STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/7. Sinteza_Activitatile si infrastructura turistica.pdf · dezvoltare al sectorului turistic și stabilirea priorităților

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 7. ACTIVITĂŢILE ŞI INFRASTRUCTURA TURISTICĂ Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Raport de sinteză. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 7

2

Activitățile şi infrastructura turistică Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 2. Dezvoltare economică (Sectoare economice) Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică

I.2. Tipul raportului

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: prof. univ. dr. geogr. Silviu NEGUŢ, lect. univ. dr. geogr. Marius‐Cristian NEACŞU, arh. Daniela PUIA, arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU Cartografie, GIS: dr. geogr. Sorin BĂNICĂ, dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU

I.4. Cuprinsul raportului

V. Raport de sinteză V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare V.2. Diagnostic V.3. Tendinţe de evoluţie V.4. Priorităţi de dezvoltare

V.4.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale V.4.2. Priorităţi la nivel naţional V.4.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial

V.5. Sinteză strategică și operațională

Harta 7.1. Resurse și potențial turistic natural Harta 7.2. Resurse și potențial turistic antropic Harta 7.3. Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice Harta 7.4. Căi de comunicație turistice generale Harta 7.5. Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice Harta 7.6. Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi

I.5. Anexe

Cuprinsul raportului final

4


4

V. Raport de sinteză

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Conform primei redactări a Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României, „se constată valori scăzute, sub media europeană, din punct de vedere al atractivităţii regiunilor României pentru turişti. În contextul în care numeroase regiuni europene, mai ales cele mai slab dezvoltate, au ca obiectiv dezvoltarea turismului, creând astfel o concurenţă puternică, este necesară adaptarea la specificul teritorial. Mai mult, se recomandă focalizarea pe activităţile turistice legate de alte ramuri economice din acelaşi spaţiu, valorificând astfel mai eficient potenţialul teritorial şi evitând problemele pe care le‐ar putea cauza o lipsă a diversităţii economice în situaţie de criză”1.

Turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice care este direct legat de obiectivele majore de dezvoltare teritorială: dezvoltare durabilă (schimbări climatice, prezervare a resurselor), competitivitate economică la toate nivelurile (naţional, regional, local), coeziune socială (interacțiunea comunităților locale cu turiștii, acces la turism pentru categorii defavorizate), dezvoltarea noilor tehnologii ş.a. Nu în ultimul rând, turismul contribuie decisiv la reducerea disparităţilor urban/rural, la creşterea economică zonelor în declin economic (zone montane, zone periferice), contribuind la creşterea coeziunii teritoriale.

Studiul urmăreşte stabilirea premiselor de dezvoltare a activităţilor turistice în România prin utilizarea potenţialului oferit de diversitatea teritoriilor (geodiversitate, biodiversitate), pentru o dezvoltare echilibrată şi durabilă a teritoriului naţional, pe de o parte şi pentru consolidarea identităţii teritoriale în context internaţional, pe de altă parte.

Problematica studiului face evaluarea turismului ca resursă sustenabilă a dezvoltării teritoriale, cu precădere în zone slab populate/defavorizate şi precizează direcţiile de studiu: calitatea infrastructurii şi distribuţia teritorială; turismul de afaceri şi infrastructura naţională; determinarea arealelor cu potenţial turistic, în care este necesară dezvoltarea organizată a infrastructurii; competitivitatea serviciilor și promovarea acestora.

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la turism:

Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa;

Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate;

Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate;

Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului;

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale;

Consolidarea, prin studiu, a unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional.

Analiza a fost organizată pe mai multe paliere, întrebările fiind legate de fiecare dintre acestea:

Activitatea turistică: Cum pot fi caracterizate cererea şi oferta în acest sector? Care sunt tendinţele pe plan european şi naţional? Care sunt regiunile/LAU 2 în care se concentrează activitatea turistică?

Potenţialul turistic: În care zone există resurse naturale şi culturale care favorizează dezvoltarea turismului? Care sunt elementele‐cheie ale dezvoltării activităţii turistice, în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă, de conservare a resurselor naturale şi culturale?

Infrastructura turistică: Care sunt infrastructurile turistice, balneare, sportive? În ce zone geografice sunt dezvoltate aceste infrastructuri şi care este starea acestora? Care sunt zonele în care este necesară dezvoltarea sau îmbunătăţirea infrastructurii turistice (zone turistice decăzute)? Care sunt priorităţile în modernizarea infrastructurii de transport către principalele zone turistice?

Investiţii şi potenţial economic: Care este starea actuală a veniturilor din turism, în context teritorial? Cum trebuie definite politicile şi programele necesare amplificării infrastructurilor pentru turism? În care zone trebuie acţionat prioritar prin planificare şi concentrare a investiţiilor? În ce măsură încurajarea şi promovarea turismului trebuie să reprezinte un obiectiv strategic?

Studiul urmăreşte cele 3 niveluri de organizare administrativă: naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local – UAT (LAU 2) și folosește următorii indici și indicatori: capacitatea de cazare, repartiţia în NUTS III, cheltuieli turistice; provenienţa/destinaţia turiştilor; tipuri de turism/areale; dispersie/concentrare a dotărilor/accesibiltatea in zonele turistice (timpi de acces din principalele aglomerări urbane) ş.a.

Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la resursele, activitățile și infrastructurile turistice existente şi analizarea problemelor constatate la fiecare etapă a analizei, continuă prin analiza potențialului de dezvoltare al sectorului turistic și stabilirea priorităților de dezvoltare, finalizându‐se prin stabilirea măsurilor utile pentru o dezvoltare competitivă a turismului românesc.

1 SDTR 2014‐2035 – Document de consultare, 20 iunie 2013, Cap. I. – Context general, p. 5.


5

Harta 7.1. Resurse și potențial turistic natural (Quattro Design, 2013) Sursa: MDRAP Studii de fundamentare privind PATN – Secțiunea VIII, 2009, L5/2000

Harta 7.2. Resurse și potențial turistic antropic (Quattro Design, 2013) Sursa: MDRAP Studii de fundamentare privind PATN – Secțiunea VIII 2009, L5/2000

6


6

Harta 7.3. Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice (Quattro Design, 2013) Sursa: Legea 343/2002, HG 852/2008, PATZ Zona Costieră a Mării Negre, Legea 82/1993, Legea 526/2003

V.2. Diagnostic

Principale constatări:

Turismul este un domeniu important al economiei naționale, aflându‐se în centrul aspectelor legate de competivitatea internațională și de oferta locală și se regăsește în domenii precum dezvoltarea regională, socială și economică națională;

Decăderea marilor infrastructuri existente în România (a turismului de masă) și dezvoltarea turismului individual permanent diversificat tematic;

O dezvoltare competitivă a turismului românesc necesită o viziune și o strategie generală, teritorială și locală care să asigure echilibrul și durabilitate.

Aspecte pozitive relevante:

Existența unui potențial turistic foarte mare, atât natural cât și antropic / cultural, competitiv la nivel european;

Afirmarea inițiativelor locale;

Existența unei dezvoltări a sectorului privat și creșterea încrederii în investiţiile legate de atragerea turiştilor la toate nivelurile.

Aspecte negative relevante:

Accesibilitate mică a punctelor de interes turistic datorată atât infrastructurii de transport cât și a celei specific turistice;

Distribuția polarizată și centralizată a agențiilor de turism și a punctelor de informare la nivel național, aspect ce influențează oferta turistică existentă;

Lipsa personalului specializat și a serviciilor la standarde competitive la nivel european;

Efecte economice reduse (fiscalitate deficitară).

Evoluția stațiunile balneo‐climatice și zonele montane dezvoltate înainte de 1900 au fost urmate, în prima jumătate a secolului XX, de litoralul Mării Negre. Tot în această perioadă se dezvoltă și pelerinajele la lăcașuri de cult, care vor fi întrerupte în perioada comunistă și reluate după anii 1990.

