ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 1, 2011, pag. 75

PRACTICI GREŞITE URMATE DE ACCIDENT PRIN EXPUNERE LA SÂNGE LA PERSONALUL MEDICO-SANITAR DINTR-UN

SPITAL CLINIC DE URGENŢĂ

TEODORA CĂLIN 1

Doctorand Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Cuvinte cheie: practici greşite, echipament de protecţie, accident prin expunere la sânge

Rezumat: Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului contaminării cu sânge, risc influenţat de specificul specialităţii, experienţa şi manualitatea dobândită. Majoritatea personalului medicosanitar poartă echipamentul de protecţie. Totuşi portul întregului echipament de protecţie ar fi fost necesar într-un procent mare de cazuri deoarece portul a două perechi de mănuşi nu scade frecvenţa accidentelor prin expunere la sânge, dar divide cu 3 riscul de contact cu sângele sau cu un produs contaminat.

Keywords: wrong medical procedures, protection equipment, accident through blood exposure

Abstract: The sanitary personnel is inegally exposed to the risk of blood contamination, risk influenced by the particularity of the medical specialty, the experience and manuality obtained. Almost the majority of the medical personnel wears protection equipment. Although wearing the whole protection equipment would have been necessary in a high percentage of cases, because the wearing of two pairs of gloves doesn't reduce the frequency of the accidents through blood exposure, but divides with three the risk of blood contact or with a contamined product.

1Autor Corespondent: Teodora Călin, Str. Gh. Bariţiu, nr.1-3, Sibiu, România, e-mail stefanivi@gmail.com, tel.0740211656 Articol intrat în redacţie în 28.09.2010 şi acceptat spre publicare în 22.11.2010 ACTA MEDICA TRANSILVANICA Martie 2011; 2(1) 75-77

INTRODUCERE Personalul medical şi situaţiile la risc

Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului contaminării cu sânge, risc influenţat de specificul specialităţii, experienţa şi manualitatea dobândită în executarea manoperelor şi procedurilor, precum şi de respectarea condiţiilor adecvate ambientale de desfăşurare a activităţilor specifice.

Deşi personalul de îngrijire din profilul medical şi infirmierele au o rată de expunere la risc mai redusă decât cea a personalului cu profil chirurgical (în special din blocul operator), ei sunt adesea expuşi la AES datorită contactului direct şi neprotejat cu majoritatea persoanelor îngrijite. Riscul crescut este reprezentat în această situaţie de înţepăturile adesea profunde cu ace ascuţite şi cavitare, conţinând sânge, ace utilizate pentru proceduri intravasculare.

Tabel nr. 1 Comparaţie între AES în serviciile cu profil medical şi chirurgical AES în serviciile medicale AES în serviciile chirurgicale

Expuneri la risc mai puţine Expuneri la risc mai frecvente

Accidentele percutane sunt mai puţin frecvente

Accidentele percutane sunt mai frecvente

Prevalenţa riscului infecţiilor poate fi mai mare

Prevalenţa riscului infecţiilor poate fi mai mică

Sursa: Unitatea de Management a Proiectului Fondului Global, Managementul accidentului postexpunere la produse biologice, Ministerul Sănătăţii 2005

Riscul cumulat însă este mai mare în profilele chirurgicale. Accidentele prin expunere la sânge survin cel mai adesea în cazuri de gesturi sau manopere incorect efectuate: recapuşonarea unui ac de seringă sau o lamă de bisturiu nedepozitată imediat într-un container de securitate special. Riscul unui accident este mărit prin utilizarea unei multitudini

de obiecte înţepătoare / tăietoare şi de intervenţii pe o mică suprafaţă, cum este cazul intraoperator sau a gesturilor invazive în reanimare. Infirmierele sunt cel mai adesea victimele unui AES cu factori de risc de contaminare ridicaţi. Factorii de risc în transmiterea agenţilor patogeni prin sânge şi alte lichide biologice Trebuie considerate la risc contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse: sânge, lichide: amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, cefalo-rahidian, spermă, secreţii vaginale, ţesuturi, orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge. Tabel nr. 2. Riscul de transmitere în funcţie de tipul de lichid biologic Virus Sigur Posibil Nul

