STRATEGIA NAŢIONALĂ privind prevenirea şi combaterea corupţiei

în sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală (2008-2010)

1

1. Introducere Scopul strategiei este proiectarea şi implementarea unor noi măsuri de combatere sau reducere a corupţiei în sectoarele vulnerabile şi în administraţia locală, pe baza evaluărilor interne şi externe realizate pe parcursul perioadei de aplicare a precedentei strategii, precum şi continuarea eforturilor de luptă împotriva corupţiei iniţiate anterior. La elaborarea strategiei au fost luate în considerare concluziile unor evaluări instituţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, realizate în România, dar şi unele surse externe. Dintre cele mai importante surse externe menţionăm: Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, rapoarte Transparency International precum şi rapoartele GRECO - Consiliul Europei.

Prin Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006 s-a creat cadrul pentru stabilirea, după data aderării României la Uniunea Europeană, a unui mecanism de cooperare şi verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi a luptei anticorupţie.

Astfel, prin Decizia Comisiei nr. 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 354 din 14 decembrie 2006, au fost identificate patru condiţionalităţi (benchmarks - BM) cu privire la care se realizează, în perioada post-aderare, o monitorizare strictă. Condiţionalitatea nr. 4 se referă la „Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, în special în administraţia locală”.

În acelaşi timp, Raportul Comisiei Europene, privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, recomandă elaborarea unei strategii anticorupţie coerente la nivel naţional care să vizeze cele mai vulnerabile sectoare şi administraţia locală precum şi monitorizarea punerii ei în aplicare.

Pornind de la această recomandare şi de la decizia luată în cadrul reuniunii Consiliului pentru Coordonarea Implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007, prevede evaluarea măsurilor anticorupţie luate în perioada 2005-2007 în sectoarele considerate vulnerabile (serviciile de ordine şi siguranţă publică, controlul financiar, fiscal şi vamal, educaţie, învăţământ, precum şi administraţia publică la nivel local), în vederea elaborării acestei strategii.

Din punctul de vedere al planificării în timp, strategia va acoperi perioada 2008-2010. În acest interval, în urma monitorizării efectuate este posibilă redefinirea unora dintre obiective în acord cu informaţiile noi obţinute şi cu principiile acestei strategii.

Părţile implicate în elaborarea strategiei sunt reprezentanţii administraţiei publice centrale, precum şi reprezentanţii structurilor asociative ale administraţiei publice locale.

Ca mod de lucru s-au propus reuniuni periodice ale grupului de lucru constituit în vederea elaborării acestei strategii.

2

2. Analiza situaţiei actuale

Prin Hotărârea Guvernului nr. 231/30.03.2005 a fost adoptată Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007 (SNA 2005-2007) şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007. Strategia a avut drept misiune prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, prin stabilitate şi coerenţă legislativă şi prin consolidarea instituţională a organismelor cu atribuţii decisive în domeniu.

Măsurile adoptate la nivelul administraţiei în vederea implementării strategiei au vizat în principal armonizarea legislativă şi coordonarea cadrului legal în materie (majoritatea măsurilor din planul de acţiune fiind de ordin legislativ).

Strategia elaborată în 2005 este structurată pe trei mari planuri: prevenire, combatere şi cooperare internă şi internaţională. Unul din obiectivele SNA 2005 – 2007 a fost creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică. În vederea implementării acestuia, au fost realizate următoarele:

• adoptarea legii privind regimul finanţărilor nerambursabile din fondurile publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general;

• revizuirea reglementărilor existente privind finanţarea partidelor politice; • revizuirea reglementărilor cu privire la achiziţii publice în sensul armonizării acestora cu

directivele consolidate ale UE şi cu bunele practici europene în domeniu; • monitorizarea implementării legii privind transparenţa decizională în administraţia publică şi

a legii privind liberul acces la informaţiile de interes public; • revizuirea legislaţiei cu privire la funcţionarii publici în sensul armonizării acesteia cu

legislaţia şi cu cele mai bune practici europene; • elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate privind lupta împotriva

corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile potrivit auditului independent din martie 2005;

• elaborarea unei strategii actualizate şi a unui plan de acţiune detaliat privind lupta împotriva corupţiei în domeniul vamal, pe perioada 2005-2007;

• elaborarea sau actualizarea, după caz, a codurilor de conduită pentru diversele sectoare publice etc.

În ceea ce priveşte elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate, privind

lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile, la nivelul autorităţilor cu atribuţii de control (Autoritatea Naţională a Vămilor, Garda Financiară, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) au fost aprobate strategii pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie şi planuri de acţiune aferente. Dintre cele mai semnificative demersuri privind prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul sectorului de siguranţă şi ordine publică în intervalul 2005 - 2007, menţionăm:

• operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie ca structură specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei interne;

• iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi cu caracter educativ-preventiv, atât pe zona angajaţilor ministerului cât şi în rândul opiniei publice;

• creşterea nivelului de transparenţă şi vizibilitate publică a structurilor ministerului; • punerea la dispoziţia opiniei publice a unor canale de comunicare menite să faciliteze

adresabilitatea către componentele de ordine publică (atât Direcţia Generală Anticorupţie cât