Turismul din perioada comunistă a utilizat, într‐o primă etapă, baza existentă, ulterior petrecându‐se tranziţia către turismul de masă, pentru care baza turistică a fost sporită şi reorganizată: apar stațiuni noi, cu o capacitate mare de cazare și activități specifice, este mărită considerabil capacitatea de cazare în orașe prin construirea de hoteluri. Utilizarea a fost asigurată prin sindicate, iar din punctul de vederea al tipurilor de turism practicate, accentul a fost pus pe turismul balnear și cel de pe litoral, în defavoarea celui montan.


7

Începând cu anul 1990, privatizarea în turism s‐a petrecut în mod rapid: în anul 2001, proprietatea majoritar privată depăşea 60 % din numărul de unităţi de cazare turistică, iar zece ani mai târziu, structurile de primire turistică cu funcţie de cazare majoritar private reprezentau 95 % din totalul naţional. Privatizarea a condus la slaba gestionare, abandonarea parţială sau utilizarea improprie a unei părţi importante ale bazei hoteliere, într‐o primă etapă, după care reabilitarea a început să se facă simţită, intervenind concurenţa structurilor private nou construite.

Particularităţile turismului românesc trebuie înţelese în raport cu tendinţele în turismul mondial:

Activitatea turistică a devenit un adevărat fenomen social (veniturile din turism, la nivel mondial, crescând de la puţin peste 175 miliarde euro în 1990 – calculată la valoarea raportului din prezent euro/dolar –la peste 800 miliarde euro în 2012, ceea ce reprezintă aproximativ de patru ori produsul intern brut al României):

Activitatea turistică s‐a extins către grupe de vârstă din ce în ce mai înaintate; în paralel, se constată creşterea turismului de refacere a sănătăţii circa o treime dintre turişti călătorind în acest scop (îmbătrânirea demografică specifică emisferei nordice atinge şi România);

O proporţie mare a turiştilor provine din călătoriile în scop profesional şi de afaceri (peste 15 %) călătorind în scop profesional şi de afaceri;

Mijloacele de transport cele mai utilizate sunt avionul (ales, la nivel gobal, de jumătate din miliardul de turişti) şi autovehiculele (41 % din turişti).

Situaţia în România este, încă, diferită faţă de modelul internaţional, potenţialul turistic al teritoriului nefiind exploatat la justa sa valoare:

România este încă tributară, majoritar, turismului recreativ (vizite, vacanţe etc.) în proporţie de peste 93 % (2011);

Infrastructura de aeroporturi este insuficient dezvoltată: există un singur aeroport de talie internaţonală, la Bucureşti, cu legături de slabă calitate către centrul oraşului; celelalte aeroporturi sunt de talie locală, chiar dacă primesc curse low‐cost care operează şi la nivel internaţional (Cluj‐Napoca, Timişoara etc.);

Obiectivele turistice nu sunt integrate, fiecare obiectiv prezentând numai valoare individuală, circuitele turistice fiind insuficient dezvoltate;

Promovarea României ca destinaţie turistică este insuficientă; promovarea obiectivelor turistice se află în aceeaşi situaţie; cultura orientată în acest sens lipseşte (de pildă, lipsă aproape totală a punctelor de informare turistică).

După anul 2000, în contextul unei creșteri economice naționale, turismul privat a cunoscut o creștere pe căi naturale, adaptat cererii locale și internaționale:

S‐au dezvoltat structuri noi, promovând deopotriva turismul montan și cel de pe litoral, precum și turismul rural2, mai ales în areale montane sau submontane; în legătură cu aceste zone s‐au dezvoltat circuitele de aventură şi tematice, iar infrastructura culturală a devenit mai vizibilă;

Zonele caracterizate de creşterea activităţii turistice nu au avut, însă, la bază, o planificare coerentă şi responsabilă, efectele negative ale construirii şi utilizării simţindu‐se în toate regiunile turistice ale ţării.

Deşi capacitatea de cazare turistică a crescut în general la nivel naţional, această dinamică pozitivă evidenţiindu‐se în mod deosebit pe axa sud‐est – nord‐vest, respectiv judeţul Constanţa, Valea Prahovei (axa Bucureşti – Ploieşti – Braşov), judeţul Cluj, judeţul Bihor (a se vedea Hărţile 7.3 şi 7.4), indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică, s‐a înjumătăţit în ultimii 20 de ani, de la 50 % în anii ’90 la 25 % în prezent;

Infrastructura balneoclimaterică, deşi dezvoltată în perioadele anterioare, s‐a degradat continuu, iar numărul turiştilor străini a scăzut continuu, de la o pondere de 11‐12 % în anii 1990 la 3 % în prezent, deşi tendinţa mondială este de creştere a turismului curativ;

În ceea ce priveşte infrastructura generală – reţeaua de căi de transport – şi concentrarea teritorială a resurselor turistice, se evidențiază următoarea discrepanţă: infrastructura de transport este deficitară exact în unităţile teritorial‐administrative care înregistrează o concentrare ridicată a resurselor turistice, atât naturale, cât şi antropice. Această deficienţă se regăseşte direct în gradul de accesibilitate destul de redus al obiectivelor turistice.

Circuitele turistice obişnuite ale tour‐operatorilor se reduc, însă, la câteva trasee, în funcţie de durata sejurului:

Principalele circuite către zona de centru şi nord a ţării pleacă din Bucureşti pe Valea Prahovei (Peleş), Braşov, Bran, Sibiu, cu retur prin Valea Oltului (Cozia, Curtea de Argeş) sau continuarea traseului către Sighişoara (Biertan) şi Maramureş (Săpânţa, Rozavlea, Bârsana, Ieud ) – Baia Mare, prin Lacul Roşu/Cheile Bicazului sau Bistriţa; către Bucovina; drumul de legatură dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop fiind în stare proastă de cca 15 ani, se ocoleşte prin Pasul Tihuţa. În Bucovina, se vizitează Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa şi se doarme la Suceava , cu posibilă extensie în tururile lungi către Deltă (Piatra Neamţ, Tulcea) – Uzlina, Crişan, Sf. Gheorghe şi Sulina.

Traseele din Oltenia sunt mai puţin numeroase: cuprind vizită la Mănăstirea Argeşului, apoi la mănăstirile Dintr‐un Lemn şi Horezu, Tângu‐Jiu (eventuală oprire la Tismana, Govora, Arnota) – traseu circular pe cele două drumuri paralele E‐V; extensiile către Haţeg (Ulpia Traiana Sarmizegetusa sau cetăţile Dacice) impun etapă la Alba Iulia şi continuă către Sibiu, eventual Braşov. La fel, traseele care cuprind Munții Apuseni, Clujul sunt mai puţin numeroase; vestul ţarii este puţin vizitat în acest sistem.

2 Turismul rural constituie sfera cea mai largă, incluzând toate celelalte forme: agroturism, turism rural‐meşteşugăresc, rural‐gastronomic, rural‐arhitectural etc.

Acesta are un mare potenţial de dezvoltare în România, pentru toate formele, existând un patrimoniu bogat, în unele cazuri excepționale.

8


8

Limitarea la aceste trasee în cea mai mare parte a cazurilor arată, în fapt, suma disfuncţiilor din teritoriu legate de infrastructură rutieră şi de cazare: proximitatea localităţilor în care se poate înnopta – pentru grupuri mari – exclude diferenţierea circuitelor: starea extrem de proastă a legăturii dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop conduce la excluderea, în multe cazuri, a Bucovinei în circuitele clasice; slaba vizitare a cetăţilor dacice este cauzată de accesul dificil şi, mai ales, de lipsa infrastructurii de cazare în apropiere.

Analiza distribuţiei teritoriale a agenţiilor de turism, la nivel naţional, evidenţiază următoarea situaţie:

Distribuţia agenţiilor de turism în spaţiul geografic românesc este extrem de polarizată şi dezechilibrată teritorial: mai mult de o treime (35,5%) din numărul total al agenţiilor de turism care operează pe teritoriul României sunt concentrate în Bucureşti;

Alte trei judeţe concentrează încă 14,9 % din numărul total al agenţiilor de turism, dar la o diferenţă mare faţă de capitală: Cluj (5,1%), Constanţa (5,0%) și Braşov (4,8%);

Mult sub media naţională (77 agenţii/judeţ), se află judeţe precum Covasna, Mehedinţi, fiecare concentrând 0,4 % din numărul total (14, respectiv 13 agenţii), urmate de ultimele clasate Teleorman, Giurgiu şi Sălaj, cu 0,2‐0,3 % din total, județul Sălaj având 6 agenţii de turism.

