34
SERVICII DE AUDIT SI SERVICII CONEXE STAGIAR: MANOLACHE ANITA CRISTINA ANUL II, SEMESTRUL II

Servicii de Audit Si Servicii Conexe

  • Upload
    acm2003

  • View
    90

  • Download
    4

Embed Size (px)

DESCRIPTION

a

Citation preview

Page 1: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

SERVICII DE AUDIT SI SERVICII CONEXE

STAGIAR: MANOLACHE ANITA CRISTINAANUL II, SEMESTRUL II

Page 2: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Capitolul 1

Notiuni generale

La originile sale cuvantul audit provine de la latinescul „audire” care inseamna a asculta si care, transformat in timp de catre practica anglo-saxona, semnifica astazi strict revizie a conturilor realizata de experti independenti in vederea exprimarii unei opinii asupra regulariatii si sinceritatii acestora.

In general, prin audit intelegem examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate.

Auditul poate fi:

- audit financiar (studierea unei intreprinderi pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare )

- audit operational (studierea unei intreprinderi pentru a-i amelioara performantele)

- audit de gestiune (studierea unei intreprinderi pentru a face o judecata asupra gestiunii acesteia)

- alte tipuri de audit in functie de necesitati

Elemente fundamentale ale auditului sunt:

- examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;- obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice domeniu;- scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra

acesteia;- calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si responsabila, ceea ce

presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta;

- examinarea trebuie sa sa faca dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau intr-o norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

1

Page 3: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Capitolul II

Auditul statutar

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.

Elemente fundamentale:

- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica;

- examinarea este exclusiva profesionala;- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile

financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;

- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;

Un audit include, pe de o parte examinarea, pe baza de teste, a dovezilor privind prezentarile de informatii din situatiile financiare iar, pe de alta parte, evaluarea principiilor contabile folosite si a estimarilor semnificative facute de catre conducere, precum si evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare.

Schematic desfasurarea auditului ar fi urmatoarea:

- acceptarea mandatului- orientare si planificare- studiul si evaluarea controlului intern - controlul conturilor - examenul situatiilor financiare - evenimente prosterioare inchiderii exercitiului- utilizarea lucrarilor altor profesionisti- alte lucrari necesare incheierii misiunii- redactarea raportului- documentarea lucrarilor de audit

2

Page 4: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Auditorul trebuie sa desfasoare o misiune de audit in conformitate cu Standardele Internationale de Audit (ISA). Acesta trebuie sa planifice si sa faca auditul cu o atitudine de scepticism profesional pentru ca in unele cazuri situatiile financiare pot contine erori semnificative. O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii. Declaratiile conducerii referitoare la situatiile financiare nu trebuie considerate intotdeauna corecte, ci trebuiesc gasite probe pentru confimarea lor.

Obiectivul unei misiuni de audit a situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula “ ofera o imagine fidela” sau “prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”, aceste expresii fiind echivalente.

In cadrul misiunii sale, auditorul ofera un nivel inalt dar nu absolut, de certificare conform careia informatia care face obiectul auditului nu contine denaturari semnificative. Aceasta situatie este exprimata in mod pozitiv in raportul de audit ca e o certificare rezonabila. Certificarea rezonabila este un concept legat de cumularea probelor de audit necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca in situatiile financiare considerate in totalitatea lor nu exista denaturari semnificative.

Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.

Sfera unei misiuni de audit se refera la procedurile de audit presupuse a fi necesare in circumstantele respective pentru realizarea obiectivului auditului. Procedurile de audit cerute pentru desfasurarea unui audit in conformitate cu ISA trebuie sa fie determinate de catre auditor, luand in considerare cerintele ISA, cerintele legislative si cerintele de raportare.

In conformitate cu ISA, un audit este destinat sa ofere o certificare rezonabila ca situatiile financiare, considerate in totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative. Un auditor se loveste de existenta unor limitari inerente care-i afecteaza capacitatea de a detecta denaturari semnificative.

Aceste limitari sunt cauzate de factori ca:- utilizarea testelor- limitarile controlului intern- faptul ca majoritatea probelor de audit sunt persuasive, mai degraba decat

conclusive.

De asemenea, activitatea desfasurata de auditor in scopul formarii unei opinii se bazeaza si pe rationament profesional, in special in ceea ce priveste:

Strangerea probelor de audit, de exemplu, in deciderea naturii, duratei si a intinderii procedurilor de audit

3

Page 5: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Conturarea unor concluzii bazate pe probele de audit stranse, de exemplu, evaluarea caracterului rezonabil al estimarilor facute de conducere la intocmirea situatiilor financiare.

Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative si are trei componente:

Riscul inerent - este posibilitatea ca soldul unui cont sa comporte o eroare ce poate fi semnificativa, fie individual, fie cumulata cu alte erori, din cauza unui control intern insuficient. Riscul unei astfel de erori este mai mare pentru unele conturi si prezentari de informatii decat pentru altele. De exemplu, este mai probabil sa fie denaturate calculele complexe decat cele simple. Conturile care constau in sume derivate din estimari contabile ce sunt supuse unui grad semnificativ de incertitudine in ceea ce priveste evaluarea, creeaza riscuri mai mari decat conturile care constau in date faptice, obtinute in urma unor procese relativ de rutina.

Riscul de control - este riscul ca o eroare semnificativa, fie izolata, fie cumulata cu alte erori, sa nu fie prevenita, detectata si corectata la timp de sistemul de control intern al entitatii.

Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele auditorilor nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.

Pentru dezvoltarea planului general de audit, auditorul trebuie sa evalueze riscul inerent la nivelul situatiilor financiare. In scopul evaluarii acestuia, auditorul foloseste rationamentul profesional pentru a estima numerosi factori, printre care se regasesc (la nivelul situatiilor financiare):

- integritatea conducerii;- experienta si cunostintele conducerii, precum si schimbarile survenite la

nivelul conducerii pe parcursul perioadei, de exemplu, lipsa de experienta a managerilor poate afecta intocmirea situatiilor financiare ale entitatii;

- presiuni neobisnuite exercitate asupra conducerii, de exemplu, circumstante ce ar putea predispune conducerea la denaturarea situatiilor financiare, cum ar fi experienta esecului a numeroase entitati ce-si desfasoara activitatea in sectorul de activitate respectiv sau o entitate ce nu detine suficient capital pentru continuarea activitatii;

- natura activitatii entitatii, de exemplu, potentialul uzurii tehnologice a produselor si serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului, importanta partilor afiliate, localizarea si raspandirea geografica a facilitatilor de productie ale entitatii;

- factori care afecteaza sectorul de activitate in care opereaza entitatea, de exemplu, conditiile economice si concurenta, cererea de consum si practici contabile comune sectorului de activitate respectiv.

Evaluarea preliminara a riscului de control reprezinta procesul de evaluare a eficacitatii sistemelor de contabilitate si control intern ale entitatii in prevenirea si detectarea denaturarilor semnificative. Auditorul trebuie sa faca o evaluare primara a riscului de control, pentru fiecare sold semnificativ de cont sau categorie semnificativa de tranzactii.

4

Page 6: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Pentru obtinerea probelor de audit privind eficienta sistemelor de contabilitate si de control intern, auditorul efectueaza teste ale controalelor, care pot include:

- verificarea faptului ca tranzactiile au fost autorizate;- determinarea persoanei care exercita in mod efectiv fiecare functie si nu

doar cine se presupune ca o exercita;- reconcilierea conturilor bancare pentru a se asigura ca au fost corect

efectuate de entitate.

Deseori conducerea reactioneaza la situatii de risc inerent prin elaborarea de sisteme de contabilitate si de control intern care sa previna sau sa detecteze si sa corecteze denaturarile si de aceea, in multe cazuri, riscul inerent si riscul de control sunt interrelationate intr-un grad ridicat. In astfel de situatii, daca auditorul incearca sa evalueze separat riscul inerent si riscul de control, exista posibilitatea unei evaluari neadecvate a riscului. In astfel de situatii riscul de audit poate fi determinat mai adecvat prin efectuarea unei evaluari combinate.

Auditorul trebuie sa ia in considerare nivelurile evaluate ale riscului inerent si a celui de control pentru a determina natura, durata si intinderea procedurilor cerute pentru reducerea riscului de audit pana la un nivel acceptabil de scazut. Cu cat evaluarea riscului inerent si de control este mai ridicata cu atat mai multe probe de audit trebuie sa obtina auditorul din utilizarea performanta a procedurilor de fond.

Intre riscul de nedetectare si nivelul combinat al riscului inerent si al celui de control este o relatie invers proportionala. De exemplu, in cazul in care riscul inerent si cel de control sunt ridicate, riscul de nedetectare acceptat trebuie sa fie scazut pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.