3

şi Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română au înfiinţat linii telefonice directe de tipul Tel-verde, unde cetăţenii pot sesiza faptele de corupţie);

• dezvoltarea pe multiple planuri a colaborării dintre structurile implicate în prevenirea corupţiei la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dar şi cu cele din Ministerul Justiţiei/Ministerul Public, după caz;

• atragerea în vederea colaborării, a unui număr cât mai larg de asociaţii/organizaţii non-guvernamentale (ONG) reprezentative pentru societatea civilă, în vederea solidarizării în jurul ideii de front comun de acţiune împotriva corupţiei;

• organizarea şi desfăşurarea unor dezbateri regionale în scopul popularizării măsurilor şi acţiunilor anticorupţie;

În sectorul financiar- fiscal în perioada 2005-2007 s-a avut în vedere adoptarea de măsuri

de ordin legislativ, organizatoric, precum şi în domeniul recrutării şi pregătirii profesionale a personalului din aparatul propriu. Totodată, au mai fost adoptate măsuri de întărire a cooperării cu instituţiile care au competenţă în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei.

Măsurile concrete adoptate de administraţia vamală în lupta împotriva corupţiei, au condus la realizarea unor progrese evidente în prevenirea actelor de corupţie, care au fost reflectate atât în percepţia publicului, prin rezultatele sondajelor de opinie rezultate din proiectul PHARE 2004 “Măsuri anticorupţie la nivelul poliţiei de frontieră şi a vămii”, cât şi în rapoartele realizate de instituţii specializate, cum ar fi Transparency International. Astfel, în perioada 2005-2007, la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, obiectivele din planurile de acţiune împotriva corupţiei, au inclus: creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia vamală, asigurarea eficienţei procedurilor vamale, încurajarea participării publicului la semnalarea şi depistarea faptelor de corupţie, asigurarea transparenţei în procesul de selecţie, recrutare şi promovare, precum şi creşterea gradului de pregătire profesională a personalului vamal, informatizarea şi constituirea bazelor de date, consolidarea capacităţii de investigare a structurii de control intern şi îmbunătăţirea colaborării cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei. Între măsurile adoptate de autoritatea vamală menţionăm:

• aplicarea Tarifului Vamal Integrat Comunitar (TARIC) în procesul de vămuire; • extinderea utilizării facilităţii oferite de Sistemul Informatic Integrat Vamal; • armonizarea normelor şi instrucţiunilor interne cu prevederile Codului Vamal şi cu

Regulamentul de aplicare al acestuia; • creşterea gradului de pregătire profesională a personalului vamal; • monitorizarea modului de respectare a normelor de conduită profesională şi etică de către

personalul autorităţii vamale; • organizarea unor acţiuni comune cu instituţiile cu care Autoritatea Naţională a Vămilor are

încheiate protocoale de colaborare în vederea prevenirii şi combaterii corupţiei (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră).

În perioada 2005 – 2007, Garda Financiară a acţionat atât în vederea combaterii corupţiei, cât şi a fraudei şi spălării banilor.

În vederea aplicării măsurilor cuprinse în strategia anticorupţie la nivel naţional, Garda Financiară acordă o atenţie permanentă acţiunilor specifice în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale.

4

Urmare a operaţiunilor specifice de identificare, stopare şi descurajare a fenomenului evazionist, Garda Financiară a transmis organelor abilitate sesizări şi informări pentru fapte ce intră în aria de competenţă a acestor instituţii.

În scopul diminuării factorilor de risc la corupţie în rândurile personalului propriu, la nivelul Gărzii Financiare, s-a elaborat “Planul de măsuri anticorupţie”. Acest plan s-a axat în principal pe următoarele direcţii de acţiune: - schimbarea periodică a componenţei echipelor de comisari; - schimbarea zonelor şi a domeniilor de activitate în care acţionează echipele de control; - antrenarea efectivă în verificările din teren a şefilor de compartimente, atât pentru

coordonarea acţiunilor mai complexe cât şi pentru verificarea modului în care comisarii din subordine îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu.

De asemenea, o atenţie deosebită a fost acordată colaborării în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu Direcţia de Control Fiscal, Direcţia Antifraudă Fiscală şi Autoritatea Naţională Vamală, precum şi cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii economico-financiare şi spălării banilor. În acest sens au fost semnate protocoale de colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Singura măsură nefinalizată este legiferarea Statutului Comisarului din Garda Financiară.

Analiza situaţiei actuale a corupţiei la nivelul sistemului sanitar, s-a realizat pe baza informaţiilor furnizate de către structurile din aparatul central sau din cele subordonate Ministerului Sănătăţii Publice, informaţiile fiind cuprinse în: - rapoartele misiunilor de audit intern; - rapoartele misiunilor corpului de control; - recomandări din proiectul finanţat de Banca Mondială; - informaţii din mass-media.

Întrucât acest domeniu nu a fost inclus în SNA 2005-2007, nu a fost elaborată o strategie sectorială. Totuşi s-au luat o serie de măsuri de eliminare a unora din factorii generatori de corupţie (incompatibilităţile de funcţie, conflictele de interese) toleraţi în sistem şi identificaţi în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială RO 4676 "Asistenţă tehnică pentru dezvoltarea unui plan de îmbunătăţire a transparenţei şi scădere a plăţilor informale din sectorul de sănătate românesc", reglementări concretizate odată cu adoptarea Legii nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii (pachetul legislativ al reformei în sănătate stabileşte cadrul general de funcţionare a sistemului de sănătate şi introduce o serie de reglementări privind conflictele de interese şi incompatibilităţile pentru personalul din spitalele publice şi casele de asigurări de sănătate).