Cererea turistică are următoarele caracteristici:

Cererea pentru acțiuni turistice interne este mai mare decât cea pentru acțiuni turistice externe;

Cererea turistică pentru acţiunile turistice interne a înregistrat o descreştere din 1990 până astăzi, cu o prăbuşire după anul 2008 (o cădere de aprope 3 ori) şi cu tendinţe de redresare în prezent;

Cererea pentru acţiunile turistice externe a înregistrat o tendinţă ascendentă începând cu anii 2000, cu excepţia sincopei generate de criza economică mondială;

Ecartul dintre cele două a scăzut considerabil, cererea pentru acţiunile turistice interne şi cele externe echilibrându‐se, în defavoarea primelor;

În 1995, numărul acţiunilor turistice derulate de agenţiile de turism ce operează pe teritoriul naţional depăşea o cerere de 2,3 milioane persoane, iar cinsprezece ani mai târziu, în 2010 cererea abia depăşea o jumătate de milion de persoane;

În 2011, jumătate din solicitările turiştilor români au fost pentru zona litorală, 19 % pentru zona montană şi 12 % pentru zona balneară, ilustrând specificul turistic mixt al României, cu o dezvoltare a turismului balneomaritim, balneoclimateric şi montan (inclusiv al sporturilor de iarnă); turismul cultural aferent marilor oraşe a înregistrat o cerere cifrată la circa 3 % din totalul acţiunilor turistice, urmat de Delta Dunării şi principalele centre religioase.

Evoluția turismului intern derulat prin agenţiile de turism în perioada 1995‐2008, pe zone turistice arată următoarele particularităţi:

Cerere predominantă pentru zona montană în comparaţie cu celelalte zone turistice (însă în scădere ca număr de turişti: de la 40% din total în 1995, la 27 % din total în anul 2008 şi 19 % din total în 2011);

Mai mult de un sfert din turismul intern, după numărul de turişti (medie de 26,5 % în perioada 1995‐2008) este concentrat în zona litorală, tendinţa cererii pentru litoralul Mării Negre fiind ascendentă (de la 19 % în 1995 la 32,7 % în 2008 şi la cca 50% în 2011;

Cerere relativ constantă pentru zona balneară, cu o medie de 23,6 % (calculată în intervalul 1995‐2008);

Ponderi scăzute ale cererii pentru turismul cultural (o medie de doar 4,6 % pentru întreaga perioadă analizată) şi pentru pelerinajele religioase (0,6% – în creştere).

Aportul activităţii turistice în PIB a fost în 2012 de numai aproximativ 1 % (2 miliarde dolari).

Din totalul intrărilor de vizitatori străini în România, un procent de numai 20% se înscrie în sfera turismului:

În 2012, România a primit 7,94 milioane turişti, apropiindu‐se de valorile medii de după 1990, însă doar jumătate dintre aceștia au înnoptat în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică şi nu mai mult de o noapte.

O analiză asupra ţării de origine a acestui flux de intrări în România edifică şi mai mult situaţia: circa 50 % sunt vizitatori din ţările vecine, predominând cei din Republica Moldova (care pot fi lesne emigranţi de tranzit sau desfăşoară în România altă activitate decât cea turistică) şi Ungaria (vizite la rude), la care se adaugă cei din Serbia (în anii ’90, refugiaţi politici), Ucraina şi Bulgaria care întregesc spectrul unui tranzit/trafic transfrontalier, nicidecum turistic. O altă treime este întregită de „turişti” din Polonia (în scădere în ultimii 23 de ani), Germania, Italia şi Turcia, totodată ţări cu care România desfăşoară cea mai mare parte a activităţilor comerciale de după 1990, ceea ce indică foarte clar că aceşti vizitatori vin în interes de afaceri, dublate de cele mai multe ori de căsătorii mixte.

Observaţia este întărită şi de analiza destinaţiilor turistice frecventate de turiştii străini: aproximativ trei sferturi dintre ei concentrându‐se la nivelul capitalei şi a reşedinţelor de judeţ la nivelul anului 2012, ponderile depăşind frecvent 50% pentru întreaga perioadă analizată.

Turismul se constituie ca una dintre şansele României de a obţine avantaje competitive pe piaţa Uniunii Europene, sens în care trebuie regândit. În același timp, utilizarea turismului ca un instrument de dezvoltare locală/teritorială este recomandată în arealele care traversează o reconversie funcţională (bazinul minier al Jiului – a se urmări modelul bazinului Ruhr, fostele oraşe mono‐industriale etc.) şi în regiunile care nu dispun de potenţialităţi multiple (de pildă, sudul şi estul României).


9

Infrastructura turistică:

41 stațiuni turistice de interes național și 48 stațiuni turistice de interes local atestate3

4 staţiuni balneare şi 6 statiuni balneoclimatice atestate4

În cifra totală a unităților de cazare, ponderea cea mai mare o au pensiunile turistice și agroturistice (48%), urmate de categoria hotelurilor, hostelurilor și motelurilor (31%); se remarcă diminuarea considerabilă a numărului unor structuri de primire turistică (hanuri, cabane turistice, popasuri turistice, tabere de elevi și preșcolari) și creşterea numărului structurilor noi (hostelurile, motelurile, vilele turistice și pensiunile turistice și agroturistice);

Distribuţia regională a acestora arată un număr mare de structuri de cazare în stațiunile montane și în orașele reședință de județ și un număr mic în zona Deltei Dunării și a stațiunilor balneare

Infrastructura de agrement este compusă din pârtii de schi, patinoare, piscine, plaje amenajate, porturi turistice, parcuri de distracţie, terenuri de sport etc.); conform datelor Autorității Naționale pentru Turism, în anul 2013 sunt certificate 139 de pârtii de schi la nivel național;

În România funcționează 7 trasee de cale ferată îngustă în scop turistic, iar două trasee de cale ferată cu ecartament îngust sunt promovate pentru a fi reabilitate și introduse în circuit turistic;

Transportul în comun în scop turistic a fost implementat doar în București (City Bus București).

Întregul sistem este afectat de fiscalitatea ridicată şi de existenţa unor activităţi ilegale sau menţinute la limita legalităţii – în special în ceea ce priveşte cazarea turiştilor şi mai ales în zone rurale şi de litoral. De exemplu, în comuna Mănăstirea Humorului (unde se găseşte un monument înscris în Lista Patrimoniului Mondial) existau în 2011, 12 agenţi economici înregistraţi, însă 16 pensiuni cu adrese disponibile pe internet5.

O serie de facilităţi a fost introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural (scutirea de plată a impozitului pe venit, pe o perioadă de 10 ani, a pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 10 camere inclusiv; plata, la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a energiei electrice, a gazului metan şi a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi de pensiunile agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 5 camere inclusiv), ceea ce a contribuit, probabil, la dezvoltarea acestui tip de turism. Ordonanţa din 1997 abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre, menţinând însă facilităţile deja acordate până la expirarea termenelor stabilite inițial.

Vizibilitatea internaţională reflectă potenţialul turistic al României, şi nu realitatea din turism:

Destinaţiile cu trei stele în Ghidul Michelin nu coincid total cu cele citate mai sus: Prejmer, Transfăgărăşan; Sibiu, Maramureş, Mănăstirile din Bucovina, Dragomirna, Delta Dunării („de vizitat neapărat”);

Cu două stele sunt clasate Bucureşti, Mogoşoaia, Salina de la Slănic, Peleş, Culoarul Rucăr‐Bran, Bran, Braşov, Biertan, Viscri, Sighişoara, Cheile Bicazului, Mănăstirile Neamţ, Probota; apoi Valea Oltului, Arnota, Cozia, Tismana, Hunedoara, Densuş, Sarmizegetusa Regia, Timişoara, Alba Iulia, Peştera Urşilor, Săpânţa, Valea Vaserului („merită o abatere din drum”).

