Suport Curs - Cercetare in Nursing (Anul III, Competenta 3, Cu Sublienieri)

Modulul 44:

CERCETARE N NURSING

COMPETENA 3 CONCEPE UN PROIECT DE CERCETARE N NURSING

CURS 8 Etapele cercetrii n nursing Ce se nelege prin cercetare? p. 125 Demersul tiinific p. 125 Diviziunile cercetrii p. 126 Principiile cunoaterii i cunotinelor tiinifice p. 127 Modaliti i procedee folosite n cercetare p. 128 Etapele cercetrii p. 128

CURS 9 Colectarea datelor Tema de cercetare clinic p. 131 Cercetarea bibliografic p. 131 Mediile de cutare p. 132 Lectura critic a literaturii medicale p. 132

CURS 10 Analiza i interpretarea datelor Etapele p. 133

Nivelele profunzimii cercetrii p. 133 Cercetarea aplicat p. 133

CURS 11 Redactarea unui raport final Redactarea protocolului p. 134

Redactarea medical p. 136

Ruxandra RADU Suport curs Cercetare n Nursing

Page |

125

COMPETENA 3 ACORD NGRIJIRI NTR-UN MEDIU TERAPEUTIC SECURIZANT

CURS 8 ETAPELE CERCETRII N NURSING Pregtire cercetrii

CE SE NELEGE PRIN CERCETARE? Dup Dicionarul Explicativ al Limbii Romne, termenul cercetare se traduce drept un studiu

amnunit, efectuat n mod sistematic, cu scopul de a cunoate ceva. Este sinonim cu investigaie. Exist i o lege care se refer n mod strict la activitatea de cercetare-dezvoltare, i anume

Legea nr. 324/2003, privind cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic, ce cuprinde cercetarea fundamental, cercetarea aplicativ, dezvoltarea tehnologic i inovarea.

Depinznd de punctul de vedere din care este privit, cercetarea poate fi descris ca: - o cutare a cunoaterii i n alegerea lucrurilor, - o experien interesant i, cteodat, util, - un proces de calificare, o carier, un stil de via, - un proces esenial pentru asigurarea succesului comercial, - un mod de mbuntire a calitii vieii, un impuls de satisfacere a ego-ului, - justificarea alocrii de fonduri pentru un departament, - justificarea funcionrii un departament1. Cercetarea tiinific ar putea fi definit ca un proces de lrgire a cunotinelor, realizat printr-o

atent i obiectiv observare, investigare i experimentare, avnd ca int descoperirea sau interpretarea unor noi informaii.

DEMERSUL TIINIFIC Const din ansamblul operaiilor care permit omului s cunoasc (s neleag, s-i explice)

lumea material i legile ei (fr a recurge la transcendent). Acesta este posibil graie modului de funcionare al creierului uman i organelor de sim.

n faza actual de dezvoltare a tiinelor exacte, cunoaterea extrasenzorial este respins, fiind consider at nefundamentat teoretic i experimental. n consecin, demersul tiinific face apel exclusiv la datele senzoriale.

Captarea informaiilor de ctre receptori reprezint operaia iniial (senzaia). Ea este imediat urmat de recunoatere (percepia, identificarea). Decizia de recunoatere (sau de nerecunoatere) se realizeaz pe baza unor indici (de recunoatere) extrai din stocurile de mesaje pstrate i clasificate n memoria cerebral. Funciile logice de raionament ocup etapa a treia de cunoatere (dup detectare i recunoatere).

Aceasta desfurare se poate realiza pe patru direcii: 1. Raionamentul analogic, bazat pe asemnare (form tare a izomorfismului i form slab a

homomorfismului). El st la baza teoriei modelelor, dar este considerat de orientarea scientist riguroas. Este cel mai slab mecanism de cunoatere raional. n schimb, n demersul magic ocup un loc esenial.

2. Raionamentul traductiv (transductiv) implic o trecere de la un anumit grad de abstractizare la date de un grad similar de generalizare.

3. Raionamentul inductiv realizeaz o trecere de la concret (particular) la abstract (general), folosind inducia complet sau incomplet. Cu ajutorul lui se construiesc conceptele i se identifica legile. Aceast mecanism principal de investigare a naturii este prima oar menionat de Roger Bacon n lucrarea sa Opus Majus, scris n 1267.

