SEMNE ŞI SIMPTOME ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI DIGESTIV

SEMNE ŞI SIMPTOME ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI DIGESTIV

Durerea

Disfagia

Vărsătura

Greaţa

Hematemeza

Melena

Meteorismul abdominal

Flatulenţa

Tenesme

Diareea

Constipaţia

Anorexia

Regurgitaţia

Scăderea în greutate

Eructaţia

Refluxul gastro-esofagian

Icterul

Ascita

Durerea

a) la nivelul cavităţii bucale:

- poate fi spontană sau provocată de ingestia de alimente (stomatite).

b) la nivelul faringelui:

- are caracter de constricţie, este localizată retrosternal (perforaţia de esofag, esofagita postcaustică);

- pirozis - senzaţie dureroasă localizată retrosternal, cu aspect de arsură exacerbată la ingestia de alcool şi lichide fierbinţi (reflux gastroesofagian).

c) la nivelul stomacului:

- frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice, localizată în epigastru, cu

iradiere retrosternal sau spre hipocondrul drept sau stâng;

- variază ca intensitate;

- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);

- durata: ore, zile, săptămâni;

- periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele de acalmie în

funcţie de sezon (primăvara, toamna);

- este accentuată de alcool, alimente, condimente;

- poate fi calmată în anumite poziţii, cu medicamente, provocare de

vărsătură.

d) în afecţiuni ale intestinului:

- frecvent întâlnită dar nu obligatoriu;

- de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);

- apare de obicei spontan;

- poate fi însoţită de meteorism abdominal sau diaree.

e) la nivelul abdomenului:

- are caractere diferite ("lovitură de pumnal" în perforaţia

unui viscer intraabdominal);

- localizată în funcţie de organul afectat;

- însoţită de greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.

f) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul drept, de intensitate variabilă.

g) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul drept, iradiere în spate la baza hemitoracelui drept, spre omoplat, spre umărul drept; variază ca intensitate.

h) în afecţiuni ale pancreasului este violentă, cu sediu în epigastru, cu iradieri în hipocondrul stâng.

Disfagia

Se caracterizează prin dificultate la deglutiţie. Poate fi determinată de:

- disfuncţia musculaturii esofagiene sau faringiene (esofagită, paralizie de văl palatin),

- stenoze esofagiene benigne sau maligne (în tumorile esofagiene apare iniţial disfagie pentru alimentele solide, ulterior în stadiile fînale şi pentru lichide).

Vărsătura

frecvenţă variabilă: - sporadice (ulcer gastroduodenal),

- frecvente (gastrită).

orar: - matinale,

- postprandiale: precoce sau tardive.

conţinut: - alimentare,

- bilioase,

- sanghinolente,

- fecaloide

poate avea multe cauze de ordin fizic sau emoţional

este întâlnită în majoritatea afecţiunilor digestive.

Greaţa

- precede vărsătura sau este de şine stătătoare,

- este însoţită de paloare, transpiraţie, hipersalivaţie, tahicardie, vertij,

- este o tulburare neurovegetativă produsă prin stimulare vagală.

Hematemeza

Reprezintă eliminarea de vărsătură cu sânge, cu aspect caracteristic de "zaţ de cafea". Sângele poate fi digerat sau proaspăt (în efracţia de varice esofagiene).

Melena

Constă în eliminarea de sânge prin scaun căruia îi dă un aspect negru, "ca păcura", lucios. Se va diferenţia de scaunul închis la culoare al celor care iau preparate de fier, antiacide care conţin bismut şi cărbune medicinal sau după ingestia de preparate cu sânge (sângerete), spanac, legume.

Meteorismul abdominal

Este determinat de acumularea unei cantităţi mari de gaze şi de tulburări în emisia lor.

Flatulenţa

Este prezentă mai ales în colopatiile de fermentaţie în care cantitatea de gaze produsă este mai mare şi se elimină frecvent pe cale anală.

