziua numită Duminicapalmierilor, cândfrunze de palmier înformă de cruce

sunt binecuvântate şi păstrate până laMiercurea Cenuşii (începe postulPaştelui) pentru a simboliza prezenţalui Hristos. În evul mediu o frunză depalmier era un semn al călătoriei spreŢara Sfântă; cei care o purtau eraunumiţi „palmieri". (Vezi Palmierul înSimboluri sacre.)

Plopul susPlopul, un arbore înalt cu ramuri sub-ţiri îndreptate în sus, este renumit pen-tru frunzele lui care tremură la ceamai mică adiere de vânt. Astfel el es-te un simbol al fricii şi al nehotărârii.Vechii greci credeau că s-a născut înlumea cealaltă şi a venit aici pentru asimboliza funeraliile şi trezirea. Înplus, prin aparenţa asemănare cu tre-murul pacienţilor scuturaţi de friguri,plopul a devenit un simbol al febrei şiremediu pentru această boală. În tra-diţia creştină plopul este asociat cuHristos în două poveşti: în prima frun-zele lui tremurau incontrolabil cândau auzit că crucea pe care urma să fiecrucificat Christos va fi făcută dinlemnul său; în a doua poveste frunze-le plopului au fost blestemate să tre-mure etern pentru că nu şi-a aplecatcapul în timpul Crucificării. În sim-bolismul creştin, plopul simbolizeazălamentaţia sau ruşinea, conflicte pu-ternice în forul interior provenite dinîmprejurări exeterioare potrivnice, iarîn vis, prietenie devotată.

• 119 •

Fructe si seminţeFructul dreaptaAşa cum e pictat în stilul de viaţă fla-mand fructul reprezintă cadoul natu-rii. E un simbol al prosperităţii, al fer-tilităţii abundente pentru că semnifi-că atât pământul bogat şi productiv, câtşi vremea blândă. Fructul copt simbo-lizează maturitatea. Pentru că conţineseminţele, fructul, ca şi oul, indică po-tenţial, imortalitate şi origini cosmi-ce. Cornul abundenţei, un vas în for-mă de corn prin care curg fructele şiflorile şi care avea darul să ofere po-sesorului ei tot ce îşi dorea, este unsimbol de rezonanţă al abundenţeinaturii.

Mărul josNatura moartă al lui Cezanne prezintăo abundenţă de mere, fructe prezenteîn miturile lumii. Mărul este un vechisimbol al fertilităţii, iar forma sa sfe-rică a fost comparată cu pământul,totalitatea şi eternitatea. Unele tradi-ţii credeau că mărul creştea în Pomulvieţii. Ca şi fructul Ramurii de argintceltice, merele simbolizează fertili-tatea, în creştinism, mărul e fructul o-prit cu care şarpele a ispitit-o pe Evaducând la alungarea omului din rai(acest fapt este reprezentat printr-omaimuţă cu un măr în gură). De ace-ea este un simbol al dorinţelor lumeştişi al tentaţiei - în mitologia greacă,Atalanta a cedat tentaţiei merelor deaur ale Aphroditei (Venus). Aceastăinterpretare negativă este subliniatăde derivarea numelui său din cuvân-tul latin malum — „rău". Fiind fructulPomului cunoaşterii, mărul reprezin-tă înţelepciune divină; iar Hristos —

„noul Adam" — poate fi reprezentatde un măr, context în care simbolizea-ză salvarea. Zeiţa scandinavă, Freyjaîi întinerea pe zei cu mere din grădi-na ei, Asgard; merele de aur ale Herei,păzite de Hesperides şi de dragonulLadon simbolizau imortali-tatea (fiind furate deHercule, merele audevenit atributul său).Mărul de aur este simboluldiscordiei pentru că înmitologia greacă, Etis (zeulluptei) i-a cerut lui Paris săaleagă cea mai frumoasăzeiţă. Paris a preferat-o peAphrodita, Herei şiAthenei (Miner-va), prinacţiunea lui şi-a semnatmoartea în războiul troian,dar mărul a devenit sfântpentru Aphrodita (mereleroşii mai ales semnificânddragoste).

în China, mărul înseamnă pace şi ar-monie. E un simbol popular al sănă-tăţii, consumarea unui măr pe zi în-seamnă sănătate şi este indicat de me-dic. Fructul mărului simbolizează ocapaciatate de reflecţie foarte dezvol-

tată, de analiză pătrunză-toare şi o inteligenţă pemăsură. Mărul esteemblema New-York-ului„Marele Măr".

Ananasul stângaUn simbol al fertilităţii,ananasul plin de ţepi eraemblema Cybelei — mamazeiţă a Frigiei — în timp ceun stâlp acoperit de ananasreprezenta zeul babilonianal vieţii şi raiului, Mar-duk.Ca simbol dătător de viaţă,e folosit ca mijloc deornamentare arhitecturală.

120

Piersica susîn China şi Japonia ea simbolizeazăcăsătoria, longevitatea şi imortalita-tea. Pentru că în limba chineză, t 'aodenumeşte „piersică" şi „căsătorie"cele două concepte s-au îmbinat. U-neori asociaţi cu Pomul vieţii, piersi-cii înfloresc timpuriu şi sunt bogaţi înflori gingaşe şi frumoase, simbolizea-ză fertilitatea. Piersicul din livada ce-lestă, grădina chinezească a paradisu-lui, face fructe doar o dată la trei miide ani fiind astfel un simbol al longe-vităţii. Shoulao, zeul longevităţii estepictat împreună cu această piersică ra-ră. In taoism, piersica are o rezonan-ţă specifică prin faptul că este fruct alPomului imortalităţii care producehrana pentru nemuritori. Pentru bu-dişti este unul din cele trei fructe bi-necuvântate, în arta creştină, o piersi-că cu frunză înseamnă unitatea inimiicu limba, corespondenţa vorbelor cufaptele, adevărul şi tăcerea. Piersicapoate înlocui mărul pentru a repre-zenta fructul mântuirii.

Strugurii susStrugurii se constituie ca un simbolal vieţii, fertilităţii şi abundenţei, darei reprezintă şi sacrificiu datorită vi-nului pe care îl produc mai ales cândeste sângeriu. În Vechiul Testament,vinul de struguri a fost comparat cu

oamenii din Israel şi cu venirea luiMesia; pentru evrei semnifică pace şiabundenţă. În creştinism, vinul îl re-prezintă pe Hristos, viţa de vie cu frun-zele fiind discipolii, iar strugurii, cre-dinţa. Când este prezentat alături deun snop de grâu simbolizează Euha-rastia. Noah a sădit prima viţă de vie,apoi s-a îmbătat, beţia fiind de atuncisimbolul păcatului de moarte al lăco-miei. Este un simbol al anotimpuluitoamna. Pentru că te îmbată, vinulsimbolizează comunicare veselă cuzeii. În Grecia antică, Dionysus era ze-ul vinului şi al viţei de vie; (se spu-nea că este sângele lui), iar vinul sim-bolizează viaţa eternă şi moartea. Cul-tul lui Dionysus era cunoscut în în-treaga lume veche. Zeul era sărbătoritîn câtece şi dansuri, adesea cu carac-ter de orgii. În creştinism, deşi vinulsimbolizează sângele lui Hristos şi sa-crificiu, reprezintă totodată tinereţea,viaţa şi imortalitatea. În Islam, vinulsimbolizează iubire divină, înţelep-ciune şi adevăr (in vino veritas).

Conul de pin susAcest arbore frumos, veşnic verde cuun aspect elegant şi cu lemn foarte re-zistent, prin fruct şi con simbolizeazăimortalitate. Conul de pin era un sim-bol important de fertilitate în lumeaclasică. Vechii greci şi asirienii îl con-siderau un simbol al masculinităţiidatorită formei sale falice. Conul depin forma apexul tirsului şi simboli-za de asemenea fertilitatea dar şi via-ţa veşnică. În ciuda asocierilor mascu-line era şi emblema lui Artemis (Di-ana) - simbolizând puritatea femini-nă a lui Venus (Aphrodita) zeiţa ro-mană. Acest semn favorizează feme-ile, în creştinism el formează coroa-na Pomului vieţii. Datorită formei devârtej e asociat cu puterea dinamică şigeneratoare cosmică.

Smochinul susUn simbol al fertilităţii. Frunzele re-prezintă masculinitate iar fructul a-bundent, feminitatea; el are nevoie deo ambianţă plină de căldură, orice altmediu fiindu-i fatal. În mitologia gre-co-romană reprezenta virilitatea mas-culină asociată cu Dionysus, Jupiter(Zeus) şi Priapus. În credinţa evreias-că, smochinul e semnul păcii, prospe-rităţii şi simbolul Israelului. Cea maimare semnificaţie o are în budism, de-oarece smochinul, emblema lui Bud-dha, era considerat copacul sacru Bod-hi, sub care Buddha a atins ilumina-rea. Este venerat de hinduşi ca adă-post la naşterea lui Vishnu. În Islam econsiderat Pomul Raiului, pentru căMohamed şi-a făcut jurământul sacrusub smochin.

Ghinda suGhinda, fructul stejarului este sim-bolul masculinităţii şi al potenţialului.În credinţa celtică şi scandinavă estesimbolul vieţii, fertilităţii şi imortali-tăţii. Druizii înghiţeau ghinde pentrucă ei considerau că au calităţi profeti-ce şi erau sacre pentru Thor al căruiCopac al vieţii era stejarul. Ghinda şifrunzele de stejar formează un semncircular de „vrajă" în comunităţile A-mish şi Mennonite din sudul Pensil-vaniei, alte semne diferite de acesta a-cordau favoruri cum ar fi protecţia sauabundenta naturii.

121

Trandafirul susTrandafirul este unul din simbolurileflorale cele mai importante în lumeaoccidentală. Protejată de spini, este ofloare frumoasă, parfumată reprezen-tând frumuseţea, secretul, iubirea,viaţa, sângele, moartea şi renaşterea,în Grecia şi Roma antică, trandafirulera sacru pentru Aphrodita (Venus)simbolizând frumuseţea şi iubirea şise spunea că s-a născut din sângelelui Adonis. Dionysus (Bacchus) seîmpodobea cu ghirlande de trandafiripentru că se spunea că acesta curăţămintea în timpul beţiei. Harpocratesa fost mituit în secret cu un trandafiralb de Eros (Cupidon) şi a devenit ze-ul tăcerii: acest simbol a ajuns şi încreştinism, iar un trandafir este ade-sea sculptat în sala de spovedanie saupe tencuială, pe tavanul sălilor de şe-dinţă ca un avertisment că discuţiileau loc sub roşa („trandafir", adică însecret). Romanii împrăştiau tranda-firi la înmormântări ca un semn al în-vierii, în tradiţia creştină, se spunea cătrandafirul paradisului era fără spini,iar după Cădere, spinii servesc memo-riei acestei catastrofe. Trandafirul albeste asociat cu Fecioara Măria (tran-dafirul mistic al raiului, trandafirul fă-ră spini) şi era un simbol medieval alvirginităţii. Despre trandafirul roşu sespunea că s-a născut din sângele luiHristos şi astfel este un semn al cal-varului, carităţii şi învierii. În Islam,trandafirul simbolizează frumuseţeamasculină şi sângele lui Mohamed,la fel ca şi pe cei doi fii ai lui. Tran-dafirul Bagdadului reprezintă legea,calea şi ştiinţa simbolizând împreunăadevărul şi pe Alah. În alchimie un

trandafir cu şapte petale reprezentaînţelepciunea şi relaţiile alchimice,în francmasonerie, trei trandafiri sim-bolizează lumina, iubirea şi viaţa, întimp ce crucea cu trandafir este em-blema societăţii conspiratoare. Tran-dafirii de diferite tipuri, culori şi spe-cii simbolizează diferite lucruri: tran-dafirul cu opt petale, simbolizează re-generarea; trandafirul albastru, impo-sibilul; cel roşu şi alb, unirea opoziţi-ilor; iar trandafirul galben, perfecţiu-nea (ca emblemă papală, binecuvân-tarea). Din perioada lui Tudor, tran-dafirul a fost un simbol naţional alBritaniei, unind trandafirul roşu dinLancaster cu cel alb din York. Printr-oîncărcătură heraldică populară, tran-dafirul este semn de descendenţă pen-tru al şaptelea fiu. Unele partide soci-aliste europene şi-au ales ca emblemăun trandafir roşu.

Irisul susStânjenelul şi crinul au simboluri i-dentice (irisul este un luptător rival alflorii de crin), ambele reprezentândlumina şi speranţa. Datorită frunzelorsale ascuţite, stânjenelul poate fi nu-mit gladiola şi este emblema dureriiFecioarei Măria. Floarea a fost nu-mită după zeiţa greacă a curcubeuluicăreia i-a fost dedicată şi poate sim-boliza puntea dintre Dumnezeu şiom. Pentru chinezi, stânjenelul sim-bolizează afecţiune, graţie şi frumu-seţe solitară.

Crinul josUn simbol al purităţii, perfecţiunii,milei şi maiestăţii în cele mai multeculturi, crinul a simbolizat odată lu-mina şi principiul masculin (datorităformei falice a pistilului). În mitolo-gia greco-romană, floarea este sacrăpentru Hera (Iuno) pentru că se spu-nea că a fost stropită cu laptele ei, iarpentru Artemis (Diana) era semn alvirginităţii ei. Potrivit tradiţiei creşti-ne crinul s-a născut din lacrimile deregrete vărsate de Eva când a părăsitGrădina Raiului. În iconografia creş-tină, crinul este mai mult asociat cuFecioara Măria (şi astfel şi cu arhan-ghelul Gabriel care este pictat ţinândun crin în mână, în timpul Bunei Ves-tiri), simbolizând castitatea, dar şi Io-sif este pictat uneori cu un buchet decrini înfloriţi. Tulpina crinului simbo-lizează religiozitatea Măriei, frunzele— umilinţa ei, petalele albe — virgini-tatea, iar parfumul - divinitatea ei. Adevenit un atribut al tuturor sfinţilor.Hristos este pictat uneori ca judecă-torul lumii cu un crin în gură: în acestcaz floarea reprezintă îndurarea, întimp ce un crin împreună cu o sabiesimbolizează inocenţa şi vinovăţia.Crinul era emblema regală a Bizanţu-lui şi în Franţa timpurie (gladiola esteuneori considerată un crin stilizat). Cucele trei petale crinul simbolizeazăTrinitatea şi virtuţile triple ale drep-tăţii, speranţei şi carităţii.

122

Floarea-soarelui sus Simbolulflorii-soarelui este asociat cu soareleaşa cum sugerează numele, culoareaei aurie şi petalele în formă de raze caşi poziţia sa către soare pe măsură cecreşte, toate acestea o i-dentifică cafloare solară. In cultura mithraică eraatributul lui Mithras, zeul soarelui. Încreştinism mai înseamnă şi iubirea luiDumnezeu şi a unui sufletcredincios; în acest ultim context, easimbolizează rugăciunea şi supunereamonahală. Într-un sens negativ, prinmişcările ei în căutarea soareluipoate simboliza o dragoste nebună,neseriozitate şi bogăţii false. Înmitologia greacă era emblema luiClytie (care a fost respinsă de Apolloşi transformată într-o floare a soare-lui) şi a lui Daphne. Este consideratăo floare magică în China, unde repre-zintă longevitatea. Este şi un simbollarg răspândit al nobleţei.

Crizantema sus, dreapta Cusemnificaţia ei primară, crizantemasimboliza în Orient: norocul, feri-cirea, sănătatea şi longevitatea, pre-cum şi meditaţia şi prevestirea căde-rii. Mai mult, multitudinea de petaleradiante o identifică ca un simbol so-lar - steagul naţional al Japoniei,care este stilizat după modelul uneicrizanteme. Semnul floral al lunii sep-tembrie în Japonia, în China reprezin-tă octombrie, căderea şi recolta (cu-vântul chu este aproape identic cu nu-mele chinezesc pentru crizantemă şiînseamnă „nouă" şi „timp îndelun-gat". Pentru chinezi reprezintă o u-şoară retragere, erudiţie, şi amiabili-tate. Crizantema cu şase petale estemon-ul, semnul distinctiv al împăratu-lui Japoniei (paisprezece petale sim-bolizează fraţii şi fiii lui). Floare a lu-minii şi a soarelui, crizantema estefloarea naţională a Japoniei.

Macul josMacul are un simbolism dual însem-nând somn şi aducere-aminte, ambe-le interpretări pot simboliza moartea.Pentru că produce opiul narcotic, înGrecia antică macul era sacru pentruHypnus şi Morpheus, zeii somnuluişi ai visurilor. Era şi emblema mameizeiţelor lunare cum ar fi Aphrodita(Venus). Simbolizând atât fertilitatea,cât şi uitarea era un atribut al luiDemeter (Ceres) şi a lui Persephonereprezentând moartea anuală a natu-rii, în iconografia creştină, macul poa-te simboliza patimile şi moartea luiHristos. În Britania, din 1920 maculeste simbolul comemorării soldaţilorcare au murit servindu-şi patria: maciconfecţionaţi de soldaţi veterani cu in-validităţi sunt purtaţi în fiecare an pedata de 11 Noiembrie, Ziua Rememo-rării. Originea sa ca simbol al reme-morării a fost inspirată dintr-un poemscris în 1915 de soldatul chirurg ca-nadian John McCrae: Pe câmpiileFlandrei, macii zboară Printrecruci, rând pe rând...

■ 123 •

Degeţelul-roşu/Nalba susFrunzele nalbei au o semnificaţie sim-bolică mai mare decât florile, simbo-lizând în multe culturi (şi în creşti-nism) dorinţa de iertare. Pentru chi-nezi, nalba simbolizează pace, linişteşi umilinţă. În Japonia, nalba este sa-cră pentru altarul lui Kamo-Zinsyadin Kioto, iar trei frunze de nalbă al-cătuiesc mon-\x\ (semnul heraldic) di-nastiei Tokugawa. În ţările celtice, de-geţelul-roşu (al cărui nume este o al-terare a cuvântului [mic] „folk"-fox -foxglovc), o floare ce aparţine lumiibasmelor (a feerilor). Frunzele dege-ţelului-roşu produc digitalina — undrog (narcotic) medicinal stimulatorîn bolile cardio-vasculare.

Părăluţa/Margareta josPărăluţa şi margareta sunt simboluriale lacrimilor şi sângelui, dar şi al per-severenţei şi temerităţii în toate îm-prejurările, în asociaţie cu FecioaraMăria, margareta simbolizează ino-cenţa, puritatea, mântuirea, imortalita-tea, reprezentând uneori în arta creşti-nă inocenţa, candoarea copilului Hris-tos. Margareta era sacră pentru mama-zeiţă scandinavă, Freyja. Ca „ochiulzilei" este un simbol solar. Margaretaca şi părăluţele (ochiul-boului) este le-gată de o perlă reprezentând astfellacrimile şi sângele vărsat de Hristosşi de alţi martiri creştini.

Laleaua josîn paralel cu trandafirul vestic, la-leaua este simbolul iubirii perfecte înPersia antică. Era emblema dinastieiOsman, - conducătorii a Imperiului o-toman - şi a capitalei ţării lor Cons-tantinopol (Istanbul). Cu câteva seco-le în urmă lalelele erau importate dinImperiul Otoman în Olanda, dar entu-ziasmul olandezilor s-a dovedit atâtde mare faţă de aceste flori fragile, în-cât azi printr-o cultură permanentă adevenit emblema naţională a Olandei.

PlanteleVâscul josVâscul este o plantă parazitară caretrăieşte şi creşte în simbioză cu un co-pac. Era adorat în vremurile păgâneca simbol al feminităţii care caută hra-na şi protecţia stejarului „masculin".Druizii credeau că vâscul a fost creatde un fulger luminos care a pătrunsîn stejar, dându-i astfel proprietăţi ma-gice. Ca o plantă perenă (veşnic ver-de) în multe culturi este sacru pentruanotimpul iernii şi un simbol al imor-talităţii, în timp ce fructele transpa-

rente îl fac un semn al lunii şi al fer-tilităţii. Pentru că nu are rădăcinile înpământ, este considerată o plantă di-vină, dar simbolizează şi haosul. Vâs-cul juca un rol important în ritualurileceltice. După solstiţiul de iarnă setăia cu o seceră de aur (folosită şi pen-tru că aurul este simbolul soarelui şipentru a evita combinarea cu fierul)ţinută în mâna stângă de un druid îm-brăcat într-o robă albă. Se prindea în-tr-o ţesătură albă ca să nu atingă pă-mântul. Acest act era menit să elibe-reze puterea stejarului şi a fost urmatde sacrificiul taurilor. În mitologiascandinavă vâscul este simbolul pă-

• 124 •

-

cii, al urărilor de bun venit şi al pro-tecţiei împotriva trăsnetului şi al spi-ritelor rele - deşi Baldur, fiul lui O-din a fost ucis de o ramură de vâsc.Creanga de aur care i-a deschis dru-mul lui Eneas înspre lumea cealaltăera o mlădiţă de vâsc. Odată se spu-nea că crucea pe care Hristos a fostcrucificat era făcută din lemn de vâsciar planta este numită lignum sanctaecruciş - crucea sfântă din lemn şi secredea despre ea că vindecă multeboli. Azi ca un rezultat al asimilăriilui de credinţa creştină este simbolulCrăciunului. Reţine asocierile lui culibertatea şi fertilitatea, dar oricum ti-nerii erau încurajaţi să se sărute sub ocreangă de vâsc într-o reconstituireinconştientă a sărbătorii romane, Sa-turnalia. Vâscul este simbolul statu-lui Oklahoma.