Chiar dacă acelaşi proiect a oferit o imagine despre mecanismele de apariţie, factorii de risc, consecinţe şi a făcut recomandări de ameliorare a impactului public al plăţii informale din sistem, pe mai departe relaţia pacient-cadru medical, din perspectiva micii corupţii, a rămas o problemă nerezolvată. Totodată, de la 1 ianuarie 2008, a început implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat al asigurărilor sociale de sănătate în vederea monitorizării raportării serviciilor medicale de către furnizorii de astfel de servicii, care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

În ceea ce priveşte sectorul educaţional pentru atingerea obiectivului „Campanii de informare şi măsuri educative” din cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2005-2007, obiectiv căruia la nivelul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie i-a

5

corespuns analog obiectivul, „Creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei” Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a avut în vedere măsuri în domeniul curricular.

Astfel, problematica corupţiei a fost introdusă alături de alte probleme sociale majore (discriminare, infracţionalitate, sărăcie, conflicte sociale), în cadrul unui modul distinct al programei şcolare la disciplina sociologie. Asocierea problematicii corupţiei celorlalte probleme sociale nominalizate a avut în vedere faptul că numai o abordare sistemică şi cauzală poate conduce la o înţelegere superioară a fenomenului şi mecanismelor corupţiei.

De asemenea, realizarea şi aprobarea prin ordin al ministrului a unei noi programe pentru disciplina drepturilor omului (ofertă curriculară naţională de curs opţional) conferă posibilitatea sporită de a înţelege mecanismele de funcţionare ale statului de drept, stat care are la baza respectarea legii.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a propus, pe lângă elementele curriculare de mai sus, o serie de alte oferte de cursuri opţionale, precum şi activităţi extacurriculare, în cadrul cărora se oferă posibilitatea realizării unei educaţii a copiilor şi tinerilor capabile să conducă la crearea premiselor necesare prevenirii actelor de corupţie din societatea românească.

Corupţia la nivelul administraţiei publice locale are în general un caracter de „mică corupţie”.

Totuşi pe termen lung aceasta poate avea consecinţe negative care pot afecta buna funcţionare a administraţiei publice locale. Există un cadru legislativ privind funcţionarea administraţiei locale, de asemenea au fost elaborate şi o serie de mecanisme şi instrumente care contribuie la creşterea transparenţei activităţii autorităţilor locale. Toate acestea au condus însă în mod indirect la prevenirea şi combaterea corupţiei.

Astfel menţionăm: • Legea nr. 7/2004 privind codul de conduită a funcţionarilor publici, cu modificările şi

completările ulterioare, aduce o instituţie juridică nouă materializată în Consilierul de Etică; • Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public cu modificările şi completările

ulterioare; • Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; • Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei publice locale; • Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare; • Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării; • OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificările şi

completările ulterioare, în direcţia simplificării anumitor proceduri (simplificarea procedurii de înmatriculare, simplificarea procedurii de soluţionare a accidentelor uşoare);

• Ordinul nr. 1.260 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Administraţiei şi Internelor pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea ghişeului unic în cadrul serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor. Din informaţiile furnizate de la nivelul sectoarelor vulnerabile la corupţie s-a constatat că

unele dintre demersurile iniţiate şi-au atins, într-o anumită măsură, scopul. Totuşi, sondajele de opinie nu au înregistrat o îmbunătăţire substanţială a percepţiei publicului cu privire la demersurile autorităţilor. De asemenea, impactul măsurilor asupra fenomenului nu a putut fi cuantificat în mod real.

6

3. Priorităţi, politici şi cadru juridic existent

În Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, Guvernul României a avut în vedere o

abordare de tip integrat. Programul de Guvernare (capitolul 10-Politici Anticorupţie) şi în general toate politicile publice anticorupţie au fost elaborate ţinând cont de recomandările GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Raportul privind România, din cadrul celei de-a doua runde de evaluare GRECO, cuprinde o listă de recomandări adoptate de GRECO şi adresate României în vederea îmbunătăţirii nivelului de conformitate cu dispoziţiile supuse examinării. Cea de-a doua rundă de evaluare a fost concentrată pe trei piloni, unul dintre aceştia fiind administraţia publică şi corupţia.

Deşi au fost adoptate o serie de măsuri pentru remedierea deficienţelor semnalate, se constată, pe baza informaţiilor furnizate de autorităţile responsabile de implementarea recomandărilor, că în privinţa unor recomandări, nivelul de conformitate nu este satisfăcător.