Desfasurarea lucrarilor de audit

Acceptarea mandatului se realizeaza printr-o scrisoare de angajament sau printr-o alta forma de contract semnata de auditor si de client. Aceasta reprezinta acceptarea de catre auditor a unei misiuni de audit si descrie obiectivul si scopul auditului, aria de intindere a responsabilitatilor auditorului fata de client, precum si forma rapoartelor.

Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii si se refera la:

- Cunoasterea globala a intreprinderii;- Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;- Examenul competentei;- Contactul cu fostul auditor sau cenzor;- Decizia de acceptare a mandatului;- Fisa de acceptare a mandatului;

Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal si misiunile de audit contractual.

5

Page 7: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.

Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:

- obiectivele auditului situatiilor financiare;- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si

prezentarea situatiilor financiare;- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii

de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a

sondajelor;- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil,

piese juditificative sau alte informatii solicitate.

Orientarea si planificarea auditului.

In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.

Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt:

- culegerea de informatii generale asupra intreprinderii – sunt vizate aspecte legate de natura activitatilor desfasurate de intreprindere, particularitatile sectorului din care face parte, structurile intreprinderii, organizarea generala a intreprinderii, politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate;

- identificarea domeniilor si sistemelor semnificative – se au in vedere activitatile de productie, distributie, aprovizionari, precum si conturile care in raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori

- redactarea planului de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit si presupune: alegerea membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea mama, solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii, caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al raportului.

- elaborarea programului de munca – este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate sa detalieze obiectivele auditului, precum si

6

Page 8: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura folosita. Altfel spus programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma.

Studiul si evaluarea controlului internIn aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern.

Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.

In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante:

- alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de natura riscurilor, de importanta soldurilor si operatiilor;

- decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari a controlului intern;

- alegerea tehnicilor de descriere si evaluare;- decizia de a se sprijini pe procedurile existente;- alegerea tehnicilor de sondaj;- decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura cu programul

de control al conturilor.

Etape:

- intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;- confirmarea intelegerii sistemului: testele de conformitate;- evaluarea riscurilor de eroare;- verificarea functionarii controlului intern;- evaluarea preminara: teste de permanenta;- evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

Controlul conturilor

Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:

7

Page 9: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- lista controalelor de efectuat – cat mai bine detaliate pt a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;

- intinderea esantionului – volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;

- indicarea datei la care a fost efectuat controlul;- o referinta pentru foaia de lucru;- problemele intalnite – se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a

stabili sinteza rezultatelor.

Un rol foarte important pentru controlul conturilor il au elementele probante deoarece sunt informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care sa se bazeze opinia sa. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care sprijina situatiile financiare si coroboreaza informatiile provenind din alte surse.

Procedeele prin care se obtin probele de audit (elementele probante) sunt urmatoarele:

- inspectia; - observatia; - cererea de informatii si confirmarea; - calculul; - procedurile analitice;

Inspectia este operatiunea care consta in examinarea registrelor contabile, a documentelor sau a activelor fizice. Inspectarea registrelor si a documentelor furnizeaza elemente probante mai mult sau mai putin fiabile, in functie de natura si de sursa lor, precum si de eficacitatea controalelor interne aplicate lor. Urmatoarele trei categorii principale de documente probante ofera diferite grade de fiabilitate:

- document probant creat si detinut de terti;- document probant creat de terti si detinut de entitatea respectiva; - document probant creat si detinut de entitatea respectiva.

Observarea este operatiunea care consta in examinarea unui proces sau a unei proceduri executate de alte persoane, de exemplu: observarea de catre auditor a controlului fizic al inventarului efectuat de catre personalul entitatii respective sau observarea procedurilor de control care nu lasa nici o urma materiala.

Cererea de informatii si de confirmare consta in a se procura informatii de la persoanele competente, atat din interiorul, cat si din exterorul entitatii respective. Cererile de informatii inglobeaza cererile scrise oficiale adresate unor terti si cererile orale neoficiale adresate persoanelor din interiorul entitatii respective. Raspunsurile la aceste cereri de informatii pot furniza auditorului informatii care nu erau detinute in prealabil sau elemente probante coroborante.

O confirmare este un raspuns la o cerere de informatii vizand sa adevereasca informatii continute in documentele contabile.

8

Page 10: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Calculul consta in verificarea corectitudinii aritmetice a documentelor justificative si documentelor contabile sau in executarea unor calcule distincte.

Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit adecvate pentru a fi capabil sa emita concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit.

Elementele probante sunt obtinute plecand de la o combinatie adecvata de teste de procedura si de controale substantive.

Testele de procedura sunt testele care permit sa se obtina elementele probante asupra eficacitatii conceperii si functionarii sistemelor contabile si controlului intern.

Controalele substantive sunt procedurile folosite de auditor vizand obtinerea unor elemente probante cu scopul de a detecta anomaliile semnificative din situatiile financiare si sunt de doua feluri:

- controale referitoare la detaliile operatiunilor si soldurilor;- procedurile analitice.

In general, auditorul se va folosi de elementele probante care duc mai mult la deductii decat la convingeri si va cauta elementele probante aparute din mai multe surse sau de natura diferita.

Credibilitatea probelor de audit este influentata de sursa si natura acestora si depinde de circumstantele individuale in care sunt obtinute.

Procedurile analitice constau in analizarea tendintelor si ratiilor semnificative si contin examinarea variatiilor si examene ale coerentei cu alte informatii pertinente sau care prezinta o diferenta prea mare in raport cu sumele previzibile. Auditorul trebuie sa aplice proceduri analitice catre sfarsitul sau la sfarsitul auditului pentru a trage o concluzie generala asupra coerentei de ansamblu a situatiilor financiare, sprijinindu-se pe cunoasterea activitatilor desfasurate de entitate. Concluziile trase de auditor prin aplicarea procedurilor analitice urmaresc confirmarea concluziilor la care a ajuns auditorul in cursul controlului conturilor si il ajuta sa traga o concluzie generala in ceea ce priveste caracterul rezonabil al situatiilor financiare.

Auditorul trebuie sa adune elemente probante suficiente si adecvate referitoare la estimarile contabile cuprinse in situatiile financiare. O estimare contabila este o evaluare aproximativa a unei valori a unui element in absenta posibilitatii de a avea o metoda de masurare precisa. De exemplu:

- provizioane pentru deprecierea creantelor si stocurilor, pentru a le aduce la valoarea de realizare estimata;

- amortizarea imobilizarilor pe durata de utilizare estimata;- venituri anticipate;- impozite amanate;- pierderi din contracte pe termen lung;- provizioane pentru garantie. Auditorul trebuie sa aplice una sau mai multe din metodele urmatoare pentru

auditarea unei estimari contabile:

- examinarea si testarea procedurii folosite de intreprindere pentru efectuarea estimarii;

9

Page 11: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- utilizarea unei estimari independente pentru a putea face comparatia cu cea a intreprinderii;

- revizuirea evenimentelor ulterioare inchiderii exercitiului care afecteaza estimarea.

Examenul situatiilor financiare

Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza ale contribuabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.

In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:

- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;

- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;

- politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.

Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent. Daca raportul de audit a fost calificat, auditorul va acorda o atentie particulara faptelor ce au stat la originea opiniei calificate.

Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune in lucru alte proceduri (de exemplu: stocuri – inventarierea spontana si compararea cu soldul de deschidere, clienti si furnizori in sold la deschidere – plati/incasari ulterioare – in cursul exercitiului; pentru active si datorii pe termen lung – examinarea documentelor care justifica soldurile, confirmarea soldurilor).

Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor

financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;

- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute.

Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice pevazute ISA 520 si in mod deosebit pe:

10

Page 12: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;

- comparatiile intre datele din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;

- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.

Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:

- pozitiei financiare intreprinderii;- rezultatelor financiare;- situatiei financiare.

In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

- bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare;- bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze

compensatii;- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului

precedent ;- auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a

credibilitatii componenetelor sale si ale soldului sau;- datele de inventar ale elementelor de activ si de pasiv sunt regrupate in

registrul inventar cantitativ si valoric.

Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare in bilant pentru urmatoarele categorii:

- capitaluri proprii;- imprumuturi si datorii asimilate;- imobilizari;- stocuri si productie in curs de executie;- conturi de terti; - conturi de provizioane;- conturi de trezorerie.

In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul:

- examineaza unele conturi de cheltuieli;- examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite

asupra conturilor de venituri;

11

Page 13: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.

In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:

- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din

contul de profit si pierdere;- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si

fundamentarea lor.

Elemente posterioare inchiderii exercitiului

Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incindentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor financiare, cat si asupra raportului sau, distingadu-se 3 etape:

1) Fapte descoperite pana la data raportului de audit – auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau.

2) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare – cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute masurile care se impun.

In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiare auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit.

Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila

3) Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor – dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.

Daca insa auditorul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de existenta unui eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.

In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.

Utilizarea lucrarilor altor profesionisti

12

Page 14: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

In cazul in care auditorul principal utilizeaza lucrarile altui auditor acesta trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului audit.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.

Principalele proceduri puse in lucru de auditorul principal sunt:- evaluarea competentei profesionale a altui auditor ;- obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile acelui audior raspund

obiectivelor auditorului principal ;- obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt auditor sau

consultarea dosarelor de lucru ale acestuia.

In ceea ce priveste auditorul intern, auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor sale pentru a putea sa-si planifice propria misiune de audit. El trebuie sa aiba in vedere statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii, natura si intinderea lucrarilor de audit efectuate, competentele tehnice, planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit, a programelor de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare.

Utilizarea lucrarilor altor experti se face in urmatoarelele situatii:- evaluarea anumitor active ;- evaluarea starii fizice a unor active (minereuri, zacaminte, resurse petroliere,

stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale ;- evaluari actuariale ;- evaluarea stadiului de avansare in realizarea fizica a unor produse sau lucrari de

constructii ;- avize juridice in ceea ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau

reglementari.

Auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului, sa evalueze obiectivitatea expertului si sa stranga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca lucrarile expertului raspund obiectivelor auditului.

Alte lucrari necesare incheierii misiunii

La sfarsitul lucrarilor este necesara utilizarea unui chestionar care sa permita asigurarea ca toate elementele necesare formularii opiniei au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele de lucru sunt complete. Chestionarul este un document intern al auditorului si trebuie sa recapituleze toate lucrarile care trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului.

Pe baza chestionarului se elaboreaza nota de sinteza care recapituleaza toate punctele importante ale lucrarii care pot avea o incidenta asupra deciziei finale.

Nota de sinteza este stabilita pe o foaie de lucru care presupune :- o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important este dezvoltat;- o descriere sumara a punctului respectiv;

13

Page 15: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- pozitia auditorului.

Nota de sinteza trebuie validata de organele ierarhic superioare din cadrul firmei de audit.

Un alt document important este scrisoarea de afimare. Aceasta este o dovada a faptului ca cei care conduc intreprinderea isi recunosc responsabilitatea in intocmirea bilantului contabil.

Scrisoarea de afirmare permite clarificarea raspunderilor ce revin conducatorilor intreprinderii si auditorului si instiintarea conducerii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine.

Raportul de audit

Auditorul trebuie sa revada si sa evalueze concluziile trase din elementele probante reunite si care servesc la fundamentarea exprimarii opiniei sale despre situatiile financiare. Raportul de audit trebuie sa exprime clar, in scris, opinia auditorului referitoare la situatiile financiare luate in ansamblu. Elementele esentiale ale raportului de audit sunt:

- un titlu - care sa fie adecvat- destinatarul - reprezentat de actionari sau consiliul de administratie al

unitatii - un paragraf de prezentare sau de introducere care cuprinde:

o identificarea situatiilor financiare care fac obiectul audituluio reamintirea responsabilitatilor conducerii unitatii si auditorului;

- un paragraf care contine natura si intinderea lucrarilor de audito referire la ISA sau la normele sau practicile nationale aplicabileo descrierea demersurilor puse in practica de auditor

- un paragraf referitor la opinie care exprima parerea auditorului referitoare la situatiile financiare (fara rezerve, cu rezerve, defavorabila, imposibilitatea exprimarii unei opinii)

- data raportului- adresa auditorului- semnatura auditorului

Documentarea lucrarilor de audit

In ceea ce priveste documentarea lucrarilor de audit, practicianul isi intocmeste dosare de lucru: un dosar al exercitiului si un dosar permanent.

Dosarul exercitului cuprinde toate elementele unei misiuni a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat.