Grâul/Porumbul susGrâul şi porumbul sunt simbolurileuniversale ale agriculturii, fertilităţiinaturale şi ale recoltei. Pentru că grâ-ul se seamănă, creşte şi apoi se recol-tează poate simboliza ciclul naşterii,al vieţii şi morţii la fel ca şi renaşte-rea. Grâul o simboliza pe zeiţa mamăa egiptenilor, reînvierea lui Osiris, şipe Hristos în creştinism. Egiptenii şiromanii plantau grâu pe mormintepentru a aduce viaţă atât în această lu-me, cât şi în cealaltă. În Grecia şiRoma antică spicele de grâu erau a-tributele lui Demeter (Ceres), Gaia şiale Fecioarei şi simboliza şi MistereleEleusicne. Americanii nativi sud-ves-

tici consideră grâul un simbol al feri-cirii şi prosperităţii, iar germenele degrâu reprezintă omul şi cosmosul. E-roul soarelui mexican este simbolizatde porumb şi de pasărea colibri întimp ce porumbul era sfânt pentru ze-ul grâului canaanit, Dagon, la fel şipentru zeiţa mamă frigiană, Cybele.In tradiţia creştină împreună cu stru-gurele, grâul (principalul ingrediental pâinii) este asociat cu Euharistia şio poate reprezenta pe Fecioara Mă-ria ca fiind mama lui Hristos. În artaheraldică, snopul de grâu înseamnăîmbrăcăminte şi este folosit ca em-blemă a brutarilor. În unele tradiţii ves-tice, o păpuşă de grâu reprezentândspiritul grâului îşi găseşte locul pe uncui din bucătărie la sfârşitul secerişu-lui ca semn de promovare a dorinţeigenerale de rodnicie şi abundenţă a re-coltelor viitoare.

Ciuperca/ciuperca otrăvitoare josDatorită formei sale falice şi vitezeide regenerare şi de creştere, ciuperci-le simbolizează fertilitatea. În China,ciuperca simbolizează viaţa lungă(pentru că poate fi uscată şi conser-vată), fericirea şi renaşterea; ciupercaeste hrana principală a nemuritorilortaoişti. În credinţa chineză, ciupercacreşte doar în locurile mai puţin um-blate şi reprezintă o guvernare de suc-ces. Unele triburi africane şi siberie-ne consideră ciuperca simbolul sufle-tului uman, în timp ce în Mexic, Sfân-ta ciupercă simbolizează ştiinţa şi i-luminismul. În tradiţia populară occi-dentală micile spirite supranaturalecum ar fi piticii, elfii şi spiriduşii tră-iesc în ciupercile otrăvitoare.

Iedera jos, stângaCa o plantă veşnic verde, în multeculturi (şi în creştinism), iedera repre-zintă imortalitatea şi pentru că se a-gaţă în timp ce se caţără simbolizea-ză prietenia şi încrederea. Această ca-racteristică a dus la simbolizarea ne-voii feminine de a fi protejată, deşiforma frunzelor sale o identifică cafiind un simbol masculin. În epocafrigiană, iedera era sacră pentru zeulAttis, iar în Egiptul antic era plantalui Osiris simbolizând imortalitatea.Pentru că este prolifică, iedera simbo-lizează puterea generatoare a plante-lor, senzualitate şi orgie. Zeul greco-roman Dionysus (Bacchus) avea o„cupă de iederă" şi a fost încoronatcu frunzele iederei care-1 decorau peThyrsus (toiagul dus de Maenads - elînsuşi un simbol al fertilităţii).

• 125 •

u există creaturi fantastice-şi nici nu au existatvreodată - însă au fostinventate de i-maginaţiaomului din dorinţa de aexplica inexplicabilul. Ele

sunt comune majorităţii culturilor şi îngeneral îndeplinesc două funcţii majore:prima, o raţionalizare a fenomenelornaturale de altfel misterioase, iar a doua,ca personificări alegorice ale luptei univer-sale pentru supremaţie între bine şi rău.

Miturile Greciei şi ale Romei antice înspecial, precum şi panteonul Egiptului an-tic şi hinduismul, sunt populate de zei şicreaturi ale căror imprevizibilitate, abilita-te caracteristică şi trăsături sunt accentuatede formele lor hibride. Trupul lui Triton,care stăpâneşte valurile, de exemplu, com-bină trunchiul uman cu coada de peşte; ca-lul înaripat Pegasus, simbolizează luptapentru ţeluri mai înalte; pe când Himera —un hibrid de leu şi şarpe — reprezintă peri-colul atât pe uscat, cât şi pe mare.

în general vorbind, creaturile fantasticepot fi împărţite în trei grupuri care simbo-lizează puterile supranaturale ale aerului,pământului şi mării; adesea războindu-seîntre ele, veşnicul lor conflict semnifică bă-tălia eternă a binelui şi a luminii împotri-va răului şi întunericului. Astfel, în credinţahindusă, fabuloasa pasăre Garuda se răz-boieşte din aer cu Nagas sub formă de şar-pe, al cărui tărâm se găseşte în adâncurileacvatice; în tradiţia occidentală puterea cto-nică fundamentală o reprezintă dragonul(cunoscut şi ca vierme sau şarpe), care tre-buie să fie înfrânt de puterea binelui (deşidragonul oriental este solar, şi împreunămai mult binevoitor). Aşa cum apa însăşi

simbolizează haosul primordial, tot aşa şicreaturile fabuloase care trăiesc în ea: bi-blicul Levathian, ale cărui puteri sunt ega-late cu cele ale lui Behemoth pe pământ şiZiz în aer; sau în mitologia greacă Scyllaşi Charybdis.

Printre creaturile întunericului se enu-mera Cerberus temutul câine, gardianul cutrei capete din lumea de dincolo, la greci, şiHydra cea cu multe capete, ambii fiindnimiciţi de Hercules în timpul îndepliniriimuncilor sale. Se spune că creaturile fabu-loase din lumea de dincolo păzesc comori-le, iar eroul mitic trebuie să le înfrângă î-nainte de a ajunge la ţel. În acest sens, elepot simboliza obstacolele aparent de netre-cut în calea spre succes a individului.

Unele creaturi fantastice simbolizeazăteama exersată direct asupra umanităţii: hi-brizi demonici înfricoşători, ca sirenele, fe-meia — pasăre care i-a ispitit pe marinaricu cântecele dulci, ducându-i la moarte;harpiile (femeile-vultur) şi Lamia asemă-nătoare cu peştele, semnifică de asemeneamoartea, precum şi Furia care-şi revărsadin plin răzbunarea şi balaurul cu privireaîngrozitoare. Vampirii şi vârcolacii aleg vic-time umane şi sunt cei mai siniştri, deoa-rece pot lua forme diferite.

Alte creaturi mitice cum ar fi unicornul,simbolizează virtuţile purităţii şi ale bine-lui, iar unele se remarcă prin calităţile lorspeciale: de pildă salamandra care trăieşteîn foc, fenixul care s-a sacrificat în flăcărica apoi să renască din propria-i cenuşă.

Toate personajele extraordinare din bas-mele cu animale, într-un fel sau altul, sim-bolizează aspectele privitoare la temerileşi anxietatea condiţiei umane.

Pagina alăturată: Unadin provocările lui Iobates,împăratul Lyciei, pentruBellerophon, a fost ucidereahimerei.Bellerophon cu ajutorul că-păstrului de aur al Athenei,l-a potolit pe Pegasus, calulînaripai, şi apoi călărindu-la obţinut victoria asupramonstrului (aşa cum esteilustrat în prezentarea luiWalter Crane). Mai târziu,Bellerophon a încercat săajungă în Olimp, însă Zeusl-a oprit din această încer-care, trimiţând un tăun pen-tru a răni calul înaripat;Bellerophon a fost aruncatde pe spatele calului şi a că-zut pe pământ. Alte poveştispun că Zeus a aruncat unfulger asupra luiBellerophon omorăndu-l.Pegasus simbolizează rapi-ditatea, zborul şi capacitateade a obţine o spiritualitatemai înaltă, pe când himeraeste vestitoarea dezastrelornaturale.

■ 1 2 7 •

Dragonul sus şi josSemnificaţia simbolică a dragonuluieste net împărţită între culturile occi-dentale şi orientale. În Orient, unde es-te al cincilea semn din Zodiacul chi-nezesc, dragonul este văzut ca simbolpozitiv, împărtăşind bucurie, sănătateşi fertilitate şi protejând omul de spi-ritele rele. În tradiţia occidentală creş-tină, dragonul împărtăşeşte simbolis-mul negativ satanic al şarpelui, cuputere distructivă, cel care pângăreşteinocenţa şi pe păzitorul comorii as-cunse. Uneori înaripat, cu corpul aco-perit de solzi, cu gheare de leu şi plă-mâni de foc, forma sa hibridă simbo-lizează principala forţă unificatoare,care poate fi folosită pentru a cultivabinele sau răul. Psihiatrul Cari Jung aasociat dragonul cu imaginea mamei.

Unicornul susAcest animal mitic asemănător ca-lului are un corn în frunte. De obiceialb, se spune că are picioare de an-tilopă, coadă de leu, cap şi trunchi decal, iar uneori este prezentat sub for-ma unui cerb. Poate fi capturat numaide o fecioară şi astfel, simbolizeazăfermitatea, puritatea, castitatea şi pu-terea binelui. În creştinism, o poatesimboliza pe Fecioara Măria şi peHristos, cornul simbolizând singura

evanghelie adevărată. În pre-zentarea sa heraldică, în an-titeză cu simbolul solar alleului, reprezintă luna, de-oarece era sfânt pentru Ar-temis şi Diana în mitul grecşi roman. Există şi în Chinasub forma lui Ky-lin, unde

reprezintă uniunea dintre yin şiyang, deci fertilitatea şilongevitatea. Multe legendetratează tema unicornului: sespunea de pildă, despre corn căputea depista otrava şi că aveaputeri magice, vindecătoare de

boli, şi astfel a devenit un simbol alfarmaciştilor.

Balaurul înaripat josîn arta medievală şi he-raldică, balaurul este undragon înaripat, cu douăpicioare de vultur şi cu o

coadă de şarpe acoperită cusolzi, formată din-tr-un nod.În tradiţia occidentală,simbolismul său esteaproape în exclusivitate

negativ, deoarece reprezintă războiulşi Satana, chinul şi ciuma, invidia şirăutatea. Asemeni celorlalţi dragonipoate semnifica vigilenţă. Când esteprezentat fără aripi, devine o târâtoa-re, care simbolizează, de asemenea,război şi boală. În Anglia, balaurul afost emblema regatului de Wessex şia Regelui Harold.

128

Leul-câine oriental dreaptaîn China, leii protejează împotriva de-monilor şi de aceea, astfel de statuiînconjură templele şi locurile sfintepentru a le feri de forţele răului. Uniicred că noaptea învie şi păzesc terito-riul. O practică similară este urmată înJaponia, unde imaginile leilor - câinideţin o funcţie protectoare. În religiabudistă a ambelor ţări, aceste creaturiapără Legea budistă. Leii — câini mas-culi sunt uneori sculptaţi odihnindu-şi o labă pe un glob, care cândva re-prezenta soarele, azi însă simbolizea-ză cintamani sau Bijuteria Sfântă abudismului. Femelele sunt prezentatecu un pui de leu. Ambele versiunisimbolizează puterea animalică pro-tectoare, ferocitatea, vigoarea şi vita-litatea.

Opinicus susDeşi opinicus (sau epimacus) poatefi asemănat cu o maimuţă, este, defapt, o formă de grifon, cu corp şi pi-cioare de leu, aripi şi cap de vultur şicu coadă şi de cămilă. Împărtăşeştesimbolismul grifonului şi de aceea re-prezintă puterea solară, forţa, protec-ţia, răzbunarea şi vigilenţa.

Grifonul dreaptaSimbol al soarelui, „griffin" sau gri-fonul este o făptură de basm cu cap,aripi şi picioare de vultur (şi de aceeaera considerat regele păsărilor) şi arecorp de leu (fapt pentru care era con-siderat regele animalelor). La greci e-ra sfânt pentru zeul soarelui, Apollo,pentru zeiţa înţelepciunii, Athena şipentru Nemcsis, zeiţa răzbunării. Re-

prezintă puterea leului, vigilenţa şi a-tenţia vulturului şi era faimos păzitorşi apărător al aurului din Nord şi a co-morilor (uneori interpretate ca şi cu-noaştere sau Copac al vieţii). Aceas-tă creatură hibridă simboliza în evulmediu pe Hristos şi învierea lui dato-rită naturii sale duale şi asociaţiilorsolare. Dualitatea sa însă poate fi co-relată şi cu Anticristul. În prezenta-rea sa heraldică, grifonul mascul nuare aripi.

Sfinxul asirian dreapta Derivat alSfinxului egiptean, sfinxul asiriandiferă de versiunea enigmaticăfeminină a Greciei antice. Sfinxuleste înaripat şi însumează elementeale leului şi taurului cu capul umanşi uneori are cinci picioare. Asemenisfinxului egiptean, rolul său este să

păzească locuri şi temple. Este asemu-it şi cu lamassu - spiritual ocrotitor alAsyriei şi Babylonului. Atât sfinxul,cât şi lamassu, sunt simboluri ale au-torităţii, precum şi ale celor patru ele-mente unificate (vezi Simboluri sacreegiptene)

• 129

Himera susO creatură de formă hibridă compli-cată, himera grecilor, datează din se-colul al V-lea î.H şi se spune că aveacap de leu, corp de ţap şi coadă dedragon sau şarpe; fiecare parte puteaavea cap propriu. Mitologia greacăspune că fiica lui Typhon şi a Echid-nei, Himera, era un monstru cu treicapete care vărsau flăcări când răgeaşi teroriza Lycia înainte de a o ucideBcllephoron călare pe Pegasus. Sim-bolismul ei este acela al forţelor hao-tice, întunecate şi necontrolatc. Esteun simbol al dezastrelor naturale (înspecial al furtunilor şi erupţiilor vul-canice) pe uscat şi pe mare. Împleteş-te de asemenea semnificaţiile simbo-lice ale leului, ţapului şi şarpelui. Încreştinism, reprezintă Satana. Astăzi,cuvântul „himeră" înseamnă o ideeiluzorie, o fantezie irealizabilă.

Salamandra susSalamandra, uneori asemănată cu şo-pârla, poate fi prezentată în nume-roase feluri. Poate fi un dragon fărăaripi, un câine sau un hibrid uman,însă este prezentată întotdeauna în-ghiţită de flăcări. Semnificaţia ei prin-cipală este aceea a focului în sine, alcărui paznic şi spirit este. În credinţatradiţională, Salamandra este o crea-

tură care populează vulcanii. Muşcă-tura ei otrăvită este fatală şi are unsânge atât de rece, încât trăieşte în foc(pe care poate să-1 stingă cu corpul eirece). În timpurile medievale, în plus,simboliza căldura şi dorinţa şi, dato-rită faptului că nu are sex, castitatea,în iconografia creştină, Salamandrareprezintă credinţa şi dreptatea caresupravieţuieşte focului ispitei şi dia-volului. Era un semn alchimic impor-tant, simbolizând focul. Salamandra aservit drept semn pentru spiţerii (prinasociere alchimică) şi asigurări (îm-potriva focului). De asemenea era em-blema, semnul heraldic, prezentat aici,al lui Francois I al Franţei, al cărui mo-to a fost Nutrisco et extinguo („Nu-tresc [binele] şi năruiesc [răul]").

Vârcolacul josîn credinţa populară europeană, vâr-colacul este uman ziua, dar noaptea(în special când este lună plină), setransformă în lup şi îi sfâşie pe toţicei care îi ies în cale - mai ales fetetinere. Licantropia (a devenit vârco-lac are câteva cauze, incluzând cea de

a fi posedat de un demon, a fi infec-tat de un alt vârcolac sau îmbrăcândo centură din piele de lup. Este dificilsă ucizi un vârcolac, dar moartea luipoate avea loc prin folosirea unei mul-titudini de metode arcane, cum ar fiun glonte de argint sau o armă sfinţi-tă în capela Sf. Hubert. Oricum, figu-rile licantropice de demult, precumLycaon, împăratul Arcadiei, se spunecă au fost distruse prin transformarealor permanentă în lupi. Credinţa învârcolaci îşi are originea în Europamedievală şi se considera că vrăjitoa-rele - servitoarele Satanei erau ca-pabile să se transforme în lupi. Deoa-rece lupii erau cândva foarte temuţi,vârcolacul este simbolul teroarei şi alrăului, al diavolului, precum şi al pe-ricolului animalic ascuns în oameniiaparent comuni.

Cerberus susCerberus păzeşte intrarea în Hades -lumea de dincolo a grecilor - este pre-zentat ca şi câine cu coadă de şarpeşi cu trei capete (simbolizează trinita-tea infernală), deşi poate avea până lacinzeci de capete. Din dinţii lui picurăotravă. Deşi prietenos cu morţii careintră, Cerberus nu permite ca sufleteledecedaţilor să părăsească lumeasubpământeană a lui Hades şi nici in-trarea persoanelor vii. Dar câţiva eroil-au păcălit: Hercules 1-a adus pe pă-mânt cu lira lui, apoi 1-a eliberat. Or-pheus 1-a adormit; iar Sibyl a obţinutcale sigură lui Aeneas, îndopându-1cu leacuri stupefiante, Cerberus repre-zintă irevocabilitatea morţii, instinctelede autoapărare ale inconştientului.

• 130 •

Spiriduşul susBasmele despre spiriduşi sunt răspân-dite în tradiţiile multor popoare, maiales în lumea păgânilor nord-euro-peni. Se crede că în evul mediu întu-necat, „spiriduşii" erau descendenţiitriburilor neolitice, care au fost clasaţica nişte creaturi inumane prin şovăia-lă, statura mică şi rara lor apariţie. Maimult afurisiţi decât răuvoitori, acestecreaturi mitice mici şi groteşti erau pri-vite în general ca fiind prietenoase,nostime, jucăuşe şi pline de umor,deşi adesea făceau năzbâtii. Spiridu-şii irlandezi tipizează trăsăturile în-tregii categorii, atribuindu-le mai mul-te calităţi decât defecte; ei sunt buni,poznaşi, inofensivi numai să nu fie e-nervaţi. Spiriduşii (ilustraţi în aceastăpictură de Goya) simbolizează pu-terea caracterului jucăuş.

Minotaurul susMinotaurul — fiinţă monstruoasă băr-bat cu cap de taur, urmaşul unui tauralb şi al reginei Pasiphae, a fost captu-rat de regele Minos al Cretei, în labi-rintul de sub palatul său, la Creta.Spaimă a ţinutului, se hrănea cu fete-le şi băieţii trimişi ca tribut de cătreatenieni. Theseus a fost destinat a-cestei sorţi, dar a fost salvat de Ari-adna, care i-a dat un ghem de aţă cuajutorul căruia să găsească ieşirea dinlabirint după ce omoară Minotaurul.Această creatură hibridă este emble-ma Cretei şi reprezintă partea întune-cată, animalică a omului care poate fiînfrântă prin îndrumare divină.

Satirul josSatirul şi faunul erau geniile păduriiîn Grecia antică. Satirul îl însoţea peBacchus, zeul vinului, în petrecerilebeţiei, avea picioarele şi coapsele din-apoi de ţap, coarne înmugurite şi u-rechi de ţap şi simboliza caracterulvoluptos, pofticios şi profan. In con-

trast, faunii care împărtăşeau ca-racterele fizice ale satirului,

erau identificaţi cu zeulPan, zeul păşunilor

şi pădurilor şi e-rau spirite bi-

nevoitoare.

• 131

Capricornul sus

Capricornul, zeul mării şi peştele —ţap, este strâns legat de Ea Oannes,stăpânul babilonian al abisului. Ca-pricornul simbolizează puterea dătă-toare de viaţă a apei. Se spune că a-ceastă formă hibridă a fost creată cândPan a sărit în Nil să scape din Typhonşi reprezintă atât uscatul cât şi marea.Simbolizează abilitatea duală a omu-lui de a ajunge atât abisul, cât şiînălţimile şi prin asocierea cu simbo-lul zodiacal al capricornului, solsti-ţiul de iarnă şi puterea coborâtă dinsoare.

Leviathanul susîn Biblie, Leviathanul este „şarpeleîncolăcit", un peşte uriaş şi teribil carereprezintă haosul primordial al apei.În plus, este corelat monştrilor de us-cat şi aer, Behcmoth şi Ziz. Leviathana fost înfrânt în timpul Creării, însăJob spune că, prin magie, monstrul a-dormit poate reînvia, va fi distrus deGabriel (sau Behcmoth) la sfârşitul lu-mii. Conform tradiţiei evreieşti atunci

când va veni Mesia, Leviathan vaaduce mâncare pentru ospăţul celui

drept. Se spunea că ochii luiaprindeau lumini în mareaîntunecată, iar suflarea sa răumirositoare a făcut apa săfiarbă. Această tradiţie estemai puţin clară, dacă Leviathan estecrocodil, balenă sau şarpe de mare.În Islam, Leviathan este egalat cuNur, iar în mitologia scandinavă, cuMidgar-dorm. În credinţa creştină,poarta iadului este simbolizată prinLeviathan cu gura căscată şi poate săsimbolizeze de asemenea viaţaruşinoasă şi puterea lumească. Pentruadepţii cabalişti, Leviathan esteSamuel, prinţul diavolului.

