STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI. Sinteza - Activitatile din sectorul secundar.pdf · Dinamica cifrei de afaceri a firmelor inovative a fost mai pronunţată decât

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

Studii de fundamentare 2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 5. ACTIVITĂȚILE DIN SECTORUL SECUNDAR Asociat responsabil: Agora Est Consulting

Raport de sinteză. 2014

2


Studii de fundamentare Studiul 5

2

Activitățile din sectorul secundar Agora Est Consulting 2014

3

Studiul 5. Activitățile din sectorul secundar

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 2. Dezvoltare economică (sectoare economice) Studiul 5. Activitățile din sectorul secundar

I.2. Tipul raportului

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Agora Est Consulting Autori: dr. Cristina Alpopi

Cartografie, GIS: Gheorghe HERIŞANU, Sorin BĂNICĂ

I.4. Cuprinsul raportului

V. Sinteza studiului V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare V.2. Diagnostic V.3. Tendinţe de evoluţie V.4. Priorităţi în privinţa monumentelor istorice şi patrimoniului construit V.5. Viziune şi obiective strategice V.6. Obiective specifice, programe şi proiecte

V.6.1. Obiective naţionale şi programe asociate acestora V.6.2. Obiective teritoriale şi programe asociate acestora V.6.3. Obiective locale şi programe asociate acestora Harta 5.1. Distribuţia numărului de salariaţi din industrie în 2011 Harta 5.2. Distribuţia numărului de salariaţi din construcţii în 2011 Harta 5.3. Repartiţia clusterelor Harta 5.4. Repartiţia parcurilor industriale şi a parcurilor ştiinţifice şi tehnologice Harta 5.5. Variaţia numărului de firme din industrie în perioada 2002-2011 Harta 5.6. Variaţia numărului de firme din construcții în perioada 2002-2011

I.5. Anexă

Cuprinsul raportului final

4



4

V. Sinteza studiului

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Scopul prezentului studiu este de a propune măsuri şi direcţii de acţiune care să asigure premisele dezvoltării durabile şi echilibrate a activităţilor din sectorul secundar pentru teritoriul naţional, în contextul competitivităţii globale şi a tendinţelor sociale, economice şi tehnologice de dezvoltare la scară naţională şi transnaţională. În cadrul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României, aspectele economice au fost privite din perspectivă teritorială, pentru stabilirea, în principal, a influenţei sectorului secundar (industrie şi construcţii) asupra dezvoltării economice a regiunilor, a zonelor funcţionale şi a sistemului urban din România. Privit din alt unghi de vedere, teritoriul reprezintă un element crucial, absolut necesar a fi luat în considerare în procesele de dezvoltare economică şi socială. Dezvoltarea şi localizarea activităţilor economice de producţie sunt condiţionate de anumite caracteristici geofizice, demografice, sociale şi culturale. SDTR trebuie să ţină cont de influenţa activităţilor din sectorul secundar - industrie şi construcţii, în condiţiile în care restructurarea economică şi privatizările din industrie şi-au pus amprenta asupra evoluţiei economiei României din ultimii ani. Un motiv în plus constă în faptul că majoritatea oraşelor industrializate anterior anului 1990, dependente de o singură ramură a industriei, prin pierderea pieţelor pentru aceste industrii, au înregistrat creşteri ale şomajului, care din punct de vedere social se transpun în accentuarea gradului de sărăcie. Analiza este organizată pe mai multe paliere, întrebările fiind legate de fiecare dintre acestea: 1. Analiza influenţei sectorului secundar (industrie şi construcţii) asupra dezvoltării economice a regiunilor, a zonelor funcţionale şi a sistemului urban din România. Care este distribuţia teritorială a subsectoarelor componente ale sectorului secundar, precum şi evoluţia în timp a acestora? Care sunt zonele cu probleme, în care industria a fost restructurată? Care sunt zonele în declin economic, dar şi zonele dezvoltate din punct de vedere economic? 2. Analiza, care va avea la bază mărimea, aria de activitate şi rezultatele întreprinderilor din România. Care sunt elementele care ar putea contribui la crearea unui mediu competitiv de afaceri, în condiţiile respectării exigenţelor de mediu şi a altor exigenţe de ordin social? 3. Identificarea şi analiza clusterelor, polilor de competitivitate, dar şi a structurilor de afaceri (parcuri industriale şi tehnologice, centre de afaceri, incubatoare de afaceri etc.). În ce măsură aceste structuri sunt generatoare de dezvoltare în teritoriu? 4. Analiza forţei de muncă angrenată în sectorul secundar, cu evidenţierea evoluţiei acesteia în timp. Vom determina distribuţia ratei şomajului, care va fi coroborată cu declinul industriei şi al construcţiilor, răspunzând întrebărilor legate de identificarea zonelor şi oraşelor afectate major de creşterea şomajului.

Criză actuală a economiei globale influenţează negativ producţia industrială în Europa Centrală şi de Est, implicit în România. Productivitatea muncii în industrie este în continuă descreştere, fiind cu mult sub media U.E.

