Embed Size (px)
DESCRIPTION
bbbb
Citation preview
EXIGENTE
1. Vizuale si tactile
2. Rezistente mecanice si stabilitate
3. Etanseitate
4. Durabilitate
5. Siguranta in utilizare si protectie impotriva zgomotelor
6. Economie de energie si izolare termica
7. Igiena, sanatete si mediu inconjurator
8. Economie
LEMN
1. Tipuri de plansee, pereti (panouri)
2. Cladiri cu structura din lemn, pereti int/ext, in functie de etanseitate si termoizolatie
3. Stari limita la lemn, concepte de proiectare, verificarea la rezistenta
4. Structuri prefabricate din lemn (panouri)
5. Plansee din lemn
6. Clase de ductilitate si elemente disipative la lemn (conectori si imbinari metalice)
7. Lemn: structura in cadre. Clasificarea structurilor din lemn (case din barne)
8. Concepte de proiectare pt. structuri din lemn
SCOLI
1. Gradinite si scoli – desene
2. Scoli – tipuri de invatamnt
3. Schite si clasificare
4. Conformarea arhitectural-functionala a unitatii de invatamant
5. Structuri pentru scoli
INFRASTRUCTURA
1. Conformari de infrastructura
METAL
1. Contravanturi si cadre necontravantuite
2. Conformarea cladirilor cu structuri metalice. Confomare suprastructura si substructurii
3. Conformari ale str. supraetajate din metal, cadre plane (contravanturi)
4. Conformarea structurii si infrastructurii
5. Cofraj metalic spatial pentru cladirile din fondul existential conform P… (elemente
caracteristice)
6. Pereti nestructurali la constructiile metalice
7. Schite - pereti nestructurali
8. Schite - pereti structurali
9. Clase de ductilitate si zone disipative, factori de comportare
10. Tipuri de structuri
11. Concepte de proiectare pt structurile din metal
BETON ARMAT
1. Tipuri de plansee, pereti (panouri)
2. Pereti si panouri din prefabricate mari: etanseitatea imbinarilor orizontale si verticale
3. Substistemul structural de rezistenta; conformarea structurii de rezistenta
4. Conformari ale structurii grinzi, stapi, pereti de umplere si nestructurali (pardoseli, finisaje si
materiale)
5. Scari si acoperisuri la cadre de B.A.(confomare)
6. Pereti din B.A tip fagure
7. Conformarea cladirilor din fondul existential cu str din B.A si placi de B.A. realizate cu
cofraje glisante
8. Pereti si panouri din prefabricate
9. Cladiri din fondul existential din structure de tip dual si parter slab(???) ( M1f4…)
10. Constructii din fondul actual (tehnologia de constructii cu cofraje spatiale)
11. Imbinari la pereti si plansee din placi
12. Modele de armare pentru pereti din beton aramat monolit realizati intre anii 63-71 cu cofraje
plane metalice universale
DIVERSE
1. Tipuri de exigente esentiale
2. Calculul seismic al componetelor nestructurale
3. Tipuri de locuire
4. Concepte de proiecte cu verificare
5. Concepte de proiectare a elemetelor nestructurale P100/2006
6. Subsisteme structurale, definitii si cerinte de preformanta
7. Coformarea cominentelor nestructurali conform P100/2006 cap 10
8. Imbinari de rezistenta intre panouri
9. Materiale folosite la elementele netructurale si tencuieli, partoseli (Pdf cu cadre dupa scrari)
1
EXIGENTE
1. Vizuale si tactile
iluminatul natural: suprafetele vitrate din anvelopa (ferestre, usi, pereti din/cu sticla)
- raportul dintre suprafata de goluri de lumina si suprafata pardoselii in incapere;
iluminatul artificial: surse luminoase si gradul lor de stabilitate
- prin nivelul de iluminare si uniformitate a acestuia;
aspectul suprafetelor vizibile: planeitate, rectiliniaritatea muchiilor, defecte de
suprafata, omogeneitatea culorii finisajului
- nivelul abaterilor de la planeitate, numarul si importanta defectelor de suprafata,
raportul intre lumina reflectata si lumina incidenta
vederea din cladire spre exterior vizeaza transparenta si deformarea optica a
imaginii prin suprafetele vitrate
- raportul dintre lumina transmisa prin suprafata vitrata si lumina transmisa prin aceeasi
suprafata fara vitraj si calitatea geamului de a nu deforma obiectele vizibile prin
transparenta sub un anumit unghi de incidenta.
confortul termic la contactul omului cu suprafetele din incapere
- caldura umana transmisa la suprafetele pardoselilor, a peretilor (exprimata prin
caldura cedata pe suprafata de contact intr-un timp normat);
- temperatura maxima a suprafetelor de contact pentru a evita disconfortul utilizatorilor
confortul electric de contact in cazul descarcarii de electricitate statica (ex.Suprafata
pardoselii care acumuleaza electricitate statica prin frecare)
- nivelul potentialului de electricitate statica creat de circulatia omului pe o pardoseala
uscata
confortul mecanic de contact cu suprafetele rugoase, cu discontinuitati dezagreabile
si cu elasticitate la atingere
- nivelul defectelor de suprafata care pot fi suparatoare la atingere cu corpul uman
2. Rezistente mecanice si stabilitate
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat actiunile susceptibile a se exercita in
timpul realizarii si utilizarii ei sa nu antreneze nici unul din evenimentele urmatoare:
- prabusirea ansamblului sau a unei parti a acestuia;
- deformatii de o amploare inadmisibile;
- deteriorari ale unor elemente nestructurale, instalatii si echipamente, ca urmare a unor
deformatii importante ale elementelor structurale
- deteriorari rezultand din solicitari accidentale, de o amploare disproportionat de mare
in raport cu intensitatea evenimentului solicitant.
2
3. Etanseitate - aceasta exigenta se refera la etanseitatea cladirii si a elementelor de constructie la aer, gaze, apa de ploaie, la apa subterana, la zapada, la praf si nisip antrenate de aer.
etanseitatea la aer a inchiderilor exterioare ale cladirii (pereti si acoperis) conduce la
o ventilare adecvata si controlata a incaperilor ce asigura ambianta atmosferica si
puritatea aerului
- performanta de etanseitate este determinata de nivelul limita pentru debitele de aer,
viteza curentilor de aer
etanseitatea la gaze se refera la canalele de ventilatie si la cosurile de fum;
etanseitatea la apa de ploaie a inchiderilor exterioare (pereti, acoperis, terasa) se
refera la ploi insotite de vant puternic si capacitatea de evacuare continua a apelor
pluviale, inclusiv etanseitatea retelelor de scurgere aferente;
- criteriile de performanta se refera la nivelele limita ale presiunii de etansare
(valoarea limita maxima a presiunii statice a aerului);
etanseitatea la apa subterana se refera la realizarea impermeabilizarii subsolului
- criteriile de performanta se refera la nivelul limita a permeabilitatii apei cu presiune
hidrostatica (nivelul maxim de ridicare) inclusiv prin capilaritate ce poate apare si in
peretii subsolului;
etanseitatea la zapada a acoperisului inseamna eliminarea penetrarii acesteia prin
acoperis.
4. Durabilitate
durata de viata a cladirii si a elementelor de constructie componente
- nivelul minim al perioadei de timp (ani) in care caracteristicile sunt mentinute la
valoarea prescrisa, sub efectul actiunilor agentilor exteriori si interiori
rezistenta la agentii care influenteaza performantele cladirii si a partilor componente
pe durata de exploatare a constructiilor: variatii de temperatura si umiditate, inghet-
dezghet, radiatii solare
- numarul de cicluri de expunere
rezistenta la agentii chimici naturali din mediul inconjurator sau artificial datorat
activitatii din cladire:
1. rezistenta la coroziune electrochimica a elementelor metalice din cladire;
- evitarea contactului direct a metalelor de natura diferita la care se produce o diferenta
de potential al cuplului galvanic;
2. rezistenta la atacul agentilor biologici (bacterii, ciuperci, radacini, insecte,
rozatoare) asupra elementelor de constructie
- gradul de acoperire a suprafetei expuse la agenti biologici, aspectul elementelor
expuse in sectiune (orificii, galerii)
rezistenta la incarcari dinamice repetate ale partilor mobile (usi, ferestre)
- cicluri de inchidere-deschidere a usilor si efectul asupra tavanului si peretilor din jur
rezistenta la uzura pardoselii si scarilor produsa de circulatia oamenilor
- limita de uzura prin abraziune sau solicitari mecanice de forfecare a pardoselii
3
5. Siguranta in utilizare si protectie impotriva zgomotelor
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat utilizatorii ei sa nu fie expusi unor
riscuri majore de accidente de tipul alunecarilor, caderilor, lovirilor, electrocutarilor, ranirilor
in urma exploziilor.
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat zgomotul perceput de ocupanti sau
de persoane sa faca posibile somnul, odihna sau lucrul.
izolarea acustica la zgomotele din exteriorul cladirii se realizeaza prin atenuarea
acestora de catre anvelopa cladirii;
- nivelul maxim al zgomotului aerian rezultat in cladire din exteriorul ei, dar si indicele
de izolare la zgomotul aerian al fatadei cladirii
izolarea acustica intre incaperile adiacente din cladire la zgomot aerian si de impact
- nivelul maxim al acestor zgomote, dar si indicele de izolare la zgomot aerian a
elementelor de compartimentare si la zgomot de impact al planseelor
zgomotele generate de instalatii din interiorul sau exteriorul cladirii
- nivelul maxim al acestor zgomote.
