SOLUTII PROCEDURALE DE NETRIMITERE N JUDECATA 1. Consideratii preliminarii Urmarirea penala constituie prima faza a procesului penal si practic n multe cazuri desfasurarea ei duce la concluzia necesitatii trimiterii inculpatului n judecata, n asa fel nct tragerea lui la raspundere penala si punerea n executare a hotarrii judecatoresti pronuntate. Pe parcursul efectuarii actelor de urmarire penala pot aparea aspecte care sa se refere la alte concluzii dect trimiterea n judecata a inculpatului, astfel putnduse constata fie lipsa de vinovatie a celui n cauza, fie existenta unor mprejurari de natura sa mpiedice tragerea acestuia la raspundere penala. Astfel, pe parcursul efectuarii urmaririi penale se poate stabili de catre organul de cercetare penala ca fapta nu exista, nu constituie infractiune, caracterul penal al faptei a fost nlaturat sau mai exista posibilitatea pentru partea vatamata sa si retraga plngerea prealabila sau poate interveni amnistia. Acest solutii procedurale de netrimitere n judecata n judecata sunt prevazute n cadrul art.10 C.pr.pen. Totodata, mai trebuie precizat ca, n literatura de specialitate, mai sunt denumite si cazuri de inaptitudine a actiunii penale sau impedimente la exercitarea actiunii penale. Pentru stingerea procesului penal n faza de urmarire penala legea a instituit o serie de institutii: scoaterea de sub urmarire penala; ncetarea urmaririi penale; clasarea. Facnd uz de una din aceste institutii, procurorul va pune capat urmaririi penale si totodata procesul penal, solutionnd cauza ntrun anumit sens. Aceasta

1

face ca n vocabularul de specialitate sa se dea optiunilor respectivesi denumirea de solutii de neurmarire penala. Trebuie precizat ca solutiile de mai sus pot fi date att pe parcursul urmaririi penale, ct si la terminarea acesteia. n acest sens, n literatura de specialitate se arata ca solutia ncetarii urmaririi penale poate fi data n mod frecvent pe parcursul urmaririi penale, pe cnd solutia scoaterii de sub urmarire penala poate fi data la terminarea urmaririi penale, dupa ce au fost administrate probele de catre organele de cercetare penala. Solutia privind ncetarea urmaririi penale poate fi data n timpul urmaririi penale, deoarece cauzele care mpiedica exercitarea actiunii penale prevazute n art.10 lit. fj, care duc la ncetarea urmaririi penale( cu exceptia lit. i cnd procurorul nu mai poate dispune ncetarea urmaririi penale ), pot fi constatate n orice moment al desfasurarii acesteia ( de exemplu, n orice moment al urmaririi penale poate interveni amnistia, decesul faptuitorului, retragerea plngerii prealabile, mpacarea partilor, etc.). De asemenea, se apreciaza ca pentru a se da solutia scoaterii de sub urmarire penala se impune ca organele de urmarire penala sa administreze probe suficiente care sa conduca la concluzia ca exista una din cauzele prevazute n art. 10 lit. ae C. pr. pen. n aceste situatii n mod practic se utilizeaza probatiunea. ntreruperea poate avea un caracter temporar sau permanent. Astfel, suspendarea urmaririi penale duce la ntreruperea pe o anumita perioada de timp a urmaririi penale, caracterul temporar fiind de esenta oricarei suspendari. Orice activitate se suspenda n vederea n vederea unei reluari ulterioare si deci este temporara nsa, prin definitie. Clasarea, ncetarea urmaririi, scoaterea de sub urmarire, reprezinta institutii prin care urmarirea se ntrerupe, de regula , cu caracter permanent. n asemenea situatii, ntreruperea nu are loc n vederea unei reluari viitoare.2

Caracteristicile cazurilor de netrimitere n judecata sunt urmatoarele: reprezinta atributul exclusiv al procurorului, care poate dispune n acest sens doar n cursul urmaririi penale; au drept finalitate stingerea urmaririi penale, mpiedicnd, practic, trecerea cauzei n faza de judecata; nu determina o solutionare a cauzei dect n sens negativ; au un caracter relativ, principiul autoritatii lucrului judecat avnd aplicabilitate numai n cazul hotarrilor judecatoresti, nu si n cazul ordonantelor procurorului. 2. ncetarea urmaririi penale ( art. 242 248 C.pr. pen. ) Dupa cum reiese din coroborarea art. 242 248 C.pr.pen. ncetarea urmaririi penale reprezinta acea solutie de netrimitere n judecata, care are loc cnd se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute n art. 10 lit. f j si exista nvinuit sau inculpat n cauza, sau cnd exista o cauza de nepedepsire, prevazuta de legea penala. Deci, n asemenea cazuri urmarirea penala nceteaza, solutia fiind simetrica celei de ncetare a procesului penal pe care o pronunta instanta n cursul judecatii pentru aceleasi situatii. ncetarea urmaririi nu necesita existenta unei actiuni penale puse n miscare. Rezulta asadar, potrivit art. 242 alin.1 C. pr. pen., ca pentru a se dispune ncetarea urmaririi penale este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii : a) sa existe nvinuit sau inculpat n cauza; b) sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. f h si lit. j C. pr. pen. sau o cauza de nepedepsire prevazuta de legea penala. Trebuie precizat ca nendeplinirea conditiei aratate la punctul a mpiedica ncetarea urmaririi penale, dispunnduse de catre procuror, din oficiu3

