277DREPT PENAL (PARTEA GENERALĂ)Conf. univ. dr. IOAN GRIGASEMESTRUL IIObiectiveDisciplina Drept penal (partea generalã) îşi propune însuşirea decătre studenţi a dispoziţiilor Părţii generale a dreptului penal în vedereaasigurării bazei teoretice necesare studierii, ulterior, a Părţii speciale adreptului penal şi a celorlalte ştiinţe penale prevăzute în planul deînvăţământ al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVEGeneralităţi privind dreptul penalDreptul penal, ca ramură de drept. Termenul de drept penalcunoaşte două accepţiuni: ramurã a sistemului de drept, ce cuprinde ototalitate de norme juridice care au ca obiect de reglementare cele 3instituţii fundamentale: infracţiunea; răspunderea penală; sancţiunile dedrept penal; ºtiinþa dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor şiconcepţiilor despre instituţiile fundamentale de drept penal.Definiţia dreptului penal. Dreptul penal, ca ramurã a sistemului dedrept din România, e format din totalitatea normelor juridice legiferate deputerea legislativã care stabilesc ce fapte constituie infracþiuni, condiþiilerãspunderii penale, sancþiunile ºi alte mãsuri ce urmeazã a fi aplicate sauluate de cãtre instanþele judecãtoreºti faþã de persoanele care au sãvârºitinfracþiuni, în scopul apãrãrii celor mai importante valori sociale alestatului de drept.Caracterele dreptului penal• dreptul penal este o ramură de drept distinctã alături de alte ramuridrept;• dreptul penal are autonomie în raport cu celelalte ramuri de drept;• dreptul penal are o structurã unitarã;• dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cuaceeaşi reglementare;278• normele dreptului penal stabilesc expres infracþiunile, condiţiile detragere la rãspundere penalã a persoanelor care le săvârşesc, precum şisancþiunile;• dreptul penal are un scop specific – apărarea valorilor socialefundamentale (arătate în art. 1 din C. pen.);• instituþiile acestei ramuri de drept sunt: infracţiunea; răspundereapenală; sancţiunile de drept penal (pedepsele, măsurile educative şimăsurile de siguranţă);• dreptul penal este o ramură de drept public, deoarece întotdeaunaunul dintre subiectele raportului juridic de drept penal este statul.Obiectul dreptului penal îl constituie apărarea relaţiilor sociale încomplexitatea lor. În cadrul acestor relaţii, membrii societăţii au îndatorireade a nu vătăma sau pune în pericol prin faptele lor valorile socialefundamentale.Relaţiile sociale au o existenţă obiectivă, anterioară încălcării legii,fie sub forma unor relaţii de cooperare, fie sub forma unor relaţii de conflictce apar după încălcarea legii.

Dreptul penal are ca obiect relaţiile de conflict ce apar între stat, catitular al ordinii de drept (reprezentant al societăţii pentru apărarea acestorvalori), şi infractori.Scopul dreptului penal este prevăzut în art. 1 C. pen. potrivit căruia„legea penală apără, împotriva infracţiunilor România, suveranitatea,independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şilibertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.Aşadar, scopul dreptului penal este de a apăra societatea în ansamblu,membrii săi în particular, împotriva tuturor faptelor antisociale ce cad subincidenţa legii penale.2. PRINCIPIILE ŞI IZVOARELE DREPTULUIPENAL ROMÂNPrincipiile dreptului penal românDefiniţie. Acestea reprezintã totalitatea ideilor, concepþiilor ºiregulilor care cãlãuzesc ºi strãbat întregul drept penal ºi activitatea deluptã împotriva infracþiunilor.CaracterizarePrincipiile dreptului penal român se împart în trei categorii:fundamentale; generale; instituþionale. Ele îºi gãsesc aplicarea în toateinstituþiile dreptului penal (infracţiunea, răspunderea şi sancţiunile).279Principiul legalităţii (Nullum crimen sine lege; Nulla poena sine lege)– este consacrat expres în actualul Cod penal în art. 2, dar estecompletat şi de art. 11C.P.;- îşi găseşte aplicarea în toate instituþiile dreptului penal astfel:nullum crimen sine lege (nici o infracţiune în afara legii); nulla poena sinelege (nici o sancţiune în afara legii); nullum judicium sine lege (nici unproces în afara legii);- respectându-se acest principiu, nu va fi trasã la rãspundere penalãpersoana care nu a săvârşit o infracţiune şi, totodată, nu va fi trasã larãspundere penalã o persoană care a săvârşit o faptă ce nu era prevăzută laacea vreme ca infracţiune în lege.Principiul egalităţii în faţa legii penale- este nu numai un principiu de bazã în dreptul penal, dar şi unprincipiu constituþional prevăzut în art. 16 din Constituţia României;- subliniază egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii penale,indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare, apartenenţă politică etc.;- nu este prevãzut în mod expres de Codul penal, dar se deduce dinîntreaga legislaţie penală.Principiul umanismului- este un principiu prevãzut în Constituþia României, dar şi înnumeroase articole din Codul penal; astfel, art. 22 din Constituţie prevede:„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică suntgarantate”; „Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsăsau de tratament inuman ori degradant”; „Pedeapsa cu moartea esteinterzisă”;- conform acestui principiu, constrângerea penală trebuie să aibă uncaracter uman.Principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală- reprezintã şi scopul legii penale prevăzut în art. 1 C. pen.;

- presupune ca întreaga reglementare juridico-penală să asigureprevenirea săvârşirii faptelor periculoase, atât prin conformare (prevenţiegenerală), cât şi prin constrângere (prevenţie specială);- prevenirea constă în: incriminarea faptelor periculoase, dar şi înpedepsirea celor care nu respectă legile;- prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni constituie însuşi scopulpedepsei (art. 52 C. penal).280Principiul infracţiunii – ca unic temei al răspunderii penale- este un principiu specific dreptului penal şi prevăzut expres în art.17 alin. 2 C. penal;- funcţionează ca o garanþie a libertãþii persoanei, căci fărăsăvârşirea unei infracţiuni nu se poate antrena răspunderea penală;- conform acestui principiu, dreptul penal respinge aşa-zisarãspundere obiectivã pentru o faptă săvârşită fără vinovăţie sau pentru ofaptă care nu îndeplineşte cumulativ toate cele trei condiţii prevăzute delege (să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fieprevăzută de lege).Principiul personalităţii răspunderii penale- nu este prevãzut expres în Codul penal, însă se deduce din condiţiileprivind răspunderea penală;- este un principiu specific dreptului penal conform căruia fiecaretrebuie să răspundă personal pentru faptele sale; în dreptul penal nu sepoate antrena rãspunderea penalã pentru fapta altei persoane saurãspunderea colectivã (în proiectul viitorului Cod penal este prevăzutărăspunderea penală a persoanelor juridice).Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal- este prevãzut expres în art. 72 din Codul penal, fiind un principiuspecific acestei ramuri de drept;- presupune aplicarea sancţiunilor proporţional cu gravitatea fapteisãvârºite; cu periculozitatea infractorului; cu condiþiile în care a fostsãvârºitã infracþiunea;- această individualizare este de trei feluri: legală (faza elaborării legiipenale); judiciară, realizată în concret după săvârşirea infracţiunii (fazaaplicării pedepsei); administrativă, realizată în faza executării pedepsei.Principiul incriminării faptelor care prezintă un anumit grad depericol social- este un principiu specific dreptului penal şi este prevăzut în art. 17alin. 1 din C. penal;- constă în interzicerea ca infracţiuni doar a acelor fapte care prezintăun grad de pericol social mai ridicat, deosebindu-se astfel de contravenţii şiabateri;- se ştie că infracţiunea este forma de ilicit care prezintă gradul depericol social cel mai ridicat.281Principiul instituirii unui regim special de sancţionare pentruinfractorii minori- este un principiu specific dreptului penal consacrat expres în art.109 în cadrul Titlului V al Codului penal.Izvoarele dreptului penal român

Definiţie. Acestea sunt acte juridice care, în cuprinsul lor, stabilescfaptele ce constituie infracþiuni, sancþiunile ce se pot aplica, condiþiilerãspunderii penale, precum ºi actele normative care prevãd dispoziþiiobligatorii de respectat în procesul de elaborare ºi aplicare a dreptuluipenal.Izvoarele dreptului penal român pot fi: materiale şi formale; interne şiexterne; directe şi indirecte.Cadrul izvoarelor: Constituþia României; Codul penal; Legile penalespeciale; Legile speciale nepenale cu dispoziþii penale; Legile gene-rale careconþin dispoziþii penale; Tratatele ºi convenþiile internaþionale.Legislaţia penală română cuprinde totalitatea reglemen-tãrilorpenale.Raportul juridic de drept penal român reprezintã legãturajuridicã dintre stat ºi toþi ceilalþi membri ai societãþii, raport în care statul,prin organele sale specializate, are dreptul de a impune respectareavalorilor sociale, ocrotite de lege ºi de a trage la rãspundere penalã pe ceicare au sãvârºit infracþiuni, iar membrii societãþii au obligaþia de a seconforma legii ºi a suporta sancþiunile penale.Feluri: de conformare; de conflict.3. LEGEA PENALĂ, NORMELE PENALEŞI INTERPRETAREA LEGII PENALELegea penalăDefiniþie. Conform art. 74 din Constituţie, prin lege penalã seînþelege actul normativ emis de Parlament dupã o procedurã specialã ºicare conþine norme de drept penal.Potrivit art. 141 din Codul penal, prin lege penalã se înþelege oricedispoziþie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete.Categorii de legi penale- dupã rolul pe care îl au în reglementarea relaþiilor de apãraresocialã:• legi penale generale – au o aplicare generală, cuprinzând principiifundamentale şi norme prin care sunt încriminate imensa majoritate afaptelor ce constituie infracţiuni (Codul penal);282• legi penale speciale – prin care sunt încriminate fapte dintr-unanumit domeniu specific şi au o aplicare mai restrânsă (asupra unui anumitdomeniu – Legea nr. 296/ 2001, privind extrădarea etc.).În caz de concurs între cele două categorii de legi, se va aplica legeaspecială, conform adagiului specialia generalibus derogant;- dupã durata în timp:• permanente (cu durată nedeterminată – Codul penal);• temporare (cu durată determinată – legile excepţionale);- dupã natura necesitãþii care a impus adoptarea lor:• ordinare (care sunt adoptate în condiţii obişnuite – Codul penal);• extraordinare (determinate de necesitatea apărării unor valori socialeîn situaţii excepţionale – război, calamităţi etc.). Acestea sunt, deregulă, temporare.Normele penaleDefiniţie. Normele juridice penale reprezintã o specie de normejuridice care se caracterizeazã prin conþinutul ºi structura lor specificã,

prescriind reguli de drept penal, precum ºi pedepse sau alte sancþiunispecifice în cazul încãlcãrii acestora.Structura normei penale. În doctrină există opinii diferite cu privirela structura normei penale; astfel, unii autori susţin că aceasta ar avea ostructură trihotomicã, formată din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune; alţi autorisusţin că aceasta ar avea o structură dihotomicã, formată numai dindispoziţie şi sancţiune. Prima opinie ni se pare corectă, întrucât normapenală are o ipoteză, care deşi nu este explicită, ea se subînţelege,regăsindu-se implicit în conţinutul textului.Interpretarea legii penaleDefiniţie. Interpretarea legii penale este o operaþiune logicoraþionalãde lãmurire a conþinutului ºi scopului unei legi penale, pentruaflarea ºi explicarea înþelesului real al legii, potrivit voinþei legiuitoruluicare a adoptat legea respectivã.Necesitatea interpretării este impusă de: neclaritatea unor texte delege; existenţa unor termeni neînţeleşi care au nevoie de explicaţii;particularizarea unor situaţii abstracte.Formele interpretăriiDupă organul sau persoana care face interpretarea:1) oficialã, efectuată de organe oficiale:• autenticã (organul care a emis legea): contextuală (făcută delegiuitor în momentul adoptării legii); posterioară (făcută ulterior printr-unact separat);283• judiciarã (organul judiciar);2) neoficialã (doctrinară), efectuată de către oamenii de ştiinţă întratate, cursuri şi monografii.Metodele de interpretare:- literalã sau gramaticalã – constă în aflarea înţelesului legii cuajutorul etimologiei cuvintelor şi cu ajutorul regulilor gramaticale;- raþionalã sau logicã – constă în utilizarea procedeelor logice şiraţionale pentru aflarea înţelesului, şi anume: a fortiori (a minori ad majus,a majori ad minus, qui potest plus, potest minus); per a contrario (qui dicitde una, negat de altera); reductio ad absurdum; a pari (ubi eadem ratio,ubi idem jus);- istoricã – presupune analiza istoricului legii interpretate din punctde vedere al condiţiilor sociale, economice, politice şi juridice existente înmomentul adoptării ei şi aflarea înţelesului şi sensului legii prin intermediulacestor considerente de ordin istoric;- sistematicã – constă în studierea normei ce se interpretează încorelaţie cu alte norme cuprinse în aceeaşi lege sau cu alte legi ce fac partedin sistemul de drept;- prin analogie – constă în căutarea înţelesului unei norme cu ajutorulalteia, care prevede un caz asemănător. (A nu se confunda cu aplicarea legiiprin analogie care este interzisă).Rezultatul interpretãrii constă în concluzia la care se ajunge în urmaacesteia. Astfel, există: interpretarea extensivã – când textul de lege trebuieextins; interpretarea restrictivã – când textul de lege trebuie restrâns;interpretarea declarativã – când între voinţa legiuitorului şi ceea ce a doritacesta să spună prin lege există o concordanţă perfectă.