6. Economie de energie si izolare termica
O constructie impreuna cu instalatiile si echipamentele sale trebuie concepute si realizate
astfel incat consumul de energie necesar utilizarii sa ramana moderat in raport cu conditiile
climatice locale, fara ca prin aceasta sa fie afectat confortul termic al ocupantilor.
performantele higrotermice in perioada sezonului rece privesc pierderile globale de
caldura prin anvelopa cladirii si prin schimbul de aer intre interior si exterior, aportul
energiei solare in sezonul rece si emisia de caldura din interior
- nivelul limita de putere termica a corpurilor de incalzire;-stabilitatea temperaturii
aerului exterior (limiatrea amplitudinii oscilatiei zilnice);
- uniformitatea temperaturii aerului interior in diferite zone;
- ΔΘ= ΘI -Θsi - diferenta de temperatura intre cea a aerului interior si temperatura
superficiala pe fata interioara a peretelui
- -Θsi, max pentru a nu provoca disconfort prin radiatie
performantele termice in perioada de vara: inertia termica, aportul solar, racirea
aerului interior din incaperi
- valoarea puterii de racire a instalatiilor;
- stabilitatea temperaturilor din incaperi, evitarea curentilor de aer;
performante referitoare la umiditatea aerului din interiorul cladirii, umiditatea la
suprafata si in interiorul elementelor de inchidere
- nivelul minim al temperaturii pe fata interioara a anvelopei;
- nivelul limita maxim al condensarii vaporilor in interior pe o perioada data; evitarea
acumularii progresive a apei din condens;
- nivelul limita a inaltimii de ridicare, prin capilaritate a apei din infiltratie in peretii
subsolului
4
7. Igiena, sanatete si mediu inconjurator
O constructie trebuie conceputa si realizata astfel incat sa nu constituie un pericol pentru
igiena si sanatatea ocupantilor sau a vecinatatilor din cauza:
- unor degajari de gaze toxice;
- prezentei in aer a unor particole sau gaze periculoase;
- emisiei de radiatii periculoase;
- poluarii sau contaminarii apei sau solului;
- defectelor de evacuare a apelor, fumului, dejectiilor solide si lichide;
- prezentei umiditatii in diferitele parti ale constructiei sau pe suprafetele
interioare ale acestora.
poluarea mediului ambient al cladirii; emanatii de gaze si fum din combustie si emisia
de substante nocive degajate de unele materiale
- nivelul limita al emanatiilor de gaze si fum din combustie sau de substante toxice si
insalubre (praf, mucegai, ciuperci) degajate din unele materiale ale elementelor de
constructie asigurarea conditiilor de igiena cu ajutorul instalatiilor
asigurarea conditiilor de igiena cu ajutorul instalatiilor
- distributia apei potabile, scurgerea apelor menajere, evacuarea gunoaielor
8. Economie
Indicatori dimensionali:
- suprafete ale cladirii (aria construita, aria desfasurata, aria utila);
- suprafete totale aferente obiectivului (suprafata incintei, suprafata construita totala,
suprafata ocupata a terenului);
- volume (de nivel, volumul total, volumul util total)
Indicatorii derivati:
- gradul de ocupare al terenului = suprafata ocupata a terenului/ suprafata incintei;
- indicele suprafetei de circulatie = aria de circulatie/ aria utila desfasurata;
- indicele volumului total = volumul total/ volumul util desfasurat;
Costurile:
- costul de exploatare (anual pentru producerea caldurii in vederea asigurarii
confortului termic iarna si consumul de energie pentru racire pe timp de vara);
- cost de intretinere, reparatii curente si capitale, taxe, impozite, dobanzi etc.;
- consumurile de resurse se raporteaza la consumul initial de investitie:
de materiale principale, de manopera de executie, de energie inglobata
in materiale, elemente de constructie si procese de executie;
consumul de energie in exploatare pentru asigurarea confortului
higrotermic in cladiri; se va stabili un nivel minim economic al
rezistentei medii la transfer termic;
LEMN
1. Tipuri de plansee, pereti (panouri)
Planşeul - variante de soluţii constructive :
- panouri portante;
- dulapi dispuşi la distanţe reduse (30…40 cm);
- grinzi la distanţe de 60…80 cm, cu elemente de închidere la tavan şi la pardoseală;
- grinzi cu zăbrele cu tălpile din scânduri sau dulapi şi cu zăbrelele din metal sau din lemn;
În mod curent planşeele la casele din lemn integral prefabricate se realizează:
- cu grinzi din lemn sau dulapi (elemente dispuse la distanţe reduse, 40...60 cm) care reazemă
pe riglele scheletului portant şi podini din scânduri pentru pardoseală şi pentru tavan;
- cu panouri portante care reazemă pe panourile portante ale structurii verticale;
- din grinzi cu zăbrele cu tălpi din lemn şi zăbrele din metal.
Sistemul constructiv adoptat trebuie să răspundă exigenţelor privind rezistenţa şi
stabilitatea la încărcările din exploatare, deformabilitatea, capacitatea de preluare a
încărcărilor orizontale care acţionează în planul lor.
Pentru îmbunătăţirea comportării construcţiilor integral prefabricate din lemn la solicitări
seismice sau la solicitări climatice deosebite (vânt cu intensitate mare) se pot utiliza ca
soluţie de planşeu şaibe antiseismice, prin intermediul cărora să se realizeze o transmitere
echilibrată a solicitărilor seismice la elementele structurale de pereţi.
Grinzile planşeului sunt realizate din dulapi sau din grinzi de lemn, dispuse la interax de
50...60 cm
Pereti:
Perete exterior cu schelet si placaj exterior din panouri usoare pe baza de deseuri lemnoase;
Perete exterior cu schelet si umplutura din panouri usoare pe baza de deseuri lemnoase;
Perete exterior cu schelet si umplutura din zidarie de caramida;
Perete interior din: rama structurata placata pe ambele fete cu placaj ce poate fi identic sau
diferit; in interior poate avea un material fonoabsorbant pentru a insonoriza cavitatea interioare.
2. Cladiri cu structura din lemn, pereti int/ext, in functie de etanseitate si termoizolatie
Alcatuirea peretilor interiori: rama structurala, este placata pe ambele fete cu un placaj ce
poate fi identic sau diferit. La interior de regula se introduce un material fonoabsorbant pentru a
insonoriza cavitatea interioara, altfel deosebit de rezonanta la sunete aeriene. Acolo unde avem 2
incaperi interioare cu regimuri termice diferite se dimensioneaza materialul fonoabsorbant (de
regula vata minerala) pana ce se atinge rezonata termica necesara. Din considerente de izolare
acustica se poate testa peretele prin dublarea materialului de placare (dublarea foilor de gips
carton) sau se poate merge chiar la dublarea scheletului portant al peretelui, cu evitarea de punti
sonore.
Perete exterior cu schelet si placaj exterior din panouri usoare pe baza de deseuri lemnoase;
Perete exterior cu schelet si umplutura din panouri usoare pe baza de deseuri lemnoase; Perete
exterior cu schelet si umplutura din zidarie de caramida;
3. Stari limita la lemn, concepte de proiectare, verificarea la rezistenta
Stările limită ultime sunt asociate cedării structurii sau oricărei altei ruperi a unui element
structural. Astfel, se regăsesc aici următoarele situaţii : pierderea echilibrului static ; ruperi
datorate deformaţiilor excesive ; fenomene de instabilitate şi de transformare a structurii în
mecanism. Calculul la SLU se refera la dimensionarea elementelor structurale de rezistenta.
Stările limită ale exploatării normale se referă la : deformaţii care afectează aspectul sau
exploatarea construcţiei ; vibraţii care determină inconfortul persoanelor sau deteriorarea
structurii ; alteraţii (incluzând dezvoltarea fisurilor şi crăpăturilor) care sunt susceptibile de a
avea un efect nefavorabil asupra durabilităţii structurii. Calculul la SLS se refera la
verificarea stabilitatii de ansamblu a structurii (drift si deplasare totala) si verificarea
deformatiilor diferitelor elemente structurale, supuse la incovoiere.
Constructiile din lemn trebuie sa tina cont de conceptul de comportare neliniara:
comportare structurala disipativa;
comportare structurala disipativa;
Structurile proiectate conform acestui conceptului a se incadreaza in clasa M sau H de ductilitate.
Zonele disipative vor fi localizate in imbinari si conectori metalici, luand in considerare si
eventualele influente locale datorate tijelor care se deformeaza, iar elementele din lemn raman in
domeniul de comportare elastica.
Structurile calculate conform concept b – efectele actiunii seismice se calculeaza pe baza unei
analize globale elastice, fara a lua in considerare comportarea neliniara a materialului. Valoarea
factorului de comportare q=1 si clasa de ductilitate L.
Sunt considerate zone disipative in noduri numai acele materiale si imbinari mecanice care
au o comportare corespunzatoare la solicitarea de oboseala;
Imbinarile incleiate se considera zone nedisipative;
Imbinarile prin chertare nu pot fi folosite atunci cand eforturile de forfecare sau intindere
perpendiculara pe fibre sunt predominante.