În acest context, trebuie avute în vedere următoarele recomandări GRECO: - să se asigure că în cadrul sectorului public, în sens larg, toţi agenţii publici sunt supuşi unor

reguli adecvate, în special în materie de recrutare şi de avansare; - să se completeze codurile deontologice existente, atunci când este necesar (de exemplu în

materie de reacţie la oferirea de bunuri în schimbul unui serviciu şi de semnalare a cazurilor de corupţie) şi să se asigure că toţi agenţii publici primesc o pregătire adecvată;

- să se consolideze şi să se armonizeze diferitele reguli în materie de primire de bunuri pentru un serviciu efectuat în temeiul funcţiei ocupate şi să se furnizeze o pregătire adecvată agenţilor publici, plecând de la exemple practice;

- să se întărească controlul privind informaţiile cerute de lege şi scopul real al activităţii societăţilor, în timpul şi după înregistrarea lor;

- să se introducă cursuri de pregătire adresate inspectorilor fiscali în materie de descoperire a infracţiunilor de corupţie.

Actele normative cu caracter general care au legătură sau fac referire la fenomenul de

corupţie: • Codul Penal; • Codul de Procedură Penală; • Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor,

magistraţilor, a unor persoane cu funţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 147 din 1 aprilie 2002 pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 27 din 16 ianuarie 2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 672 / 2002, privind Auditul Public Intern, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;

7

• Legea nr. 364 din 15 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 571 din 14 decembrie 2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 144 din 21 mai 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate;

• Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, introduce o instituţie juridică nouă materializată în Consilierul de Etică;

• Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În sistemul sanitar, cele mai importante acte normative care reglementează activităţile medicale

specifice sunt: • Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (pachetul legislativ al reformei în

sănătate); • Hotărârea Guvernului nr. 862 / 2006, privind organizarea Ministerului Sănătăţii Publice; • Hotărârea Guvernului nr. 1842/2006 (pentru aprobarea Contractului-cadru privind

condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007);

• Ordinul nr. 840/2003, privind Normele Metodologice de aplicare a auditului public intern în Ministerul Sănătăţii;

• Ordinul nr. 1136/2005, privind Programul de dezvoltare a sistemului de control managerial al Ministerului Sănătăţii Publice şi pentru constituirea colectivului de lucru pentru monitorizarea, coordonarea şi îndrumarea metodologică cu privire la sistemele de control managerial din Ministerul Sănătăţii Publice, ce transpune Ordinul nr. 946/2005 (Codul controlului intern) al Ministerului Finanţelor Publice (MFP);

• Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.328/2006, privind monitorizarea şi controlul în sistemele de asigurări sociale de sănătate;

• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 880/2006, privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii de Sănătate Publică (sesizări şi reclamaţii);

• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr.922 din 27 iulie 2006, privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public;

• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr.921 / 2006, privind atribuţiile consiliului director al spitalelor;

• Ordin nr.1781/558 din 27 decembrie 2006 (pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului Cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007);

• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 320/2007 privind Contractul de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public.

8

Acte normative care reglementează sectorul financiar-fiscal:

• Ordonanţa de urgenţă nr. 91 din 02/10/2003 privind organizarea Gărzii Financiare; • Legea nr. 132 din 21/04/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului

nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările şi completările ulterioare ; • Hotărârea Guvernului nr.533 din 30/05/2007, modificată prin Hotărârea nr.1171/2007,

pentru organizarea si funcţionarea Gărzii Financiare; • Ordonanţa nr.8 din 20/01/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare

Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

• Legea nr.154 din 20/05/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF);

• Hotărârea Guvernului nr.1757 din 06/12/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare;

• Strategia sectorială anticorupţie a Autorităţii Naţionale a Vămilor pe perioada 2005-2007, aprobată prin Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr.789/29.04.2005.

Actele normative care reglementează sectorul de ordine şi siguranţă publică:

• Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/25.04 2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;

• Legea nr. 161/30.05.2005, privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;

• Ordonanţa de Urgenţă nr. 120 din 1 Septembrie 2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobată prin Legea nr. 383/2005;

• Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1154/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comitetului Strategic pentru sprijinirea şi evaluarea activităţii Direcţiei Generale Anticorupţie;

• Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1150 din 19 Ianuarie 2006 pentru aprobarea Strategiei de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului propriu;

• Hotărârea Guvernului nr. 1.346 din 31 Octombrie 2007 privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei.

Actele normative relevante care reglementează sectorul educaţiei:

• Legea învăţământului nr. 84 din 24 Iulie 1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr. 366/2007, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tehnologiei (MECT) cu modificările şi completările ulterioare;

• OMEC nr. 4492 din 06 Iulie 2005 privind promovarea eticii profesionale în universităţi;

9

• OMEC nr. 3252 din 13 Februarie 2006 privind aprobarea programei la disciplina Sociologie, liceu, clasa a XI-a;

• OMEC nr. 5208 din 25 Septembrie 2006 privind aprobarea programei la disciplina Drepturile omului, liceu.