Limitele interpretării:Legea penală este de strictă interpretare şi de aceea nu trebuie să secreeze norme noi prin interpretare, ci să se explice cele deja existente.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIUAplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriulRomânieia. Principiul teritorialitãþii (art. 3 C. pen.). „Legea penală se aplicăinfracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”.- aplicarea acestui principiu este exclusivã ºi necondiþionatã;- el decurge din suveranitatea şi independenţa ţării;- legea penală română se aplică, aşadar, tuturor cetăţenilor şi pe totteritoriul ţării.284b. Noþiunea de „teritoriu” (art. 142 ºi 143 C. pen.).c. Excepþii de la principiul teritorialitãþii:- imunitatea de jurisdicþie(art.8 Cod penal), de care beneficiazãnumai membrii corpului diplomatic;- infracþiuni sãvârºite de personalul armatelor strãine;- infracþiuni sãvârºite la bordul navelor sau aeronavelor strãineaflate temporar pe teritoriul nostru.Aplicarea legii penale în raport cu infracţiunile săvârşite în afarateritoriului RomânieiAceasta se face în raport cu următoarele principii:a) Principiul personalităţii legii penale (art. 4 C. pen.)b) Principiul realităţii legii penale (art. 5 C. pen.)c) Principiul universalităţii legii penale (art. 6 C. pen.)Conform art. 7 C. pen., principiul realităţii şi principiul universalităţiiîşi găsesc aplicarea numai dacă nu se dispune altfel printr-o convenţieinternaţională; acestea au deci prioritate.ExtrădareaDefiniţie. Extrãdarea este un act bilateral între douã state în bazacãruia un stat pe al cãrui teritoriu s-a refugiat un infractor sau uncondamnat îl predã la cerere altui stat pentru a fi judecat ori pus sãexecute pedeapsa la care fusese condamnat.Extrădarea implică întotdeauna două state: statul solicitat – peteritoriul căruia se găseşte infractorul (extrădare pasivă); statul solicitant –care poate fi (extrădare activă): statul pe teritoriul căruia s-a săvârşitinfracţiunea; statul împotriva intereselor cãruia a fost săvârşităinfracţiunea; statul al cărui cetãþean este infractorul.5. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMPPrincipiul activităţii legii penale (art. 10 C. pen.)Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în timpul cât ea seaflã în vigoare. Potrivit acestui principiu, o lege nu se aplică decât pentruinfracţiunile săvârşite în perioada de timp cuprinsă între data intrării învigoare şi data abrogării. Determinarea legii penale active se face prinstabilirea datei intrării şi ieşirii din vigoare a legii.Momentul intrării în vigoare îl poate reprezenta:• momentul publicãrii legii în „Monitorul Oficial”;• o altã datã ulterioarã menþionatã în textul legii.Momentul ieşirii din vigoare poate fi marcat prin:

285• intrarea în vigoare a unei legi penale noi, care reglementeazăaceleaşi relaţii sociale;• abrogarea expresã sau tacitã (totală sau parţială);• ajungerea la termen a legii penale temporare;• încetarea condiţiilor care au determinat adoptarea legiiexcepţionale;• autoabrogarea este întâlnită în cazul legilor temporare sauexcepţionale, realizându-se în mod automat prin simpla ajungere la termena legilor menţionate.Concursul de legi penale reprezintă situaþia în care la un momentdat se aflã în vigoare mai multe legi penale care reglementeazã aceleaºirelaþii sociale, una din legi fiind generalã, alta specialã, iar uneori chiar olege excepþionalã. În acest caz, se aplică legea specială (când există legeagenerală şi specială) conform adagiului specialia generalibus derogant şilegea excepţională (când există concurs între o lege generală, specială şiexcepţională).Aplicarea legii penale. Conform principiului activitãþii, legea penalănu se aplică faptelor care s-au petrecut înaintea intrării în vigoare a legiipenale, deoarece legea penală îşi produce efectele doar pentru viitor (art. 11C. pen. – neretroactivitatea legii penale).Principiul retroactivităţii legii penale (art. 12 C. pen.)Este regula de drept conform cãreia legea penalã se aplicã ºifaptelor sãvârºite anterior intrãrii sale în vigoare (este opusul principiuluineretroactivitãþii).Principiul ultraactivităţii legii penale (art.16 C. pen.)Este regula de drept conform cãreia legea penalã continuã sã seaplice ºi dupã ieºirea sa din vigoare, când este vorba de soluþionareaconflictelor nãscute în timpul când ea era în vigoare.Cazurile în care legea penalã ultraactiveazã:- legile penale temporare – care au durată foarte scurtă, fiind aproapeimposibil ca, până la ieşirea lor din vigoare, făptuitorul să fie prins şijudecat;- în cazul legii penale mai favorabile infractorului.Aplicarea legii penale în situaţii tranzitoriiSituaþiile tranzitorii se creeazã prin succesiunea unor legi penale în timp,legi care reglementeazã aceleaºi relaþii sociale, dar în condiþii diferite.În aceste situaţii tranzitorii s-a pus problema: Ce lege penală seaplică?• legea penalã veche (teoria ultraactivităţii);286• legea penalã nouã (teoria retroactivităţii);• legea penalã mai favorabilã (art. 13 C. pen.).Dintre aceste trei posibilităţi se aplică cea de a treia, în funcţie decriteriile mai sus menţionate.Aplicarea legii penale mai favorabileEste întâlnită în câteva situaţii şi reglementată ca atare, după cumurmează:• Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunilornedefinitiv judecate

Definiţie şi caracterizare. Este situaţia întâlnită atunci când de lasăvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei privitor laaceasta infracţiune au intervenit una sau mai multe legi penale.Efecte juridice. Se va aplica întotdeauna legea penală mai favorabilăindiferent dacă aceasta este legea veche sau cea nouă (art.13 din actualulcod penal şi art.6 din noul cod penal).Potrivit acestui principiu, dacă fapta este incriminată în ambele saumai multe legi penale intervenite în această perioadă, legea penală maifavorabilă se determină în raport de: condiţiile de incriminare; condiţiile detragere la răspundere; condiţiile de aplicare a sancţiunilor; după termenul deprescripţie etc.• Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselordefinitive (art. 14 şi art. 15 C. pen.)Definiţie şi caracterizare. Aplicarea legii noi mai favorabile are caefect în aceste situaþii reducerea pedepsei aplicate.Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive se poaterealiza în mod obligatoriu (art. 14 C. pen.), dar şi facultativ (art. 15C. pen.).Condiţiile de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile: sãexiste o hotãrâre definitivã de condamnare la pedeapsa închisorii sau laamendă; după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dar înaintede executarea pedepsei sã intervinã o lege nouã; legea penală nouă sã fiemai favorabilã; pedeapsa definitiv aplicată sã depãºeascã maximul specialal pedepsei prevãzute de legea nouã.Efecte: reducerea pedepsei închisorii sau amenzii; înlocuireaînchisorii cu amenda dacă legea nouă prevede amenda.Condiţiile de aplicare facultativă a legii penale mai favorabile(art. 15 C. pen.): existenþa unei hotãrâri definitive de condamnare (darnumai la pedeapsa închisorii); dacă după rămânerea definitivă a hotărârii decondamnare şi până la executarea deplină a pedepsei a intervenit o lege ce287prevede o pedeapsă mai uşoară, se poate dispune reducerea pedepsei;aplicarea este facultativă când sancţiunea aplicată este mai mică decâtmaximul special prevăzut de legea nouă.Efecte: nu duce în mod obligatoriu întotdeauna la reducereapedepsei, întrucât aceasta este doar facultativă; instanţa sesizată poatedispune, fie menþinerea pedepsei aplicate, fie reducerea sa; reducereafacultativã este dispusă de instanţa de judecată din raza teritorială în care seaflă penitenciarul unde cel condamnat îşi execută pedeapsa, spre deosebirede aplicarea obligatorie, care operează de jure, conform art. 14 C. pen.6. INFRACŢIUNEADefiniţia infracţiunii. Infracþiunea este fapta care prezintã pericolsocial, sãvârºitã cu vinovãþie, ºi prevãzutã de legea penalã (art. 17 C. pen.).Din această definiţie se desprind cele trei trãsãturi esenþiale aleinfracţiunii: pericolul social; vinovăţia; prevederea în legea penală.A. Pericolul socialDefiniţie. Prin pericol social înþelegem particularitatea unor fapte dea leza ori pune în pericol valorile sociale fundamentale (art. 18 C. pen.).Fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni(art. 18 din actualul cod penal şi art. 19 din noul cod penal)

Concept. Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã,dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege ºiprin conþinutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importanþã, nuprezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni.Condiţii: fapta să fie deci lipsitã de importanþã; atingerea valoriisociale sã fie foarte micã; fapta sã fie lipsitã de semnificaþie juridicã penalã.Criteriile de apreciere a gradului de pericol social (art. 181 alin. 2C. pen.): modul şi mijloacele de săvârşire a faptei; scopul urmărit;împrejurările în care fapta a fost comisă; urmarea produsă sau care s-ar fiputut produce; persoana şi conduita făptuitorului.Sancţiunea şi efectele juridice ale incidenţei acestei instituţiiCând se stabileşte în concret că fapta săvârşită nu prezintă pericolulsocial al unei infracţiuni, ea este exclusă din sfera ilicitului penal; persoanaîn cauză nu e trasă la răspundere penală şi, deci, nu i se aplică o sancţiunepenală; în acest caz se va aplica o măsură administrativă prevăzută înart. 91 C. pen.: mustrare; mustrare cu avertisment; amendă de la 100.000 la10.000.000 de lei; dacă făptuitorul a săvârşit mai multe fapte consideratefiecare în parte ca fiind lipsite de pericol social, se va aplica o singurăsancţiune cu caracter administrativ.288B. Vinovăţia (art. 19 C. pen.)Definiţie. Vinovãþia reprezintã atitudinea psihicã a persoanei care,sãvârºind cu voinþã neconstrânsã o faptã ce prezintã pericol social, a avutîn momentul executãrii reprezentarea faptei ºi a urmãrilor socialmentepericuloase ale acesteia sau, deºi nu a avut reprezentarea faptei ºi aurmãrilor, a avut posibilitatea realã, subiectivã a acestei reprezentãri.Factorii vinovăţiei:- voinþa (factorul volitiv) – reprezintă un proces psihic de conducereconştientă a activităţii sub toate aspectele ei; ea este o condiţie esenţială avinovăţiei, îmbrăcând atât forma acţiunii, cât şi a inacţiunii;- conºtiinþa (factorul intelectiv) – reprezintă facultatea psihică princare persoana înţelege semnificaţia faptei şi urmările acesteia; dezvăluieatitudinea conştiinţei făptuitorului faţă de fapta săvârşită.Formele vinovãþiei: intenþia; culpa; praeterintenþia.I. Intenţia (art. 19 pct. 1 C. pen.)Definiţie. Este o formã principalã de vinovãþie prevãzutã expres înCodul penal, care constã în prevederea rezultatului faptei, urmãrirearezultatului sau acceptarea acestui rezultat.Forme principale:- Intenþia directã – constă în prevederea rezultatului faptei şiurmărirea producerii rezultatului: caracteristicile ei sunt prevederea şiurmărirea rezultatului (de exemplu, fapta persoanei care îndreaptă pistolulîmpotriva alteia, apăsând pe trăgaci şi având ca rezultat moartea persoanei).- Intenþia indirectã – constă în prevederea rezultatului faptei care nueste urmărit, dar este acceptat; caracteristicile ei sunt prevederea şiacceptarea rezultatului (de exemplu, fapta inculpatului de a aplica victimeimai multe lovituri la întâmplare în zone ale corpului, inclusiv în cele vitale,care relevă şi arată că, deşi nu urmăreşte în mod direct uciderea victimei, aacceptat posibilitatea producerii acestui rezultat prin loviturile aplicate şi înzonele vitale).

Alte forme: intenţia simplă şi calificată; intenţia iniţială şi supravenită;intenţi spontană şi premeditată; intenţia unică şi complexă. aII. CulpaDefiniţie. Reprezintã atitudinea psihicã a fãptuitorului care prevederezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã, socotind fãrã temei cã acesta nu se vaproduce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, deºi putea ºi trebuia sã-lprevadã.Forme principale:- culpa cu prevedere – când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale,dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (de exemplu,289cazul accidentelor de circulaţie). Observaţie: diferenţa dintre intenţia indirectă şiculpa cu prevedere rezultă din poziţia psihică a făptuitorului: în primul caz, elprevede şi acceptă rezultatul, iar în al doilea, el urmăreşte, dar nu acceptărezultatul;- culpa simplã – când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,deşi trebuia şi putea să-l prevadă; obligaţia de prevedere a rezultatului sededuce în concret în funcţie de împrejurări (de exemplu, fapta persoaneicare de la o anumită înălţime aruncă un obiect dur, accidentând mortal opersoană care este în trecere). Observaţie: diferenţa dintre culpa simplă şicazul fortuit este sub aspectul posibilităţii de prevedere a rezultatului: înprimul caz, rezultatul putea fi prevăzut, iar în al doilea caz, acesta eraimposibil de prevăzut.Alte forme: imprudenţă sau nesocotinţă; nebăgare de seamă(neatenţie); neglijenţă; nepricepere; nedibăcie.III. Praeterintenţia (intenţia depăşită)Definiţie. Este o formã mixtã de vinovãþie ce cuprinde intenþia ºiculpa. Această formă de vinovăţie nu este prevăzută expres în C. pen., cieste o creaţie a doctrinei.Caractere:- făptuitorul săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material alunei infracþiuni (cu intenţie);- se produce însă un rezultat mai grav, pe care făptuitorul nu l-aurmărit sau acceptat (din culpă); de exemplu, infracţiunea prevăzută deart. 183 Cod penal: „lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte”.Exemplu: o persoană loveşte uşor sau îmbrânceşte o altă persoanăcare se dezechilibrează, cade, se loveşte de bordura din beton şi moare.C. Prevederea faptei în legea penală ( art.17 şi art.141 C.Pen)Definiţie. Constã în descrierea ºi incriminarea tuturor faptelor periculoasepentru valorile sociale în legi sau decrete care au caracter penal.Caractere: contribuie la diferenþierea netã dintre infracţiune (ilicitpenal) şi celelalte forme de ilicit; este în deplinã concordanþã cu principiullegalitãþii.Toate trăsăturile esenţiale prezentate trebuie întrunite cumulativ pentruexistenţa infracţiunii, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa acesteia.7. CONŢINUTUL ŞI CONDIŢIILE PREEXISTENTEALE INFRACŢIUNII290

I. Conţinutul infracţiuniiDefiniţie. Conþinutul infracþiunii reprezintã totalitatea condiþiilorprevãzute de lege pentru ca o faptã sã constituie infracþiune. Acestecondiţii sunt cerute prin norma incriminatoare.Importanţă. Pe baza conţinutului infracţiunii au loc calificareaacesteia şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sancţionează.Conţinutul infracţiunii îmbracă douã aspecte: un conþinut legal – celdescris prin norma de incriminare şi cuprinde condiţiile obiective şisubiective în care o faptă devine infracţiune; un conþinut concret – cel alunei fapte determinate.Structura conţinutului. Prin structura conþinutului infracþiuniiînþelegem modul cum se grupeazã în conþinutul infracþiunii diferiteleelemente care îl alcãtuiesc. Structura conţinutului ne dă posibilitatea sădeterminăm care condiţii sunt obligatorii şi care sunt facultative.II. Condiţiile preexistente ale infracţiunii (Termenii infracţiunii)A. ObiectulDefiniţie. Obiectul infracþiunii îl reprezintã valoarea socialã ºirelaþiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt vãtãmate oripericlitate prin fapta prevãzutã de legea penalã.Categorii:- obiectul juridic general – reprezintă totalitatea valorilor sociale pecare normele penale le ocrotesc;- obiectul juridic generic (de grup) – este format din fascicolul saumănunchiul de valori sociale de aceeaşi natură ocrotite prin normelepenale; acesta stă la baza sistematizării infracţiunilor din partea specială aCodului penal pe titluri şi capitole;- obiectul juridic specific – este valoarea socială concretă căreia i seaduce atingere prin infracţiune; acesta serveşte la determinareaindividualităţii unei infracţiuni din cadrul unui grup;- obiectul material – reprezintă bunul sau lucrul care are o existenţămaterială împotriva căruia se îndreaptă activitatea infracţională; nu toateinfracţiunile au obiect material. Cele care au se numesc infracţiuni derezultat (furt, omor), iar cele care nu au se numesc infracţiuni de pericol(calomnie, insultă);- obiectul complex – este specific infracţiunilor complexe(infracţiunea de tâlhărie – art. 211 C. pen.); acesta este format dintr-unobiect principal şi dintr-unul secundar.Importanţa cunoaşterii obiectului infracţiunii: obiectul infracţiuniieste un factor preexistent necesar oricărei infracţiuni; inexistenţa291acestuia conduce la inexistenþa infracþiunii; la unele infracţiuni, obiectultrebuie să îndeplinească unele condiþii: sã conste într-un bun mobil (bani);sã fie de o anumitã naturã (document); sã se afle într-un anumit loc (deexemplu, în posesia făptuitorului – art. 213 C. pen., abuzul de încredere) .B. SubiecţiiDefiniţie. Subiecþii infracþiunii desemneazã persoanele implicate însãvârºirea unei infracþiuni fie prin sãvârºirea faptei, fie prin suportareaconsecinþelor acesteia.Subiecţii infracţiunii nu se confundă cu subiecţii de drept penal,întrucât subiecţii de drept penal au o sferă mult mai largă, incluzând