Verificarea eforturilor normale – SLU – se face in sectiunea cea mai periculoasa, care poate fi
sectiunea de moment incovoitor maxim sau sectiunea cu slabiri maxime, daca ele nu coincid.
Relaţia de verificare a capacităţii portante este:
Mef efort secţional de calcul al elementelor din lemn solicitate la încovoiere simplă;
Mr capacitatea de rezistenţă a elementelor din lemn masiv cu secţiune simplă, solicitate la
încovoiere simplă.
Verificarea eforturilor tangentiale – SLU – apare necesara numai la elemente cu deschidere
mica si incarcari mari si in cazul sarcinilor concentrate mari in apropierea reazemelor. Relaţia de
verificare a capacităţii portante la forfecare perpendicular pe fibre este :
Vef - efort secţional de calcul al elementelor din lemn solicitate la forfecare perpendiculară pe
fibre;
Vr - capacitatea de rezistenţă a elementelor din lemn masiv cu secţiune simplă, solicitate la
forfecare perpendiculară pe fibre.
4. Structuri prefabricate din lemn (panouri)
Subansamblul panou portant este integral prefabricat şi are incluse din fabricaţie: termoizolaţie,
barieră contra vaporilor de apă, finisaje la feţe, eventualele instalaţii electrice. Pentru realizarea
unor prinderi ascunse, precum şi pentru eventuale demontări şi remontări ale construcţiei,
panourile pot fi livrate neasamblate complet: ramă + faţadă exterioară; termoizolaţie
(fonoizolaţie) şi barieră de vapori; panoul de faţă interioară. Cadru de lemn, dispus la interior, alcătuit din:
- montanţi dispuşi la distanţe de 50…60 cm;
- rigle amplasate la partea superioară şi la cea inferioară;
- rigle intermediare pentru rigidizarea montanţilor şi pentru delimitarea golurilor de uşi şi
ferestre;
- diagonale de contravântuire;
Feţe portante sau neportante alcătuite din:
- scânduri în grosime minimă de 2,2 cm dispuse longitudinal şi transversal (perpendicular pe cele
două feţe ale panoului);
- placaj de construcţie în grosime de 10…12 mm;
- plăci din fibre de lemn (PAL) în grosime de 12 mm, încleiate cu răşini epoxidice, rezistente la
umiditate;
- plăci din boiscement;
- plăci din OSB;
- plăci din ghips-carton în grosime de 10 mm;
- combinaţii ale materialelor prezentate, dispuse diferenţiat pe cele două feţe.
Încărcările verticale sunt preluate de montanţi, care prin intermediul riglei de bază sunt transmise
la fundaţii sau la panoul de la nivelul inferior. Încărcările orizontale sunt preluate de ansamblul
cadru interior rigidizat cu feţele exterioare prin tije sau încleiere.
5. Plansee din lemn
Planşeul - variante de soluţii constructive :
- panouri portante;
- dulapi dispuşi la distanţe reduse (30…40 cm);
- grinzi la distanţe de 60…80 cm, cu elemente de închidere la tavan şi la pardoseală;
- grinzi cu zăbrele cu tălpile din scânduri sau dulapi şi cu zăbrelele din metal sau din lemn;
În mod curent planşeele la casele din lemn integral prefabricate se realizează:
- cu grinzi din lemn sau dulapi (elemente dispuse la distanţe reduse, 40...60 cm) care reazemă
pe riglele scheletului portant şi podini din scânduri pentru pardoseală şi pentru tavan;
- cu panouri portante care reazemă pe panourile portante ale structurii verticale;
- din grinzi cu zăbrele cu tălpi din lemn şi zăbrele din metal.
Sistemul constructiv adoptat trebuie să răspundă exigenţelor privind rezistenţa şi
stabilitatea la încărcările din exploatare, deformabilitatea, capacitatea de preluare a
încărcărilor orizontale care acţionează în planul lor.
Pentru îmbunătăţirea comportării construcţiilor integral prefabricate din lemn la solicitări
seismice sau la solicitări climatice deosebite (vânt cu intensitate mare) se pot utiliza ca
soluţie de planşeu şaibe antiseismice, prin intermediul cărora să se realizeze o transmitere
echilibrată a solicitărilor seismice la elementele structurale de pereţi.
Grinzile planşeului sunt realizate din dulapi sau din grinzi de lemn, dispuse la interax de
50...60 cm.
6. Clase de ductilitate si elemente disipative la lemn (conectori si imbinari metalice)
Îmbinările la noduri se realizează astfel încât să se asigure continuitatea elementelor structurale –
stâlpi, grinzi principale, grinzi secundare.
Îmbinări la nodurile structurii de rezistenţă: a – grindă principală continuă, solidarizată de stâlp
cu elemente metalice; b – stâlp şi grindă principală continuă prin profilarea elementelor; c –
stâlp, grinzi principale şi grinzi secundare amplasate decalat.
Detaliile de rezemare ale grinzilor principale de planşeu de pe cele două direcţii, dispuse în
acelaşi plan, pe stâlpi continui.
Detalii de îmbinare grinzi-stâlpi cu dispozitive metalice: a – cu sabot; b – cu furură
7. Lemn: structura in cadre. Clasificarea structurilor din lemn (case din barne)
Structuri de rezistenţă din lemn masiv sub formă de bârne, din lemn semirotund cu
muchiile teşite sau din lemn ecarisat sub formă de grinzi. In zonele de îmbinare, lemnul
masiv se prelucrează astfel încât să se poată prelua atât eforturile de compresiune, cât şi cele
de întindere.
Structuri de rezistenţă cu schelet portant realizat din lemn masiv: Scheletul portant sub
formă de cadre este alcătuit din montanţi şi rigle dispuse la distanţe reduse, caz în care nu
sunt necesare diagonale de contravântuire sau la distanţe mai mari, caz în care apare
necesitatea rigidizării scheletului portant cu diagonale de contravântuire.
Structuri de rezistenţă cu grinzi principale având secţiune simplă: pe cele două direcţii
principale de inerţie ale structurii de rezistenţă, grinzile principale sunt fixate pe stâlpi, care
sunt continui, în acest mod înălţimea stâlpilor este constantă la interior şi la exterior; grinzile
secundare sunt dispuse între grinzile principale pe direcţii diferite în diversele panouri de
planşeu astfel încât să se asigure o compartimentare similară pe direcţia transversală şi pe cea
longitudinală a clădirii.
Structuri de rezistenţă cu grinzi principale având secţiune dublă grinzile principale ale
structurii de rezistenţă a clădirii sunt realizate cu secţiune dublă şi sunt dispuse la cote
diferite pe cele două direcţii principale ale clădirii; stâlpii cu secţiune simplă sunt continui
printre grinzile principale.
Structuri de rezistenţă cu stâlpi având secţiune dublă grinzile principale pe una din
direcţiile principale ale clădirii au secţiune simplă şi sunt amplasate între stâlpii structurii de
rezistenţă, care au secţiune dublă; grinzile principale pe direcţie perpendiculară au secţiune
dublă şi sunt dispuse peste grinzile principale anterioare
Structuri de rezistenţă din panouri portante, realizate cu schelet interior din lemn
masiv şi feţe din plăci.
8. Concepte de proiectare pt. structuri din lemn
Constructiile din lemn trebuie sa tina cont de conceptul de comportare neliniara:
comportare structurala disipativa;
comportare structurala disipativa;
Structurile proiectate conform acestui conceptului a se incadreaza in clasa M sau H de ductilitate.
Zonele disipative vor fi localizate in imbinari si conectori metalici, luand in considerare si
eventualele influente locale datorate tijelor care se deformeaza, iar elementele din lemn raman in
domeniul de comportare elastica.
Structurile calculate conform concept b – efectele actiunii seismice se calculeaza pe baza unei
analize globale elastice, fara a lua in considerare comportarea neliniara a materialului. Valoarea
factorului de comportare q=1 si clasa de ductilitate L.
Sunt considerate zone disipative in noduri numai acele materiale si imbinari mecanice care
au o comportare corespunzatoare la solicitarea de oboseala;
Imbinarile incleiate se considera zone nedisipative;
Imbinarile prin chertare nu pot fi folosite atunci cand eforturile de forfecare sau intindere
perpendiculara pe fibre sunt predominante.
SCOLI
1. Gradinite si scoli – desene
2. Scoli – tipuri de invatamant
3. Schite si clasificare
4. Conformarea arhitectural-functionala a unitatii de invatamant
5. Structuri pentru scoli
2.Scoli – tipuri de invatamant
Şcoala pavilionară adăposteşte grupuri funcţionale în corpuri independente. Avantajele
acestei scheme funcţionale sunt: posibilitatea unei bune adaptări la teren, mai ales în zonele cu
relief; o proiectare uşoară; o execuţie uşoară, elementele fiind repetitive, deci standardizate.
Acest sistem a fost la un moment dat abandonat, probabil dat fiind că ocupa mult teren şi că, în
ţările cu ierni adevărate, transferul copiilor dintr-un corp în altul este inconfortabil.
Tipul omogen centralizat, adică un campus cu blocuri amplasate regulat, bine organizat.
