Sincretismul tehnicilor artistice contemporane

Sincretismul in arta americana 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.referat.ro

 

 

 

 

 

 

 

Evolutia artei din ultimul secol a creat numeroase controverse in randul creatorilor si al consumatorilor de arta. Inovatiile artistice au ajuns sa se dezvolte in asa o masura incat orice standarde au fost spulberate. Frumos-urat, estetic-insestetic, etic-ne etic, toti acesti termeni devin lipsiti de substanta cu cat formele de exprimare se afla intr-o permanenta goana dupa originalitate. Intrebarea "ce este arta?" persista in polemicile create pe aceasta tema cu atat mai mult cu cat se stie ca acesta evolueaza in conformitate cu epocile si contextele sociale.

Se observa o pluralitate stilistica- formule ce apartin trecutului sunt readaptate in formule moderne. Un exemplu in acest sens il constituie Postavangarda care a sustinut superioritatea valorilor traditionale. Acest fapt duce la instaurarea unei stilistici eclectice. Artele traditionale- pictura, sculptura, grafica, arhitectura- nu mai sunt incadrate in granitele lor firesti ci interfereaza mereu cu mijloace de exprimare diferite creand un sincretism artistic, o imbinare  care demonstreza o evolutie ascendenta a artei plastice.

Este evident faptul ca in ziua de azi arta este inclinata in mod deosebit spre satisfacerea intelectul privitorului in defavoarea spiritului. Acesta este fortat sa paraseasca atitudinea de simplu privitor si sa intre intr-o stare de reflectie asupra mesajului transmis. Desigur, receptorul trebuie sa aiba capacitatea si disponibilitatea de a intelege scopul mamifestarii artistice, in caz contrar atitudinea sa se va rezuma in cel mai bun caz la indiferenta ori, din dimpotriva, va simti o puternica repulsie fata de ideea de arta contemporana.

Asemeni oricarui domeniu si in ara tehnologia isi face simtita prezenta din ce in ce mai fervent. De fapt, putem afirma faptul ca arta contemporana isi datoreaza forma actuala tocmai evolutiei tehnologiei. Impactul puternic pe care l-a avut informatica ori arta video, a modificat modul de gandire si conceptiile creative in domeniul artei. Sensurile in care artistii contemporani se pot exprima, sunt practic nelimitate. Proiectele acestora poseda aceeasi ambivalenta asemeni tehnicilor din acre se inspira in mod direct. Influenta tehnologiei asupra artei care ii este contemporana se exercita in limitele pe care aceasta le circumscrie intre real si imaginar.

Putem afirma ca America ofera artistilor plastici o libertate toatala de gandire si exprimare. Infuzia de valori din domeniul artei ori stiintei care au emigrat din Europa de teama  celui de-al doi-lea Razboi Mondial, a dus la formarea unor vaste centre culturale. Aici, artistii plastici europeni au avut ocazia sa exprime prin creatia lor ceea ce pe continentul natal le era interzis. Mai mult, artisti originari si de pe alte meridiane si-au putut etala produsele artistice intr-un mediu lipsit de constrangeri. Mai mult decat atat, apetitul americanilor pentru nou le deschidea artistilor calea catre recunoastere.

In acest context al sincretismului artistic contemporan evidentierea creatiei unor artisti contemporani este binevenita, secolul XX rezervandu-ne zeci, daca nu sute de nume valoroase in acest context artistic.

 

 

Rudolf Stingel

 

 

Rudolf Stingel s-a nascut in 1956 la Merano, Italia. S-a stabilit la New York unde isi desfasoara activitatea, dar are o resedinta si in Bolzano, Italia.

Renumitul artist de origine italiana, Rudolf Stingel si-a dedicat opera  explorarii psihicului uman in contact fizic cu opera de arta. Isi propune abordarea unor notiuni autentice si de context intr-o maniera unica. Artistul urmareste disjunctia dintre real si imaginar speculand impactul pe care il va avea opera de arta asupra receptorului. El experimenteaza o varietate de spatii si subiecte cu scopul de a fi nonfigurativ. El apeleaza la o forma de sincretism intre pictura pe panza si arta conceptuala.

 In cadrul temelor sale favorite se distinge ironizarea diverselor curente artistice cum ar fi spre exemplu foto-realismul. In acelasi timp el protesteaza impotriva utilizarii defectuase a spatiului expozitional. O alta ironie la adresa conceptului "oricine poate fi artist", a fost publicarea unei mici carti (1989) in care demonstra faptul ca pictura realizata cu un mixer si o arma cu aer comprimat nu are nimic de a face cu emotiile ori talentul artistic.