subiecţii infracţiunii. Toţi subiecţii infracţiunii sunt subiecţi de drept penal,dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii.Feluri: subiect activ; subiect pasiv.Subiectul activ este persoana fizicã ce a sãvârºit fapta sau aparticipat la sãvârºirea infracþiunii. Acesta poate fi deci: autor; instigator;complice.Persoana care a săvârşit o infracţiune se numeşte infractor, noţiunecare este mai restrânsă decât cea de fãptuitor.Condiþii generale ale subiectului activ:- să fie o persoană fizică;- vârsta – art. 99 C. pen.: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 aninu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 răspunde penalnumai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Minorul carea împlinit vârsta de 16 răspunde penal”;- responsabilitatea – este aptitudinea persoanei de a-şi da seama defaptele sale, de semnificaţia socială a acestora, precum şi de a-şi puteadetermina şi dirija în mod conştient voinţa. Responsabilitatea cuprinde,aşadar, factorii intelectiv şi volitiv. Ea se prezumă că este starea normală aoricărei persoane care a împlinit vârsta de 16 ani. Opusul ei esteiresponsabilitatea (art. 48 C. pen.);- libertatea de voinţă şi acţiune – presupune deciderea în mod liber asăvârşirii faptei şi a libertăţii de hotărâre şi de acţiune potrivit propriei salevoinţe. Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constrângerii fizice saupsihice, fapta nu mai constituie infracţiune, incident fiind art. 46 C. pen.Condiþii speciale ale subiectului activUnele infracţiuni impun o anumită calitate a persoanei caresăvârşeşte fapta, şi anume: cetăţean român (infracţiunea de trădare); militar(pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a patriei); lipsa acesteicalităţi poate conduce la inexistenţa infracţiunii sau la schimbarea încadrăriijuridice a acesteia.292Categorii de subiecþi activi: dupã vârstã: minori (până în 18 ani);majori (după 18 ani); tineri infractori (de la 18 la 21 de ani); dupã numãr:unici – infracţiuni care pot avea un singur autor; plurali – infracţiuni carepot avea 2 sau mai mulţi autori; dupã calitate: simpli (necircumstanţiaţi);calificaþi (circumstanţiaţi) – militar.Subiectul pasiv este persoana fizicã sau juridicã titularã a valoriisociale ocrotite ºi care este vãtãmatã prin sãvârºirea infracþiunii.Condiþii generale:- trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite penal;- este şi persoana păgubită prin infracţiune, dar persoana păgubităpoate să fie şi alta decât subiectul pasiv al infracţiunii (de exemplu, în cazulinfracţiunii de omor, persoana păgubită este ruda subiectului pasiv alinfracţiunii care a suferit un prejudiciu prin faptă – a suportat cheltuielile deînmormântare).Condiþii speciale. Ca şi la subiectul activ, unele infracţiuni cer oanumită calitate a subiectului pasiv, şi anume – nou-născut (la infracţiuneade pruncucidere art. 177 C. pen.).Categorii de subiecþi pasivi: subiect pasiv general (statul, ca titular altuturor valorilor sociale); subiect pasiv special- persoana fizică sau juridică,

titulară a valorii sociale lezate; subiect pasiv principal; subiect pasivsecundar; subiect pasiv simplu (necalificat); subiect pasiv calificat.Locul sãvârºirii infracþiunii reprezintã spaþiul, perimetrul în care serealizeazã activitatea infracþionalã.Locul săvârşirii infracţiunii nu influenţează existenţa infracţiunii însăprezintă importanţă în ce priveşte următoarele aspecte: contribuie lastabilirea competenţei teritoriale; poate influenţa gradul de pericol social alfaptei şi chiar încadrarea juridică (în loc public etc.).Unele infracţiuni sunt condiţionate de săvârşirea lor într-un anumitloc (art. 206 C. pen.), lipsa acestei condiţii ducând la inexistenţainfracţiunii. Locul poate condiţiona şi existenţa unei agravante (art. 209lit. e C. pen.). Determinarea locului sãvârºirii infracþiunii se face potrivitart. 143 C. pen.Timpul sãvârºirii infracþiunii reprezintã momentul sau perioada detimp în care s-a sãvârºit activitatea infracþionalã. Stabilirea lui prezintăimportanþã sub următoarele aspecte: ajută la determinarea legii penaleaplicabile; ajută la stabilirea capacităţii psihofizice a infractorului înmomentul comiterii infracţiunii; marchează începutul curgerii prescripţieipenale; prezintă importanţă în aplicarea actelor de clemenţă (amnistie,graţiere) şi pentru stabilirea stării de recidivă; contribuie la stabilireagradului de pericol social concret al faptei; unele infracţiuni sunt293condiţionate de săvârşirea lor într-un anumit timp (noapte, război), iar alteinfracţiuni au agravantele condiţionate de o anumită perioadă.8. CONŢINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACŢIUNIIDefiniţie. Conţinutul constitutiv al infracţiunii desemneazã totalitateacondiþiilor prevãzute în norma de incriminare cu privire la actul deconduitã interzis pe care le îndeplineºte fãptuitorul ori devin relevante prinsãvârºirea acþiunii sau inacþiunii de cãtre acesta.Conţinutul constitutiv are o sferă de cuprindere mai restrânsă decâtconţinutul juridic, care poate cuprinde şi alte condiţii privitoare laelementele infracţiunii. Conţinutul constitutiv este însă o componentă aconţinutului juridic.Laturile conþinutului constitutiv: obiectivã (fizicã) – constă într-omanifestare exterioară; subiectivã (psihicã) – constă în atitudineafăptuitorului faţă de faptă şi rezultatul ei.LATURA OBIECTIVĂDefiniţie. Aceasta desemneazã totalitatea condiþiilor cerute denorma de incriminare privitoare la actul de conduitã pentru existenþainfracþiunii.Structură: elementul material; urmarea imediatã; legãtura decauzalitate.I. Elementul materialDefiniţie. Desemneazã actul de conduitã interzis prin norma deincriminare. Este, sub acest aspect, elementul esenţial al oricărei infracţiuni.Elementul material este desemnat printr-un cuvânt, printr-o expresiece arată acţiunea sau inacţiunea interzisă, aşa-numitul verbum regens.Acþiunea desemnează o atitudine a făptuitorului prin care face ceva,ce legea penală ordonă să nu se facă. Acţiunea se poate realiza: prin actemateriale (lovire, luare); prin cuvinte (insultă, calomnie); prin scris

(denunţare calomnioasă).Inacþiunea desemnează atitudinea făptuitorului care nu face ceva celegea penală ordonă să se facă. Prin inacţiune se comit infracţiuni ca:nedenunţarea (art. 170 C. pen.), omisiunea de a încunoştinţa organelejudiciare (art. 265 C. pen.) etc.Elementul material poate apãrea în conþinutul infracþiunii: într-ounicã variantã – când constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune; în maimulte variante alternative – când constă din mai multe acţiuni sau inacţiuni(de exemplu, infracţiunea de luare de mită se poate săvârşi de către un294funcţionar prin „pretindere”, „primire”, „acceptare”, „nerespingere” de banisau alte foloase ce nu i se cuvin (art. 254 C. pen.).Distincţia între elementul material, varianta unică şi variantelealternative, este importantă în ce priveşte încadrarea corectă a fapteicomise. Elementul material în variantele alternative poate consta nu numaidin acţiuni ori nu numai din inacţiuni, ci şi dintr-o acţiune şi o inacţiune (deexemplu, abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu). La infracţiunilecomplexe, elementul material are caracter complex, fiind alcătuit din douăacţiuni care reprezintă fiecare în parte acte incriminate, dar pe carelegiuitorul le-a reunit în conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu,tâlhăria – art. 211 C. pen.- care implică furt şi violenţă).Cerinþe esenþialeAcestea privesc elementul material şi realizarea lor trebuie observatăo dată cu săvârşirea acestuia, pentru caracterizarea faptei ca infracţiune.Cerinţele esenţiale se pot referi la: locul săvârşirii faptei (în public,pentru infracţiunea de calomnie – art. 206 C. pen.; pe drumul public, pentruunele infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice); timpulsăvârşirii faptei (uciderea copilului nou-născut imediat după naştere(art. 177 C. pen.); modul şi mijloacele de săvârşire (falsificarea unui înscrisoficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în oricemod – art. 288 C. pen.).II. Urmarea imediatăDefiniţie. Prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii împotriva obiectuluiinfracţiunii se produc o vătămare, o periclitare a acestuia. Putem deci definiurmarea imediatã ca fiind vãtãmarea adusã valorii sociale ocrotite prinfapta interzisã de legea penalã ori starea de pericol creatã pentru aceastãvaloare.Urmarea produsã prin sãvârºirea faptei poate consta:- fie într-o schimbare a obiectului ori a poziţiei acestuia – cândobiectul are un aspect material (distrugerea unui bun, moartea unui om);- fie într-o stânjenire a normalei desfăşurări a relaţiilor sociale născuteîn legătură şi datorită valorii sociale ocrotite (o stare de pericol pentruaceste valori), când obiectul infracţiunii are natură morală (insulta,calomnia, ultrajul etc.).Caracterizare: urmarea socialmente periculoasă trebuie sã fieimediatã (adică rezultat nemijlocit al acţiunii sau inacţiunii, nu un rezultatmijlocit); urmarea imediată este un element necesar al conþinutuluiconstitutiv al infracþiunii, pe când celelalte urmări mai îndepărtate(subsecvente) pot fi elemente de circumstanţiere în conţinutul agravat alinfracţiunii.

295În conţinutul unor infracţiuni se întâlnesc referiri la urmarea imediată,fapt pentru care sunt infracţiuni materiale, de rezultat, acesta din următrebuind să fie perceptibil şi constatat pentru calificarea faptei ca infracţiune.Dacă rezultatul nu s-a produs, atunci infracţiunea nu s-a consumat, a rămasîn faza de tentativă prin care s-a creat o stare de pericol pentru valoareasocială ocrotită.Când în conţinutul infracţiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat,asemenea infracţiuni se numesc infracţiuni „de pericol”, „de atitudine”,„infracţiuni formale”. În cazul infracţiunilor de pericol, rezultatul constăîntr-o stare contrară existentă anterior. La infracţiunile ce au în conţinutullor o urmare sau mai multe urmări este necesară stabilirea legăturii decauzalitate între elementul material şi urmarea produsă.III. Legătura de cauzalitateDefiniţie. Legãtura de cauzalitate este liantul între elementulmaterial (cauzã) ºi urmarea imediatã (efect) cerut de lege pentru existenþainfracþiunii. Cu alte cuvinte, existenţa infracţiunii este condiţionată delegătura de cauzalitate. În concret trebuie să se dovedească o legătură de lacauză la efect, între acţiune-inacţiune şi urmarea imediată.Caracterizare: este un element constitutiv al conţinutului oricăreiinfracţiuni; fără legătura de cauzalitate nu se realizează elementul laturiiobiective, deci nu poate exista infracţiunea; stabilirea existenţei legăturii decauzalitate este necesară doar în cazul infracţiunilor zise materiale, şi nu încazul infracţiunilor zise formate, când urmarea imediată sub forma stării depericol rezultă din însăşi săvârşirea faptei.Orientãri practice pentru stabilirea legãturii de cauzalitate:- identificarea în antecedenţa cauzală a tuturor contribuţiilor umanecare ar putea avea legătură cauzală cu rezultatul. Aceasta se face cu ajutorulteoriei sine qua non.Teoria echivalenþei condiþiilor (sine qua non) a fostformulată în 1860 de penalistul german Von Buri; potrivit acestei teorii,sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condiţiile care l-auprecedat şi fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Caracterul sine qua nonal unei condiţii se stabileşte folosind procedeul eliminării ipotetice aacesteia din antecedenţa rezultatului şi, dacă rezultatul nu s-ar fi produs,atunci acea condiţie este eliminată;- stabilirea aspectului psihic al legăturii de cauzalitate. Vor fi reţinutedin antecedenţa cauzală a rezultatului numai contribuþiile faþã de care s-austabilit atât aspectul fizic, cât ºi cel psihic;- delimitarea şi determinarea exactă a contribuţiilor esenţiale şi acontribuţiilor înlesnitoare din antecedenţa cauzală. Aceasta se realizează cuajutorul teoriei sine qua non.296LATURA SUBIECTIVĂDefiniţie. Cuprinde totalitatea condiþiilor cerute de lege cu privire laatitudinea conºtiinþei ºi voinþei infractorului faþã de faptã ºi urmãrileacesteia.Structură: elementul subiectiv (vinovãþia; mobilul (motivul); scopul.I. Elementul subiectiv (art. 19 alin. 2 şi 3 C. pen.)Definiţie. Acesta reprezintã atitudinea psihicã a persoanei care asãvârºit o faptã, faþã de faptã ºi urmãrile acesteia, atitudine exprimatã în

vinovãþia cerutã de lege pentru existenþa acelei infracþiuni.Trebuie să facem deosebirea între vinovăţie ca trăsătură esenţială ainfracţiunii şi vinovăţie ca element constitutiv al unei infracţiuni. În primulcaz, vinovăţia este exprimată în formele şi modalităţile prevăzute de art. 19C. pen. (intenţie, culpă şi praeterintenţie). În al doilea caz, vinovăţia vaexista numai atunci când elementul material al infracţiunii a fost săvârşit cuforma de vinovăţie cerută de lege. Spre exemplu, în cazul săvârşirii uneifapte din culpă, se realizează vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii,dar poate lipsi ca element subiectiv, dacă legiuitorul incriminează aceafaptă numai dacă este săvârşită cu intenţie.II. MobilulDefiniţie. Acesta desemneazã acel sentiment (dorinþã, pasiune) ce acondus la naºterea în mintea fãptuitorului a ideii sãvârºirii unei anumitefapte. Este, în concret, impulsul intern care l-a determinat pe infractor săsăvârşească fapta.III. ScopulDefiniţie. Constã în reprezentarea clarã a rezultatului faptei de cãtrefãptuitor sau în finalitatea urmãritã de cãtre acesta.9. FORMELE INFRACŢIUNIISăvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze îndrumul ei spre producerea rezultatului. Astfel, aceasta parcurge douãperioade:• internã: conceperea ideii de a săvârşi infracţiunea; momentuldeliberării; hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Cele trei momente se petrecîn psihicul făptuitorului, acestea neavând relevanţă penală, potrivitadagiului nuda cogitatio – „gândul criminal nu se pedepseşte”;• externã: faza actelor preparatorii (pregătesc săvârşirea infracţiunii);faza acţiunii de executare (se trece la săvârşirea efectivă a faptei); faza297urmărilor (producerea rezultatului). Acestea capătă relevanţă penală spredeosebire de primele.Formele infracţiunii, după fazele de desfăşurare, sunt: actelepreparatorii; tentativa; faptul consumat; faptul epuizat.A. Actele preparatoriiDefiniţie. Sunt actele prin care se pregãteºte sãvârºirea unei infracþiuni.Regimul de sancþionareÎn dreptul penal român se optează pentru teza neincriminãrii (acesteacte nu se sancţionează). Sunt şi excepþii, printre care: când actelepreparatorii sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare, la aceleinfracţiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) – privind sancţionarea tentativei lainfracţiunile contra statului; când actele preparatorii sunt asimilateinfracţiunilor consumate (art. 285 C. pen.); când actele preparatorii suntsăvârşite de alte persoane decât autorul (culegerea de date, procurarea demijloace) şi când autorul săvârşeşte infracţiunea sau tentativa la aceainfracţiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioară.B. Tentativa (art. 20 Cod penal)Definiţie. Este o formă atipicã a infracþiunii ce se caracterizeazã prinpunerea în executare a hotãrârii de a sãvârºi infracþiunea, executare ce afost întreruptã sau, deºi a fost efectuatã în întregime, n-a produs rezultatulcerut de lege pentru existenþa infracþiunii.

