I. Semne si simptome in ORL

Urechile, nasul şi gâtul sunt organe învecinate, iar eventualele afecţiuni care pot apărea lanivelul uneia dintre aceste zone se pot transmite cu uşurinţă şi la celelalte. Acesta este şi motivulpentru care există o singură specialitate care se ocupă cu diagnosticarea şi tratarea bolilor de laacest nivel, numită Otorinolaringologie, cunoscută sub prescurtarea ORL

1. DurereaOtitele externe micotice sunt afecţiunile care apar frecvent vara. Oamenii merg la mare, facbaie, le intră apă în urechi, iar aceasta favorizează dezvoltarea micozelor (mediul umed). Ca săscoată apa din urechi folosesc beţişoare de urechi care nu sunt sterile şi îşi fac leziuni în conductcare favorizează pătrunderea microbilor, cu suprainfectarea rănilor, îngustarea conductului,hipoacuzie şi, mai ales, durere acută, deoarece urechea este foarte bogat inervată. Altă afecţiune des întâlnită vara este amigdalita acută pultacee sau flegmonul periamigdalian,caracterizată prin durere la înghiţire, trismus (contracţie spastică involuntară a muşchilormandibulei, care împiedică deschiderea gurii), uneori chiar stare febrilă. Durerile de cap, senzaţia de pulsiune la nivelul obrajilor, secreţiile purulente sunt semnepentru care pacientul se adreseaza medicului ORL.

2. InflamatieRinofaringita acuta inseamna inflamatia mucoasei nasului si a mucoasei faringelui. Inmajoritatea cazurilor rinofaringita acuta este data de virusuri si debuteaza cu febra care poatedura pana la cateva zile. Apetitul scade, vioiciunea dispare, respiratia devine mai frecventa, aparetusea iar somnul este mai agitat. Daca infectia cuprinde laringele tusea se accentueaza, voceadevinde ragusita.

3. Febra -Amigdalite, rinofaringite, laringite, sinuzite, otite etc.4. Anosmie – lipsa simtului mirosului5. Edem – edem amigdalian in amigdalita acuta6. Rinoree – scurgere nazala abundenta7. Dispnee – tulburari respiratorii – poate fi intalnita in obstruarea cailor respiratorii datorita

corpilor straini esofagieni, laringieni, nazali etc.8. Hemoragie – otica se numeste OTORAGIE si nazala EPISTAXIS. Otoragia apare in

fractura de baza de craniu. Epistaxisul este hemoragia nazala provenind din vaselemucoasei nazale, cauzele sunt diferite traumatisme, intoxicatii, hipertensiune arteriala.

9. Disfonie – tulburari ale emisiunii vocale interesand inaltimea, intensitatea si timbrulvocii. Se manifesta sub forma de raguseala, voce stinsa, voce aspra de exemplu inlaringita datorita unor afectiuni ale corzilor vocale (in urma unui stranut puternic poateaparea o hemoragie a corzilor vocale urmata de disfonie)

10. Ragusala – in laringita11. Disfagie – dificultate de a inghiti

12. Obstructie – obstructie nazala sau nas infundat Nasul este obstruc ionatț de formareamucusului care nu poate fi evacuat, ceea ce conduce la respira iaț pe gura a pacientuluisau de inflamatia mucoasei nazale.

13. Parestezie – senzatie de furnicaturi, amorteala, intepaturi, care apar in unele boli alesistemului nervos (parestezii faringiene si linguale).

14. Afonie – pierderea vocii ca urmare a leziunii laringelui sau nervilor acestuia.15. Hipoacuzie – scaderea acuitatii auditive, surditate partiala.16. Surditate – pierderea auzului17. Otoree – scurgerea de puroi sau serozitate din ureche.

Un rol important în prevenirea afecţiunilor urechilor îl are igiena locală. Medicii atrag atenţiaasupra unui obicei des întâlnit: igienizarea greşită a urechii, folosirea beţişoarelor, care agreseazăşi dezechilibrează mediul din ureche. Cerumenul (ceara din ureche) acţionează ca un agent decurăţare, dar în unele cazuri poate provoca infecţii şi pierderea auzului. Cea mai eficientămodalitate de eliminare a excesului de ceară o reprezintă intervenţia specialistului ORL, înniciun caz folosirea beţişoarelor de urechi.Ştiai că... ... la schimbarea de altitudine este normal să se înfunde trompa lui Eustachio, care face legăturaîntre ureche şi fundul nasului? Prin acest canal se egalizează presiunile de o parte şi de alta atimpanului. Explicaţia este că, la o decolare bruscă, există variaţii de presiune mari, timpul esteprea scurt pentru a se egaliza presiunile, iar timpanul nu mai vibrează corespunzător, dândsenzaţia de ureche înfundată.

