Subiecte examen Literatura

1) Literatură universală şi literatură comparată – definiţii, istoric, diferenţe. Problema influenţei.

Goethe : literatura universala favorizeaza schimbul cultural intre popoare, le ajuta pe acestea sa se cunoasca si sa se descopere reciproc.

Goethe dorea ca natiunile, daca nu pot sa se „ iubeasca”, macar sa se tolereze. Nu indemna la plafonarea ideilor, ci la dialog. Literatura Universala mentine in actualitate si actualizeaza operele clasicilor.

„Literatura Comparata”, studiaza raporturile dintre operele diferitelor literaturi si istoria relatiilor literare internationale.

se ocupa cu studiul izvoarelor si al influentelor, imitatiilor si cauta individualitate si originalitate.

Literatura Universala se formeaza in epoca preromantismului si a romantismului incipit.

Perioadele istorice ale literaturii comparate au fost Evul Mediu, Renasterea in secolul XVI , Rationalismul secolului XVIII si Romantismul.

Literatura Universala curpinde toate textele clasicilor tuturor popoarelor, are in vedere traduceri, studii critice, calatorii straine,

Literatura Comparata este o ramura a istoriei literare sau auxiliar al criticii si istoria literaturii.

o Harold Bloom afirma ca o opera nu poate exista in afara procesului influentelor literare, acest proces fiind greu de parcurs si de inteles. Influenta include imitatii inconstiente, dar si influente directionate constient, iar manifestarea influentei se face prin raportarea constienta la textul sursa prin adaptari, pastise sau parodii.

o Analogiile sunt influente false, sunt doar afinitati intre scriitorii care apartin unor epoci diferite.

2) Problema canonului (H. Bloom). Autorii canonici şi multiculturalismul.

Harold Bloom defineste problema canonului ca fiind „o arta a memoriei in forma sa literara” .

Canonul este un termen de provenienta religios si apare in acceptiunile lui Dante.

Autorii canonici trebuie sa dea deovada de forat estetica si elitism. Limbajul trebuie sa fie figurativ, sa aiba originalitate, putere cognotiva,

cunoastere si sa fie exuberant. Canonul nu deserveste ideologii si nu este subversiv. canonul nu trebuuie supus niciunui program de „refacere sociala”

Multiculutralismul este ideologia grupurilor minoritare care contesta valoare artistica

incearca sa largeasca sau sa deschida canonul spre valori mai apropiate acestor grupuri

prpune o descentralizare si o multiplicare a canonului in directia diverselor ideologii nationale, rasiale, regionale

3) Apariţia civilizaţiei greceşti. Civilizaţie minoică şi civilizaţie miceniană.

In privinta aparitiei civilizatiei grecesti, exista un decalaj intre istora artei si cea a literaturii.

In istoria artei : perioada arhaica, secolele XII – VI si perioada clasica, secolul V i.e.n.

In istoria literaturii, perioada arhaica acopera secolele VIII si VII apar doua civilizatii, cea minoica si cea miceniana.

- Civilizatia minoica este cea mai veche civilizatie europeana si se afla pe teritoriul actualei Creta. Apogeul : inceputul mileniului II i.e.n., iar declinul in jurul anului 1500 i.e.n.

- civilizatia miceniana s-a dezvoltat in secolele XV-XI i.e.n, in jurul cetatii Micene, condusa de Agamemnon.

- organizare sociala de tip feudal, Ahile era vasal

- a cucerit si asimilat civilizatia minoica, mult superioara. Ambele civilizatii apartin Epocii Bronzului.

civiliztia minoica a fost un popor pasnic, iar cea miceniana un popor

razboinic. Minoicii nu cunosteau idealul desavarsirii omenesti si nu pretuiau eroismul, in

timp ce micenienii au urmarit acest ideal pe care l-au si atins in plan eroic in perioada arhaica si n plan estetic in perioada clasica.

minoicii nu cunosteau notiunea de tragic, pe cand micenienii au inventat tragicul.