Caractere: este prevăzută expres în Codul penal (art. 20 – 21);aparţine fazei executãrii; este o formã atipicã a infracţiunii,caracterizându-se prin neproducerea rezultatului; este posibilă numai lainfracţiunea intenţionată.Felurile tentativei: imperfectã (întreruptã); perfectã (terminatã);proprie; improprie.Tentativa perfectă şi cea imperfectă pot fi proprii, cât şi improprii.I. Tentativa imperfectă (întreruptă) – art. 20 alin. 1 C. pen.Se caracterizează prin punerea în executare a hotărârii de a săvârşiinfracţiunea, executare care se întrerupe şi rezultatul nu se produce; sesituează, în timp, după începutul executării, putând fi de natură umană sauneumană; poate fi atât proprie, cât şi improprie.II. Tentativa perfectă (terminată) – art. 20 alin. 2 C. pen.Constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea,executare care a fost dusă până la capăt, dar rezultatul nu se produce; poatefi atât proprie, cât şi improprie; este posibilă numai la infracţiunile derezultat (exemplu, omor).298III. Tentativa improprie – art. 20 alin. 2 şi 3 C. pen.Tentativa improprie se împarte în două categorii: tentativa relativimproprie (art.20 alin.2 Cod penal) – se caracterizează prin imposibilitateanumai relativã a producerii rezultatului (de exemplu, încercarea de a ucideo persoană cu o doză insuficientă de otravă); tentativa absolut improprie(absurdã – art. 20 alin. 3 C. pen.) – se caracterizeazã prin modul greºit deconcepere a sãvârºirii infracþiunii (de exemplu, uciderea unei persoane,utilizând vrăji sau farmece).Deosebirea dintre cele două categorii de tentative constă în faptul căprima prezintã un pericol social, atrăgând răspunderea penală, iar cea de adoua nu prezintã pericol social, pentru că este inaptă să producă rezultatulşi poate pune în discuţie discernământul făptuitorului.IV. Tentativa proprie – art. 20 alin. 2 C. penConstă în existenţa tuturor condiţiilor necesare pentru săvârşireainfracţiunii, iar dacă consumarea nu a avut loc, aceasta se datoreazămodului defectuos în care s-au folosit mijloacele. (Exemplu: fapta celui cedescarcă arma, dar nu nimereşte ţinta din cauza emoţiilor).Incriminarea ºi sancþionarea tentativeiJustificarea incriminãrii. Reprezentând un început de executare,tentativa este periculoasã, fiind incriminată în legislaţia penală; tentativaeste o formã atipicã de infracţiune, datorită împrejurării că latura obiectivãa acesteia nu se realizează în întregime; latura subiectivã a tentativei serealizeazã integral prin punerea în executare a hotărârii infracţionale.Întinderea incriminãrii tentativei. Conform art. 21 alin. 2 C. pen.,„tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătateaminimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiuneaconsumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general alpedepsei”; dacă pedeapsa pentru infracţiunea consumată este detenţiuneape viaţă, pedeapsa pentru tentativă va fi închisoarea de la 10 la 25 de ani.Infracţiuni la care tentativa nu este posibilã: infracţiunile din culpă;infracţiunile praeterintenţionate; infracţiunile săvârşite printr-o inacţiune;infracţiunile cu execuţie promptă (insultă); infracţiunile de obicei (cerşetorie).

P REVEDERI ALE NOULUI COD PENALSediul materiei este conform art. 34 din noul Cod penal, care prevedecă tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşiinfracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.Se observă, cu uşurinţă că, spre deosebire de actualul Cod penal, caredefineşte tentativa ca fiind punerea în executare a hotărârii de a săvârşi299infracţiunea, noul Cod penal o defineşte ca fiind punerea în executare aintenţiei de a săvârşi infracţiunea. Raţiunea acestei modificări este de aînlătura controversa care a existat în doctrină în legătură cu forma devinovăţie cu care se poate săvârşi tentativa; în doctrină s-a exprimat teza cătentativa nu se poate comite decât cu intenţie directă .În practica judiciară s-adecis că tentativa se poate comite cu ambele forme ale intenţiei, directă şiindirectă. Pentru a pune capăt controversei s-a recurs la această nouă definiţie.C. Infracţiunea consumatăDefiniţie. Reprezintã forma tipicã sau perfectã a infracþiunii, earealizându-se atunci când s-a produs rezultatul urmãrit.Caracterizare: reprezintă forma infracţiunii care are cel mai ridicatgrad de periculozitate faţă de actele preparatorii şi tentativa; atrageîntotdeauna răspunderea penală; majoritatea infracţiunilor cunosc aceastăformă; înglobează şi tentativa acelei infracţiuni; rezultatul acesteia seproduce o dată cu executarea în întregime a rezultatului material; în funcţiede rezultatul ei, poate produce o vătămare sau o stare de pericol; stabilireamomentului consumării marchează momentul producerii definitive arăului; de aceea, după acest moment, eventuala reparare a acestuia nu poateschimba calitatea de infractor a făptuitorului.Cunoaºterea momentului consumãrii prezintă importanţă pentruurmătoarele aspecte: determinarea legii penale aplicabile în timp şi spaţiu;incidenţa actelor de clemenţă; calcularea termenului de prescripţie.D. Infracţiunea – fapt epuizatDefiniţie. Reprezintã o formã deviatã a infracþiunii ºi se caracterizeazãprin producerea dupã momentul consumãrii a unor urmãri noi prinamplificarea rezultatului sau prin continuarea activitãþii infracþionale.Caractere: susceptibilă de prelungire în timp; este o formă atipică ainfracţiunii, mai gravă decât infracţiunea consumată; antrenează o răspunderepenală mai gravă; nu toate infracţiunile pot cunoaşte acest moment.Infracþiuni susceptibile de forma faptului epuizat:- infracþiunile continue – se caracterizează prin prelungirea în timp aacţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii (exemplu, deţinereade instrumente în vederea falsificării de valori);- infracþiunile continuate – se caracterizează prin săvârşirea de cătreaceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, a unor acţiuni ce prezintăfiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (exemplu, furturile măruntedin autoturisme);- infracþiunile progresive – se caracterizează prin producerea de noiurmări după ce s-a consumat infracţiunea (exemplu, infracţiuni de loviricauzatoare de moarte);

300- infracþiunile de obicei – se caracterizează prin repetarea elementuluimaterial de un număr de ori în aşa fel încât din această repetare să rezulteobişnuinţa făptuitorului (exemplu, cerşetoria).Importanþa momentului epuizãrii. La infracţiunile care suntsusceptibile de acest moment, aplicarea legii în spaţiu şi timp, incidenþaactelor de clemenţă, precum şi calculul termenului de prescripţie se fac înraport cu acest moment, şi nu cu momentul consumării; soluţionarea şiîncadrarea juridică a faptei se vor face tot în raport de momentul epuizării.Desistarea ºi împiedicarea producerii rezultatului reprezintă,conform art. 22 C. pen., cauze generale de nepedepsire datorită renunţăriifăptuitorului la activitatea infracţională sau înlăturării rezultatului produs.Desistarea constã în renunþarea fãptuitorului la continuareaexecutãrii începute, de a o duce pânã la capãt. Exemplu, o persoană caredoreşte să distrugă un dosar pătrunde pe ascuns în arhiva în care se aflădosarul, dar, după ce îl găseşte, abandonează de bunăvoie hotărârea luată.Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea, decătre făptuitor, a producerii urmărilor vătămătoare ale faptei sale, după ceexecutarea acţiunii tipice a fost dusă până la capăt. Exemplu, autorul, dupăce a aruncat în apă o persoană ce nu ştie să înoate, cu intenţia de a-i producemoartea, o scoate din apă şi îi salvează viaţa.Efecte (art. 22 alin. 1 C. pen.): nepedepsirea fãptuitorului; conformart. 22 alin. 2 C. pen., „dacă actele îndeplinite până în momentul desistăriisau producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsapentru acea infracţiune”.10. UNITATEA DE INFRACŢIUNEDefiniţie. Prin unitatea de infracþiune se înþelege activitateainfracþionalã formatã dintr-o singurã acþiune sau inacþiune ce decurge dinnatura faptei sau din voinþa legiuitorului, sãvârºite de o persoanã ºi în carese identificã conþinutul unei singure infracþiuni.Feluri:Unitatea naturalã – este determinată de unitatea acţiunii sau inacţiunii,de unicitatea rezultatului şi de unicitatea formei de vinovăţie. Cunoaştetrei forme: infracţiunea simplă; infracţiunea continuă; infracţiunea deviată.Unitatea legalã – nu este dată de realitatea obiectivă, ci de voinţalegiuitorului care reuneşte, în conţinutul unei singure infracţiuni, două saumai multe acţiuni ce ar putea realiza fiecare în parte conţinutul unorinfracţiuni distincte. Aceasta are la bază legătura strânsă dintre acesteacţiuni. Ea are următoarele forme: infracþiunea continuatã; infracþiuneacomplexã; infracþiunea progresivã; infracþiunea de obicei.301I. Unitatea naturală de infracţiuneInfracţiunea simplăDefiniţie. Este o formã a unitãþii naturale de infracþiune ºi secaracterizeazã printr-o singurã acþiune sau inacþiune, printr-un singurrezultat ºi printr-o singurã formã de vinovãþie.Infracţiunea continuăDefiniţie. Reprezintã o formã a unitãþii naturale de infracþiune ce secaracterizeazã prin prelungirea în chip natural a acþiunii sau inacþiunii ceconstituie elementul material, dupã consumare, pânã la intervenþia unei

forþe contrare (exemple: furtul de energie electrică, evadarea).Aceste infracţiuni cunosc douã momente: momentul consumãrii –momentul săvârşirii elementului material; momentul epuizãrii – momentulîncetării activităţii infracţionale.Infracţiunea deviatăDefiniţie. Reprezintã o formã a unitãþii naturale de infracþiune ºidesemneazã infracþiunea sãvârºitã prin devierea acþiunii de la obiectul saupersoana împotriva cãrora era îndreptatã, datoritã greºelii fãptuitorului sauprin îndreptarea acþiunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect.Modalitãþi:- aberratio ictus – realizată prin devierea acţiunii spre un alt obiectsau spre o altă persoană din greşeala făptuitorului (exemplu, făptuitorulurmăreşte să lovească o persoană dintr-un grup, dar, manevrând greşitcorpul contondent, este lovită o altă persoană);- error în persona – realizată prin săvârşirea faptei asupra alteipersoane ori asupra altui obiect datorită erorii făptuitorului (exemplu,infractorul doreşte să-şi ucidă rivalul şi noaptea, pe întuneric, îl confundă cuo altă persoană, pe care o ucide).II. Unitatea legală de infracţiuneInfracţiunea continuată (art. 41 C. pen.)Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiunecaracterizatã prin sãvârºirea de cãtre aceeaºi persoanã la intervale detimp diferite, în realizarea aceleiaºi hotãrâri infracþionale, a unor acþiunisau inacþiuni, care prezintã fiecare în parte conþinutul aceleiaºi infracþiuni.Efectele juridice:- de la momentul epuizării începe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);- tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte incidenţa unui actde clemenţă (amnistie, graţiere);302- aplicarea legii penale în timp va fi cea în vigoare din momentulepuizării;- dacă actele de executare se situează pe teritorii diferite, legea penalăromână va fi incidentă, dacă o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriulRomâniei (art. 143 C. pen.);- tot în raport de momentul epuizării se stabileşte incidenţa legiipenale în raport cu vârsta făptuitorului. Dacă făptuitorul a începutexecutarea când nu avea împlinită vârsta de 14 ani, aceste acte nu se iau înconsiderare, ci numai acelea săvârşite după împlinirea acestei vârste şi,bineînţeles, dacă au fost săvârşite cu discernământ.Sancþiunea infracþiunii continuate (art. 142 C. pen. ºi art. 34 C. pen.Infracþiuni ce nu se pot sãvârºi în mod continuat: infracþiuni dinculpã; infracþiunile al cãror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul);infracþiunile care presupun repetarea activitãþii pentru a realiza conþinutulinfracþiunii (infracţiunile de obicei – cerşetoria).Infracţiunea complexăDefiniţie. Este o formã a unitãþii legale de infracþiune ºi cuprinde, înconþinutul sãu, ca element constitutiv sau ca circumstanþã agravantã, oacþiune sau o inacþiune care constituie prin ea însãºi o faptã prevãzutã delegea penalã (exemplu, tâlhăria -art. 211 C. pen.).

Caracteristici: este prevăzută în mod expres de Codul penal înart. 141; reprezintă o creaţie a legiuitorului şi are la bază legătura strânsădintre acţiunile şi inacţiunile ce intră în conţinutul elementului material; seîndreaptă, prin modul săvârşirii acesteia, împotriva a două valori sociale;rezultatul constă în producerea a două urmări specifice valorilor socialeocrotite; de regulă, sunt infracţiuni intenţionate.Forme:Infracþiunea complexã forma TIPSe caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intră ca element oacţiune sau inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni.Este formată din reunirea de către legiuitor a două infracţiunidistincte şi crearea unei a treia, deosebită de cele înglobate (exemplu,tâlhăria, formată din furt şi ameninţare ori furt şi violenţă).Infracþiunea complexã ca variantã agravantãCuprinde în conţinutul său, ca element agravant, o acţiune sau inacţiunece reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Este o variantă calificată aunor infracţiuni simple, creată prin absorbirea în conţinutul său a unor faptece reprezintă conţinutul unor alte infracţiuni (exemplu, violul care a avut caurmare moartea sau sinuciderea victimei – art. 197 alin. 3 C. pen.).Observaþie: nu toate infracţiunile calificate sunt şi infracţiuni complexe;furtul săvârşit în loc public este calificat, fără a fi şi o infracţiune complexă.303Structurã:- în elementul material al infracţiunii complexe sunt reunite acţiunilece constituie elementul material al infracţiunilor absorbite (luarea bunului şiexercitarea violenţei);- obiectul infracţiunii complexe este format dintr-un obiect juridicprincipal şi un obiect juridic adiacent;- forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea complexă tipeste intenţia, spre deosebire de infracţiunea complexă ca variantă agravantă,unde forma de vinovăţie este praeterintenţia.Efectele juridice: infracţiunile reunite în conţinutul infracţiuniicomplexe îşi pierd autonomia; infracţiunea complexă se consumă înmomentul în care se săvârşesc elementele materiale specifice infracţiunilorabsorbite; nerealizarea sub raport obiectiv a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu, în cazulinfracţiunii de tâlhărie, dacă se consumă ameninţarea sau violenţa, însădeposedarea victimei nu a fost posibilă, infracţiunea rămâne în faza de tentativă);infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderiipenale; este o infracţiune momentană.Infracţiunea progresivăDefiniţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiune,caracterizându-se prin aceea cã, dupã atingerea momentului consumãriicorespunzãtor unei anumite infracþiuni, fãrã intenþia fãptuitorului, aceastaîºi amplificã progresiv rezultatul, ori se produc urmãri noi corespunzãtorunor infracþiuni mai grave.Exemplu, loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte – art. 183 C. pen.Efecte juridice: încadrarea juridică a faptei săvârşite se va face înraport cu momentul epuizării; în funcţie de acest moment se vor calcula:

termenul de prescripþie pentru rãspunderea penalã; legea penalãincidentã; incidenþa unor legi de clemenþã.Infracţiunea de obiceiDefiniţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiune, ce secaracterizeazã prin repetarea elementului material de un numãr de ori dincare sã rezulte obiºnuinþa sau îndeletnicirea fãptuitorului. Exemple:prostituţia, cerşetoria.Efecte juridice: infracţiunea de obicei nu poate avea tentativă şi nicinu poate fi comisă în coautorat; în funcţie de momentul epuizării se vorcalcula: legea penalã aplicabilã; incidenþa unei legi de clemenþã; dupãacest moment va începe sã curgã termenul de prescripþie pentrurãspunderea penalã.304Observaþie: infracţiunea de obicei nu trebuie confundată cuinfracţiunea continuată, unde fiecare act de executare poate realiza conţinutulunei infracţiuni distincte, lucru care nu este posibil şi la infracţiunea de obicei.11. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNIAspecte generalePluralitatea de infracþiuni este desemnată de situaţia în care o persoanăsăvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentruvreuna dintre ele, cât şi de situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou oinfracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.Această pluralitate este prevăzută expres în Codul penal în art. 32 – 40.Formele acesteia sunt: concursul de infracþiuni; recidiva;pluralitatea intermediarã.Primele două sunt forme de bază ale pluralităţii de infracţiuni, iarultima reprezintă o formă mixtă a celor două, creând o stare intermediară.I. Concursul de infracţiuni (art. 33 C. pen.)Definiţie. Prin concurs de infracþiuni este desemnatã formapluralitãþii de infracþiuni ce constã din sãvârºirea a douã sau mai multeinfracþiuni de cãtre aceeaºi persoanã mai înainte de a fi condamnatãdefinitiv pentru vreuna din ele.Formele concursului de infracþiuni• Concursul real (concurs material) – art. 33 lit. a C. pen.• Concursul ideal (concurs formal) – art. 33 lit. b C. pen.1. Concursul realDefiniţie. Este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã însãvârºirea mai multor infracþiuni de cãtre aceeaºi persoanã ca urmare asãvârºirii mai multor acþiuni sau inacþiuni distincte. Exemplu, o persoanăsăvârşeşte într-o zi o infracţiune de furt , iar în altă zi o infracţiune de tâlhărie.2. Concursul idealDefiniţie. Este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã însãvârºirea unei acþiuni sau inacþiuni de cãtre aceeaºi persoanã care,datoritã împrejurãrilor în care a avut loc ºi urmãrilor pe care le-a produs,întruneºte elementele mai multor infracþiuni. Exemplu, prin acelaşi foc dearmă a fost ucisă o persoană, iar alta a fost rănită.Tratamentul penal al concursului de infracţiuniSisteme de sancþionare: Sistemul cumulului aritmetic presupune

stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă, adunarea acestora305şi executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; s-a reproşat acestui sistemcă este rigid şi că poate depăşi durata de viaţă a omului, nedându-i acestuiaposibilitatea să dovedească îndreptarea lui; Sistemul absorbþiei presupunestabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă şi executarea celeimai grave dintre acestea; acestui sistem i se reproşează că se executăpedeapsa cea mai gravă, celelalte rămânând astfel nepedepsite; Sistemulcumulului juridic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiuneconcurentă şi executarea celei mai grave dintre acestea, pedeapsă care poatefi mărită până la maximul ei special şi adăugarea unui spor. Acesta estesistemul adoptat şi aplicat de Codul nostru penal.Sancţionarea concursului de infracţiuni• Aplicarea pedepselor principale (art. 34 C. pen.)Sistemul cumulului juridic cunoaşte două etape: stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune; aplicarea pedepsei care poate fi sporită.• Aplicarea pedepselor complementare (art. 35 C. pen.)• Aplicarea mãsurilor de siguranþã (art. 35 alin. 4 C. pen.)• Contopirea pedepselor pentru infracþiuni concurente (art. 36 C. pen.)12. RECIDIVA ŞI PLURALITATEA INTERMEDIARĂRecidiva este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã însãvârºirea din nou a unei infracþiuni de cãtre o persoanã care anterior amai fost condamnatã definitiv pentru o altã infracþiune.Caracteristici: esenţa acestei instituţii o constituie existenþa uneihotãrâri definitive de condamnare; ea reflectã o periculozitate mai mare afãptuitorului; raportul dintre aceasta şi concursul de infracţiuni este subaspectul intervenþiei unei hotãrâri definitive de condamnare.Structurã- Primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitivă.- Al doilea termen este format din săvârşirea din nou a unei infracţiuni.ModalităţiA. În funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni:- Recidiva post-condamnatorie presupune săvârşirea unei noiinfracţiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentruinfracţiunea anterioară şi mai înainte de executarea pedepsei pronunţatepentru acea infracţiune.- Recidiva post-executorie presupune săvârşirea unei noi infracţiunidupă executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei (prin graţieresau prescripţie) pronunţată pentru infracţiunea anterioară.306B. După natura infracţiunilor ce compun recidiva:- Recidiva generalã, când este formată din infracţiuni ce au naturădiferită.- Recidiva specialã, când este formată din infracţiuni care au aceeaşinatură.C. După gravitatea condamnării:Recidiva mare post-condamnatorie (art. 37 lit. a C. pen.) existãatunci când, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare lapedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sãvârºeºte din nou

o infracþiune cu intenþie înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpulexecutãrii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevãzutã de legepentru a doua infracþiune este închisoarea mai mare de un an.Recidiva mare post –executorie (art. 37 lit. b C. pen.) existã atuncicând, dupã executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni,dupã graþierea totalã sau a restului de pedeapsã ori dupã împlinireatermenului de prescripþie a executãrii unei asemenea pedepse, celcondamnat sãvârºeºte din nou o infracþiune cu intenþie pentru care legeaprevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.Recidiva mică (art. 37 lit. c C. pen.) existã atunci când, dupãcondamnarea la cel puþin trei pedepse cu închisoare pânã la 6 luni, saudupã executare, dupã graþierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupãprescrierea executãrii a cel puþin trei asemenea pedepse, cel condamnatsãvârºeºte din nou o infracþiune cu intenþie, pentru care legea prevedepedeapsa închisorii mai mare de 1 an.Modalitãþi: recidiva micã post-condamnatorie; recidiva micã postexecutorie.Tratamentul penal al recidivei. În Codul penal român au fost înscrisedispoziţii privind aplicarea pedepsei în cazul recidivei, din care sedesprinde caracterul acesteia de cauzã generalã de agravare facultativã apedepsei. Acest caracter rezultă din sistemul de sancţionare prevăzut înCodul penal.Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-condamnatoriiAplicarea pedepsei principale. Prin dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. pen.s-a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. În aplicareapedepsei pentru această modalitate a recidivei trebuie făcută o distincţiedupă momentul săvârşirii din nou a infracţiunii:- când cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de aîncepe executarea pedepsei, se stabileşte o pedeapsă pentru infracţiuneasăvârşită din nou care se contopeşte cu pedeapsa ce formează primul307termen al recidivei; sporul care se poate adăuga la maximul special alpedepsei celei mai grele este de până la 7 ani (art. 39 alin. 1 C. pen.);- când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executãrii pedepsei,contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restulde pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioară (art. 39 alin. 2 C. pen.).Dacă noua infracţiune s-a săvârşit în stare de evadare, pedepsele cese vor contopi vor fi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în starede evadare şi pedeapsa constituită din restul rămas neexecutat, din pedeapsace se execută, până la data evadării, la care se adaugă pedeapsa stabilităpentru infracţiunea de evadare (art. 39 alin. 3 C. pen.).Aplicarea pedepselor complementare. Se vor aplica toate când sunt denatură diferită ori de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit; se va aplica ceamai grea dintre acestea când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut.Aplicarea mãsurilor de siguranþã. Aplicarea acestora estedeterminată de scopul şi funcţiile pe care le au de îndeplinit, astfel că se voradiţiona cele de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit.Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-executoriiAplicarea pedepsei principale. Pedeapsa pentru infracţiunea comisă

în stare de recidivă post-executorie se stabileşte ţinând seama de aceastăstare, între limitele speciale prevăzute de lege pentru respectiva infracţiune,putând fi chiar maximul special; dacă acest maxim este neîndestulător, sepoate aplica un spor de până la 10 ani, în cazul închisorii, iar în cazulamenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximulspecial (art. 39 alin. 4 C. pen.); când sunt prevăzute pedepse alternative,instanţa de judecată va alege una dintre pedepse ale cărei limite se stabilescdupă cum am arătat; sporurile arătate mai sus sunt posibile numai dacăpedepsele alternative sunt închisoarea şi amenda; dacă pedeapsa estedetenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea, iar instanţa alege pedeapsadetenţiei pe viaţă, această pedeapsă nu mai poate fi agravatăAplicarea pedepselor complementare ºi a mãsurilor de siguranþã.Acestea se vor aplica şi executa toate; dacă sunt distincte, se va aplicaregula prevăzută şi în cazul recidivei mari post-condamnatorii.Aplicarea pedepsei în cazul recidivei miciAplicarea pedepsei în acest caz se face în aceleaşi condiţii ca şi pentrurecidiva mare post-condamnatorie ori post-executorie; în cazul recidivei micipost-condamnatorii, când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate,acestea se contopesc după regulile prevăzute în art. 34 C. pen.; dacă, înstarea de recidivă mică post-condamnatorie, s-au săvârşit mai multe infracţiuni, seva stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită, apoi se aplicădispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.308Descoperirea ulterioară a stării de recidivăÎntr-o astfel de situaţie se impune recalcularea pedepsei pentru starea derecidivă; recalcularea pedepsei este condiţionată de descoperirea acesteia dupărămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, descoperire care trebuie să aibăloc mai înainte de executarea în întregime a pedepsei; reţinerea stării derecidivă a celui condamnat la detenţiune pe viaţă nu prezintă foarte marerelevanţă, căci această pedeapsă, prin natura ei, nu mai poate fi agravată.PREVEDERI ALE NOULUI COD PENALSediul recidivei în noul Cod penal este art.50, care reglementeazăaltfel această formă a pluralităţii de infracţiuni, aducând următoarelemodificări: recidiva simplă, al cărei prim termen este o pedeapsă privativăde libertate între 1 an şi 5 ani; recidiva calificată, la care primul termen esteo pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. Noul Cod penal arenunţat la reglementarea micii recidive.13. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERULPENAL AL FAPTEIDefiniţie. Cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei sunt aceleîmprejurãri, stãri, situaþii, cazuri, condiþii a cãror existenþã în timpulsãvârºirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trãsãturileesenþiale ale infracþiunii sã devinã imposibilã.Existenþa unei cauze care înlãturã caracterul penal al faptei, cepoate fi invocatã în orice stadiu al procesului penal, are drept consecinþã

imposibilitatea angajãrii rãspunderii penale.Legitima apărareDefiniţie (art. 44 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutãde legea penalã sãvârºitã în stare de legitimã apãrare. Este în stare delegitimã apãrare acela care sãvârºeºte fapta pentru a înlãtura un atacmaterial, direct, imediat ºi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotrivaunui interes obºtesc ºi care pune în pericol grav persoana sau drepturilecelui atacat sau interesul obºtesc (legitima apãrare propriu-zisã).Se prezumã cã este în legitimã apãrare ºi acela care sãvârºeºte faptapentru a respinge pãtrunderea fãrã drept a unei persoane prin violenþã,viclenie, efracþie sau prin alte asemenea mijloace într-o locuinþã, încãpere,dependinþã sau loc împrejmuit þinând de acestea (legitima apãrareprezumatã). Este, de asemenea, în legitimã apãrare ºi acela care, dincauza tulburãrii sau temerii, a depãºit limitele unei apãrãri proporþionalecu gravitatea pericolului ºi cu împrejurãrile în care s-a produs atacul.309Forme ale legitimei apărări. Conform textului de lege (art.44 C. pen.),legitima apãrare cunoaºte trei forme de manifestare: legitima apãrarepropriu-zisã; legitima apãrare prezumatã; excesul justificat (datorattulburãrii sau temerii).Starea de necesitateDefiniţie (art.45 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutãde legea penalã, sãvârºitã în stare de necesitate.Este în stare de necesitate acela care sãvârºeºte fapta pentru a salva –de la un pericol iminent ºi care nu poate fi înlãturat altfel – viaþa,integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important alsãu, ori al altuia sau interes obºtesc.Deosebirea dintre legitima apărare şi starea de necesitate vizeazăriposta faţă de starea de pericol creată, persoana aflată în legitimă apărarealegând calea ripostei active (încercând să anihileze pericolul prinexercitarea atacului legitim împotriva persoanei agresorului însuşi), iarpersoana aflată în stare de necesitate neîndreptându-se împotriva sursei depericol pe care nu o poate anihila, acţiunea de salvare realizându-se prinsacrificarea unor valori sau bunuri aparţinând altor persoane.Condiţiile stării de necesitateCondiþii privind pericolul:- întâmplarea care face să se ivească pericolul poate fi datorată uneicauze fortuite (cutremure, inundaţii etc.), dar poate proveni şi din faptesăvârşite de oameni sau poate consta în apariţia neaşteptată a unor fiinţepericuloase (nebuni, animale);- să existe un pericol iminent, adică pe punctul de a produce răul cucare ameninţă valorile legal ocrotite. Pericolul trebuie să fi ajuns pe punctulde a trece de la simpla ameninţare cu răul la producerea efectivă a acestuia.Pericolul trebuie să fie real, adică producerea lui să nu fie pusă sub semnulincertitudinii şi, în orice caz, să producă făptuitorului o serioasă temere că else va realiza;- pericolul trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporală sausănătatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes obştesc;

- pericolul trebuie să fie inevitabil, ceea ce înseamnă că el nu poate fiînlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legeapenală. Aprecierea trebuie să aparţină celui care a acţionat, acesta trebuindsă fi considerat că pericolul nu putea fi înlăturat prin alte mijloace, chiardacă în fapt existau posibilităţi de înlăturare, pe care însă el nu le-aprevăzut. Caracterul inevitabil al pericolului trebuie să fie apreciat înfuncţie de împrejurările concrete în care s-a ivit şi în care persoana a fost310silită să acţioneze, de particularităţile psiho-fizice ale persoanei aflate subameninţarea pericolului.Condiţii privind acţiunea de salvare: acţiunea să fie necesară pentrusalvarea de la pericol a valorilor menţionate de lege, adică să fie singura calede salvare în situaţia dată. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază înraport cu iminenţa şi actualitatea pericolului; prin săvârşirea acţiunii desalvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fiprodus dacă pericolul nu era înlăturat; fapta să nu fie săvârşită de către saupentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul.Depăşirea limitelor stării de necesitate(art.45 alin.3 C. pen.)Nu este în stare de necesitate persoana care, în momentul în care asăvârşit fapta prevăzută de legea penală, şi-a dat seama că pricinuieşteurmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolulnu era înlăturat. Într-o asemenea situaţie nu este îndeplinită condiţiaprivitoare la acţiunea de salvare ce vizează urmările vădit mai grave cauzateprin săvârşirea acestei acţiuni. Depăşirea limitelor stării de necesitateconstituie circumstanţă atenuantă (art.73 lit. a C. pen.).Constrângerea fizică şi constrângerea moralăConstrângerea fizică (forţa majoră)Definiţie (art.46 alin.1 C. pen.). Constrângerea fizicã este situaþia încare o persoanã sãvârºeºte o faptã prevãzutã de legea penalã, datoritãunei constrângeri fizice cãreia nu i-a putut rezista.Constrângerea morală (Ameninţarea)Definiţie (art.46 alin.2 C. pen.). Existã constrângere moralã atuncicând o persoanã sãvârºeºte o faptã prevãzutã de legea penalã datoritã uneiameninþãri cu un pericol grav pentru persoana sa, ori a altuia, pericol carenu poate fi înlãturat în alt mod.Cazul fortuitDefiniţie (art.47 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã delegea penalã care este consecinþa unei împrejurãri ce nu poate fi prevãzutã.Specific cazului fortuit este suprapunerea unei fapte umane, social-utile,a unei împrejurări sau întâmplări imprevizibile care deviază direcţia şi rezultatulfaptei iniţiale, realizându-se conţinutul unei fapte prevăzute de legea penală.IresponsabilitateaDefiniţie (art.48 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutãde legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvârºirii faptei, fie din311cauza alienaþiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sã-ºi dea seama deacþiunile sau inacþiunile sale ori nu putea fi stãpân pe ele.Caracteristic stării de iresponsabilitate este lipsa facultăţilor psihiceale persoanei care permit acesteia să înţeleagă caracterul şi semnificaţia