Industria contribuie cu o treime din PIB-ul României şi asigură locuri de muncă pentru o cincime din numărul total de angajaţi. Acest sector variat include subsectoarele industriei extractive şi industria de prelucrare primară, precum şi servicii de utilităţi publice, însă este orientat în general spre forme mai puţin avansate de producţie. Restructurarea economică şi privatizările au condus la creşterea şomajului şi a sărăciei, în special în localităţile monoindustriale. Existând astfel diferenţe clare la nivel teritorial privind dezvoltarea industriei, este esenţială identificarea zonelor subdezvoltate sau în declin. Sectorul construcţiilor contribuie la PIB cu puţin sub 9%, criza economică cu care ne confruntam în ultimii ani conducând la o scădere a activităţii în cadrul acestui sector; Creşterea economică se face diferenţiat la nivelul teritoriilor din România. Un proces economic recent este apariţia clusterelor economice şi a polilor de competitivitate. În viziunea multor experţi economici şi oameni de afaceri, viziune bazată şi pe experienţa altor economii europene, clusterele economice şi polii de competitivitate pot impulsiona dezvoltarea economică şi pot aduce un plus de valoare adăugată. Dezvoltarea economică la nivel local/regional/naţional este susţinută prin crearea de structuri de sprijinire a afacerilor în cadrul cărora firmele să se bucure de anumite facilităţi și servicii specifice. În ultimii 15-20 ani s-a încercat crearea unei infrastructuri de afaceri moderne, care să răspundă la cerinţele specifice ale investitorilor, formată din parcuri industiale şi tehnologice, centre de afaceri, incubatoare de afaceri etc. Un chestionar online realizat de Euroinnovation în primul trimestru al anului 2012, la care au răspuns circa 50 de companii cu profil industrial din România, a relevat că doar 23% dintre manageri au auzit despre poli de competitivitate şi clustere, în vreme ce doar 16% cunoşteau sistemul de organizare al unor astfel de concentrări economice. Dintre respondenţii avizaţi, doar 41% au menţionat că întrevăd 2-3 avantaje potenţiale pentru compania lor şi pentru piaţa pe care acţionează, în cazul în care ar fi implicat într-un cluster sau pol. Scăderea numărului de salariaţi în sectorul secundar a fost cauzată în principal de declinul industriei prelucrătoare şi a celei extractive. Oraşele care au suferit grave forme de dezindustrializare provin predominant din categoria oraşelor mici. Zonele cele mai afectate de şomaj (rata şomajului înregistrând peste 7,7% în 2011) sunt situate în judeţele cu un grad ridicat de industrializare înainte de 1990, dar care au suferit în ultimii ani un puternic declin industrial.

Instabilitatea economică din ultima perioadă a avut ca efect reducerea numărului de salariați activi în construcții.


5

Harta 5.1. Distribuţia numărului de salariaţi din industrie în 2011

Harta 5.2. Distribuţia numărului de salariaţi din construcţii în 2011

6



6

V.2. Diagnostic

Se constată că, la nivel național, există atât zone puternic industrializate, pentru care creșterea economică este asigurată de sectorul secundar, dar și zone aflate în declin, pentru care sectorul secundar nu mai oferă posibilități de dezvoltare economică și socială.

Complementar acţiunilor autorităţilor locale, este nevoie de un consistent sprijin financiar, bine direcţionat, oferit de nivelul regional şi naţional prin diverse instrumente de finanţare pentru a stimula dezvoltarea economică în zonele afectate de procesele de restructurare industrială, și pentru continuarea dezvoltării. Zonele în declin industrial sunt acele zone în care procesul de tranziţie a condus la reducerea considerabilă a numărului locurilor de muncă, în special în industria prelucrătoare şi minieră. Principale constatări: Majoritatea activităţilor economice şi îndeosebi cele cu o valoare adăugată brută ridicată se concentrează în oraşele mari şi în jurul acestora, în timp ce multe localităţi urbane mici (îndeosebi foste localităţi miniere sau oraşe monoindustriale) şi numeroase localităţi rurale au o situaţie economică precară şi în curs de deteriorare rapidă ; Viitorul localităţilor monoindustriale afectate de restructurarea industrială depinde în bună măsură de identificarea corectă şi de dezvoltarea unor noi domenii economice; Unele localităţi predominant miniere vor fi nevoite să se reorienteze rapid spre alte sectoare economice, în timp ce în altele, mineritul poate fi continuat în condiţii de rentabilitate economică şi respectând deplin principiile unei dezvoltări socio-economice durabile. Aspecte pozitive relevante: Creşterea numărului de unități locale active în industria extractivă și industria energetică după anul 2009; Existența unor resurse importante care pot asigura dezvoltarea diferitelor teritorii existente la nivel național; Existența în zonele afectate de închiderea minelor a unei infrastructuri satisfăcătoare și a unui mediu de afaceri relativ favorabil pentru buna funcționare a mecanismelor pieței; Creșterea cifrei de afaceri la nivelul industriei prelucrătoare după anul 2009; Evoluția exporturilor în perioada 2007‐11 demonstrează că există activități în care România poate concura la nivel internațional; Procesul investiţional în industriile inovative a fost mai intens comparativ cu totalul firmelor din industrie (ponderea activelor imobilizate ale companiilor inovative în total active imobilizate din industrie majorându-se de la 21,7% în anul 2008 la 22,8% în anul 2011); Sprijinul acţionarilor pentru firmele inovative a fost mai amplu, conducând la majorarea ponderii capitalurilor proprii ale acestor companii în totalul capitalurilor proprii din industrie (de la 22,2% în anul 2008, la 24,5% în anul 2011); Rolul pentru societate, în general, şi pentru piaţa muncii, în particular, s-a consolidat în cazul firmelor inovative. Ponderea salariaţilor angajaţi de asemenea companii în totalul salariaţilor din industrie, a crescut (de la 22,3% în anul 2008, la 24,9% în anul 2011), fără afectarea productivităţii muncii sau a profitabilităţii activităţilor întreprinse; Dinamica cifrei de afaceri a firmelor inovative a fost mai pronunţată decât pe total industrie (ponderea cifrei de afaceri înregistrată de firmele inovative în totalul cifrei de afaceri obţinută de firmele din industrie s-a majorat de la 23,8% în anul 2008 la 30,0% în anul 2011); Activitatea firmelor inovative a fost susţinută şi de o semnificativă investiţie în cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI). De altfel, există o concentrare importantă a cheltuielilor de tip CDI din industrie, majoritatea fiind realizate de firmele inovative (84% în anul 2011); În ceea ce privește industria extractivă, România se află pe locul 5 la producția de țiței și gaze, situându-se astfel deasupra unor țări precum Germania, Polonia, Franța; Apariția de noi clustere economice, parcuri industriale, parcuri științifice și tehnologice, care pot impulsiona dezvoltarea economică și pot aduce o valoare adăugată mai mare.