II. Rinita

Definitie = inflamatia mucoasei nazale.

Etiopatogenie – datorata infectiilor virale sau bacteriene la care se adauga si anumiti factorifavorizanti cum ar fi: frigul, incaperi uscate, oboseala si subalimentatia.

SimptomatologieRinita acuta (coriza) apare in special primavera si toamna, se manifesta prin rinoree muco-purulenta. Pacientul are senzatia de nas infundat prezinta tuse si cefalee matinala.Rinita cronica catarala – nas infundat aproape permanent, jena continua in respiratie in specialcand pacientul se afla in pozitie culcata, secretia nazala care se scurge in faringe si este inghitita.

TratamentLocal : instilatii nazale cu substante antiseptic, vasoconstrictoare si antihistaminice.General: vitaminoterapia si imunostimulatoare

III. Sinuzita

Definitie = infectia membranei mucoasei care captuseste interiorul foselor nazale sisinusurile frontale si maxilare. Sinusurile reprezinta niste cavitati.

EtiopatogenieSinuzitele sunt rezultatul unei infectii virale care determina inflamatia membrane mucoasei carecaptuseste interiorul foselor nazale blocandu-se drenajul fluidului din sinusuri spre nas sau gat.Mucusul si fluidul secretat in sinusuri cauzeza presiune si durere insa bacteriile isi gasesc unmediu propice de dezvoltare in lichidul stationar din aceste sinusuri ducand la infectie bacteriana.Pe langa infectii mai pot provoca sinuzite si: rinite alergice, polipi nazali, corpi straini nazali,deviatia de sept sau infectiile fungice.Simptomatologie

- Presiune si durere la nivelul sinusului afectat- Cefalee- Secretii galbui sau verzui care se scurg din nas- Halena – respiratie urat mirositoare- Febra- Diminuarea sensibilitatii gustative sau olfactive

InvestigatiiDiagnosticul se bazeaza in general pe anamneza si pe examenul obiectiv. CT-ul furnizeaza imagini detaliate despre structura sinusurilor.Radiografia de sinusuri se efectueaza pentru a confirma cazurile suspecte de sinuzita.Endoscopia nazala – se efectueaza cu ajutorul endoscopului – un instrument cu sursa de luminacu care se vizualizeaza structurile interioarePunctia sinusurilor - pentru prelevarea de secretii si cultura pentru identificare tipuluigermenilor si pentru drenarea sinusului.RM – pentru decelarea formatiunilor sau tumorilor din interiorul foselor nazale sau a sinusurilor.

Tratament- Aerosoli, inhalatii- Antibiotice- Decongestionante nazale- Analgetice- Corticosteroizi- Mucolitice

Scopul este:- Imbunatatirea drenajului mucusului- Combaterea durerii si presiunii- Eradicarea oricarei infectii- Prevenirea formarii cicatricelor

IV. Obstructie cu corpi straini

1. Corpii straini nazaliCorpii straini nazali sunt observati ca patologie mai ales la copii, dar pot afecta deasemeni si

adultii, mai ales cei cu retard mental sau boli psihice. Interesul copiilor de a-si explora corpul iiface predispusi la a introduce corpi straini in cavitatile nazale. Deasemeni isi pot insera astfel deobiecte pentru a-si ameliora iritatia mucoasei nazale sau epistaxisul. Pe cat de neamenintatorpoate parea un astfel de obiect prezinta totusi o mortalitate si morbiditate semnificative dacatraiectul sau progreseaza spre caile respiratorii.

Corpii straini sunt clasificati ca fiind anorganici sau organici. Cei anorganici sunt tipic dinplastic sau metal. Exemplele frecvente cuprind micile parti ale jucariilor. Corpii straini organiciincluzind mincare, cauciuc, lemn si burete tind sa fie mai iritante pentru mucoasa nazala siproduc astfel simptome mai timpuriu.Copii straini unilaterali afecteaza de doua ori mai frecventpartea dreapta fata de cea stinga a nasului, datorita preferintei indivizilor dreptaci de a-siintroduce obiecte in narina dreapta. Corpul strain in sine poate cauza iritatie pacientului totusi,morbiditatea este cauzata de inflamatia rezultata, distructia mucoasei si extinderea la structurileadiacente.

