Embed Size (px)
DESCRIPTION
studiu
Citation preview
STUDIU GEOTEHNIC
PENTRU OBIECTIVUL „INFIINTARE RETEA PUBLICA DE CANALIZARE CU STATIE DE EPURARE, COMUNA LUNGULETU, JUDETUL DAMBOVITA”
BENEFICIAR:
COMUNA LUNGULETU, JUD. DAMBOVITA
PROIECTANT
S.C. EXPLORARI S.R.L. TARGOVISTE
DIRECTOR
Ing. CIRSTEA CONSTANTA
1. GENERALITATIPrezentul studiu geotehnic se elaborează in scopul stabilirii caracteristicilor geotehnice pentru realizarea investitiei „INFIINTARE RETEA PUBLICA DE CANALIZARE CU STATIE DE EPURARE, COMUNA LUNGULETU, JUDETUL DAMBOVITA”
Datele caracteristice privind condiţiile geotehnice au fost determinate prin observare directa, prin executia de foraje geotehnice, cat si prin extrapolarea informaţiilor obţinute in urma lucrărilor executate in zona ( foraje,retele pentru furnizarea utilitatilor,diverse categorii de cladiri,etc.).
Pentru determinarea elementelor de fundare s-au luat in considerare următorii factori:
- destinaţia lucrarii;- adâncimea de inghet corelata cu adâncimea impusa de
particularitatile locale ale pământurilor;- caracterul stratificaţiei (capacitatea portanta a pământurilor din
diferite straturi si proprietatile lor fizico-mecanice sau natura lor deosebita);
- poziţia nivelului apei subterane si proprietatile acesteia.- existenta unor reţele subterane;- existenta unor fundaţii învecinate;- inundabilitatea terenului;
Elaborarea studiului se face in baza Legii 10/1995 si conform Indicativ GT 035/2002.
In conformitate cu HG 766/1997, constructia este de importanta normala.
Studiul a fost elaborat în conformitate cu tema de studii geotehnice pusa la dispoziţie de către beneficiar, pe baza observaţiilor, cartărilor, prospecţiunilor de teren şi laborator, precum si a executiei a 5 foraje geotehnice cu adancimea de 2,00 m.
De asemenea s-a mai executat un foraj cu adancimea de 10 m. pentru descifrarea conditiilor geotehnice in profunzime.
Programul de investigaţii a vizat:
determinarea grosimii şi alcătuirii sistemului rutier, determinarea naturii terenului din patul drumului, determinarea caracteristicilor terenului din patul drumului.
Lucrările de prospecţiune s-au executat în conformitate cu prevederile:
STAS 1242/2-83 Teren de fundare, STAS 1242/3-87 Teren de fundare. Cercetări prin sondaje deschise,
STAS 1242/4-85, Teren de fundare. Cercetări geotehnice prin foraje executate în pământuri,
STAS 1243-88 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor pe baza determinărilor de laborator efectuate pe probe prelevate din foraj.
2. Date geomorfologice
Amplasamentul ce face obiectul studiului este situat pe un teren ce face parte, din punct de vedere morfologic, din unitatea Campia Romana, subunitatea Campia Titu, in apropierea limitei cu Campia Vlasiei.
Zona Lunguletu prezinta o morfologie cu caracter de campie, corespunzand unitatii morfologice denumita Campia Romana si se incadreaza in unitatea structurala majora, respective Platforma Valaha din cadrul Platformei Moesice.
Platforma Moesica si-a incheiat evolutia (ca arie de sedimentare) in Cuaternar, cand a fost colmatata, din acest motiv relieful se prezinta plat, compartimentat de cursuri de apa cu vai largi, constitutia litologica caracterizandu-se prin limita sudica a extinderii pietrisurilor de Candesti.
Se presupune ca amplasamentul este localizat din punct de vedere geologic in zona pragului despartitor dintre Depresiunea Getica si sectorul valah al depresiunii pericarpatice.
In cadrul Campiei Romane se individualizeaza in sectorul amplasamentului Campia de divagare Titu, cu forme joase si monotone, dar bine delimitate, fiind de fapt o prelungire a campiilor subcolinare.