1. grupul claselor normale, 2.laboratoare, 3. conducerea şcolii, cabinete, bibliotecă, 4. sală de
sport, cantină.
Tipul dispersat (explodat), adică ansamble cu portice deschise, dispuse liber, pe teren mare,
cu distanţe mari între pavilioane. A) 28 de clase, B) ateliere, C) sală festivităiţi, D) săli
gimnastică.
Campusul şcolar (complexul şcolar) este un parc, cu pavilioane adăpostind şcoli de diferite
grade şi funcţii anexe ale şcolilor. Pavilioanele sunt dispuse liber pe teren, fără legături între
ele. În general, ansamblul se bazează pe o anumită autonomie funcţională.
Şcolile semipavilionare sunt cele precontemporane. Sunt pavilioane cu legături închise,
articulate în interior. Uneori, succesiunea volumelor poate elimina coridoarele lungi.
Şcoala de tip dispersat, de fapt tipul pavilionar, dar cu articulaţiile spaţii interioare.
Tipul cartezian, cu pavilioanele aliniate "hippodamic".
Tipul explodat, cu suite de pavilioane în compoziţii libere, fără economie de teren.
Circulaţia este interioară din pavilion în pavilion. 1. clase elevi mici, 2. clase elevi mai mari,
3. spaţii comune, 4. săli gimnastică, 5. piscină, 6. curte
Tipul organic, raţional reprezintă şcoli cu partiuri închegate, cu funcţiuni bine distribuite şi
organizate, cu circulaţii restrânse ca suprafaţă, cu dispoziţii dinamice, unde volumul general
este rezultatul unei creşteri interioare logice, al unui funcţionalism moderat, împletit cu forme
arhitecturale calde, expresive. 1. unităţi complexe, cu o mare autonomie funcţională,
2. - spaţiu polivalent cu loc de luat masa şi o curte adiacentă lui.
Tipul supraorganic, este specific volumetriei şi dinamicii arhitecturii expresioniste.
Şcoala monobloc pe plan compact a fost în întreaga lume cea mai frecventă soluţie până în
anii'70.
Tipul monobloc tradiţional. De aici fac parte rezolvările monobloc liniare, compuse din
clase dispuse de-a lungul unei circulaţii, de tipul "şcolii academice", cu rezolvări formale fie
în dreptunghi, fie în "L", în "U" etc. Fiind economică, aceasta a fost soluţia ţărilor sărace, cu
intenţii de dezvoltare rapidă.
Tipul monobloc centrat. Planurile sunt compacte, conturul este fie regulat, fie jucat, din
necesităţi de iluminare. La mijloc se află holul central polivalent, circulaţie şi sală de
festivităţi totodată.
Tipul compact dublu traht, ce dispune unităţile educative pe ambele părţi ale unei circulaţii.
Tipul compact stockplan se deosebeşte de tipul anterior, având specifică dispoziţia spaţiilor
educative compacte, acceptând claustrarea acestora sau iluminarea zenitală.
Tipul compact stockplan se deosebeşte de tipul anterior, având specifică dispoziţia spaţiilor
educative compacte, acceptând claustrarea acestora sau iluminarea zenitală.
4. Conformarea arhitectural-functionala a unitatii de invatamant
A. Clădirea şcolii, care se împarte în :
1. Spatii specifice procesului de învăţământ (clase, laboratoare, cabinete, ateliere…). Sala
de clasă, trebuie să ofere un ambient plăcut, să permită o mobilare variată din punct de vedere
funcţional, să aibă o buna ventilaţie şi iluminare naturală şi artificială. Clasele cu forme speciale
au fost proiectate din dorinţa de a personaliza spaţiul, de a asigura un cadru intim sau din dorinţa
de a obţine un volum cât mai organic. Formele cele mai utilizate sunt dreptunghiul şi pătratul.
Forma pătrată permite o aşezare flexibilă a mobilierului şi micşorează distanţa până la ultimul
loc.
Se disting ca posibilităţi de iluminare a spaţiului două trepte de rezolvare :
- iluminare pe o singură parte
- iluminare bilaterală.
Formele claselor sunt absolut libere, cu ferestre pe oricare din pereţi şi cu luminatoare.
Lumina poate intra din orice direcţie de-a lungul zilei. Acest lucru este mult mai posibil în
condiţiile şcolilor construite pe parter. În general, orientarea sud-est este considerată cea mai
bună pentru ţara noastră, dar acest lucru nu trebuie absolutizat.
2. Funcţiuni auxiliare (biblioteca, sala de sport, bazinul de înot). Biblioteca în şcolile mici nu
ridica probleme funcţionale deosebite, datorită numărului restrâns al volumelor pe care le
conţine, depozitarea făcându-se în cadrul sălilor de lectură. Biblioteca capătă valori mai
importante ca pondere în suprafaţă şi volum în cadrul construit al şcolii abia în liceu. În cazul
bibliotecilor mai mari, depozitul este separat de sala de lectură, căreia trebuie să i se asigure o
bună ventilaţie.
3. Încăperi ale conducerii şi corpului didactic (director, secretariat, cancelarii, cabinet
metodic, cabinet de profesori). Cancelaria va fi gândită ca sală de consiliu şi spaţiu de odihnă
pentru profesori şi se calculează în funcţie de numărul profesorilor. Este preferabil un mobilier
de dimensiuni mici, birouri individuale ale profesorilor, care pot fi aşezate în diferite moduri, în
funcţie de situaţii. Se mai prevăd, de regulă, pentru profesori, un vestiar, un grup sanitar, o
garderobă pentru vizitatori.
4. Funcţiuni sociale şi culturale (sala de festivităţi, cantina, cabinet medical). Sala de festivităţi
constituie locul de adunare cu caracter polivalent – festivităţi, teatru şcolar, întruniri ale elevilor.
Uneori, un astfel de spaţiu nu a fost cuprins în programul şcolilor, ci au fost utilizate sălile de
sport, sala de mese, curtea şcolii sau spaţiile de circulaţie centrale.
1. Circulaţii orizontale şi verticale (holuri, coridoare, scări)
2. Anexe administrative
3. Vestiare, grupuri sanitare.
B. Terenul şcolii. Terenul ideal ar trebui să aibă o forma cat mai compactă, o declivitate constantă şi unică. El
trebuie sa cuprindă terenuri sportive şi de recreaţie, spaţii plantate. În multe şcoli ale tipului de
plan dispersat sau pavilionar, clasele mici au fost astfel dispuse pe parter, încât fiecare putea
beneficia de o mica curte de recreaţie sau studiu în aer liber. Terenul de sport se amplasează de
obicei în apropierea sălii de gimnastică, pentru a putea beneficia de instalaţiile tehnico-sanitare
ale acesteia. Mărimea se calculează în funcţie de numărul elevilor şi posibilitatea de teren
existent. De regulă, amenajările pentru şcolile generale din România se limitează la un teren de
handbal, care poate fi folosit şi pentru alte jocuri sportive.
Extras din standardele romanesti pentru scoli pentru terenul scolii
Marimea terenului: 15-20 mp / utilizator (rural);
10-15 mp/ utilizator (urban)
abatere admisa 10% in cazul prevederii urmatoarelor functiuni, se va asigura suprafata
suplimentara:
-teren pentru aplicatii practice agricole
-curte –zona administrativa cu activitati de transport
-zona de agrement si sport in aer liber prevazut pentru deservirea intregii localitati sau a mai
multor institutii din localitate
-zona parcare auto.
Gradul de ocupare
va fi de maxim 30%, asigurindu-se pentru cladirea in care se desfasoara procesul de invatamant:
- o distanta minima de 10 m intre limita terenului si cladirea scolii
- o proportie de ½ a interspatiului fata de cel mai apropiat volum construit.
Conditii tehnice de amplasare SALA DE CLASA (20-30 elevi pe fiecare sala si schimb)
- Suprafata: min. 1.5 mp/elev
SALA DE GRUPA (10-15 elevi pe sala si schimb)
- Suprafata min. 2 mp/elev;
- In cazul in care nu se prevad sali de grupa, atunci pentru 20 – 25% din suprafata salilor de clasa
se va realiza posibilitatea compartimentarii cu pereti despartitori amovibili fonoizolati;
Salile de clasa (si cele de grupa daca exista) se vor amenaja (mobila si echipa), dupa caz, in asa
fel incat sa corespunda si cerintelor de semiinternat, avand in vedere ca nu se prevad spatii
distincte pentru asigurrea acestei necesitati functionale.
ANEXA
- Suprafata 2,25 mp/sala de clasa (minim 10 mp);
- Se vor asigura 2,5 mp/anexa pentru desfasurarea activitatii cadrului didactic.
DIRECTIUNEA CANCELARIA - Suprafata min 2,0 mp/profesor, min 12 mp
BIROU DIRECTOR - Suprafata min 10 mp
BIROU DIRECTOR ADJUNCT - Suprafata min 10 mp
SECRETARIAT - Suprafata min 10 mp
BIROU ADMINISTRATIV - Suprafata min 10 mp
LOC DE ODIHNA CADRE DIDACTICE, BUFET, VESTIAR, GRUP SANITAR
CABINET MEDICAL (PRIM AJUTOR)
Amplasarea va fi in apropierea terenului de sport in legatura directa cu zona de circulatie si in
legatura directa cu vestiarul elevilor; Suprafata min. 15 mp, dimensiunea laturii min. 3,0 m;
5. Structuri pentru scoli
Şcolile de tip "popular" au constituit modele, fiind potrivit a fi adaptate şi la viitoarele
structuri pe cadre din arhitectura funcţionalistă. Principala funcţiune - holul central - este sală
comună cu scenă, luminată pe deasupra, de-a lungul laturilor lungi. Structura aceasta aproape
bazilicală a putut fi adaptată şi ea mai târziu la sistemul constructiv pe sistem in cadre de beton.