1 Tony Greenfield, Research Methods, Publisher Hodder Arnold, 2002.


Page |

126

4. Raionamentul deductiv, este cheia de bolt a gndirii raionale, permind trecerea de la general (abstract) la particular (concret). Folosirea acestui raionament nu e posibil dect n cadrul organizat al unui sistem axiomatic cu postulate, reguli i teoreme (de exemplu geometria lui Euclid).

CERCETAREA are trei DIVIZIUNI principale: (i) cercetare tiinific fundamental, (ii) cercetare tiinific aplicat, (iii) dezvoltare tehnologic i transfer tehnologic.

CERCETAREA TIINIFIC FUNDAMENTAL Teoretic i experimental, acest tip de cercetare reprezint cutarea, producerea i

promovarea cunoaterii i cunotinelor tiinifice fundamentale. Se definete drept activitatea desfurat, n principal, pentru a dobndi cunotine noi cu

privire la fenomene i procese, precum i n vederea formulrii i verificrii de ipoteze, modele conceptuale i teorii.

Prin cunoaterea tiinific, cercetarea fundamental este un element esenial de cultur, iar prin aplicarea cunotinelor n tehnici i tehnologii, ea este un element esenial de civilizaie. Societatea uman este, n principal, de sorginte tiinific-tehnologic, dezvoltarea ei fiind determinat de tiin i tehnologie, factorii eseniali de cultur i civilizaie.

n acest context cercetarea tiinific fundamental poate fi subdivizat n: (i) cercetare fundamental pur, pune accentul pe cutarea i producerea cunoaterii i

cunotinelor tiinifice fundamentale. (ii) cercetare fundamental orientat, urmrete cutarea i producerea cunoaterii i

cunotinelor tiinifice relevante altor zone ale cercetrii, precum i promovarea acestora ctre zona cercetrii aplicate.

Funcia cultural-civilizatoare se realizeaz prin publicarea rezultatelor tiinifice proprii, prin educaie, nvmnt i formarea cadrelor, precum i prin asigurarea rezervorului de cunotine tiinifice necesare cercetrii tiinifice aplicate i dezvoltrii tehnologice.

Cercetarea tiinific fundamental este elementul necesar, cu cea mai larg deschidere prin caracterul ei universal, avnd totodat un factor de risc ridicat. n acest context, cercetarea tiinific fundamental cuprinde:

(i) cercetri principale, sunt pe termen lung (ce poate dura, de exemplu, chiar 8 ani), de importan major, de anvergur, n direcii mari de cercetare recunoscute de comunitatea tiinific internaional, ce cuprind fore umane i mijloace materiale importante, cu tradiie, rezultate i obiective majore.

(ii) cercetri formative, sunt pe termen mediu (poate dura 4 ani), direcionate ctre educaie, nvmnt i formarea cadrelor.

(iii) cercetri multidisciplinare, sunt pe termen mediu sau scurt (de exemplu, 2 ani), de interes comun, avnd obiective comune, ce implic dou sau mai multe domenii, arii, cmpuri, direcii, teme sau probleme de cercetare.

(iv) cercetri speciale, sunt pe termen scurt, cu un grad de risc nalt, ce se ocup de probleme tiinifice particulare.

CERCETAREA TIINIFIC APLICAT Reprezint nglobarea cunotinelor tiinifice fundamentale i a cunotinelor empirice ntr-un

produs finit, proces sau serviciu, ce pot avea, n principiu, valoare pe pia. Este activitatea destinat utilizrii cunotinelor tiinifice pentru perfecionarea sau realizarea

de noi produse, tehnologii i/sau servicii.


Page |

127

DEZVOLTAREA TEHNOLOGIC Reprezint aducerea produsului finit (procesului sau serviciului) obinut de cercetarea aplicat,

direct sau prin transfer tehnologic, la nivelul intrrii n producie pentru a deveni produs, proces sau serviciu cu valoare pe piaa de desfacere.

Dezvoltarea tehnologic este format din activitile de inginerie a sistemelor i de inginerie tehnologic, prin care se realizeaz aplicarea i transferul rezultatelor cercetrii ctre agenii economici, precum i n plan social, avnd ca scop introducerea i materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme i servicii, precum i perfecionarea celor deja existente.