Campia de divagare este incadrata la nord-vest de subdiviziunea Campiei Piemontane - Campia Targovistei, la nord –est de subdiviziunea Campiei Piemontane -Pintenul Magurii- iar la sud de Campia Vlasiei, care in sud-est intra in contact cu Pintenul Magurii. Campia de divagare se prezinta ca un ansamblu de interfluvii plane si largi, a caror panta longitudinala atinge 1 – 1,5 m/km.
Campia de divagare prezinta cateva particularitati ce o individualizeaza fata de zonele limitrofe, si anume:
- aspectul de campie joasa, cu o panta slaba, de la nord-vest la sud-est, ce a determinat caracterul foarte meandrat al retelei hidrografice principale si secundare;
- lipsa teraselor din lungul retelei hidrografice;
- numeroase albii vechi, grinduri ingropate etc., datorita deselor schimbari de curs ale retelei hidrografice;
-modul de incastrare a albiilor retelelei hidrografice, determina la precipitatii abundente, doar uneori inundarea unor suprafete de teren; de
asemenea, infIexiunile suprafetei terenului intersecteaza nivelul apei subterane, de unde si prezenta zonelor de mlastinire, balti, vai secundare.
Trecerea de la Campia subcolinara a Targovistei si a Piciorului de Munte la Campia de divagare se face foarte lent si fara denivelari, fiind mai mult o prelungire a acestora, dar cu particularitati distincte.
Raurile care o strabat au malurile foarte joase, cursuri domoale, meandrările si despletirile, fiind foarte numeroase. Luncile foarte extinse, trec direct la camp, terasele fiind inexistente.
In cea mai mare parte, aceasta unitate de relief este acoperita cu depozite aluvionare si partial loessoide. Apele freatice sunt cantonate in pietrisuri, bolovanisuri si nisipuri. Adancimea acestora variaza in medie intre 5 si 10 m., si pe alocuri, in special in lunci, chiar sub 5 m.toate acestea determinănd o stransa legatura intre apele freatice si cursurile de apa care o strabat. Forajele de adancime au dovedit existenta unor orizonturi cu ape ascensionale sau chiar arteziene, cantonate in nisipuri si pietrisuri.
AMPLASAMENT
AMPLASAMENT
3. CONSIDERATII GEOLOGICE SI TECTONICE
Din punct de vedere stratigrafic, in cadrul Platformei Valahe situata la exteriorul lantului carpatic , se afla cea mai completa succesiune a cuaternarului.
Procesele de subsidenta incepute in miocen s-au continuat in tot pliocenul si cuaternarul. Intensitatea inegala cu care s-au manifestat aceste procese in cuaternar a dus la conturarea a doua domenii: unul vestic in care procesele de subsidenta au incetat in villafranchian si altul estic, puternic scufundat pana in holocen. Limita dintre ele se afla in zona bazinului hidrografic Arges.
Formatiunile geologice acvifere din Campia Romana apartin Pleistocenului inferior (strate de Candesti, strate de Fratesti), Pleistocenului superior (pietrisuri de Colentina, nisipuri de Mostistea, pietrisuri de terasa) si Holocenului (pietrisuri si nisipuri din sesurile aluvionare). Caracterul permeabil ridicat al acestor formatiuni favorizeaza inmagazinarea a importante cantitati de apa subterana.
Sectorul studiat este tributar din punct de vedere stratigrafic celui de-al patrulea ciclu de sedimentare care se incheie in cuaternar, si prezinta in continuitate de sedimentare depozite fluvio – lacustre, reprezentate prin pietrisuri si nisipuri cu intercalatii de argile (de varsta romaniana), urmate de nisipuri si pietrisuri apartinand pleistocenului inferior.
Formatiunile prezentate sunt denumite Strate de Candesti, acestea avand o extensiune mare in cadrul Campiei Romane ocupand o zona continua la exteriorul carpatilor.
Stratele de Candesti reprezinta o succesiune de depozite fluviatil lacustre, alcatuite din bancuri de pietrisuri groase (de la zeci la sute de metri) ce alterneaza cu cu pachete de argile si nisipuri.
Spre exteriorul arcului carpatic granulatia acestor strate devine din ce in ce mai fina, ajungand in zonele cele mai externe sa fie predominant pelitica, si cu grosimi din ce in ce mai mici.