actelor sale de conduită (factorul intelectiv) sau să fie stăpână pe ele(factorul volitiv), ceea ce înseamnă, în esenţă, lipsa vinovăţiei. Starea deiresponsabilitate poate fi determinată de: starea de subdezvoltare psihică,consecinţă a diferitelor anomalii, idioţenie, cretinism, infantilism, debilitatemintală etc.; boli neuro-psihice (nebunie, nevroze, psihoze etc.); tulburăripsihice provocate de intoxicaţii (prin alcool, toxice, stupefiante, alimentealterate etc.); fenomene fiziologice (somn natural, somn hipnotic, leşin).Starea de incapacitate fizică poate fi: permanentă (incurabilă) sautrecătoare (intermitentă), înnăscută (congenitală) sau supravenită.BeţiaDefiniţie. Beþia este o stare psiho-fizicã în care se gãseºte opersoanã, datoritã efectelor pe care le au asupra organismului sãu ºiasupra facultãþilor sale mintale anumite substanþe excitante sau narcotice,consumate de acea persoanã ori introduse în corpul sãu.Beţia – cauză care înlătură caracterul penal al fapteiDefiniţie (art.49 alin.1 C. pen.). Nu constituie infracþiune faptaprevãzutã de legea penalã, dacã, în momentul sãvârºirii acesteia,fãptuitorul se gãsea, datoritã unei împrejurãri independente de voinþa sa,în stare de beþie completã, produsã de alcool sau de alte substanþe. Caatare, dintre formele de beţie menţionate, constituie cauză care înlăturăcaracterul penal al faptei numai beţia fortuită (accidentală) completă.Minoritatea făptuitoruluiDefiniţie (art.50 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutãde legea penalã sãvârºitã de un minor, care la data comiterii ei nuîndeplinea condiþiile legale pentru a rãspunde penal. Minorul nu răspundepenal, dacă, datorită stării de dezvoltare organică şi psihică, este lipsit decapacitatea de a înţelege şi de a-şi manifesta voinţa potrivit legii penale,neavând discernământ.Eroarea de faptDefiniţie (art.51. C. pen.). Eroarea de fapt constã în necunoaºtereasau cunoaºterea greºitã de cãtre fãptuitor a existenþei unei stãri, situaþiisau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei ori ocircumstanþã agravantã în legãturã cu aceasta. Eroarea de fapt reprezintăîn esenţă o reprezentare greşită a realităţii, adică necunoaşterea acesteia ori312cunoaşterea ei greşită. Într-o atare situaţie, făptuitorul, deşi are capacitatepsihică, în momentul săvârşirii faptei are o reprezentare greşită a realităţii,necunoscând anumite stări, situaţii sau împrejurări existente la momentulrespectiv, ori cunoscându-le greşit sau deformat, existând o discordanţăîntre realitatea obiectivă şi imaginea proiectată asupra realităţii de aceapersoană. Dispoziţiile art.51 îşi găsesc aplicare în cazul faptelor săvârşite cuintenţie, aplicându-se însă şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea lepedepseşte, dar numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurăriirespective nu este ea însăşi rezultatul culpei făptuitorului, datorându-se unorîmprejurări necunoscute ori condiţiilor concrete în care a acţionat,făptuitorul neavând posibilitatea să evite eroarea în care s-a aflat.Eroarea de dreptPotrivit art.51 alin. ultim C. pen., necunoaşterea sau cunoaştereagreşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, indiferent dacănecunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale este consecinţa

conduitei proprii sau a altei persoane. Atunci când necunoaşterea saucunoaşterea greşită se referă la o lege extrapenală, respectiva eroare dedrept înlătură caracterul penal al faptei, fiind asimilată erorii de fapt.PREVEDEI ALE NOULUI COD PENALNoul cod penal introduce împărţirea cauzelor care înlătură caracterulpenal al faptei în două categorii: cauze justificative; cauze care înlăturăcaracterul penal al faptei.Cauze justificative sunt acele împrejurări în prezenţa cărora faptadevine legal justificată. În această categorie, noul Cod include: legitimaapărare, ordinul legii şi comanda autorităţii legitime, consimţământulvictimei, starea de necesitate.14. INFRACTORULPluralitatea de infractoriO faptă periculoasă poate fi săvârşită de către un singur făptuitor saude către mai mulţi făptuitori care acţionează împreună, în acest din urmăcaz existând o pluralitate de făptuitori.Pluralitatea de infractori se poate realiza în trei forme diferite:pluralitatea naturală (necesară); pluralitatea constituită (legală); pluralitateaocazională (participaţia penală).Pluralitatea naturală constituie o formă a pluralităţii de infractoricare nu este reglementată prin norme cu caracter general, fiecare participantla săvârşirea faptei fiind autor al infracţiunii, alături de ceilalţi făptuitori, şi313răspunzând de rezultatul produs. Menţionăm dintre infracţiunile specificeacestei categorii de pluralităţi de infractori: incestul (art.203 C. pen.),bigamia (art.303 C. pen.) şi adulterul (art.304 C. pen.).Pluralitatea constituită rezidă în alcătuirea, formarea unei grupăride persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni, grupare incriminată delegea penală.În cazul pluralităţii constituite este necesară îndeplinirea unorcondiţii: înţelegerea stabilită între membrii grupului de a acţiona împreună;rezoluţia de a prepara, de a desemna mijloacele necesare pentru realizareaacestor infracţiuni; caracterul programatic al infracţiunilor pe care grupareaşi-a propus să le săvârşească şi al duratei asocierii. Asocierea trebuie sădureze un anumit timp şi să aibă o pronunţată coeziune între participanţi,determinată de un obiectiv comun, de o concepţie unică şi de o disciplinăstatornică între membrii grupării.Aparţin acestei categorii infracţiunile: complotul (art.167 alin.1C. pen.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art.323 C. pen.) şiînţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid (art.357 alin.final C. pen.).Pluralitatea ocazională există ori de câte ori o infracţiune estesăvârşită de un număr mai mare de persoane decât cel indispensabil înraport de natura ei. Pluralitatea ocazională este denumită şi participaţiepenală proprie. Participaţia penală proprie apare sub următoarele forme:coautoratul, instigarea ºi complicitatea.Autoratul (coautoratul)Definiţie (art.24 C. pen.). Este autor persoana care sãvârºeºte în modnemijlocit fapta prevãzutã de legea penalã. Coautoratul este acea formã a

participaþiei în care fapta prevãzutã de legea penalã a fost sãvârºitã în modnemijlocit de douã sau mai multe persoane.Condiþiile autoratului ºi coautoratuluiInfracþiuni la care coautoratul nu poate fi posibil. Există uneleinfracţiuni care, deşi pot exista celelalte forme ale participaţiei penale, nupot fi săvârşite sub forma coautoratului. Avem astfel: infracţiunile cu autorunic, ce se caracterizează prin faptul că nu pot fi săvârşite nemijlocit decâtde o singură persoană (exemplu, mărturia mincinoasă, dezertarea,prostituţia); infracţiunile omisive, al căror element material apare prinneîndeplinirea unei obligaţii de afaceri, impusă cu caracter personal(exemplu, infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art.170 C. pen.).InstigareaDefiniţie (art.25 C. pen.). Constã în fapta unei persoane, care, cuintenþie, determinã prin orice mijloace o altã persoanã sã sãvârºeascã o314faptã prevãzutã de legea penalã. Instigatorul mai este denumit ºi autorulmoral al infracþiunii.Instigarea se poate realiza prin orice mijloace (sfaturi, îndemnuri,rugăminţi sau chiar constrângeri sau corupere); activitatea instigatoruluitrebuie să fie consecinţa determinării instigatului de a săvârşi faptaprevăzută de legea penală pe care o şi execută ulterior. Este necesar deci cainstigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi şi să treacă la executarea ei,chiar dacă executarea a rămas în faza tentativei; activitatea de determinaresă fie săvârşită cu intenţie.Formele instigãrii:- instigarea urmată de executare. Se caracterizează prin concordanţaîntre activitatea desfăşurată de instigator şi cea desfăşurată de instigat,instigatorul executând infracţiunea la care a fost determinat;- instigarea neurmată de executare. Există această formă de instigareatunci când instigatorul a determinat la săvârşirea unei infracţiuni, iarinstigatul a acceptat, pentru ca ulterior să se desisteze ori să împiedicevoluntar producerea rezultatului, sau chiar să nu treacă la executare. Încazul instigării neurmate de executare nu există participaţie, deoarece,nesăvârşindu-se de către autor o faptă prevăzută de legea penală, acesta nupoate răspunde penal, însă instigatorul va răspunde penal.În cazul instigării urmate de desistarea autorului ori de împiedicareade către acesta a producerii rezultatului, autorul va răspunde sau nu încondiţiile art.22 C. pen. Pedepsirea instigatorului va interveni în ambelesituaţii, numai dacă, pentru fapta la care a instigat, sancţiunea prevăzută delege este pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, pedeapsa aplicabilăacestuia fiind cuprinsă între minimul general al pedepsei şi minimumspecial al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea la care a instigat.În situaţia când actele de executare îndeplinite de autor până în momentuldesistării sau al împiedicării producerii rezultatului constituie prin ele înseleo infracţiune, autorul urmează să suporte pedeapsa prevăzută de lege pentruacea infracţiune, iar instigatorul trebuie să răspundă ca şi autorul;- instigarea neizbutită (aparentă). Există atunci când instigatoruldetermină la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, însă persoanaasupra căreia s-a exercitat determinarea nu acceptă săvârşirea faptei.

Deoarece instigatorul nu a reuşit să lămurească pe cel instigat săsăvârşească fapta, această formă de instigare este cunoscută şi subdenumirea de îndemn. Instigatorul nu va fi pedepsit pentru fapta la care ainstigat cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege când instigatorul varăspunde penal (exemplu, în cazul încercării de a determina mărturiamincinoasă – art.261 C. pen.).315ComplicitateaDefiniţie. Constã în activitatea persoanei care, cu intenþie, înlesneºtesau ajutã în orice mod la sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalãsau care, înainte ori în timpul sãvârºirii faptei, promite cã va tãinuibunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacãulterior promisiunea nu este îndeplinitã.În conformitate cu dispoziţiile art.27 C. pen., complicele sepedepseşte cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.Participaţia improprie (imperfectă)Definiţie. Este acea formã de participaþie penalã la care persoanelecare sãvârºesc prin voinþã comunã o faptã prevãzutã de legea penalã nu autoate aceeaºi atitudine psihicã, neacþionând cu aceeaºi formã de vinovãþie,unii participanþi lucrând cu intenþie, iar alþii din culpã sau chiar fãrãvinovãþie.Modalitãþile participaþiei improprii• Modalitatea intenþie ºi culpã (art.31 alin.1 C. pen.) constă îndeterminarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenţie la săvârşireadin culpă de către altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală;caracteristic acestei modalităţi este faptul că autorul săvârşeşte fapta dinculpă, pe câtă vreme instigatorul sau complicele acţionează cu intenţie,autorul nedându-şi seama că este determinat ori ajutat în comiterea faptei,fiind indus ori lăsat în eroare de fapt, motiv pentru care el săvârşeşte dinculpă fapta respectivă. În cazul în care fapta săvârşită nu constituieinfracţiune decât dacă este săvârşită cu intenţie, autorul nu va răspundepenal, pe câtă vreme instigatorul sau complicele va răspunde penal.• Modalitatea intenþie ºi lipsã de vinovãþie (art.31 alin.2 C. pen.)constă în determinarea, ajutarea sau înlesnirea în orice mod cu intenţie lasăvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană careacţionează fără vinovăţie. În acest caz, determinată sau ajutată cu intenţie easăvârşeşte fapta prevăzută de legea penală fără vinovăţie, datorităiresponsabilităţii, erorii de fapt, constrângerii fizice ori morale, beţieifortuite complete etc. Autorul care a acţionat fără vinovăţie nu va răspundepenal, în timp ce participanţii vor răspunde în calitatea lor pentruinfracţiunea intenţionată.15. RĂSPUNDEREA PENALĂDefiniţie. Rãspunderea penalã este o formã a rãspunderii juridice ceare ca temei sãvârºirea unei infracþiuni ºi care este însuºi raportul juridicpenal de constrângere nãscut ca urmare a sãvârºirii infracþiunii între stat,pe de o parte, ºi infractor, pe de altã parte, raport complex al cãrui316conþinut îl formeazã dreptul statului, ca reprezentant al societãþii, de atrage la rãspundere pe infractor, de a-i aplica sancþiunea pentruinfracþiunea sãvârºitã ºi de a-l constrânge s-o execute, precum ºi obligaþia

infractorului de a rãspunde pentru fapta sa ºi de a se supune sancþiuniiaplicate în vederea restabilirii ordinii de drept ºi restaurãrii autoritãþiilegii.Principiile răspunderii penale1. Principiul legalităţii răspunderii penale. Presupune că apariţia,desfăşurarea şi soluţionarea raportului penal au loc în baza legii şi în strictăconformitate cu aceasta.2. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale.Răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni.3. Principiul umanismului. Răspunderea penală utilizeazăinstrumente care, prin natura şi conţinutul lor, au caracter uman, neducândla umilirea şi degradarea fiinţei umane.4. Principiul răspunderii penale personale. Răspunderea penalărevine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea uneiinfracţiuni, neputând interveni pentru fapta altuia, ori neputând fi colectivă.5. Principiul unicităţii răspunderii penale. O persoană care asăvârşit o faptă penală nu poate fi trasă la răspundere decât o singură dată.6. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Oricine săvârşeşteo infracţiune trebuie să răspundă penal, ca o consecinţă inevitabilă asăvârşirii unei infracţiuni.7. Principiul individualizării răspunderii penale. Răspundereapenală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii şi depersoana infractorului, pentru a asigura atât sancţionarea corectă ainfractorului, cât şi realizarea prevenţiei generale şi speciale.8. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. Răspundereapenală poate interveni numai într-un anumit interval de timp, după trecereatermenului prevăzut de lege, răspunderea penală urmând a fi înlăturată prinprescripţie.Înlocuirea răspunderii penaleDefiniţie. Este o instituþie juridicã în baza cãreia instanþa de judecatãdispune, în condiþiile legii, înlocuirea rãspunderii penale pentru infracþiuneasãvârºitã cu o altã formã de rãspundere extrapenalã, care atrage osancþiune cu caracter administrativ. Este reglementatã de Codul penal prindispoziþiile art.90, 91 ºi 98.Condiţiile înlocuirii răspunderii penaleCondiþii privitoare la pedeapsã ºi la infracþiunea sãvârºitã: pedeapsaprevăzută de lege să fie închisoarea de cel mult 1 an sau amenda; în cazulunor infracţiuni anume prevăzute de lege, cum ar fi infracţiunea de furt317(art.208 C. pen.), instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale dacăvaloarea pagubei cauzate nu depăşeşte 100.000 lei; în cazul infracţiunii deneglijenţă în serviciu (art.249 C. pen.), valoarea pagubei nu trebuie sădepăşească 500.000 lei; paguba pricinuită prin infracţiune a fost integralreparată până la pronunţarea hotărârii; gradul de pericol social redus al faptei.Condiþii privitoare la persoana fãptuitorului: conduita acestuiaanterioară săvârşirii faptei; art.90 alin. ultim C. pen. prevede că instituţia nuse aplică recidiviştilor şi persoanelor cărora li s-au mai aplicat de 2 orisancţiuni cu caracter administrativ; conduita făptuitorului după săvârşireainfracţiunii – prin atitudinea sa, după săvârşirea infracţiunii, infractorul