Tenesme - senzaţie imperioasă de defecaţie.

Diareea

Se datorează creşterii peristaltismului intestinal. Se caracterizează prin eliminarea frecventă de scaune moi, apoase, însoţită de colici intestinale. Poate fi: acută (în boli înfecţioase) sau cronică (în afecţiuni biliare, endocrine, pancreatice, intestinale).

Constipaţia

Se datorează diminuării tranzitului intestinal. Se caracterizează prin rărirea ritmului de eliminare a scaunelor, reducerea volumului şi consistenţei acestora. Poate fi:

- primară,

- secundară (neoplasme rectale sau sigmoidiene, afecţiuni neurologice).

Anorexia - constă în lipsa apetitului; poate fi selectivă, numai pentru unele alimente (carne - în cancer gastric) sau totală, pentru orice fel de aliment.

Regurgitaţia poate fi cauzată de obstrucţia esofagului (tumori) sau poate fi rezultatul refluxului conţinutului gastric. Reprezintă refluxul alimentelor din esofag sau stomac în cavitatea bucală fără efort şi neînsoţit de greaţă.

Scăderea în greutate apare de obicei în cancerul gastric sau de colon.

Eructaţia - constă în eliminarea gazelor din stomac prin gură ca urmare a creşterii cantităţii de aer din stomac (aerofagie, stenoză pilorică).

Refluxul gastro-esofagian - apare în special postprandial fiind accentuat de ingestia de alimente în cantitate mare, alcool, cafea. Dacă apare în somn există pericolul aspiraţiei conţinutului gastric în căile respiratorii.

Icterul - apare ca urmare a tulburării metabolismului bilirubinei. Se manifestă clinic prin coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor.

Ascita - este urmarea acumulării de lichid în cavitatea peritoneală şi se manifestă clinic prin mărirea în volum a abdomenului. Se instalează progresiv şi nu este însoţită de durere. Cel mai frecvent este expresia sindromului de hipertensiune portală.

EXAMINĂRI PARACLINICE

Examene de laborator

Examene endoscopice: esofagoscopie, gastroscopie, colonoscopie, recto-sigmoidoscopie

Examene radiologice

Examene de laborator

Sânge: enzime, proteine, utilizate pentru investigarea disfuncţiilor hepatice, pancreatice şi a malabsorbţiei intestinale.

Intervenţii nursing: asistenta medicală va informa pacientul asupra necesităţii tehnicii, modul de efectuare (puncţie venoasă), repaus alimentar cu 10-12 ore înainte de teste (fosfatază alcalină, lipaze, colesterol).

Urină: analiza urinei oferă informaţii despre funcţia hepatică şi biliară.

Bilirubina şi urobilinogenul sunt teste obişnuit efectuate pentru evaluarea funcţiei hepatice, iar pentru evaluarea pancreasului, amilazurie.

Intervenţii nursing: explicarea necesităţii efectuării tehnicii, a modului de recoltare a urinei.

Materii fecale: examen macroscopic, microscopic, chimic; oferă informaţii despre funcţia de digestie şi absorbţie a aparatului digestiv.

Intervenţii nursing: explicarea scopului examinării; instruirea pacientului referitor la necesitatea respectării regimului alimentar cu 3 zile înainte şi întreruperea tratamentului medicamentos care influenţează procesele digestive şi tranzitul intestinal.

Pentru reacţia Adler - alimentaţia pacientului va fi lipsită de carne, alimente care conţin sânge, fructe, legume verzi, cacao, ciocolată timp de trei zile anterior examinării.

Secreţia gastrică bazală: - se aspiră secreţie gastrică prin sondaj gastric, pacientul va fi relaxat şi izolat de toate sursele senzoriale ce pot stimula secreţia gastrică (miros de alimente, prezenţa unor alimente, stres psihic, etc) pentru acurateţea testului.