sau la propunerea organului de cercetare, clasarea cauzei, potrivit art. 11 pct. 1lit. a C. pr. pen. Cazurile prevazute de catre C. pr. pen. n cuprinsul art. 10 la lit. f h si j sunt urmatoarele : lipsa plngerii prealabile a persoanei, autorizarea sau sesizarea organului competent sau alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea n miscare a actiunii penale; a intervenit amnistia, prescriptia sau decesul faptuitorului; a fost retrasa plngerea prealabila sau partile sau mpacat, n cazul infractiunilor pentru care retragerea plngerii sau mpacarea partilor nlatura raspunderea penala; exista autoritate de lucru judecat. ncetarea urmaririi penale poate fi totala sau partiala. ncetarea este totala cnd mprejurarile determina o stingere n ntregime a cauzei penale ( ex. n conditiile existentei unei singure fapte, intervine un impediment la exercitarea actiunii penale ). Avem de a face cu ncetarea partiala n situatia n care n aceeasi cauza, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.pen., sunt mai multi nvinuiti sau inculpati n cauza, sau daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, n cazul de mpiedicare a exercitarii actiunii penale are aplicabilitate numai la anumiti nvinuiti sau inculpati, sau numai la anumite fapte. Pe cale de consecinta, pentru restul persoanelor sau faptelor, urmarirea penala va continua. n ceea ce priveste ncetarea partiala a urmaririi penale n practica judiciara sau ridicat numeroase probleme. Astfel, sa decis ca persoana vatamata printro infractiune amnistiata pentru care sa dispus ncetarea urmaririi penale nu poate exercita actiunea civila, n procesul penal desfasurat n legatura cu infractiunile conexe neamnistiate pentru care cauza penala continua. De, asemenea, ncetarea urmaririi penale pentru unul dintre inculpati exclude4

posibilitatea exercitarii actiunii civile mpotriva acestuia, daca ceilalti inculpati sunt trimisi n judecata si deci cauza penala continua (cnd urmarirea penala este efectuata de catre procuror urmarirea penala se dispune direct de catre acesta ). Avnduse n vedere natura unora dintre cauzele prevazute la art.10lit. f h si j, n doctrina , sa aratat ca ncetarea urmaririi penale poate avea, uneori, un caracter definitiv. Astfel, n situatia n care a intervenit decesul faptuitorului, reluarea urmaririi penale nu mai poate avea loc. Mai exista posibilitatea ca n timpul desfasurarii urmaririi penale, sa se constate existenta concomitenta a doua cauze dintre cele prevazute n art. 10 lit. fh si lit. j, punnduse astfel problema temeiului juridic n baza caruia nceteaza urmarirea penala. Daca, spre exemplu, inculpatul a decedat pe parcursul desfasurarii urmaririi penale si, anterior decesului, fapta inculpatului a fost amnistiata, ncetarea urmaririi penale trebuie sa se faca n baza atr. 10 lit. g, combinat cu art. 11 pct.1 lit. c . Aceasta solutie se impune pentru ca nu sar putea nceta urmarirea penala datorita amnistiei, c.ta vreme, prin decesul inculpatului, n mod practic, dispare subiectul raspunderii penale. Anterior adoptarii Legii nr.104| 1992, sa pus problema daca este legala solutia scoaterii de sub urmarirea penala, pe temeiul lipsei de pericol social a faptei savrsite, cta vreme sa dovedit ca partile sau mpacat, mprejurare care ar putea duce la ncetarea urmaririi penale. Att n literatura de specialitate ct si n practica judiciara sa aratat ca, n ipoteza n care partile sau mpacat, nu mai este posibil a se trece peste efectele acesti mpacarii si a se examina, pe fond, daca fapta prezinta pericolul social al unei infractiunii. ntro asemenea opinie aparea ca justificata solutia ncetarii urmaririi penale n cazurile care erau n concurs, prevazute n. art. 10 lit. b1 si lit. h. Cu privire la solutionarea problemei de mai sus a fost exprimata si opinia ca scoaterea de sub urmarire penala are un caracter prioritar deoarece5