4) Artă şi arhitectură minoică şi miceniană. Influenţe orientale şi egiptene.

Arhitectura : Minoicii Micenienii

- construiau labirintic - simetria riguroasa- palate si case fara ziduri inalte - cetati in zone inaccesibile- trasaturi comune cu arta Orientul antic - intareau portile- coloanele nu erau masive se subtiau in jos - iesire secreta

Arta minoica : -predilectie spre tot ce este nestatornic, trecator,schimbator

- reflexe de lumina- linii curbe- impresie de gratie, eleganta ( podoabe rafinate )

Minoic vs Micenian in pictura- popor talentat - palate impodobite de artisti cretani- simt uimitor pt culoare si linie - tendinta catre sistematizare- preferau culori vesele,tipatoare - dispar vivacitatea, dezinvoltura- linii ondulate si curgatoare - libertatea artei cretane- profiluricu expresii vioaie

Inflente orientale in cultura miceniana mormintele miceniene semanau cu cele din Orientul Antic Influente sculpturilor egiptene in statuile arhaice de tineri baieti imagine dinamica

5) Contextul perioadei homerice. Migraţia doriană, mişcarea expansionistă a grecilor, războiul troian.

- expeditia impotriva Troiei : amestec de truburi numite de Homer aheeni sau argieni

- grecii epocii clasice isi spuneau eleni, dar in Iliada elenii sunt doar o populatie din S Tesaliei

Migratia doriana secolul XII i.e.n. – In Italia patrund etruscii, in Grecia dorienii declinul civilizatiei bronzului => aparitia dorienilor dorienii distrug palatele din Micene se mentine o traditie orala despre rapirea unei femei Prin opera lui Homer se reflecta splendoarea civilizatia aheeana. dorienii aduc o conceptie mai curata despre lume

Miscarea expansionista a greciloro sex VIII : marea miscare a colonizarii grecesti, initiata de aheeni,itrerupta de al

doilea val troiano ii obliga pe greci sa migreze spre Cipru, Asia Mica, Tracia, Coastele Italieio Marea Mediterana devine un loc grecesco aheeni vor pastramemoria eroilor prin intermediul aeziloro se naste epopeea greaca – Homer

Razboiul troian

dupa cucerirea Cretei- sex XVi.e.n. – civilizatia miceniana si-a continuat expansiunea spre Cipru si Asia Mica

in Asia mica – cetate opulenta de mare importanta strategica si comerciala aceasta cetate : descoperita prin sapaturi in secolul XIX, pe colina Hissarlik

6) Ipoteze asupra originii epopeilor homerice. Limba lui Homer. Limba lui Homer

greaca arhaica, din familia limbilor indo-europene limba tablitelor de lut arse descoperite in 1900 de Cnossos, Micene si Pylos descifrata de Michael Ventris

Trei perioade istoricea. perioada bronzului tarziu – Razboiul Troiei, secolul XII i.e.n.b. perioada Fierului timpuriu – Secolul XI-X i.e.n.c. epoca lui Homer, secolul XIII i.e.n.

domina dialectul ionian forme lingvistice care apartin dialectelor vorbite in N si S Greciei cele 28.000 de versuri ale epopeilor pornesc de la un nucleu compus

chiar in timpul civilizatiei miceniene

Teorii :- Fr. Hedelin ( 1866) sustine ca „Iliada” si „Odiseea” s-au format printr-o

compilatie si asamblare a mai multor piese create separat- F.A. Wolf (1796) teoria romantica a poeziei primitive- Niese si Croiset ( inceputul sec XX ) : „Iliada” si „Odiseea” s-au dezvoltat in

jurul unui nucleu primitiv, dintr-un mic numar de cantece legate apoi prin „cantece de dezvoltare” si „cantece de legatura”

7) Aspecte istorico-literare ale epopeilor homerice. Editarea textului homeric, compoziţie, stil homeric.