V.3. Tendinţe de evoluţie

Creşterea ponderii în economia națională a turismului;

Creşterea ponderii ecoturismului, a turismului rural, a turismului de aventură şi a turismului cultural în zone urbane, în condiţiile creşterii turismului individual;

Creşterea importanţei metodelor moderne de acces la informaţie și diversificarea continuă a acestora;

Creşterea încrederii în investiţiile legate de atragerea turiştilor la toate nivelurile.

3 Stațiunea turistică de interes național sau local este, după caz, localitatea ori partea unei localități care dispune de resurse naturale si antropice și care îndeplinește

criterii specifice (stabilite prin HG. 852/2008). Atestarea ca stațiune turistică nu schimbă rangul localității stabilit în condițiile legii 4 Statutul stațiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de recuperare au fost stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 109/2000,

aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 343/2002. Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali au fost aprobate prin HG nr. 1.154/2004

5 www.turistinfo.ro; www.viaromania.eu; www.infopensiuni.ro; www.portal‐info.ro (2011)

10


10

V.4. Priorităţi de dezvoltare

V.4.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale

Documentele strategice de referinţă stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul turismului. Acestora li se adaugă documentul intitulat Strategia Naţională de Turism în România6, care prezintă patru „direcţii de relansare şi de dezvoltare a turismului”, care sunt cuprinse în sistemul de obiective propuse prin studiul de faţă: Modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică; Îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii de marketing şi promovare; Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin asigurarea cadrului legislativ simplificat şi

eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia internaţională; Crearea unui mediu de afaceri competitiv, adică a unui regim fiscal care să încurajeze creşterea, exportul, investiţiile,

infrastructura şi crearea de noi locuri de muncă.

Nu există informaţii despre aplicarea acestei strategii; se presupune că aplicarea sistematică a măsurilor ar fi putut conduce la efecte pozitive. Ţintele stabilite prin acest document pentru orizontul 2013 au fost următoarele: Creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual; Sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB, în perioada 2007‐2013, la 6%; Creşterea anuală a numărului de turişti români cu 5%; Crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în perioada 2007‐2013.

Modul de monitorizare şi evaluare stabilit prin acest document este stabilit pe următoarele patru planuri, verificarea bazându‐se pe date statistice furnizate de INS, rapoarte BNR etc.: Creşterea circulaţiei turistice: indicatori ai activităţii de cazare în structurile de primire; Creşterea performanţelor pe piaţa turistică internă: indicatori ai activităţii de cazare în structurile de cazare turistică; Creşterea ponderii capacităţilor de primire cu funcţiuni de cazare turistică de categorii superioare (3 şi 4 stele):

indicatori specifici privind capacitatea de cazare turistică; Susţinererea competitivităţii industriei turistice: numărul de locuri de muncă directe, contribuţia sectorului turism la

PIB, investiţia de capital în turism.

Masterplanul și Planul de acțiune pentru dezvoltarea turismului balnear în România, elaborate în anul 20097 au fost analizate pe larg în studiu; obiectivele prioritare menţionate sunt: alegerea uneia sau mai multor poziționări de marketing, definirea strategiei care trebuie aplicată pentru fiecare combinație piață/produs și definirea mijloacelor financiare care trebuie alocate și a metodei de lucru.

Aspectele strategice şi operaţionale precizate în capitolul IV al studiului prezent sunt compatibile documentelor strategice elaborate la nivel naţional pentru acest sector, urmărind, în acelaşi timp, priorităţile stabilite prin studiu, în conformitate cu elementele de potenţial teritorial şi cu tendinţele constatate pe plan naţional şi internaţional. Considerăm că aceste aspecte pot contribui la îmbunătăţirea strategiilor sectoriale din sectorul turismului, în măsura în care vor fi incluse – parţial sau integral – în Strategia de Dezvoltare Teritorială a României.

V.4.2. Priorităţi la nivel naţional

Prioritatea în politica de dezvoltare a turismului românesc este trecerea de la „turismul pasiv” (de aşteptare) la „turismul activ” (de preîntâmpinare a dorinţelor și nevoilor turistului), cu tratarea prioritară a următoarelor aspecte:

Promovarea activă a României ca destinaţie turistică, mizând pe tehnologiile moderne; „proiectarea unei imagini pozitive a României, [...] dezvoltarea turismului intern prin diversificarea ofertei și a activităților de marketing specifice, inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare și statistică turistică online”8

Dezvoltarea organizată a infrastructurii generale şi a celei specifice, turistice;

Revigorarea turismului balnear în contextul promovării turismului pentru sanătate (refacerea, modernizarea ori recrearea infrastructurii specifice şi a serviciilor asociate);

Dezvoltarea turismului tematic (drumul vinului, drumul fructelor de pădure, al izvoarelor minerale, al mănăstirilor şi multe altele) şi a evenimentelor, abordărilor comerciale (animaţie, produse derivate ş.a.);

Utilizarea oportunităţilor legate de apropierea dintre capitala țării, Marea Neagră şi lanţul carpatic, atu în dezvoltarea activităţii turistice ca ramură a economiei naţionale;

Identificarea de areale turistice prioritare la nivel naţional şi concentrarea investiţiilor în aceste areale (Harta 7.5.).

6 Document nedatat (probabil 2002), din arhiva MDRAP. 7 Master plan pentru dezvoltarea turismului balnear și Planul de acțiune, Detente Consultants, Autoritatea Națională pentru Turism (www.turism.gov.ro, 2013) 8 Cf. Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă, Orizonturi 2013‐2020, 2030, (v) Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului.


11

Zonele de mare interes turistic la nivel național se structurează astfel:

Areale predominant naturale: Munții Rodnei, Munții Călimani, Pasul Prislop, Munții Ceahlău, Cheile Bicazului, Întorsura Buzăului, Valea Doftanei, Carpații Meridionali, Munții Făgăraș, Transfăgărășanul, Munții Bucegi, Munții Retezat, Valea Cernei, Munții Apuseni și întreg traseul Dunării;

Areale predominant antropice: Maramureșul (bisericile ortodoxe din lemn), Nordul Moldovei și Bucovina (mănăstirile ortodoxe și cetățile medievale), Subcarpații de curbură, zona Vrancei (podgoriile de la Odobești‐Costești‐Panciu), Dobrogea, oraşul București şi împrejurimile sale, Timișoara și Arad, Oltenia (mănăstirile ortodoxe și culele), Valea Oltului, sudul și centrul Transilvaniei (Sibiu, Sighișoara, castelele și bisericile fortificate, bisericile ortodoxe din piatră), Brașovul și Valea Prahovei.

Principalele trasee turistice folosesc direcții mari ale infrastructurii de transport, cu numeroase ramificații.

În Harta 7.5 sunt identificate prioritățile de dezvoltare a infrastructurii specific turistice în cadrul zonelor de mare interes turistic și prioritățile de dezvoltare a infrastructurii de transport în cadrul traseelor de mare și foarte mare interes turistic. Legătura cu dezvoltarea alternativă a sistemului de autostrăzi este vizibilă prin comparaţie cu Harta 7.6.

Notă: În ceea ce priveşte reţeaua de autostrăzi, studiile de fundamentare referitoare la reţeaua de localităţi, cele referitoare la patrimoniul natural şi cultural şi la turism au condus către concluzia unei nevoi de completare a propunerilor publicate de Guvernul României în noiembrie 2013: austrăzile existente (530 km); proiectele finanțate 2007‐2013; prioritățile până în anul 2022 (inclusiv tronsoanele TEN‐T: Rin‐Dunăre – Marea Nordului – Marea Mediterană) – vezi harta 7.6.

Completarea rețelei de autostrăzi prevede următoarele:

Trasee care asigură legătura cu țările vecine (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina);

Traseul autostrăzii care înconjoară Marea Neagră (între Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Georgia): pe teritoriul României între Oltenița (din Varna ‐ Șumen), Focșani, Bârlad (spre Comrat ‐ Odesa)

Trasee care unesc Municipiul București cu capitalele secundare (Cluj Napoca, Iași, Timișoara) și legăturile dintre acestea;

Trasee care includ în sistem regiunile care rămân izolate (Maramureș, Crișana, Bucovina, Dobrogea);

Trasee în Muntenia care evită concentrarea circulației în jurul Municipiului București.