Intervenţii nursing:

- se informează pacientul referitor la necesitatea restricţiei alimentare 12 ore, a ingestiei de lichide şi a fumatului 8 ore înaintea testului,

- suprimarea tratamentului cu antiacide, colinergice, anticolinergice, adrenocorticosteroizi cu 24 ore înaintea testului (dacă tratamentul trebuie continuat se va menţiona acest lucru pe buletinul de trimitere),

- efectuarea tubajului gastric,

- recoltarea secreţiei gastrice şi trimiterea probelor la laborator.

Testul de stimulare a acidului gastric:

- constă în măsurarea secreţiei de acid gastric la o oră după administrarea unui stimulent al acidului gastric (ex.pentagastrin - subcutanat); se efectuează imediat după testul secreţiei acide gastrice când se constată secreţie gastrică insuficientă.


- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea, să nu fumeze cu 12 ore înainte de test,

- informarea pacientului referitor la locul şi durata examenului,

- testarea sensibilităţii la pentagastrin,

- suprimarea tratamentului medicamentos.

Analiza lichidului peritoneal:

- include aprecierea aspectului, conţinutului de eritrocite, leucocite; examen citologic, examen microbiologic; determinarea proteinelor, glucozei, amilazei, fosfatazei alcaline,

- lichidul se recoltează prin paracenteză abdominală.


- măsurarea funcţiilor vitale din 15' în 15' în timpul procedurii de recoltare,

- observarea unor semne ca: paloare, transpiraţie, anxietate şi a semnelor şi simptomelor specifice şocului, hemoragiei.

Tubajul duodenal - constă în recoltarea bilei A, B şi C în vederea aprecierii proceselor patologice hepato-biliare şi a permeabilităţii căilor biliare.


- instruirea pacientului să nu mănânce în dimineaţa examinării,

- pregătirea psihică şi fizică a pacientului,

- efectuarea sondajului duodenal,

- recoltarea bilei A, B şi C,

- notarea cantităţii de bilă obţinută pentru fiecare mostră,

- trimiterea probelor la laborator imediat după recoltare.

Biopsia hepatică:

- constă în recoltarea de ţesut hepatic pentru examen histologic,

- se efectuează cu anestezie locală sau generală,

- poate duce la confirmarea diagnosticului de hepatită cronică sau ciroză. Necesită respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie.


- se informează pacientul în ce constă tehnica, de ce este necesară, unde se desfăşoară, cât durează,

- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea cu 4 ore înaintea testului,

- aşezarea pacientului în decubit lateral stâng,

- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare efectuării tehnicii,

- după tehnică este necesar repaus la pat 12-24 ore timp în care se va observa locul puncţiei, monitorizarea funcţiilor vitale frecvent şi cu regularitate. Este importantă supravegherea atentă a pacientului pentru a sesiza orice manifestare apărută (durere, alterarea stării generale, alterarea respiraţiei) şi care trebuie raportată medicului. Pe perioada repausului pacientul va fi ajutat în satisfacerea nevoilor de igienă personală.

Examene endoscopice: esofagoscopie, gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie

Examenele endoscopice:

- se efectuează cu endoscop (esofagoscop, gastrofibroscop, rectoscop, colonoscop),

- permite vizualizarea directă a mucoasei tubului digestiv pentru diagnos-ticarea afecţiunilor inflamatorii, ulcerative, tumori, polipi şi pentru obţinerea de specimene biopsice.


pentru esofago-gastroscopie:

- se explică pacientului etapele efectuării tehnicii, locul unde se efectuează, durata,

- se anunţă să nu mănânce, să nu fumeze în seara precedentă şi în dimineaţa examenului,

- se avertizează pacientul că nu are voie să mănânce şi să bea timp de 6 ore după tehnică deoarece anestezia locală a faringelui, determină deglutiţie cu dificultate,

- pacientul căruia i s-a prelevat biopsia este atenţionat să nu consume lichide fierbinţi,

- se monitorizează funcţiile vitale timp de 12 ore după tehnică.

pentru colonoscopie şi rectoscopie:

- explicarea tehnicii,

- cu o zi înainte regim hidric,

- în seara precedentă şi înaintea examinării cu 2-3 ore se efectuează câte 2 clisme evacuatoare.