7

Harta 5.3. Repartiţia clusterelor

Harta 5.4. Repartiţia parcurilor industriale şi a parcurilor ştiinţifice şi tehnologice

8



8

Harta 5.5. Variaţia numărului de firme din industrie în perioada 2002-2011

Harta 5.6. Variaţia numărului de firme din construcții în perioada 2002-2011


9

Aspecte negative relevante: Existența a numeroase zone dependente de o singură ramură a industriei sau chiar de o singură întreprindere mare,

afectată de instabilitatea economică; Scăderea numărului de unități locale active și a numărului de salariați din domeniul construcțiilor ; Reducerea numărului de unități locale active în industria prelucrătoare la nivelul tuturor regiunilor; Existența unui număr semnificativ de județe în care numărul de firme din industrie a scăzut; Scăderea sumelor de bani alocate pentru desfășurarea activităților de cercetare-dezvoltare la nivelul sectorului

secundar; Clusterele, parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, cu rol de dezvoltare economică, nu sunt foarte

dezvoltate la nivelul României; La nivelul României industria se confruntă cu un nivel ridicat de resurse încă neidentificate; Promovarea deficitară pe piața internă și externă a sectorului secundar; Cercetarea autohtonă joacă un rol redus în dezvoltarea economică, transferul rezultatelor și aplicarea lor în economie

făcându-se încet și cu dificultate; Specializarea numai pe anumite ramuri ale industriei.

Probleme la nivel teritorial Disponibilizări masive în sectorul secundar, determinate de criza economică înregistrată în ultimii ani; Infrastructura locală, județeană, regională, necesară valorificării resurselor, insuficient dezvoltată; Număr ridicat de teritorii dependente de o singură ramură a industriei, situație care generează numeroase probleme

sociale; Interesul scăzut acordat de autoritățile locale pentru reconversia profesională a persoanelor afectate de închiderea

minelor; Zonele rurale și orașele mici se confruntă cu un deficit al activităţilor din sectorul secundar; Insuficienta dezvoltare a clusterelor, parcurilor industriale, parcurilor științifice și tehnologice, la nivel național; Acordarea unui interes scăzut activităților de cercetare-dezoltare-inovare la nivelul întregului sector secundar, mai ales

în ultima perioadă; Accesul la resurse este îngreunat sau imposibil din cauza existenței unei infrastructurii deficitare; Vizibilitatea redusă a sectorului secundar atât pe piața internă cât și pe piața externă; Infrastructură de cercetare inovare insuficient dezvoltată.

V.3. Tendinţe de evoluţie

Pentru perioada următoare, conform datelor de la INS, s-au conturat următoarele tendinţe de evoluţie a activităţilor din sectorul secundar: Tendinţe pozitive: Activitatea de construcţii va înregistra o creştere moderată a volumului producţiei; Pentru forţa de muncă angrenată în sectorul secundar se estimează o relativă stabilitate, atât pentru industrie cât şi

pentru construcţii. Tendinţe negative: Industria extractivă va înregistra o tendinţă de scădere a volumului producţiei (unele activităţi precum extracţia

petrolului brut şi a gazelor naturale vor înregistra o uşoară creştere); Menținerea la nivel redus a gradului de coeziune teritorială. Rezultate teritoriale: Ramurile industriale identificate ca având cel mai bun potenţial de creştere în următorul deceniu acoperă trei direcţii: Asigurarea nevoilor de bază ale populaţiei privind alimentaţia şi îmbrăcămintea, ramurile cu potenţial fiind: industria

alimentară; fabricarea băuturilor; fabricarea produselor din tutun, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor şi fabricarea produselor textile;

Aasigurarea unei creşteri bazate pe inovaţie, ramurile industriale cu potenţial fiind: fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice; fabricarea echipamentelor electrice; fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor; fabricarea substanţelor şi a produselor chimice şi fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.;

Asigurarea unei dezvoltări economice bazate pe principii ecologice, ramurile cu potenţial fiind în special cele legate de colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor și activităţi de recuperare a materialelor reciclabile;

Prognoza pentru perioada 2010-2020 arată câștiguri ample în structura cifrei de afaceri pentru următoarele ramuri industriale: - Industria alimentară şi fabricarea băuturilor;

- Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.;

- Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice, a produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice;

- Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte;

10



10

- Tăbăcirea şi finisarea pieilor, fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei,

prepararea şi vopsirea blănurilor;

- Fabricarea echipamentelor electrice.

V.4. Priorităţi în privinţa sectorului secundar

Sectorul secundar, la nivel național, se confruntă cu numeroase probleme ce afectează societatea pe mai multe planuri. Dezvoltarea economică și socială în anumite teritorii din România depinde în mare măsură de sectorul industrial, restructurările din ultima perioadă generând numeroase efecte negative în cazul acestor teritorii. Lipsa unei legislații modificate în acord cu evoluțiile sectorului determină apariția a numeroase probleme care contribuie la incapacitatea firmelor active în acest sector de a se dezvolta și de a deveni competitive pe piața internă și externă. Pentru dezvoltarea sectorului secundar și creșterea competitivității acestuia, este necesară stabilirea unor măsuri legislative şi operaţionale complexe, care să permită rezolvarea tuturor problemelor identificate.