Aspecte istorico-literareelaborate aproximativ in secolul VIII i.e.n in dialect ionianepopeele au fost transmise pe cale oralasporite prin interpolari de homerizi

Editarea textului homeric prima parte a epopeilor : elaborate in Antichitate ( sec VI i.e.n ) in timpul

tiranului Pisistrate filologii din Alexandria vor fi cei care vor imparti cele 2 epopei in cate 24 de

canturi se pare ca epopeile homerice au apartinut unui grup de povestiri epice, „Ciclu

Troian” din care face parte si epopeea „Ditrugerea Troiei”

principala lectura a grecilor antici, lectura sacra Homer va ramane o autoritate suprema, continand intreg adevarul si intreaga

intelepciune si intreaga cunoastere

Compozitia Epopeilor :Iliada Odiseea

-civilizatie pe timp de razboi -civilizatie pe timp de pace-ideal eroic -arcuirea catre bucuriile simple-actiune concentrata in jurul unui motiv psihologic -dorinta lui Ulise-actiunea debuteaza in al zecelea an al razboiului troian -actiunea debuteaza in al 10lea an al

ratacirilor lui Ulise-actiunea se desfasoara in interval de 53 de zile -interval de 40 de zile-caracter dramatic, furtunos,accente liric -ton narativ,epic,viziune melancolica

Stil Homerico formule traditionaleo poeti care compuneau fara ajutorul scrisuluio compozitii ampleo se bazau pe memorieo poezii complexeca genuri: contin lupte pline de maretie eroica

8) Religia epopeilor homerice şi antropomorfismul. Gândire mitică şi alegorică.

Epopeile Homerice sunt marcate de unele tendinte laice incontestabile eroi ii insulta si ii lovesc pe zei fara teama

Antropomorfismul- divinitatea este zoomorfa- o data cu „Metamorfozele” animalicul devine o forma de umilire, pedeapsa pentru

vicii ( ex. Osiris la egipteni avea conotatii pozitive, iar Lycoon la greci avea conotatii negative

- figura de animal este considerata o rusine pentru zei- animalicul va indica o degradare a spiritualitatii

Gandire mitica si alegorica poezia lui Homer nu cunoaste modul de gandire abstract are la baza gandirea mitica si alegorica lumea este explicata prin fapte originare si exemplare ale zeilor in mitologia greaca se dau lupte intre zeii vechi si cei noi

9) Mit şi filosofie în Grecia antică. Gândire mitică vs. gândire filosofică.

Dupa prabusirea perioadei homerice are loc - faramitarea suveranitatii => limitarea puterii regale- desprindere a mitului de ritualul care pregateste aparitia filosofiei- filosofia greaca antica nu se va mai intemeia pe mit si alegorie, ci pe ratiune- aparitia filosofiei in Grecia antica marcheaza declinul gandirii mitice- laicizarea si rationalizarea vietii sociale => filosofia greacava ajunge sa afirme o

cunoastere eliberata de orice preocupare de ordin ritual- filosofia -> revolutie intelectuala

10) Cele trei ordine arhitectonice. Tipuri de coloane.

Cele trei ordine arhitecturale :1. doric – perioada arhaica

- coloana zvelta, capitel cu motiv vegetal din orient2. ionic – perioada arhaica

- Cursul 4. eu nu am mai scris coloanele. Te rog, modifica tu3. corintic –inceputul secolului IV i.e.n. , epoca elenistica

- Idem

11) Principiile artei clasice greceşti şi periodizarea artei clasice.