trebuie să regrete fapta; existenţa unor date suficiente potrivit cărorafăptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.Sancþiunile ce se aplicã în cazul înlocuirii rãspunderii penalePotrivit art.91 C. pen., în cazul înlocuirii răspunderii penale se aplicăfăptuitorului una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: mustrarea,mustrarea cu avertisment şi amenda de la 100.000 lei la 10.000.000 lei.Potrivit art.98 C. pen., înlocuirea răspunderii penale poate avea loc şiîn caz de participaţie, dar numai faţă de acei participanţi ce îndeplinesccondiţiile înlocuirii. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi încazul concursului de infracţiuni, cu condiţia ca înlocuirea să fie posibilăpentru fiecare din infracţiuni.Cauzele care înlătură răspunderea penalăDefiniţie. Sunt acele instituþii de drept penal care au drept scopînlãturarea rãspunderii penale în cazul în care anumite stãri, situaþii sauconsiderente social-economico-politice ori strict personale fac ca utilitateasocialã a tragerii la rãspundere penalã sã se diminueze pânã la dispariþie.Clasificarea cauzelor care înlãturã rãspunderea penalã. Prevăzutede art.119-139 C. pen., cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şiîmpăcarea părţilor.Efectele cauzelor care înlãturã rãspunderea penalã. Incidenţacauzelor care înlătură răspunderea penală are drept consecinţă faptul cădevine imposibilă aplicarea sancţiunilor penale, a pedepselor, deşi fapta îşipăstrează caracterul penal.AmnistiaDefiniţie. Este un act de clemenþã al puterii legiuitoare –Parlamentul României – care, pentru raþiuni de politicã penalã, înlãturãposibilitatea aplicãrii sancþiunilor penale pentru anumite infracþiuni anumeprevãzute de legiuitor.318Obiectul ºi caracterele amnistiei. Amnistia are ca obiect toatesau anumite infracţiuni săvârşite până la data apariţiei actului deamnistie, având un caracter obiectiv (real) şi operând în rem.Legiuitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumitecondiţii personale, caz în care amnistia operează şi în personam(pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile legii).Efectele amnistiei (art. 119 C. pen.). Efectul principal constă înînlăturarea răspunderii penale a făptuitorului pentru fapta săvârşită.Amnistia antecondamnatorie constituie şi o cauză de încetare a urmăririipenale sau de încetare a procesului penal, iar dacă urmărirea penală nu afost începută, se va dispune neînceperea urmăririi penale. Pe lângăînlăturarea răspunderii penale, amnistia postcondamnatorie are drept efectînlăturarea pedepsei pronunţate şi a celorlalte consecinţe ale condamnării.Ea înlătură pedeapsa principală în măsura în care aceasta nu a fostexecutată, sau restul de pedeapsă rămas neexecutat. Amnistia înlătură şiexecutarea pedepselor complementare, tot în aceeaşi măsură, iar în cepriveşte pedepsele accesorii, acestea încetează o dată cu încetarea executăriipedepsei principale. Amnistia postcondamnatorie produce efecte şi în

privinţa celorlalte consecinţe care decurg din condamnare, făcând săînceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile prevăzute în legilespeciale, penale sau extrapenale. Amnistia înlătură şi starea de recidivă.Limitele efectelor amnistiei. Amnistia nu produce efecte asupramăsurilor de siguranţă şi măsurilor educative luate prin hotărârea decondamnare, precum şi asupra despăgubirilor civile sau cheltuielilorjudiciare stabilite.Continuarea procesului penal pentru infracþiunile amnistiate.Amnistia are caracter obligatoriu, însă atunci când ea este antecondamnatorie,învinuitul sau inculpatul are dreptul să ceară continuarea procesuluipenal pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Dacă se constată nevinovăţia, seva pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penală sau achitare, iar încaz contrar, neputându-se refuza beneficiul amnistiei, se va dispuneîncetarea urmăririi penale sau încetarea procesului penal.Prescripţia răspunderii penaleDefiniţie. Prescripþia rãspunderii penale este acea cauzã de stingerea obligaþiei infractorului de a suporta consecinþele penale ale fapteisãvârºite ca efect al trecerii unui interval de timp expres stabilit de lege.Efecte. Împlinirea termenului prevăzut de lege are drept consecinţăproducerea automată a efectului prescripţiei, şi anume înlăturareaposibilităţii aplicării sancţiunilor de drept penal. În acest caz, se va dispuneneînceperea urmăririi penale, încetarea urmăririi penale, sau încetarea319procesului penal în raport de stadiul procesual în care a intervenitprescripţia. Şi în acest caz, făptuitorul poate cere continuarea procesuluipenal pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Prescripţia reprezintă o cauzăgenerală de înlăturare a răspunderii penale, cu o singură excepţie: infracţiunilecontra păcii şi omenirii, în privinţa cărora prescripţia nu operează.Suspendarea cursului prescripþiei rãspunderii penale. Potrivit art.128alin.1 C. pen., cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul câto dispoziţie legală sau împrejurare de neprevăzut sau de neînlăturatîmpiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesuluipenal. Din definiţia dată rezultă că cursul prescripţiei poate fi suspendatdatorită unei dispoziţii legale, care împiedică punerea în mişcare a acţiuniipenale sau continuarea procesului penal, cum ar fi lipsa autorizaţieiprealabile a procurorului general în cazul săvârşirii contra statului, înstrăinătate, de către străini, a unei infracţiuni. Cursul prescripţiei poate fisuspendat şi datorită intervenţiei unor cazuri de forţă majoră, cum ar fistarea de război. Suspendarea cursului prescripţiei are drept efect o amânarea curgerii termenului de prescripţie, acesta prelungindu-se cu durata cât aoperat suspendarea. Suspendarea produce efecte in personam.Lipsa plângerii prealabileDefiniţie. Plângerea prealabilã este încunoºtinþarea organelorjudiciare de cãtre persoana vãtãmatã cu privire la fapta sãvârºitã ºivãtãmarea suferitã prin aceasta, fiind o condiþie pentru tragerea larãspundere penalã în toate acele cazuri în care este în mod expresprevãzutã în cuprinsul normei de incriminare. Plângerea prealabilãtrebuie sã fie fãcutã de persoana vãtãmatã prin infracþiune, cu excepþia

cazului când victima este un minor sau un incapabil. Lipsa plângeriiprealabile este o cauzã care înlãturã rãspunderea penalã, considerându-secã lipsa acesteia reprezintã voinþa victimei ca fãptuitorul sã nu fie tras larãspundere penalã.Efectele ºi caracterele plângerii prealabile. Plângerea prealabilă, caşi lipsa sau retragerea ei, produce efecte în rem cu privire la fapta săvârşită;de aceea, dacă plângerea s-a făcut numai cu privire la unul din făptuitori,vor răspunde toţi (indivizibilitatea pasivă), iar dacă prin infracţiune au fostvătămate mai multe persoane, este suficientă numai plângerea făcută decătre una dintre acestea (indivizibilitatea activă). Pe lângă caracterulindivizibil, plângerea prealabilă are şi caracter personal, neputând fiformulată decât de victimă.Consecinþele lipsei plângerii prealabile. Potrivit art.131 C. pen., încazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este320condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoanavătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.Retragerea plângerii prealabile. Înlătură răspunderea penală şiretragerea plângerii prealabile, ce echivalează şi produce aceleaşi efecte caşi lipsa acesteia – înlăturarea răspunderii penale. Retragerea plângeriiprealabile reprezintă o manifestare de voinţă a persoanei vătămate printr-oinfracţiune, care, după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentrupunerea în mişcare a acţiunii penale, revine şi renunţă, în condiţiile legii, laplângerea făcută, mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâredefinitivă. Retragerea plângerii prealabile, efectuată cu respectarea dispoziţiilorlegii, produce efecte irevocabile, persoana vătămată nemaiputândreveni asupra ei. Pentru a produce efectele prevăzute de lege, retragereaplângerii prealabile nu trebuie să fie condiţionată, ci totală şinecondiţionată.Împăcarea părţilorDefiniţie. Împãcarea constituie un act bilateral, o înþelegereintervenitã între partea vãtãmatã ºi infractor cu privire la încetarea procesuluipenal ºi înlãturarea rãspunderii penale. Este posibilã numai în cazurileanume prevãzute de lege, de regulã, împãcarea intervenind în cazurilecând acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoaneivãtãmate. Existã însã infracþiuni pentru care acþiunea penalã se pune înmiºcare din oficiu, dar legea prevede posibilitatea împãcãrii pãrþilor (deexemplu, infracþiunea de seducþie, art.129 C. pen.). În cazul persoanelorlipsite de capacitate de exerciþiu, împãcarea se face prin reprezentanþii legaliai acestora, iar în cazul persoanelor cu capacitate restrânsã de exerciþiu, decãtre acestea cu încuviinþarea reprezentanþilor legali.Condiþiile împãcãrii se realizează numai în cazul infracţiunilor pentrucare legea penală prevede această modalitate de înlăturare a răspunderiipenale; împăcarea reprezintă un act bilateral, intervenind între victimă şiinfractor; împăcarea este personală, operând numai între părţile participantela încheierea actului bilateral; nu operează decât dacă a intervenit până larămânerea definitivă a hotărârii de condamnare; trebuie să fie totală şinecondiţionată; trebuie să fie definitivă.

Efectele împãcãrii. Împăcarea înlătură răspunderea penală numai faţăde inculpatul cu care partea vătămată s-a împăcat; de aceea, împăcareaoperează in personam. Întrucât împăcarea are caracter personal, parteavătămată trebuie să precizeze care sunt inculpaţii cu care s-a împăcat.Împăcarea poate fi şi implicită, atunci când rezultă dintr-o situaţie de fapt.32116. SANCŢIUNILE DE DREPT PENALDefiniţie. Sancþiunile de drept penal sunt consecinþele pe care legeapenalã le impune în cazul încãlcãrii preceptelor sale, mãsurile deconstrângere pe care le atrage comiterea faptelor prevãzute de legea penalãfiind totodatã ºi instrumentele de realizare ºi restabilire a ordinii de drept.Sancþiunile de drept penal constituie una din cele trei instituþii fundamentaleale dreptului penal alãturi de infracþiune ºi de rãspunderea penalã.Sancţiunile de drept penal sunt: pedepsele; măsurile educative;măsurile de siguranţă.PedepseleDefiniţie (art.52 C. pen.). Pedeapsa este o mãsurã de constrângereºi, în acelaºi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, având undublu caracter: unul coercitiv (mãsurã de constrângere) ºi altul corectiv(mijloc de reeducare).Scopul ºi funcþiile pedepsei. Art. 52 alin.1 teza a 2-a C. pen. prevede căscopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, ceea ce includeatât prevenţia specială (preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de cătrecel condamnat), cât şi prevenţia generală (preîntâmpinarea săvârşirii de noiinfracţiuni de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale).Categorii de pedepseCodul penal român cuprinde trei categorii de pedepse, diferenţiate dupămodul de aplicare, şi anume: pedepse principale: detenţiunea pe viaţă,închisoarea de la 15 zile la 30 ani şi amenda de la 1.000.000 la 500.000.000 lei;pedepse complementare: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani şidegradarea militară; pedeapsa accesorie: interzicerea unor drepturi anumeprevăzute de lege.Pedepsele principaleDefiniţie. Sunt acele pedepse care pot fi aplicate singure pentrufaptele penale sãvârºite.Categorii de pedepse principale (art.53 C. pen.):• Pedeapsa detenþiunii pe viaþã..• Pedeapsa închisorii.• Amenda penalã.Pedepsele complementareDefiniţie. Sunt acele pedepse alãturate pedepsei principale ce nu auun caracter de sine stãtãtor, completând întotdeauna pedeapsa principalã.Pedepsele complementare funcţionează numai atunci când au fostpronunţate de instanţă. Aplicarea lor poate fi obligatorie (când legea322prevede această pedeapsă) sau facultativă (când legea lasă la apreciereainstanţei aplicarea unei astfel de pedepse).Pedepsele complementare prevăzute de Codul penal• Pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi (art. 64 C. pen.).

Executarea începe după executarea pedepsei închisorii sau după graţierea sauprescripţia pedepsei închisorii. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsătemporară, durata ei (1-10 ani) fiind fixată prin hotărârea de condamnare.• Degradarea militarã. Este o pedeapsă complementară ce se aplicăîn mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti în cazul săvârşiriiunor fapte pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 10 ani saudetenţia pe viaţă. Aplicarea ei este facultativă, când pedeapsa închisoriistabilite a fost de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. Degradarea militarăoperează din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,fiind o pedeapsă perpetuă.Pedepsele accesoriiDefiniţie (art.71 C. pen.). Constã în interzicerea tuturor drepturilorprevãzute în art.64 C. pen. Aceste pedepse produc efecte de drept, în cazulpedepsei detenþiunii pe viaþã sau a închisorii, neavând limite proprii,împrumutându-le de la pedeapsa din care decurge. Încep din momentul încare hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi durează până laterminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului depedeapsă, ori până la îndeplinirea termenului de prescripţie a executăriipedepsei. În cazul când pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă,interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator estelăsată la latitudinea instanţei.Măsurile educativeSistemul sancþionator pentru minori. Minorilor li se aplică măsurieducative sau pedepse, un sistem mixt ce corespunde specificuluicombaterii criminalităţii juvenile. Pedepsele aplicabile minorilor suntînchisoarea şi amenda, ale căror limite se reduc la jumătate, fără ca minimulsă poată depăşi 5 ani. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea peviaţă, minorului i se poate aplica închisoarea de la 5 la 20 ani. Pedepselecomplementare nu pot fi aplicate minorilor. Condamnările pronunţatepentru fapte comise în perioada minorităţii nu atrag starea de recidivă,incapacităţi ori decăderi.Măsurile educative aplicabile minorilor• Mustrarea. Este prevăzută în art.102 C. pen. şi constă în dojenireaminorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea323minorului asupra modului de comportament. Măsura se ia în cazul faptelorextrem de uşoare şi se execută de îndată cu ocazia pronunţării hotărârii.• Libertatea supravegheatã. Este prevăzută în art.103 C. pen. şi constăîn lăsarea minorului în libertate pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebită.Internarea într-un centru de reeducare (art.104 C. pen.) este omăsură privativă de libertate ce se ia împotriva minorilor ce au săvârşitfapte penale de o anumită gravitate, putându-se lua şi ca măsurăînlocuitoare în cazul libertăţii supravegheate.Internarea într-un institut medical educativ (art. 105 C. pen.) este omăsură cu caracter mixt, medical şi educativ, ce se ia faţă de minorul carerăspunde penal, dar care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoiede un tratament sau de îngrijiri medicale şi, implicit, de un regim deinstruire şi educare a stării sale.17. APLICAREA ŞI EXECUTAREA PEDEPSEI