În ceea ce priveşte acţiunile legislative, priorităţile sunt:

- Îmbunătățirea condițiilor privind creditele pentru investiții. Sprijinirea de către stat a investitorilor pentru asigurarea finanțării necesare implementării diferitelor proiecte, care au ca obiectiv dezvoltarea activităților specifice sectorului secundar. Pentru creșterea capacității firmelor active în sectorul secundar, în a-și dezvolta activitățile, este importantă atragerea sprijinului sectorului bancar, acesta având o contribuție extrem de importantă în acest sens. Considerăm prioritară facilitarea accesului la finanțare, având în vedere disponibilitățile financiare reduse existente la nivelul întreprinderilor din sectorul secundar și nu numai.

- Cercetarea universitară pe probleme de know-how. Cercetarea universitară a devenit, în ultimii ani, o forță motrice în dezvolarea economică a unei țări. Politicile mai bune în domeniul proprietăţii intelectuale, pregătirea specialiştilor în transferul de tehnologie şi stabilirea unor reguli care să îmbunătăţească interacţiunea între mediul de afaceri şi universităţi vor sprijini acest lucru. Considerăm prioritară crearea unui cadru legislativ care să permită constituirea unui fond de dezvoltare a cercetării universitare pe probleme de « know-how » adresat societăților mari.

- Noi clustere și infrastructuri de afaceri. Creșterea numărului de clustere și infrastructuri de afaceri este condiționată în mare măsură de siguranța partenerilor privind relațiile de afaceri ce vor fi încheiate. Prin crearea unei legislații solide, pot fi reduse potențiale încercări de fraudă, situație care asigură posibililor parteneri un oarecare confort. Considerăm prioritară crearea unui cadru legal privind formarea de noi clustere și infrastructuri de afaceri care să permită dezvoltarea economică a întreprinderilor și creșterea competitivității acestora.

- Producerea de materie primă pentru industria textilă. La nivelul industriei textile, trecerea de la producția lohn la producția sub marcă proprie atrage după sine necesitatea cultivării de materii prime ce vor fi utilizate în procesul de producție (in, cânepă etc.). Astfel, trebuie încurajată cultivarea de plante necesare industriei textile pentru a asigura creșterea competitivității acesteia. Considerăm prioritară crearea unei baze legale care să ofere anumite facilități cultivatorilor de plante textile și care să evidențieze clar elemente privind modalitățile de cultivare și folosire a acestor culturi. Aceste legi vor fi formulate ca soluție pentru atragerea investitorilor și reducerea posibilităților de folosire a plantelor în alte scopuri.

- Protejarea persoanelor afectate de restructurările din industrie. Zonele monoindustriale s-au confruntat cu probleme economice semnificative și cu creșterea alarmantă a ratei șomajului. Pentru reducerea posibilității de apariție a acestor tipuri de probleme este esențială crearea unor prevederi legislative privind modalitățile de protejare a personelor restructurate din industrie. Considerăm prioritară crearea unei legislații care să asigure protecția socială a persoanelor afectate de restructurări masive, având în vedere necesitatea menținerii unui standard de viață ridicat în rândul populației.

- Revizuirea cadrului de reglementări pentru închiderea minelor. În ceea ce priveşte palierul operaţional, priorităţile sunt:

- Reconversia zonelor industriale dezafectate. Revitalizarea zonelor industriale joacă un rol important în asigurarea dezvoltării zonelor, chiar și în condițiile închiderii industriei.

- Adaptarea către noile tehnologii care asigură protecția mediului. Este necesară reducerea impactului activităților din sectorul secundar asupra mediului, gestionarea corespunzătoare a deşeurilor toxice şi utilizarea tehnologiilor nepoluante. Strategia 2020 are drept obiectiv reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990. De asemenea, emisiile anuale de gaze cu efect de seră din industiile grele trebuie să fie sub limita de 2 miliarde de tone.

- Realizarea de parteneriate între întreprinderi din sectorul secundar și universități/ institute de cercetare pentru dezvoltarea unor proiecte.

- Crearea unor structuri de afaceri la nivel județean, regional. Dezvoltarea economică la nivel local şi regional este susţinută prin crearea de structuri de afaceri în cadrul cărora firmele să se bucure de anumite facilităţi şi servicii specifice. În ultimii 15-20 ani s-a încercat crearea unei infrastructuri de afaceri moderne care să răspundă la cerinţele specifice ale


11

investitorilor, formată din parcuri industriale şi tehnologice, centre de afaceri, incubatoare de afaceri etc. Un loc important în cadrul structurilor de afaceri îl au parcurile industriale. Rolul parcurilor industriale este de a stimula dezvoltarea economică, realiza transferul tehnologic, atrage investiţii şi valorifica resursele umane.

- Crearea de clustere si poli de competitivitate şi dezvoltarea celor existente. În viziunea multor experţi economici şi oameni de afaceri, bazată şi pe experienţa altor economii europene, clusterele pot impulsiona dezvoltarea economică şi pot aduce o valoare adăugată mai mare. În România, clusterele, în sensul de aglomerări industriale, s-au format în mod spontan, «bottom up», având la bază aglomerări industriale în anumite regiuni geografice. Acestea s-au bazat fie pe tradiţie, fie pe localizarea unor firme multinaţionale, cum este cazul clusterului Automotive Vest. Trecerea la următorul nivel s-a facut de cele mai multe ori ca urmare a intervenţiei unui factor catalizator ce a condus la generarea de clustere, potenţiali poli de competitivitate.

- Creşterea accesibilităţii şi facilitarea fluxurilor de mărfuri. Dezvoltarea sectorului secundar este condiţionată de îmbunătăţirea sistemelor de transport, de distribuția mărfurilor la nivel teritorial şi de accesul la resurse. Distanţa economică are în vedere timpul pe care oamenii, bunurile şi serviciile îl necesită pentru a traversa Munţii Carpaţi în vederea ajungerii la pieţele UE. În prezent nu există autostrăzi majore, transport rapid pe calea ferată, transport intermodal, transport aerian, care să faciliteze aceste fluxuri.