In mod uzual dosarul cuprinde:

14

Page 16: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- planificarea misiunii:o programul general de lucru;o note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de altii;o datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;o compunerea echipei;o datele pentru emiterea raportului;o bugetul de timp;

- supervizarea lucrarilor:o note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele

ridicate;o aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea,

programul lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziilor lucrarilor, continutul raportului;

- aprecierea controlului intern:o evaluarea punctelor tari, punctelor slabe si a zonelor de risc;o foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor efectuate;o comentarii asupra anomaliilor descoperite;

- obtinerea de elemente probante:o program de control;o foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate,

eventuale comentarii, concluzii;o documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti,

jusitificand cifrele examinate;o detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor financiare:

comparatii si explicatii ale variatiilor, concluzii;o sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si

tratarea distincta a punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare;

o foi de lucru cu privire la delicte.Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea

sa in functie de cultura cabientului. In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la A la J:

- EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) – “Acceptarea misiunii:;- EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) – “Sinteza misiunii si rapoarte”- EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) – “Orientare si planificare”;- ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) – “Evaluarea risului legat de

control”;- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) – “Controale substantive”;- EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) – “Utilizarea lucrarilor altor

profesionisti”;- EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) – “Verificari si informatii

specifice”;- EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) – “Lucrarile de sfarsit de

misiune”

15

Page 17: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) – “Interventii cerute prin regulament;

- EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) – “Controlul conturilor consolidate

-In dosarul permanent sunt cuprinse informatiile care pot fi folosite de la un an la

altul si care nu trebuie cercetate in fiecare exercitiu (fisa de prezentare, scurt istoric, organigrame, persoanele care angajeaza intreprinderea, situatiile financiare ale exercitiilor precedente, note asupra statutului, procese verbale ale CA sau AG, lista actionarilor, contracte , etc)

Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:

- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) – Generalitati;- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) – Documente privind controlul intern;- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) – Situatii financiare si rapoarte privind

exercitiile precedente;- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) – Fiscal si social;- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) – Juridice;- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) – intervenienti externi

16

Page 18: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Capitolul III

Misiuni de audit cu scop special, alte misiuni de certificare si misiuni conexe

Prin aceasta notiune se intelege gama de activitati de audit efectuate de un auditor financiar care consta in principal in urmatoarele:

- misiuni de examene limitate (revizuiri);- examene pe baza de proceduri convenite;- masuri de compilare a informatiilor financiar-contabile;- misiuni de audit cu scop special.

Misiuni de examen limitat

Profesia de auditor reglementeaza aceasta activitate desfasurata de auditorii financiari prin Standardele Internationale de Revizuire a situatiilor si informatiilor financiare, prin care sunt stabilite procedurile si principiile fundamentale ale acestor tipuri de misiuni.

Obiectivul unei asemenea misiuni este de a permite unui auditor financiar sa ofere un grad de siguranta rezonabil, daca a sesizat vreun aspect care il determina sa creada ca situatiile financiare nu sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative potrivit unui cadru de raportare financiara identificat, in conditiile in care procedurile utilizate nu ofera probele necesare obligatorii care sunt cerute in conditiile efectuarii unui audit financiar curent.

Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze misiunea de revizuire a informatiilor financiare respectand principiul scepticismului profesional, admitand ca pot exista conjuncturi care pot exprima situatii financiare sau informatii financiar-contabile denaturate in mod semnificativ.

17

Page 19: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Pentru realizarea acestor tipuri de misiuni de audit, auditorul trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente, prin investigari si proceduri analitice prin care se pot formula concluzii obiective.

Prin probele de audit obtinute, auditorul trebuie sa furnizeze un nivel moderat de asigurare, potrivit careia informatiile financiar-contabile nu contin denaturari semnificative, opinia exprimata de catre auditor este de natura unei „asigurari negative“.

Obiectivul si principiile misiunii

Obiectivul misiunii consta in a permite auditorului sa traga concluzia ca, pe baza probelor de audit obtinute, niciun fapt/eveniment nu a fost descoperit pentru a-l face sa creada ca situatiile financiare/informatiile financiar-contabile nu au fost stabilite in toate aspectele semnificative potrivit unui referential contabil, ceea ce se defineste prin notiunea de “asigurare negativa“.

Auditorul trebuie sa respecte, indiferent de misiunea de audit, urmatoarele principii: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectarea normelor profesionale ale organismului din care face parte.

Procedurile analitice de asigurare

In cadrul acestei misiuni de audit, practicianul recurge la rationamentul profesional in vederea determinarii naturii si intinderii procedurilor de examen limitat. In acest sens, pot fi luate in considerare urmatoarele elemente:

- probele de audit obtinute in cadrul unor misiuni;- cunoasterea activitatii entitatii auditate;- cunoasterea activitatilor si domeniilor semnificative.