Inclinarea stratelor de Candesti catre interiorul campiei determina drenarea apelor subterane catre aceasta forma geomorfologica , drenare pusa in evidenta prin saturarea treptata a depozitelor psefitice. Cand saturarea cu ape subterane a acestor depozite este completa, surplusul deverseaza sub forma de izvoare, sau alimenteaza aluviunile mai tinere din regiune, in care caz sunt generate bogate strate acvifere freatice.
Odata cu afundarea orizonturilor permeabile ale stratelor de Candesti sub depozitele mai noi din campie, se observa si cresterea presiunii in strat, pusa in evidenta prin nivelul hidrostatic cu caracter ascensional sau artezian.
Formatiunile recente care preiau o parte din surplusul de presiune al orizonturilor permeabile prezentate mai sus sunt reprezentate prin depozitele pleistocene medii si superioare precum si holocenului.
Loessurile si depozitele loessoide constituie termenul superior care incheie seria depozitelor cuaternare din depresiunea valaha de pe formele majore de relief (interfluvii terase, marile conuri de dejectie, cu exceptia zonelor inundabile).
Termenul de deposit loessoid defineste seria de roci tip loessoid foarte variate ca litologie si geneza, in care se incadreaza argilele rosii, nisipurile loessoide, loessurile aluviale.
O alta categorie de roci permeabile cu granulatie mare o reprezinta sesurile aluvionare (holocene), constituite din nisipuri, pietrisuri si bolovanisuri, in alternanta cu argile nisipoase care se caracterizeaza prin acumulari importante de acvifere cu un nivel hidrostatic situat intre 5 si 20 m., si cu o capacitate de debitare cuprinsa intre 2 – 12 l/s.
Inclinarea stratelor este aproximativ conforma cu panta suprafetei topografice. In sectiune se individualizeaza la partea superioara un strat de loess cu grosimi cuprinse intre 4 si 12 m, iar sub acest orizont apare un strat de nisipuri , pietrisuri si bolovanisuri in grosime de 2 – 10 m. In continuare se intalneste pe grosimi variabile, un complex de nisipuri argiloase si argile nisipoase, in care argilele vinete – galbui au si o serie de intercalatii de nisipuri.
HARTA GEOLOGICA 1:200.000 (Foaia Neajlov)
4. CLIMA SI FENOMENELE NATURALE SPECIFICE ZONEI
Conform zonarii topoclimatice prezentata pe Harta topoclimatica a Romaniei, sc. 1:1.500.000 , amplasamentul se incadreaza intr-un sector de clima continentala cu nuante de excesivitate cu caracter umed, topoclimat elementar de campie.
Topoclimatul complex specific zonei se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
Desi situat in conditiile unui climat temperat continental , zona orasului Racari resimte din plin influentele maselor continentale estice cu cele vestice sau sudice. Primele , predominante , imprima climei nuante de excesivitate , prin amplitudini termice (intre minimele sbsolute si maximele absolute) ce ajung la 60-70 grade Celsius , cu veri fierbinti si ierni uneori aspre. Influentele vestice si sudice explica prezenta toamnelor
-11-
lungi si calduroase , a unor zile de iarna blande sau a unor primaveri timpurii.
Regimul termic. Media multianuala a temperaturii a aerului in zona inregistreaza valori cuprinse intre 10 si 11 grade Celsius.
Din analiza valorilor inregistrate , se observa o oscilatie destul de insemnata a mediilor anuale. Exista o veritabila alternanta a anilor cu temperaturi mai joase(1973, 1977, 1979) cu ani cu temperaturi mai ridicate(1976, 1978, 1980). Temperature medie lunara cea mai scazuta se inregistreaza in luna ianuarie , valoarea medie multianuala fiind de -2,7 grade Celsius. Temperature medie cea mai ridicata corespunde lunii iulie , media multianuala fiind de 22,5 grade Celsius. Continentalismul climatic al Bucurestiului este ilustrat si de valorile temperaturilor maxime absolute lunare , in paralel cu cele cu cele minime absolute.