Dagon josDeşi un străvechi zeu al grânelor, as-prul zeu - peşte din Canaan, Dagon,este simbolizat cu jumătatea superi-oară umană, şi jumătatea inferioarăde peşte. După Biblie, era venerat defilistini. În timpul festivalului lui Da-gon, Samson a năruit templul lor. DeciDagon poate simboliza obiectele fal-se de veneraţie.

Scylla josîn mitologia clasică, Scylla era când-va o minunată nimfă care a fost trans-formată de rivala sa în dragoste, Cir-ce, într-o creatură monstruoasă cu şa-se capete, cu gâturi lungi şi cu câte treirânduri de dinţi. În unele poveşti, a-vea douăsprezece picioare şi parteainferioară a corpului avea o multitu-

dine de monştri. Scylla, temut monstrumarin locuia în stânca din Scylla, departea opusă a monstrului bulboanăCarybdis, şi prăda marinarii în strâm-torile Messinei, întinzându-şi gâturilelungi înainte pentru a-şi smulge vic-timele de pe vase (inclusiv şase din e-chipajul lui Odysseus). Ambii monştrisimbolizează puterile întunecate aleapei şi călătoriile dificile. Au o pute-re particulară când conlucrează.

• 132 •

Tritonul dreaptaTritonul este o divinitate marină, jumă-tate bărbat -jumătate delfin, consoartamai puţin cunoscută a naiadelor. Elconduce apele sunând dintr-un cornsau o scoică, sunet auzit de oamenica mugetul oceanului. În mitologiagreco-romană, Triton era fiul zeuluimării, Poseidon, şi al soţiei sale, Am-phitrite şi proceda cortegiul marin cavestitor al lui Neptun. Spre deosebi-re de multe creaturi marine fabuloa-se, Tritonul este în general un simbolpozitiv al controlului şi al puterii (deşiuneori îşi pierdea controlul, făcândţărmurile periculoase).

Naiada stânga şi josCreatură fantastică, nimfă a apelor,geniu al naturii, jumătate femeie -ju-mătate peşte, naiada este o divinitatea mării, simbolizând aspectul incon-ştientului (mai ales al celui feminin)despre psihicul masculin. Prin asoci-ere cu sirenele, naiada era cândva pri-vită ca vestitoare de calamităţi, dar adevenit simbol al frumuseţii efemerefeminine, precum şi al caracteristici-lor nestatorniciei şi vanităţii (reprezen-tată mai jos prin oglinda sirenei). Na-iadele sunt prezentate adesea ţinândun pieptene — un simbol al puterii ma-gice asupra naturii care este corelatăcu naiadele, deoarece primii pieptenierau confecţionaţi din oase de peşte -cu care controlează furtunile mării.Cea mai renumită naiadă din legendafranceză, capricioasa Melusine, şi-apărăsit soţul uman pentru a se întoar-ce în mare. Ilustraţia din stânga aratăun bărbat ispitit de o viziune de frumu-seţe ideală - naiada ireală de neatins.

• 133 •

Naga susNaga - o radă legendară de şerpi -este reprezentată în tradiţia hindusă îngeneral ca şerpi, deşi pot fi prezenta-te ca şerpi cu capete umane. Se cre-dea că femela naga se putea căsătoricu oameni şi unele dinastii pretindeaucă ar descinde din ele. Ananta este re-gele Naga cu o mie de capete şi re-prezintă infinitul. Şerpii Naga au dom-nit în marea lor splendoare în apă şisub pământ, simbolizează deci lumeade dincolo. Au purtat războaie în ce-ruri, simbolizate prin Garuda. Mare-le zeu Vishnu doarme pe un şarpe -naga încolăcit şi călăreşte o cobră(simbolizândînţelepciuneaşi eternitatea),cele două nagaîmpletite,pentru elsfinte, cei doişerpi naga re-prezintă apa fer-tilizată din carerăsare zeiţapământului.Asemeni şerpilor dinmulte alte culturi, nagapot reprezenta în plus,simbolul paznicilorcomorii materiale şi spi-rituale.

Makara josMakara este o bestie mitică hindusă,în general prezentată jumătate peşte,jumătate crocodil, uneori cu cap deelefant. Poate fi reprezentat şi ca re-chin, naga, delfin sau antilopă/peşte.Makara este vehiculul lui Varuna, Stă-pânul Adâncurilor. Este asociată cuapa dătătoare de viaţă şi deci cu fer-tilitatea, dar, ca şi creatură hibridă,simbolizează şi dualitatea omului. Înzodiacul hindus, este semnul Capri-cornului.

Hidra josŞarpele cu multe capete are multe a-sociaţii. In mitologia grecească, hidra,numită şi şarpele lernaean, era unşarpe cu multe capete, căruia atuncicând îi era retezat un cap, îi creşteaudouă în loc; Hercule a învins hidracauterizându-i gâturile cu un butuc înflăcări. În mitul ugarit, simbolizeazămonstrul cu şapte capete al haosului,Lotan, cel care a fost distrus de Baal,la crearea pământului; deci poate fibiblicul Leviathan şi reprezintă toto-dată cele şapte păcate capitale. Sim-bolismul general include forţa deviaţă animalică, obstacolele din caleasuccesului, şi puterea, şi creativitatealumii, prin asocierea cu cifra şapte(cifra Universului).

Pegasus sus

în mitologia greacă, Pegasus eracalul înaripat pe care 1-a călăritBellephoron când a învins himera.Creat din sângele şi capul despicat alMedusei (Gorgona), la rândul lui,Pegasus a creat izvorul Hipocrenededicat Muzelor şi a devenit astfelsimbol al inspiraţiei intelectuale şipoetice. Pegasus simbolizează capac-itatea omului de a obţine spirituali-tate mai înaltă şi de a transforma răulîn bine. La nivel mai monden, denotătransportul aerian sau viteza.

Phoenix susFenixul, jumătate vultur - jumătatefazan, este un simbol universal al în-vierii şi al imortalităţii. Îşi are origi-nile în Egiptul antic, unde era egalatcu pasărea soarelui, Bennu. Se presu-pune că fenixul muribund a construitun rug funerar din lemn şi şi-a dat foccu razele soarelui, ca apoi să renascădin propria sa cenuşă. Întruchipeazăaşadar recrearea după distrugere. Întradiţia creştină, fenixul denotă învi-erea lui Hristos, pe când în China, caFeng-huang, este un simbol solar.

• 134 •

Zâna dreaptaZânele sunt fiinţe mici, şovăielnice, e-terice, de obicei înaripate şi cu puterimagice. Sunt timide faţă de oameni,deşi pot acorda mari bogăţii celor pecare-i întâlnesc. Încă şi astăzi copi-ilor li se povestesc basme cu zâne. Îniarbă, cercurile de culoare verde maiintens se numesc popular cercurilezânelor şi sunt cauzate de dansul zâ-nelor în acel loc. Prin abilitatea lor demetamorfozare zânele simbolizeazăposibilităţile latente ale puterilor su-pranormale din mintea omului.

Garuda susJumătate om-jumătate vultur (şi u-neori gâscă sălbatică), „pasărea sola-ră de aur" Garuda are o importanţăcrucială în mitologia hindusă şi bu-distă, ca Pasăre a Vieţii. Garuda esteregele păsărilor şi este vehiculul zeu-lui solar, Vishnu — creatorul şi distru-gătorul - şi poate fi egalat cu soarele,cerul şi victoria. Adepţii lui Vishnuau adoptat Garuda ca emblemă. Du-pă tradiţie, Garuda era conceput în to-talitate când a ieşit din oul său (cos-mic) şi trăieşte în desăvârşitul Copacal Vieţii. Ca şi putere solară, Garudaeste duşmanul înverşunat al şarpeluinaga ctonic (în special al lui Kaliya).Pentru budiştii tibetani, Buddha că-lăreşte pe Garuda, pasărea solară in-zestrată cu calităţi pozitive, şi este omanifestaţie de Botthisattva Vajrapa-ni; de aceea, ei îl consideră un protec-tor, un ocrotitor de temut împotrivarăului. Corelat cu Vishnu şi cu bătăli-ile cu şerpi naga, Garuda simbolizea-ză soarele, imortalitatea şi victoria înlupta dintre viaţă şi moarte şi dintreforţele binelui şi răului.

Bazilicul josBazilicul - cunoscut şi ca vasilisc - a-re aripile, capul, creasta triplă şi ghea-rele de pasăre pe corpul unui şarpe.Uneori coada i se termină cu un al doi-lea cap şi, în acest caz, acesta este am-fibianul care poate vedea în ambelepărţi. În credinţa occidentală, se spu-nea că baziliscul ar fi ieşit dintr-unou fără gălbenuş, ouat în bălegar decătre un cocoş şi clocit de o ţestoasăsau un şarpe. Avea coroană pe cap şicoadă trifurcată. În Orient, era un hi-brid de cocoş, şarpe, ţestoasă. Paznical comorilor, privirea lui putea să u-cidă oamenii, iar moartea putea fiîmpiedicată numai dacă era forţat săse uite la reflectarea în oglindă a pro-priei sale priviri, vederea propriei i-magini îi putea cauza moartea prinşoc. În creştinism, bazilicul simboli-zează Anticristul, ca unul din cele pa-tru aspecte ale Satanei. În timpul e-vului mediu reprezenta păcate ca tră-

darea, înşelăciuneaşi lenea, precumşi boli (în spe-cial sifilisul).

Fenixul chinezescdreaptaîn China, fenixul,cunoscut ca Feng-huang, esteîmpăratulpăsărilor şi unadin cele patrucreaturi sfintecare aduc paceaşi prosperitatea.Este o pasărecomplexă cu unpenaj minunatcolorat, al căreicap solar de cocoş este şi coadă derândunică, rămăşiţe ale lunii încreştere. Aripile lui reprezintă vântul;coada, viaţa vegetală, iar picioarele,pământul. În plus, fiecare parte acorpului său reprezintă o calitateumană: capul simbolizează cinstea;coada aduce semnificaţii la com-portamentul ritual corect; pieptul, u-manitatea; stomacul, încrederea; iararipile, datoria. Mai departe, personi-fică unitatea dintre yin şi yang. În as-pectul său feng este un simbol mas-culin solar, reprezentând fericirea, pecând ca şi huang este feminin şi sele-nar şi simbolizează împărăteasa chi-neză. Cunoscut ca „pasărea stacojie",deoarece păzeşte partea sudică a uni-versului vara, se credea că apariţialui ar vesti sosirea unui împărat sauprofet norocos. Încă este o emblemăchinezească de nuntă, semnificând u-nitatea prin căsătorie. În Japonia, pa-sărea Ho-O este similară fenixuluichinezesc.

• 135 •

DemoniiGorgonele dreaptaînspăimântătoarele surori Gorgone(Euryale, Stheno şi Medusa ale cărorşefa era Medusa) aveau şerpi în locde păr şi se spunea că privirile lor defoc împietreau oamenii. În mitologiagreacă, Medusa (prezentată în aceastăpictură din secolul al XVII-lea deCaravaggio) era singura muritoare dintrio: cândva o frumoasă fată, a înfuri-at-o pe Athena prin comportamentulsău lipsit de respect în templul ei şi atransformat-o într-o Gorgonă care chi-nuia oamenii. A fost ucisă în somn dePerseus şi se spune că Pegasus s-anăscut din sângele Medusei. Capuldespicat al Medusei a devenit emble-ma lui Perseus şi când este prezentatăpe amulete protejează împotriva fur-tunilor de tunete. Se spune că un sim-bol al capului Gorgonei, Gorgoneion,împodobeşte scutul protector al luiZeus şi al Athenei (egida). Imagini si-milare au fost adesea plasate în tem-plele greceşti pentru a alunga răul.Gorgoneionul poate reprezenta teri-bila Mamă-Natură, teama (în speciala bărbaţilor faţă de femei) sau înspăi-mântătoare uniune a contrariilor, pre-cum frumuseţea şi groaza. Harpiile stânga

La origine reprezentată ca trei frumoa-se femei genii înaripate — Aello (fur-tuna) Celaeno (obscuritate) şi Ocype-te (vârtej) - aceste spirite malefice a-le Greciei antice puteau convoca vân-turile provocând furtuni pe uscat şibulboane pe mare. În amintita mito-logic, harpiile au devenit vrăjitoare re-le şi murdare — jumătate-vultur,jumătate-femei trimise de zei pentrua-i pedepsi pe oamenii nedemni. Elesimbolizau moartea subită, deoareceputeau apuca sau prăda mâncarea pâ-nă când victima lor (inclusiv Phineus,nefericitul rege trac) murea. Erau, deasemenea, mesageri ai lumii de din-colo, în care, ele transportau sufletelecelor morţi. Harpiile sunt simboluriale morţii, ale furtunilor de vânt şi aleputerii feminine distructive. Astăzi,cuvântul „harpie" este folosit în de-scrierea unei femei afurisite, crudesau lacome.

Sirena josSirena, nimfă a mării, poate lua douăforme: femeia-pasăre (ca în mitologiagreacă) sau femeia—peşte, uneori cudouă cozi. Ambele forme ispitesc băr-baţii trecători ducându-i în moarteprin vraja cântecelor lor de o dulcea-ţă irezistibilă, precum spune poves-tea lui Lorelei din Rin. Sirenele sim-bolizează ispitele lumeşti periculoasesurvenite în calea spirituală a vieţii.

136

Lamia susîn mitologia romană şi greacă, lamia,femeia fantomă, cu chip de mostru e-ra o regină libiana care a fost furată dela copiii săi de către geloasa Iuno (sauHera). Din această cauză a înnebunit,ajurat să se răzbune pe toţi copiii şi adevenit o demoniţă devoratoare de co-pii. Are capul şi trunchiul de femeie,dar corp de şarpe. Aşa cum reprezin-tă o ameninţare pentru copii, ea poatesă împărtăşească şi simbolismul pră-dalnic al sirenei. In tradiţia ebraică, afost asociată cu Lilith, monstrul vam-pir de noapte.

Pazuzu susSpre deosebire de majoritatea demo-nilor, asirianul şi babilonianul Pazu-zu are şi un aspect binevoitor prin vir-tutea de a fi rivalul lui Lamashtu (de-monul ucigaş al bebeluşilor), a fostconsiderat protectorul copiilor nenăs-cuţi şi al nou-născuţilor. Femeile în-sărcinate şi tinerele mame ar trebuisă poarte amulete care prezintă acestspirit înfricoşător, cu copite la mâinişi la picioare, cu patru aripi şi un corpacoperit cu solzi. Oricum, ca demonal vântului din sud-vest, care aduceaboală şi moarte, Papuzu era şi o forţăputernică de temut.

Tengu josîn mitologia japoneză, Tengu are for-ma unui bărbat, dar posedă capul,ghearele şi aripile unei păsări. Aceas-tă oribilă creatură hibridă se naştedintr-un ou, trăieşte în vârful copaci-lor din munţi şi iese la iveală să'pro-voace dezastre printre oameni. Apareşi dispare instantaneu schimbându-şiînfăţişarea şi devenind, cu aceeaşi u-şurinţă, invizibil. Tengu este răutăcios:câteva din activităţile sale preferatesunt furtul, răpirea copiilor, distruge-rea clădirilor şi întreruperea ceremo-niilor religioase. De aceea Tengu estesimbolul războiului, ticăloşiei şi ne-înţelegerii.

Furiile josCele trei Furii romane nemiloase e-rau sălbaticele zeiţe ale răzbunării ca-re îi urmăreau pe răufăcători, pe cri-minali şi pe copiii nerecunoscători,pentru a-i pedepsi aspru. Originea te-ribilei Trisiphone („răzbunătoareacrimei"), Alecto („nciertătoarea" sau„cea care nu se odihneşte") şi a Me-gaerei (sălbatica" sau „geloasa") estedisputată, dar unele legende susţin căerau fiicele lui Gaeea (zeiţa) Pămân-tului) şi ale lui Uranus (Zeul ceruri-lor) sau ale păcătoşilor pământeni ca-re au murit şi au intrat în lumea dedincolo, Furiile sunt corelate cu Eri-

niile grecilor. Nişte femei înaripate a-le căror păr era un cuib de vipere carese zvârcoleau şi duceau şerpi, flăcărisau cuţite. Alternativ, ele puteau fi re-prezentate ca şi câini sau hibrizi deşerpi. Ele sunt simboluri ale recunoaş-terii unei conştiinţe vinovate şi ale re-cunoaşterii unei pedepse meritate şiinevitabile.

Vampirul josCredinţa superstiţioasă în vampiri es-te centrată asupra ţărilor slavone, cutoate că şi alte culturi spun poveştidespre creaturi nocturne infernale ca-re sug sângele celor vii. Se crede căvampirii sunt cadavre „vii", fără liniş-te care îşi asigură subzistenţa prin su-gerea sângelui uman. Muşcătura lorrăspândeşte infecţia vampirică şi nupot fi ucişi decât printr-un par care săle străpungă inima, sau, ca în cazul luiNosferatu prin expunere la soare. Us-turoiul, precum şi crucifixul sunt con-siderate ca având efect în alungareavampirilor. Cel mai renumit vampir,Dracula, a fost creaţia lui Bram Stokerşi a intrat în cultura populară după a-pariţia lui în nuvela eponimă a lui Sto-ker, publicată pentru prima dată în

1897 această fotografie este din Cica-tricea lui Dracula. Stoker şi-a bazatinfernalul personaj pe VI ad al V-lea,zis Ţepcş (456-76) din Muntenia, Va-lahia, domnitor crud care trăgea în ţea-pă victimele, dar oricum, nu a mani-festat nici o tendinţă vampiră. Vampi-rii simbolizează paraziţii, care îşi câş-tigă viaţa luând-o de la cei sănătoşi.

• 137 •

bia în timpul secolului tre-cut s-a recunoscut în reali-tate ştiinţa semiotecii (sausemiologia) — studiul rolu-.lui simbolurilor îninformarea şi influenţarea

minţii interioare. In special, doi oameni,Sigmund Freud şi Cari Jung, au conturatînţelegerea noastră pentru felul în carerăspund minţile noastre interioare laimagistica simbolismului. Freud a fostcel care a introdus conceptul analizeiviselor ca instrument de valoare în in-terpretarea mesajelor date de inconştient,pe când identificarea simbolurilor arhetipa-le ale lui Jung esenţiale în inconştientulcolectiv au reprezentat o înaintare majoră aînţelegerii şi terapiei psihologice.

După Jung, psihicul uman are trei nive-le: egoul sau conştientul, inconştientul per-sonal, care conţine visele noastre persona-le, aspiraţiile şi amintirile; şi inconştientulcolectiv, care depozitează amintirile noas-tre rasiale înnăscute, adesea sub formă dearhetipuri. Arhetipurile simbolice reprezin-tă experienţele împărtăşite, comune nouătuturor şi include mama dătătoare şi năs-cătoare de viaţă, tatăl puternic şi autoritar;anima şi animus acele părţi ale personali-tăţii noastre care reprezintă feminitatea şiiraţionalitatea, şi respectiv masculinitateaşi raţionalitatea iar umbra - natura, fireanoastră de bază, animalică.

în situaţii dificile, putem căuta să ne as-cundem adevăratele noastre personalităţiîmbrăcând masca personajului, deci per-miţându-ne să ne prezentăm în diferite mo-duri. Aceasta poate fi o ocupaţie necesară

supravieţuirii, dar adevărata pace a minţiise realizează doar atunci când recunoaş-tem şi reconciliem toate laturile diferite şiconflictuale ale măştii noastre psihologi-ce. Doar atunci se obţine un echilibru să-nătos sau o individualizare a eului. In acestscop, este necesar să dăm atenţie sentimen-telor intuitive. Pentru a obţine mesajele tri-mise conştientului de către inconştient prinviselor noastre şi să ne dăm seama de răs-punsurile noastre la simbolismul care neînconjoară, chiar şi în interacţiunea cu alţioameni sau în reacţiile noastre la anturajulnostru şi la circumstanţele personale.

Percepţiile şi răspunsurile noastre la sim-boluri sunt inevitabil intens personale, iardiferitele semne vor evoca o varietate derăspunsuri, depinzând de experienţele spe-cifice, amintirile şi caracterul individual.Acest capitol nu poate să pretindă că aco-peră întregul domeniul de arhetipuri şi desimboluri personale care informează şi con-turează lucrările minţilor noastre interioareşi răspunsurile emoţionale, prin explo-rarea efectului unora din cele mai comuneimagini simbolice create şi recunoscute deinconştient, dar va da cititorilor un valoroscadru prin care să-şi lărgească înţelegerealimbajului evocator al imagilor simbolice.