Structurile pavilionare şi semipavilionare, aveau să se revină la structurile compacte
"monobloc", cu un alt nivel calitativ, o concentrare care a făcut posibilă flexibilitatea şi la o
reducere drastică a suprafeţelor de circulaţie.
INFRASTRUCTURA
1. Conformari de infrastructura
Infrastructura este alcatuita din substructura si structura de fundare. La constructiile care nu au
substructura, infrastructura este alcatuita din structura de fundare.
Substructura este zona pozitionata intre suprastructura si structura de fundare. In raport cu
suprastructura, aceasta prezinta diferente de alcatuire si conformare, care conduc la capacitate de
rigiditate si rezistenta majorate.
Structura de fundare reprezinta ansamblul elementelor structurale care transmit incarcarile la
terenul de fundare.
Terenul de fundare constituie suportul constructiei si reprezinta volumul de roca sau de pamant
care resimte influenta constructiei respective sau in care pot avea loc fenomene care sa
influenteze constructia.
Infrastructura se va proiecta astfel incat sa fie solicitata in domeniul elastic de
comportare
Substructura este alcatuita din elemente structurale verticale (pereti, stalpi) si elemente
orizontale sau inclinate (placi, grinzi);
Proiectarea substructurii trebuie sa tina cont de conlucrarea cu fundatiile si
suprastructura;
La proiectarea substructurilor se vor lua in considerare incarcarile proprii, incarcarile
transmise de suprastructura si de teren; eforturile din actiuni seismice transmise
substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii;
La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi indeplinite conditiile de
verificare la starile limita ultime (SLU) si ale exploatarii normale (SLS);
Fundatiile trebuie proiectate astfel incat sa transmita la teren incarcarile constructiei,
inclusive cele din actiuni seismice, asigurand indeplinirea conditiilor privind verificarea
terenului de fundare la stari limita;
Fundatiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel incat sa fie indeplinite conditiile
de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale.
METAL
1. Contravanturi si cadre necontravantuite
Cadre necontravantuite: fortele orizontale sunt preluate in principal prin incovoiere; zonele
dissipative sunt situate la capetele grinzilor, in vecinatatea imbinarii grinda –stalp.
Zonele disipative pot fi situate si la baza stalpilor si la partea superioara a stalpilor de la ultimul
etaj al cladirilor multietajate.
1.1. Grinzi In zonele potential plastice trebuie respectate relatiile:
NEd, MEd, VEd –eforturi de proiectare in gruparea de incarcari care include actiunea seismica;
Npl,Rd, Mpl,Rd, Vpl,Rd –eforturile (capabile) plastice de proiectare ale sectiunii;
VEd,G – forta taietoare din actiunile neseismice;
VEd,M = (Mpl,Rd,A + Mpl,Rd,B) / L; L-deschiderea grinzii
1.2. Stalpi
Stalpii se vor verifica considerand cea mai defavorabila combinatie de forta axiala si moment
incovoietor.
NEd = NEd,G + 1.1 γov ωM NEd,E
MEd = MEd,G + 1.1 γov ωM MEd,E
VEd = VEd,G + 1.1 γov ωM VEd,E
NEd,G, MEd,G , VEd,G –efortul axial, momentul incovoietor si forta taietoare in stalp din
actiunile neseismice continute in gruparea de incarcari care include actiunea seismica.
NEd,E, MEd,E, VEd,E - efortul axial, momentul incovoietor si forta taietoare in stalp din
actiunile seismice de proiectare; ΩM = Mpl,Rd,I / MEd,I – valoare unica pentru sens de actiune
seismica calculata ca valoare maxima pentru grinzile cu zone potential plastice;
3. Conformari ale str. supraetajate din metal, cadre plane (contravanturi)
Cadre contravantuie centric; fortele orizontale sunt preluate de elemente supuse la forte axiale;
zonele dissipative sunt, de regula, situate in diagonalele intinse.
Cadre contravantuite excentric: fortele orizontale sunt preluate de elemente incarcate axial;
prinderea excentrica a diagonalelor pe grinda duce la aparitia unor bare disipative care disipeaza
energia prin incovoiere ciclica si/sau prin forfecare ciclica.
Inima unei bare dissipative trebuie sa fie realizata dintr-un singur element (fara placi de dublare),
fara gauri. Barele dissipative sunt clasificate in 3 categorii functie de tipul mecanismului plastic
dezvoltat: bare disipative scurte, care disipeaza energia prin plastificarea barei din forta taietoare
(eforturi principale); bare disipative lungi, care disipeaza energia prin plastificarea sectiunii din
moment incovoietor; bare disipative intermediare, la care plastificarea sectiunii este produsa din
moment incovoietor si forta taietoare; Elementele care nu contin bare disipative stalpii,
diagonalele contravantuirilor trebuie verificate in domeniul elastic.
5. Cofraj metalic spatial pentru cladirile din fondul existential conform P... (elemente
caracteristice) Cofrajul spaţial este o cutie metalică, unică sau din module, prevăzută cu două sau trei feţe
verticale pentru cofrarea pereţilor şi o faţă cofrantă superioară pentru realizarea planşeului. La partea
inferioară, cofrajul este prevăzut cu un sistem de grinzi metalice, şine şi roţi pentru manevrare, în
vederea introducerii şi extragerii din planul clădirii. Pentru aceste operaţii, la nivelul la care se
lucrează, sunt prevăzute podini exterioare, pe ambele faţade, bine ancorate de clădire, prevăzute cu
şine pe care se montează şi se mişcă cofrajul spaţial dinspre exterior către interiorul clădirii şi invers.
Cofrajul este prevăzut cu instalaţie pentru circulaţia agentului încălzitor în vederea turnării
betonului în perioade reci.
Tehnologia de execuţie cu cofraje spaţiale acondus la un grad ridicat de monolitism al structurii
şi la un ritm rapid de execuţie.
Ca dezavantaje se pot menţiona necesitatea utilizării a două macarale care să manipuleze
cofrajele spaţiale grele, uniformitatea partiurilor datorită posibilităţilor reduse de modificare a
cofrajului. Aceste dezavantaje au condus la o folosire limitată a acestui tip de tehnologie. Dintre
clădirile prezentate, există trosoane cu secţiunea OD realizate cu cofraje spaţiale metalice.
9. Clase de ductilitate si zone disipative, factori de comportare
Cladirile rezistente la cutremur vor fi proiectate in concordanta cu unul din urmatoarele
concepte privind raspunsul seismic al structurilor:
- comportare disipativa a structurii; se tine cont de capacitatea unor parti ale structurii de a prelua
actiunea seismica printr-o comportare inelastica; structurile proiectate cf. acestui concept trebuie
sa apartina claselor de ductilitate a structurii M sau H;
- comportare slab disipativa a structurii;
Cadre necontravantuite: fortele orizontale sunt preluate in principal prin incovoiere; zonele
dissipative sunt situate la capetele grinzilor, in vecinatatea imbinarii grinda –stalp.
Zonele disipative pot fi situate si la baza stalpilor si la partea superioara a stalpilor de la ultimul
etaj al cladirilor multietajate.
Cadre contravantuie centric; fortele orizontale sunt preluate de elemente supuse la forte axiale;
zonele dissipative sunt, de regula, situate in diagonalele intinse.
Cadre contravantuite excentric: fortele orizontale sunt preluate de elemente incarcate axial;
prinderea excentrica a diagonalelor pe grinda duce la aparitia unor bare disipative care disipeaza
energia prin incovoiere ciclica si/sau prin forfecare ciclica.
Inima unei bare dissipative trebuie sa fie realizata dintr-un singur element (fara placi de dublare),
fara gauri.
Structuri metalice asociate cu nuclee sau pereti de beton armat: fortele orizontale sunt
preluate de peretii de beton armat, structura metalica preluand numai fortele gravitationale.
Structuri duale (cadre necontravantuite asociate cu cadre contravantuite): fortele orizontale
sunt preluate de ambele tipuri de cadre proportional cu rigiditatea acestora.
Cadrelecontravantuite vor fi proiectate la eforturile rezultate din calculul static in cea mai
defavorabila combinatie de incarcari.
10. Tipuri de structuri
Cadre necontravantuite: fortele orizontale sunt preluate in principal prin incovoiere; zonele
dissipative sunt situate la capetele grinzilor, in vecinatatea imbinarii grinda –stalp.
Cadre contravantuie centric; fortele orizontale sunt preluate de elemente supuse la forte
axiale; zonele dissipative sunt, de regula, situate in diagonalele intinse.
Cadre contravantuite excentric: fortele orizontale sunt preluate de elemente incarcate axial;
prinderea excentrica a diagonalelor pe grinda duce la aparitia unor bare disipative care
disipeaza energia prin incovoiere ciclica si/sau prin forfecare ciclica.Inima unei bare
dissipative trebuie sa fie realizata dintr-un singur element (fara placi de dublare), fara gauri.
