COLONUL IRITABIL

Definitie

Colonul iritabil reprezinta o patologie functionala cu mare raspandire n populatie. O mare parte din pacientii consultati ambulator n gastroenterologie prezinta un tablou de tip colon iritabil. Colonul iritabil reprezinta o boala functionala, caracterizata prin tulburare de tranzit, ce consta n general din alternarea constipatiei cu diareea, dureri abdominale difuze (in general sub forma unor crampe), uneori emisia de mucus. Nu fac parte din acest tablou: rectoragia, anemia sau pierderea ponderala. Colonul iritabil a fost denumit cu o multime de sinonime, cum ar fi intestinul iritabil,diareea nervoasa, dar probabil cea mai sugestiva denumire ar fi de unhappy colon (colon nefericit). Pacientii cu colon iritabil consulta n general o multime de medici, de la medicul de familie, la cel internist, gastroenterolog si chiar chirurg, pe de o parte din cauza oncofobiei (frica de cancer), dar si din cauza evolutiei ndelungate a bolii. De obicei, sunt pacienti preocupati de boala, anxiosi, depresivi sau adesea lucrand n conditii de stres prelungit. Nevroza anxios-depresiva este frecventa la acesti pacienti, astfel ca n fata medicului ei vor prezenta o istorie a bolii foarte amanuntita, detaliata, adesea cu accente dramatice. Fondul bolii poate fi de constipatie (legata de absenta de fibre din alimentatie si sedentarism), cu aparitia de scaune cu mult mucus sau scaune diareice, ce apar cel mai adesea n stari emotionale, stres. Colonul iritabil este o boala functionala , deci leziunile organice, decelabile prin tehnici paraclinice, sunt absente. Tabloul clinic al colonului iritabil cuprinde: - dureri abdominale fie difuze, fie localizate pe traiectul colonic. Ele pot fi surde, dar adesea au caracter colicativ (crampe), cu durata de secunde sau minute. Alteori pacientul resimte doar un disconfort abdominal. Simptomele cel mai adesea dispar n perioadele de relaxare, concediu etc. -tulburarile de tranzit sunt frecvente, caracteristica fiind alternanta constipatiei cu diareea. Emisia scaunului este deseori sub forma de schibale (scaune dure, fragmentate), acoperite cu mucus. Adesea poate aparea falsa diaree, n care, dupa aceste scaune dure, urmeaza continuarea cu scaun lichid de iritatie colonica. Scaunele diareice apar ocazional, cel mai frecvent sub forma unor scaune imperioase, matinale, postprandiale sau la emotii (nainte de examene). - emisia de mucus este frecventa, nsoteste eliminarea scaunului (n special cel dur, sub forma de schibale). Sangele nu apare n scaun n tabloul de colon iritabil, dar scaunele dure, tari pot crea fisuri anale ce pot sangera. - balonarea este frecventa la pacientii cu colon iritabil, fiind localizata difuz, sau pacientul o resimte n special n anumite zone ale abdomenului. Emisia de gaze poate usura suferinta pacientului n mod tranzitoriu.

Diagnostic

Diagnosticul de colon iritabil se face prin excluderea bolilor organice ale colonului, deci pe baza unor explorari paraclinice. Exista anumite criterii care sugereaza colonul iritabil, denumite (dupa numele autorului care le-a descris): criteriile Manning -dureri abdominale care cedeaza dupa emisia de scaune -scaune ce devin mai frecvente si mai moi n prezenta durerii -balonare, distensie abdominala -senzatia de evacuare incompleta a rectului -elimimarea de mucus la scaun -caracterul imperios al defecatiei. Criteriile Manning au fost revazute si usor modificate la Roma (modificari privind pasajul scaunului), ele devenind criteriile de la Roma I , si mai recent criteriile Roma II , criteriile Roma III .