Dezvoltarea tehnologic cuprinde: a. cercetarea precompetitiv, activitate orientat spre transformarea rezultatelor cercetrii

aplicative n planuri, scheme sau documentaii pentru noi produse, procese ori servicii, incluznd fabricarea modelului experimental i a prototipului, care nu pot fi utilizate n scopuri comerciale;

b. cercetarea competitiv, activitate orientat spre transformarea rezultatelor cercetrii precompetitive n produse, procese i servicii, ce pot rspunde, n mod direct, cererii pieei, incluznd i activitile de inginerie a sistemelor, de inginerie i proiectare tehnologic.

INOVAREA

Reprezint activitate orientat ctre generarea, asimilarea i valorificarea rezultatelor cercetrii-dezvoltrii n sfera economic i social.

Inovarea de produs reprezint introducerea n circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici mbuntite n mod semnificativ, astfel nct s se ofere consumatorului servicii noi sau mbuntite.

Inovarea tehnologic reprezint, n schimb, introducerea n circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii, ori ameliorarea semnificativ a celor existente, inclusiv mbuntirea metodelor de gestiune i organizare a muncii.

PRINCIPIILE CUNOATERII I CUNOTINELOR TIINIFICE reprezint consistena logic, obiectivitatea i repetabilitatea.

Principiul cercetrii tiinifice fundamentale este noul i corectul ntr-un domeniu tiinific constituit istoric i recunoscut ca atare de o comunitate tiinific; noul i corectul se definesc n raport cu metodele, conceptele i normele proprii domeniului.

n ansamblul cercetrii tiinifice i dezvoltrii tehnologice, cercetarea tiinific fundamental ocup poziia central. Ea ofer noi metode i concepte cercetrii aplicate i dezvoltrii tehnologice i stabilete noi direcii de cercetare. Cercetarea tiinific aplicat i dezvoltarea tehnologic au ca element necesar cercetarea tiinific fundamental.

n disciplinele medicale datele obinute prin cercetare tiinific pot fi utilizate pentru: - a elucida anumite aspecte din etiologia unei anumite boli, - a identifica persoanele predispuse unui anumit risc de mbolnvire, - a determina nevoile unui anumit grup populaional, - a stimula interesul public ntr-o anumit problem de sntate public, - a evalua eficiena unui program de sntate n curs de desfurare, - a evalua acurateea tiinific a unui articol sau comunicri.

Categoriile principale de cercetare ar putea fi mprite astfel: o cercetare empiric i cercetare teoretic, o cercetare de baz i cercetare aplicat.


Page |

128

MODALITI I PROCEDEE FOLOSITE N CERCETARE - analogia observarea de asemnri ntre problema de rezolvat i o alt problem a crei

soluionare este cunoscut; - alegere de soluii la ntmplare metoda Thomas Alva Edison; - generalizarea cnd o problem este complex (stufoas), se poate schia o versiune

simplificat, care s cuprind datele ei eseniale; - mprirea dividerea problemei ntr-o serie de sub-probleme, mai uor abordabile; - adunarea o problem dificil poate fi uurat prin adugarea unei componente (sub-

problem); - scderea ndeprtarea unor componente din problema original. Acest procedeu este

folosit n simulri. - particularizarea gsirea unui caz ce conine un set mai limitat de caracteristici cum ar

fi abordarea unui model bidimensional n cazul unei probleme tridimensionale.

- dilatarea sau contracia unele probleme sunt mai uor de rezolvat dac se modific scara sau numrul de variabile.

- inversarea privirea dintr-un punct de vedere opus. n loc de cnd vine trenul acesta n gar?, cnd vine gara la acest tren?

- restructurarea n studiile clinice, nu se ntreab dac un tratament anumit vindec boala, ci dac lipsa tratamentului determin absena vindecrii.

- Metoda lui Pappus se presupune c problema este rezolvat i se calculeaz de-a ndoaselea.

- Metoda lui Tertullus se presupune c nu exist o soluie i se ncearc dovedirea acestui lucru.

ETAPELE CERCETRII Procesul de cercetare cuprinde (dup Anthony Giddens), mai multe trepte distincte, care ncep

din momentul declanrii investigaiei i sfresc atunci cnd descoperirile ei devin disponibile n forma scris2. Iat cum schematizeaz Giddens etapele procesului de cercetare:

1. DEFINIREA PROBLEMEI: ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE Proiectul de cercetare se nate dintr-o ntrebare, ce i gsete originea n curiozitatea cercettorului, n calitile sale de observaie i n experiena profesional. Exista dou mari tipuri de teme de cercetare care corespund la dou mari categorii de studii:

Obiectivul proiectului poate fi descrierea distribuiei caracteristicilor unei populaii. Este vorba de un studiu descriptiv. Nu exist ipotez.