Complicatiile raportate cuprind: sinuzita, otita medie acuta, perforatia de sept nazal, celulita periorbitala, meningita, epiglotita acuta, difteria si tetanus.

SimptomatologiePacientul poate prezenta: iritatie nazala, epistaxis, stranut, sinuzita, stridor, wheezing sau febra. Stridor = Zgomot uierător al respira iei, specific în cazuri de spasm sau de obstruc ie aș ț țlaringelui

DiagnosticExtinderea testelor de diagnostic depinde de tabloul clinic. Pentru majoritatea corpilor strainiizolati nu sunt indicate alte teste. Exceptia fiind corpii metalici sau calcificati, restul suntradiotransparenti. Cand diagnosticul suspicioneaza o tumora sau sinuzita se ia inconsiderare imagistica CT. Daca exista suspiciuni asupra aspirarii sau ingerarii corpului strain, radiografia toracelui siabdomenului trebuie efectuate. Un corp radiotransparent aspirat poate determina pneumonii.

TratamentIncercarile repetate de a extrage corpul strain pot fi de fapt mai dificile, iar obiectul se poate deplasa posterior. De aceea este important ca medicul sa cunoasca citeva tehnici si sa aiba langa el instrumentar adecvat. Masca de oxigen trebuie sa fie disponibila pentru ca manipularea corpului strain poate determina aspirare.

2. Corpii straini endotrahealiLa nivelul traheei corpii straini sunt mobili, flotanti. Din acest motiv simptomatologia este

intermitenta:- dispneea si tusea initiala evolueaza ulterior sub forma unor crize paroxistice (cel mai inalt

grad de intestate a unui simptom), care se produc în momentul deplasarii corpului strain însus, catre spatiul subglotic sau în jos, catre pintenul traheal, la cea mai mica schimbare depozitie a corpului;

- tiraj toracic, care apare la schimbarea pozitiei pacientului si alterneaza cu perioade de calmabsolut;

- cianoza;- accese de sufocare;- raguseala:- wheezing- dispneea capata uneori caracter mixt (inspiratorie si expiratorie);- în intervalele dintre crizele paroxistice, corpul strain poate fi bine tolerat, pacientul

prezentând doar o usoara durere retrosternala;- fixarea corpului strain la bifurcarea traheei (cu efect reflex inhibitor vagal) poate antrena

decesul brusc.

3. Corpi straini endobronsiciDupa ce trec de pintenul traheal, majoritatea corpilor straini patrund în bronsia dreapta (care

este mai larga si a carei directie continua cu un unghi foarte mic directia traheei) si în cazuri mairare în bronsia stânga.

Odata patrunsi în bronhie corpii straini pot urma doua cai:- corpii straini mici si cu suprafata neteda pot ramâne mobili, permitând curentului respirator

sa-i poarte continuu de jos în sus, putându-li-se schimba pozitia cu fiecare respiratie; astfelpusi în evidenta într-o anumita pozitie la examenul radiologic, ei pot fi gasiti în cu totul altapozitie în momentul endoscopiei;

- cel mai frecvent însa se inclaveaza în una din bronsii (de obicei cea dreapta).Inclavarea unui corp strain în bronsie provoaca adesea aparitia secundara a unor fenomeneinflamatorii, a caror aspect si importanta depind de natura corpului strain, dupa cum urmeaza:o boabele de fasole sau alt corp strain care poate putrezi, datorita hidratarii, se descompun,

eliminând uleiuri volatile toxice care irita mucoasa si se suprainfecteaza, determinândcomplicatii bronhopulmonare (abces pulmonar, bronsiectazii etc.)

o corpii straini metalici, cu evolutie mai putin zgomotoasa, pot totusi determina, prin iritatiecontinua, aparitia unui proces de granulatie soldat ulterior cu o stenoza bronsica.

Din punct de vedere clinic un corp strain cu localizare bronsica determina urmatoarelemanifestari:

debut brutal cu sindrom de penetratie: acces brusc de tuse, urmat de sufocare si cianoza,îmbracând un aspect dramatic, de o durata variabila, care în cazurile de gravitate medie nudepaseste 20 - 30 de minute. De multe ori acest acces poate trece neobservat sau nu i se

acorda atentia cuvenita. Treptat, totul reintra aparent în normal, pentru ca în momentul încare copilul se agita sau plânge, tusea si dispneea sa reapara.

în perioada de stare, simptomatologia corpilor straini inclavati variaza cu dimensiunile lor silocul de inclavare.