organul judiciar, n speta procurorul, este obligat sa verifice daca faptele aratate n plngerea prealabila ntrunesc trasaturile infractiunii si numai dupa aceea urmeaza sa analizeze celelalte aspecte legate de raspunderea penala. n acelasi sens, Tribunalul Suprem a aratat ca, n cazul n care partile sau mpacat, instanta, nainte de a nceta procesul penal, este obligata sa verifice daca faptele aratate n plngerea prealabila ntrunesc elementele infractiunii, deoarece, n caz contrar, va pronunta, cu precadere, achitarea inculpatului. Aceasta solutie a fost considerata ca fiind ntemeiata, pentru ca ntrun proces penal nu pot fi discutate probleme ale raspunderii penale prin mpacarea partilor, cta vreme se constata ca lipseste temeiul obiectiv al unei asemenea raspunderi. n ceea ce priveste procedura ncetarii, aceasta este prevazuta de art. 243 ali.1 C. pr. pen. organul de cercetare penala, cnd constata existenta vreunuia din cazurile prevazute n art. 10 lit.f h si lit. j, nainteaza procurorului dosarul mpreuna cu propunerile de ncetare a urmaririi penale. Aceste propuneri vor fi cuprinse ntrun referat care va cuprinde mentiunile prevazute de art. 259 C. pr. pen. fapta care a format obiectul punerii n miscare a actiunii penale, probele administrate, ncadrarea juridica. Dupa primirea dosarului, mpreuna cu propunerea organului de cercetare penala, procurorul le va examina putnd dispune : a) restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a termina cercetarea n cazul n care constata ca nu este cazul sa dispuna ncetare sau cnd a dispus ncetarea partial ( art. 248 C. pr. pen.) ; b) ncetarea urmaririi penale, prin ordonanta ( n cazul n care sa pus n miscare actiunea penala ) sau prin rezolutie motivata ( n cazul n care nu sa pus n miscare actiunea penala ). Cu privire la continutul ordonantei, aceasta va cuprinde :6

a) mentiunile aratate n art. 203 C. pr. pen. : data si locul ntocmirii ; numele, prenumele si calitatea celui care o ntocmeste ; cauza la care se refera ; obiectul actului sau masurii procesuale ; temeiul legal al masurii luate ; semnatura celui care a ntocmito ; b) mentiunile speciale prevazute n art. 244 C. pr. pen. : date privind persoana si fapta la care se refera ncetarea ; aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dispune ncetarea urmaririi penale ; c) dispozitiile complementare prevazute n art. 245 C. pr. pen. : revocarea masurii preventive, precum si a masurilor asiguratorii luate n vederea executarii amenzii ; confiscarea bunurilor care, potrivit art. 118 din C. pr. pen., sunt supuse confiscarii speciale si a restituirii celorlalte ; Daca propunerea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte, care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pna la hotarrea instantei civile. n cazul negasirii bunurilor supuse confiscarii speciale, va opera obligarea la plata echivalentului valoric, obligare care nu va avea caracterul unei despagubiri civile, ci natura juridica a unei masuri de siguranta, corespunzator institutiei substituite. masurile asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savrsirii infractiunii; n cazul mentinerii masurii asiguratorii privind reparatiile civile, daca persoana vatamata nu introduce actiunea n termen de 30

7

de zile de la comunicarea ncetarii urmaririi penale, acestea se vor considera desfiintate ; stabilirea cuantumului cheltuirilor judiciare, a persoanelor care trebuie sa le suporte, precum si ordonarea ncasarii lor ; restituirea cautiunii n cazurile prevazute de lege ; masurile de siguranta, prevazute n art. 162 C. pr. pen. ( obligarea la tratament medical sau internarea medicala ), daca n cursul urmaririi penale sa luat vreuna din aceste masuri. Cu privire la termenul nauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra ncetarii urmaririi penale din momentul nregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatului parchetului, legea nu face nici o precizare. Exceptie de la aceasta regula o constituie art. 243 (alin. 3 ) n cuprinsul caruia se arata ca n situatia n care cazul de ncetare a urmaririi penale priveste un nvinuit sau un inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra ncetarii urmaririi penale n termen de 24 ore de la primirea dosarului. Cu privire la ncetarea urmaririi penale procurorul va nstiinta despre aceasta persoanele interesate ( art. 246 C. pr. pen. ). Legiuitorul a folosit termenul de " persoane interesate " si nu pe cel de parti, att pentru motivul ca sar putea sa nu existe nca parti n cauza, datorita nepunerii n miscare a actiunilor judiciare corespunzatoare ( astfel, nvinuitul poate avea interesul ca n urma ncetarii urmaririi penale pentru amnistie, prescriptie sau retragere a plngerii prealabile sa ceara continuarea procesului n vederea obtinerii unei solutii de scoatere de sub urmarire penala ; persoana vatamata are interesul sa stie ca urmarirea penala a ncetat pentru a cunoaste ca sa ivit o piedica n legatura n legatura cu eventualitatea recuperarii prejudiciului n procesul penal si ca singura cale deschisa este cea a exercitarii actiunii civile ntrun proces civil, etc.), ct si8