Aceste trasee rapide vor conduce la o creştere a accesibilităţii principalelor zone turistice. Dezvoltarea turistică a României presupune însă dezvoltarea traseelor de prezentare a patrimoniului natural şi cultural (antropic), cu includerea zonelor turistice emergente (în legătură cu formaţiunile statale medievale, cu oraşele cu rol de capitale istorice, cu zonele cu patrimoniu ETNOLOGIC remarcabil etc.) şi a celor cu potenţial de dezvoltare. Din această ultimă categorie fac parte arealele mai puţin cunoscute de luncă şi de câmpie, în special cele dunărene (incluzând reţeaua de oraşe de secol XIX, cu potenţial turistic remarcabil, o parte dintre acestea fiind oraşe‐port). Dezvoltarea turismului în zonele afectate de sărăcie reprezintă o şansă pentru comunităţile locale. În acest caz se găsesc atât comunităţile din zonele montane şi submontane izolate, cât şi cele din alte areale ale ţării (zone de podiş, de câmpie şi de luncă, Delta Dunării).

Astfel, STUDIUL prevede importanţa consolidării următoarelor tipuri de trasee:

Legăturile transcarpatice (trasee care, pe lângă rolul funcţional şi strategic, au un rol turistic important);

Trasee submontane de legătură între principalele oraşe subcarpatice din sudul şi estul ţării, cu derivaţii către legăturile transcarpatice (circuitele capitalelor istorice ale Moldovei şi ţării Româneşti, trasee submontane pitoreşti de legătură între diferitele „ţări” istorice sau în interiorul acestora)

Trasee de legătură între principalele oraşe frontaliere, compunând o „centură turistică” a României (de‐a lungul văii Dunării, către graniţa de vest a ţării şi în bazinul Prutului), unind oraşe istorice cu potenţial turistic parţial neexploatat (oraşele‐port din sudul Olteniei şi Munteniei, oraşele dobrogene), cu derivaţii către punctele de trecere a frontierei;

Legături locale în areale periferice: Dobrogea centrală şi de sud, zona montană a Banatului, Crişana, Munţii Apuseni),

Traseele propuse sunt în cea mai mare parte trasee existente, astfel încât efortul de modernizare a acestora poate să nu fie semnificativ, iar impactul în ceea ce priveşte dezvoltarea locală să fie considerabil. În contextul acestor priorități menţionăm, de pildă, starea extrem de proastă a legăturii dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop, ceea ce conduce la excluderea, în multe cazuri, a Bucovinei din circuitele clasice, sau slaba vizitare a cetăţilor dacice din pricina accesului dificil şi al lipsei infrastructurii de cazare în apropiere etc.

Alegerea strategică a poziţionării ofertei turistice româneşti în sistem internaţional şi promovarea eficientă a României ca destinaţie turistică pentru turiştii străini, după analizarea obiectivă a cererii şi ofertei turistice precum şi a infrastructurii de cazare şi acces.

Alături de zonele de mare interes turistic ale României (Munții Carpați, Dunărea‐Delta Dunării‐Litoralul Mării Negre și principalele obiective culturale) oferta turistică trebuie să integreze și să valorifice elemente locale specifice precum zonele rurale, tradițiile și obiceiurile locale și activitățile sportive și de agrement precum alpinismul și schiul, stațiunile balneare și balneo‐climaterice. Oferta

12


12

turistică diversificată și tematică va trebui completată de facilități la fel de variate și adaptate cererii turiștilor străini (infrastructură de transport și facilități diversificate acoperind o gamă largă de opțiuni, raportate la bugete și activitățile desfășurate).

Este necesară repoziţionarea turismului intern precum și diversificarea şi specializarea ofertei turistice. Asemănător promovării internaționale a turismului românesc, promovarea internă trebuie să valorifice diversitatea resurselor turistice naturale și antropice locale. Totodată, trebuie facilitat accesul la ofertele turistice la nivel national, prin dezvoltarea rețelei de agenții de turism și a punctelor de informare.

În contextul diversificării tehnologiilor informaționale, adaptarea pieței turismului la noile tehnologii devine o condiție obligatorie pentru dezvoltarea și asigurarea competivității acesteia.

Dezvoltarea și competivitatea turismului nu depind doar de peisajul atractiv și de facilitățile turistice, ci și de standardul și calitatea serviciilor(calificarea personalului şi creşterea calităţii ofertei turistice). Turismul necesită înțelegere, profesionalism, angajare, organizare și o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane. Sectorul ospitalității turistice implică în egală măsură facilitățiile și serviciil, iar competivitatea acestora din urmă poate fi asigurată doar de un personal bine pregătit și specializat, cu mentalitate corectă, cu un comportament și cu performanțe. Crearea unei forțe de muncă instruite și calificate necesită pregătire, educație de bază și cursuri de pregătire profesională, precum și pregătire practică continuă la locul de muncă. Aceasta nu se referă doar la turistii străini care vin în România, ci și la turiștii români; se referă la turismul internațional și, în egală măsură, la turismul intern. În contextul dezvoltării pieței turistice interne și a creșterii și diversificării facilităților oferite, formarea și angajarea în activitățile turistice a unui personal specializat devine o cerință obligatorie.

Creşterea ponderii turismului în PIB şi atragerea investiţiilor internaţionale, printr‐o politică financiară şi fiscală favorabilă.

Este necesară menținerea unui echilibru între fiscalitatea la nivelul activităților turistice atât pentru și încurajarea investițiilor în domeniu, cât și pentru descurajarea evaziunii fiscale.

V.4.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial

Prioritățile de dezvoltare în domeniul turismului (ilustrate în Harta 7.9.) se localizează la nivel teritorial în următoarele direcții de dezvoltare, în condiţiile aplicării prevederilor OUG 142/2008 privind aprobarea PATN – Secţiunea a VIII‐a – Zone cu resurse turistice, aprobată prin Legea nr. 190/2009 în zone cu resurse turistice.

1. Zone turistice majore tradiționale

Stațiunile montane zonele montane protejate: Munții Rodnei, Munții Călimani, Pasul Prislop, Munții Ceahlău, Cheile Bicazului, Întorsura Buzăului, Valea Doftanei, Carpații Meridionali, Munții Făgăraș, Transfăgărășanul, Munții Bucegi, Munții Retezat, Valea Cernei, Munții Apuseni;

Stațiunile de pe litoralul Mării Negre și din Delta Dunării;

Stațiunile balneare și balneoclimaterice.

Resursa turistică majoră a acestor zone este cadrul natural (peisaj și resurse), a cărui utilizare și protejare trebuie să se realizeze într‐un echilibru eficient și totodată competitiv. Acest aspect este prevăzut în obiectivul specific național ON7.4. Protejarea zonelor turistice de interes național prin menținerea unui echilibru între valoarea cadrului natural și utilizarea antropică intensă și reabilitarea zonelor degradate și programele subordonate.

Utilizarea resursei naturale se face prin infrastructuri specifice care trebuie să răspundă cantitativ și calitativ cerințelor utilizatorilor actuali, în condițiile unei piețe turistice competitive la nivel național și internațional. Aspectele legate de infrastructură sunt prevăzute în obiectivul specific național ON7.5. Sprijinirea creării unei infrastructuri generale stabile precum și a unei infrastructuri turistice de mare capacitate în vecinătatea arealelor cu potențial turistic important, în zonele deficitare și programele subordonate.

Dezvoltarea acestor zone implică o atenție deosebită pentru protecția patrimoniului natural și cultural existent și reabilitarea acestuia acolo unde este cazul (stațiuni precum Sinaia, Eforie sau Herculane). În acest context este necesară identificarea și stabilirea unor zone de protecție a patrimoniului existent, atât pentru conservarea, cât și pentru valorificarea resurselor naturale și culturale specifice. Un asemenea aspect a fost propus în proiectul‐pilot PP7.2 pentru reabilitarea și dezvoltarea structurilor și dotărilor specifice (băi termale, izvoare, s.a.) din stațiunile balneare și balneoclimaterice.