Procedurile de baza ale acestui tip de misiune sunt stabilite de catre auditorul financiar in functie de complexitatea misiunii si rationamentul profesional al persoanei auditorului, dar elementele centrale pot fi structurate astfel:

- cunoasterea activitatii entitatii economice si a sectorului din care face parte aceasta;

- analizarea principiilor, metodelor si practicilor contabile utilizate de entitatea unde se executa aceasta misiune;

- analizarea procedurilor interne ale entitatii in ceea ce priveste contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza si a rapoartelor specifice acestui tip de misiune;

- analizarea procedurilor analitice privind identificarea elementelor si activitatilor neobisnuite intalnite in activitatea entitatii economice.

Raportarea misiunii

In cadrul acestui tip de misiune, raportarea trebuie sa redea o concluzie sub forma unei asigurari negative ca situatiile aferente acestui tip de misiune nu contin erori

18

Page 20: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

semnificative. Prin aceasta concluzie nu este exprimata o opinie, ca in cazul raportului auditului situatiilor financiare, ci ea exprima o asigurare ca situatiile economico-financiare aferente acestui tip de misiune nu contin denaturari semnificative.

Principalele elemente ale raportului sunt:

- tilul;- destinatarul;- un paragraf de introducere;- paragraful intenderii examenului limitat cuprinzand:

o trimiterea la Standardul International pentru Misiuni de Examen Limitat nr. 2400 referitor la examenele limitate (sau la normele nationale);

o mentiunea ca examentul este limitat;o mentiunea ca nici un audit nu a fost realizat, ca procedurile puse in

lucru furnizeaza un nivel de asigurare mai putin ridicat decat in cazul auditului si ca nici o opinie de audit nu este exprimata.

- exprimarea unei asigurari negative;- data raportului;- adresa si semnatura auditorului.

Misiuni de proceduri convenite

In aceste misiuni auditorul intocmeste un raport asupra faptelor constatate fara sa exprime nici o asigurare, utilizatorii raportului tragand propriile concluzii din lucrarile auditorului.

Obiectivul si principiile misiunii

Obiectivul unei astfel de misiuni consta in punerea in lucru a unor proceduri de audit definite de comun acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestor lucrari, raportul adresandu-se exclusiv acestora deoarece tertii, care ar putea ignora motivul alegerii acestor proceduri, risca sa interpreteze eronat rezultatele.

Practicianul trebuie sa respecte regulile de etica (integritate, obiectivitate, competenta, confidentialitate, profesionalism, respectarea normelor tehnice si profesionale). Nu este obligatorie si independenta in astfel de misiuni dar daca auditorul nu este independent trebuie sa mentioneze acest lucru in raportul sau.

Procedurile analitice de asigurare

Procedurile puse in lucru se refera la:- cereri de informatii, explicatii si analize;- o verificare si o comparatie a rezultatelor, calculelor si controalelor;- observatii si inspectii- cereri de confirmare.

Raportarea misiunii

19

Page 21: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Din raportul auditorului nu pot lipsi:

- titlul - destinatarul- identificarea informatiilor financiare sau nefinanciare specifice care au fost

supuse procedurilor convenite;- o mentiune precizand ca procedurile aplicate sunt cele convenite cu

destinatarul raportului;- o mentiune care confirma ca misiunea s-a derulat conform standardelor

sau normelor si practicilor nationale aplicabile;- mentiunea faptului ca practicianul nu este independent (daca este cazul);- obiectivul misiunii;- lista procedurilor puse in lucru;- descrierea constatarilor;- o mentiune ca procedurile puse in lucru nu constituie nici un audit, nici un

examen limitat si nici o asigurare nu este furnizata;- o mentiune ca daca practicianul ar fi efectuat un audit, un examen limitat

sau ar fi aplicat proceduri suplimentare ar fi putut descoperi si alte aspecte;

- o mentiune ca difuzarea raportului este limitata doar la partile care au convenit procedurile de pus in lucru;

- o mentiune (daca este cazul) ca raportul nu se refera la situatiile financiare in ansamblu ci doar la o parte a lor;

- data;- adresa si semnatura auditorului.

Misiuni de compilare

Pentru a compila informatiile financiare practicianul trebuie sa posede o cunoastere generala despre natura operatiilor efectuate de intreprindere, documentele contabile folosite si referentialul contabil utilizat.

In aceasta misiune practicianul nu este tinut:

- sa procedeze la investigatii pentru a determina fiabilitatea si exhaustivitatea informatiilor furnizate;

- sa evalueze controlul intern;- sa verifice datele primite;- sa verifice temeinicia explicatiilor furnizate.