datorita faptului ca pot fi uneori interesate fata de ncetarea urmaririi penale si persoane straine de cauza, altele dect partile. Cnd nvinuitul sau inculpatul este arestat preventiv procurorul nstiinteaza administratia locului de detinere si dispune punerea de ndata n libertate, ntruct potrivit art. 140 lit. b C. pr. pen. masurile preventive nceteaza de drept n caz de scoatere de sub urmarire penala sau de ncetare a urmaririi penale. O analiza atenta trebuie avuta n vedere n legatura cu incidenta n cursul urmaririi penale a dispozitiilor legale referitoare la nlocuirea raspunderii penale si care pe plan procesual duc la mpiedicarea punerii n miscare a actiunii penale, respectiv la imposibilitatea executarii ei n continuare. Referitor la aceasta problema se stie ca , n viziunea codului penal din 1969 existau doua forme de nlocuire a raspunderii penale cu o alta modalitate de raspundere. Potrivit art. 90 C.pen.in redactarea sa initiala, raspunderea penala putea fi nlocuita fie cu aplicarea unor masuri de influenta obsteasca, fie cu aplicarea sanctiunilor cu caracter administrativ prevazute de art. 91 C. pen. (mustrare, mustrare severa, amenda administrativa). Chiar n conditiile unor asemenea reglementari legea preciza ca aplicarea sanctiunilor administrative este un drept care revine exclusiv instantei. Daca n cursul urmaririi penale procurorul considera potrivita nlocuirea raspunderii penale, avea la ndemna cealalta forma posibila, ajungnduse ca n locul raspunderii penale sa se substitue aplicarea unei forme de influentare obsteasca (masura de influentare obsteasca sau ncredintarea faptuitorului pe garantie).n nici un caz, procurorul nlocuind raspunderea penala nu aplica potrivit legii nici sanctiuni administrative si nici masuri de influenta obsteasca. n art. 247 C.pr.pen , referitor la punerea n executare a ordonantei de nlocuire a raspunderii penale, se prevedea textual pna la modificarea din 1 iulie9

1993 ( Legea nr. 45/1993) ca procurorul care a dispus ncetarea urmaririi penale pe acest temei trimite ntreg dosarul sau numai materialele necesare la o anumita organizatie obsteasca spre a se transmite toate actele organului competent sa ia masurile de influentare obsteasca. n urma evenimentelor din 1989 activitatea de jurisdictie obsteasca sa ngustat necontenit, realizarea unei jurisdictii obstesti contravenind principiilor fundamentale ale functionarii jurisdictiei si n general a puterii judecatoresti n statul de drept.Ca urmare a acestui fapt, prin Legea nr. 104/1992 a fost abrogata expres si Legea nr. 59/1968 privind functionarea comisiilor de judecata, inclusiv ntregul sistem de aplicare a unor masuri de influentare obsteasca. Ca urmare n actuala reglementare se prevede, n cadrul art. 90 C. pen., ca numai instanta poate dispune nlocuirea raspunderii penale, cu o raspundere care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, cu ndeplinirea anumitor conditii pe care legea le stipuleaza n continuare (gradul redus de pericol social, repararea pagubei, posibilitatea ndreptarii faptuitorului fara a i se aplica o pedeapsa). n mod asemanator se arata, n art.91 C.pen., ca sanctiunile administrative indicate nu pot fi aplicate dact de catre instanta de judecata. n afara de argumentul organizatoric si de text potrivit caruia procurorul nu mai putea dispune ncetarea urmaririi penale decurgnd din nlocuirea raspunderii penale, deoarece nu exista posibilitatea unei sesizari a organelor de jurisdictie obsteasca, mai exista un temei foarte important de ordin principal pentru care n viziunea legii penale atributul solutionarii cauzei penale ntrun asemenea sens revine exclusiv instantei penale. nlocuirea raspunderii penale presupune stabilirea ferma a existentei prealabile a acesteia si substituirea ei, daca sunt conditiile legale( potrivit art.90 C. pen. aceste sunt: a ) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savrsita este nchisoare de cel mult un an sau amenda, ori sau savrsit infractiuni de furt 10

art. 208 C. pen., abuz de ncredere art. 213 C. pen., nselaciune art. 215 alin. 1 C.pen; b) fapta n continutul ei, cunoscnd mprejurarile n care a fost savrsita, prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmarii grave; c) paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pna la pronuntarea hotarrii; d) din atitudinea infractorului dupa savrsirea infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta; e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi ndreptat fara a i se aplica o pedeapsa. Indiferent daca n lumina fostului art. 90 C. pen. raspunderea penala era nlocuita cu forme de influenta obsteasca sau sanctiunii cu caracter administrativ, ambele modalitati nu puteau apartine dect unui organ de jurisdictie. De aceea, n plan procesual penal, art. 247 C. pr. pen. nu prevede pentru procurorul care dispune ncetarea urmaririi penale dect o singura posibilitate, aceea de a trimite cauza la organul competent a lua masurile de influentare obsteasca . Potrivit art. 247, procurorul nu aplica sanctiunii administrative desi n practica judecatoreasca au existat cazuri cnd acest lucru se realiza prin extinderea pe calea suplimentului analogica a normelor nscrise n art.2491 C.pr. pen., n care procurorul aplica aceste sanctiunii, dar evident ntro alta ipoteza. n trecut normele codului penal si a celui de procedura penala erau pe deplin armonizate, reglementarea din art. 247 C. pr. pen. referitoare la punerea n executare a ordonantei de ncetare a urmaririi penale, ntemeiate pe nlocuirea raspunderii penale, fiind ntru totul concordante cu normele legii penale. Dupa 1989, si ndeosebi n urma desfiintarii exprese a comisiilor de judecata pri Legea nr.104/ 1992, dispozitiile art. 247 au ramas fara obiect fiind totodata abrogate si prin noua redactare a art.90si 91 C.pen. astfel cum textele respective au fost modificate prin aceeasi lege. Desi aceasta era situatia din punct de vedere al regimului juridic n rigoare n materie, o buna parte din practica judecatoreasca sa orientat spre11