Zonele turistice majore la nivel național detaliate anterior trebuie să păstreze turismul ca activitate economică predominantă; în aceste zone, obiectivele de dezvoltare ale altor domenii trebuie să fie subordoneze obiectivelor prioritare de dezvoltare turistică.


13

2. Zone turistice emergente

Zonele turistice urbane care implică turismul cultural urban (monumente istorice, spații publice, muzee și colecții, s.a.), turismul de eveniment, turismul de cumpărături: orașele istorice precum București, Cluj, Sibiu, Brașov, Timișoara, Oradea, Iași;

Zonele turistice predominant rurale în care se dezvoltă agroturismul: Mărginimea Sibiului, satele săseşti din centrul Transilvaniei, Culoarul Rucăr‐Bran, zona mănăstirilor din Bucovina şi Oltenia, Transalpina ş.a.;

Traseul Dunării şi zonele rurale şi urbane adiacente.

Principalele resurse din punct de vedere turistic a acestor zone sunt alcătuite din specificul cultural al obiectivelor majore (monumente istorice) și de peisaj (cuprinzând locuirea, activităţile specifice şi cadrul natural). Patrimoniul cultural este deosebit de bogat și diversificat, valorificarea sa din punct de vedere turistic implicând și în acest caz protecție și reabilitare permanentă a valorilor naturale şi culturale protejate.

Dezvoltarea acestor zone este prevăzută în obiectivul specific național ON7.2. Promovarea activă pe plan național și internațional a turismului românesc, în special a turismului rural, ecologic şi cultural pentru utilizarea potenţialului oferit de varietatea peisajelor rurale, de persistența activităților tradiționale şi de oferta culturală a centrelor urbane din vecinătate și prin proiectele subordonate.

Zonele turistice emergente la nivel național trebuie să păstreze ca activități economice predominante activitățile specific locale, turismul în aceste zone bazându‐se tocmai pe acestea; în același timp și din aceleași considerente, trebuie evitată dezvoltarea extensivă a turismului.

3. Alte elemente de interes turistic

Salinele, în contextul turismului pentru sănătate (Praid – jud. Harghita, Turda – jud. Cluj, Târgu Ocna – jud. Bacău ș.a.)

Peșterile, arii protejate și valoroase resurse turistice: Peștera Meziad, Vadu Crișului, Urșilor în Munţii Apuseni ş.a.

Bisericile, mănăstirile şi alte locuri istorice, în legătură cu pelerinajele ortodoxe şi de alte confesiuni (Bucureşti, Iaşi, Putna, Nicula, Curtea de Argeş, Peştera Sf. Andrei, Radna, Şumuleu‐Ciuc ş.a.).

Aceste obiective de interes turistic necesită o integrare pe piața turistică națională, fie prin corelare cu puncte adiacente de interes turistic, fie prin constituirea de trasee specifice. În cazul special al pelerinajelor, infrastrustura turistică şi măsurile de asigurare a securităţii pelerinilor trebuie asigurate. Un caz similar îl reprezintă marile adunări populare tradiţionale (Muntele Găina, alte târguri, nedei) sau festivaluri nou create (Gărâna, Sighişoara, Vama Veche ş.a.).

Prioritățile și direcțiile de dezvoltare strategică sunt transpuse la nivel teritorial în obiectivele specifice operaționale OT7.6. Asigurarea unui set de măsuri speciale adresate diversificării formelor de turism în mod adaptat regiunilor geografice, specificității culturale și în mod integrat la nivel teritorial, după zone specifice.

Harta 7.4. Căi de comunicație turistice generale Sursa: Quattro Design, 2013

14


14

Harta 7.5. Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice Sursa: Quattro Design, 2013

Harta 7.6. Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi Sursa: Quattro Design, 2013


15

V.5. Sinteza strategică și operațională

Dezvoltarea turismului sustenabil/responsabil este considerată o opţiune strategică pentru întreg teritoriul naţional şi, în egală măsură, un instrument de dezvoltare teritorială a regiunilor defavorizate. Această opţiune este în măsură să susţină dezvoltarea, asigurând în acelaşi timp păstrarea echilibrului dintre resurse şi exploatarea turistică a acestora şi este compatibilă cu atuurile României în plan european:

Dezvoltarea turismului rural, ecologic şi cultural, pentru utilizarea potenţialului oferit de varietatea peisajelor rurale şi de oferta centrelor urbane şi a vecinătăţilor acestora;

Dezvoltarea turismului tematic, în contextul mai larg al promovării turismului intern;

Diversificarea şi specializarea ofertei turistice, împreună cu creşterea calităţii serviciilor, concentrarea investiţiilor, recalificarea zonelor degradate (litoral, alte staţiuni balneare şi balneo‐climatice), în vederea creşterea ponderii turismului în PIB.

Este necesară adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la turism:

Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa;

Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate;

Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate;

Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului.

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale trebuie să fie însoţită de consolidarea, prin studiu, a unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional.

La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 7. Activitățile și infrastructura turistică este în corelare directă cu Studiul 4. Activităţile din sectorul primar, Studiul 5. Activităţile din sectorul secundar, Studiul 6. Activităţile din sectoarele terţiar şi cuaternar și cu Studiul 8. Context macroeconomic, politici bugetare şi finanţe publice în cadrul domeniului 2. Dezvoltare economică (sectoare economice), conducând la formularea obiectivului strategic:

OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului.

Un turism competitiv la nivel național și internațional este un turism care răspunde eficient cerințelor pieței specifice și totodată vine în întâmpinarea pieței prin inițiative active.

Resursele turistice la nivel național sunt extrem de bogate și diversificate, acoperind cvasi‐uniform suprafața țării. În același timp, în creșterea activităților turistice din ultimii ani se remarcă o dezvoltare naturală atât în direcții noi, precum turismul rural și ecoturismul, cât și în direcții deja cunoscute, precum turismul montan sau balnear. Acestora li se adaugă permanent cereri noi ale consumatorilor doritori de diversitate și inedit (activități precum vizitarea circuitelor tematice).

Viziunea urmăreşte ca, în orizontul 2020/2035, România va fi caracterizată de o revitalizare economică atât la nivel naţional, cât şi teritorial/local. Această revitalizare reprezintă şi efectul benefic al dezvoltării sustenabile a turismului.

În acest context, obiectivul general referitor la activitățile și infrastructura turistică se formulează astfel:

OG7. Repoziţionarea ofertei turistice româneşti, pe plan naţional şi internaţional, cu adaptarea la sistemele moderne de promovare a turismului.

16


16

VIZIUNE

Revitalizarea economică a României, atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial/local, prin dezvoltarea turismului.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului.

Obiectiv general (linie directoare)

OG7. Repoziţionarea ofertei turistice româneşti, pe plan naţional şi internaţional, cu adaptarea la sistemele moderne de promovare a turismului.

Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)

ON7.1. Diversificarea şi specializarea ofertei turistice, împreună cu creşterea calităţii serviciilor, concentrarea investiţiilor în infrastructură și recalificarea zonelor turistice degradate.

ON7.2. Promovarea activă pe plan național și internațional a turismului românesc, în special a turismului rural, ecologic şi cultural pentru utilizarea potenţialului oferit de varietatea peisajelor rurale, de persistența activităților tradiționale şi de oferta culturală a centrelor urbane din vecinătate.

ON7.3. Pregătirea și calificarea personalului specializat, acreditarea și evidența structurilor specializate pentru asigurarea calității și competivității serviciilor turistice specifice.

ON7.4. Protejarea zonelor turistice de interes național prin menținerea unui echilibru între valoarea cadrului natural, utilizarea antropică intensă și reabilitarea zonelor degradate.

ON7.5. Sprijinirea creării unei infrastructuri generale stabile, precum și a unei infrastructuri turistice de mare capacitate în vecinătatea arealelor cu potențial turistic important din zonele deficitare.

