1. Heinz are nevoie de un medicament pentru sotia lui care este pe patul de moarte. El afla ca cei care au inventat medicamentul sunt atat de lacomi incat cer un pret de 10 ori mai mare decat valoreaza, iar Heinz nu are acesti bani. Heinz reuseste sa faca rost de jumatate din suma, dar farmacistii nu accepta sa primeasca cealalta jumatate din suma mai tarziu. De aceea, Heinz a intrat in farmacie si a furat medicamentul. Ar fi trebuit Heinz sa faca acest lucru? 2. Fratele/sora tau/ta s-a comportat urat, ce trebuie sa-i spui tatalui vostru? Inca de la 3 ani, copilul poate raspunde la aceste intrebari. Dupa cativa ani va da alte raspunsuri, apoi dupa 12 ani isi va schimba din nou opinia, care nu va mai fi insa aceeasi si dupa 18 ani. De ce se intampla acest lucru, de ce se schimba raspunsul la aceeasi intrebare? Lawrence Kohlberg a cercetat stadiile dezvoltarii morale ale copilului si vom aborda in acest articol descoperirile lui. Primul stadiu, preconventional, se imparte in doua etape de dezvoltare. In prima etapa, pentru copil interesele celorlalti nu conteaza deloc. El nu gandeste: "Daca gresesc, nu o sa ma placa.", ci gandeste "Eu vreau." In prima etapa, copilul respecta regulile de teama sa nu fie pedepsit si pentru a primi recompense. Cum rezolva copiii in prima etapa dilema lui Heinz? Raspunsul tipic este: "Nu. Deoarece as deveni hot si m-ar duce la inchisoare." Acest raspuns arata ca, in aceasta etapa, copilul se gandeste doar la binele personal si nu la al altora. In a doua etapa, copiii isi dau seama ca a obtine ceea ce isi doresc depinde de felul cum negociaza cu ceilalti. "Ceea ce este corect, drept" este reprezentat de un schimb echitabil. Desi copilul gandeste "Cu ce ma aleg eu?", ajunge sa recunoasca nevoile altora, dar numai daca ele nu il impiedica sa obtina ce isi doreste. In aceasta a doua etapa, grupul de egali este organizat ca o "banca". Membrii grupului de egali se intalnesc sa schimbe intre ei favoruri, dar nu poti lua mai mult decat ai oferit. La cea de-a doua dilema, copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare, va raspunde: "Nu-i spun nimic tatalui, pentru ca il bag pe frate in bucluc. Poate o sa am si eu nevoie ca el sa ma acopere altadata." Desi acest prim

stadiu al dezvoltarii morale este specific varstei cuprinsa intre 0 si 9 ani, unii adolescenti manifesta comportamente specifice acestui stadiu. In plus, multi adolescenti si adulti infractori nu evolueaza la nivelul celorlalte stadii ale dezvoltarii morale. Al doilea stadiu, conventional, se imparte, la randul lui, in doua etape de dezvoltare - etapa trei si patru. In a treia etapa de dezvoltare, sentimentele impartasite, intelegerile si asteptarile celorlalti sunt mai importante decat interesele personale. In cadrul grupului de egali, este esential sa aiba incredere unii in altii si sa-si respecte reciproc proprietatea. Membrii grupului trebuie sa aiba grija unul de celalalt. Copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare este preocupat sa multumeasca asteptarile figurilor autoritare din familie, de la scoala etc. La cea de-a doua dilema, el ar raspunde: "Trebuie sa ma gandesc la fratele meu, dar este mai important sa fiu un bun fiu. Tatal meu a facut atatea pentru mine. As avea constiinta incarcata daca nu i-as spune, pentru ca altfel tata si-ar putea pierde increderea in mine. Fratele meu va intelege, tatal nostru face atatea pentru noi." In cea de a patra etapa de dezvoltare, perspectiva de "membru al societatii" este pe deplin formata. De prima importanta este indeplinirea datoriilor/obligatiilor si respectarea legilor. Relatiile individuale se plaseaza in sistemul social care stabileste regulile de interrelationare. Orice persoana este responsabila pentru ea insasi, dar imparte responsabilitatile cu ceilalti. "A fura" este o fapta rea deoarece afecteaza comunitatea, mai degraba decat individul. In aceasta etapa, increderea reciproca este "litera de lege". Al treilea stadiu, postconventional, se imparte, de asemenea, in doua etape de dezvoltare care vin in continuarea celor anterioare. A proteja drepturile si bunastarea tuturor oamenilor si a asigura ce este mai bine pentru cei mai multi sunt scopurile majore in etapa a cincea. Drepturile si valorile individului sunt prioritare in raport cu contractele/intelegerile sociale. Totusi, indivizii, care parcurg aceasta etapa de dezvoltare morala, sunt devotati regulilor morale si legale promovate in societate. De aceea, le poate fi foarte greu sa integreze ambele puncte de vedere. Aceasta confuzie este reflectata de raspunsul la dilema lui Heinz: "De obicei,

punctele de vedre morale si legale coincid. Aici ele sunt in conflict. Judecatorul ar trebui sa tina cont mai mult de punctul de vedere moral." "Scaparea", in aceasta etapa, este aceea de a-l sfatui pe Heinz sa fure, apoi de a sugera o pedeapsa. In ultima etapa, principiile morale surclaseaza legile, normele si regulile. Indivizii selecteaza principii pentru ei insisi, nu le mai accepta pur si simplu din exterior (pentru ca asa este la moda!) si sunt convinsi ca aceste "edicte morale" sunt universale. Cand legile si regulile intra in conflict cu principiile, ultimele trebuie respectate. Pe scurt, oamenii sunt importanti, nu regulile sau legile. Omul este un scop in sine. Iata ce raspunde cineva care a ajuns in aceasta etapa a dezvoltarii morale la dilema lui Heinz: "A fura medicamentul este, din punct de vedere legal, o infractiune, dar este corect din punct de vedere moral. Sistemul de legi este valid doar daca reflecta o lege morala pe care toti oamenii rationali o accepta. Baza crearii societatii este dreptatea individuala, dreptul fiecaruia de a-i fi luate in considerare scopurile/motivele in fiecare situatie, nu doar in contextele care pot fi codificate de lege. Dreptate pentru fiecare individ inseamna: Poartate cu fiecare persoana ca un scop, nu ca un mijloc. " Pentru perioada copilariei si a adolescentei, pe baza teoriei lui Kohlberg, s-au putut diversifica strategiile pedagogice pentru a creste ancorarea motivationala, siguranta afectiva, respectul de sine si fata de lume si pentru a dezvolta dreptatea normativa pe care acest respect il implica pentru autonomia individului si pentru viata in societate. Teoria lui Kohlberg, contestata de unii, completata si dezvoltata de altii, ne ofera cateva indicii despre evolutia morala si mecanismele ei de-a lungul vietii. "Nimic nu este batut in cuie", deci nici o teorie nu poate fi atotcuprinzatoare, cum nici omul nu se comporta conform unor grile prestabilite, dar exista niste invariabile ale existentei umane pe care fiecare teorie incearca sa le surprinda si sa ne ofere mijloce de a le descoperi apoi in fiecare individ.