- Formarea profesională, calificarea forţei de muncă şi reconversie profesională. Forţa de muncă din sectorul secundar se caracterizează prin ponderea redusă a calificărilor înalte în industria prelucrătoare, ceea ce reflectă predominanța sectoarelor care necesită calificări reduse și utilizarea intensivă a forței de muncă (de exemplu, textile sau prelucrarea produselor agro-alimentare). Totuși, creșterea ponderii forței de muncă cu înaltă calificare începând cu anul 2006 sugerează o trecere continuă către o economie bazată pe cunoaștere și o creștere a muncii care necesită calificare medie și înaltă, în detrimentul locurilor de muncă care necesită calificare redusă. Restructurarea economică a dus la disponibilizări masive ale salariaţilor şi creşterea şomajului. Creşterea procentului populaţiei ocupate se poate obţine prin reconversie profesională şi calificarea forţei de muncă.

- Creșterea gradului de utilizare a resurselor naturale. Industria extractivă poate să confere un important avantaj competitiv industriei prelucrătoare, oferind acesteia din urmă materie primă directă, fără costurile suplimentare care apar în urma transportului din alte ţări şi a timpului lung de tranzit. România se bucură de resurse naturale mai bogate decât celelalte state europene (locul 5 la producţia de ţiţei şi gaze, resursele de: lignit - circa 3.300 mil. tone, huila - peste 600 mil. tone, minereuri auro-argentifere 760 mil. tone, minereuri cuprifere- 443 mil. tone, sare gemă -4.390 mil. tone, substaţe nemetalifere – 308 mil. tone). Prelucrarea resurselor naturale și a celor din sectorul primar poate duce la dezvoltarea economică a zonelor care se confruntă cu un deficit al activităţilor din sectorul secundar (zone rurale, zone montane, zone transfrontaliere, oraşe mici).

V.5. Viziune şi obiective strategice

Dezvoltarea teritorială a sectorului secundar prezintă decalaje semnificative datorate în principal barierelor naturale, nivelului de accesibilitate la resursele naturale dar și serviciilor publice de interes general. Aceste decalaje adâncesc tot mai mult problemele economice și sociale existente la nivelul teritoriului.

Formularea viziunii de dezvoltare teritorială a sectorului secundar determină stabilirea elementelor legate de planificare, coordonarea resurselor, a valorilor și intereselor naționale, regionale, locale, private și publice în rezolvarea problemelor identificate la nivel teritorial. Prin viziunea de dezvoltare a sectorului secundar la nivel teritorial sunt stabilite obiective ale căror ținte vizează identificarea și utilizarea eficientă a resurselor naturale de care dispune România, prin consolidarea infrastructurii economice și sociale, îmbunătățirea accesibilității la resursele existente, reducându-se astfel decalajele existente între diferitele teritorii ale țării.

Pentru valorificarea potențialului semnificativ al României în industrie și construcție, având în vedere dezvoltarea durabilă și protecția mediului, strategia de dezvoltare a sectorului secundar susține:

1. Stabilirea unei strânse colaborări între mediul public și cel privat pentru o dezvoltare echilibrată ținând cont de necesitățile identificate; 2. Identificarea tuturor resurselor existente la nivel național, care pot contribui la creșterea economică și socială și

utilizarea eficientă a acestora;

3. Utilizarea de utilaje, instalații avansate din punct de vedere tehnologic, care să permită utilizarea resurselor în condiții

de protecție a mediului.

Formularea viziunii de dezvoltare teritorială a sectorului secundar determină stabilirea elementelor legate de planificare,

coordonarea resurselor, a valorilor și intereselor naționale, regionale, locale, private și publice în rezolvarea problemelor

identificate la nivel teritorial.

12



12

Viziune sector secundar: ” Sectorul secundar 2035, factor al creșterii economice durabile și al competitivității naționale și internaționale, cu resurse naturale identificate și eficient utilizate”

V.6. Obiective specifice, programe şi proiecte

Obiectivul general şi obiectivele specifice proiectate în orizontul de timp 2035 vizează coeziunea socială, economică, teritorială, fiind direcționate către asigurarea unui parteneriat teritorial durabil, consolidarea competitivității polilor de creștere şi de dezvoltare, coroborată cu revigorarea regiunilor vulnerabile. Rezultatul obiectivelor este creșterea atractivității teritoriului și dezvoltarea capitalului uman.

OG5. Creșterea competitivității sectorului secundar prin sprijinirea recreării unei infrastructuri industriale pe plan național, cu respectarea obiectivelor de protejare a mediului.

V.6.1. Obiective naţionale şi programe asociate acestora

ON 5.1: Creșterea competitivității sectorului secundar românesc la nivel național și internațional

Programe asociate: 1.1. Promovarea exporturilor; 1.2. Facilitarea accesului întreprinderilor industriale pe piețe externe; 1.3. Sprijinirea entităţilor din sectorul secundar bazate pe cercetare; 1.4. Realizarea de parteneriate între întreprinderile din sectorul secundar şi universităţi/institute de cercetare. Proiecte-pilot asociate: P1.1.1. Informarea și sprijinirea companiilor autohtone din industrie în vederea participării la expoziții, întruniri internaționale pe acest domeniu; P1.1.2. Organizarea în România a unor reuniuni/forumuri ale oamenilor de afaceri, cu participarea companiilor străine din sectorul industrial; P1.1.3. Construirea brandului de ramură; P1.2.1. Oferirea asistenței pentru întreprinderile autohtone în scopul creșterii exporturilor, prin intermediul identificării și soluționării problemelor ce pot afecta activitatea de export; P1.2.2. Susținerea dezvoltării de rețele de vânzare a produselor proprii pe piețele străine; P1.3.1. Linii de finanțare pentru achiziționarea de utilaje și echipamente necesare desfășurării activităților de cercetare-dezvoltare; P1.4.1. Facilitarea interacţiunii dintre mediul universitar şi cel de afaceri.