Dac intenia este de a emite o judecat asupra unei posibile relaii ntre diferii factori studiai, atunci problema de cercetat este fundamentat pe o ipotez. Este vorba de un studiu analitic.

Temele de cercetare i ipoteza sunt legate ntre ele, dar nu se situeaz pe acelai plan: existena unei ipoteze atestnd voina i posibilitatea de a generaliza rezultatele. O bun tem de cercetare sau ipotez trebuie s fie simpl, specific, bine formulat, conceput i redactat nainte de nceperea studiului. Problemele de cercetare pot fi sugerate de lipsurile din literatura existent, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din lumea social. Lectura sistematic i critic a literaturii medicale, precum i participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare.

Cea mai bun cercetare sociologic ncepe cu probleme care reprezint, totodat, i enigme (adic, n.n.) un spaiu gol n nelegerea noastr3. Din ce motiv se schimb schemele de credin religioas? Din ce cauz femeile sunt slab reprezentate n posturile cu un statut nalt? etc.

2 Anthony Giddens - Sociology, Cambridge, 2001, pp. 577-600. 3 Ibidem, pp. 579.


Page |

129

2. REVIZUIREA DOVEZILOR sau trecerea n revist a bibliografiei Un bun proiect de cercetare trebuie s fie nou. Odat formulat tema de cercetare, trebuie verificat

dac rspunsul la aceasta nu exist deja, urmrind principala surs din literatura de specialitate. Astfel, cercettorul trebuie s se familiarizeze cu cercetrile existente referitoare la subiect.

1. Prima etap o reprezint cercetarea bibliografic propriu-zis, adic identificarea publicaiilor care se refer la subiectul n discuie.

2. A doua etapa const n lectura critic, activ, a publicaiilor selectate. Cercetarea bibliografic poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase pentru a

fi toate citate. n cercetare medical, spre exemplu, exist mai multe sute de titluri, mergnd de la cele mai generale precum: Index Medicus (Medline), Excerpta Medica (Embase), Biologicul Abstracts

(Biosis), Chemical Abstracts pn la cele mai specializate titluri despre SIDA, psihiatrie, cancerologie, cosmetic, chimie analitic, farmacie industrial etc.

Pot fi folosite mai multe suporturi: hrtie, CD/DVD-ROM, memory stick, Internetul (asigur pe lng rapiditatea accesului i posibilitatea consultrii celor mai noi articole n timp real) etc., ajungdu-se astfel la noiunea de bibliotec electronic, virtual sau chiar publicaie fr hrtie.

Lectura critic a literaturii medicale. Parcurgerea literaturii necesit, deci, o selecie i o evaluare. Pentru aceasta s-a dezvoltat conceptul de literatura critic, ce const n a judeca valoarea publicaiilor, indiferent dac este vorba de calitatea cercetrii ntreprinse sau de pertinena rezultatelor publicate.

Cercettorul, pe lng consultarea literaturii cu referire direct la tema elaborat, va pune n balana i criteriile etice de baz n materie de cercetare, care se supun urmtoarelor principii:

principiul interesului i beneficiului cercetrii;

principiul inocuitii cercetrii sau punerea n balan a beneficiului i a riscului;

principiul respectrii persoanei;

principiul echitii sau repartiia echitabil i onest a riscului i beneficiilor cercetrii.

3. Clarificarea problemei prin FORMULAREA IPOTEZEI Se urmrete aici ce se dorete a se proba prin cercetarea de fa i care este relaia dintre variabile.

Dac cercetarea se vrea eficient, ipoteza trebuie s fie formulat n aa fel nct materialul faptic s ofere dovezi care, fie o vor susine, fie o vor infirma. O ipotez este o afirmaie (i nu o ntrebare sau/i problem) la adresa posibilei relaii ntre factorii studiai i criteriile de raionament. n general, ipoteza este prezentat sub forma ipotezei nule: nu exist legtur ntre factorul studiat i criteriul de raionament, pentru c testul statistic, construit plecnd de la datele adunate, s permit calcularea probabilitii, ca asocierea observat s survin numai din ntmplare. Propoziia: exista o asociere ntre factorul studiat i criteriul raionrii constituie ipoteza alternativ.