In general , amplitudinile termice dintre valorile diurne cele mai mari si cele mai mici sunt de 30-34 grade Celsius in timpul iernii si de 25-35 grade Celsius vara.
In ceea ce priveste inghetul , data medie a aparitiei primului inghet se situeaza la inceputul noiembrie , iar a ultimului inghet la inceput de aprilie , durata medie a inghetului fiind de 90-100 zile. In schimb , prin pozitia sa in zona de stepa , in zona se inregistreaza , in medie annual , circa 40-45 zile tropicale.
Limita adancimimii de inghet se gaseste la 80-90 cm.
Vanturile. Masuratori si observatii atesta faptul , ca in general , teritoriul orasului si zonele sale limitrofe inconjurate de paduri beneficiaza de o circulatie normala a maselor de aer , deosebit de favorabila mentinerii unei atmosfere relative stabile si , in acelasi timp , capabile sa resoarba si sa anihileze , in buna masura , efectele unor surse poluante.
Vanturile dominante (resimtite in toate anotimpurile) sunt cele de est urmate de cele din vest , nord - est si sud-vest. Frecventa calmului atmospheric este de 18,9%. In ce priveste viteza lor , cele mai mari valori medii anuale le inregistreaza vanturile de nord-est(2,4m/s) , urmate de cele din est si vest(cu 2,3 m/s). numarul zilelor cu vant tare (peste 16m/s) este in medie de 15 pe an.
Valorile medii anuale cele mai mari ale vitezei vantului corespund directiei de nord-est , cu 4,5 m/s , si celei estice , cu 3,8 m/s.
Pe anotimpuri , iarna se inregistreaza cele mai mari viteze madii ale vantului(5-6 m/sec)
Regimul precipitatiilor. Media anuala a precipitatiilor atmosferice este de 600 mm. Cele mai mari cantitati medii lunare de precipitatii cad in iunie (circa 85 mm) , iar cele mai scazute in martie (15 mm).
In ultimii ani , se remarca tendinta de crestere a cantitatilor de precipitatii medii anuale.
5. DATE HIDROLOGICE SI HIDROGEOLOGICE
Amplasamentul corespunde bazinului hidrografic Arges - Vedea, curs de apa raul Dambovita, cod cadastral X-1.
Un rol important în definitivarea reliefului Câmpiei de divagare le-au avut râul Dambovita la vest şi râul Ialomita la est, prin acţiunea de eroziune, transport şi sedimentare în condiţii de subsidenţă intensă a acestui sector.
Prin debitele vehiculate şi raporturile cu depozitele holocen superioare, reţeaua hidrografică principală şi secundară are legături directe cu rezervele de apă subterană ale acviferului freatic.
Conform Hartii hidrogeologice sc. 1:100.000 , amplasamentul studiat este situat intr-o regiune cu roci poroase permeabile ce constituie strate acvifere intinse in roci cu granulatie grosiera , respectiv „Strate de Fratesti” (notate pe harta cu qp1
2) Vârsta acestei formaţiuni este apreciată ca fiind pleistocen inferior. Aceste strate sunt alcătuite din nisipuri şi pietrişuri de origine fluviatilă sau fluvio – lacustră. Se pare că aceste formaţiuni reprezintă de fapt nişte vechi conuri de dejecţie depuse de fostele râuri balcanice şi chiar de către Dunăre peste seria levantină (romaniană) alcătuită din argile şi marne cu intercalaţii de nisipuri argiloase. În unele areale însă Stratele de Frăteşti sunt formate din nisipuri fine, medii şi grosiere, precum şi din pietrişuri cu nisipuri ce prezintă intercalaţii lenticulare subţiri de prafuri argiloase sau marnoase. În ansamblul său acest acvifer în care apele au un caracter ascensional se afundă treptat de la Dunăre către partea centrală a Câmpiei Române, acolo unde se întâlneşte cu complexul acvifer al Stratelor de Cândeşti, format prin depunerea materialelor cărate de râurile carpatice.
