REFERAT

STRUCTURILE FINANCIARE ALE DEZVOLTĂRII

Kurucz Klara Melinda

1

AN.III AI. ID. STRUCTURILE FINANCIARE ALE DEZVOLTĂRII

Corporaţia financiară internaţională, filiala a Băncii Mondiale însărcinată să

favorizeze finanţările private către ţările din Sud, observă pieţele bursiere emergente în

lume. Se pot număra vreo 40 de pieţe în economiile în dezvoltare. Se poate constata că

există o puternică concentrare a operaţiunilor financiare într-un mic număr de pieţe

emergente. Foarte puţine sunt active în Africa, în timp ce investitorii s-au orientat mai

mult asupra Asiei de Est şi Americii latine.

Mărimea relativă a pieţelor bursiere emergente este adesea superioară celei pe care o

putem vedea în economiile dezvoltate. Este de notat faptul că supradezvoltarea bursieră a

Malaeziei pe perioada de referinţă, raportul capitalizare/PIB fiind dublu faţă de cel

observat în SUA. Din contră, Argentina, Columbia şi Turcia prezintă o capitalizare slabă

în raport cu PIB. Acest prim criteriu este insuficient, el trebuie completat cu o evaluare a

lichidităţii pieţei, a gradului său de activitate. Raportul tranzacţii/capitalizare arată că

pieţele emergente sunt foarte active în raport cu cele ale economiilor industrializate.

Merită de amintit că alte pieţe bursiere în dezvoltare sunt mai puţin active, raportul

tranzacţii/capitalizare este sub 10% în cazul burselor africane de exemplu. Ţările reţinute

aici au acumulat partea majoritară a fluxurilor de investiţii de portofoliu dirijate înspre

ţările dezvoltate. De astfel această lichiditate aparentă pe o piaţă relativ restrânsă poate să

se traducă printr-o puternică volatilitate a cursurilor.

În ceea ce priveşte eficienţa unui sistem financiar putem afirma că aceasta ţine de

capacitatea de a asigura, în cazul unei asimetrii de informaţie, finanţarea investiţiilor

indiferent de scadenţă. Astfel, rolul instituţiilor financiare constă în a face cu creditorii

angajamente pe termen lung, pe care piaţa nu şi le poate asuma. Sistemele bancare ale

ţărilor în curs de dezvoltare au traversat crize puternice după anii 80. Degradarea

bilanţurilor a dus în unele cazuri la închideri şi desfiinţări. Băncile adeseori publice au

fost folosite pentru aplicarea strategiilor de investiţii ale guvernelor. Sectoarele bancare s-

au închistat într-o logică de sprijin financiar pentru proiecte selecţionate pe criterii de

ordin politic. Astfel, în ciuda anumitor eforturi de restructurare sistemele bancare africane

rămân tot neeficiente. Sistemele bancare sunt cu atât mai vulnerabile cu cât ele evoluează

într-un mediu macroeconomic instabil. În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare ele

2

sunt marcate de şocuri externe şi interne. În acest context, interacţiunea celor două pieţe

instabile bursieră şi valutară poate să se dovedească a fi destabilizatoare.

În grupa ţărilor dezvoltate au fost incluse 27 de ţări, acestea fiind Canada, SUA, Austria,

Danemarca, Insulele Faeroe, Finlanda, Germania, Gibraltar, Grecia, Islanda, Irlanda,

Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia şi Marea

Britanie în Europa, Africa de Sud în Africa, Israel şi Japonia în Asia şi Australia şi Noua

Zeelandă în Oceania.

Ţările din Europa de Est au fost Albania, Belarus, Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria,

Letonia, Lituania, Moldova, România, Rusia, Slovacia şi Ucraina. Alte ţări şi teritorii

care nu au fost incluse în primele două grupe au fost ţările în curs de dezvoltare.

Cât priveşte grupa ţărilor dezvoltate la ele s-a avut în vedere veniturile realizate pe cap de

locuitor dar şi o productivitate a muncii ridicată. După părerea mea cred că alte ţări care

nu au fost incluse în grupa celor 27 de ţări dezvoltate, cum ar fi şi România, înseamnă că

nu avem un venit pe cap de locuitor ridicat tocmai datorită productivităţii muncii scăzute.

În anul 2004, această clasificare s-a modificat. Grupa ţărilor din Europa de Est a fost

înlocuită de grupa ţărilor din Europa de Sud –Est şi Comunitatea Statelor Independente.

În grupa ţărilor dezvoltate, s-au adăugat şi ţări membre ale Uniunii Europene; Cehia,

Ungaria, Polonia, Slovacia şi Slovenia.

În cea ce priveşte Africa este bine cunoscut faptul că Africa este cel mai sărac şi mai

puţin dezvoltat continent. Predomină ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Majoritatea locuitorilor acestor ţări trăiesc la limita subzistenţei. Situaţia este uneori chiar

mai dificilă, datorită existenţei triburilor izolate care nu au nici o legătură cu lumea

exterioară, aici predominând o cultură rudimentară. Deşi s-au făcut şi se fac numeroase

eforturi pentru sprijinirea acestor şi pentru implicarea lor în comerţul mondial, contribuţia

ţărilor în curs de dezvoltare din Africa la comerţul mondial este foarte redusă şi scade

continuu. Părerea mea este că în asemenea ţări cum este Africa guvernele ţărilor

dezvoltate ar trebui să intervină cu diferite programe de dezvoltare, şcolarizare, investiţii

etc.

În ceea ce priveşte ţările din America Latină ele au deţinut o pondere relativ mare în

primii ani după Cel de al doilea Război Mondial în comerţul mondial. În anul 1950,

ponderea acestora a fost 12,07% în exportul mondial şi 9,98% în importul mondial.

3

Oricum, comerţul exterior al ţărilor în curs de dezvoltare din America nu a avut un ritm

de creştere corespunzător şi şi-a pierdut treptat ponderea în comerţul mondial. În anii 90,

comerţul exterior al ţărilor în curs de dezvoltare din America a ocupat doar circa 5-6%

din comerţul mondial.

Asia este considerată cea mai dinamică zonă din lume din punct de vedere economic..

Ţările în curs de dezvoltare din Asia au avut o contribuţie însemnată la dezvoltarea

comerţului exterior al ţărilor în curs de dezvoltare. Date statistice arată că în anul 1950,

diferenţa între ponderea ţărilor în curs de dezvoltare din Asia şi cea a ţărilor în curs de

dezvoltare din America în comerţul mondial nu a fost foarte mare (exporturile ţărilor în

curs de dezvoltare din Asia au ocupat 15,18% din exportul total mondial, iar importurile

12,63% în timp ce aceste cifre ale ţărilor în curs de dezvoltare din America au fost

12,07% şi 9,98%). Dar până în anul 2003 , ponderea ţărilor în curs de dezvoltare din Asia

în exportul total al ţărilor în curs de dezvoltare luate în ansamblu a fost de 77,02% şi

respectiv 75,61%. Aceste date confirmă faptul că ţările în curs de dezvoltare din Asia

deţin un rol important şi decisiv în comerţul exterior al ţărilor în curs de dezvoltare.

4