Actele normative relevante care reglementează sectorul de administraţie publică locală:

• Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare; • Legea nr. 7/2004 privind codul de conduită a funcţionarilor publici, cu modificările şi

completările ulterioare; • Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; • Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării; • Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

4. Definirea problemei

Corupţia rămâne în continuare un fenomen extins, care afectează toate structurile societăţii în pofida eforturilor pentru reducerea ei. Conceptul de corupţie este definit de mai multe organizaţii internaţionale (ONU, Uniunea Europeană) şi ONG-uri (Transparency International) care au ca misiune sau derulează programe pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Conform definiţiei Transparency International1, corupţia înseamnă “folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup”. Conform Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, corupţia înseamnă “devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice, şi care presupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil şi egal şi substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor”. În toate documentele oficiale sau ale ONG-urilor, cu anumite diferenţe şi nuanţe sesizabile, corupţia este prezentată ca un punct negativ major, ca o „boală” a societăţii româneşti. Corupţia subminează eficienţa şi legitimitatea instituţiilor statului şi limitează dezvoltarea economică a României. În plus percepţia asupra corupţiei arată un grad scăzut de încredere a cetăţenilor faţă de instituţiile statului. În Raportul privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, Comisia Europeană subliniază faptul că domeniul juridic pentru combaterea corupţiei este destul de bine dezvoltat dar aplicarea lui rămâne deficitară. Încă există o slăbiciune evidentă la nivelul transpunerii acestor intenţii în rezultate, iar progresele realizate în scurta perioadă de timp care s-a scurs de la instituirea mecanismului de cooperare şi verificare sunt încă insuficiente. Problemele adânc înrădăcinate, în special corupţia, fac necesară instituirea ireversibilă şi funcţionarea eficace a unor structuri robuste la nivelul urmăririi penale şi aplicării legii, capabile să transmită semnale disuasive puternice. Una din problemele fundamentale care pe termen lung conduce la o diluare a impactului scontat al măsurilor este absenţa studiilor şi analizelor amănunţite pe fiecare sector în parte, care să 1 Transparency International România, Ghid anticorupţie în justiţie pentru cetăţeni şi oameni de afaceri, 2006, p.4

10

poată releva, pe baza unor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfel de documente oferă posibilitatea elaborării şi implementării unor măsuri eficiente de prevenire şi combatere a corupţiei.

Mai mult, cercetările existente nu conţin o descriere a factorilor de risc şi a problemelor pe baza unor indicatori relevanţi. Această stare de fapt contribuie în mod negativ la evaluarea obiectivă a situaţiei actuale şi în consecinţă la implementarea unor măsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.

De aceea, se impune ca această strategie să aibă în vedere o analiză exhaustivă a problemelor de corupţie care afectează în mod profund administraţia pe termen lung. Pentru a avea rezultate cu impact real în prevenirea şi combaterea corupţiei precum şi pentru a îmbunătăţi percepţia publicului asupra fenomenului, este necesar ca măsurile adoptate să aibă o fundamentare solidă şi obiectivă.

Măsurile adoptate până în prezent în baza unor documente asumate de către unele instituţii ale administraţiei publice au condus, în unele cazuri, la o creştere a gradului de transparenţă şi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice oferite cetăţeanului. La nivelul sectorului de ordine şi siguranţă publică au fost identificaţi următorii factori de risc:

• absenţa unui sistem transparent şi obiectiv în ceea ce priveşte recrutarea, selecţia şi formarea continuă a personalului;

• lipsa unor controale eficiente, regulate şi inopinate de la structura ierarhic superioară; • proceduri de lucru complexe şi greoaie; • management defectuos; • lipsa de transparenţă în relaţia cu publicul; • permisivitatea unor acte normative în sensul posibilităţii de apreciere sau interpretare

subiectivă din partea funcţionarului. Probleme:

• deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente (organizarea procedurilor de achiziţii publice în aşa fel încât să creeze un avantaj unui anumit candidat; includerea în cadrul comisiilor de achiziţii a persoanelor asupra cărora există suspiciuni de conflict de interese/incompatibilităţi/fapte de corupţie);

• nerespectarea procedurilor în procesul de recrutare şi promovare a personalului (introducerea unor condiţii suplimentare faţă de cele publicate pe site-ul oficial al instituţiei, pentru limitarea accesului unor candidaţi);

• nereguli în activitatea structurilor din cadrul MIRA (nedispunerea măsurilor legale, neaplicarea sancţiunilor, neconstatarea infracţiunilor, emiterea de acte administrative care servesc intereselor particulare, folosirea abuzivă a resurselor, deficienţe în modul de înregistrare a plângerilor şi sesizărilor);

• pretinderea, primirea de foloase necuvenite în schimbul serviciilor publice oferite de instituţie (documentaţii cadastrale pretinderea unor sume de bani de către persoane care pretind că au influenţă pentru a interveni pe lângă funcţionarii cu atribuţii în soluţionarea dosarelor de acordare de despăgubiri şi reconstituirea dreptului de proprietate);

• slaba implicare a managerilor în organizarea şi desfăşurarea activităţii instituţiei; • lipsa de informaţie la nivelul populaţiei privind serviciile oferite, condiţiile şi modalităţile de

obţinere a acestora; • posibilitatea funcţionarilor de a aplica o procedură sau alta, diferenţe mari între minimul şi

maximul sancţiunilor, prevederea de condiţii facultative.

11

Sectorul financiar – fiscal

În ceea ce priveşte Garda Financiară, instituţie care exercită control operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, personalul său poate fi supus unui complex de factori care acţionează asupra individului şi societăţii cum sunt pe de-o parte nivelul toleranţei sau respingerii societăţii faţă de fenomenul corupţiei, cutume comportamentale, iar pe de altă parte vulnerabilitatea comportamentală a organelor de control (nivelul redus al salariilor de încadrare, nesiguranţa constanţei venitului, incertitudini privind venitul mic aferent perioadei de pensie etc.).