ON 5.2. Creşterea gradului de calificare a personalului din sectorul secundar

Programe asociate: 2.1. Dezvoltarea învățământului vocațional pentru activități din industrie; 2.2. Pregătirea forţei de muncă instruite şi calificate. Proiecte-pilot asociate: P2.1.1. Înființarea de școli profesionale, colegii tehnice în zonele puternic industrializate; P2.1.2. Organizarea unor cursuri postliceale, de calificare profesională; P2.1.3. Stabilirea unui parteneriat între administrația locală și agenții economici interesați privind integrarea în mediul economic a absolvenților; P.2.1.4. Încurajarea școlarizării ucenicilor în întreprinderi. ON 5.3. Asigurarea dezvoltării activităților din sectorul secundar în legătură cu resursele locale și asigurarea sustenabilității capitalului natural la nivel teritorial

Programe asociate: 3.1. Exploatarea şi prelucrarea resurselor existente; 3.2. Refacerea lanțului de valoare adăugată. Proiecte-pilot asociate: P3.1.1. Încurajarea reluării culturilor de plante textile; P3.2.2. Dezvoltarea industriei lânii și mătasei; P3.2.3. Dezvoltarea producției de fire și fibre sintetice; P3.2.4. Trecerea de la producția lohn la producția sub marcă proprie. ON 5.4. Încurajarea dezvoltării industriilor bazate pe tehnologii nepoluante

Programe asociate:


13

4.1. Continuarea exploatării resurselor minerale solide în condiții de performanță din punct de vedere al protecției mediului; 4.2. Reducerea impactului sectorului secundar asupra mediului;

4.3. Susținerea reutilizării și reciclării deșeurilor din industrie și construcții necontaminate;

4.4. Dezvoltarea sistemului de facilități pentru tratarea și eliminarea corespunzătoare a deșeurilor.

Proiecte-pilot asociate: P4.1.1. Crearea unui cadru legislativ privind condițiile de mediu ce trebuie respectate în desfășurarea activităților specifice sectorului secundar; P4.2.1. Reducerea impactului sectorului secundar asupra mediului; P4.3.1. Promovarea unui sistem de informare, conștientizare și motivare pentru părțile implicate în gestionarea deșeurilor; P4.3.2. Dezvoltarea pieții pentru materiile prime secundare; P4.4.1. Asigurarea capacităților necesare pentru eliminarea deșeurilor prin promovarea cu prioritate a instalațiilor de eliminare la nivel zonal; P4.4.2. Adaptarea la condițiile locale a unor tehnologii curate de producție; P4.4.3. Implementareaa de tehnologii noi pentru neutralizarea și eliminarea deșeurilor periculoase. ON 5.5. Îmbunătățirea sistemelor de transport și de distribuție a mărfurilor la nivel teritorial

Programe asociate: 5.1. Creşterea accesibilităţii mărfurilor şi a accesului la resurse; 5.2. Dezvoltarea transportului intermodal şi al platformelor intermodale. Proiecte-pilot asociate: P5.1.1. Extinderea/Modernizarea reţelei rutiere, feroviare, aeriene, portuare; P.5.1.2. Promovarea sistemului de transport feroviar ca soluție pentru transportul mărfurilor; P5.2.1. Asigurarea accesibilității terminalelor intermodale prin amplasarea acestora în zone cu acces facil la cât mai multe moduri de transport; P.5.2.2. Dezvoltarea terminalelor intermodale în vecinătatea parcurilor industriale.

V.6.2. Obiective teritoriale şi programe asociate acestora

OT 5.1. Extinderea, diversificarea și dezvoltarea infrastructurii de afaceri specializate pentru asigurarea competitivității la nivelul regiunilor și microregiunilor

Programe asociate: 1.1. Sprijin pentru crearea de noi clustere în domenii ce pot conduce la creșterea competitivității regionale; 1.2. Extinderea, diversificarea și dezvoltarea infrastructurii de afaceri în toate județele; 1.3. Fluidizarea circuitului cercetare-dezvoltare-inovare către valorificarea lui pe piață. Proiecte-pilot asociate: P1.1.1. Crearea unui cadru legislativ care să faciliteze apariția de noi clustere și structuri de afaceri; P1.1.2. Dezvoltarea de clustere ca soluție de dezvoltare economică; P1.2.1. Dezvoltarea de parcuri industriale, parcuri tehnico-ştiinţifice; P1.2.2. Realizarea unei rețele de colaborare între clusterele și structurile de afaceri existente la nivel național; P1.3.1. Identificarea noilor zăcăminte de minerale existente la nivel național prin desfășurarea de activități de cercetare. OT 5.2. Identificarea de noi sectoare de dezvoltare pentru zonele monoindustriale aflate în declin și revitalizarea economică a localităților din zonele cele mai afectate de restructurarea minieră

Programe asociate: 2.1. Atragerea de noi investitori și menținerea celor existenți, cu activitate în ramuri ale industriei din România; 2.2. Atenuarea și prevenirea problemelor sociale determinate de închiderea obiectivelor industriale şi a minelor neprofitabile. Proiecte-pilot asociate: P2.1.1. Marketing pentru atragerea de investitori - elaborarea unui pachet de facilități, inventar terenuri și proprietăți și promovare către potențiali investitori; P2.1.2. Îmbunătățirea accesului la finanțare; P2.2.1. Promovarea dialogului individual și colectiv pentru informarea angajatului; P2.2.2. Recalificarea personalului afectat de închiderea intreprinderilor în vederea măririi șanselor acestuia pe piață. OT 5.3. Consolidarea competitivității în sectorul secundar din zonele dezvoltate (poli de creștere, poli de dezvoltare, poli de importanță regională, poli de importanță locală)

Programe asociate:

14



14

3.1. Dezvoltarea economică a întreprinderilor pentru creșterea competitivității economice. Proiecte-pilot asociate: P3.1.1. Retehnologizarea grupurilor industriale pentru alinierea la cerințele de mediu; P3.1.2. Extinderea domeniului de activitate al întreprinderilor din industrie. OT 5.4. Creșterea posibilității de dezvoltare a zonelor monoindustriale

Programe asociate: 4.1. Restructurarea financiară și reorganizarea întreprinderilor în vederea viabilizării acestora; 4.2. Îmbunătățirea accesului la resursele existente luând în considerare localizarea acestora. Proiecte-pilot asociate: P4.1.1. Privatizarea întreprinderilor sau a unei părți din acestea cu asigurarea continuității activității de către investitor; P4.1.2. Realizarea de societăți mixte în vederea valorificarii materiilor prime; P4.2.2. Identificarea noilor zăcăminte de minerale existente la nivel național prin desfășurarea de activități de cercetare. OT 5.5. Dezvoltarea economică a zonelor care se confruntă cu un deficit al activitățiilor din sectorul secundar (zone rurale, orașe mici, zone montane)

Programe asociate: 5.1 Sprijin pentru achiziţia de echipamente, utilaje, tehnologii moderne; 5.2. Sprijin pentru construcția/extinderea/relocalizarea spaţiilor de producţie. Proiecte-pilot asociate: P5.1.1. Asigurarea asistenței tehnice gratuite pentru accesarea finanțării; P5.2.1. Asigurarea infrastructurii tehnico-edilitare necesare creării/extinderii unor noi spații de producție.


15

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Lista consultanţilor de specialitate I.5. Cuprinsul studiului I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor I.7. Lista tabelelor şi graficelor I.8. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.3. Date statistice II.5.4. Date cartografice

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei III.1. Analiza-diagnostic a situației III.1.1. Analiza influenței sectorului secundar (industrie și extracții) în dezvoltarea economică a zonelor și

regiunilor din România III.1.1.a. Considerații introductive. Particularități ale sectorului secundar în România. Factori. Implicații III.1.1.b. Subsectoarele componente ale sectorului secundar III.1.1.c. Zone slab industrializate sau în declin III.1.1.d. Zone în creștere economică bazată pe sectorul secundar III.1.1.e. Teritorii relevante de analiza III.1.2. Evaluarea competitivității economice din prisma sectorului secundar III.1.3. Determinarea forței de muncă angrenate în sectorul secundar și a evoluției acesteia III.1.3.a. Forța de muncă angrenată în sectorul secundar III.1.3.b. Evoluția forței de muncă III.1.4. Sinteză la nivel teritorial III.1.4.a. Zone în care se manifestă un deficit al activităţilor din sectorul secundar III.1.4.b. Măsuri de încurajare a activităţilor din sectorul secundar în zonele deficitare III.2. Tendințe de evolutie III.3. Priorități de dezvoltare III.3.1. Cresterea ponderii sectorului secundar in economie si atragerea investitiilor straine III. 3.2. Identificarea de areale prioritare la nivel national si concentrarea investitiilor in aceste areale III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicații economice, sociale, de mediu IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune şi obiective strategice IV.1.1. Fundamentarea viziunii IV.1.2. Industria IV.1.3. Construcţii IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.3. Modalităţi de implementare IV.4. Sinteză strategică și operațională

16



16

Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 5.1. Distribuția numărului de firme din construcții în anul 2011 Harta 5.2. Distribuția numărului de firme din industrie în anul 2011 Harta 5.3. Variația numărului de firme din industrie în perioada 2002-2011 Harta 5.4. Variația numărului de firme din construcții în perioada 2002-2011 Harta 5.5. Repartiția clusterelor Harta 5.6. Repartiția parcurilor industriale și a parcurilor științifice și tehnologice Harta 5.7. Distribuția numărului de salariați din construcții în 2011 Harta 5.8 . Distribuția numărului de salariați din industrie în 2011 Harta 5.9. Variația numărului de salariați din construcții 2002-2011 Harta 5.10. Variația numărului de salariați din industrie 2002-2011

Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 5.1. Sectorul secundar – număr întreprinderi, PIB, ocuparea forței de muncă Tabelul 5.2. Estimarea evoluţiei rezervelor de gaze naturale şi ţiţei în perioada 2013-2025 Tabelul 5.3. Resurse minerale şi producţia netă din 2011 Tabelul 5.4 . Întreprinderi active, pe activităţi ale sectorului secundar şi pe clase de mărimi în perioada 2007-2010 Tabelul 5.5. Ramuri/Subramuri cu potenţial de clusterizare pe criterii de analiză Tabelul 5.6 . Clustere care prezintă un potenţial de a deveni poli de competitivitate de interes naţional relevanţi pentru POS CCE Tabel 5.7. Distribuţia regională a forţei de muncă din sectorul secundar (mii) Tabelul 5.8. Populaţia ocupată, pe principalele activităţi ale economiei naţionale