HARTA HIDROGEOLOGICA 1:100.000
-9-
AMPLASAMENT
LEGENDA
In vecinatatea acestor formatiuni conform hartii hidrogeologicese gasesc in partea de sud si est formatiuni mai recente de varsta Holocena (qh) formate din pietrisuri ce alcatuiesc sesurile aluvionare. Depozitele litologice Holocene şi Pleistocen-Holocene sunt uneori greu de diferenţiat unele de celelalte. Depozitele Holocene superioare prezintă o grosime neuniformă ce variază între 10 şi 15 m. Sunt alcătuite din nisipuri prăfoase şi le întâlnim în lunca râurilor.Acestea, de regulă nu prezintă straturi acvifere. Depozitele Holocene medii care de asemenea, se află pe luncile aceloraşi pâraie, prezintă pietrişuri şi nisipuri în care se formează straturi acvifere libere. Depozitele Holocenului Inferior se întâlnesc în alcătuirea teraselor.
Structura hidrogeologica a acviferului freatic din depozitele holocen superioare din Câmpia de divagare a constituit obiectul unor intense cercetări, care permit un grad ridicat de cunoaştere a zonei. Astfel, în studiul elaborat în anul 1966 de E. Liteanu, V. Constantinescu, M. Croitoru - "Cercetări hidrogeologice prin foraje manuale şi încercări experimentale în zona Titu", sunt cuprinse caracteristicile hidrogeologice ale acviferului freatic de la nivelul holocenului superior.
Din harta hidrogeologica întocmită în urma acestor cercetări se pot extrage următoarele:
- direcţia generală de curgere a apei subterane este de la nord-vest la sud-est sub un gradient hidraulic mediu de 2%;
- extinderea acviferului freatic până la adâncimi de 18 - 20 m în sectorul sud-vestic, cu grosimi de 5 - 10 m;
- nivelul apelor subterane la mică adâncime;- conductivitatea hidraulică medie k = 80m/zi.
De asemenea, structura freatică a holocenului superior din Câmpia de divagare, a fost în detaliu cercetată într-un profil transversal in interfluviului Argeş-Dâmboviţa, la nord de comuna Potlogi - judeţul Dâmboviţa de către ISPIF Bucureşti în anul 1967, cercetări concretizate în "Studiul hidrogeologic privind alimentarea cu apă Municipiului Bucureşti".
Din aceasta se remarcă în plus, că în sectorul vestic spre râul Argeş, acviferul freatic se extinde până la adâncimi de 30 - 35 m, iar media conductivităţii hidraulice este de 100 m/zi.
In vecinatatea acestor formatiuni conform hartii hidrogeologice se gasesc in partea de sud si est formatiuni mai recente de varsta Holocena (qh) formate din pietrisuri ce alcatuiesc sesurile aluvionare. Depozitele litologice Holocene şi Pleistocen-Holocene sunt uneori greu de diferenţiat unele de celelalte. Depozitele Holocene superioare prezintă o grosime neuniformă ce variază între 10 şi 15 m. Sunt alcătuite din nisipuri prăfoase şi le întâlnim în lunca râurilor.Acestea, de regulă nu prezintă straturi acvifere. Depozitele Holocene medii care de asemenea, se află pe luncile aceloraşi pâraie, prezintă pietrişuri şi nisipuri în care se formează straturi acvifere libere. Depozitele Holocenului Inferior se întâlnesc în alcătuirea teraselor.
Din punct de vedere al potentialului hidraulic al subteranului zona studiata se caracterizeaza prin prezenta a trei complexe acvifere.
Complexul acvifer freatic de mica adancime care se dezvolta pana la adancimea de cca 10-15 m si este constituit dintr-un strat de nisip si pietris situat de regula pana la adancimea de cca 10-15 m.
Apa din complexul acvifer de mica adancime are caracter liber, nivelul piezometric stabilindu-se intre 5-8 m adancime de la sol, functie de morfologia terenului. Debitele de apa pot fi cuprinse intre 2-4 l/s.
Complexul acvifer de medie adancime se dezvolta pana la adancimea de cca 90-95 m si este constituit din doua - patru orizonturi permeabile ( nisip fin-mediu si pietris rar) cunoscute sub numele de nisipuri de Mostistea. Orizonturile permeabile sunt separate de formatiuni argiloase impermeabile.
Apa din complexul acvifer de medie adancime are caracter ascensional, nivelul piezometric stabilindu-se intre 2-13 m adancime de la sol, functie de morfologia terenului. Debitele de apa pot fi cuprinse intre 3-7 Ils.