în paginile următoare sunt cercetate sim-bolurile arhetipale, simbolurile de identi-tate, direcţie şi tranziţie şi cele care invocăemoţii pozitive şi negative. Împreună elevor călăuzi cititorul spre o fascinantă călă-torie a autodescoperirii, sperată a fi indivi-dualizare.

Pagina alăturată: în poves-tea Scufiţa Roşie, lupul celrău îşi asumă identitateabunicii unei copile inocenteintenţionând să o ispiteascăspre sacrificiul de sine.Lupul este dezvăluit ca unseducător masculin, fărăscrupule, imoral şi viclean,care este tentat, minte şi pă-căleşte pentru a doborîapărarea victimei sale ne-ştiutoare. Aici, lupul este unsimbol arhetip al voluptăţii,al poftei masculine nestă-spânite - cel al prădătoruluisexual al cărui libido sălba-tic lasă urme de durere şidistrugere în lăcomia sa.

■ 139 •

Persoana dreaptaArhetipul personalităţii este faţa arti-ficială, idealizată pe care o prezentămlumii, care nu reflectă neapărat ade-văratul nostru eu. Este simbolizat prindiferite măşti pe care le adoptăm înscopul de a ne ajuta să scăpăm de in-hibiţiile noastre personale şi să jucămun rol convingător într-o varietate desituaţii care ni se dau - cum ar fi la ser-viciu, la petreceri sau chiar acasă. Per-soana este o deviză protectoare careasigură supravieţuirea noastră socialăşi ne apără adevăratul ego de la o po-sibilitate ridicolă sau dăunătoare.Astfel, masca poate fi un ajutor folosi-tor pentru a face faţă lumii înfricoşă-toare, dar există pericolul de a ne iden-tifica foarte de aproape cu ea şi decisă ne pierdem adevărata identitate.

Şarlatanul josŞarlatanul este unul din arhetipurileexperienţelor comune şi importante i-dentificate de Jung şi reprezintă ca-priciile pe care inconştientul le poateface asupra conştientului. Şarlatanuleste un antierou — o figură rebelă, i-morală şi dezordonată — căruia îi pla-ce să întrerupă, să ridiculizeze şi sătulbure psihicul. Poate fi o figură pe-riculoasă care sabotează cu răutateplanurile noastre, dar poate să averti-zeze împotriva mulţumirii de sine, a-supra vanităţii şi pretenţiei şi poate săne forţeze la provocarea pripită des-pre credinţe indiscutabile. Şarlatanis-mul este un concept universal carecombină calităţile animalice şidivine. In poveştile multor culturi,apare sub forma magi-cianului sau adiavolului. Unii zei,joacă rolul şar-latanului cum ar fizeul scandinav Loki.corbulamerindi-an,Coyote,Iepurele şi

Hermes (Mercur) la greco-romani. Încultura contemporană, şarlatanul poa-te fi identificat cu personajul Iepure-lui Br'er şi batman. Adesea reprezen-tat în vise ca şi clovn, ca o schimbarede formă, şarlatanul este în plus, unsimbol al transformării mentale şi ves-teşte o alterare iminentă a status quo-ului.

Psyche jos, dreaptaPictura lui Paul Thumann Psyche înoglinda naturii portretizează frumoa-sa femeie muritoare din mitologia ro-mană, care era iubită de Cupidon îm-potriva voinţei geloasei Venus. Deşiîi era interzis să vadă chipul lui Cupi-don, curiozitatea a învins-o pe Psycheşi aprinzând un opaiţ a recunoscutzeul dragostei. A fost atât de şocată,încât i-a tremurat mâna şi a căzut o pi-cătură de ulei pe Cupidon, trezindu-1ca apoi să dispară. Ea s-a îmbarcat za-darnic în căutarea iubitului ei, a deve-

nit sclava lui Venus şi a căzut într-ocomă apropiată de moarte.Oricum, Cupidon a reînviat-o, iarcei doi s-au căsătorit, Jupiter i-aacordat lui Psyche imortalitatea.Aşa cum este un simbol al iubiriiveşnice, Psyche (în limba greacăînseamnă suflul vieţii sau sufletul)reprezintă călătoria sufletului prin

viaţă; asemeni sufletului, ea este pre-zentată uneori ca fluture. Ea este, deasemenea, simbolul eponimic al per-sonalităţii umane. În termenii psiha-nalitici moderni ai lui Jung, psihiculuman (întreaga personalitate) este con-stituit din trei nivele: cgoul (conşti-entul), inconştientul personal (conţi-nând experienţele individuale şi do-rinţele) şi inconştientul colectiv (com-pus din amintirile umane împărtăşi-te). Psihicul arc patru funcţii: intuiţia,senzaţia, gândirea şi sentimentul. Cucât acestea sunt mai echilibrate, cuatât personalitatea este mai integrată;dezechilibrul poate rezulta introver-siunea sau extroversiunea.

• 140 •

Conştientul susIn interpretarea viselor, soarele esteun simbol al raţiunii conştiente mas-culine şi este antipodul lunii femini-ne a inconştientului. De aceea, miş-carea soarelui reprezintă nivele dife-rite ale conştientului: jos, de exem-plu, simbolizează renaşterea, trezireaşi iluminarea, pe când soarele de lamiezul zilei semnifică puterile celemai înalte ale intelectului. Urmând a-ceastă analogie, apusul reprezintă, a-şadar, scufundarea conştientului în in-conştient, când gândirea raţională dăcale intuiţiei şi emoţiilor inconştiente(reprezentate de noapte, lună şi aşacum se vede în această ilustraţie, deapă). Cu toate că apusul poate fi co-relat cu moartea, nu se interpreteazăca un simbol al fricii (deoarece soa-rele va răsări şi va apune din nou), cimai degrabă ca un simbol al acceptă-rii cu calm a ciclului existenţial fărăsfârşit, al recunoaşterii interacţiuniinecesare a componentelor vieţii şi aconştientului şi inconştientului.

Sibolurile elementelorMoara de vânt josPrin mişcarea paletelor elicelor moriide vânt, simbolismul vântului (vitali-tatea intangibilă) se combină cu celal aerului - (spiritul). Datorită funcţi-ei ei ca şi moară de grâne, moara devânt poate să simbolizeze recolta şideci fertilitatea. Vântul, în final, pro-duce pâinea, deci moara de vânt poa-te să însemne viaţă. În iconografiacreştină, este simbol al cumpătării.Poate că cea mai familiară asociere,este cea cu Don Quijote al lui Cer-vantes a cărui luptă inutilă cu morilede vânt este privită ca un exerciţiu za-darnic. Moara de vânt este şi emble-ma naţională a Olandei.

Torţa aprinsă dreaptaSemnificând forţa regenerativă a fo-cului, torţa cu flacără îndreptată însus simbolizează viaţa. În multe cul-turi, este folosită frecvent în ritualu-rile de iniţiere sau fertilitate. În mi-tologia greacă, era emblema luiEros şi a Aphroditei, simboli-zând flacăra iubirii; Hercule afolosit-o pentru a o învinge peHydra. Când torţa este pre-zentată cu flacăra în jos, sim-bolizează moartea. În creşti-nism, îl simbolizează pe Hristosca Lumina Lumii şi era semnulpurificării prin iluminarea spirituluide către Dumnezeu. Torţa sem-nifică, de asemenea, adevărul şi in-teligenţa şi este adesea folosită caemblemă în lăcaşurile de studiu.Când este asociată cu cele şapte pă-cate capitale, reprezintă furia.

Roza vânturilor susîncadrată într-un cerc al perfecţiunii,împărţit de cele patru puncte cardi-nale: N, S, E şi V - este în acelaşi timpsemn al vieţii şi al cunoaşterii; pentrugândirea interioară reprezintă un in-strument de direcţie şi identitate. Însimbolismul viselor, roza- vânturilorne orienteză în siguranţă de-a lungulcărării stâncoase a vieţii, dar dacă es-te defectă, reprezintă o pierdere a i-dentităţii şi a direcţiei personale.

Apa susAlături de pădure şi labirint, apa es-

te un simbol universal al gândiriiinconştiente şi poate fi legată de

lună, feminitate şi iraţionali-tate. Deoarece oceanele suntneţărmurite şi nestăpânite,pot fi egalate cu haosul. Doardacă într-o stare extremă deturbulenţă, inconştientul este

mai îndeaproape legat de un lacsau de un eleşteu care pare calm,

dar poate ascunde o mare activi-tate sub suprafaţa lor. În multeculturi antice se credea că Pă-mântul a fost creat din apele pri-mare. Psihologii folosesc aceastăcredinţă ca metaforă pentru naş-terea ideilor în inconştient.

• 141 •

Faţa zâmbitoare josOriginea feţei zâmbitoare, instantaneurecunoscută, datează de la recenta cul-tura hippy a anilor 1960, care susţinepacea, cultura, care, a fost însă stabi-lită rapid ca un simbol universal al fe-ricirii. Faţa galbenă, culoare asociatăadesea soarelui şi luminii, subliniazăsimbolismul simplu şi pozitiv al sem-nului.

Degetul mare în sus dreaptaSemnul degetului în sus este unuldintre semnele heraldice populare ca-re ne stau la dispoziţie în gesticulaţie.Este un gest de aprobare, consideratpopular ca având originea în zileleRomei antice, când soarta unui gladi-ator înfrânt în lupta la spectacolele cupublic era pecetluită de un deget în-dreptat în sus sau în jos de împărat (de-notând iertarea sau, respectiv, moar-tea). Semnul poate reprezenta, de ase-menea, bunăvoinţă şi noroc.

Inimile şi săgeata susInimile străpunse de săgeţi simboli-zează în mod universal iubirea şi uniu-nea. Din timpuri străvechi, inima sem-nifica nucleul emoţional al omului, pecând săgeata simbolizează flacăra dra-gostei aprinsă de zeul grec al iubirii,Eros (la romani, Cupidon). Simbolulindică ţintirea inimilor îndrăgostiţilorprecum şi unirea lor. In iconografiacreştină, o inimă străpunsă de sabiereprezintă Fecioara Măria, pe Hris-tos sau pe sfinţi, dar poate să însemnepocăinţa. Inima în flăcări înseamnăiluminare şi devotament - atât pentrulaici, cât şi pentru cei religioşi.

Inelul de logodnă sus, dreaptaInelul de logodnă simbolizează uni-rea a doi oameni în mariaj (sau un an-gajament similar). De asemenea, ine-lele reprezintă comuniunea sfântă aepiscopilor, a cardinalilor sau a călu-găriţelor ca şi miri sau mirese ale bi-sericii sau ale lui Hristos. Tradiţionalpurtate pe degetul inelar al mâiniistângi (sau uneori la mâna dreaptă)

care se credea a fi legat de inimă, for-ma circulară a inelelor de logodnă şia verighetelor simbolizează veşniciaşi desăvârşirea. Inelul de nuntă estebinecuvântat în timpul ceremoniei decununie înainte de a fi angajat ca sim-bol al unirii credincioşilor şi al dra-gostei nemuritoare. Visarea unei căsă-torii sau a unui inel poate reprezentao dorinţă de reconciliere a părţilor con-flictuale, încă complementare, ale psi-hicului cuiva integrat într-un întreg.

Strângerea de mână josStrângerea de mână este un semn va-riat de salut şi de rămas bun, de prie-tenie, iertare şi de intrare într-un con-tract. Poate reprezenta unitatea şi a-cordul, precum şi dublarea puterii saupotenţialul obţinut prin parteneriat.

Mâna dreaptă reprezintă forţa vieţii şieste mâna puterii, deci un angajamenteste considerat mai puternic atuncicând este făcut cu această mână. Mâi-nile sunt părţi expresive ale corpului,iar o largă varietate de gesturi manu-ale pot simboliza emoţiile conştienteşi inconştiente. Când doi indivizi îşidau mâna, contactul fizic rupe dis-tanţa şi relaţia ajunge la un nivel maiintim. De aceea mâinile strânse sim-bolizează solidaritatea împotriva for-ţelor ostile - precum susţine moto-ul:„Uniţi rezistăm; dezbinaţi pierdem".

• 142 •

Nuditatea dreaptaPentru mulţi, Dejeuner sur l'herbe deEdouard Manet prezintă o scenă decoşmar obişnuit: apariţia în public fă-ră haine. Credinţa că nuditatea esteruşinoasă, este răspândită; în Occi-dent, ar putea antedata poveştii Eveişi a lui Adam. Pe când visele despregoliciune pot însemna sentimente devulnerabilitate, sexualitate reprimatăsau inabilitatea de a accepta adevăra-tul ego; nuditatea poate avea şi un sim-bolism pozitiv. Visele despre apariţiaîn goliciune pot însemna înfrângereainhibiţiilor şi îmbrăţişarea onestităţii,deschiderea şi dorinţa de a etala lumiiadevărata persona. În concepţia luiFreud, visarea propriului nud poate fio expresie subconştientă a dorinţei deîntoarcerea la inocenţă şi la lipsa depudoare a copilăriei sau dorul de în-toarcere în natură. În scena lui Manet,trecătorii apar netulburaţi în faţa nu-dităţii, semnificând eliberarea femeiinude al cărei ego adevărat este accep-tat. Din contră, dacă ar apărea îngroziţi,scena ar simboliza dezgolire şi respin-gere.

Dansul josBalerina portretizată de Edgar Degasîn Danseuse sur la scene apare elibe-rată prin dans. Dansul este o formăa propriei expresii, a creativităţii şispontaneităţii şi poate simboliza a-

runcarea cătuşelor comportamentuluiconvenţional, permiţând relevarea a-devăratei personalităţi a individului.Atât în lumea fizică, cât şi în cea a i-maginaţiei, dansul reprezintă un zboral fanteziei — o manifestare fericităde libertate. În vise, dansul indică ne-cesitatea de a deveni mai extrovertit,de a se înfrupta din viaţă mai din plinşi de a dezlănţui puterile creatoare re-primate în scopul de a deveni cu ade-vărat fericit. Acţiunea corpului estetranspusă într-un spaţiu-timp diferit decel din viaţa practică. Dansul poateînsemna ritualul de curtare sexuală.

Aventura dreaptaVisul despre navigarea pe un yaht sim-bolizează atât dorinţa de aventură, câtşi recunoaşterea necesităţii de a se îm-barca într-o călătorie a dezvoltării per-sonale. Din cele mai vechi timpuri,corăbiile şi mai târziu vapoarele aufost privite ca un simbol al tranziţieişi al călătoriei - prin marea vieţii saudin viaţă în moarte, de exemplu. Maimult, vaporul în sine poate fi un sim-bol cosmic: pe când el reprezintă via-ţa, oceanul pe care navighează repre-zintă apele creaţiei, iar catargul poatefi corelat cu cais mundi. În analogie

psihanalitică, oceanul reprezintă in-conştientul, iar yahtul reprezintă gân-direa conştientă care trebuie cârmuităcu grijă prin apele adânci şi printre ob-stacolele stâncoase în călătoria peri-culoasă a vieţii. Mai puţin profund,visul navigării pe un yaht poate ex-prima dorul de libertate şi aventură,deoarece pe mările impredictibile sepot cerceta teritorii neexplorate anteri-or şi e posibilă evadarea de la restric-ţiile convenţiei înăbuşite.

• 143 •

Inspirafia/cfEflfioEnergia creativă susAcest detaliu din Crearea lui Adam alui Michelangelo prezintă puterea di-namică scursă de la Dumnezeu la A-dam, deci crearea vieţii. La nivelul celmai de bază, creaţia este uneori de-scrisă ca animarea materiei prin ener-gie. Aceasta se referă atât la obiectelefizicului (sămânţa care necesită ener-gia solară pentru a creşte), cât şi la ce-le ale gândirii (care necesită energiamentală a inconştientului pentru inspi-raţia conştientă). În timp ce creaţia re-prezintă naşterea unei noi vieţi, con-ceptul relatat al creativităţii este unsemn de progres, o rupere pozitivă dinstagnarea mentală şi este extrem deimportant în menţinerea echilibruluimental, ducând la fericire şi succes.

Embrionul dreapta, susîn timp ce oul sau sămânţa este unprofund simbol cosmic al potenţialu-lui în multe culturi, embrionul duceaceastă semnificaţie cu un pas înain-te, pentru că acesta a fost fecundat şiîn curând va da naştere unei noi vieţi.De aceea este un simbol al naşterii,speranţei şi al noilor posibilităţi. În a-nalogie onirică, reprezintă renaştereasinelui şi oportunitatea de reîncepere.Aşadar, embrionul este un simbol ge-neral al creaţiei — atât în sens literal,cât şi în termenii ideilor şi soluţiilorlatente din „ou"-ul spiritului care sedezvoltă treptat în „embrionul" incon-ştientului până când ies la iveală totalmaturizate, în gândirea conştientă.

Becul stângaUn bec strălucitor simbolizează un li-căr de inspiraţie sau concepţia unei i-dei. Aşa cum puterea inconştientuluise cristalizează într-un gând în min-tea conştientă, tot aşa energia electri-că asigură iluminarea becului. Rezul-tatele imediate ale aprinderii metafo-rice subliniază spontaneitatea inspi-raţiei, a scânteii geniului în gândireaconştientă. În termeni simbolici, a-ceastă invenţie modernă are legăturiclare cu străvechiul concept al trans-ferului energiei spirituale şi al puteriide la sursele de lumină (asemeni soa-relui) la intelectul uman.

Curiozitatea josEroina lui Lewis Carroll din Alice înŢara Minunilor şi De cealaltă partea oglinzii era de o curiozitate nepoto-lită - o caracteristică ce a trimis-o înmulte aventuri ireale din lumea vise-lor lui Carroll. Curiozitatea este o ca-litate sănătoasă care încurajează min-tea să cerceteze domenii şi experienţenoi, ducând la dezvoltarea personală,însă curiozitatea poate fi, de ase-menea, periculoasă: ne poate ispiti însituaţii periculoase. Oricum, visele,aşa cum Alice s-a găsit într-o lumefictivă înzestrată cu simbolismul psi-hologic, susţin un anturaj sigur în ca-re curiozitatea poate străbate nestân-jenită, eliberată de trauma consecin-ţelor fizice negative. Puţini cerceteazăfanteziile şi dorinţele într-o cursă deprobă imaginară şi aplică lecţiile ex-perienţelor onirice proprii în gândireaconştientă.

• 144 •

Cununa de lauri dreaptaîncă de la Jocurile Pitice ale Grecieiantice, cununa de lauri a fost emble-ma victoriei. Laurul peren a fost pri-vit ca plantă purificatoare cu puteride nemurire. Semnificaţia ei a supra-vieţuit, pe când celelalte frunze folo-site în acelaşi scop nu reţin acest sim-bolism: în Jocurile Olimpice, se folo-seau măslinele sălbatice pentru încu-nunarea învingătorilor, în timp ce înjocurile nemeene se folosea pătrunje-lul. Prima dată purtată de romani înparadele triumfale de după bătălii, cu-nuna de lauri a fost privită ca un pre-miu şi ca semn al binecuvântării divi-ne. De-a lungul secolelor, conducăto-rii au fost portretizaţi astfel încunu-naţi, în timp ce astăzi, pot primi aceas-tă marcă constructivă cei care au atinsexcelenţă în domeniile respective.

Arcul victoriei josîncă din timpurile romane, învingăto-rii militari mărşăluiau pe sub arcurilede triumf în urma bătăliilor, iar azi,Arc de Triomphe din Paris, Franţa(construit în onoarea lui Napoleon I)este cel mai renumit monument de

acest fel din lume. Legiunile romaneau trecut pe sub arcuri naturale deghirlande în calea lor spre templul luiJupiter, unde îi aduceau mulţumiri.Pentru ei, arcul în sine simboliza ce-rul şi raiul în care zeul suprem era Ju-piter. Mai mult, reprezenta o barierăîntre supravieţuitori şi sufletele ad-versarilor morţi - barieră care ajuta laalungarea sentimentului de vinovăţiea învingătorilor. În gândirea modernă,arcul victoriei este expresia neîndo-ielnică a puterii militare de succes.

Culesul recoltei susLa sfârşitul zilei de Jules Breton pre-zintă o muncitoare a câmpului cărândun snop de grâu - simbol universal şistrăvechi al secerişului. Vremurile bu-ne în mod obişnuit sunt reprezentatede un mănunchi de grâne, denotânddarul naturii, pâinea (şi deci viaţa) şirecolta adunată după o muncă asiduă.Deşi s-ar putea înfrunta asprimea încercetare, perseverenţa ar trebui să re-zulte din recoltă - fie în formă mate-rială sau ca şi iluminare a gândirii.

V de la victorie dreapta, susSemnul victoriei este cunoscut şi casemn al păcii sau al salutului victori-os şi îşi are originea în Anglia, din

din al II-lea Război Mondial. Nefiindun semn popular, a fost sugerat casimbol al rezistenţei naziste într-o e-misiune de radio BBC pentru Belgiaocupată. „V" însemna victorie, victo-rie pentru Franţa şi vrijheid pentruflamanzi. Abreviat, a fost transcris în-tr-un cod Morse pentru radiodifuzi-une; prin coincidenţă, are acelaşi ritmca şi uvertura Simfoniei a V-a de Be-ethoven, cu care a fost identificat sem-nul curând. Winston Churchill a po-pularizat folosirea lui. În unele ţări,când semnul este răsturnat are o sem-nificaţie insultantă.