Caracterul unilateral al simptomatologiei este un element evocator pentru diagnostic.Diagnosticul paraclinic cuprinde:- investigatii imagistice: radiografia toracica, computer tomografia, fluoroscopia;- proceduri diagnostice: bronhoscopia;- testul Astrup - stabileste gradul hipoxiei si starea ventilatiei.-TRATAMENTObiective tratamentului:

• extractia corpului strain

• combaterea tulburarilor provocate de prezenta corpilor strainiExtractia corpilor straini traheobronsici se poate face pe 2 cai:

• calea perorala folosita în mod obisnuit

• calea traheala (dupa traheostomie interventie chirurgicala constand in imbinarea traheei cupielea) indicata numai în caz de:

- asfixie iminenta prin corpi straini vomluminosi- hipersecretie bronsica abundenta care ar obliga la prelungirea bronhoscopiei cu

traumatizarea corzilor vocale si a regiunii subglotice- esecul bronhoscopieiÎn aceste situatii, dupa extractie se aspira secretiile prin canula si se îngrijeste plaga operatorie.În cazurile diagnosticate tardiv, adesea infectate, care nu au un caracter de urgenta, este

necesara o pregatire prealabila a endoscopiei: antibioterapie cu spectru larg (ex: Clamoxyl, Augmentin) sau adaptata prelevarilor

bacteriologice; corticoterapie pentru diminuarea edemului supraadaugat; bronhodilatatoarele nu sunt utile decât dupa extragerea completa a corpilor straini

aspirati, altfel existând riscul mobilizarii unui fragment si asfixie acute.

Masurile de urgenta la copil de peste un an.Manevra Heimlich la copilul constient:1. copilul fiind în picioare sau în sezut, reanimatorul se plaseaza în spatele lui si cu bratele îi

înconjoara bratele2. pumnul strâns se plaseaza la nivelul abdomenului, pe linia mediana deasupra ombilicului

si sub apendicele xifoid3. se acopera pumnul cu cealalta mâna si se efectueaza o serie de compresiuni toracice

rapide. Nu trebuie atins apendicele xifoid si marginea inferioara a cutiei toracice deoarece miscarileputernice pot afecta organele interne.

4. fiecare compresiune trebuie sa fie separata una de cealalta. Se continua compresiunileabdominale pâna ce corpul strain este îndepartat sau pâna când copilul îsi pierde starea deconstienta

5. daca copilul îsi pierde starea de constienta, i se deschide gura cu un îndepartator si daca sevede corpul strain, se îndeparteaza

6. se efectueaza o ventilatie. Daca nu se ridica toracele se repozitioneaza capul si sereefectueaza din nou o ventilatie. Daca caile respiratorii ramân obstruate si copilul este inconstietse face manevra Heimlich dupa tehnica descrisa în continuare

Manevra Heimlich la copilul inconstient:1. se plaseaza copilul cu fata în sus2. daca se suspecteaza aspiratie de corp strain se deschide gura cu un departator si daca se

vede corpul strain se îndeparteaza3. se ventileaza o data. Daca ventilatia este fara succes se repozitioneaza capul si se repeta o

ventilatie. Daca este tot fara rezultat se continua cu timpul 4-8.4. se cuprinde victima între genunchi si coapse. 5. se aplica podul unei palme pe abdomen, pe linia mediana, deasupra ombilicului dar sub

apendicele xifoid. Cealalta mâna o va acoperi pe prima6. se efectueaza compresiuni rapide de jos în sus. Fiecare compresiune va fi directionata pe

linia mediana si în sus. Se efectueaza 5 serii de astfel de miscari. Miscarile trebuie sa fie separateuna de cealalta.

7. se deschide gura cu un departator si daca se vede corpul strain acesta se îndeparteaza8. daca nu se vede corpul strain se repeta timpii 3-6 pâna când manevrele sunt urmate de

succes.Sugarul care s-a înecat cu mâncare sau cu un obiect trebuie aşezat pe antebraţ cu faţa în jos,susţinându-i capul cu mâna, astfel încât acesta să fie mai jos decât toracele. Aplică cinci lovituriscurte şi ferme pe spatele bebeluşului, între omoplaţi. Dacă nu se eliberează căile aeriene, sesusţine capul şi se întoarce copilul pe coapsă cu faţa în sus şi cu capul în jos. Se pun două-treidegete pe partea inferioară a sternului şi se apasă de cinci ori de jos în sus. Corpul străin seîndepărtează cu degetele numai dacă poate fi văzut în gura micuţului.