Barele dissipative sunt clasificate in 3 categorii functie de tipul mecanismului plastic
dezvoltat:
- bare disipative scurte, care disipeaza energia prin plastificarea barei din forta taietoare
(eforturi principale);
- bare disipative lungi, care disipeaza energia prin plastificarea sectiunii din moment
incovoietor;
- bare disipative intermediare, la care plastificarea sectiunii este produsa din moment
incovoietor si forta taietoare;
Elementele care nu contin bare disipative stalpii, diagonalele contravantuirilor trebuie verificate
in domeniul elastic
Structuri metalice asociate cu nuclee sau pereti de beton armat: fortele orizontale sunt
preluate de peretii de beton armat, structura metalica preluand numai fortele gravitationale.
Structuri duale (cadre necontravantuite asociate cu cadre contravantuite): fortele
orizontale sunt preluate de ambele tipuri de cadre proportional cu rigiditatea acestora.
Trebuie proiectat sistemul la un singur factor q. Cadrele necontravantuite, situate pe directia
contravantuita a cladirii, vor fi astfel proiectate incat sa poata prelua cel putin 25% din
actiunea seismica de calcul, in ipoteza in care cadrele contravantuite au iesit din lucru.
Cadrele contravantuite vor fi proiectate la eforturile rezultate din calculul static in cea mai
defavorabila combinatie de incarcari.
BETON ARMAT
1. Tipuri de plansee, pereti (panouri)
Plansee: - placi din beton armat monolit , cu grosimi de 9-12 cm, rezemate perimetral pe
peretii structurali si pe grinzile de la fatada;
panouri si semipanouri prefabricate din beton armat - impartirea prefabricatului de tip panou
(P) in semipanouri (Sp) a rezultat tinand cont de urmatoarele criterii; capacitatea macaralei de
5tf. sau 6 tf , care s-a folosit in mod curent pe santier; dimensiunile prefabricatului au fost
corelate cu posibilitatile de transport ale acestuia, pe trailer , de la fabrica la santier, circuland pe
un fir de 3,50m; Panourile prefabricate folosite la aceste tipuri de cladiri au fost realizate cu dinti
desi (a) sau rari (b) , pentru rezemarea pe pereti si grinzi
plansee mixte, cu predale si suprabetonare - predalele se pot realiza la fabrica sau la santier; in
cel de-al doilea caz predalele pot avea dimensiuni maxime de 6.0m x 6.0m; Legatura intre cele
doua straturi de beton turnate in etape diferite se realizeaza cu conectori , de tip bucle sau de tip
ferme, din otel OB37 sau PC52. Acestia au rolul de a prelua efortul de lunecare de la suprafata de
separatie dintre cele doua straturi de beton.
Peretii de beton au fost pozitionati pe doua directii ortogonale,transversal si longitudinal
(interiori), astfel incat au rezultat fie spatii functionale rigide de tip „camera“, fie spatii cu un
oarecare grad de flexibilitate de tip „apartament“. La aceste cladiri peretii de fatada au fost de tip
pereti nestructurali, realizati din zidarie de caramida cu goluri, blocuri sau fasii din beton celular
autoclavizat.
Peretii exteriori, de fronton, au fost realizati cu structura mixta, din beton si un material
termoizolant, pozitionat catre exterior. Termoizolatia a fost realizata din blocuri sau fasii de
beton celular autoclavizat, caramida cu goluri si polistiren, panouri prefabricate din beton armat.
Solutiile pentru peretii de fatada au fost de tipul peretilor nestructurali din zidarie de caramida
cu goluri, blocuri sau fasii din beton celular autoclavizat, blocuri din beton cu agregate usoare,
panouri prefabricate din beton armat.
Peretii nestructurali interiori au fost realizati din caramida plina presata , caramida cu goluri,
placi si fasii din beton celular autoclavizat.
2. Pereti si panouri din prefabricate mari: etanseitatea imbinarilor orizontale si verticale
Sisteme de rosturi inchise cu ecran etans:
a. rost vertical b. rost orizontal
1) panou perete interior 2) panou perete exterior
3) panou de planseu 4) panza asflatica sau fasie de Butarom
5) fasie polistiren 6) material de umplutura (vata minerala)
7) chit de entansare 8) beton de monolitizare
9) banda compresibila (polistiren)
3. Substistemul structural de rezistenta; conformarea structurii de rezistenta
Structurile de rezistenta ale acestor cladiri sunt in general de tip mixt sau dual si sunt
alcatuite din doua subsisteme structurale: subsistemul pereti structurali din beton armat care
asigura capacitatile de rigiditate, rezistenta si ductilitate; subsistemul cadre din beton armat, care
permite in special realizarea spatiilor flexibile, dar si pot corecta dezavantajele deformatei
peretilor structurali din beton la actiuni seismice orizontale puternice.
Cladirile cu pereti structurali pot fi de tip bara sau punct, cu forme in plan dreptunghiulare,
patrate, poligonale.
Avantajele structurilor de rezistenta cu pereti structurali din beton armat :
capacitate de rigiditate , de rezistenta si de ductilitate ridicate;
posibilitatea realizarii unui mecanism de disipare de energie prin deformatii postelastice
favorabil la actiunea seismelor majore;
posibilitati largi de executie prin folosirea de tehnologii diferite, care se refera la cofraje,
armatura si betonare cu grad ridicat de industrializare;
5. Scari si acoperisuri la cadre de B.A.(confomare)
Scari: Blocurile vechi, construite intre anii 1933-1947, sunt prevăzute cu cel puţin două scaăi
(scara principală şi secundară), în funcţie de dimensiunile în plan, numărul de corpuri de clădire
şi ieşirile la una sau doua străzi.
In blocurile cu regim mic de înălţime , S+P+(3-4)E, circulaţia pe verticală se realizează şi cu
un lift care este poziţionat fie între rampele scării principale, fie în imediata apropiere a acesteia.
In blocurile cu regim mediu şi mare de înălţime, fiecare casă de scară este dublată (pentru
circulaţie) de câte un lift.
Lăţimea rampelor este de 1,3-2,1m la scări principale şi 0,8-1,1m la scări secundare; înălţimea
treptelor de.la 16cm la 18,5 cm; încastrarea în zid, pentru treptele încastrate este de 1/6 din
lungomea treptei.
Din punct de vedere structural, cuplajul celor două scări conduce la o întrerupere importantă a
planşeului şi deci la perturbarea transmiterii eforturilor în plan orizontal către elementele
structurale. Structura de rezistenţă a acestor scări este realizată în general cu plăci pentru rampe
şi podeste, sprijinite pe grinzi de podest (dispuse în special la podestele de nivel) şi grinzi de
vang marginale, curbe spaţial, care mărginesc rampele;
Grinda de vang exterioară este poziţionată în grosimea peretelui care delimitează casa scării şi
sprijină pe stâlpi; Grinda de vang interioară sprijină numai pe grinzile de podest de nivel.; pe această
grindă sprijină parapetul, care este în general realizat din zidărie de cărămidă de 7 cm.
Acoperişurile acestor tipuri de clădiri sunt în general de două tipuri:
acoperişuri cu pantă mare peste ultimul etaj,care este mai mic ca suprafaţă decât etajele
curente; scurgerea apelor se realizează către exterior, într-un jgheab care este poziţionat în
spatele unui atic înalt perimetral şi apoi în burlane; acestea au secţiune dreptunghiulară sau
rotundă şi sunt poziţionate lângă peretele exterior, fie în exterior, fie în interior (într-o ghenă
proprie); acoperişul este prevăzut cu luminatoare de tip lucarne sau tabachere, pentru
luminarea şi ventilarea podului; invelitoarea este în general din tablă zincată pe astereală;
structura de rezistenţă a acestui acoperiş este de tip şarpantă din lemn, pe scaune sau cu ferme;
rezemată pe pereţii de zidărie de la ultimul nivel;
acoperiş de tip terasă în zonele rămase libere prin retragerile de la ultimele niveluri;
termoizolaţia acestor zone este deficitară;
6. Pereti din B.A tip fagure
Aceasta structura este corelata din punct de vedere functional cu spatiile rigide. Cladirile sunt
de tip punct sau bara; ultimile sunt alcatuite din mai multe tronsoane, identice sau cu diferentieri,
legate de pozitia centrala sau marginala a tronsonului. Aceste structuri se caracterizeaza prin
rigiditati importante. Perioadele proprii de vibratie corespunzatoare modului fundamental se afla
aproximativ in domeniul 0,3 ÷ 0,7 sec.
Datorita modului specific de realizare , rigiditatile difera pe cele doua directii principale de
rigiditate. Peretii structurali transversali au fost pozitionati la fiecare camera, la travee de 3,30m
÷4,50m. Pe directia longitudinala a structurii exista unul sau doi pereti structurali. Distantele
intre subansanblele de rezistenta pe directie transversala (peretele structural longitudinal interior
si cadrele de fatade ) sunt intre 5,10m ÷6,00m.
Structurile de rezistenta multietajate, de tip fagure, au fost realizate cu regim de inaltime
S+P+4E ÷10E. Domeniul de folosire a fost in special la locuinte (cu grade diferite de confort),
camine , hoteluri. Se poate spune ca acest tip de structura nu va mai fi folosit in viitor datorita, in
primul rand, imposibilitatii modificarii spatiilor pe perioada de exploatare.