Sărbătorirea josUnul dintre cele mai puternice simbo-luri moderne de sărbătoare este cioc-nirea paharelor la un toast. La ocazii-le de sărbătoare, cei adunaţi fac untoast de succes sau de urări de bine cuun pahar de şampanie sau de vin - am-bele furnizând un sentiment de bună-stare şi bunăvoinţă. Vinul a jucat unrol important în ritualurile străvechiale lui Dionysus (Bacchus): era privitca elixir al vieţii şi al tinereţii eterne,iar efectul său tonic un mijloc de eli-berare a sufletului pentru a atinge ouniune - chiar trecătoare - cu zeii.

• 145 •

Hornarul dreaptaîn unele ţări nord-europene, homaruleste un simbol al norocului. Origineaacestui simbolism este necunoscută,dar poate fi un rezultat al rolului săuîn prevenirea focului sau al asocieriilui cu simbolismul cărbunelui în pu-rificarea sa prin foc.

Trifoiul cu patru foi susSimbolismul trifoiului cu patru foi casemn al norocului provine de la legen-da că Eva, după izgonirea ei din para-dis, a luat unul ca amintire din grădi-na Edenului. În mod normal, trifoiulare trei frunze şi este dificil să găseştiunul cu patru foi, deşi nu este imposi-bil. Dacă planta are mai mult de patrufrunze, se spune că aduce ghinion.

Bani în copaci susVânătorul care descoperă bani cres-când din abundenţă în copaci exprimăsenzaţia norocului de găsire a uneisurse de bogăţie aparent inepuizabilă.Oricum, copacul de bani este în modcert un fenomen imposibil şi de aceeareprezintă aspiraţiile irealizabile.

Potcoava josPotcoava de cal este un simbol de no-roc, dar după părerea unora numai da-că este îndreptată în sus; dacă este în-dreptată în jos, norocul scapă. Existăunele teorii referitoare la originea cre-dinţei că potcoava de cal protejeazăîmpotriva spiritelor rele şi aduce no-roc, în credinţa creştină, Sf. Dunstana fost rugat de Diavol să-i potcoveas-că singura copită; Sf. Dunstan i-a în-deplinit cerinţa, dar i-a cauzat Sataneio durere atât de îngrozitoare, încât apromis să nu intre niciodată acolo un-de vede o potcoavă. În legenda popu-lară, vrăjitoarele călăreau măturile,deoarece le era frică de cai. O altă teo-

rie era că potcoava (fiind din fier, sim-bolul lui Marte) contracara puterealui Saturn (zeul vrăjitoarelor). Deoa-rece forma sa aminteşte de semilună,potcoava este şi un simbol de fertili-tate; mai mult, deoarece seamănă cudouă coarne, semnifică vitalitatea.

Zarurile susAşa cum sunt devize ale jocurilor denoroc, zarurile au o importanţă sim-bolică, reprezentante ale sorţii capri-cioase, neserioase - ca atribute ale Ce-lor Trei Graţii, ca instrumente ale pă-timirii lui Hristos sub crucifixul sol-daţilor romani şi ca simbol al norocu-lui personificat, reprezentând darurilehazardului. Ultima semnificaţie estecea mai relevantă în zilele noastre, înambele sensuri, atât pozitiv cât şinegativ, zarurile reprezintă şansa.

146

Degetul arătător susDegetul arătător indică o direcţie, atâtîn lumea reală, cât şi pe tărâmul mainebulos al viselor. Un indicator silen-ţios al drumului corect, prin folosireaacestui simbol, inconştientul poate sădirecţioneze omologul său conştient,ajutând la rezolvarea conflictelor şi laclarificarea situaţiilor de indecizie.

Inconştientul jos, dreaptaO pădure deasă de copaci cu tot felulde plante, ierburi înalte şi creaturi săl-batice este simbolul gândirii incon-ştiente. Nu ştim - şi nu putem controla- tot ceea ce absoarbe inconştientulnostru. Când visăm, fragmente deamintiri, întâmplări demult uitate rea-par în stadiul nostru conştient. Ase-meni inconştientului, pădurile sunt lo-curi misterioase, neexplorate de cu-noaştere. Ele ascund primejdii, dar şicomori îngropate; putem găsi în in-conştientul nostru rezolvarea proble-melor care ocupă momentele noastrede trezie. O pădure în vis poate sa re-prezinte teama de a fi prins în capca-na ameninţătoare, labirintică a întu-nericului. Deci pădurile simbolizeazăpericolul, precum şi ameninţarea ha-osului şi dezordinii. Contrar, dacă celcare visează, nu o consideră înfrico-şătoare, pădurea poate reprezenta unloc de pace interioară şi un refugiu,în plus, pădurea este un arhetip ma-tern, simbolizând femeia: datorită ve-getaţiei luxuriante reprezintă puterilefertile ale Mamei Naturi.

Labirintul josLabirintul este un simbol antic şi uni-versal. Complexitatea coridoarelor,galeriilor amenajate în aşa fel, încât odată intrat în interior să nu găseşti u-nica ieşire, reprezintă confuzia şi ră-tăcirea. Ca metaforă a vieţii, simboli-zează opţiunile necesare pentru a a-junge în siguranţa centrului (sau în a-fara lui). Puterea teribilă a labirintu-lui este simbolizată în mitologia grea-că de labirintul Minotaurului care,în final, a fost răpus de Theseus (careşi-a găsit apoi calea de ieşire folosin-du-se de firul Ariadnei). În comun cumandala, în analogie religioasă, tre-cerea prin labirint simbolizează o că-lătorie spirituală în căutarea unităţiicu absolutul. In interpretare psiholo-gică, labirintul reprezintă confuzia şicontradicţia minţii inconştiente. A-poi, sosirea la centru sau îndreptareaspre lumina zilei înseamnă individu-alizarea personală şi descompunereaoarbă prin labirintul psihicului ceeace înseamnă rătăcire.

Inocenţa susO tânără îmbrăcată în alb, ca în por-tretul prezentat de Sir Thomas Law-rence, Pinkie, este imaginea arhetip ainocenţei şi purităţii - calităţi repre-zentate tradiţional de copii (inocenţă)şi de culoarea albă (castitate şi virgi-nitate) - o stare a fiinţei care nu a fostatinsă de Rău şi nu ştie să-1 comită.Copiii şi adolescenţii simbolizează deasemenea potenţialul unor noi înce-puturi, astfel în simbolismul oniric uncopil îmbrăcat în alb poate să expri-me dorinţa de întoarcere la inocenţaneîntinată a copilăriei sau intenţia po-zitivă a de întoarce o nouă pagină şide a lua un nou început.

• 147 ■

Fortăreaţa josAşa cum demonstrează această splen-didă fortăreaţă babiloniană din Irak,castelele şi citadelele sunt formidabi-le construcţii de apărare, al căror scopistoric era cel de refugiu fizic în po-ziţie de luptă. În aceasta constă sim-bolismul lor complex deoarece, aşacum simbolizează protecţia de sine şisecuritatea (pentru cel dinăuntru), totaşa pentru cel din exterior, ele pot re-prezenta obstacole frustrante care tre-buie străbătute şi depăşite prin luptăîn calea spre progres. În basme, cas-telul este fortăreaţa forţelor bune şi re-le, iar în ele există valori inestimabile(o prinţesă, o comoară sau cunoaşte-

re), în funcţie de context, sarcina ero-ului este fie să obţină comoara prinlupta cu gardienii monstruoşi ai cita-delei, fie să o apere de puterile rău-voitoare, în interpretare onirică, for-tăreaţa poate să reprezinte siguranţade sine sau o închisoare creată de si-ne a cărei apărare (inconştientul) tre-buie dărâmată înaintea câştigării rea-lizării ideale de sine. În plus, fortă-reaţa reprezintă retragerea pozitivăspirituală din lume sau avertizeazăîmpotriva pericolelor de izolare şi so-litudine. Când este în ruine, înseamnăsentimente de pierdere, disperare şineşansă.

Zidurile susZidurile împărtăşesc în mare partesimbolismul fortăreţei. La un anumitnivel, zidurile indică stăpânirea de si-ne: străinii sunt descurajaţi în faţa tre-cerii oprite. În mod similar, zidurileînseamnă instinctul de apărare şi ridi-carea barierelor mentale. În interpre-tare pozitivă, reprezintă o măsură deprotecţie împotriva posibilelor influ-enţe negative; pe de altă parte, clădi-rea unui zid înseamnă o privire fuga-ră şi o respingere promptă a influen-telor noi.

Securitatea jos, centru în comun cumajoritatea jucăriilor strânse în braţe,cum ar fi ursuleţii de pluş, păpuşa decârpă prezentată aici este un simbolde securitate a copilăriei, când viaţapărea mai puţin înfricoşătoare şi cândputeam să ne întoarcem la jucăriipentru liniştire şi consolare. Pentrucopil, păpuşa sau ursuleţul de pluş,nu reprezintă doar un tovarăş devotatşi indiscutabil tăcut, ci şi un protectorputernic şi reconfortant. Visul despreo astfel de jucărie reprezintă dorinţade întoarcere la un timp cândprimeam dragostea necondiţionată şiîn plus, exprimă un imbold pentru ascăpa de problemele dificile alematurităţii şi pentru a reveni lasimplitatea copilăriei. Însă suntobiecte neanimate, insensibile, jucă-riile moi, simbolizează negativ lipsapsihologică pentru că atunci când per-sonalitatea pacientului este proiectatăîn ele, stările şi problemele emoţi-onale se pot exterioriza facilitând re-zolvarea lor.

Umbrela Pagina alăturatăUmbrela (care oferă adăpost în caleaploii şi razelor solare) este un simbolevident al protecţiei. În termeni psi-hologici, această semnificaţie nu esteîntotdeauna pozitivă: poate să ia for-ma unei extreme introvertiri a inabi-lităţii de a înfrunta lumea exterioară,a încăpăţânării de a se confrunta curealitatea şi a lipsei periculoase de in-dependenţă.

148

Casa susîn timp ce multe culturi au consideratcasa ca fiind un model al cosmosului,al lumii sau al corpului omenesc,Jung a identificat casa ca simbol alsinelui, după un vis care i-a dezvăluitconceptul inconştientului colectiv.Dezvoltând mai departe această ana-logie, faţada este comparată cu per-sona, iar etajele cu diferitele nivele a-le gândirii: încăperile de la subsol re-prezintă inconştinetul, camera de zieste căminul conştientului, bucătăriaeste un loc al transformărilor, iar eta-jele superioare sunt legate de aspira-ţii şi spiritualitate. Scările simboli-zează legătură psihică între toate a-cestea. La nivel mai general, casasimbolizează familia, protecţia şi sta-bilitatea, un refugiu personal faţă delumea exterioară. În casă, persona(masca) poate fi dată la o parte pen-tru a elibera adevăratul eu. Acestsimbolism explică frecvenţa desene-lor copiilor despre casă.

Cheia josUn simbol al deschiderii şi închide-rii, cheia împărtăşeşte simbolismulindividual al zeului roman [anus, zei-tatea intrării. În timp ce cheia înseam-nă eliberarea şi abilitatea de a descuiasecrete ascunse, în aspect contrardenotă încarcerare şi mister. În sim-bolismul oniric, cheia poate să deschi-dă inconştientul şi să dea soluţia re-zolvării unei probleme. Cheia figurea-ză în multe culturi: în creştinism, che-ile porţilor raiului sunt ţinute de Sf.Petru (şi sunt emblema papală); înmitologia greacă, Hecate ţine cheia ia-dului; în Japonia, cheia semnifică feri-cire; iar în iudaism, cheia lui Dumne-zeu controlează naşterea şi moartea.

Iluminarea dreapta

Asemeni curcubeului, lumina estesimbolul speranţei şi al iluminăriimentale. Visul de anxietate (legat detrauma naşterii) al căderii printr-untunel negru ca smoala, strâmt şi apa-rent nesfârşit poate fi îngrozitor şi în-seamnă acceptarea silită a unei călă-torii într-o direcţie în care nu avemcontrol. Tunelul este simbolul gân-dirii inconştiente, iar această imagi-ne din vis trimite mesajul că trebuieconfruntată o temere reprimată, iarprovocările înfricoşătoare s-au înfăţi-şat pentru a batjocori sentimentele deanxietate care pot cauza severe pro-bleme emoţionale. De aceea, bucurialicărului de lumină la capătul tunelu-lui nu este doar o izbăvire psihică, cişi un sentiment de direcţie. Deci lu-mina poate fi luată drept simbol algândirii raţionale şi conştiente cu a-jutorul căreia găsim rezolvarea hao-sului din inconştient. În contrastul din-tre întunericul tunelului şi strălucirealuminii se poate contura comparaţiacu trecerea din stadiul de disperareîntr-unul de iluminare şi de speranţăîn viitor.

Puzzle susAşezarea piesei finale din mozaiculunui puzzle reprezintă o ultimă şi tri-umfală rezolvare. Se pot lega multemistere de un puzzle, în care pieseleamestecate aparent fără nici o legătu-ră, trebuie alese într-o aranjare preci-să înainte ca imaginea integrală să fiedezvăluită. Jocul de puzzle este de a-semenea o metaforă a gândirii incon-ştiente prezentând rezolvările gândi-rii conştiente, unde piesele (imagi-nile arhetip) sunt asamblate într-untot unitar.

• 149 •

Uşa susIn termeni generali, uşa simbolizeazăoportunitatea sau trecerea de la unstadiu sau nivel al conştientului la al-tul, în simbolismul oniric, când uşaeste închisă, reprezintă un mister sauo barieră a cărei cheie trebuie găsită,pe când o uşă deschisă înseamnă o e-liberare sau o invitaţie de a înfrunta onouă provocare. Mai departe o uşăcare se deschide spre înăuntru indicănecesitatea explorării propriului eu;care se deschide în afară solicită vi-sătorului să fie mai accesibil celor-lalţi. Cuvintele lui Hristos, "Eu suntintrarea", pentru creştini înseamnă in-trarea spre mântuirea prin Christos.Ianus era zeul roman al porţii, ţinândcheia şi, deci, puterea tranziţiei.

Podurile dreaptaîn interpretarea psihanalitică moder-nă, podurile, asemeni liniştitoruluiPont St. Benezet, simbolizează tran-ziţia dintr-o stare în alta şi oportuni-tatea pentru schimbare. Partea cea maiapropiată a podului reprezintă trecu-tul, partea opusă un viitor misterios,în timp ce apele care curg pe sub elsemnifică haosul minţii inconştien-te, încă din antichitate, podurile suge-rau nişte legături: de exemplu, întretărâmul real şi cel paradisiac între omşi spirit sau între viaţă şi moarte. Cândun pod este greu de traversat, acestareprezintă dificultăţile implicate înrespingerea trecutului şi năzuinţa pen-tru obţinerea progresului.

Căţăratul josîn codul viselor, suişul — chiar pe oscară, un munte sau trepte — este unsimbol al luptei pentru îmbunătăţireasinelui - personal sau profesional.Suişul reprezintă un rit de iniţiere, odezvoltare, o evoluţie şi un progrespersonal prin variatele etape ale con-ştientului în drumul spre actualizareasinelui. Realizarea, reuşita este ceamai importantă componentă pentrucompensarea suferinţei implicate înatingerea acesteia. În ciuda pericolu-lui, a fricii şi efortului investit în es-caladarea înălţimilor, o dată ce în fi-nal căţărătorul a ajuns la culme, esterăsplătit prin sentimente de mulţumi-re şi realizare. Aşadar, căţărarea sim-bolizează transcendenţă de la aspec-tele mai înalte, spre valori spiritualeşi mai mari. În gândirea freudiană,căţăratul înseamnă dorinţa de împli-nire sexuală.

Poarta susDeşi împărtăşeşte mult din simbolis-mul uşii, semnificaţia porţii, fiind maimare şi permiţând accesul obiectelormai mari, este mai puţin specific per-soanei şi reprezintă intrarea în zonemai mistice şi mai profunde. O poartăpoate să conducă spre rai sau spreiad, iar pe pământ spre locuri tempo-rale sau temple spirituale. În Orient,astfel de temple sunt adesea ocrotitede creaturi protectoare fioroase; exis-tă, de asemenea, o serie de porţi carereprezintă variatele etape ale ilumi-nării, în interpretarea onirică, oricâtde mari ar fi barierele spre intrare,poarta deschisă sau închisă, poarta însine este o invitaţie pozitivă la cerce-tarea de sine şi la cunoaştere. De ace-ea, poarta este considerată un simbolde iniţiere: iniţiatul trebuie să treacăprin ea înainte de a obţine o nouă trans-formare, o etapă nouă corespunzătoa-re iluminării.

150 •

iiiiiiiiiiiiiiiiiiim

Moartea şi mortalitateaSecerătorul josSecerătorul, cunoscut ca Moartea sauTimpul Tată, poartă o coasă cu careseceră acele suflete umane al cărortimp a sosit. Coasa reprezintă recoltaşi deci moartea şi renaşterea. Prin co-relarea lui cu Cronos, zeul grec al a-griculturii, poartă adesea şi o seceră,în mod obişnuit, Secerătorul portreti-zat ca o figură scheletică ce ţine oclepsidră, este un memento mori - unsimbol înfricoşător al morţii şi aduceaminte de mortalitate.

Ceasul de buzunar dreaptaSimbol al trecerii neîndurătoare a tim-pului, ceasul de buzunar sau ceasor-nicul aminteşte în mod esenţial de na-tura tranzitorie a vieţii umane. Nici unom nu este nemuritor, şi ceasul ticăiesecundele, minutele şi orele, întocmaila fel cum măsoară şi viaţa. În inter-pretarea viselor, ceasul poate simbo-liza nucleul umanităţii - emoţiile ini-mii. De obicei, simbol de anxietate învise, ceasul oprit înseamnă paraliza-rea emoţiilor, ceasul care grăbeşte,sentimentul de a fi ieşit de sub con-trol. Oricum, simbolismul ceasului nueste întotdeauna negativ: poate însem-na noi începuturi şi oportunităţi aleviitorului.

Craniul susCraniul rânjind sau capul de mort es-te un memento mori larg folosit, sim-bolizând timpul limitat pe care îl areomul pe pământ şi inevitabila lui în-toarcere în ţărână. Contrastând cu im-permanenţa umană, în multe culturi,craniul ca receptacul al creierului, es-te considerat recipientul spiritului o-mului şi prin urmare fântâna vieţii şigândirii. În alchimie, craniile erau fo-losite în procesele de transformare.

Clepsidra dreaptaClepsidra este un simbol principal almortalităţii şi aminteşte că viaţa estefinită. Aşa cum nisipul ce curge dinpartea de sus a clepsidrei măsoarăscurgerea timpului, tot aşa se apropieşi moartea cu nemiloasă inevitabilita-te. Oricum deoarece trebuie întoarsăînainte ca ea să funcţioneze, clepsidrasimbolizează şi ciclul vieţii şi almorţii şi raiul şi pământul. În plus,este simbolul personificării creştine aTemperanţei.

Scheletul şi sicriul susScheletul în putrefacţie care iese dinsicriul în care a fost aşezat pentru o-dihnă este unul din cele mai potentesimboluri de teroare, semnificând pu-terea supranaturală negativă şi nemu-ritoare, în simbolism oniric, cadavrulanimat nu simbolizează neapăratmoartea, ci mai degrabă ieşirea la su-prafaţă a unui eveniment îngropat a-dânc în inconştient, o traumă anteri-oară, reprimată, dar care acum trebuieconfruntată; deci este „scheletul as-cuns în debara".

• 151 •

Cutia închisă susCutia deschisă sau dimpotrivă, închi-să, este un simbol al tăinuirii. Invocăcuriozitatea intensă pentru ceea cear putea găsi înăuntru. Aşa ca şi înmitul de avertisment al cutiei pe care,deşi tabu, Pandora a socotit-o prea i-rezistibilă ca să o ignore, pot fi dez-văluite secrete teribile interioare (toa-te relele lumii). În poveste speranţa arămas în cutie. Multe basme poves-tesc de trei cutii, dintre care două con-ţin bogăţii, iar cea de-a treia pustii-rea. Deci, aşa cum înseamnă dosireaşi posibilităţile de bine sau rău, cutiaînchisă înseamnă şi emoţiile pline desperanţă făcând referire la comoaracare poate fi în interiorul ei. In inter-pretarea psihanalitică, cutia este com-parată cu puterea distructivă (dar şipozitivă) a inconştientului, precum şicu pântecul matern protector.

Decepţia dreaptaîn timpul războiului troian, Odysseus aporuncit sculptorului Epeios să sculp-teze în lemn un cal enorm, apoi s-aprefăcut că îl aşază pentru a-1 trimitepe un vas spre Grecia, lăsând calul înafara oraşului asediat. Troienii, cre-zând că este un dar pentru zei, au tâ-rât calul în oraşul lor. În timpul nop-ţii, armata greacă care fusese ascunsă

în interiorul calului a ieşit şi a devas-tat Troia. În interpretare psihanaliti-că, caii reprezintă energiile noastre na-turale primare. De aceea, Calul Tro-ian este un simbol al dosirii puterilorpericuloase înnăscute din inconştien-tul nostru şi care ne pot hărţui chiarşi atunci când ne simţim în cea maimare siguranţă. Este, de asemenea, oavertizare împotriva potenţialelor de-cepţii şi sabotaje (precum se sublini-ază în expresia "Mă tem de greci, chiardacă dau daruri" din partea celor carepar inocenţi şi inofensivi.