Complexul acvifer de mare adancime se dezvolta pana la adancimea de cca 200-300 m si este constituit din trei orizonturi permeabile ( nisip fin-mediu si pietris rar) cunoscute sub numele de "nisipuri de Mostistea". Orizonturile permeabile sunt separate de formatiuni argiloase impermeabile.
Apa din complexul acvifer de mare adancime are caracter ascensional, nivelul hidrostatic stabilindu-se intre 45-75 m adancime de la sol. Debitele de apa pot fi cuprinse intre 3-7 Ils.
6. INCADRAREA SEISMOLOGICA A AMPLASAMENTULUI
Amplasamentul studiat este situat in sud estul judetului Dambovita, fiind incadrat in zona de macroseismicitate I = 81 pe scara MSK (unde indicele 1 corespunde unei perioade medii de revenire de 500 ani, minimum), conform SR 11100/1-93
Dupa normativul P100-1/2006, amplasamentul se afla situat intr-o zona care se caracterizeaza prin urmatoarele valori:
- acceleratia orizontala a terenului pentru proiectare (valoarea de varf PGA): la limita dintre ag = 0, 24 g si ag = 0,28 g, pentru un interval mediu de recurenta IMR = 100 ani (Fig. 3.2);
- perioada de control (colt) a spectrului de raspuns: Tc = 1,0 s (Fig. 3.3).
In Tabelul 1 sunt prezentate intensitatile maxime observate in amplasament datorate celor mai puternice cutremure intermediare vrancene care s-au produs in ultimii 200 de ani.
Din analiza datel rezulta ca intensitatea maxima observata in amplasament a fost IA = 8,6 (MSK) si s-a datorat puternicului cutremur intermediar care s-a produs in zona Vrancea in anul 1802. Se evidentiaza faptul ca si pentru cutremurele din 1940 si 1977 care s-au produs in zona Vrancea, intensitatiile in amplasament au fost ridicate: IA = 8,0 (1940) si IA = 7,9 (1977).
In concluzie, se poate estima ca intensitatea maxima posibila in amplasamentul viitoarelor constructii, poate fi:
IA = 8,0 – 8,2 (MSK)
Acestei valori de intensitate i se poate asocia o valoare a acceleratiei de:
aHmax = 0,26 g
De mentionat, ca aceasta valoare a acceleratiei poate fi atinsa in cazul producerii unui cutremur intermediar din zona Vrancea, comparabil cu cel produs in 4 martie 1977 care a avut magnitudinea Ms = 7,2 (scara Richter).
7. CERCETAREA TERENULUI
Structura litologică a terenului este caracteristică subunitătilor geomorfologice de campie.
In zona ce face obiectul studiului nu se manifesta fenomene de pierdere a stabilitătii sau de degradare a terenului. Panta slabă a terenului determină o evacuare dificilă a apelor pluviale, si chiar acumularea si băltirea acestora in ariile depresionare ale suprafetei terenului. Drenarea apelor este slabă datorită substratului geologic argilos din suprafată.
Pentru stabilirea naturii terenului de fundare, s-a efectuat o cartare geologica de suprafata si s-au consultat documentatiile de specialitate elaborate anterior in zona coroborate cu rezultatele forajelor de cercetare realizate.
Terenul afectat obiectivului este plan si stabil.
Stratificatia intilnita de lucrarile executate anterior in zona este corelabila, specifica zonelor de lunca a riurilor de cimpie.
Profilul litologic specific al acestei zone consta din depozite aluvionare in baza – pietrisuri cu nisip si bolovanis, acoperite de depozite argiloase – prafoase – nisipoase cu grosimi de 0,5-6,00 m.
Forajele executate au interceptat o structura stratigrafica uniforma, succesiunea litologica fiind urmatoarea:
0,00 – 0,50 m. - sol vegetal;
0,50 – 0,90 m. - praf argilos;
0,90 - 6,00 m. - argila prafoasa.
Nivelul hidrostatic al orizontului acvifer freatic se situeaza la adincimi variabile de la – 3,00 m pina la – 15,00 m si este dependent de volumul precipitatiilor cazute in zona.