Practicianul trebuie sa revada informatiile compilate pentru a se asigura ca au forma adecvata si ca nu contin anomalii semnificative. Daca practicianul are cunostinta de anomalii semnificative trebuie sa ceara intreprinderii sa le cerceteze; daca aceasta refuza, va intrerupe misiunea.

20

Page 22: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

Practicianul trebuie sa obtina o confirmare de la conducerea intreprinderii ca aceasta este constienta de responsabilitatea sa pentru prezentarea corecta a situatiilor financiare si pentru aprobarea lor.

Procedurile analitice de asigurare

In aceasta misiune practicianul nu este tinut:- procedeze la investigatii pentru a determina fiabilitatea si exhaustivitatea

informatiilor furnizate;- sa evalueze controlul intern;- sa verifice datele primite;- sa verifice temeinicia explicatiilor furnizate.

Daca constata ca informatiile furnizate de conducere sunt incorecte, incomplete sau nesatisfacatoare, trebuie sa aplice procedurile de mai sus si sa ceara conducerii sa furnizeze informatii complementare, in caz de refuz intrerupand misiunea.

Raportarea misiunii

Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare:

- tiltul;- destinatarul;- o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform standardelor

internationale sau normelor si practicilor nationale;- indicarea faptului ca practicianul nu este independent de intreprindere,

daca este cazul;- identificarea informatiilor financiare;- o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii pentru

informatiile financiare compilate de practician;- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un

examen limitat si nici o asigurare nu este furnizata;- un paragraf pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative

mentionate in anexe fata de referentiaul contabil utilizat, daca este cazul;- data raportului;- adresa si semnatura practicianului.

Pe fiecare pagina sau pe prima pagina a informatiilor financiare compilate se face una dintre mentiunile: “neauditate” sau “compilate fara audit, nici examen limitat”.

Misiuni de audit cu scop special

Misiunile de audit cu scop special se pot referi la:

21

Page 23: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standartele internationale de raportare financiara si de normele nationale;

- conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;- respectarea clauzelor contractuale;- situatii financiare condensate.

Obiectivul si principiile misiunii

Auditorul trebuie sa examineze si sa evalueze concluziile trase din elementele probante pentru a determina daca acestea pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie sa fie scrisa si clar exprimata.

Auditorul trebuie sa se asigure de existenta unui acord cu clientul asupra naturii misiunii si asupra raportului care va fi redactat.

In cazul situatiilor financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standartele internationale de raportare financiara si de normele nationale auditorul trebuie sa precizeze in raportul sau referentialul contabil utilizat.

In cazul raportului asupra unor rubrici din situatiile financiare auditorul trebuie sa exprime o opinie care se va referi numai la rubrica (rubricile) auditata (auditate).

In cazul unui raport asupra respectarii clauzelor contractuale auditorul poate sa accepte misiunea doar daca se refera la aspecte contabile si financiare.

Raportarea misiunilor de audit cu scop special cu exceptia celor asupra situatiilor financiare condensate.

Raportul de audit trebuie sa contina:

- titlul; - destinataru- paragraful de prezentare si introducere;- paragraful referitor la intinderea lucrarilor;- paragraful opiniei;- data;- adresa auditorului;- semnatura auditorului.

In cazul unui raport asupra situatiilor financiare condensate auditorul emite acest raport doar daca a mai emis unul asupra situatiilor financiare in ansamblul lor. Conducerea are obligatia sa indice clar ca situatiile financiare sunt condensate.

Raportarea misiunii

Raportul asupra situatiilor financiare condensate trebuie sa cuprinda:

- tiltul;- destinatarul;- identificarea situatiilor financiare auditate din care provin cele condensate;

22

Page 24: Servicii de Audit Si Servicii Conexe

- o referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si tipul de opinie exprimata in acel raport;

- o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare auditate din care acestea provin;

- o mentiune sau o trimitere la o nota anexa la situatiile financiare condensate in care se mentioneaza in care se mentioneaza ca pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora;

- data raportului;- adresa auditorului;- semnatura auditorului.

Bibliografie: Marin Toma, Initiere in Auditul situatiilor financiare, editura CECCAR,

Bucuresti, 2001. I. Florea, I. Macovei, R. Florea, M. Berheci, “Introducere in expertiza

contabila si auditul financiar”, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005

23