Analiza efectuată la nivelul instituţiei a relevat o serie de factori de risc care pot determina

apariţia fenomenului corupţiei, cum ar fi: • legislaţie permisivă în sensul definirii insuficiente a faptelor sancţionabile; • insuficienta motivare materială şi profesională; • insuficienţa controalelor interne; • contact nemijlocit cu agentul economic; • riscurile şi eforturile profesionale nerecompensate corespunzător în raport cu alte organe cu

atribuţii de control. Astfel în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi:

• sistem discreţionar de luare a deciziilor (funcţionarul cu atribuţii de control este singurul factor decident în ceea ce priveşte constatarea faptei şi stabilirea sancţiunii;

• disproporţie între nivelul sancţiunilor prevăzute de lege (disproporţie între minimul şi maximul nivelului sancţiunilor contravenţionale şi amenzilor);

În ceea ce priveşte Autoritatea Naţională Vamală, personalul acestuia poate fi supus unor factori de risc, care pot determina apariţia fenomenului corupţiei cum ar fi:

• deficienţe în sistemul managerial; • salarizare necorespunzătoare; • control ierarhic insuficient; • sistem deficitar de formare continuă a personalului.

Astfel, în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi: • sistem discreţionar de luare a deciziilor (deciziile care se referă la valoarea mărfii în vamă;

prerogative exclusive ale lucrătorului vamal în raport cu beneficiarii serviciilor vamale); • disproporţie între nivelul sancţiunilor prevăzute de lege (funcţionarul cu atribuţii de control

este singurul factor decident în ceea ce priveşte constatarea faptei şi stabilirea sancţiunii; disproporţie între minimul şi maximul nivelului sancţiunilor contravenţionale şi amenzilor);

• insuficienţa controalelor pe linia ierarhică; • semnarea sau avizarea unor documente care ţin de formalităţile vamale (funcţionarul cu

atribuţii de control este singurul factor decident în ceea ce priveşte semnarea şi avizarea unor documente);

• controlul vamal fizic necorespunzător în anumite situaţii.

În sectorul sanitar factorii de risc sunt multipli, la fiecare activitate existând motivaţia specifică pentru comiterea faptelor de corupţie.

12

Astfel factorii de risc, cel mai des identificaţi, a căror materializare afectează în mod vizibil sistemul sanitar sunt:

• legislaţie deficitară (de ex. pentru reglementarea plăţilor informale, pentru practica medicală privată şi asigurări voluntare de sănătate sau pentru protecţia personalului aflat în misiuni de audit şi de control);

• salarizare necorespunzătoare (lipsa motivaţiei financiare a personalului din sănătate); • procedurile interne nu respectă standardele de management/control intern prevăzute în

ordinul MFP nr. 946/2005 (Codul Controlului Intern); • un sistem deficitar de selecţie, evaluare şi promovare a personalului; • precaritatea resurselor financiare ale sistemului; • insuficienta monitorizare a activităţilor de achiziţii publice în diferitele etape de desfăşurare

(întocmirea programului anual al achiziţiilor publice, derularea procedurilor de achiziţie, contractare, livrare şi recepţie de lucrări, produse şi servicii) vicierea activităţilor de control prin trafic de influenţă, mită sau recompense;

• vicierea activităţilor de control prin acte de corupţie. Dintre problemele specifice acestui domeniu menţionăm:

• deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc de corupţie (ex: achiziţiile publice);

• existenţa în sistem a plăţii informale; • lipsa de etică în promovarea produselor şi a echipamentelor medicale prin promovare

agresivă a acestora de către companiile producătoare sau distribuitori; • un proces de selecţie angajare şi promovare viciat (mita pentru obţinerea notelor de trecere în

procesul educaţional la examenele de intrare în sistem sau pentru obţinerea unui loc de activitate în sistemul public sau în specialităţile cu număr limitat; distribuire deficitară a personalului medical pentru crearea unui monopol de activitate).

În domeniul educaţiei au fost identificate, pe baza unei analize (Note şi chestionare transmise structurilor MECT şi instituţiilor din subordine privind identificarea vulnerabilităţilor în domeniul specific de activitate din cadrul sistemului educaţional, Campania Naţională Anti-corupţie ”Fără Şpagă”, raport de cercetare – Centrul Educaţia 2000+ “Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală”, dezbateri publice cu sindicatele din educaţie, asociaţii, ONG-uri ocazionate de elaborarea pachetului legislativ privind învăţământul preuniversitar şi statutul cadrelor didactice, rapoartele corpului de control al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului) a nivelului corupţiei, în sistemul educaţional (atât pentru învăţământul preuniversitar cât şi pentru cel superior) o serie de factori de risc precum:

• instabilitate legislativă (lipsa corelării actelor normative ce reglementează acest domeniu); • ineficienţa unora dintre structurile de cooperare locale şi naţionale; • absenţa canalelor de informare continuă şi eficientă • nivel scăzut al competiţiei intra şi interinstituţionale; • salarizarea inadecvată; • un sistem deficitar de selecţie, evaluare şi promovare a personalului; • insuficienţa controalelor interne (audit, corp de control); • preocupare redusă a conducerilor unităţilor de învăţământ în legătură cu procesul de achiziţii

publice privind materialele didactice; • insuficienţa campaniilor de prevenţie, informare şi conştientizare;

13

• lipsa unor proceduri obiective şi transparente pentru evaluarea activităţii elevilor şi studenţilor (testele naţionale).