Arta greaca este o arta deviata din nevoia de cunoastere de sine a omului are o puternica tendinta de idealizare reprezinta un om desavarsit, calm, echilibrat sufleteste, ca un zeu grecii studiaza anatomia oaselor si a muschilor simplitate, inteligibilitate, nimic inutil rationalizare, cauta „masura tuturor lucrurilor” opozitie cu fastul si luxul artei orientale

In perioada clasica au existat trei perioade ale artei clasiceI. Stilul sever – arta se desprinde definitiv de conventiile arhaice

- statuile umane se insufletesc treptat- arta stilului sever patrunsa de acelasi spirit ca si tragedia lui Eschil

II. Stilul sublim – personalitati artistice de mare valoare, precum Fidias, Policlet si Miron- Miron si Policlet -> doua curente diferite, dar care ajung sa se imbine in

constructia de pe Acropole- „Discobolul lui Miron” + „DDorifarul” lui Policlet -> reprezentari ale

sportivilor de la Jocurile Olimpice- Fidias a consolidat constructia de pe Acropole- a executat statuile colosale „Zeus din Olimpia” , „Athena Parteon” si

„Atena Lemnia” care impodobeau Partenonul

III. Stilul gratios – compozitie diversa, inspira eleganta, gratie -> Templul lui Erechteion12) Originea tragediei antice greceşti.

Tragedia se naste din ditiramb, asociat cu ceremoniilein cinstea zeului Dionysos cuvantul „tragedie” => de la un etimon grecesc „tragaidia”, insemnand „catecul tapului Nietzsche -> tragedia se naste din cultele dionisiace -> rezultatul si expresia a doua curente : „spiritul apolinic” si „instinctul dionisiac” are un caracter religios, zeii sunt permanent prezenti importanta sacrifiociului in diferite forme prezenta riturilor si a cultelor cu caracter eroic

13) Reprezentarea tragediei, compoziţie şi limbă. Rolul corului.

Reprezentareo se reprezenta sub forma unei tetralogii (o trilogie si o drama satirica)o piesele- caracter sincretic ( muzica,dans,recitativ), care s-a pastrato initial, un sistem de conventii care functiona impecabilo pe parcurs, au devenit redundante, inovatoare (rampe, trape)o regula celor 2 unitati: de timp si de spatiuo actiunea tragediei se desfasura in 24 de oreo un singur fir epic, fara episoade colateraleo actiunea se desfasura intr0un singur loc

Limba tragedieio Eschil, Sofocle si Euripide au scris tragedii in dialectul atic, vorbit in Atenao partile lirice provin din dialectul doric, dar exista si influente ioniceo corespunde stilului inalt – stilizata, austera, literara,potrivita caracterului eroico inovatii lingvistice, imagistica bogata, stil sobru si subtilo difera de limba vorbita zilnic de tarani si negustorio Euripide va adopta limbajul comun neornamental -> moartea acestui gen

Compozitia tragediei o structura fixa, axata pe cor si pe dialogurile dintre acesta si eroul/eroii tragedieio dialogurile exprima faptele, gandurile, sentimentele eroiloro monologurile si deznodamanturile se produc in fata publiculuio Momentele tragediei

prologos - intrarea corului si expunerea faptelor petrecute inainte de actiunea piesei parados – cantecul de intrare a corului, defilarea personajelor apeisodia – partea dialogata a actiunii deznodamantul- bocetul corului la moartea eroului tragic exodus – ultimul act si iesirea corului

Rolul coruluio alcatuit din 12-15 persoane de conditie inferioara in raport cu eroii reprezentatio repprezenta glasul obsteio comentau actiunile si semnalau hybris-ul eroilor (incalcarea masurii)

o importanta lui scade in teatrul lui Euripide, care prefera sa se axeze pe caractere si pe mecanismele delicate ale sufletului omenesc, mai ales cel feminin

14) Conceptele tragediei: tragicul, hybris, hamartia. Aspecte politice în tragedie.

o Tragicul – exista libertate de alegere -> resortarile tragicului – folosirea acestei libertati

o Hamartia- vina tragica, o eroare lipsita de rea intentie

o Hybris – sentimentul tragi al lipsei de masura, naste din dorinta de a deveni egalul zeilor sau chiar de a se ridica impotriva lor

- reprezinta o neadecvare a individului, evadarea lui din limitele armoniei- atac la adresa legilor morale- intoarcere vinovata de la cosmos la haos- pacat pedepsit de zei, atrage dupa sine razbunarea, ispasirea si purificarea

15) Începuturile tragediei. Teatrul lui Eschil.