Operaþia de adaptare a pedepsei în raport cu fiecare infracþiune ºicu fiecare infractor, în vederea realizãrii scopului de prevenþie generalã ºispecialã, poartã denumirea de individualizarea pedepsei, instituþieprevãzutã în art.72 – 89 din Codul penal.Existã trei forme de individualizare a pedepselor:- legală – se realizează în faza de elaborare a normelor juridice penalede către legiuitor şi se concretizează în stabilirea cadrului general alpedepselor, a felului şi limitelor generale ale fiecărui gen de pedepse, înstabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte, precum şi în stabilireacadrului şi mijloacelor legale în care se va realiza individualizarea judiciară şiadministrativă;- judiciară – se realizează în faza de aplicare a pedepsei şi a celorlaltesancţiuni de drept penal de către instanţa judecătorească şi intervine dupăsăvârşirea infracţiunii;- administrativă –se realizează în faza de executare de către organeleadministrative de executare.Individualizarea judiciarã a pedepselor se realizează de judecători înfuncţie de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii pot fi generale(ce trebuie avute în vedere fără excepţie la individualizarea oricăreipedepse) şi speciale (incidente doar în anumite cazuri prevăzute de lege).Criteriile generale de individualizare (art. 72 alin.1 C. pen.) sunt:dispoziţii ale părţii generale a Codului penal (exemplu, reglementărileprivitoare la sistemul pedepselor); limitele de pedeapsă fixate în parteaspecială; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului;împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.324Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penalăDefiniţie. Prin împrejurãri care atenueazã sau agraveazãrãspunderea penalã se înþeleg diferite stãri, situaþii, calitãþi sau alte dateale realitãþii care, deºi nu fac parte din conþinutul constitutiv al infracþiunii,au totuºi legãturã fie cu fapta sãvârºitã, fie cu persoana infractorului ºideterminã reducerea pedepsei sub minimul special sau, dimpotrivã,agravarea pedepsei, cu posibilitatea depãºirii maximului special.Clasificarea circumstanþelor: circumstanţe legale, prevăzute expresde lege şi, odată constatată existenţa lor, necesar a fi reţinute de judecători,şi circumstanţe judiciare (nedeterminate de lege, ci de instanţe, care lerecunosc şi le aplică facultativ); circumstanţe reale (care privesc faptasăvârşită) şi personale (care privesc persoana făptuitorului), cele din urmănerăsfrângându-se asupra participanţilor, spre deosebire de primele, care,dacă au fost cunoscute sau prevăzute, se răsfrâng asupra acestora;circumstanţe cunoscute (ce au fost cunoscute sau prevăzute de infractor) şinecunoscute (ce nu au fost cunoscute sau prevăzute de infractor).Circumstanþele atenuante pot fi atât legale, cât şi judiciare.Circumstanþele atenuante legale: depăşirea limitelor legitimei apărări(excesul scuzabil) – prevăzută de art.73 lit. a teza I C. pen.; depăşirealimitelor stării de necesitate – art. 73 lit. a teza II C. pen.; provocarea –prevăzută de art.73. lit. b C. pen. – ce există atunci când infracţiunea a fostsăvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate deo provocare din partea persoanei vătămate.Circumstanþele atenuante judiciare reprezintă realităţi obiective pe

care instanţa le poate constata, fără a fi totuşi obligată să reţină caracterulatenuant. Art.74 C. pen. enumeră cu titlu exemplificativ (nu limitativ) maimulte împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante: conduita bunăa infractorului înainte de săvârşirea faptei, stăruinţa depusă de acesta pentrua înlătura rezultatul infracţiunii sau pentru a repara paguba pricinuită şiatitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezenţasa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în timpul procesului, înlesnireadescoperirii sau arestării participanţilor.Circumstanþele agravante se clasifică tot în circumstanţe agravantelegale şi circumstanţe agravante judiciare.Circumstanþele agravante legale sunt prevăzute limitativ în art.75C. pen.Circumstanþele agravante judiciare. Legea nu le exemplifică (ca încazul celor atenuante), art.75 alin.2 C. pen. precizând doar că pot fi reţinuteca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei uncaracter grav, cum ar fi, de exemplu, premeditarea săvârşirii infracţiunii.Consecinţele evidenţierii circumstanţelor agravante sunt prevăzute de art.78C. pen. şi constă în faptul că infractorului i se poate aplica o pedeapsă până la325maximul special sau chiar adăuga un spor până la 5 ani care nu poate depăşi1/3 din acest maxim (iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel multjumătate din maximul special).18. MIJLOACE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSELORSuspendarea condiţionată a executării pedepseiDefiniţie. Constã în dispoziþia datã de instanþã prin hotãrârea de condamnarede a se suspenda pe o anumitã perioadã – denumitã termen de încercare– executarea pedepsei aplicate, dacã sunt îndeplinite anumite condiþii.Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executăriipedepseiCondiþii privitoare la pedeapsã ºi la natura infracþiunii: pedeapsaaplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda, iar în cazde concurs de infracţiuni, pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult2 ani; sunt exceptate de la aplicarea instituţiei infracţiunile intenţionatepentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 15 ani, precum şiinfracţiunile prevăzute la art.182 C. pen.(vătămarea corporală gravă),art.183 (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), art.197 alin.1 şi 2 (viol)şi art.2671 alin.1 şi 2 (tortura); când prin infracţiune s-a produs o pagubă,suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune numai dacă,până la pronunţarea hotărârii, paguba a fost integral reparată sau platadespăgubirii a fost garantată de o societate de asigurare (art 81 alin.4 C. pen.).Condiþii privitoare la persoana infractorului: infractorul nu a mai fostcondamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazulcând condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.38 C. pen.; seapreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, adică

cel condamnat are aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei.Termenul de încercare. Suspendarea condiţionată a executăriipedepsei se dispune pe o anumită durată, care, potrivit art.82 C. pen.,constituie termen de încercare pentru condamnat. Durata termenului deîncercare diferă: în cazul închisorii, ea este egală cu cuantumul pedepseiaplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani; în cazul amenziipenale, termenul de încercare este de 1 an.Când cel condamnat este minor, termenul de încercare se compunedin durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6luni la 2 ani, fixat de instanţă, iar când pedeapsa este amenda, termenul deîncercare este de 6 luni.Termenul de încercare se socoteşte de la data rămânerii definitive ahotărârii, prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării326pedepsei, şi se socoteşte împlinit (fiind de drept substanţial) cu o zi înaintede ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă.Revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei intervineîn următoarele cazuri: • cel în cauză a săvârşit o nouă infracţiune (art.83C. pen.). Măsura este obligatorie dacă infracţiunea ulterioară este oinfracţiune intenţionată şi a fost descoperită înainte de expirarea termenuluide încercare şi nu se dispune când infracţiunea a fost săvârşită din culpă orifapta a fost descoperită după expirarea termenului de încercare; • dacă pânăla expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiilecivile stabilite prin hotărârea de condamnare (art. 84 C. pen.); în acest caz,revocarea are caracter facultativ, dar nu poate fi dispusă dacă neîndeplinireaobligaţiilor civile nu este consecinţa relei credinţei a condamnatului.Revocarea are drept efect executarea în întregime a pedepsei cefusese suspendată condiţionat.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghereDefiniţie. Reprezintã o mãsurã de individualizare a pedepsei,constând în suspendarea executãrii pedepsei cu obligarea celui condamnatde a se supune mãsurilor de supraveghere prevãzute de lege.Condiþii de aplicareCondiþii privitoare la pedeapsã ºi la natura infracþiunii:- pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 4 ani, iarîn caz de concurs de infracţiuni, de cel mult 3 ani;- nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru carelegea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazulinfracţiunilor prevăzute de art.182 (vătămare corporală gravă), art.183(loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), art.197 alin. 1 şi 2 (viol) şiart.2671 alin.1 şi 2 (tortură). În cazul infracţiunii de furt calificat, prevăzutăde art.209 alin.3 C. pen., măsura poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicatăeste închisoarea de cel mult 2 ani;- în cazul în care prin săvârşirea infracţiunii s-a produs o pagubă, măsurapoate fi luată numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integralreparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare.Condiþii cu privire la infractor: infractorul nu a mai fost condamnatanterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când

condamnarea, potrivit art.38 C. pen., nu atrage starea de recidivă; celcondamnat se poate îndrepta chiar fără executarea pedepsei.Termenul de încercare este alcătuit din 2 intervale variabile: duratapedepsei închisorii aplicate şi un interval de timp, stabilit de instanţă, între2 şi 5 ani.327Mãsurile de supraveghere ºi obligaþiile condamnatului pe duratatermenului de încercare sunt cele prevăzute de art. 86 3Cod penal.Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.Cauzele şi condiţiile de revocare sunt aceleaşi ca şi în cazul suspendăriicondiţionate a executării pedepsei(art. 864 Cod penal).Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sedispune pentru cauze preexistente, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţade judecată, ar fi împiedicat acordarea suspendării. Cazurile sunt prevăzutede art. 865 Cod penal.Executarea pedepsei la locul de muncăDefiniţie. Este un mijloc de individualizare judiciarã a pedepseiînchisorii, constând în executarea acesteia, în libertate, prin prestarea uneimunci în cadrul unei unitãþi.Condiþiile de aplicare sunt prevăzute de art. 867Cod penal.Revocarea executãrii pedepsei la locul de muncã este obligatorie:când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cel în cauzăsăvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, înainte de începerea executăriisau în timpul executării acesteia, pedeapsa revocată urmând a se executaîntr-un loc de detenţie; când condamnatul nu mai poate presta munca dincauza pierderii totale a capacităţii de muncă.Revocarea este facultativã: când infracţiunea ulterioară este săvârşitădin culpă; când condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrulunităţii, fie prin neprezentarea la unitate în termen de 5 zile, fie prinîndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce-i revin la locul de muncă.Încetarea executãrii pedepsei la locul de muncã este o modalitate deindividualizare administrativă a pedepsei ce intervine atunci când pedeapsaşi-a atins finalitatea preventiv educativă, dacă sunt îndeplinite următoarelecondiţii; condamnatul a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei;pe parcursul executării a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitorîn muncă; instanţa a fost sesizată cu o cerere de încetare a executăriipedepsei de către conducerea unităţii unde condamnatul execută pedeapsa.Liberarea condiţionatăDefiniţie. Este o instituþie complementarã regimului de executare apedepsei ºi un mijloc de individualizare administrativã a acesteia ºi constã înliberarea condamnatului înainte de executarea completã a pedepsei închisorii,ori a detenþiunii pe viaþã, dacã sunt îndeplinite anumite condiþiiprevãzute de lege.Condiþii de acordare:- să se fi executat o parte din pedeapsă, fracţiune ce trebuie obligatoriuexecutată în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de forma de328vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea, după vârsta condamnatului şidupă folosirea acestuia la muncă, art.59 reglementând condiţiile specifice în

raport cu fiecare din situaţiile menţionate. Îndeplinirea condiţiilor cerute delege trebuie să rezulte din procesul-verbal al comisiei de propunericonstituite în acest scop în cadrul fiecărui penitenciar. Prin procesul-verbalse poate propune fie eliberarea condiţionată, fie amânarea acesteia termenulde amânare neputând fi mai mare de 1 an;- acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei dejudecată.Efectele liberãrii condiþionateEfectul imediat constă în punerea în libertate a condamnatului.Efectul definitiv constă în aceea că pedeapsa se consideră integralexecutată. Dacă, în timpul eliberării condiţionate, condamnatul a comis dinnou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poatedispune fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate.Liberarea condiþionatã în cazul detenþiunii pe viaþã. Trebuieîndeplinite aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute pentru cei condamnaţi lapedeapsa închisorii, cu excepţia fracţiunii de pedeapsă care trebuie efectivexecutată şi care este de 20 ani.19. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ EXECUTAREAPEDEPSEI SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRIICodul penal reglementează două cauze care înlătură executareapedepsei – graţierea şi prescripţia executării pedepsei – şi o cauză careînlătură consecinţele condamnării – reabilitarea.GraţiereaDefiniţie. Este un act de clemenþã sau de renunþare din parteastatului la dreptul sãu de a impune executarea pedepsei, condamnatul fiindiertat de executarea pedepsei – fie în total, fie în parte – sau pedeapsa i secomutã într-una mai uºoarã. Instituþia graþierii are o dublã naturã, fiindatât o instituþie de drept constituþional, cât ºi o instituþie de drept penal.Graþierea se acordã de cãtre Preºedintele României, la cererea condamnatului,ºi de cãtre Parlament, atunci când se acordã din oficiu, prin lege.Felurile graþierii: în raport de caracterul pe care îl are, avemgraţiere individuală (care produce efecte in personam şi care se acordă unorpersoane determinate în mod nominal) şi graţiere colectivă (care arecaracter mixt, operând nu numai in personam, dar şi în rem, în raport denatura infracţiunii comise sau de natura infracţiunii şi cuantumul pedepseiaplicate); în raport de condiþiile de acordare, poate fi necondiţionată (sau329pură şi simplă) – când beneficiul ei nu este subordonat îndeplinirii vreuneicondiţii) sau condiţionată – când sunt impuse condamnatului anumiteobligaţii; în raport de întinderea efectelor sale, graţierea poate fi totală(când înlătură în întregime executarea pedepsei), parţială (când înlăturănumai o parte din pedeapsa aplicată) şi comutarea (când se schimbă însuşigenul pedepsei aplicate de instanţa de judecată).Obiectul graþierii îl constituie pedepsele principale aplicate deinstanţele judecătoreşti a căror executare este înlăturată în total sau în parte.Efectele graþieriiAsupra pedepselor principale. Principalul efect îl reprezintăînlăturarea totală sau parţială a executării pedepsei principale sau comutareaacesteia într-o pedeapsă mai uşoară. De la data acordării graţierii, pedeapsa

se consideră executată (când este totală sau când priveşte restul de executatal pedepsei). De la data graţierii curge termenul de reabilitare. În cazulgraţierii condiţionate, pedeapsa se consideră executată numai dupăexpirarea termenului fixat în actul de clemenţă.Asupra pedepselor accesorii ºi complementare. Graţierea produceefecte asupra pedepselor accesorii, acestea însoţind pedeapsa principală şiexecutându-se o dată cu aceasta. În ce priveşte pedepsele complementare,graţierea nu are efecte asupra acestora, cu excepţia cazului când actul degraţiere prevede şi înlăturarea pedepselor complementare.Prescripţia executării pedepseiDefiniţie. Este o cauzã care înlãturã executarea pedepsei printrecerea termenului prevãzut de lege, ce curge de la rãmânerea definitivã ahotãrârii de condamnare.Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei sunt prevăzute deart.126 C. pen.Întreruperea cursului prescripþiei executãrii pedepsei. Cazurile suntprevăzute în art. 127 Cod penal.ReabilitareaDefiniţie. Reabilitarea constituie o cauzã care înlãturã consecinþelepenale ºi extrapenale care au rezultat dintr-o condamnare, fãcând ca fostulcondamnat sã se bucure din nou de dreptul la egalitate în faþa legii.Codul penal reglementează două feluri de forme de reabilitare:reabilitarea de drept, ce intervine în anumite condiţii prevăzute de lege,după trecerea unui anumit interval de timp, operând automat, în virtutealegii; reabilitarea judecãtoreascã (judiciară), care se obţine la cererea330fostului condamnat, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, pe caleaunei proceduri speciale în faţa instanţei de judecatăEfectele reabilitãrii. Potrivit art.133 C. pen., reabilitarea face săînceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă dincondamnare. Reabilitarea înlătură, de asemenea, antecedentele penale.Poate produce şi alte efecte juridice.Trãsãturile reabilitãrii: produce efecte in personam (numai cuprivire la condamnatul care a îndeplinit condiţiile cerute de lege pentrureabilitare); este indivizibilă (neputând fi obţinută numai pentru o partedintre condamnările suferite de o persoană); poate fi obţinută pentru oricecondamnare şi de către orice infractor care îndeplineşte condiţiile legale;produce efecte numai pentru viitor.Reabilitarea de drept (art.134 Cod penal)Definiţie. Este o formã de reabilitare care opereazã în virtutea legii,în momentul îndeplinirii condiþiilor prevãzute de lege, ºi intervine în cazulcondamnãrii la amendã sau la pedeapsa închisorii care nu depãºeºte 1 an,dacã, în decurs de 3 ani, condamnatul nu a sãvârºit nici o altã infracþiune.Reabilitarea judecătorească (art.135 Cod penal)Definiţie. Este o formã a reabilitãrii care se acordã la cererea condamnatuluide cãtre instanþa judecãtoreascã în condiþiile arãtate de lege.Condiţiile rezultă din art.135 Cod penal.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. C. Mitrache, Drept penal român. Partea generalã, Casa de Editură şi Presă„Şansa” SRL, 19972. C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generalã, Editura All, Bucureşti,

19973. V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V. Lazăr, Dreptpenal. Partea generalã, Editura Europa Nova, 1997