Probleme identificate:

• administrarea deficitară a şcolilor cu referire la procesul decizional; • comunicare ineficientă atât la nivelul unităţilor de învăţământ, cu beneficiarii serviciilor

educaţionale precum şi între structurile reprezentative ale elevilor, profesorilor şi părinţilor şi autorităţile locale;

• un proces de selecţie, evaluare şi promovare viciat (evaluarea diferenţiată a resurselor umane în învăţământul preuniversitar – accentul pe decalajul rural-urban, în învăţământul superior - sistemul de evaluare şi promovare lipsit de transparenţă);

• proceduri şi formalităţi administrative greoaie (procesele de achiziţie publică); • insuficienta fundamentare a deciziilor; • necunoaşterea sau interpretarea eronată a prevederilor legale; • insuficienţa datelor/informaţiilor deţinute de către cadrele didactice precum şi de beneficiarii

serviciilor educaţionale; • instruire deficitară pe problematicile specifice anticorupţiei.

O analiză a fenomenului corupţiei efectuată de către structurile asociative reprezentative ale administraţiei publice locale a condus la identificarea următorilor factori de risc precum şi a problemelor generate de materializarea acestora. La nivelul administraţiei publice locale au fost identificaţi următorii factori de risc care favorizează corupţia:

• salarizarea inechitabilă şi necompetitivă; • lipsa unui sistem de motivare alternativ; • lipsa unui mecanism care să asigure o procesare obiectivă a documentelor (dosare privind

obţinerea/recunoaşterea unor drepturi etc.); • lipsa informaţiilor pentru public privind documentele necesare, termenele şi procedurile

derulate de către administraţie; • dificultatea de a atrage şi de a menţine în sistem personal specializat; • lacune în procedurile de transparenţă decizională.

Materializarea factorilor de risc mai sus menţionaţi au generat următoarele probleme specifice:

• timpi foarte mari de răspuns la solicitările cetăţenilor (dosare referitoare la restituirea unor imobile preluate abuziv);

• condiţionarea unor servicii de oferirea de avantaje (recompense în cadrul procesului de evaluare a dosarelor);

• tratamentul discriminatoriu faţă de cetăţeni (acordarea de facilităţi de plată în mod discreţionar de persoane din cadrul compartimentelor de colectare şi executare silită, acordare de avize şi autorizaţii în mod preferenţial în domeniul urbanistic/activităţi de comerţ, ierarhizarea discreţionară a dosarelor pentru atribuirea de locuinţe sau spaţii comerciale);

• lipsa de fermitate şi consecvenţă în aplicarea legislaţiei în vigoare (neaplicarea de amenzi contravenţionale în cazuri evidente de încălcare a normelor în vigoare;

14

• deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc de corupţie (ex: achiziţiile publice).

În urma analizei prezentate se poate concluziona că există o serie de probleme de ordin general

care afectează toate sectoarele prezentate mai sus, astfel menţionăm:

• deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc de corupţie; • tratamentul discriminatoriu faţă de cetăţeni; • absenţa canalelor de informare continuă şi eficientă; • un proces de selecţie, evaluare, formare şi promovare viciat; • insuficienţa controalelor interne.

5. Principii generale

Strategia actuală se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru

realizarea unui administraţii publice moderne: • Principiul statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii

fiind egali în faţa acesteia. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat;

• Principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul trebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale;

• Principiul responsabilităţii, care impune obligaţia Guvernului de a formula politici publice şi de răspunde pentru eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii;

• Principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie, conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative;

• Principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se bazează pe evaluarea continuă atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete cât şi al managementului organizaţional;

• Principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate;

• Principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altă parte consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui proces;

• Principiul participării asigură prin consultarea şi participarea reprezentanţilor actorilor interesaţi în faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din societatea civilă cât şi din instituţii sau autorităţi publice;

• Principiul simplificării procedurilor administrative: care presupune reducerea sarcinilor administrative în vederea atenuării/reducerii riscului de corupţie la nivelul administraţiei publice;

• Principiul calităţii serviciilor: care presupune definirea unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale societăţii;

• Principiul subsidiarităţii potrivit căruia exercitarea competenţelor se va face de către autoritatea administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;

15

• Principiul profesionalismului, principiu potrivit căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitudine.

6. Domenii prioritare, obiective şi direcţii de acţiune

DOMENIUL I: Analize, studii, cercetări privind fenomenul corupţiei.

Pentru a putea fundamenta pe termen lung orice fel de document strategic în acest domeniu

este nevoie să se evalueze, în mod obiectiv şi aprofundat, situaţia actuală. Datorită evoluţiilor socio-economice este necesară actualizarea studiilor şi analizelor care stau la baza dezvoltării politicilor publice elaborate de către guvern.

Această abordare va contribui la adoptarea unor decizii viitoare în mod fundamentat şi nu pe baza unor concluzii insuficient argumentate. Acest demers va permite acţiunea asupra cauzelor primare ale corupţiei şi nu numai tratarea sau diminuarea efectelor vizibile.