Stingel este deosebit de apreciat pentru abordarile sale critice si riguroase in domeniul picturii. Un minimalist convins, adept al conceptualismului si al performance-ului, Stingel utilizeaza o gama larga  de materiale neconventionale cum ar fi textile, cauciuc si polistireni, evocand constant intentia de a produce un mediu artistic inclinat spre puritate. La una din expozitiile sale, intr-un articol din The New York Times yiaristul scria: "Vreme de 20 de ani opera lui[Rudolf Stingel] a sedus ochiul, demonstrand mai presus de toate, ce constituie pictura, ce reprezinta ea si mai ales de

cine este conceputa." Artistul a avut un deosebit succes cu o instalatie formata din panouri de aluminiu pe care le filma, si in care privitorii erau invitati sa le zgarie. Trecerea sa de la abstractionismul monocrom pe care il aborda in lucrarile sale timpurii din anul 1987, la autoportretele supradimensionate din 2006, incarcate de melancolie in care abordeaza subiecte figurative si reproducerea fotografica. Stingel se vrea a fi multivalent si ambitios, insistand pe constanta radicalitate in ceea ce priveste pictura, in toate formele ei. Scopul sau este acela de a-l castiga de partea sa pe privitor implicandu-l in actul artistic.

Un alt exemplu extras din opera sa il reprezinta o serie de picturi de aur tapet. O compozitie formata din repetarea sistematica a unui modul, un model reprodus mecanic, aparent identic, formand un ansamblu omogen. Dupa o examinare mai atenta a intregului se pot observa erorile de executie, erori care fac dovada unei creatii umane care individualiteaza prin imperfectiunile sale fiecare model, desi fac parte dintr-un tot unitar. Practic, lucrarea e o reprezentare a modelului biologic, desi autorul apeleaza la decoratiuni banale.

Diversitatea materialelor de care Stingel se foloseste in opera sa vrea sa inspire receptorului conceptul "arte povera". De fapt, el doreste o demistificare a artistului, prezentandu-l in timpul activitatii creatoare. Auriul modelelor e un semn al decadentei, insa Stingel urmareste o perturbare a modernismului monocrom si o readucerea in atentia publicului a artei decorative. Scopul autorului este acela de a identifica propriul spatiu locativ cu cel expozitional, iar in ceea ce-l priveste stabilirea ierarhiei dintre opera de arta si context.

In 2006, Stingel a fost selectat pentru Bienala Whitney de la Muzeul de Arta din New York.

 

 

Keith Edmier

 

 

Keith Edmier este un sculptor de origine americana. American sculptor. Edmier se situeaza la intersectia dintre motivatia personala si interesul publicului. El creaza  calea prin care receptorul apeleaza la fondul comun de memorie si informatii istorice. A colaborat si cu Hollywood-ul folosindu-si imaginatia in crearea efectelor speciale.

In prima faza lucrarile sale interpreteaza cpilaria si inocenta din perspectiva unui adult.Apeland la tehnica re-colectionarii ca principala metoda de expresie, el re-printeaza fotografii pe care le-a imortalizat in vremea propriei copilarii: "Strutul din Brookesfield

Zoo", Dimineata Sf. Valentin", "Targul renascentist-Regele Richard"- toate din perioada  1976-1993. Fotografiile au o tenta unitara ca imagine, si o oarecare opacitate, ca si cum in cazul fiecareia dintre ele fotograful a tinut in mod accidental degetul pe lentila. Aceasta utilizare frustranta a unor imagini rebut demonstreaza interesul autorului pentru propria biografie pe care o vrea ascunsa, necunoscuta publicului larg. Conform acestei conceptii, in 1996, aduce un omagiu cascadorului Evel Knievel. Monument dedicat  spiritului adolescentin pentru care eroii sunt reali, niste modele demne de urmat catre care tinzi, "barbatii adevarati". La un moment dat al evolutiei sale artistice Edmire a intercalat personalitati istorice cu propriul trecut. Ca exemplu, "Jill Peters"(1997) este o sculptura de marmura care imbina maniera clasica a executiei si cultura pop. Lucrarea evoca o iubire din propria adolescenta, peste care se suprapune imaginea vedetei de cinema a anilor '70, Farah Fawcett. Alt exemplu este lucrarea "Beverly Edmier-1967" (1998) care denota o si mai mare apropiere de propriile trairi. Statuia o reprezinta pe mama sa iar materialul folosit este o rasina transparenta. Personajul este invetmantat intr-un costum de dama roz, marca Chanel si prezinta o sarcina in stadiu  terminal. Transparenta statuii ne permite sa observam fatul, imaginea artistului inca nenascut. Costumul Chanel este similar celui purtat de Jackie Kennedy, sotia presedintelui asasinat, in ziua tragediei. Referindu-se la simbolurile culturale americane si la narcisism, Edmire intruneste in arta farame de istorie spre a fi judecate de publicul privitor. In acelsi timp el expune eceste figuri in ipostaze personalizate cu care receptorul se poate identifica, urmarind trairea subiectiva.