Examene radiologice

Radiografia abdominală:

- permite detectarea tumorilor, acumulării de gaze, afecţiunilor abdominale,

- nu necesită pregătiri speciale sau îngrijiri posttehnică.

Radiografia cu substanţă de contrast:

a) examenul cu sulfat de bariu - permite detectarea stenozelor esofagiene, ulcere, tumori, polipi, diverticuli, hernie hiatală, tulburări ale motilităţii.


- explicarea tehnicii, scopul şi locul unde se desfăşoară,

- se anunţă pacientul să nu mănânce, să nu fumeze în dimineaţa examenului,

- cu 1-2 zile înainte va consuma alimente uşor digerabile, neflatulente,

- la indicaţia medicului în seara precedentă se efectuează o clismă evacuatoare,

- se conduce pacientul la serviciul de radiologie,

- se prepară suspensia de bariu (150 grame sulfat de bariu se amestecă cu 200-300 ml apă până la obţinerea unei paste omogene),

- sulfatul de bariu se administrează pe cale orală,

- la indicaţia medicului pacientul este readus la serviciul de radiologie după 2, 8, 24 ore pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului,

- după 2 ore de la începutul examinării pacientul poate mânca.

b) colecistografia - reprezintă radiografierea veziculei biliare umplută cu substanţă de contrast administrată pe cale orală.



- administrarea cu 1-2 zile înainte a unui regim alimentar uşor digerabil, fără alimente cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate,

- în ziua precedentă la ora 12 se administrează un prânz alcătuit din ouă, smântână şi pâine cu unt sau 50 grame ciocolată,

- testarea toleranţei la Razebil (la ora 16 se administrează o tabletă de Razebil care se dizolvă pe limbă; se supraveghează atent pacientul pentru a observa semnele de hipersensibilitate la iod: roşeaţă, senzaţie de arsură, furnicături, tahicardie, greţuri, ameţeli, stare de rău general),

- dacă nu apar aceste semne la 20'-30' se administrează celelalte tablete în decurs de 5' (se poate folosi şi acid iopanoic),

- se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30'-60',

- se conduce pacientul la serviciul de radiologie după 14-16 ore când vezicula biliară se umple cu substanţă de contrast,

- după prima examinare radiologică se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 grame zahăr sau 50 grame ciocolată) după care se efectuează radiografii în serie la 30', 60' şi 90'.

În prezent, colecistografia nu se mai efectuează.

c) colangiografia - constă în radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţă de contrast administrată pe cale i.v.



- efectuarea testării la Pobilan (injectare i.v. a unui ml de substanţă şi supravegherea pacientului pentru a sesiza apariţia semnelor de hipersensibilitate la iod (roşeaţă şi edem al feţei, cefalee, dispnee, greaţă, vărsături),

- dacă nu apar aceste semne se administrează substanţa de contrast i.v. după care se efectuează radiografiile.

d) tomografia computerizată - utilizată pentru diferenţierea icterului obstructiv de cel neobstructiv, identificarea abcesului, chisturi, hematoamele, tumorilor şi pentru diagnosticul pancreatitei.



- anunţarea pacientului să nu mănânce, să nu bea după miezul nopţii înainte de efectuarea testului,

- este rugat să stea relaxat, să respire normal,

- la indicaţia medicului se administrează substanţa de contrast i.v. şi se roagă pacientul să sesizeze imediat apariţia unor semne ca: greaţă, vărsături, cefalee.

e) ecografia abdominală - este o metodă neinvazivă care permite explorarea ficatului, veziculei biliare, pancreas, splină, rinichi, vezică urinară, prostată, uter, anexe, spaţiul retroperitoneal.