solutii mai pragmatice, continund sa dispuna ncetarea urmaririi penale prin nlocuirea raspunderii penale si aplicarea sanctiunilor administrative. Un asemenea argument practic se pare ca a determinat pe legiuitor si n modificarea operativa asupra art. 247 prin Legea nr. 45/1993 si renuntarea la o reglementare evident superioara principial dar discutabila sub aspectul necesitatii operative a activitatii de urmarire penala. n consecinta, daca pna la 1 iulie 1993 (data intrarii n vigoare a modificarilor codului de procedura penala prin Legea nr. 45/1993) problema daca procurorul poate sau nu nceta procesul penal cu dispunerea corespunzatoare a nlocuirii raspunderii penale este controversata si n tot cazul interpretabila, n contextul actualei reglementari a art. 247, aceasta chestiune a fost expres transata de dispozitiile n vigoare. ncercarea justificarii reglementarii actuale sa manifestat mai ales prin invocarea unor greutati practice legate de lipsa operativitatii procedurii judiciare. Astfel, sa sustinut ca daca procurorul n cursul urmaririi penale (uneori la nceputurile ei) apreciaza daca se prefigureaza posibilitatea nlocuirii raspunderii penale, ar fi un nou sens sa se continue cercetarile, sa se trimita cauza n judecata, iar nlocuirea raspunderii penale sa dispuna numai instanta cu ocazia judecatii. Argumentul nu pare suficient ntemeiat, ntruct daca se constata ca situatia din cauza nvedereaza lipsa de gravitate a faptelor si atingerea minima a unor valori aparate de lege, procurorul de cele mai multe ori are la ndemna institutia scoaterii de sub urmarire penala bazata pe art. 10 lit. b1 C. pr. pen. De lege ferenda, suntem pentru rezolvarea principiala a acestor reglementari n sensul unei abrogari exprese a art. 247 si fata de actualele initiative legislative exista temeiuri sa se considere ca urmatoarele modificari ale codului vor fi n acest sens.

12

Atta timp ct art. 247 exista n redactarea actuala, el urmeaza sa arate expres si n detaliu, modul cum se pune n executare ordonanta prin care sa aplicat o sanctiune cu caracter administrativ. Executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment, prevazute n art. 91 C. pen., aplicate de procuror odata cu dispunerea ncetarii urmaririi penale n cazul nlocuirii raspunderii penale, se face potrivit art. 487, care se aplica n mod corespunzator. mpotriva ordonantei prin care sa dispus nlocuirea raspunderii penale se poate face plngere n termen de 5 zile de la nstiintarea prevazuta de art. 246 C. pr. pen. Punerea n executare a ordonantei prin care sa aplicat sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului de 5 zile, iar daca sa facut plngere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia. Executarea sanctiunii cu caracter administrativ se efectueaza potrivit art. 442 si 443 C. pr. pen. 3. Scoaterea de sub urmarire penala (art. 249 2491 C. pr. pen.) Reprezinta acea solutie de netrimitere n judecata, care are loc cnd se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute n art. 10 lit. a e C. pr. pen. si exista nvinuit sau inculpat n cauza. Interventia acestor situatii determina scoaterea de sub urmarire penala, solutie care este corespunzatoare celei de achitare pronuntata de instanta n cursul judecatii. Institutia scoaterii de sub urmarire penala poate fi dispusa n orice urmarire penala, indiferent daca actiunea penala a fost pusa sau nu n miscare. Potrivit art. 249 alin. 1 C. pr. pen., rezulta ca pentru a dispune scoaterea de sub urmarire penala este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe nvinuit sau inculpat n cauza;

13

b) sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. ae C. pr. pen., dupa cum urmeaza: lit. a: fapta nu exista; lit. b: fapta nu este prevazuta de legea penala; lit. b1: fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; lit c: fapta nu a fost savrsita de nvinuit sau inculpat; lit. d: faptei i lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii; lit. e: exista vreuna din cauzele care nlatura caracterul penal al faptei. Trebuie amintit faptul ca institutia scoaterii de sub urmarire penala nu avea reglementare n C. pr. pen. anterior, deoarece nu se facea distinctie ntre cazurile care determina inaptitudinea functionala a actiunii penale pe parcursul urmaririi penale. Actualul C. pr. pen. distinge, pe buna dreptate, consecintele pe planul solutiilor ce pot fi date n situatia cnd intervin categorii de cauze prevazute n art. 10 lit. ae si, respectiv, lit. fj. De altfel, o asemenea distinctie se facea si n C. pr. pen. anterior, dar numai n faza de judecata. Referitor la diferentierea solutiilor ce pot fi date n faza de urmarire penala, n raport cu opinia exprimata n literatura de specialitate, consider ca nu este acelasi lucru daca se constata ca cineva este nevinovat de savrsirea unei infractiuni sau daca persoana a comis infractiunea, dar nu poate fi tras la raspundere penala datorita interventiei unui act de clementa. Astfel, n literatura de specialitate, se apreciaza ca scoaterea de sub urmarire penala poate fi pronuntata numai dupa ce n cauza penala au fost administrate probe care sa dovedeasca existenta vreunuia din cazurile prevazute n art. 10 lit ae. Se arata astfel ca solutia scoaterii de sub urmarire penala este14