Voalul josVoalul este în primul rând un simbolal tainei şi întunericului, deoarece pri-vitorul este nesigur pe misterul ce seascunde înapoia lui. Mai mult, cel ca-re poartă voalul nu doreşte să se dez-văluie şi prin urmare are o semnifica-ţie protectoare. Voalul de doliu repre-zintă retragerea în lumea solitară asupărării, pe când voalurile purtate defemeile Islamului, de mirese şi călu-găriţe simbolizează castitatea şi supu-nerea, până la mariaj (în cazul călugă-

riţelor, cu Hristos). Voalul este un sim-bol ambiguu, deoarece, când este ridi-cat - aşa cum sunt prezentate acestefemei spaniole - este un simbol al re-velaţiei, adevărului şi al cunoaşterii.

Modestia susîn această pictură italiană, FecioaraMăria rugându-se, prezintă virtuţileumilinţei şi modestiei. Îmbrăcată de-cent şi purtând voal, cu ochii plecaţi,mâinile împreunate într-un gest de ru-găciune, în această imagine Fecioarareprezintă fundamentul acceptării vo-inţei lui Dumnezeu. Însă pe când mo-destia este privită în general ca şi cali-tatea de a lupta pentru ceva, în sim-bolismul oniric, reprezintă aservireaşi sublimarea sinelui real într-un idealireal, probabil dăunător psihic. A-coperirea unei persoane cu îmbrăcă-minte este un simbol oniric al inhibi-ţiei şi ascunderii personalităţii, pre-cum şi al modestiei.

• 152 •

Valiza dreaptaDeoarece bagajul, cum ar fi o geantăsau o valiză, este asociat imediat uneicălătorii, simbolizează bagajul emo-ţional personal pe care fiecare din noiîl purtăm în călătoria prin viaţă. Înfuncţie de conţinutul valizei, aceastane îndeamnă fie să lăsăm de o parteanxietatea superfluă şi amintirile careîmpiedică dezvoltarea noastră (dacăeste îndesată cu articole de utilitatece denotă inconsecvenţă) fie că (dacăa fost împachetată cu sens şi cumpă-tare) identifică experi-enţele şi cu-noaşterea necesară supravieţuirii noas-tre. De aceea, visul despre părăsireasau pierderea unui bagaj înseamnădorinţa de eliberare de sub o povară -interpretare care, atunci când este lu-ată la extremă, poate indica în final,dorinţa de moarte.

Trenul groazei josCălătorind într-un tren al groazei esteo metaforă a suişurilor şi coborâşuri-lor vieţii. Ca simbol al gândirii interi-oare, reprezintă ascensiunea şi des-cinderea în mintea conştientă şi ceainconştientă. Deoarece nu deţinemcontrolul asupra vitezei cu care se de-plasează trenul groazei sau asupra ru-tei pe care o ia, reprezintă pierdereadirecţiei. Groaza pericolului călători-ei poate fi intens plăcută, iar în acestcontext, trenul groazei este legat denecesitatea de excitaţie şi asumareariscurilor.

Jongleria josJonglerul este simbolul echilibrăriicomponentelor vieţii în scopul pre-venirii căderii mingilor (reprezintă e-lementele vieţii fizice sau psihice) şiîntreruperii reprezentaţiei. Majorita-tea oamenilor se simt sub tensiune laîmpăcarea unor angajamente într-untot armonios cum ar fi familia, servi-ciul şi nevoile personale; uneori ten-siunile sunt atât de mari, încât va re-zulta pierderea controlului, dacă în-demânarea în jonglerie nu este dez-voltată. Această analogie se referă lapărţile psihicului care sunt jonglate decătre conştient. Jonglerul poate fi in-terpretat, ca un escroc, care poate săîatrerupă armonia.

Arderea josArderea mintală poate fi simbolizatăîn numeroase moduri, incluzând scoa-terea aburilor pe urechi (indică o a-glomerare severă) sau o lumânare a-prinsă la ambele capete. În acest con-text, aburul şi focul sunt simboluri dedistrucţie şi ambele avertizează peri-colele supraîncordării - fie ca rezul-tat al presiunilor externe, fie prin ne-socotirea ambiţiilor personale. O de-presie nervoasă - uneori numită „ar-dere de creier" sau „creier ars" - poa-te cauza daune ireparabile psihicului.

• 153

ObstacoleleIzolarea susO insulă nelocuită este simbolul izo-lării pentru că este despărţită prin a-pă de celelalte mase de pământ şi decomunităţile lor. Deşi putem fi ex-puşi tendinţelor de solitudine şi pu-tem să ne bucurăm de propria noastrăcompanie, în cele din urmă, în cuvin-tele lui John Donne, „Nimeni nu esteo insulă", avem nevoie de companie şide interacţiunea cu ceilalţi în scopulde a menţine echilibrul mental. Aşa-dar, a visa despre o insulă indică ne-voia de singurătate într-un eden (ca-re, într-o anumită măsură, este bene-fică), sau avertizează de pericolele cerezultă în urma izolării de societatesau a evitării problemelor ce trebuieînfruntate. Într-o interpretare mai pro-fundă, insula poate fi stabilitatea con-ştientului, iar marea, impredictibilulinconştient. Fiind dificil să ajungi laea, simbolizează, de asemenea, un i-

deal de neatins.

Întemniţarea josBarele acestei colivii simbolizează în-chisoarea papagalilor. Prizonierii, suntreţinuţi împotriva voinţei lor, sunt îm-piedicaţi să evadeze şi să se eliberezeprin gratiile închisorilor. Libertateapersonală este crucială pentru integri-tatea mintală şi pentru bunăstarea fizi-că, iar privarea de libertate duce la unprofund declin mental. Visurile des-pre încarcerare, pot însemna senti-mente de vinovăţie reală sau imagi-nată pentru care persoana aşteaptă săfie pedepsită, sau pot reprezenta o si-tuaţie iminentă percepută pierdere alibertăţii (mariajul, naşterea unui co-pil sau începerea unei noi slujbe). Cap-tivitatea mai poate fi simbolul repre-siunii - fie a unor aspiraţii şi dorinţe,fie a unei sclavii faţă de o forţă exter-nă dominatoare. În simbolismul oni-ric, animalele captive, ca aceşti papa-gali, reprezintă cele mai de bază în-demnuri şi energii ale noastre, ale că-ror eliberare este esenţială, deoarecerepresiunea continuă ainconştientului rezultădaune în conştient.Uniforma condam-natului are un scoppractic, de identi-ficare, dar înăbuşăsentimentelor şi deindividualitate de careprizonierul se agaţă înîncercarea sa de a-şiafirma independenţapersonală.

Manipularea susPăpuşile sau marionetele sunt figurineanimate ale căror mişcări sunt pro-vocate de aţe, sârme sau beţe contro-late de un păpuşar. Ele simbolizeazăpierderea voinţei libere şi incapacita-tea de a acţiona independent - mani-pularea minţii cuiva de către o altă per-soană sau de către o forţă exterioară.Dacă cel ce visează se comportă capăpuşarul, inconştientul său exprimădorinţa de a-i controla pe ceilalţi.

Panglica Roşie josPanglica roşie birocratică este printrecele mai frustrante obstacole experi-mentate în viaţa de zi cu zi, iar aceas-tă interpretare este purtată şi în lumeaviselor. Împiedicarea atingerii unor ţe-luri de către o persoană oficială, mul-ţumită de sine şi imuabilă, obstrucţi-onată de o normă cu putere legică ne-înţeleasă de ea, reprezintă o imagineclară a represiunii. De asemenea, in-dică lipsa de comunicare între conşti-ent şi inconştient. De fapt, inconşti-entul sabotează aspiraţiile creative a-le conştientului, iar banda roşie caresimbolizează această represiune tre-buie tăiată înainte de a cauza dauneserioase. Panglica roşie - ca obiect o-bligatoriu prin culoarea pericolului -poate fi un avertisment laconfruntarea frustraţiilor înscopul de a le înţelege şi a lerezolva dacă este posibil saude a le accepta,chiar dacă suntimposibile.

• 154 •

Lăcomia dreaptaZeii au îndeplinit dorinţa legendaru-lui împărat Midas din Phrygia, ca totce atinge să se transforme în aur. Dinnefericire, lăcomia sa era atât de mis-tuitoare, încât, deşi a devenit bogat şii s-a îndeplinit dorinţa, a dat de conse-cinţe pe care nu le prevăzuse. Hrana sase transforma în aur şi nu putea mân-ca, iar atingerea sa a transformat-o pefiica lui într-un cadavru de aur (aşacum este ilustrat aici de către WalterCrane). Înnebunit de durere, Midas s-arugat zeilor pentru încetarea blestemu-lui; i s-a poruncit să facă baie în râulPactolus, unde s-a frânt blestemul, iarnisipul şi ţărmul au fost transformateîn aur. Deci Midas este un simbol deavertisment în faţa pericolului de lă-comie excesivă şi anunţă eventualita-tea destructivă a depăşirii bogăţieidecât acordă beneficiile materiale.

Tentaţia susAcest detaliu din pictura grafică a luiHieronymus Bosch ilustrează tentaţiape care toţi o înfruntăm la un momentdat, de a abandona calea „binelui"pentru o răsplată efemeră sau de dis-trugere. Moartea este prezentată cu o-biectul tentaţiei în mână, intrând îndormitorul unui muribund în jurul că-ruia se manifestă o violentă bătăliepentru posedarea sufletului său. Înspatele osânditului stă un înger ocro-

titor, îndemnându-1 să reziste ispiteioferite cu entuziasm de demoni, ispi-tă a cărei acceptare ar duce la damna-ţia lui eternă. In ciuda faptului că să-culeţii de pradă nu-i vor fi de folos înlumea ce urmează, tentaţia omului es-te evidentă. În vise, tentaţia nu estevăzută neapărat în termeni religioşi,ci ca orice alegere care apelează la lă-comia noastră şi care ameninţă să neademenească într-o credinţă conflic-tuală cu adevăratul nostru eu.

Fobia sus, dreaptaîn timp ce fobia reprezintă simplu oteamă de obiectul fobie, poate fi con-siderată şi ca simbol al fricii inconşti-ente faţă de ceva. Acuarela lui AnneAnderson o ilustrează pe Micuţa dom-nişoară Muffet, care, în poezia pentrucopii era speriată de un păianjen, fă-când-o astfel cea mai cunoscută arah-nofobică. Arahnofobia este comunăşi este adesea experimentată în coş-maruri, precum şi la vederea actualăa păianjenilor. Păianjenul reprezintăsoarta (datorită firului pe care îl cre-ează şi în jurul căruia se învârte, faptcare îl leagă de firul vieţii); creaţia(deoarece îşi ţese pânza); şi distruge-rea malefică şi veninoasă (deoarece

îşi imobilizează victimele în pânzaţesută şi apoi le omoară). Atât în tim-purile străvechi, precum şi în cele mo-derne, păianjenul reprezintă mamadevoratoare care îşi atrage în pânzăcopiii şi apoi îi distruge. Arahnofobiapoate fi interpretată variat, ca frica deviaţă şi de moarte, de puterile distru-gătoare ale unei mame dominatoareşi, în context lumesc, ca un dezgustextrem faţă de aceste arahnide octo-pode.

Bomba cu efect întârziat josBomba cu efect întârziat, cu fitilul şu-ierător arzând inexorabil spre devas-tare simbolizează un pericol îngropatadânc în inconştient şi căruia dacă nui se dă atenţie, va exploda inevitabilcauzând daune psihologice. De aceeaeste un simbol de avertizare, semna-lând conştientului necesitatea adresă-rii unor probleme nerezolvate, caredacă sunt ignorate, vor răbufni - e-ventual cu consecinţe dezastruoase a-supra psihicului.

• 155 •

Notă: Sursele variază - uneori foarte mult- în cea ce priveşte istoricul, rădăcinile şiînsemnătatea simbolurilor. Acest fapt nueste surprinzător, deoarece simbolurile seschimbă de-a lungul timpului şi pot avea a-socieri în diversele culturi. Autorul şi edi-torii au făcut toate demersurile pentru fo-losirea surselor de autoritate în domeniupentru a prezenta o descriere clară şi con-cisă a simbolurilor incluse în această carte.

Alchemy: The Secret Ari, Stanislas Klos-sowski de Rola, 1973, Thames & HudsonLtd., London

American Indian Myths and Legends, eds.Richard Erdoes and Alfonse Ortiz, 1984,pantheon, New York

Astrology: The Celestial Mirror, WarrenKenton, 1974, Thames & Hudson Ltd.,London

The Bible and the Saints, G. Duchet Suc-haux and M. Pastoureau, 1994, Flamma-rion, Paris

Bloomsbury Guide to Human Thought, ed.Kenneth MyCeish, 1993, Bloomsbury Pu-blishing Ltd., London

Brewer s Book of Myth and Legend, ed.J.C. Cooper 1995, Helicon Publishing Ltd.,Oxford

Dictionary of Jewish Lore and Legend,Alan Unterman 1991, Thames and HudsonLtd., London

Dictionary of Symbols, Tom Chetwynd,1982, The Aquarian Press, Harper Collins,London

A Dictionary of Symbols, J.E. Cirlot, 1995,Routledge, London

Dictionary of Symbols, Cari G. Liungman,1991, W.W. Norton & Company, Inc., NewYork and London

The Element Encyclopedia of Symbols, ed.Udo Becker, 1994, Element Books Ltd.,Shaftsbury, Dorset

The Encyclopedia of Signs and Symbols,John Laing and David Wire, 1993, StudioEditions Ltd., London

The Guiness Encyclopedia of Signs andSymbols, John Foley, 1993, Guiness Publi-shing ltd., Middlesex, England

Hall's Illustrated Dictionary of Symbols ineastern and Western Art, James Hali, 1994,John Murray (Publishers) Ltd., London

Heraldry, Henry Bedingfeld and PeterGwynn-Jones, 1993, Bison Books Ltd.,London

A History of'God, Karen Armstrong, 1993,Ballantine Books, New York

The Hutchinson Encyclopedia of LivingFaiths (4-th edition), ed. R.C. Zaehner,1988, Helicon, Oxford

An Illustrated Encyclopedia of TradiţionalSymbols, J.C. Cooper, 1978, Thames andHudson Ltd., London

Illustrated Guide o Dreams, Valerie Francis,1995, Bison Books Ltd., London

Indian Art: A Concise History, Roy C.Craven, 1976Thames and Hudson Ltd.,London

Magic: The Western Tradition, Francis King,1975, Thames & Hudson, Inc., New York

The Mammoth Dictionary of Symbols: Un-derstanding the Hidden language of Sym-bols, Nadia Julien, 1996, Robinson Publi-shing, London

Man andHis Symbols, Cari G. Jung, 1964,Arkana, Penguin Books, London

The Mythic Image, Joseph Campbell, 1974,Bollingen Seriers C, Princeton UniversityPress, princeton, New Jersey

Mylhology: An Illustrated Encyclopedia,ed. Richard Cavendish, 1987, Macdonald& Co. (Publishers) Ltd., London

The Native Americans: An Illustrated His-tory, eds. Betty and Ian Ballantine, 1993,Turner publishing, Inc., Atlanta, Georgia.

The Oxford Companion to the Mind, ed.Richard L. Gregory, 1987, Oxford Univer-sity Press, Oxford

The Oxford Guide to Heraldry, ThomasWoodcock and John martin Robinson,1988, Oxford University Press, Oxford

The Penguin Dictionary of Religions, ed.John R. Hinnels, 1984, Penguin Books Ltd.,London

SacredSymbols: Ancient Egipt, 1995, Tha-mes and Hudson ltd., London

Sacred Symbols: The Celts, 1995, Thamesand Hudson Ltd., London

Sacred Symbols: Mandala, 1995, Thamesand Hudson Ltd.,«London

Sacred Symbols: The Tarot, 1995, Thamesand Hudson Ltd., London

The Secret Language of Dreams, DavidFontana, 1994, Pavilion Books Ltd., Lon-don/Duncan Baird Publishers, London

The Secret Language of Symbols, DavidFontana 1993, Pavilion Books Ltd., Lon-don/Duncan Baird Publishers, London

The Supernatural, Douglas Hill and PatWilliams, 1989, Bloomsbury Books, Lon-don

Symbols, Signs and Signets, Ernst Lehner,1950, reeditat 1969, Dover publication Inc.,New York

The Tree of Life: Image for the Cosmos,Roger Cook, 1974, thames and Hudson Ltd.,London

The Truth about Witchcraft Todaz, ScottCunningham, 1988, Llewellyn Publications,St. Paul, Minnesota

Who's Who in Mythology, Alexander S.Murray, 1994, Bracken Books, London

Withcraft; The History and Mythology,Richard Marshall, 1995, Saraband Inc.,Rowayton, Connecticut

The Woman s Dictionary of Symbols andsacred Objects, Barbara G. Walker, 1988,Harper Collins, New York

The Wordsworth Dictionary of Believesand Religions, ed. Rosemary Goring, 1995,Wordsworth Editions Ltd., Hertfordshire,England

156

aborigen 21,46-47, 106,110, 115 abundenţă 89,

93, 103, 108,116, 118, 120, 121, 145

Achille 58 Acropole 54,118 Adam şi Eva 78adevăr 29,41,49,87,94,

112, 121, 122, 141, 152Aeneas 125aer 24, 29, 70-73, 75, 78,

79,95, 141Aesculapius 105, 106Africa 8, 50, 90, 91, 94, 99,

101, 102, 105, 106, 107,110, 111, 112, 114, 115,125

AfrikaanerWeerstandsbeweging(A.W.B.) 62 Afro-

american 63 afrodisiac 116Aphrodita 60, 73, 98, 101,

103, 107, 108, 109, 111,113, 114, 120, 121, 122,123

Aglaea 60Agni 27,62, 103, 105agricultura 103, 125ahitnsa 28akedah 35alb 10, 17, 89, 95, 101, 104,

111, 113, 147albastru-verzui 74algebra 85albină 61, 116alchimie 9, 10,34, 65, 70,

11,75,76,85, 86,90,91,91,98, 111, 113, 117, 122,130

alfa şi omega 85alfabete 65, 84-85; grecesc

85; roman 85; fenician 84aligator 106Allah 42, 93, 122; puterea

lui, 58; mânia lui, 90Altar 40ambiguitate 32America Centrală 99, 101amerindieni 16,21,24,43,

44,47, 50, 87, 90, 91, 94,98, 100, 101, 102, 103,106, 107, 108, 109, 110,111, 113, 114, 115, 116,119, 125, 140 vezi: triburiindividuale

Amsterdam, Olanda 56amuletele 78ananas 120Ananta 134anarhie 63ancoră 59, 81Androgyne 10, 65, 75, 85,

86anima 11animale, domestice 103-105animale, sălbatice 98-102ankh 29anonimat 85anotimpuri 51, 62, 79, 81,86, 89, 95Anticrist 129, 135Anubis 105apă 10,23,24,29,32,34,

70-73,75,89,81, 82,91,93,95, 104, 107-109, 112,

113, 127, 132, 134, 141,141. 143, 154 apărare

67, 69 apatic 77 Apollo58, 79, 90, 93, 100,

101, 106, 108, 110, UI,113, 114, 119, 123, 129

apoticar 130 Arabia 80, 99Arachne 115 arc 26, 58,73 arcul victoriei 145Arhanghelul Gabriel 122arhetipuri 10, 11, 83, 139,

140, 140-141, 147, 149arhetipuri universale 10, 11arhetipuri 10, 11, 83, 139,

140, 140-141, 147, 149arhitectul universului

(Dumnezeu) 76Ariadne 131 arian 62arici 102 Aristotel 86armată 49, 57-59, 119arme heraldice ale

coroanei britanice 49,53,56 armonie 34, 72,

85, 87, 93,105, 120

armonie arhitecturală 86armonie cosmică 24, 26, 44artă dramatică 50 artele32,33 Artemis (zeiţăgreacă) 58,

62,69,91, 98, 100, 104,105, 115, 116, 121, 122,128. vezi şi Diana

asirian 59, 121, 129, 137Astarte 91, 112, 119Astraea, vezi inocenţăastrologie 9, 70-74, 90, 91,

92astronomie 90, 91 asul deSceptre 78 atenieni 32, 33,116 Athena32,33,56,58,61,

110, 111, 115, 118, 120,136

atribute 61 Attis 118, 125augur 102 aum vezi om aur38, 81,90, 124 aură21,22,36,37,38 Australia8, 46, 47, 55, 68,

106, 110, 115autoritate 11,56, 57, 59,

82,98aventură 143 aviditate,lăcomie 61,98,

100, 101, 102, 107, 155axis mundi 8,23,24,31,

50, 57, 58, 82, 89, 90,117, 143 azteci 87,

99, 101, 109,114 Ba 29 babilonieni

32, 34, 35, 33,36,41,91,93, 102, 108,112, 115, 117, 118, 119,120, 129, 132, 137

Bacchus 95, 98, 101, 103,104, 105, 121, 122, 125,131

baghete (tarot) 77-79Balanţa 70, 72 balaur127, 135 balaur înaripat128 balenă 107 bani pecopaci 146