7. Conformarea cladirilor din fondul existential cu str din B.A si placi de B.A. realizate cu
cofraje glisante
Clădirile a căror structură s-a realizat cu cofraje glisante sunt de tip fagure, cu suprafeţe
închise de pereţi din beton armat. Cofrajul glisant este spaţial şi este realizat aproximativ ca nişte
cutii pe suprafaţa delimitată de pereţii de beton armat. Prin tehnologia de glisare se realizează,
concomitent, toţi pereţii de beton pe înălţimea suprastructurii, astfel încât, în final, rezultă nişte
tuburi, fără planşee. Infrastructura se realizează cu cofraje de inventar. Planşeele se realizează
ulterior pereţilor, fie cu plăci din beton armat monolit , fie din panouri mari.
Implicaţiile acestei tehnologii asupra rezolvărilor constructive structurale sunt următoarele:
-toţi pereţii sunt realizaţi din beton armat; pereţii interiori au grosime de 15cm; peretele de faţadă
este realizat în soluţie tristrat, cu strat interior de rezistenţă din beton armat de 12cm grosime,
strat termoizolator interior din polistiren sau fâşii de beton celular autoclavizat, strat exterior de
protecţie din beton armat de 5 cm grosime;
-pentru realizarea ulterioară a planşeelor, sunt prevăzute în pereţi goluri străpunse care depăşesc
grosimea peretelui cu 7cm la partea superioară şi 3 cm la partea inferioară şi care nu trebuie să
depăşească 30…35% din secţiunea orizontală a fiecărui perete; aceste goluri sunt bordate
superior şi inferior de carcase de armătură , legate între ele pe verticală;
Planşeele cu plăci din beton armat monolit, cu grosme de 10cm, au armarea de la partea
inferioară realizată cu bare drepte între feţele pereţilor, iar armarea de pe reazeme sub formă de
carcase care trec prin golurile din pereţi şi sunt prevăzute cu toată cantitatea de armătură pentru
momentele negative.
Planşeele prefabricate sunt din panouri mari din beton armat, cu dimensiuni mai mici cu
30…40cm faţă de dimensiunile celulei. Perimetral, între panouri şi pereţi se realizează
monolitizări din beton armat monolit cu lăţime de 15…20cm. Monolitizările adiacente unui
perete sunt solidarizate prin armătură transversală de tip etrieri cu braţe duble.
8. Pereti si panouri din prefabricate
Panouri si semipanouri prefabricate din beton armat; impartirea prefabricatului de tip panou
(P) in semipanouri (Sp) a rezultat tinand cont de urmatoarele criterii;
capacitatea macaralei de 5tf. sau 6 tf , care s-a folosit in mod curent pe santier;
dimensiunile prefabricatului au fost corelate cu posibilitatile de transport ale acestuia, pe
trailer , de la fabrica la santier, circuland pe un fir de 3,50m;
Panourile prefabricate folosite la aceste tipuri de cladiri au fost realizate cu dinti desi (a) sau rari
(b) , pentru rezemarea pe pereti si grinzi.
Rezemarea panoului pe o distanta de 5cm a condus la monolitizari inguste , cu turnari
defectuoase ale betonului in acestea; dintii pnoului au impiedicat de asemenea, si traversarea
uniforma a rostului orizontal (intre panouri si planseu) de catre armatura verticala a peretilor.
Peretii exteriori, de fronton, au fost realizati cu structura mixta, din beton si un material
termoizolant, pozitionat catre exterior (fig....). Termoizolatia a fost realizata din blocuri sau fasii
de beton celular autoclavizat, caramida cu goluri si polistiren, panouri prefabricate din beton
armat.
Solutiile pentru peretii de fatada au fost de tipul peretilor nestructurali din zidarie de caramida
cu goluri, blocuri sau fasii din beton celular autoclavizat, blocuri din beton cu agregate usoare,
panouri prefabricate din beton armat.
9. Cladiri din fondul existential din structura de tip dual si parter slab
Structurile de rezistenta ale acestor cladiri sunt in general de tip mixt sau dual si sunt
alcatuite din doua subsisteme structurale: subsistemul pereti structurali din beton armat care
asigura capacitatile de rigiditate, rezistenta si ductilitate; subsistemul cadre din beton armat, care
permite in special realizarea spatiilor flexibile, dar si pot corecta dezavantajele deformatei
peretilor structurali din beton la actiuni seismice orizontale puternice.
Clădire de locuit cu secţiune tip “M1f4” cu sau fără magazine la parter; S+P+10E; formă în plan
a literei H cu aripi alungite, cu existenţa a două curţi de lumină în zona centrală; structură de
rezistenţă de tip “celular” (vezi punctul 13.3) ; 8 travei cu dimensiunile cuprinse între
2,70…3,50m şi trei deschideri de 5,40, 2,00m, 5,40m; o scară şi un lift amplasate central; intrări
pe faţade.
10. Constructii din fondul actual (tehnologia de constructii cu cofraje spatiale)
Cofrajul spaţial este o cutie metalică, unică sau din module, prevăzută cu două sau trei feţe
verticale pentru cofrarea pereţilor şi o faţă cofrantă superioară pentru realizarea planşeului. La
partea inferioară, cofrajul este prevăzut cu un sistem de grinzi metalice, şine şi roţi pentru
manevrare, în vederea introducerii şi extragerii din planul clădirii. Pentru aceste operaţii, la
nivelul la care se lucrează, sunt prevăzute podini exterioare, pe ambele faţade, bine ancorate de
clădire, prevăzute cu şine pe care se montează şi se mişcă cofrajul spaţial dinspre exterior către
interiorul clădirii şi invers. Cofrajul este prevăzut cu instalaţie pentru circulaţia agentului
încălzitor în vederea turnării betonului în perioade reci.
Tehnologia de execuţie cu cofraje spaţiale acondus la un grad ridicat de monolitism al
structurii şi la un ritm rapid de execuţie.
Ca dezavantaje se pot menţiona necesitatea utilizării a două macarale care să manipuleze
cofrajele spaţiale grele, uniformitatea partiurilor datorită posibilităţilor reduse de modificare a
cofrajului. Aceste dezavantaje au condus la o folosire limitată a acestui tip de tehnologie.
Dintre clădirile prezentate, există trosoane cu secţiunea OD realizate cu cofraje spaţiale metalice.
12. Modele de armare pentru pereti din beton aramat monolit realizati intre anii 63-71 cu
cofraje plane metalice universale.
Clădire cu secţiunea tip “OD” cu structură de rezistenţă “fagure” formă în plan relativ
dreptunghiulară, cu zone de intrânduri pentru două logii pe faţada secundară şi două balcoane
pe faţada principală; regim de înălţime S+P+10E; 10 travei cu dimensiuni de între
3,21…4,74m şi două deschideri de 4,32m, (5,67m), 5,52m.; patru apartamente pe nivel, două
cu câte trei camere, două cu câte două camere; înălţime de nivel 2,75m; scară în două rampe
însoţită de un lift de 4 persoane poziţionat alături. Din punct de vedere structural, pe direcţie
longitudinală, clădirea are un singur perete de beton armat longitudinal şi două cadre de
faţadă, iar pe direcţie transversală, 12 linii de pereţi plini şi cuplaţi.
Clădire de locuit S+P+10E; formă dreptunghiulară în plan;pe lăţimea frontoanelor sunt logii;
4 apartamente pe nivel cu trei camere; structură de rezistenţă de tip “fagure”, cu un singur
perete de beton armat longitudinal, două cadre de faţadă, 11 pereţi transversali cuplaţi şi două
cadre pe frontoane; 10 travei cu dimensiuni de între 2,95m…3,82m, două deschideri de
5,40m; o scară în două rampe şi lift poziţionat în faţa acesteia. Clădire de locuit cu secţiunea “R”, S+P+10E forma în plan a construcţiei ca litera Z; faţadele
au două zone de loggii; 8 apartamente pe nivel, 4 apartamente cu câte două camere şi 4 cu
câte trei camere; structură de rezistenţă de tip fagure, cu doi pereţi de beton armat
longitudinali cuplaţi, două cadre longitudinale de faţadă, 26 pereţi transversali, din care 10
pereţi independenţi şi 16 pereţi cuplaţi; 13 travei cu dimensiuni cuprinse între
2,10m…3,20m, 3 deschideri de 6,61m, 3,10m, 6,76m; două scari într-o rampă, două lifturi şi
o curte de lumină amplasate central; cele două intrări sunt fie pe fiecare faţadă (intrări
antisimetrice), fie în deschiderea centrală, lateral, pe frontoane (intrări simetrice).