plasata ntotdeauna catre terminarea urmaririi penale, deoarece, asa cum aratam mai sus, n cauza penala trebuie sa fie administrate, n orice caz, mai multe probe dect n situatia n care sar pronunta solutia ncetarii urmaririi penale pentru oricare dintre cazurile prevazute n art. 10 lit. fh si lit. j. Procedura scoaterii de sub urmarire penala este aceeasi cu aceea a ncetarii urmaririi, fiind aplicabile art. 242 246 si 248 C. pr. pen. n legatura cu aplicarea corespunzatoare a art. 248 C. pr. pen. se impune o precizare. Daca procurorul apreciaza ca propunerea organului de cercetare penala, facuta n vederea scoaterii de sub urmarire penala, nu se justifica, nu restituie totdeauna dosarul n vederea continuarii cercetarii. Cnd procurorul constata ca sa retinut n mod gresit drept cauza de nlaturare a caracterului penal al faptei o mprejurare care nu ntruneste o asemenea calitate (de exemplu, retragerea unei plngeri prealabile sa considerat cauza de nlaturare a caracterului penal al faptei) dispune ncetarea urmarii si scoaterea de sub urmarire penala. ntruct scoaterea de sub urmarire penala nu produce efectele autoritatii de lucru judecat, n practica sa decis ca extinderea procesului penal n cursul judecatii poate avea loc oricnd mpotriva unei persoane fata de care sa dispus n timpul cercetarilor scoaterea de sub urmarire penala, nefiind necesara emiterea prealabila a unei ordonante de redeschidere a urmaririi penale. La fel ca si ncetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala poate fi totala, cnd stingerea cauzei penale are loc n ntregime, sau partiala, daca n aceeasi cauza sunt mai multi nvinuiti sau inculpatii, sau daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de mpiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti nvinuiti sau infractiunii, sau numai anumite fapte. n situatia n care organul de cercetare penala constata existenta vreunuia din cazurile de scoatere de sub urmarire penala, va nainta dosarul

15

procurorului, mpreuna cu un referat cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala. Dupa primirea dosarului, mpreuna cu propunerea organului de cercetare penala, procurorul le va examina, putnd dispune : a) restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea, n cazul n care constata ca nu este cazul sa dispuna scoaterea de sub urmarirea penala sau cnd a dispus scoaterea de sub urmarire penala partial; b) scoaterea de sub urmarire penala, prin ordonanta (n cazul n care sa pus n miscare actiunea penala), sau prin rezolutie motivata (n cazul n care sa pus n miscare actiunea penala). Cu titlu de exceptie, constituind si un element de diferentiere fata de procedura ncetarii urmaririi penale, n cazul prevazut de art. 10 lit.b1 C. pr. pen., procurorul se va pronunta numai prin ordonanta, indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa n miscare. Ratiunea acestei reglementari consta n faptul ca dupa dispunerea scoaterii de sub urmarire penala n baza lipsei de pericol social al faptei, procurorul, aplica si una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91.C. pen. (mustrarea, mustrarea cu avertisment si amenda ), executarea acestei sanctiuni fiind posibila numai daca este cuprinsa ntrun act de urmarire penala. Posibilitatea conferita procurorului de a aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ este legitimata de art. 18 alin. 3 C. pen., care prevede ca n cazul faptelor care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, sanctiunile administrative se pot lua nu numai de catre instanta de judecata ci si de procuror. n practica judecatoreasca sau ridicat numeroase chestiuni n legatura cu aplicarea corecta a reglementarilor legate de scoaterea de sub urmarire penala. Astfel, n anumite situatii, cazurile de ncetare a urmaririi penale au venit n16

concurs cu ipoteza prevazuta de art. 10 lit. b1. De exemplu, n cazul unei infractiuni la care mpacarea partilor stinge actiunea penala sa dispus scoaterea de sub urmarire penala, fapta neprezentnd gradul de pericol social al unei infractiunii, iar prin ordonanta respectivul nvinuit a fost sanctionat cu amenda administrativa. Ulterior, sa decis n cauza ca este ntemeiata plngerea facuta de nvinuit mpotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, cta vreme este dovedit ca partile sa mpacat( mprejurare care n raport cu fapta cercetata duce ncetare urmarii penale), chiar daca mpacarea a avut loc dupa ntocmirea ordonantei, dar n intervalul n care se putea face plngere mpotriva ei. Uneori scoaterea de sub urmarire penala a fost determinata de iresponsabilitatea nvinuitului sau inculpatului n momentul savrsirii faptei. Daca aceasta stare sa mentinut si n cursul urmaririi penale procurorul are obligatia sa mentioneze prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala masura internarii medicale provizorii a infractorului si sa ceara instantei sa confirme aceasta masura. n literatura de specialitate, sa nvederat necorelarea dintre art. 90 C. pen. si prevederile art. 2491 C. pr. pen., privitoare la aplicarea de catre procuror a sanctiunilor cu caracter administrativ. Consideram ca, daca n cazul nlocuirii raspunderii penale, aceste masuri nu pot fi dispuse dect de catre instanta de judecata, deoarece ne aflam n prezenta unei infractiunii, care reclama tragerea la raspundere penala, n situatia, n situatia constatarii lipsei de pericol social nu ne aflam n prezenta unei infractiunii si, deci, tragerea la raspundere penala nu se mai impune. n ceea ce priveste continutul ordonantei de scoatere de sub urmarire acesta va cuprinde aceleasi mentiuni ca si n cazul ordonantei de ncetare a urmaririi penale.