Barthes, Roland 14, 17barză 113basma (legată la ochi) 60, 77Bast 29, 105beatitudine 59bec 144Behemoth 127Belgia 54Bellerphon 127, 130, 134Benin 105Benjamin, tribul lui 100Bennu 134berbec 29,35,71, 105Berbec 57,58, 70, 71, 100,

104, 105, 111 Berne,Elveţia 98 bestiaApocalipsei 87 bijuterieBorax 67 birocratic 152bivol 21,43 Bizanţ 36,42,110, 122 bizon vezi bivolbogăţie 69,69,86,98, 102,

108, 123bombă cu efect întârziat

155bonetă de bucătar şef 59Boreas 95Bosch, Hieronymous 6botez 38,40, 109, 110bou 37, 103 Brahm 26Brahma 26,27, 90, 112, 113Britannia 33 broască 67,107 broască râioasă 67broască ţestoasă 78, 95, 107bubuitură de tunet 8, 32, 45,

57,81,89,94,99,103,109, 110, 119

bucurie 79, 86, 128Buddha 8,21,22,23, 24,

27, 36, 74, 83, 87, 98, 99,100, 101, 108, 121

Buddha, mâna lui 22; inimalui, 62. budism 8,21,22-

25, 27,28,41 ,58 ,62 , 82,83,87,94,98,99, 100, 101, 102, 103,104, 105, 108, 109, 112,114, 117, 121, 129,35

bufniţă 33,49, 61, 85, 110bufniţa Atenei 49, 61bufniţa din Wisdom 49,61caduceus 33, 66, 91 câine105 cal 57, 77, 104, 152 calde mare 107 călătorii(norocoase) 23, 32,

109căldură 79, 90 caligrafie 42calumet 43 cămilă 60,99Campanie de Dezarmare

Nucleară (CNDE) 63cangur 21, 46 canopie21,25, 42 cap 97 căpcăun100, 102-103, 111,

121capra 66, 73, 104 Capricorn70, 73, 132, 134 caracatiţă109 cariatidă a universului107 caritate 60, 108, 113,122 carnivori 53 cărţi de joc65, 79 casă 149 castitate 10,32, 58, 99; voal

de 37, 38,60, 103, 113,

122, 128, 130, 147, 152catastrofă 78, 105catolicism, Roman 40,41,

61cavaler 57, 58Cavaler Negru 57ceas de buzunar 151ceaţă 89, 94celţ'i 45, 53, 62,66,69, 81,

94,98, 100, 102, 103, 104,105, 107, 108, 110, 111,113, 114, 115, 119, 120,121, 124

centaur 73cer 10,25,89, 135cerb 100Cerberius 1-5, 127, 130cerc 8, 11, 18,24,25,36,

39,45,56,62,63,76, 81,83, 86, 87, 92, 141, 142

cercul yin-yang 10,21,25,51,78

Ceres 33,62,95, 103, 116,123, 125

ceruri 104cetate 148Cezanne, Paul 120Chagall, Marc 15chakkar 28chakra 22, 24, 83Charybdis 127, 132chei încrucişate 57cheie 149, 150China 8, 9, 23, 52, 54, 55,

58, 62,74, 76, 78, 80,81,82 86, 87, 93, 94, 95, 96,97, 98, 100, 101, 102, 104,105, 107, 108, 109, 110,111, 112, 113, 114, 115,116, 117, 118, 119, 120,121, 122, 123, 124, 125,128, 129, 134, 135

ching 151,78,82chiparos 38chiron 73chorten 24ciclul vieţii 22, 35, 37, 68,

89, 91,'95, 125, 141, 151cimpoaie 53Cina cea de taină 40, 41, 87ciocan şi nicovală 62ciocanul lui Thor 45, 62Circe 69, 110, 132circumcizie 50ciupercă 125ciupercă otrăvitoare 125clepsidră 60, 151Clovis, Regele francilor 56Clytie 123coadă de mătură 66,67cocor 8cocoş 54, 114Cod internaţional de drapele

19Codul Morse 19coif 57coiot 101, 140comete 91compas 141computere 19comunism 62Comunitatea Amish (S.

Pennsylvania, USA) 121comuniune 43, 47con de pin 121concentrare 42condiţie umană 108,115conducere 72, 98confucianism 25Confucius 7

Constantin I 40Constantinopol 42, 124conştient 10,11, 141conştiinţă 116 copac Bodhi121 copac cosmic 79, 90,102.

117, 118copaci cu frunze căzătoare

118, 119copii în codru 49, 61corb 111corb 37, 111, 140coroană 37, 38, 49, 56, 57Coroană de Spini 39, 53,

105corp 108corp omenesc 43, 70, 86,

89, 96-97, 149cosaş 116cosmos 22, 24, 27, 36, 43,

81,82,83,86, 96, 107,125, 143

costume 50coţofană 113crab 71creaţie 8, 25, 26, 27, 73, 76,

78, 83, 86, 144; a vieţii(lotus) 24, 43; cele şaptezile ale 34; de apă 79, 91,97, 103, 112, 115, 144,155

creaturi de aer 134-135creaturi marine 106-109creaturi terestre 128-131creier ars 153creştinism 8, 10, 36-41,21,

23, 33, 35, 42, 53, 54, 56,57, 58, 59, 60, 62, 66, 69,82, 85, 86, 87; nativ 90,91, 92. 93, 94, 95, 98, 99,100, 101, 102, 103, 104,105, 106, 107,018, 109,110, 111, 112, 113, 114,115, 116, 117, 118, 119,120, 121, 122, 123, 124,125, 128, 129, 130, 132,134, 135, 141, 142, 146,147, 150, 151

creştinism coptic 29Cricket, Jiming 116crin 36,38, 56, 122crizantemă 95, 123crocodil 106Cronos 92, 104, 11. 151Cross Fitchy 39cruce 39,40, 41, 57,69,

82,92cruce arzândă 63cruce celtică 36, 39cruce creştină 118, 119, 125cruce malteză 59crucea păstorului 39crucea tau 29, 30, 45, 85crucificarea 38,40, 113,

114, 119crucifix 8,21,39,41, 146culori 17cultură caldeeană 40, 117cultura caribiană 101,107cultura germană 90, 94, 118,

119cultură maya 82, 99, 102,

109, 114culturi siberiene 98, 125cumpătare 61cunoaştere 22, 24, 32, 49,

73, 79,94, 100, 106, 118,125, 141, 152

cupe (cărţi de joc) 79Cupidon58, 78, 101, 122,

140, 142

157

cupru 91curaj 28, 39, 43, 74, 79, 98,

103, 104, 105, 108, 110,113, 114, 116

curcan 114curcubeu 87,89,93, 122,

149curiozitate 144 cutie închisă152 Cybele 98, 118, 119,120,

125Dagon 125, 132 Dali,Salvador 143 darkness 23,25, 26, 79, 89, 91, 102, 105,107 de Saussure Ferdinand12,

13degetele de la 142 degeţel-roşu 124 delfin 108Demeter 33, 72, 95, 103,

116, 123, 125 demiurg106, 111 demnitate 23, 99,108 demoni 136-137devorator de copii 137dezastre naturale 106, 130dharma 22, 24, 25 dharmachakra 22, 23, 87 diamant79 Diana 42,58,69,91,100,

105, 115, 116, 121, 122,128dice 87,95, 146

veziArtemis digitalină 124

diligentă 108, 116 dinastieotomană 42, 124 dinţi 97Dionysous95, 98, 101, 103,

104, 105, 121, 122, 125,145

direcţie 147, 153direcţii/puncte cardinale 24,

51, 62, 70, 79, 81, 83, 86disc solar 30, 31, 62, 81disc solar înaripat 31disciplină 28, 100discriminare 72 distrugere26, 43, 66, 73,

97, 101, 102, 104, 106,115, 128, 136, 153, 155

divina perfecţiune 87divina proporţie 86 divinaprotecţie 58 divina radianţă36,40,41,

76 divinaţie 9, 65, 77, 78-80,

86, 104 divinitate38,42,81,86,87,

91, 119, 121 divinuladevăr 94 dodo 112 doi,numeral 86 domesticity105, 107 dominanţă,dominare 25, 57 DonQuijote 141 dorinţă58,61,67, 100, 101,

103, 104, 105, 110, 114,131, 135, 139 dosire 152

Dracula 137 dragon 8,10,74,75, 107-

109, 112, 127, 128 dragonfly 116 dragonii dinApocalips 66 dragoste 13,55,60,79, 82,

96, 104, 108, 109, 111,112, 113, 120, 122, 140,142 drapele naţionale

16,42,

49, 51, 58, 90, 91, 123drapelul confederaţiei 51dreptate 49, 60, 56, 72, 77,

110, 182 druizi 9,21,45,119, 121,

124dualism 33 dualitate 71, 86Dumnezeu 10, 33, 35, 36,

42, 66, 76, 85, 87, 93, 98,110, 149 durere 53, 92

echilibru 60, 75, 77, 86, 96,103echilibru 60, 75, 77,

86, 96,103

Egida 136eliberare 143, 149, 150emblemă de nuntă 135emblemă papală 57, 149embleme naţionale 16,49,

52-55, 141embleme politice 62-63emoţii pozitive 142energie/forţă creatoare 25,

36, 62,71 81, 83, 86, 90,91,94, 108, 144 energie

cosmică 106 energii divine(masculin şi

feminin) 68, 94 erbonist68 erezie 107, 115 ergoscorporat 17 Familia sfântă37 faţă zâmbitoare 142fenicieni 33,84,91, 105,

117, 119fenix chinez 8, 134, 135fenix vestic 72, 110, 127,

134 fericire 8,17,69,77,79,

86, 99, 100, 102, 104,123, 125, 135, 142, 149

fericire conjugală/căsătorie115, 121

fermitate/Fortitudo (virtutecardinală) 51, ,57, 60

floarea-soarelui 77, 123fluture 115 forţă 27, 29, 39,43, 52, 57,

78, 86, 97, 98, 99, 103,104-105, 118, 119, 129

francmasonerie 9, 65, 76,122 Franţa

49,54,56,61,87,114, 122 Freyja 101, 105,

110, 120,124

Frege Gothlob 13 FreudSigismund 11, 12, 15,

139, 143, 150frigian 120, 125fruct 120-121frunza de arţar a Canadei 52fulger 8, 32, 45, 57, 58, 74,

81, 89, 119fum 43, 45funda AIDS 16-17, 17funeralii 40,41, 119 funie106 Furia 127, !37 furtuni32,45, 116 Galtires dinAmsterdam 56 games 78-80Ganesha 8, 27, 62, 99, 102Garuda, pasărea 10, 127,

134, 135 gâtlej 114Gauguin, Paul 14geamantan 153 Gemeni70,71,76,77,86,

104generozitate 10, 17,61, 89,

127, 128Germania 16, 17ghinda 121ghinion 39, 110, 111 , 113Golgotă; cruce şi stâncă 40Good Shepherd 39, 104gorgoni 136Graal, sfântul 41,57graţie 104, 113, 118, 122grâu 30, 125, 145Greco-romani 32-33, 7, 8,

21, 30, 35, 36,40, 50, 54,57,58,60,61,62,65,69,71,72,73,84,85, 86, 87,90, 91, ,92,93,94, 95,95,98,99, 100, 101, 103,104, 105, 106, 107, 108,109, 110, 111, 112, 113,114, 115, 116, 118, 119,120, 121, 122, 123, 125,127, 128, 129, 130, 131,133, 134, 136, 137, 140,141, 142, 145, 146, 147,149, 150,151, 152

greier 116 greşeală 100,131 grifon 129 gryphon,vezi grifon Hades 57, 104,105, 130 halucinogen 68,69 haos 102, 106, 124, 130,

134, 141, 147, 149, 150harfă 34, 53, 56harfa lui David 34 Harper'sWeekly 63,99 hathor 103,108, 111 Hecate 91, 105,149 hexagrams koua 65, 66,78,

82Helios 62,90, 119 Hera62,71,79, 93,98,

112, 113, 119, 120, 122,137

Heracles 71,72,73heraldică 16,39,49, 56, 57,

58, 59, 90,98, 110, 114,122, 125, 128, 130

Hercule 127,141hermafroditism 72,75,91,

96 Hermes 33, 86,91, 96,101,

105, 106, 140Hidra 127, 134, 141hieroglife 8, 9, 65, 84, 94himeră 127, 130hinduism 8, 10,21, 22,23,

24, 25, 26-27, 28, 36, 40,41,48, 62, 81,83, 86, 87,90, 94, 98, 99, 100, 102,103, 104, 105, 106, 107,108, 109, 110, 111, 112,113, 115, 116, 118, 121,127, 134, 135

Hitler, Adolf 16, 17,49,57,59,62 homar 146 Horus

(ochiul lui) 29, 30,90. 110

Ianus 32, 86, 149, 150iarnă 74, 79, 95, 101identitate ancestrală 47iederă 125iepure 36,95, 101, 110, 140iertare 124ignoranţă 49, 102, 103 lisusHr'istos 10, 21, 23, 35,

36,37,38,39,40,41,62,76, 85, 93, 99, 100, 103,104, 105, 108, 109. 110,

113, 116, 118, 119, 120,121, 122, 128, 129, 141,142, 150, 152; agonia lui85; sângele şi trupul 39,40,41,76, 121, 122, 124;linţoliul de înmormântare40; compasiune 93, 116;dualitate 40; credinţă şivirtute 119; monograma40; patima 57, 114, 123,146, prezenţa 110;învierea 76,'95, 107, 125,129, 134; sacrificiul 21,38,39,40,41, 121;Mântuitor 108; unitateaalbă 40;

Ioana d'Arc 49, 61iluminare 40, 57, 90, 98,

110, 142, 149 imortalitate29, 62, 69, 102,

106, 107, 112, 115, 116,117, 118, 119, 120, 121,124, 125, 134, 135, 145

începuturi 71, 90, 115, 147,151

înclinaţie 77 Bible 132inconştient colectiv 10, 11,

12, 139, 140, 149inconştientul 11, 12, 91, 99,

108, 130, 133, 140, 141,143, 147, 147, 148, 149,150, 152, 154, 155

încrâncenare 154 Incubus66-67, 102 îndeplinire 77,87, 91 India 23, 24, 26, 28,33, 42, 55, 79, 80, 87, 94,99,

106, 116, 118individualizare 139, 147Indra 23, 27, 58, 62, 90, 94,

99, 103, 105, 110îndrăgostiţi 52, 78 îndurarei 22, 142 industriecooperativă 116 inel delogodnă 142 inexactitate116, 123 înfaţăşări 17, 18,65, 81-82 infern 9, 10, 99,100, 101,

104, 105, 107, 110, 112,114, 119, 130, 134, 136

infinit 56,62,77, 81, 134îngâmfare 66, 100îngeri păzitori 36, 69, 109îngeri 36,37,38, 155inocenţă 40, 49, 61,85, 89,

147; ameninţare 66;Astreci 72, 104, 112, 124,143

insecte 115-116 înşelător153 înşelătorie 101, 105,106,

113,152inspiraţie 86, 108, 144integritate 77, 82 intelect71,79,90,91 înţelepciune22, 23, 26, 27,

30,31,32,33,34,36,58,61,73,74, 86,91, 97, 98,99, 100, 101, 102, 106,107, 110, 111, 121, 122,134

inteligenţă 82, 86, 90, 99,100, 102, 104, 141

interpret de vise 44Interpretarea viselor (Freud)

11, 12înviere 24, 29, 35, 40, 67,

90,91,98, 102, 107, 109,112, 113, 114, 115, 116,122, 135

învăţa 27, 30, 33,61involuţie 73, 81Iona 107,108ipocrizie 101, 102iris 93, 122Irlanda 39. 51,53,54,56,

102Ishtar 91, 102, 108,112,

115, 119Isis 29, 30,31,91, 103,

108, 111, 114, 115 Islam21,23,36,41,42, 58,

62,81,87,90,91,93,99,103, 104, 105, 112, 114,121, 122, 132, 152

Islanda 154 Istanbul 42,124 iudaism 8,21,33-35,36,

37,40,41, 69, 82, 86, 87,93.94, 101, 104, 105,108, 110, 111, 112, 113,116, 117, 118, 119, 121,132, 137, 149

izolare 154jaguar 99jainism 27, 28, 62Japonia 23, 24, 25,51,52,

58,68,87,90,91,93,94,98, 101, 102, 103, 104,107, 108, 110, 111, 112,114, 115, 116, 118, 121,123, 124, 129, 135, 137,149

jertfire de sine (sacrificiu desine) 61,77, 101, 103,113, 114

judecată divină 36Jung, Cari Gustav 10, 11,

12, 14,82,83, 128, 139,140, 149

Iunona 93, 98, 112, 113,119, 120, 122, 137

Jupiter 32, 36, 60, 70, 71,73,90, 92, 93. 94, 101,105, 110, 111, 113, 115,119, 121, 140, 145 veziZeus

Kabala 9, 33, 34, 35, 86,87, 118, 132

Kachina, păpuşa 44Kandinsky, Vasilii 11Klee, Paul 11labirint 109labirint 147lalea 124lamia 127, 137lance 32, 57lebădă 113lege cosmică 87, 115Legea Budistă 21, 22, 24legile cunoaşterii 108, 120lenevie 99, 100, 104, 109Leo Belgicus 54leu 29,39,51,54,56,72,

89.95, 98, 110, 128, 129Leul 70, 72, 74leul heraldic 39, 54leviathan 106, 127, 132,

134Levi-Strauss, Claude 14libertate 23,95, 108, 117,

125, 143,154Liberty Belle 52 Liliac102 liliac 102 linieorizontală 82 linieverticală 82 linii 25.78, 82 linişte 106, 121,122 Liturgh Neagră 66locuri sacre 45, 46

158

loialitate 100, 105Loki 140longevitate 8, 86, 87, 99,

101, 102, 107, 111, 112,113, 118, 123, 124, 125,128 , lotus

21,22,24,30,56,87,95 lumânare/candelă 40,

41,153 lumină 25, 26, 40, 56,

58,79,89,90, 100. 106, 112,113, 114, 122, 142, 149

Luna 8, 10, 25, 26, 29, 30,34,45, 51,62, 66, 67,68,69,70.71,75,80,81,86,87, 89, 91,95,98, 99.101, 104, 109, 112, 116,118, 124. 128, 141 luna în

creştere 42; 26, 30,38.42, 58,69,71, 91,103, 135, 146

lup 100lupta dintre forţe opuse 79,în biserică 80 luptător 79,98, 100 mac 123macrocosmos celest 70, 87,

90,96măgar 37, 63, 104 Magi37,38 magic 65-69; cercmagic

69, 81; filtre magice 68,69; puteri magice 33, 34,67,86, 102. 124 vezimagician, magie albă,vicanism magician 58, 67,

69, 77,140

magie albă 68-69 magicneagră 62 Magrittc Rene 15maimuţă 74, 99maimuţă/pavian 30, 31makara 134 mamă divină30 Mamă, Marea Mamă 68,

69, 115, 116, 136, 147Mandala 11,24,81,83,87,

147mandorla 37, 93 mândrie54, 98, 110, 112 mâniazeilor 8, 89,91, 93,

94manipulare 154 mantie (afecioarei Măria)

37,38 mântuire 41, 59,108, 120,

121, 124, 156MaoTze-Dun 16-17măr 120Marele Zid din China 54-55margaretă 124 Măria,Fecioara 36, 37, 38,

41,42,56,72,76,87,91,93, 104, 108, 109, 111,113, 116, 118, 122, 124,125, 128, 142, 152 Marte

57,58, 70,71,72,79, 87, 92, 96, 100, 104,111, 146 martiriu

(sacrificiu) 35, 49,58,61, 104, 119, 122

masculinitate 10,11,25,26,34.39,56,57,58,62,71-73, 78, 81, 82,96; numere

impare 86, 98, 92,98, 103, 105, 113, 119,121, 139, 14

măslin 38, 117, 118, 145măşti 24,47,49,50, 139

matematică 82, 85maternitate 31. 98, 103, 111,

114mătrăgună 69 Maturitatea32, 58 Mecca 42, 48medicină 36, 68, 69meditaţie 22, 24, 28, 83,

107, 113, 123 melc 109menorah (sfeşnic cu 7 braţe)

34, 87 Mercur 33,70,71,72, 75,

79,86,87,91,96, 101,105, 106, 140 mesageri

divini 8, 36, 43,44, 66, 91,102, 104, 108,110, 111. 116

miel 21,40,89,95, 104mielul Domnului 40,104Minerva 32,33,57.58, 111.