Figura 5.1. Contribuţia principalelor activităţi economice la realizarea PIB în anul 2008 Figura 5.2. Indicii producţiei industriale la nivel internaţional în anii 2008 si 2009 Figura 5.3. Indicii lucrărilor de construcţii la nivel internaţional în anii 2008, 2009 Figura 5.4. Evoluţia unităţilor locale active în industria extractivă pe regiuni în perioada 2006-2010 Figura 5.5. Distribuția ponderii salariaților în industrie, în anul 2011 Figura 5.6. Evoluţia unităţilor locale active în industria prelucrătoare pe regiuni în perioada 2006-2010 Figura 5.7. Evoluţia unităţilor locale active în industria energetică pe regiuni în perioada 2006-2010 Figura 5.8. Evoluţia unităţilor locale active în distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor şi activităţi de decontaminare, pe regiuni în perioada 2006-2010 Figura 5.9 Distribuţia numărului de firme din industrie pe subsectoare Figura 5.10. Structura firmelor active în construcţii după numărul de angajaţi în anul 2010 Figura 5.11. Evoluţia unităţilor locale active în construcţii pe regiuni în perioada 2006-2010 Figura 5.12. Numărul de firme din industrie şi construcţii din 2011 Figura 5.13 Firme din sectorul secundar (industrie şi construcţii) la 1000 locuitori Figura 5.14 Numărul de salariaţi din industrie şi construcţii pentru Bucureşti şi oraşe poli de creştere Figura 5.15 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe subsectoare pentru Bucureşti şi oraşe poli de creştere Figura 5.16 Distribuţia numărului de salariaţi pe sectoare de activitate pentru Bucureşti şi oraşe poli de creştere Figura 5.17. Distributia numarului de firme la 1000 de locuitori pentru Bucureşti şi oraşe poli de creştere Figura 5.18 Numărul de salariaţi din industrie şi construcţii pentru oraşe poli de dezvoltare Figura 5.19 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe subsectoare pentru oraşe poli de dezvoltare Figura 5.20 Distribuţia numărului de salariaţi pe sectoare de activitate pentru oraşe poli de dezvoltare Figura 5.21. Distributia numarului de firme la 1000 de locuitori pentru oraşe poli de dezvoltare Figura 5.22 Numărul de salariaţi din industrie şi construcţii pentru oraşe poli de importanţă regională Figura 5.23 Distribuţia numărului de salariaţi pe sectoare de activitate pentru oraşe poli de importanţă regională Figura 5.24 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe subsectoare pentru oraşe poli de importanţă regională Figura 5.25. Distributia numarului de firme la 1000 de locuitori pentru oraşe poli de importanţă regională Figura 5.26 Numărul de salariaţi din industrie şi construcţii pentru oraşe poli de importanţă locală Figura 5.27 Distribuţia numărului de salariaţi pe sectoare de activitate pentru oraşe poli de importanţă locală Figura 5.28. Distributia numarului de firme la 1000 de locuitori pentru oraşe poli de importanţă locală Figura 5.29 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe subsectoare pentru oraşe poli de importanţă locală Figura 5.30 Numărul de salariaţi din industrie şi construcţii pentru oraşe poli locali Figura 5.31 Distribuţia numărului de salariaţi pe sectoare de activitate pentru oraşe poli locali Figura 5.32 Distributia numarului de firme la 1000 de locuitori pentru oraşe poli locali Figura 5.33 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe subsectoare pentru oraşe poli locali Figura 5.34 Ponderea terenurilor cu destinatie industriala la nivel de orase Figura 5.35 Distribuţia numărului de salariaţi din industrie pe tipuri de zone Figura 5.36 Distribuţia numărului de salariaţi din construcţii pe tipuri de zone Figura 5.37 Variația numărului de salariaţi din construcții a diferitelor teritorii (2011-2002)


17

Figura 5.38 Variația numărului de salariaţi din industrie a diferitelor teritorii (2011-2002) Figura 5.39 Variația numărului de salariaţi din industrie a diferitelor teritorii (2011-2006) Figura 5.40 Variația numărului de salariaţi din construcții a diferitelor teritorii (2011-2006) Figura 5.41 Numărul de firme din industrie şi construcţii din 2011pe tipuri de zone Figura 5.42 Variația numărului de firme din construcții a diferitelor teritorii (2011-2002) Figura 5.43 Variația numărului de firme din industrie a diferitelor teritorii (2011-2002) Figura 5.44 Numărul de firme din industrie a diferitelor teritorii, în funcție de numărul de salariaţi Figura 5.45 Numărul de firme din construcții a diferitelor teritorii, în funcție de numărul de salariați Figura 5.46 Firme din sectorul secundar (industrie şi construcţii) la 1000 locuitori pe diferite teritorii Figura 5.47 Distribuţia numărului de firme din industrie pe subsectoare, pe tipuri de zone Figura 5.48 Evoluţia numărului de întreprinderi din sectorul secundar în perioada 2005-2010 Figura 5.49. Numărul de firme din industrie pe județe, în funcție de numărul de salariați Figura 5.50. Numărul de firme din construcții pe județe, în funcție de numărul de salariaț Figura 5.51. Evoluţia cifrei de afaceri în sectorul secundar în perioada 2006-2010 Figura 5.52. Distribuţia pe judeţe a numărului de salariaţi şi a cifrei de afaceri din industrie (%, 2011) Figura 5.53. Evoluţia indicilor productivităţii muncii în sectorul secundar, pe un salariat în perioada 2006-2010 Figura 5.54. Evoluţia numărului de salariaţi din activitatea de cercetare-dezvoltare pe tipuri de activităţi economice, în perioada 2006-2010 Figura 5.55. Evoluţia cheltuielilor din activitatea de cercetare-dezvoltare pe tipuri de activităţi economice, în perioada 2006-2010 Figura 5.56. Distribuția valorii exporturilor Figura 5.57 Ponderea în totalul exporturilor, în funcţie de localitate din România, 2010 Figura 5.58. Evoluţia exporturilor directe din construcţii la nivel naţional, pe categorii de întreprinderi Figura 5.59. Ierarhizarea ramurilor/subramurilor cu potenţial de clusterizare Figura 5.60. Evoluţia forţei de muncă pe principalele activităţi din economia naţională în perioada 2005-2011 Figura 5.61. Variația numărului de salariați din industrie în perioada 2002-2011 Figura 5.62. Variația numărului de salariați din construcții în perioada 2002-2011

Anexe

Anexa 10.1. Sinteză privind geologia României cu precizarea sistemelor majore de falii și a faliilor potențial active

Documents

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI. Sinteza - Activitatile din sectorul secundar.pdf · Dinamica cifrei de afaceri a firmelor inovative a fost mai pronunţată decât