17

n ceea ce priveste termenul nauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra scoaterii de sub urmarire penala, lege nu face nici o precizare. De la aceasta regula exista si o exceptie reprezentata de cazul n care procurorul trebuie sa dispuna scoaterea de sub urmarire penala pentru un nvinuit sau inculpat arestat, caz n care legea prevede un termen maxim de 24 de ore de la primirea dosarului cu propunerea organului de cercetare penala. Dispunnd scoaterea de sub urmarire penala, procurorul are obligatia de a nstiinta despre aceasta persoanele interesate. Pe aceleasi coordonate, daca nvinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul nstiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a pune de ndata n libertate pe nvinuit sau inculpat. Potrivit art. 2491 C. pr. pen., n cazul n care sa dispus scoaterea de sub urmarire penala n temeiul art. 10 lit.b1 C. pr. pen., executarea masurilor cu caracter administrativ se face n felul urmator : executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment aplicate de catre procuror, se va face de ndata, dupa dispunea scoaterii de sub urmarire penala, sau, se fixeaza un termen la care se dispune aducerea nvinuitului sau inculpatului, n situatia n care mustrare nu poate fi executata cu ocazia dispunerii scoaterii de sub urmarire penala; executarea amenzii se face dupa expirarea termenului n care se poate face plngere mpotriva ordonantei prin care sa dispus scoaterea de sub urmarire penala, iar daca sa facut plngere, dupa respingerea acesteia; executarea propriuzisa a amenzii se face potrivit art. 442 si 443 C. pr. pen., adica de catre procuror prin trimiterea unui extras de pe parte din ordonanta care priveste aplicarea amenzii organului care, potrivit legii, executa pedeapsa amenzii.

18

ntre sanctiunile cu caracter administrative care le poate dispune procurorul n cadrul urmaririi penale n caz de ncetare a urmaririi penale, respectiva scoaterii de sub urmarire penale exista deosebirii de natura juridica izvorte din suportul lor de drept penal care le justifica. Astfel, daca n cazul nlocuirii raspunderii penale se pot pune n discutie probleme legate de legitimitate luarii unor asemenea masurii de catre procuror, tinnd seama de faptul ca firesc ar fi ca potrivit conceptiilor sprijinite pe dreptul substantial ele sa fie o posibilitate numai pentru instanta, n cazul incidentei art. 10 lit.b1 chestiunea nu se mai pune. ntradevar n cazul nlocuirii raspunderii penale suntem nendoielnic n prezenta unei infractiunii care atrage obligativitatea punerii n miscare a actiunii penale n vederea realizarii obiectivului acesteia, tragerea la raspundere penala. Tragerea la raspundere penala cu consecinta nemijlocita concentrata n aplicarea sanctiunilor juridice corespunzatoare este un drept exclusiv al instantei, de unde si ideea corect sustinuta n legea penala ca nlocuirea raspunderii penale o poate dispune numai instanta. De altfel, sa aratat mai sus ca numai considerente de ordin judiciar explica ntructva luarea acestei masuri si de catre procuror n cadrul urmaririi penale. Toate aceste probleme se pun n momentul cnd sanctiunea administrativa se aplica n absenta unei infractiunii. Deoarece art.181 C. pen. prevede ca nu constituie infractiune fapta care nu ntruneste conditiile stipulate n carul sau nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa unei din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita n mod vadit de importanta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiunii. n lumina celor de mai sus se poate afirma ca problema exercitarii uni actiunii penale cu urmarea sa fireasca, tragerea la raspundere penala nu se mai impune. Evidenta acestei conceptii se regaseste n exprimarea19

expresa a art.18 alin.3 C. pr. pen. care prevede expres ca n cazul faptelor care nu prezinta pericolul social al unei infractiunii sanctiunile cu caracter administrativ prevazute n art.91 C.pen. se pot lua nu numai de catre instant de judecata ci si de catre procuror. n ceea ce priveste posibilitatea contestarii acestei masurii art. 249 alin.3 C.pr.pen. arata ca " mpotriva ordonantei prin care sa dispus scoaterea de sub urmarire penala n temeiul art.10 lit.b1, se poate face plngere n termen de 5 zile de la nstiintarea prevazuta n art.246 C.pr.pen." 4. Clasarea( art.11 pct.1 lit.a) Clasarea reprezinta acea solutie de netrimitere n judecata, care loc cnd se constata existenta anumitor cazuri prevazute de art.10 C. pr. pen. si nu exista nvinuit sau n cauza. Rezulta din cele aratate mai sus ca pentru a se dispune clasarea este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii: a) sa nu existe nvinuit n cauza. n legatura cu aceasta conditie n literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii. Astfel, unii autorii sustin ca prin expresia "nu exista nvinuit n cauza" trebuie sa se nteleaga faptul ca persoana fizica a faptuitorului nu este cunoscuta si deci nu se stie cine este autorul infractiunii. ntro alta opinie sa aratat ca "nu exista nvinuit n cauza" cnd se constata ca urmarea rezultata nu este imputabila unei persoane sau cnd nu se cunoaste cine este faptuitorul. Dintrun alt punct de vedere se apreciaza ca prin " inexistenta nvinuitului n cauza" trebuie sa se nteleaga, pe de o parte, ca urmarea rezultata nu se datoreaza faptei unei persoane (de exemplu, cnd se constata ca un incendiu a fost determinat de cauze naturale), iar pe de alta parte, se poate retine "inexistenta nvinuitului n cauza", cnd faptuitorul nu este cunoscut.20