5. Concluzii si recomandari
Studiile intreprinse in zona amplasamentului pun in evidenta urmatoarele:
- terenul este plan – stabil;
- nu se constata fenomene fizice – geologice de pierdere a stabilitatii sau de degradare a terenului;
- apa subterana se situeaza la adancimi de -3,00 – 15,00 m;
Recomandari corespunzatoare conditiilor geotehnice:
Adincime de fundare incepind cu Df = 1,00 m.
Conform Indicativului GT 035/2002, pentru amplasamentul constructiei se stabileste riscul geotehnic:
conditii de teren: terenuri bune - punctaj 2; apa subterana: excavatia coboara sub nivelul apei subterane, fiind necesare
epuismente – punctaj 2; clasificarea constructiei dupa categoria de importanta: normala – punctaj3; vecinatati: afectarea constructiilor invecinate: fara riscuri – punctaj 1; zona seismica de calcul: Tc = 1,6 s.;ag = 0,24 cm/s2 - punctaj 1.
Deoarece punctajul este cuprins intre 6 si 9, riscul geotehnic este de tip redus, iar categoria geotehnica este 1.
Conform indicatorului de norme de deviz pentru terasamente Ts/93, tabelul nr. 1, paminturile ce se vor sapa se incadreaza astfel :
- praf nisipos – pozitia 7- argila prafoasa – pozitia 22- praf argilos nisipos – pozitia 6- nisip prafos – pozitia 13
La baza proiectarii va sta valoarea presiunii conventionale a terenului ce constituie patul de fundare, orientativ prezentandu-se in zona Lunguletu, astfel:
1. Presiunile convenţionale pconv se determină luând în considerare valorile de bază
din tabelul A.2, care se corectează conform prevederilor de la pct. 2.
2. Valorile de bază din tabelul A.2 corespund presiunilor convenţionale pentru fundaţii având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,0 m.
Pentru alte lăţimi ale tălpii sau alte adâncimi de fundare presiunea convenţională se calculează cu relaţia:
[kPa] (A.1)
unde: -valoarea de bază a presiunii convenţionale pe teren, conform tabelului A.2, în kilopascali;
CB - corecţia de lăţime, în kilopascali;
CD - corecţia de adâncime, în kilopascali.
Tabelul A.2
Denumirea terenului de fundare
Indicele porilorb)
e
Consistenţaa) b)
Ic = 0,5 Ic = 1
, kPa
Pământuri
coezive
Cu plasticitate redusă :
nisip argilos, praf nisipos, praf
0,5
0,7
300
275
350
300
Cu plasticitatea mijlocie
:
nisip argilos, praf nisipos argilos, praf argilos,
argilă prăfoasă-nisipoasă, argilă nisipoasă,
argilă prăfoasă
0,5
0,7
1,0
300
275
200
350
300
250
Cu plasticitate mare şi foarte mare (Ip > 20%): argilă nisipoasă, argilă prăfoasă, argilă, argilă grasă
0,5
0,6
0,8
1,1
550
450
300
225
650
525
350
300
2.1 Corecţia de lăţime
•Pentru corecţia de lăţime se determină cu relaţia:
kPa
unde: K1 coeficient
- pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor prăfoase), K1 = 0,10
- pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive, K1 = 0,05
B lăţimea fundaţiei, în metri.
•Pentru B > 5m corecţia de lăţime este:
CB = 0,4 pentru pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase;
CB = 0,2 pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive.
2.2 Corecţia de adâncime se determină cu relaţiile:
•pentru Df < 2m: kPa – A.2
• pentru Df > 2m: [kPa] -A.2.
unde: Df adâncimea de fundare, în metri
K2 coeficient conform tabelului A.3
greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei (calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor), în kilonewtoni pe metru cub.
Tabel A.3
Denumirea pământurilor K2
Pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase
Nisipuri prăfoase şi pământuri coezive cu plasticitate redusă şi mijlocie
Pământuri coezive cu plasticitate mare şi foarte mare
2,5
2,0
1,5
La etapele urmatoare ale proiectarii se va realiza studiul geologic definitiv, prezentul avand caracter preliminar.
INTOCMIT
Ing. Radu Marian