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT7.6. Asigurarea unui set de măsuri speciale adresate diversificării formelor de turism în mod adaptat regiunilor geografice, specificității culturale și în mod integrat la nivel teritorial, după zone specifice.

1. Urban‐rural și zone metropolitane

OT7.6.1.1. Promovarea turismului rural și a ecoturismului în zonele cu valori de patrimoniu cultural și natural, în zone în care activitățile tradiționale conferă un specific local (vacanțe la fermă, sărbători agricole ș.a.).

OT7.6.1.2. Promovarea turismului cultural urban, a turismului de afaceri, de cumpărături, de eveniment și festivalier în zonele urbane cu valori culturale și activități specifice.

2. Zone periferice (frontaliere)

OT7.6.2. Dezvoltarea infrastructurii generale de transport și a infrastructurii specifice în zonele de trecere a frontierei, pentru facilitarea circulației turistice. În cazul frontierelor pe ape, reabilitarea infrastructurilor specifice (instalaţii portuare) reprezintă un obiectiv important.

3. Zone slab populate sau izolate

OT7.6.3. Sprijinirea comunităţilor locale în valorificarea cadrului natural, a patrimoniului construit tradițional și a activităților specifice în scop turistic.

4. Zone în transformare sau declin

OT7.6.4. Revitalizarea prin turism a unor spaţii industriale decăzute pentru relansarea economiei locale.

5. Zone geografice

OT7.6.5. Promovarea dezvoltării durabile a localităţilor şi a corelării obiectivelor de dezvoltare a formelor de turism ( montan, litoral, balnear, rural, cultural, tematic ș.a.) în arealele montane sau costiere (de litoral) precum şi în ariile submontane şi de dealuri, supuse presiunilor turistice.

OT7.6.5.1. Dezvoltarea în zonele montane a turismului activ (de aventură); dezvoltarea stațiunilor montane pentru sporturi de iarnă, conform Planului de Dezvoltare a Turismului Național, în concordanță cu principiile conservării și protejării patrimoniului natural și cu respectarea activităților tradiționale montane.

OT7.6.5.2. Dezvoltarea în zonele submontane și de deal a unor forme speciale de turism: turism tematic (vitic, pomicol ș.a.) în legătură cu resursele materiale și imateriale, în condițiile favorizării turismului rural; turism cultural (rețeaua de biserici și mănăstiri, rețeaua de capitale medievale ș.a.).

OT7.6.5.3. Dezvoltarea în zonele de podiș și de câmpie a turismului urban (orașe medievale, capitale ale regiunilor istorice ș.a.), a turismului religios și a turismului de week‐end (obiective recreative și culturale în apropierea marilor orașe).

OT7.6.5.4. Dezvoltarea în zonele de luncă și deltă ale Dunării a agroturismului, a turismului de cunoaștere și de studiu a ecosistemului zonelor umede, a turismului de agrement, urmărind dezvoltarea facilităților aduse de orașele port.


17

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Competitivitatea economiei României, urmărind utilizarea durabilă a resurselor locale în scopul sprijinirii dezvoltării teritoriale echilibrate și creării de teritorii astractive la nivel național și internațional, corespunzând OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului.

Măsuri

M7.1. Proiectul Legii Turismului, care să prevadă: legislaţia cu privire la pregătirea profesională şi învaţământul de specialitate; legislaţia privind activitatea de autorizare şi control; legislaţia privind facilităţile fiscale pentru investiţiile în turism şi politica tarifară; legislaţia privind parteneriatele public‐privat în domeniul promovării turistice pe plan extern.

M7.2. Stabilirea unei strategii și asigurarea unui control eficient al investitiilor prioritare la nivel national.

M7.3. Accesarea de fonduri şi din alte sectoare de activitate, conexe domeniului turismului (cultură, educaţie, sport, patrimoniu construit şi natural etc.).

M7.4. Extinderea sistemului de colectare şi analiză regulată a statisticilor şi studiilor de piaţă, detalierea statisticilor în domeniul turismului, deficitare în acest moment.

M7.5. Crearea unor baze de date complete şi actualizate, deficitară în acest moment, pentru activitatile si structurile turistice existente.

M7.6. Pregătirea unor studii specializate pentru PATN – Sectiunea a VIII‐a – Zone cu resurse turistice şi realizarea obiectivelor care decurg din Legea nr. 180/2009.

Programe

Pachetul 1 (asociat ON7.1) P7.1. Program pentru structurarea și detalierea unui cadru legislativ corespunzător și eficient.

P7.2. Program pentru asigurarea cooperării instituționale permanente între autoritățile naționale pentru corelarea legislației și programele care vizează activități specific turistice.

P7.3. Program pentru crearea unui cadru legislativ și instituțional care să asigure colaborarea activă permanentă între instituțiile naționale, administrațiile și comunitățile locale și ONG cu activități specifice.

P7.4. Program pentru încurajarea comunităților locale pentru implicarea activă în activitățile turistice specifice zonei.

P7.5. Program pentru un control permanent și certificare specifică în domeniul turismului, inclusiv încurajarea aderării la structurile internaționale specializate.

Pachetul 2 (asociat ON7.2) P7.6. Program pentru adaptarea metodelor de promovarea la cererile pieței existente (urmărirea permenentă a tendințelor utilizatorilor și adaptarea la tehnologiile informaționale active).

P7.7. Program pentru utilizarea și integrarea noilor tehnologii informaționale pentru o promovare competitivă a turismului (utilizarea platformelor online existente, crearea de pagini specializate detaliate obiectivelor și activităților locale, construirea unei imagini competitive a turismului românesc).

P7.8. Program pentru organizarea de evenimente locale specifice și încurajarea participării la evenimente internaționale, nu numai a instituțiilor statului, ci și a operatorilor privați în domeniul turismului și a intreprinzătorilor locali privați (pentru produse locale specifice, de exemplu).

P7.9. Program pentru asigurarea unei rețele active, funcționale și competitive de puncte de informare la nivel național și încurajarea în acest sens a investițiilor locale.

Pachetul 3 (asociat ON7.3) P7.10. Program pentru încurajarea dezvoltării unui cadru instituțional funcțional și eficient pentru pregătirea personalului specializat (cursuri specializate de pregătire și formare continuă, de lungă și scurtă durată).

P7.11. Program pentru încurajarea inițiativelor locale și private pentru inițierea și desfășurarea unor programe de pregătire a personalului specializat (cursuri practice și teoretice).

P7.12. Program pentru încurajarea practicii și formării permanente a personalului specializat în cadrul structurilor turistice existente și a schimburilor de experiență în domeniu.

Pachetul 4 (asociat ON7.4) P7.13. Program pentru structurarea unui cadrul legislativ coerent și detaliat care să asigure reglementările necesare conservării și utilizării durabile a resurselor naturale existente, în contextul utilizării active a acestora în scop turistic.

Pachetul 5 (asociat ON7.5) P7.14. Program pentru încurajarea și coordonarea eficientă a investițiilor în dezvoltarea rețelei naționale de transport (rutier, aerian, fluvial și maritim și feroviar), în contextul priorităților de dezvoltare a zonelor de mare interes turistic și a zonelor pentru care se dorește o viitoare promovare din punct de vedere turistic.

P7.15. Program de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii specific turistice existente în zonele de interes și în zonele în

18


18

dezvoltare din punct de vedere turistic (Nordul Bucovinei, Maramureș, Sudul Carpaților, Subcarpații, noile pârtii de schi).

P7.16. Investiții pentru completarea infrastructurii specific turistice existente, în scopul diversificării tematice a turismului și al creării unor puncte multiple de atracție.

Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional)

PP7.1. Proiect‐pilot de promovare la nivel național și internațional a patrimoniului românesc înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele 31 monumente istorice înscrise în Lista Patrimoniului Mondial și 1 sit natural al Patrimoniului Natural Universal se constituie ca valori românești recunoscute internațional, având astfel cel mai mare potențial în domeniul turismului local. O promovare a acestora la nivel național și internațional deschide perspectiva valorificării lor prin interesul crescut al vizitatorilor și, implicit, al investitorilor în piața turistică. Competivitatea în cadrul domeniului turistic poate fi asigurată cu o promovare specifică, prin acțiuni informative, educative, de publicitate și reclamă, atât la nivel național cât și internațional:

Promovare media (periodice, radio și TV, online);

Organizare de evenimente și manifestări expoziționale tematice;

Vizite de informare pentru reprezentanți ai mass‐media, societăți comerciale și organizații neguvernamentale în domeniu, administrații publice centrale și locale.