4. SELECTAREA PLANULUI DE CERCETARE Planul de cercetare reprezint o prim sistematizare extrem de succint a raportului de cercetare (un prim CUPRINS). Aici mprim cercetarea n dou module: cel teoretic, ce cuprinde date eseniale i atestate despre tema de cercetat i cel tiinific, unde se expun metodele de cercetare (experiment, studiu, observaie, folosirea izvoarelor existente etc.).

5. EFECTUAREA CERCETRII Strngerea datelor i nregistrarea informaiilor.

6. INTERPRETAREA REZULTATELOR Prelucrarea implicaiilor datelor adunate.


Page |

130

7. RAPORTAREA DESCOPERIRILOR prin redactarea raportului de cercetare De regul raportul de cercetare este publicat sub form unui articol sau cri i ofer informaii precise referitoare la natura cercetrii, cutnd n acelai timp s justifice concluziile rezultate. Multe dintre rapoarte indic i ntrebrile la care nu s-au dat nc rspunsuri, sugernd astfel posibile cercetri ulterioare. Articolul original este o dare de seam pentru o munc de cercetare. Structura rezultat din logica tiinific este urmtoare:

Introducere, unde este prezentat munc realizat de cercettor i etapele urmate,

Metode, se explic cum a fost realizat cercetarea,

Rezultate, se prezint observaiile de-a lungul cercetrii, dar i cele finale, concluzive,

Discuii, concluziile cercettorului la adresa muncii sale, a temei alese i a concluziilor rezultate.

Sunt deopotriv integrate referine i la nevoie, figuri i tabele. Punctul pe i este o redactare mai scurt, de tipul actualizrii unui subiect. Aceasta structur trebuie s fie respectat. Autorul trebuie s explice cum a selecionat articolele de referin.


Page |

131


CURS 9 ETAPELE CERCETRII N NURSING Colectarea datelor

TEMA DE CERCETARE CLINIC Proiectul de cercetare se naste dintr-o intrebare care isi gaseste originea in curiozitatea

cercetatorului, in calitatile sale de observatie si in experienta profesionala.

Descrierea inadvertentelor intre ceea ce este observat si ceea ce ar trebui sa poate sa duca la

aparitia unor propuneri de solutii pentru a suprima acest decalaj. O atitudinea critica poate astfel sa fie

generatoare de intrebari interesante. Lectura sistematica si critica a literaturii medicale si participarea

la congrese sunt surse de teme de cercetare.

Exista doua mari tipuri de teme de cercetare care corespund la doua mari categorii de studii:

Obiectivul proiectului poate fi descrierea distributiei caracteristicilor unei populatii. Este vorba de un studiu descriptiv. Nu exista ipoteza.

Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii intre diferiti factori studiati, atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. Este vorba de un

studiu analitic.

Temele de cercetare si ipoteza sunt deci legate dar nu se situeaza pe acelasi plan: existenta unei

ipoteze atesta vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele.

O buna tema de cercetare sau ipoteza trebuie sa fie simpla, specifica, conceputa si redactata

inainte de inceperea studiului. Trebuie de asemenea sa fie bine formulata.

CERCETAREA BIBLIOGRAFIC Un bun proiect de cercetare trebuie sa fie nou. Tema de cercetare odata formulata, trebuie

verificat daca raspunsul la aceasta nu exista deja.

Principala sursa este literatura medicala. Trebuie sa stim sa cercetam, intr-o masa considerabila

de informatii, articolele pertinente. Urmeaza apoi etapa parcurgerii acestor articole, pentru a le aprecia

validitatea si aplicabilitatea. Daca la sfarsitul acestei etape raspunsul la intrebare nu exista sau daca

este incomplet, atunci este perfect justificat sa intocmim un protocol.

1. Prima etapa este cercetarea bibliografica propriu-zisa, adica identificarea publicatiilor care se refera la subiectul in discutie.

2. A doua etapa este lectura critica, activa, a publicatiilor selectate.

Inainte de a incepe trebuie sa ne asiguram ca stim ceea ce cautam si unde cautam. Adica

trebuie elaborate cuvintele cheie si descrise mediile de cautare. 1. Cuvintele cheie (descriptori") trebuie intr-adevar sa descrie toate aspectele subiectului:

materia tratata (intrebare: despre ce se vorbeste ?)

intrebarea pusa (intrebare: ce vrea sa spuna ?)