Ca o consecinta a celor de mai sus se poate afirma ca nu exista nvinuit n cauza cnd: organul de urmarire penala nu are nici un fel de date cu privire la persoana care a savrsit fapta, cnd faptuitorul este, deci, necunoscut. Legat de aceasta trebuie sa se faca precizarea ca nu se poate dispune clasarea atunci cnd organul de urmarire penala are date despre persoana care a savrsit infractiunea dar nu a identificato, deoarece, n acest caz, urmarirea penala continua n vederea identificarii faptuitorului; se constata ca urmarea produsa nu provine dintro actiune umana, ci dintro mprejurare neculpabila (de exemplu, o moarte naturala). b) sa existe anumite cazuri prevazute la art.10 C.pr.pen. Desi legea nu face distinctie, admitnd n principiu ca orice cauza de mpiedicare a exercitarii actiunii penale constituie o conditie a clasarii, n fapt unele aspecte cuprinse n cadrul art.10 C.pr.pen. nu pot veni n concordanta cu inexistenta nvinuitului sau inculpatului n cauza. Astfel, nu se pot retine ca temeiuri ale clasarii cauzei aspecte din art.10 C.pr.pen., care sunt aplicate intuitu personae, cum ar fi nlocuirea raspunderii penale, autoritatea de lucru judecat, decesul faptuitorului, mpacarea partilor (de exemplu, nu se poate stabili ca fapta nu a fost savrsita de nvinuit sau inculpat (art.10 lit.c), de asemenea, art. 10 lit. g devine n parte inaplicabila, pentru ca daca nu exista nvinuit n cauza nu subzista posibilitatea de a stabili decesul acestuia. Clasarea este o institutie proprie urmaririi penale neavnd corespondent n faza de judecata, ntruct procesul nu poate ajunge n aceasta faza dect n masura punerii n miscare a actiunii penale si a trimiterii n judecata a unei persoane certe. Clasarea reprezinta n raport cu celelalte situatii de stingere a urmaririi penale un caracter mai pronuntat, pentru ca nlaturarea institutiei este dublu21

intentionata. Astfel, daca ntro cauza se descopera persoana care a savrsit fapta, aceasta nu duce la nca la reluarea urmaririi penale, ntruct persista mai departe mai departe cauza prevazuta n art.10 C.pr.pen., actiunea penala este neexercitabila mpotriva faptuitorului. Cauza stinsa prin clasare se poate relua numai daca, dupa descoperirea faptuitorului, survine si un motiv de reluare, de natura a nlatura cauza de mpiedicare a exercitarii actiunii penale, ceea ce din punct de vedere practic apare extrem de rar. Faptul ca ntro urmarire penala nu exista nvinuit sau inculpat, luata singura, nu duce la clasarea clauzei ntruct urmarirea penala se ncepe si poate continua pna la un moment in rem. Daca cercetarile ntreprinse nu duc la stabilirea faptei clauza nu se claseaza, ndeplininduse toate actele de urmarire penala realizabile pna la ultimele posibilitati, dupa care urmarirea se amna fara termen, pna la descoperirea faptuitorului. Singura limitare n timp a acestei amnari sine die este mplinirea termenului de prescriptie. n functie de ipoteza n care are loc clasarea aceasta se poate dispune fie imediat ce conditiile legale au survenit, fie ulterior. Dispunerea de ndata a clasarii are loc numai cnd lipsa nvinuitului sau inculpatului se datoreaza mprejurarii ca fapta nu este rezultatul actiunii sau inactiunii unei persoane. n celelalte cazuri, din punct de vedere practic mai numeroase, clasarea survine numai dupa ndeplinirea termenelor de prescriptie ale exercitarii actiunii penale, care reprezinta intervine de timp ndelungate. n urmaririle penale n care autorii au ramas necunoscuti, descoperirea, prinderea si identificarea acestora constituie o sarcina nu numai a organului de urmarire penala sesizat si care instrumenteaza cauza, ci a tuturor organelor de stat avnd atributii n aceste directii. De aceea, ntro cauza n care potrivit art. 209 C.pr.pen. competenta de urmarire penala apartine exclusiv procurorului, nu se poate afirma ca celorlalte organe de urmarire penala nu le revin obligatii n22

legatura cu identificarea faptuitorului. Masura clasarii va fi dispusa de catre procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, printro rezolutie motivata. Bibliografie :-

www.euroavocatura.ro www.jurisprudenta.ro

- www.dreptonline.ro

23