PP7.2. Proiect‐pilot pentru încurajarea administrațiilor locale ale reședințelor de județ în realizarea de puncte de informare turistică locale. Punctele de informare turistică sunt principalul element de informare directă și de promovare a turismului. Existența lor este necesară atât în zonele turistice active, cât și în orașele reședință de județ. Informațiile disponibile trebuie să acopere toate aspectele activității turistice: puncte de acces și transport în zonă, unități de cazare și alimentație, puncte de interes, circuite tematice ș.a.

PP7.3. Proiect‐pilot pentru realizarea unei baze de date online a structurilor turistice existente (structuri de cazare, alimentație, puncte de informare ș.a.). Accesibilitatea informațiilor legate de activitățile turistice la nivel național este un criteriu foarte important al competivității domeniului turismului. Existența unei baze de date online asupra a structurilor turistice specifice faciltează accesul și valorificarea acestora.

PP.7.4. Proiect‐pilot pentru reabilitarea și dezvoltarea structurilor și dotărilor specifice (băi termale, izvoare ș.a.) din stațiunile balneare și balneoclimaterice.

Calitatea resursei naturale în cadrul stațiunilor balneare și balneoclimaterice românești (ape minerale, nămol, lacuri terapeutice, saline, bioclimat etc.) este deosebit de valoroasă, totodată cunoscută, recunoscută și utilizată de foarte mult timp. Competitivitatea acestor stațiuni pe piața turistică internă și internațională este direct susținută de calitatea structurilor și amenajărilor specifice ce utilizează aceste resurse: izvoarele, băile, pavilioanele și centrele de tratament ș.a., reabilitarea și dezvoltarea asigurând o utilizare activă a resurselor naturale existente:

Realizarea unor studii de inventariere și evaluare a structurilor și amenajărilor existente începând din perioada romană până în prezent;

Stabilirea potențialului structurilor și amenajărilor existente: vizitare (in cazul elementelor de patrimoniu construit) și utilizare activă (în cazul structurilor funcționale);

Reabilitarea și valorificarea structurilor de patrimoniu și reabilitarea și/sau dezvoltarea structurilor funcționale.

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.


19

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informații generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Cuprinsul studiului I.5. Lista hărţilor şi cartogramelor I.6. Lista tabelelor şi graficelor I.7. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european și documentele de referință II.2.2. Contextul local al planificării strategice și documente de referință

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Activitatea turistică III.1.1.a. Consideraţii introductive III.1.1.b. Tipuri şi forme de turism practicate în România III.1.1.c. Resurse și potențial turistic III.1.1.d. Piaţa turistică III.1.1.e. Circulaţia turistică

III.1.2. Infrastructura turistică III.1.2.a. Infrastructură specifică III.1.2.b. Infrastructură generală. Căi de comunicație și mijloace de transport

III.1.3. Investiţii şi potenţial economic III.1.3.a. Venituri rezultate din activitatea turistică III.1.3.b. Subvenţii şi fonduri pentru infrastructura turistică III.1.3.c. Fiscalitate, colectarea taxelor III.1.3.d Potenţialul de dezvoltare al sectorului turistic

III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale III.3.2. Priorităţi la nivel naţional III.3.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic în privinţa activităţilor şi infrastructurii turistice IV.1.2. Viziune, obiectiv strategic al domeniului şi obiectiv general al studiului IV.1.3. Obiective specifice

IV.2. Politici, programe şi proiecte

20


20

IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora IV.2.4. Măsuri prioritare

IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare

IV.4. Sinteză strategică şi operaţională

Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 7.1. Potențial turistic natural Harta 7.2. Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice Harta 7.3. Capacitatea de cazare turistică totală pe județe ‐ 2007 Harta 7.4. Capacitatea de cazare turistică totală pe județe – 2012 Harta 7.5. Căi de comunicații turistice generale Harta 7.6. Resurse și potențial turistic natural Harta 7.7. Resurse și potențial turistic antropic Harta 7.8. Comune cu potențial turistic Harta 7.9. Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice Harta 7.10. Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi Harta A.7.3.1. Zone cu resurse naturale și antropice Harta A.7.3.2. Infrastructură specific turistică și tehnică în zone cu resurse turistice mari și foarte mari

Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 7.1. Tipuri de izvoare minerale pe teritoriul României Tabelul 7.2. Turismul organizat de agentiile de turism, pe actiuni turistice Tabelul 7.3. Turismul organizat de agentiile de turism pe zone turistice interne (1995‐2012) Tabelul 7.4. Sosiri şi înnoptări ale vizitatorilor străini în structuri de cazare turistică în România (1990‐2012) Tabelul 7.5. Sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare, după destinaţii turistice

(1990‐2012) Tabelul 7.6. Plecări ale vizitatorilor români în străinătate (1990‐2012) Tabelul 7.7. Tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică (1990‐2012) Tabelul 7.8. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe destinații turistice Tabelul 7.9. Capacitatea de cazare existentă și în functiune pe tipuri de structuri de primire turistică Tabelul 7.10. Capacitatea de cazare existentă şi în funcţiune pe tipuri de structuri de primire turistică (2012) Tabelul 7.11. Aeroporturile Internaționale (2012) Tabelul 7.12. Aerodromuri private care oferă zboruri de agrement (2012) Tabelul A.7.1.1. Distribuția pe județe a structurilor de cazare, a capacității de cazare, a sosirii turistilor și a agențiilor de

turism (2012) Tabelul A.7.2.1. Călătorii de vacanță ale rezidenților (cu vârste de peste 15 ani) (2010) Tabelul A.7.2.2. Țara de origine pentru călătoriile în străinătate, (2010) Tabelul A.7.2.3. Indicatori ai turismului (2005‐2010) Tabelul A.7.2.4. Intensitatea turistică (2010) Tabelul A.7.2.5. Venituri și cheltuieli generate de călătorii (2000‐2010) Grafic 7.1. Turismul organizat de agenţiile de turism pe zone turistice (turişti români, 2011) Grafic 7.2. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, după destinații, 2012. Turiști

români și turiști străini Grafic 7.3. Structura capacității de cazare în funcțiune în anul 2012 Grafic 7.4. Structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe destinații turistice (2012) Grafic 7.5. Capacitatea de cazare existentă și în funcțiune pe destinații turistice (2012) Grafic A.7.4.1. Dinamica sosirilor vizitatorilor străini în România (milioane persoane, 1990‐2012) Grafic A.7.4.2. Dinamica sosirilor vizitatorilor străini comparativ cu înnoptările în structuri de primire turistică cu funcţiuni

de cazare în România (milioane, 1990‐2012) Grafic A.7.4.3. Dinamica structurii ponderii vizitatorilor străini în România, după ţara de origine (%, 1990‐2012) Grafic A.7.4.4. Dinamica structurii ponderii vizitatorilor străini în România, după destinaţia turistică (%, 1993‐2012) Grafic A.7.5.1. Dinamica indicelui de utilizare a capacităţii de cazare turistică în România (1992‐2012).


21

Anexe

Anexa 7.1. Distribuția pe județe a structurilor de cazare, capacității de cazare, sosirii turistilor și agențiilor de turism Anexa 7.2. Statistici Eurostat 2010 în domeniul turismului Anexa 7.3. Planul de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII‐a ‐ zone cu resurse turistice Anexa 7.4. Grafice privind dinamica şi structura turiştilor străini în România în perioada 1990‐2012 Anexa 7.5. Grafic privind capacitatea de cazare turistică în România în perioada 1992‐2012

Documents

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/7. Sinteza_Activitatile si infrastructura turistica.pdf · dezvoltare al sectorului turistic și stabilirea priorităților