Teatrul lui Eschil este format din poeme eroice -> tipul tragediei cu actiune simpla simplitatea este comparata cu arta de pe frontoanele templelot arhaice sau cu arta

stilului sever teatrul liric si muzical este asociat cu sentimentele si experientele religioase ale lui

Eschil si cu conceptia sa despre destin Eschil a conferit tragediei grandoare, prin redarea pasiunilor cele mai nobile Personajul eschilian : libertate de alegere sau vointa exterioara In secolul XIX au dominat interpretarile care vedeau in fatalitate resortul esential

al tragediei eschiliene Lui Eschil ii apartine singura piesa in care conflictul se produce intre zei –

„Prometeu inlantuit” Morala lui Eschil : suferinta il formeaza pe om, ii ofera constiinta si este legea

lasata de Zeus in lume in „Orestia” se produce o adevarata revolutie morala, culmineaza cu iertarea

16) Tragedia lui Sofocle în secolul lui Pericle.

Sofocle ilustreaza universul de echilibru al rationalismului clasic grec se sprijina la inceput destul de mult pe Eschil, dar dezvolta conceptii tragice si

o tehnica dramatica diferita de ale acestuia accentul nu mai este pe cor ca la Eschil, se muta pe personalitatea eroului

tragic teatru antropocentric tema sa principala : personalitatea umana in opozitie cu soarta sau statul

din aceasta opozitie rezulta tragicul - > oamenii ies zdrobiti eroul sofocleic este plin de noblete sufleteasca este pasionat si intrasingent in primul rand cu sine insusi caracterul irevocabil al hotararilor luate -> propriu judecator Sofocle zugraveste oamenii asa cum ar trebui sa fie scriitor sofisticat, sensibil, mai multa gratie si eleganta decat Eschil

17) Caracteristici ale tragediei lui Euripide. Euripide apartine unei generatii diferite de spirit si conceptii fata de cea a lui Eschil sau Sofocle

misogin si mizantrop, restituie urmasilor imaginea unui om care se retrage deliberat din viata publica a cetatii

opera lui : din cele 32 de piese au mai ramas 18 inovatii psihologice si filosofice tragediile se apropie de gustul modern nu au succes in epoca adopta o limba comuna pentru tragedie => este acuzat ca vulgarizeaza acest gen teatrul lui prefigureaza drama s-a situat in ochii cititorilor moderni ca si „ exponent al rationalismului grec” s-a indepartat de religie teatrul lui Euripide este expresia unui moment de criza politica, economica, morala

18) O comparaţie între cei trei poeţi tragici. Declinul şi dispariţia tragediei.

Comparatie intre cei trei poeti tragici tragedia lui Eschil are o decendenta din formele originare ale tragediei

- acorda o importanta majora ritualului si ceremonialului Sofocle si Euripide creeaza teatrul in adevaratul inteles al cuvantului

- dezbaterile si confruntarile se produc in jurul caracterelor, nu a destinului eroul lui Sofocle este un etalon de noblete sufleteasca dupa modelul epocii clasice eroul lui Euripide il prevesteste pe cel modern

- o victima a ezitarii si a crizelor de constiinta- supus unor procese complicate ale vointei, cunoasterii si intelegerii- pacatul lui cel mai mare tine de comoditate, de lipsa unei constiinte

Provenienta tragicului la cei trei poetiEschil : libertatea de a alege, solutia pacatuluiSofocle : necesitateaEuripide : luciditate, comentarii tragice ale eroilor, dimensiune filosofica

Moartea tragediei- tragediile secolului IV i.e.n. au suprimat corul si s-au axatmai mult pe stil- tragedia a disparut ca urmare a evolutiei firesti prin repetitivitatea temelor- Sec IV d.e.n - > secolul disparitiei si aparitia primei tragedii crestine