- anunţarea pacientului să nu mănânce în dimineaţa examinării, să consume lichide mai ales când se doreşte examinarea sferei genitale.

ALTERAREA ELIMINĂRII INTESTINALE – CONSTIPAŢIA

Factori etilogici

Factori favorizanţi

Caracteristici

Obiective

Intervenţii nursing

Este legată de: - schimbări în stilul de viaţă,

- imobilitate, - defecaţie dureroasă.

FACTORI ETIOLOGICI:

malnutriţia,

traumatisme vertebrale,

efecte secundare ale medicamentelor (antiacide, fier, bariu, calciu, anticolinergice, anestezice, narcotice),

afecţiuni endocrine (anorexia nervoasă, obezitate, hipotiroidism),

ileus,

durere la defecaţie (hemoroizi, afecţiuni anale),

scăderea peristaltismului legat de hipoxie (cardiacă, pulmonară),

megacolon.

FACTORI FAVORIZANŢI:

imobilitate,

graviditate,

stres,

sedentarism,

absenţa intimităţii,

alimentaţie inadecvată,

deshidratare,

utilizarea frecventă a laxativelor,

frica de durere la defecaţie.

CARACTERISTICI:

scaune dure,

scăderea zgomotelor ntestinale,

eliminarea scaunului la 3 - 4 zile,

senzaţie de presiune la nivelul rectului,

durere la defecaţie.

OBIECTIVE:

promovarea unei alimentaţii echilibrate şi a unui regim de viaţă care să faciliteze o funcţie intestinală adecvată,

reducerea simptomelor prezente.

INTERVENŢII NURSING:

identificarea factorilor cauzali (stres, sedentarism, spitalizare, abuz de laxative, etc),

promovarea măsurilor corective:

asigurarea eliminării regulate (stimularea defecaţiei, folosirea bazinetului, asigurarea poziţiei care să faciliteze eliminarea, asigurarea intimităţii, stabilirea unui orar de eliminare);

exerciţii adecvate (efectuarea regulată de exerciţii fizice în special cele menite să tonifice musculatura abdominală).

eliminarea sau diminuarea factorilor cauzali:

în cazul efectelor secundare a medicamentelor:

- administrarea de laxative uşoare după administrarea

orală de sulfat de bariu,

- eliminarea din tratament a antiacidelor care pot duce

la constipaţie,

- încurajarea mobilizării precoce cu ajutor dacă este

necesar, pentru a contracara efectele anestezicelor,

- evaluarea eliminării intestinale în cazul administrării

de narcotice (morfină, codeină) şi informarea

medicului asupra dificultăţilor legate de defecare.

în cazul abuzului de laxative:

- aprecierea tipului, cantităţii de laxative utilizate,

- explicarea efectelor abuzului de laxative asupra intestinului

(scăderea peristaltismului şi a tonusului muscular), - descurajarea consumului de laxative fără prescripţie

medicală,

- încurajarea utilizării altor măsuri (dietă, ingestie de lichide,

exerciţii, stabilirea unui orar regulat de eliminare),

- dacă alte măsuri sunt ineficiente se poate administra

temporar laxative uşoare.

în cazul stresului:

- tehnici de relaxare.

în cazul ingestiei inadecvate de lichide:

- încurajarea pacientului să consume o cantitate

corespunzătoare de lichide în funcţie de necesităţile

organismului.

educaţia pacientului: explicarea legăturii între modul de viaţă şi constipaţie.

Intervenţii nursing legate de imobilitate:

- evaluarea factorilor cauzali ai imobilităţii (traumatisme, afecţiuni acute sau cronice, intervenţii chirurgicale, etc)

- promovarea măsurilor corective:

alimentaţie echilibrată (fructe, cereale, legume); se discută cu pacientul despre preferinţele alimentare şi eventualele alimente care nu sunt tolerate sau produc alergii,

ingestie adecvată de lichide (2000 ml/zi) în funcţie de preferinţe,

stabilirea unui orar regulat de eliminare.