Atractia lui Edmier pentru formele naturale si interesul sau pentru fiinta umana se regasesc in uriasii nuferi Victoria Regia inmuguriti (1998), simboluri ale masculinului si femininului, pentru realizarea carora autorul a folosit rasina de poliester, silicon de cauciuc, acrilice, poliuretanice si otel.

 

Pentru a putea crea lucrarea intitulata "Cycas revoluae bulbil", Keith Edmier apeleaza la ajutorul Graphicstudio's (un studio specializat in efecte speciale pentru filme) si la specialistii din cadrul universitatii de geologie. Cu ajutorul acestora a reusit sa readuca in stare lichida o roca vulcanica (bazalt) si sa ii dea forma dorita. Floarea a fost modalata din rasina si pictata manual si atasata suportului de lava.

Edmire a gandit acest proiect vreme de cativa ani. Ideea manipularii lavei topite i-a venit in Hawaii unde a studiat efectul pe care il are intalnirea lavei cu o planta vie. a observat ca datorita umezelii lava pastra imprimat negativul plantei dupa racire sau macar o urma a acesteia.

Cycadele sunt forme de viata vegetale care au supravietuit in aceeasi forma milioane de ani. Un fapt neobitnuit e modul lor de reproducere alternativ. Desi sunt de ambele sexe, plantele se pot reproduce prin generarea unor lastari de acelasi sex.

Adeseori, sculpturile lui Edmire fac aluzie la sexualitate- fie ea feminina ori masculina- fiind o simbolizare a renasterii, a reanoirii.

 

 

 

Daniel Edwards

 

 

 

Daniel Edwards are ca scop demascarea grotescului ce defineste fascinatia americanilor pentru celebritati, obsesia societatii de a viola cele mai ascunse taine ale starurilor. Artistul ironizeaza dorinta oamenilor de a citi mereu cate o stire oricat de triviala in legatura cu o persoana ce apare la televizor.

Edwards a ridiculizat un mare numar de "V.I.P-uri" printre care Oprah Winfrey, Britney Spears, Paris Hilton, Hilary Clinton ori Printul Harry.

Artistul da dovada de o fina ironie in lucrarea sa "Monumentul ProViata- nasterea lui Sean Preston" in care o reprezinta pe Britney Spears nascand asemeni unei walkirii pe o blana de urs, desi se stie faptul ca artista a suferit o operatie de cezariana.

In cazul lui Paris Hilton sculptorul apeleaza la o alta perspectiva, total opusa nasterii. Vedeta este prezentata in coma alcoolica, tinand intr-o mana un telefon, iar in cealalta un pahar golit. Langa ea se afla reprezentat catelul ei chiwawa, Clopotel, singura fiinta care ii este ce adevarat apropiata. In varianta finala, lucrarea intitulata "Autopsia lui Paris Hilton" va avea abdomenul decupat si umplut cu polimer reprezentand intestinele victimei. sculptura se vrea a fi un mesaj impotriva abuzului de alcool si a exemplului negativ pe care il reprezinta teribilismul acestor "staruri" denaturate. Coronita ce se afla pe capul divei ii subliniaza statutul de "printesa" capitalista. Dar poate fi si o paralela la moartea printesei Diana care a murit din cauza unui sofer beat.

Micul chiwawa poate fi si o trimitere la ogarul zeitei Artemis/Diana, ocrotitoarea castitatii si vanatorii- desigur un simbol al valorii invers-proportionale.

Un alt exemplu este statuia care il infatiseaza pe printul Henry.Sculptura in marime naturala il prezinta pe Harry intins pe spate, tinand intr-o mana un medalion cu chipul mamei sale, avand banuti pe pleoape, capul sprijinit pe o biblie si un vultur plesuv la picioarele incaltate cu cizme de razboi.