116, 118, 120minoaic 33, 109Minotaur 8, 131, 147mişcare antisclavagistă 52mişcare Musulmană Neagră

63 mişcarea drepturilorcivile

63mişcarea Puterii Negre 63mister 81,93, 149, 150Mithra 90,123 mitologiascandinavă 32,

45, 87,90,93,94,98,100, 101, 102, 103, 104,105, 110, 111, 113, 114,117, 118, 119, 120, 121,124, 125, 132

Mitologice 14mitră episcopală 41moară de vânt 141moarte 11,38,40,43,45,

57, 58, 59, 69, 72, 79, 86,87,90-92, 95, 101, 102-3,104, 106, 107, 110, 111,113, 121, 122, 123, 127,130, 136, 137, 141, 142,149, 151, 155

Moartea 151modestie 152Mohamed 95, 104, 105,

112, 121, 122Moise 33, 34moluşte 109mon badge (Japonia) 123,

124Mondrian, Piet 11mortalitate 151mosc 42motiv cosmic (şah) 80mudra 22, 23 Myollmir 45,94 nagas 8, 10, 127, 134,135 naiadă 133 nalbă degrădină 124 Nandin 26,27,103 Naştere 37naştere 78, 109, 144, 149naşterea unui copil 86Naţiunile Unite 62 Natura,putere 57, 87;

respect 68; vezi Artemis,Diana

navigator 59 negru 10, 17,89, 101, 111,

113, 114neonazism 62Neptun 32, 33, 73, 79, 92,103, 104, 107, 108, 133 nişă149, 150 noapte 25, 26, 79,85, 91

Noble Eighfold Path 22, 23nobleţe 56,57, 116, 123Noe 37, 111, 121nori 89, 93noroc 24, 27, 62, 69, 74, 79,

86,93, 99, 101, 102, 106-109, 113, 114, 115, 116,123, 142, 146

notaţie muzicală 18.19nouă, numeral 87nuditate 143număr ceresc (9) 87 numere65, 86-87 numere cosmice82, 87, 96 numerologie 9,86, 87 oaie 104 oameni camicrocosmos 70,

87, 90, 96 obelisc 31obiceiuri de Crăciun 114,

118, 125obstacole 27, 154 oceanic90, 91, 115 ochi (al treilea)22, 26, 66 octogon 78, 87ocult 31, 65, 81, 86 ocupaţii59 Odiseii 152 Odin 90, 93,100, 104, 110,

111, 118, 125 Om21,25,27,58 om cosmic 9,65, 70, 36, 96 om zodiacal65, 70 onestitate 82, 103,114 opera din Sydney 55Opinicus 129 orbire 110Orion 72, 105, 115decorarea trupului 49, 50Osiris 9,29 ,30,31,39 ,90,

103, 106, 108, 125 oval152 Pa Kua 9, 65, 78 păcat39,53,57, 106, 107,

109păcate capitale 87 pace 29,33, 37, 43, 62, 63,

111, 118, 119, 120, 121,124, 125, 135, 145, 147

păgânism 8, 39, 40, 45, 66,68,69, 104, 118, 124

păianjen 109, 115, 155pâine şi vin consacrate 40,

41palmier 35, 117, 119 Pan73, 104, 105, 131, 132Pandora 152 panglica AIDS16-17, 17 pântece 81,86,108, 109 Pantere Negre 63pânză de păianjen 115păpuşă de paie 125 parasol23, 25, 148 PartidDemocratic (S. 4) 63,

64 Partid Republican (SU)63,

99Pasărea Bucuriei 114pasărea-fulger 21,43,50,

94, 110Pasărea Vieţii 113 păsări43,85, 110-114, 135pasivitate 25, 86 pătrat 17,18, 24, 25, 42, 62,

76, 81-82, 83, 86, 87patriotism 49, 61, 116patru elemente ale vieţii

(tarot) 77, 78, 79 patru,numeral 77, 81, 86 păun 112pază 151

păzitori 128, 129, 134, 135,150

Pazuzu 137 Pegas 104,127. 130. 134,

136 Peirce CharlesSanders 12,

13pelerinaj 109,119 pelican111, 113 pentagrame 8, 66,70, 86 pentagrame magice77, 78,

79 perfecţiune 10, 18, 56,65,

70,75,81, 83,85,87,113, 117, 122

pericol 59,97, 104, 105,114, 115, 155

Persia 90, 99, 112, 117, 124persoană 139, 141, 143.

149, 152Peşti 32, 79, 73, 108 Pică(tarot) 77, 78, 79 picturi penisip, Navajo 44 picturirupestre 8, 46-47 pieptene28, 133 piersic 117, 121piramidă 31 pisică 29, 67,105 vezi şi

pisica neagră pisicăneagră 67, 69, 105

vezi şi pisică Pitagora 70,85, 86, 87 planete 9, 34,70, 89 plângere 118 plante68, 124-125 ploaie 43, 58,74, 93, 99,

101, 107, 109, 112, 148Plop 119Pluto 57,72,92, 104 poartă149 Polinezia 106, 110pomi 11,45, 68, 89, 117-

119Pomul cunoaşterii78, 89,

117, 118, 126 Pomulvieţii 8, 37, 38, 77,

86, 87, 89, 100, 101, 112,114, 117, 118, 119, 120,121, 129, 135

popă 49, 56, 57 porc 161,103 porc mistreţ 103porumbel 21,36, 37, 60Poseidon 32, 103, 104, 107,

108, 133potcoavă de cal 146potenţial 24, 86, 87, 120.

121, 144, 147potir 79Pnapus 104. 121 primăvară71, 74, 79, 95 principiumasculin 79, 94,

111, 122 profeţie 111,1!3, 114, 116,

121prosperitate 87, 101,102,

120, 121, 125, 135 prostie104, 112 protecţie 22, 23,24, 25,

227,29,30,31.32,34,36, 38,39, 43,44,45,47,50,57,58, 81,98, 101,102, 105, 106, 107, 114,115, 118, 121, 125, 128,129, 135, 136, 146, 148-149

proteine 49, 59 provocare53, 54 prudenţă 27, 102,108, 113,

116' puf (descai) 53

pumn încleştat 63punţi/poduri 150 purificare31,45, 50, 56,

93, 111, 112, 118, 141,145puritate 10, 17, 24,

36, 37,38,40, 57, 100, 104, 113,114, 116, 121, 122, 127,128, 147 putere 27, 29,

32, 36, 58,67. 73, 86, 99, 100, 107,110, 133

putere cerească 87 puteresolară 10, 29, 31, 36,

39, 56,57,58,62,71.75,89, 129, 135 vezi simboluri solare masculine,soare

putere temporală 23, 25, 28,58, 80 puteri

supranaturale 43, 44,47, 15; puteri

tămăduitoare 33, 44,47, 74, 99, 105, 110, 128

Ra(zeul Soarelui) 29,31,90, 103, 110, 116, 119

răbdare 99, 103, 104rai 10,23,25,27,42,51,

70; lumina 40 ramură delaur 145 ramură de măslin37. 52,

60,62răsplata secerei 145 râvnă67. 100 război 32, 50, 51,57,58,

79, 98, 105, 111, 112,114,128,137 răzbunare

129, 137 rea-credinţă 66,74, 100,

101, 106 reciclare 96recoltă 69, 125, 141regalitate 17, 38, 56, 56-57,

98, 99, 110, 112regn natural 8, 50, 84, 89religie mithraică 36, 103,

117, 123 renaştere 30,31,40, 41. 87,

92, 101, 102, 106, 108,109, 110, 115, 118, 122,125, 141, 144, 151 reptile

106-107 revelaţie spirituală24, 94 rituri de iniţiere 50,94, 150 roată 22, 25 roatade rugăciune budistă

21, 22,24,25 Roată şiLege 22, 23, 27 Roată şiviaţă 22, 23, 62 Roca Ayers46 roller coaster 153 Roma100, 102 rozariu 41 RozetaStone 84Rosicrucianism/Crucea

trandafir 9, 65, 76, 122Rudra 58, 94, 103Rushmore, munte 52 Rusia98, 107, 110 S.U.A.51.52,63. 110, 114sacrificiu 35, 40, 57, 66,

104,121sacrificiul lui Isaac 35săgeată 52, 57, 58, 73, 94Săgetător 58, 70. 73, 74 şah65, 80 Salamandra 95, 106,127,

130şaman 47,98,99, 100şamanism 43, 47, 58, 94,

99, 118

159

sănătate 100, 120, 128sânge 7, 59, 95, 122, 124sângerare 59şapte păcate de moarte 110,

141şapte, numeral 87, 134sărăcie 104sărbătorire 145şarlatan, escroc, şmecher

11, 100, 101, 107, 111,115, 140, 153

şarm 102şarpe 32, 66, 67, 72, 78, 99,

106, 110, 134 vezi snakeset 29, 30, 103, 104, 106,115 şapte apariţii (budism)23, 27, 62

şarpe 74,89,95, 106, 128,134

şase, numeral 86, 87satana 10, 35, 36, 65, 66,

67,69,98,99, 100, 101,102, 103, 104, 105, 106,110, 111, 113, 114, 115,128, 130, 135

satanism 65, 66-67satir 131Saturn 70, 73, 79, 87, 92,

104, 111săvârşire spirituală 87,autoritate 25,28,41,43,56,

57, 80, întuneric 75, 77,91,94, 106, 117, împlinire83, putere spirituală 22,24,28,29, 100, 110

saxoni 101, 104scamator (tarot) 77scandinavi 45scarabeu 29scări 49, 60, 72, 77Sceptrul lui Jupiter 32schelet 151scoică absidiană 23,27, 109scorpii 127, 136Scorpion 70,72,75, 115scut 32, 51, 58Scylla 132securitate 148-149SeferTorah 21 ,34seminţe 86, 120-121semiotici 12, 13, 14, 139semn 155Sf. Andrei 51, 85Sf. Ioan Botezătorul 105,

110Sf Patriciu 51,54Sfânta Treime 21, 36,37,

40,41, 54, 56, 57, 82, 86,93, 122

Sfântul Imperiu Roman 57,110

Sfinx 8, 29-30, 129scoică 104 scoarţăShinto Toni 21, 25Shiva 26, 27, 36, 58, 62, 83,

98, 103, 116shofar 35sicriu 41,151Sigiliul lui Solomon 34, 82şiism 28simbol sexual 24, 26, 59,

66, 139simbol solar masculin 8, 90,

104, 105, 106, 110, 111,113, 115, 123, 124, 125;135

simbolism 14, 15 simboluribiologice 96 simbolurictonice 10,89,

102, 103, 104, 106, 110,127, 135

simboluri de identitate 49-63,147

simboluri falice 115, 116, 155simboluri planetare 91-92simboluri sacre 21-47simboluri tantrice 11,83şintoism 24, 25, 62, 114sirenă 133, 136sistem de castă 80, 103slăbiciune 116, 119soare 8, 10, 17, 22, 23, 25,

26,31,34,36,43,45,51,62, 70, 72, 77, 80, 81, 87,89, 90, 95, 98, 99, 100,103, 106, 110, 111, 112,113, 115, 116, 117, 118,119, 123, 124, 129, 132,134, 135, 141, 142, 144,148 vezi putere solarăsimboluri solare masculine, zei solari

şoarece 101 şobolan 27, 102societăţi secrete 9, 65, 76soldaţi britanici 102 solstiţii9,45, 109, 118,

124, 132 soluţie 149şopârlă 106, 130 spadă(tarot) 77-79 spadă, paloş28, 36, 39,41,

49, 51,57,66 Spania 54,80 spânzuratul (tarot) 77spaţiu 78, 87 speranţă 59,89, 90, 93, 95,

UI,'114, 116, 122,144,149

spirală 8, 81spiriduş 131spirit 25, 43, 76, 79, 80, deascensiune 45, 111, 118Spirit, Marele 43, 110, 111,

113, Spirit 108 spiriteancestrale 44, 45 spiriteanimale 47, 50 spiriteocrotitoare 24, 43, 50spiritualitate 40, 58, 77, 90,

91, 134 Spiritul sfânt 36,37, 108,

stabilitate 73, 81, 86 stâlptotemic 47, 49, 50 stâlpulbărbierului 49, 59 statulIsrael 34, 112, 121 stea 91stea de mare 108 Stea şisemilună 42 Steagul sud-corean 51 SteauaCreatorului 34 steaua luiDavid 34, 86, 87 stejar 9,117, 119, 121, 124 stele 34,45, 62, 70, 89, 91 stele şidungi 51

Stonehenge 21,45, 81strămoş, totemic 46 tribal

50; mitic 68strângere de mână 142stres 153struguri 121, 125struţ 112stup'a 21,23,24,25,27, 83succes 56, 75, 77, 100, 145succubus 66-67suedez 113, 114suflet 10, 11,25,29,34,40,

56, 57, 75, 79, 82, 86, 97,113, 115, 116, 117, 125,140, 142, 153, 155

suliţă 57, 58sumerieni 36, 73, 115supărare 79supremaţii albe 62, 63suveranitate putere supremă

23,29,31,36,39,42,49,91, 110, 129 Tablele

decalogului 21, 33,34

taină 122, 152 Taj Mahal42, 55 taoism 10, 21, 25,86, 87,

103, 117, 121, 125Tarot 9, 60, 65, 77-78, 79taur 21, 27, 70, 71,94, 103,

110ţeastă 59, 151 temperament60,99, 112,

141, 151tengu 137tentaţie 120, 136, 155, 155testament 79, 82tetragramaton 21, 33 Thor45, 94,98, 102, 103,

104, 105, 117, 119, 121Thot 30,31,84tiară papală 57, triple crown

of fire 66Tibet 24,25, 115, 135 tifon73, 111, 130, 132 tigru 74,98 timp 22,26, 78, 81,86,87

93-94, 102 vezi timpuriindividuale viitoare

toamnă 95 tobă 26,47tolteci 99, 114 topor 26,27, 94 Tora34, 108toreador 54 trădare 115,135 tradiţia arabă 107tradiţie slavă 107, 111trandafir 122; şi Fecioara

Măria 38, 41, 122trandafirul Tudor 53, 122transcendenţă 29, 94, 150transformare 111, 115, 140tranziţie 150 treflă'51,79Trei Graţii (cele) 60 trei,numeral 82, 86treisprezecelea (al), numeral

87trib Cheyenne 43 tribMaori 47,90,91, 106

vezi aborigentribul Arapaho 43

trichetă 36, 62trident 26, 32, 33, 94trifoi 36,41,53,54,79trifoi, cu patru foi 146trigrame 51, 78, 82Trimurti 26, 27Trinitate (creştină) 36trinitate hindusă 26, 86triton 133triunghi 18, 36,41, 75, 82,

83,86,87, 116tun 57turban 28Ulise vezi Odiseuumbrelă 23, 148umilinţă 99, 101, 104, 116,

124,'152umori 95, 97unicorn 8, 10, 56, 128Union Jack 51unirea cerului cu pământul

29, 39, 76, 90, 93, 94, 97unitate (dintre Dumnezeu şi

omenire) 28, 35, 56, 62,63, 86, 87

uniunea dintre yin şi yang94, 128, 135

univers 8, 29, 43, 44, 65,83, 87 semnificaţie 70,ordine 81, secrete 86, 90,112, 115

univers transcendent 90universal, erou^ărbat 57,

90,96unu, numeral 82, 96Uranus 73,92urs 69, 98uşă 150V de la Victorie 145Valkjrii 93, 100, 113vacă 27, 30, 103vampir 102, 137vanitate 100, 112, 113, 115,

133vânturi 45,51,62, 79,93,

100, 109, 141vară 74, 79, 95vârcolac 100, 130Vărsători 70, 73Varuna 90, 104, 108, 134vas funerar 45vâsc 9,69, 119, 124Venus 60,70,71, 72,79,

87,96,98, 101, 103, 107,108, 109, 111, 113, 114,120, 121, 122, 123, sim-bol planetar 91

verigi de lanţ 36veveriţă 102viaţă 11,29,30,33,35, 39,

40,45,56,67,71,75,79.81,86,89,93,95-98,100, 106, 109, 112, 113,115, 117, 118, 121, 122,141, 143, 144, 145

victorie, de la Samsara 23,ramura de palmier 35, Stea

şi semilună 42, şi steag51, şi lance 58, la zaruri87, 100, 110, 118, 119,135, 145

vifor, vârtej 62, 81vigilenţă 8, 98, 105, 113,

114, 116, 128, 129 vigină70, 72, 74 vikingii 45, 111virgină/virginitate 10, 72,109, 122, 147 vezi castitate,inocenţă, alb virilitate 58,103, 100, 104-

105, 113, 114 virtuţi 60virtuţi cardinale 49, 51, 57,

60,77,87, 110, 112, vezivitejia, justiţia, prudenţa,

vise 10, 11, 12, 106, 115,139, 141, 144, 147, 149,150, 151, 152, 154, 155

Vishnu 23, 26, 27, 62, 87,98, 103, 104, 107, 108,121, 134, 135 vitalitate

104, 129, 146 vitejie51,57,98, 100, 130 viteză,velocitate, iuţeală

58,99, 100, 104,'l 08, 134vitraliu 41 vrăjitoare 66, 67,68, 69,

93, 100, 101, 102, 110,130, 146

vrăjitorie 66-67vulpe 101vultur 9,31, 110, 111 vulturgerman 57 Vulturulamerican 52 wiecanism 65,68-69 Wittgenstein,Ludwigz 13,

14Yahwe 33, 103 Yama 103,105, 116 Yang 25, 78, 81,82, 86,98,

105, 107, 114yantras 83Yggdrasil 100, 102, 117Yin 25,78, 82, 86, 98, 105,

107yoga 27zece, numeral 85, 87 zeisolari 22, 29, 31, 81, 90Zeiţa Naturii 30, 68 Zeiţămamă 91, 102, 103, 115,119, 120, 123, 125 zeitatesupremă 21,23,26,

43, 50, 86 vezi religiiindividuale zero 81, 86

zeu al cerealelor 132 Zeus32,36, 58,60,62,71,

72, 73, 87, 90, 92, 93, 94,101, 103, 104, 105, 110,111, 113, 115, 118, 119,121, 127 vezi Jupiter

zgârcenie 61, 100, 102zgomot 27, 47 zi25,26,85,87, 110 ziduri148 Zodiac chinezesc 65,74,

98, 100, 101, 103, 104,105, 114, 128 zodiac

vestic 65, 69, 70-73,97,98 zvastică 8, 27, 45,

49, 59,62

160

Ghid ilustrat Semnificaţii şi origini

n întunecata preistorie, înainte de dezvoltarea limbiivorbite sau scrise, omul a folo sit semne şi simboluripentru comunicare. Picturile rupestre mai vorbescastăzi, alături de graiul intuitiv al simbolurilor

adoptat de-a lungul mileniilor şi investit cu o putere şi ospontaneitate care transmit instantaneu sensul lor - oricum,tainic, obscur. Stenografia unui singur semn poate evoca oistorie, o expresie sau o emoţie provocată, să definească oidentitate sau să deţină o informaţie ştiinţifică complicată, fărăsă ţină seama de limbă sau cultură.

Cele mai evidente semne, ca de pildă, săgeţile indicatoare dedirecţie, sunt şi cele mai cunoscute. Simbolurile exprimă însăconcepte mult mai sofisticate, începând cu religia, mitologia şidezvoltarea culturilor lumii, semnele aparent comune, cacercurile, crucile şi zvasticile, s-au încărcat de sensuri complexe,suprapuse şi uneori contradictorii. Ele pot fi privite ca şi cheiistorice şi culturale.

Simboluri ca omul universal, pomul vieţii şi mandala, suntcomune tuturor culturilor. Simbolismul a găsit o rezonanţăparticulară în religie, a-şa cum se observă în hieroglifeleEgiptului antic, în panteoanele greco-romane, în hinduism, înbudism, iudaism şi creştinism, şi de asemenea, în culturaamerindiană, în şamanismul aborigen şi african.

Cele mai familiare simboluri de identitate din prezent suntlogosurile obşteşti şi steagurile naţionale. Devizele heraldicefolosite cândva pentru identificare în bătălii au scăpătat înbraţele regalităţii, nobilimii şi corporaţiilor, pe când totemurileamerindiene exprimă detalii asupra înrudirii şi istoriei tribale.

Simbolismul este crucial pentru magie şi ocultism, îninstrumentarul cărora intră cozile de mătură, pentagramelemagice şi cărţile de joc, cărţi de

(continuare pe coperta din spate)

(continuare la coperta din faţă)

ghicit - sunt pline de însemnătate, explorate aici sub formasatanismului, vicanismului, alchemiei, al Kabalei, I-Ching şi aTarotului. De asemenea, sunt discutate sisteme simboliceuniversale ca zodiacul astrologie, numerele şi alfabetele. Psiho-logul Cari Jung credea că omul are o memorie inconştientăfolclorică ce ne leagă de experienţele strămoşilor noştri.Simbolurile arhetipale propuse de el apar în visele, fanteziile şifobiile noastre.

Cu o introducere incisivă, şase capitole detaliate asupraînsemnătăţii şi originii a sute de simboluri, mai mult de 500 deilustraţii şi un index referitor la pasajele din carte, acestfascinant volum este un ghid accesibil oricui şi o referire devaloare care oferă cititorului o atractivă privire în limbajulbogat al semnelor şi simbolurilor.

Scriitoarea Clare Gibson a editat cărţi în domeniile istoriei,mitologiei şi literaturii. A fost crescută în Germania şi Olanda,a studiat în Kent, Anglia, iar apoi a primit gradaţia Universităţiilondoneze King's College pentru istoria modernă şi medievală.A lucrat ca editor al unei reviste săptămânale de comerţ, careprezentanta publicaţiilor unui institut de cercetare binaţional şica editor comisionar la o editură de cărţi ilustrate. Încompilarea acestui volum, şi-a expus fondul său multicultural şivastele sale cunoştinţe de istorie.