Ulterior, în baza acestor analize, se vor putea elabora şi implementa viitoarele politici publice în domeniul administraţiei publice centrale şi locale cu accent pe domeniile vulnerabile.

Obiectivul acestui domeniu prioritar este sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării dimensiunii fenomenului de corupţie. Direcţii de acţiune:

• realizarea de studii, analize şi auditări independente de către organisme cu experienţă în domeniu pentru identificarea cauzelor, factorilor şi riscurilor asociate corupţiei la nivelul administraţiei publice (independent pentru fiecare domeniu de vizat) pe baza unor indicatori relevanţi;

• diseminarea concluziilor şi recomandărilor studiilor, analizelor şi auditărilor independente atât la nivel de sector cât şi în spaţiul public;

• adaptarea politicilor publice, acolo unde este cazul, conform recomandărilor rezultatelor studiilor, analizelor şi auditurilor independente.

DOMENIUL II: Cooperare, transparenţă, integritate, simplificarea procedurilor administrative

Din informaţiile oferite de la nivelul administraţiei publice se constată existenţa unor factori

de risc similari, care odată materializaţi, generează probleme specifice fiecărui sector. Din această constatare rezultă necesitatea unei abordări integrate a politicilor anticorupţie, atât din punct de vedere legislativ şi instituţional, cât şi prin implementarea de instrumente şi bune practici la nivelul administraţiei publice locale şi a sectoarelor vulnerabile. Strategia implică îmbunătăţirea managementului resurselor umane şi a funcţiilor de control. Un accent deosebit va trebui pus pe informarea şi sensibilizarea opiniei publice în legătură cu efectele pe termen mediu şi lung care vor afecta administraţia publică.

Obiectivul 1. Creşterea gradului de informare şi conştientizare a publicului asupra riscurilor asociate corupţiei

Direcţii de acţiune:

16

• promovarea dialogului cu societatea civilă prin intensificarea implicării ei în proiecte şi programe de conştientizare a riscurilor asociate faptelor de corupţie;

• îmbunătăţirea fluxului de informaţii către mass-media şi public asupra activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei;

• continuarea campaniilor de informare a publicului cu privire la drepturile şi obligaţiile ce îi revin în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice în vederea stimulării unei atitudini civice anticorupţie.

Obiectivul 2. Creşterea transparenţei în serviciile publice.

Direcţii de acţiune:

• dezvoltarea de instrumente şi mecanisme specifice pentru asigurarea transparenţei activităţii instituţiilor publice;

• implementarea şi diseminarea standardelor referitoare la calitatea, condiţiile şi termenele prestării serviciilor publice;

• îmbunătăţirea gradului de comunicare cu publicul precum şi a colaborării inter şi intra-instituţionale;

• utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei în vederea creşterii transparenţei serviciilor publice.

Obiectivul 3. Dezvoltarea sistemului de management al resurselor umane în vederea diminuării riscurilor asociate fenomenului de corupţie

Direcţii de acţiune:

• creşterea transparenţei privind posturile vacante, publicitatea organizării concursurilor, condiţiile de recrutare şi selecţie a personalului din sectoarele vizate de prezenta Strategie, referitor la recrutarea din sursă externă;

• creşterea transparenţei posturilor vacante, a condiţiilor generale şi specifice utilizate în vederea ocupării posturilor prin publicitatea organizării concursurilor de promovare;

• dezvoltarea sistemelor de carieră în sectoarele vulnerabile la corupţie prin dezvoltarea şi implementarea ghidurilor de carieră;

• adaptarea programelor de formare profesională a personalului, în funcţie de vulnerabilitatea la fapte de corupţie specifice fiecărui domeniu şi completarea modulelor de formare în mod corespunzător.

Obiectivul 4: Simplificarea procedurilor administrative în vederea îmbunătăţirii serviciilor publice

Direcţii de acţiune

• analiza şi revizuirea procedurilor interne în vederea eliminării suprapunerilor şi procedurilor redundante de la nivelul fiecărei autorităţi şi instituţii publice vizate;

• analiza şi eliminarea factorilor legislativi, organizatorici şi tehnologici care limitează calitatea prestării serviciilor publice;

17

• elaborarea şi actualizarea standardelor referitoare la calitatea, condiţiile şi termenele prestării serviciilor publice;

• dezvoltarea şi implementarea unor sisteme de măsurare a satisfacţiei referitoare la calitatea, condiţiile şi termenele prestării serviciilor publice.

7. Rezultatele politicilor publice

Se vor completa în Planul de acţiune

8. Rezultatele acţiunilor

Se vor completa în Planul de acţiune

9. Indicatori

Se vor completa în Planul de acţiune

10. Implicaţii bugetare

Se vor completa în Planul de acţiune

11. Implicaţii juridice

Se vor completa în Planul de acţiune

12. Proceduri de monitorizare, evaluare

Consiliul de monitorizare a măsurilor care vizează lupta împotriva corupţiei, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr.1.346 din 31 octombrie 2007 privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, va monitoriza anual stadiul de îndeplinire a Strategiei.

13. Etape ulterioare şi instituţii responsabile

Se vor completa în Planul de acţiune.

18