VHB

Sânge sau lichide biologice ce conţin sânge

Spermă, secreţii vaginale, lichid de ascită, salivă

Urină, materii fecale

VHC

Sânge Spermă, secreţii vaginale

Urină, materii fecale, lacrimi şi salivă

VIH

Sânge sau lichide biologice ce conţin sânge

Spermă, secreţii vaginale, lichid de ascită şi amniotic, LCR

Urină, materii fecale, lacrimi şi salivă

Sursa: Unitatea de Management a Proiectului Fondului Global, Managementul accidentului postexpunere la produse biologice, Ministerul Sănătăţii 2005

SCOPUL STUDIULUI Obiectivul studiului: să estimăm care sunt practicile greşite urmate de un accident prin expunere la sânge şi care este nivelul folosirii echipamentului de protecţie la personalul medico-sanitar.

ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 1, 2011, pag. 76

S-a efectuat un studiu pe o perioadă de 4 ani, între 2006 şi 2009 privind accidentul prin expunere la sânge la personalul medicosanitar dintr-un spital clinic judeţean, în care s-a analizat acest tip de accidente din mai multe puncte de vedere: circumstanţele de apariţie, natura expunerii, mecanismele accidentării, respectarea precauţiunilor universale, a bunelor practici şi portul echipamentului de protecţie (halat, mănuşi, mască, protector facial etc.)

MATERIAL ŞI METODĂ DE LUCRU Colectivitatea de referinţă este reprezentată de personalul medico-sanitar al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu din care s-au extras două loturi: lotul de studiu cuprinde 510 persoane din secţii cu risc crescut la AES (secţii chirurgicale, ATI, Hemodializă); lotul martor cuprinde 458 persoane din secţii cu risc scăzut la AES (secţii medicale). S-au studiat accidentele profesionale prin expunere la sânge din perioada 2006-2009. În ceea ce priveşte bunele practici, fiecărui subiect accidentat i s-a aplicat un chestionar compus din următoarele întrebări: 1. Care credeţi că a fost cauza accidentării Dvs.?; 2. Cum credeţi că ar fi putut fi evitată accidentarea Dvs.?

REZULTATE ŞI DISCUŢII Un procent de 62% din personalul medicosanitar purta mănuşi în momentul producerii accidentului, respectiv 38% nu purta mănuşi în momentul producerii accidentului.( figura nr. 1.) Figura nr. 1. Distribuţia accidentelor profesionale prin expunere la sânge în funcţie de portul mănuşilor ca mijloc de protecţie

Figura nr. 2. Distribuţia accidentelor profesionale prin expunere la sânge în funcţie de portul măştii ca mijloc de protecţie

Un procent de 68,3% din personalul medicosanitar nu purta mască în momentul producerii accidentului şi 31,7% purta mască în momentul producerii accidentului. (figura nr. 2)

Figura nr. 3. Distribuţia accidentelor profesionale prin expunere la sânge în funcţie de portul halatului ca mijloc de protecţie

100% din personalul medicosanitar purta halat în momentul producerii accidentului (figura nr. 3).

Figura nr. 4. Distribuţia accidentelor profesionale prin expunere la sânge în funcţie de portul protectorului facial ca mijloc de protecţie

Un procent de 96,5% din personalul medicosanitar nu purta protector facial în momentul producerii accidentului şi 3,5% din personalul medicosanitar purta protector facial în momentul producerii accidentului (figura nr. 4) Din punctual de vedere al aplicării precauţiilor universale şi al bunelor practici, s-au analizat toate chestionarele şi am elaborat o listă cu principalele practici greşite întâlnite la personalul medicosanitar. Iată câteva dintre ele: - Nu se foloseşte măsuţa pentru tratamente şi nici colectorul

pentru deşeuri tăietoare - înţepătoare în salon la îndemână, acele se pun pe patul bolnavului;

- Nu se poartă mănuşi; - Se recapişonează acele; - Dacă se foloseşte colectorul pentru obiecte ascuţite

tăietoare înţepătoare nu este la îndemână, ci la distanţă prea mare de locul efectuării tratamentului, acele se pun pe patul bolnavului;

- Se lasă acele folosite pe capacul colectorului; - Acele căzute din greşeală pe jos sunt colectate cu mâna,

fără mănuşi; - Lipsa concentrării şi atenţiei când se lucrează cu pacienţi

agitaţi;

ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 1, 2011, pag. 77

- Golirea recipienţilor pentru deşeuri cu scopul reutilizării; - Aruncarea de ace în saci galbeni; - Transportul deşeurilor în cutii improvizate; - Nu se protejază corespunzător ochii şi faţa cu protector

facial şi ochelari de protecţie în sectoarele cu risc crescut; - Nu se respectă nivelul de umplere al cutiilor speciale pentru

deşeuri; - Deşeurile nu sunt triate corect pe categorii; - Se colectează temporar ace în tăviţe renale; - Se forţează închiderea cutiilor pentru deşeuri prea pline; - Acele pentru administrarea insulinei lăsate pe noptiera

pacienţilor sunt sursă de accident pentru infirmierele care fac curăţenie;

- Infirmierele spală fără mănuşi efectele pătate de sânge ale pacienţilor.

CONCLUZII

Majoritatea personalului medicosanitar poartă echipamentul de protecţie.Totuşi, portul întregului echipament de protecţie ar fi fost necesar într-un procent mare de cazuri, deoarece portul a două perechi de mănuşi nu scade frecvenţa AES, dar divide cu 3 riscul de contact cu sângele sau cu un produs contaminat.

De remarcat faptul că un procent foarte mare din personalul medicosanitar nu purta în timpul serviciului (sau în timpul contactului cu pacientul) protector facial (peste 90%). Portul protectorului facial ar fi protejat angajatul de accidentele prin stropire, dar şi de banalele afecţiuni intercurente.

Având în vedere posibilele consecinţe grave ale accidentelor prin expunere la sânge (îmbolnăvirile cu virusul hepatitic B, C, HIV, dar şi cu alţi agenţi patogeni), fiecărui lucrător îi revine răspunderea de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea şi securitatea sa şi a altor persoane ce pot fi afectate de acţiunile sau erorile sale la locul de muncă, în conformitate cu pregătirea şi instrucţiunile date de angajatorul său.

În acest sens, pentru reducerea numărului de astfel de accidente, considerăm că unul din elementele importante este formarea personalului medicosanitar. Formarea iniţială. Aceasta trebuie să fie asigurată la angajare pentru tot personalul, inclusiv pentru medici. Formarea continuă. Trebuie organizat un plan general de formare continuă ţinând cont de: evoluţia cunoştinţelor în diferite domenii profesionale ce implică riscuri, frecvenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Adaptarea programelor la indivizi în funcţie de riscurile specifice la care sunt expuşi aceştia la locurile de muncă. Evaluarea. În mod regulat trebuie efectuat un audit pentru a evalua eficacitatea acţiunilor de formare în raport cu obiectivele declarate. Informarea are un rol esenţial în prevenirea riscurilor. Obiectivul său este acela de a aminti principiile de prevenire însuşite în cadrul formării iniţiale şi continue şi de a aduce precizări tehnice. Informarea trebuie să aibă în vedere toate riscurile. Instrumentele de informare sunt: - Afişe care amintesc existenţa riscurilor acolo unde acestea

apar, procedurile şi ordinele de securitate; - Simboluri pentru risc biologic, chimic etc.; - Documente tehnice care pot fi emise de administraţia

spitalului, de formatori, de sindicate etc.; - Note de serviciu în care sunt precizate noile modalităţi, noi

responsabili, noi strategii de formare sau reuniuni de informare;

- Elaborarea unor minighiduri de practici greşite constatate

de către persoanele care răspund de managementul AES.

BIBLIOGRAFIE 1. Bardac D, I. - Elemente de medicina muncii si boli

profesionale, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de medicină Victor Papilian, Sibiu 2003.

2. European Information Centre Healthy Employees in Healthy Organisations, Good Practice in Workplace Health Promotion (WHP), in Europe, Models of good Practice, Federal Association of Company Health Insurance Funds, BKK Bundesverband, 1999.

3. Ministerul Sănătăţii – Institutul de boli infecţioase Prof. Dr. Matei Balş - Implementarea unui program de diminuare a riscurilor intr-un spital.

4. Ministerul Sănătăţii, Unitatea de Management a Proiectului Fondului Global şi a Băncii Mondiale. Ghid practic de management al expunerii accidentale la produse biologice, Bucureşti, 2005.

5. Monitorul Oficial nr. 646/26.07.2006 -Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă.

6. Niculescu T., Todea Adriana, Toma I., Pavel, Anca, Niculescu R., Medicina Muncii Editura Medmun, Bucureşti, 2003.