Diagnosticul paraclinic Diagnosticul paraclinic al colonului iritabil consta n excluderea bolilor organice abdominale si recurge la urmatoarele investigatii: - anoscopie, rectoscopie, colonoscopie (eventual irigografie), pentru evidentierea absentei patologiei organice de colon; - gastroscopie, pentru evidentierea eventualelor suferinte gastrice; - ecografie abdominala si pelvina, pentru evidentierea suferintelor colecistului, pancreasului, organelor genitale; evaluarea radiologica a intestinului (enteroclisma sau bariu pasaj cu urmarire) sau enteroscopie pentru patologie organica enterala. Diagnosticul de colon iritabil se pune prin excluderea leziunilor organice la aceste investigatii si prin criteriile de ncadrare clinica n colon iritabil (criteriile Manning sau Roma). Diagnosticul diferential Diagnosticul diferential al colonului iritabil se face cu: - neoplasmul ano-rectal si neoplasmul de colon; - boli inflamatorii colonice (RUH, boala Crohn); - diverticuloza colonica si diverticulita; - deficitul de lactaza; - dispepsia functionala.

Evolutie Evolutia colonului iritabil este favorabila, deoarece nu apar complicatii. n general, boala evolueaza vreme ndelungata, cu perioade mai linistite sau cu exacerbari, de obicei legate de stres. Exista unele situatii n care colonul iritabil este asociat cu diverticuloza de colon (avand n vedere ca diverticuloza este o boala frecventa mai ales la oamenii mai n varsta).

Tratamentul colonului iritabil Tratamentul acestei boli este n general dificil, iar rezultatele se lasa deseori asteptate. Fiind vorba de o patologie functionala n care componenta psihica este destul de importanta, rolul echilibrarii psihice este, el nsusi, important. Dieta va fi, n cazurile n care predomina constipatia, una 1. Dietetic. bogata n fibre alimentare. Daca dieta nu este suficienta, constipatia se va combate cu laxative de tip Forlax (cresc volumul scaunului). Se va indica o dieta pe care pacientul o tolereaza, evit ndu-se alimentele ce produc simptome. 2. Medicamentos. Terapia va consta din: , care combat diareea (n cazuri cu diaree), cum sunt - antidiareice Smecta (smectita) sau Imodium (loperamid). - antispastice Durerile se combat cu medicatie de tip antispastic: Spasmomen (blocant al canalelor de calciu), Debridat, Duspatalin, Colospasmin, No-Spa. Medicatia se administreaza la nevoie, ncercand sa se gaseasca cea eficienta la pacientul tratat (se schimba medicatia pana se descopera medicamentul cu efect maxim). - sedative Medicatia sedativa este adesea utila (Hidroxizin, Rudotel), la fel psihoterapia. Adesea infirmarea diagnosticului de neoplasm de colon (pe care pacientul si-l imagineaza), poate duce la ameliorarea simptomelor. n colonul iritabil, dieta si terapia sunt n general individualizate, iar rolul ncrederii pacientului n medicul curant este important.

Tratamentul dispepsiei functionale de tip dismotilitate (entitate foarte frecvent nt lnita n practica) consta n general din administrarea de prochinetice. Acestea pot fi cele mai vechi, cum sunt metoclopramidul (1 tb cu 30 minute nainte de mesele principale), sau cele moderne: domperidonul (Motilium 1 tb cu 30 de minute nainte de mesele principale). Se prefera domperionul, deoarece nu da somnolenta sau manifestari extrapiramidale. Se pot administra de asemenea fermenti digestivi la mese (Digestal, Mezym forte, Festal, Creon, etc.) sau absorbanti ai gazelor intestinale, cum este dimeticonul (Sab-simplex).

Tratamentul dispepsiei functionale esentiale boala care are simptome din primele doua entitati, va fi cu medicatie ce se adreseaza manifestarilor dominante (durerea sau plenitudinea, balonarea). n toate formele de dispepsie, daca stresul joaca un rol n aparitia simptomelor, va trebui sa se administreze un tratament sedativ usor sau chiar sa se recurga la psihoterapie (adesea aflarea de catre bolnav ca nu prezinta leziuni organice are un efect psihic pozitiv important.