DIVERSE
1. Tipuri de exigente esentiale: rezistenta mecanica si stabilitate; securitate in caz de incendiu;
igiena, sanatate si mediu inconjurator; siguranta in utilizare; protectie impotriva zgomotelor;
economie de energie si izolare termica; etanseitate; ambianta atmosferica; vizuale; tactile;
durabilitatea;economie
3. Tipuri de locuire
Principalele tipuri de locuire împart locuinţele în:
Locuirea privilegiată sau locuirea individuala
Locuirea de masă sau colectiva
Locuinţa individuală: Forma favorită de locuire a familiilor în Europa o constituie locuinţa
individuală. Ea presupune acces separat în clădire şi scară individuală de acces spre celelalte nivele, toate în interiorul locuinţei. Locuinţa individuală exclude spaţii interioare comune cu alte locuinţe. Locuinţa
individuală nu mai constituie, ca în deceniile moderniste, un privilegiu inaccesibil maselor, ci acoperă
toată aria social financiară de beneficiari, de la locuinţa de lux unicat, trecând prin ansambluri rezidenţiale
de toate standardele, până la cele cu caracter de protecţie socială. Locuinţele individuale se desfăşoară
în general pe parter, P+1 sau P+2, cu sau fără subsol, cu sau fără mansardă. Locuinţele
individuale desfăşurate pe două nivele supraterane (P+1 sau S+P+1) se numesc locuinţe de tip
duplex. Cele P+2 (sau S+P+2) se numesc triplex-uri.
Locuinţa colectivă: Locuirea colectivă se defineşte prin accesul în clădire comun mai multor
locuinţe, scară de acces şi alte spaţii şi echipamente comune – lift, ghenă de gunoi, spălătorie,
uscătorie, terasa circulabilă, garaj, boxe de depozitare, biroul asociaţiei etc. - şi supraetajarea
unităţilor de locuit. Locuinţele se numesc în acest caz apartamente. Uzual, obişnuim să denumim
această soluţie locuirea la bloc. Criteriile sunt cu precădere regimul de înălţime, amplasamentul faţă de
centru şi calitatea vecinătăţilor, densitatea de blocurilor, amenajarea peisageră înconjurătoare, calitatea
materialelor de construcţie, iar la interior dimensiunea apartamentelor, calitatea finisajelor, generozitatea
şi calitatea echipamentelor (lifturi, garaje etc.) Locuinţele colective pot şi ele să aibă regim de
înălţime mic (P+2,3), mediu (P+ 4) sau înalt (<P+5).
5. Concepte de proiectare a elemetelor nestructurale P100/2006
Elemente atasate anvelopei: finisaje, elemente de protectie termica sau decoratii din caramida,
beton , piatra, materiale ceramice, sticla sau similare care au ca suport elementele de inchidere,
structurale sau nestructurale copertine, balustrade, atice, profile ornamentale, statui, firme,
reclame, antene; Elemente structurii proprii ale anvelopei: panouri de perete plin sau vitrat,
montanti, rigle, buiandrugi, etc;
Tamplariile inglobate, inclusiv sticla;
Elementele de compartimentare interioara, tavane suspendate;
Instalatii
Echipamente electromecanice: ascensoare, scari rulante;
Mobilier si alte dotari (ex. panouri de control si comanda ale dispeceratelor din servicii de
urgenta, din unitati de pompieri, politie, centrale telefonice, rafturi din magazine, etc.).
Evitarea pierderilor de vieti omenesti sau a ranirii persoanelor din exteriorul sau din interiorul
constructiilor prin desprinderea si caderea CNS; Evitarea intreruperii activitatilor si serviciilor
esentiale in timpul si dupa cutremur prin avarierea / iesirea din functiune a CNS; Limitarea
pagubelor materiale ca amploare si gravitate; Evitarea/ limitarea avarierii unor elemente
structurale ca urmare a interactiunii acestora cu elementele nestructurale; Asigurarea cailor de
evacuare a persoanelor din constructie si a cailor de acces pentru echipele de interventie.
6. Subsisteme structurale, definitii si cerinte de preformanta
Sistemul structural reprezinta ansamblul elementelor care asigura rezistenta si stabilitatea unei
constructii sub actiunea incarcarilor statice si dinamice, inclusive cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate in patru subsisteme: suprastructura (S), substructura (B),
fundatiile (F), terenul de fundare (T)
Suprastructura reprezinta ansamblul elementelor de rezistenta situate deasupra infrastructurii
Infrastructura este alcatuita din substructura si structura de fundare. La constructiile care nu au
substructura, infrastructura este alcatuita din structura de fundare.
Substructura este zona pozitionata intre suprastructura si structura de fundare. In raport cu
suprastructura, aceasta prezinta diferente de alcatuire si conformare, care conduc la capacitate de
rigiditate si rezistenta majorate.
Structura de fundare reprezinta ansamblul elementelor structurale care transmit incarcarile la
terenul de fundare.
Terenul de fundare constituie suportul constructiei si reprezinta volumul de roca sau de pamant
care resimte influenta constructiei respective sau in care pot avea loc fenomene care sa
influenteze constructia.
Se are in vedere proiectarea structurii in vederea unui raspuns seismic cu incursiuni cu degradari
specifice, in domeniul postelastic de deformare in zonele disipative
Calcul la stari limita ultime, ULS-asociate cu ruperea elementelor structurale si alte forme de
cedare structurala care pot pune in pericol siguranta vietii oamenilor;
Deplasarile laterale sub actiunea seismica asociata starilor limita ultime trebuie sa asigure o
marja de siguranta suficienta fata de cea corespunzatoare prabusirii;
Calcul la stari limita de serviciu, SLS, care au in vedere dezvoltarea degradarilor pana la un
nivel, dincolo de care cerintele specifice de exploatare nu mai sunt indeplinite;
Deplasarile relative de nivel sub actiuni seismice asociate acestei stari limita, sunt mai mici decat
cele care asigura protectia elementelor nestructurale, echipamentelor, obiectelor de valoare, etc.
Substructura este alcatuita din elemente structurale verticale (pereti, stalpi) si elemente
orizontale sau inclinate (placi, grinzi); Proiectarea substructurii trebuie sa tina cont de
conlucrarea cu fundatiile si suprastructura; La proiectarea substructurilor se vor lua in
considerare incarcarile proprii, incarcarile transmise de suprastructura si de teren; eforturile din
actiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al
suprastructurii; La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi indeplinite
conditiile de verificare la starile limita ultime (SLU) si ale exploatarii normale (SLS);
Fundatiile trebuie proiectate astfel incat sa transmita la teren incarcarile constructiei, inclusive
cele din actiuni seismice, asigurand indeplinirea conditiilor privind verificarea terenului de
fundare la stari limita; Fundatiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel incat sa fie
indeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale
9. Materiale folosite la elementele netructurale si tencuieli, partoseli
Cărămidă; grosimi de zidărie.
cărămidă uzuală (de presă sau de mână) cu dimensiuni efective de 68x130x270mm; stratul de
mortar orizontal este de 1-1,5cm grosime, iar cel vertical de 1cm;
cărămidă dublu presată pentru zidăria aparentă de faţadă cu dimensiuni de 40x140x270mm;
cărămidă dublu presată italiană pentru căptuşirea exterioară a pereţilor de zidărie;
30x80x280;
grosimea zidurilor de cărămidă; ½ cărămidă (14cm); 1 cărămidă (28cm); 1şi 1/2 cărămidă
(28 cm); 2 cărămizi (56cm);
greutatea unui m3 de zidărie din cărămidă obişnuită este de 1650-1800 kg/m3; din cărămidă
cu goluri 1100-1300 kg /m3;
zidărie din pereţi dubli, uşori, de tip “american”; pereţii sunt alcătuiţi din 2 pereţi de
cărămidă aşezată pe muchie, cu spaţiu de aer la mijloc şi legaţi cu cărămizi aşezate pe lat la 6
rânduri; se întrebuinţează la bowindouri şi ca umplutură între cadrele de beton armat, la
interior şi la exterior; peretele are 28 cm grosime şi este mai bun izolant termic;
Mortarele folosite au fost cu liant de var (cu rezistenţa de 15 kg/cm2 la 28 zile) şi liant de
ciment (cu rezistenţa de 275 kg/cm2 la 28 zile).
Tencuielile folosite la aceste tipuri de clădiri se pot clasifica astfel:
tencuieli interioare pe pereţi cu mortar de var gras bine drişcuite; tencuieli interioare sau
exterioare cu mortar de ciment pe pereţi, socluri, etc.; tencuieli pe pereţi cu mortar de var
gras şi ciment; tencuieli interioare pe tavane cu ciment sau cu mortar de var gras, aplicate pe
bolţi de cărămidă sau placa de beton; tencuieli interioare la tavane, pe plasa de rabitz aplicată
sub grinzile de lemn, cu mortar de var gras; tencuieli în ipsos, sclivisiri, glet obişnuit la pereţi
şi tavane;
Pardoselile folosite prezintă următoarele soluţii:
pardoseală de mozaic (turnat sau în dale) de 12-15mm grosime, pe un strat suport de mortar
de aproximativ 5 cm grosime;
duşumele de brad de 3-4cm grosime bătute pe grinzişoare de tufan de 8x10cm, sau 6x8cm la
distanţe de 50-55cm; pardoseală din parchet de stejar, nuc, frasin, cu lamb şi uluc, bătută pe
duşumea oarbă de 2,5cm grosime, care este montată pe cusaci de lemn de 4x6cm; între
aceştia există umplutură fonoizolantă din spărturi de cărămidă sau moloz; pardoseli din beton
sclivist la subsoluri. sub placa de planşeu există de multe ori plafon suspendat , din rabitz cu
tencuială, care maschează conductele şi sifonul de la baie.