- eliminarea factorilor cauzali:

în cazul fecalomului:

- tuşeu rectal,

- clismă.

în constipaţia severă:

- supozitoare cu glicerină sau alte medicamente prescrise de

medic.

- educaţia sanitară

- explicarea intervenţiilor de prevenire a constipaţiei (dietă, exerciţii).

Intervenţii nursing legate de durere la defecare:

- evaluarea factorilor cauzali (hemoroizi, fisuri anale, abcese anorectale, etc),

- reducerea durerii rectale dacă este posibil şi instruirea pacientului privind măsurile corective:

creşterea ingestiei de lichide,

creşterea aportului de alimente care conţin fibre vegetale,

exerciţii fizice zilnic,

aplicarea blândă a unui lubrifiant la nivelul anusului pentru

reducerea durerii,

aplicarea compreselor umede în regiunea anală pentru a

preveni uscarea şi descuamarea pielii,

băi calde.

- educaţia pacientului:

învăţarea metodelor de prevenire a presiunii rectale care

contribuie la apariţia hemoroizilor,

evitarea sedentarismului,

alimentaţie corespunzătoare.

ALTERAREA ELIMINĂRII INTESTINALE - DIAREE

Factori etilogici

Factori favorizanţi

Caracteristici

Obiective

Intervenţii nursing

Este legată de efectele secundare ale unui proces infecţios sau inflamator.

FACTORI ETIOLOGICI:

afecţiuni digestive şi sindroame de malabsorbţie (gastrite, ulcer, diverticuli, colite ulcerative, intoleranţă la lactoză, colon spastic, intestin iritabil),

afecţiuni endocrine şi metabolice (diabet zaharat, boala Addison),

sindromul Dumping,

procese infecţioase (dizenterie, holeră, malarie, febră tifoidă),

cancer,

uremie,

tuberculoză,

intervenţii chirurgicale pe intestin.

FACTORI FAVORIZANŢI:

stres, anxietate,

alimente iritabile,

apă infestată,

creşterea consumului de cofeină,

chimioterapie,

efecte secundare ale medicamentelor (antiacide, laxative, antibiotice, preparate cu hormoni tiroidieni).

CARACTERISTICI:

scaune moi, apoase, volum crescut,

creşterea frecvenţei eliminărilor,

crampe abdominale,

zgomote intestinale mai intense.

OBIECTIVE:

eliminarea manifestărilor clinice,

menţinerea echilibrului hidroelectrolitic,

ameliorarea iritaţiei perianale,

asigurarea unui aport nutriţional adecvat.


evaluarea factorilor cauzali (alimente alergice, dietă corespunzătoare),

eliminarea sau reducerea factorilor cauzali,

asigurarea unei diete adecvate:

dietă hidrică 24-48 ore,

treptat se introduc alte alimente în funcţie de toleranţa

digestivă (carne slabă fiartă, brânză de vaci, supă de

legume, făinoase),

după 4 - 5 zile alimentaţie naturală cu restricţie de lapte,

dulciuri concentrate, grăsimi, conserve, condimente),

încurajarea ingestiei de lichide (cu conţinut bogat de sodiu şi

potasiu),

evitarea consumului de lichide foarte reci sau fierbinţi.

examen de laborator - coprocultură

asigurarea igienei personale a pacientului (în special a regiunii perianale)

suport psihic al pacientului

asigurarea condiţiilor optime de eliminare (bazinet) concomitent cu asigurarea intimităţii

educaţia pacientului:

explicarea intervenţiilor necesare în cazul unor

viitoare episoade diareice,

explicarea efectelor diareei asupra echilibrului

hidroelectrolitic,

explicarea tehnicilor de reducere a stresului,

explicarea intervenţiilor de ameliorare a

simptomelor.

Documents

SEMNE ŞI SIMPTOME ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI DIGESTIV