Urechile ii lipsesc- o referire la o amenintare unui lider al militiei irachiene conform careia, in cazul in care il prinde pe acolo o sa i-l trimita inapoi bunicii sale, Regina Elizabeta a II-a, fara urechi.

Turnate in bronz, "urechile lui Harry" sunt vandute la licitatie pe site-ul E-Bay.

Conform acestei amenintari statuia a fost intitulata "Monument memorial al razboiului din Iraq-  Moartea printului Herry, martirul din Maysan". Trebuie mentionat ca ironia nu ii este adresata printului Harry, ci Casei Regale Britanice care si-a impus vointa impotriva deciziei tanarului.

"Spiritul printul Harry trebuie sa fi murit in ziua in care i s-a spus ca nu se va putea inrola. Cam la asta se refera monumentul."

Pe un alt plan se situeaza lucrea numita "Primul caca a lui Suri Cruise- august 18 2006", o mica stateta de bronz reprezentand excrementele unui copil. Stralucitoare, acestea se afla pe un suport de lemn lacuit, cu o placuta aurita pe care scrie data. Suri Cruise este fiica actorilor Tom Cruise si Katie Holmes. Desigur, lucrarea se doreste o critica la adresa mass-media care bombardeaza publicul cu stiri intime si insignifiante ridicandu-le la statutul de "Breaking-News" numai pentru ca sunt implicate persoane foarte importante in viziunea publicului. Protestul impotriva presei care se hraneste din astfel de subiecte sordide si incurajeaza receptorii sa fie interesati de ceea ce li se prezinta este evident.

Un astfel de personaj mentinut in atentia publicului in mod artificial este si Oprah Winfrey care nu a scapat nici ea de ironia muscatoare a artistului. Edwards ne prezinta imaginea unui sarcofag figurativ de aur. Capacul o reprezinta pe Oprah asemeni unei regine egiptene. Totusi sensul poate fi interpretat si in alt mod. Privitorul nu poate vedea mainile modelului si privit de distanta, forma sarcofagului aminteste de Venus din Willendorf. Coafura circulara lasa impresia unui cap supradimensionat, lipsa mainilor si picioarele unite cu o forma fusiforma ne trimite in mod clar la artefactul magdalenian.

Lucrarea se numeste "Sarcofagul lui Oprah". Nu e greu sa ne imaginam cateva scenarii care sa explice motivatiile acestei sculpturi. Se poate referi la declinul vedetei, ori poate la stralucirea cu care se prezinta in public. Nu ar fi exclus ca lucrarea sa se refere chiar la statutul de "zeita" a televiziunii- faraonii erau considerati zei coborati pe pamant.

Ar fi exagerat sa il consideram misogin, desi lucrarile sale se refera indeosebi la figuri feminine din show-biz. Are victime si in lumea politica, e adevarat, tot femei.

"Bustul prezidentia al lui Hilary Rodhman Clinton- Prima femeie presedinte a Statelot Unite ale Americii" o infatiseaza pe fost prima doamna a S.U.A. Denumirea are doua sensuri. Intr-adevar, este un bust, autorul desavarsind numai capul, umerii si pieptul personajului care insa e reprezentat cu sutien. Nu e greu de observat "bustul" doamnei

Clinton. Totusi sensul sculpturii este faptul ca  artistul e un sustinator al ideii de femeie presedinte, un concept fara sanse de izbanda in S.U.A.

 

Se poate considera ca acesti artisti americani fac dovada libertatii americane. E bine de stiut faptul ca arta are un refugiu in care sa poata germina si rodi la reala ei valoare. Am ales acesti trei artisti din acelasi motiv desi sunt extrem de diferiti. Fiecare din ei demonstreaza un lucru extrem de iportant. Rudolf Stingel a incercat sa distruga gaunosul concept conform caruia "oricine poate face arta". Keith Edmier a demonstrat prin munca sa faptul ca arta figurativa poate inca sa prezinte concepte abstracte, subtile si totusi sensibile. Iar Daniel Edwards duce o lupta neobosita impotriva prostului gust, miturilor false si ideilor preconcepute. Fiecare dintre ei si-a asumat o misiune plina de responsabilitate. Ar fi un lucru bun ca exemplul lor sa fie urmat de cat mai multi artisti contemporani.