Materia tratata este extrasa din domeniul in care se afla cercetatorul. Cuvintele cheie care o

descriu trebuie sa contina pe deasupra numelui specific al materiei tratate sinonimele sau echivalentii sai.

Intrebarile puse sunt si ele de o mare diversitate (impun o ipoteza si o testeaza, identifica clar

o problema, definesc o intrebare, gasesc punctele comune ale diferitelor observatii discordante ale

unuia si aceluiasi eveniment).

Experienta ne invata de altfel ca cercetarea referintelor sugereaza ea insasi cercetatorilor noi

intrebari si noi cuvinte-cheie.


Page |

132

MEDIILE DE CUTARE Cercetarea bibliografica poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase pentru a fi

toate citate. Exista mai multe sute de titluri, mergand de la cele mai generale ca: Index Medicus

(Medline), Excerpta Medica (Embase), Biologicul Abstracts (Biosis), Chemical Abstracts pana la cele

mai specializate despre SIDA, psihiatrie, cancerologie, cosmetica, chimie analitica, farmacie

industriala...

Pot fi folosite mai multe suporturi: hartie, CD ROM, on-line (asigura pe langa rapiditatea

accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole in timp real).

Astfel se ajunge la notiunea - despre care se vorbeste din ce in ce mai mult - de biblioteca

electronica, virtuala, sau chiar de publicatie fara hartie. Informatia in totalitatea sa poate sa apara - de

aici inainte - direct pe biroul cercetatorului - indiferent de distanta, gratie Intemet-ului.

LECTURA CRITIC A LITERATURII MEDICALE Cercetarea bibliografica si articolele odata obtinute, trebuie citite documentele si judecata

calitatea continutului lor. Aceasta este sarcina viitorului investigator care doreste sa precizeze tema sa

de cercetare clinica sau sa gaseasca justificarea proiectului sau de protocol.

Parcurgerea literaturii necesita deci o selectie si o evaluare. Pentru aceasta s-a dezvoltat

conceptul de literatura critica". Principiul consta in a judeca valoarea publicatiilor, indiferent daca este vorba de calitatea cercetarii intreprinse sau de pertinenta rezultatelor publicate.

In aceasta etapa, cercetatorul, pe langa consultarea literaturii medicale cu referire directa la

tema elaborata, va pune in balanta si criteriile etice de baza in materie de cercetare medicala, care se

supun urmatoarelor principii:

principiul interesului si beneficiului cercetarii;

principiul inocuitatii cercetarii sau punerea in balanta a beneficiului si a riscului;

principiul respectarii persoanei;

principiul echitatii sau repartitia echitabila si onesta a riscului si beneficiilor cercetarii.


Page |

133


CURS 10 ETAPELE CERCETRII N NURSING Analiza i interpretarea datelor

Metodologia este teoria tiinific despre cile (metodele) sporirii eficacitii cunoaterii umane. Metoda (def.de A.Brimo) reprezint ordinea ce se pune n nvarea unei tiine, urmnd condiiile, particularitile acelei tiine. Felul practic, procedural, n care se utilizeaz o metod sau alta de cercetare se numete tehnic.

Cecetarea fundamental are drept scop cunoaterea i nelegerea lumii care ne nconjoar, deschiderea unei noi perspective prin lrgirea universului explicrii realitii.

Etapele cercetrii a. Documentarea - observarea faptelor, colectarea datelor i clasificarea acestor - pregtirea

teoretic complex a celui care efectueaz cercetarea. b. Elaborarea ipotezelor explicative - ipoteza constituie o constructive deductiv elaborat

plecnd de la faptele observate i destinat unei verificri ulteriaor. ntruct, pentru a putea fi acceptat, ea trebuie demonstrat, ipoteza se distinge de postulat sau paradigm. (Teoria-reprezint o ipotez verificat).

Ipotezele pot fi clasificate:

- dup obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explicrii, la conceptele utilizate n teorie sau practic.

- dup nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare.

Pentru a fi admisibile metodologic, ipotezele trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s se refere la fenomene observabile; - s utilizeze concepte precise; - s fie specifice domeniului utilizat; - s fie verificabile.

c. Verificarea ipotezelor - este dificil deoarece criminalitatea nu se poate produce n laborator.

Nivelele profunzimii cerecetrii a. Descrierea - este nivelul superficial al cercetrii i urmeaz fazei documentrii b. Clasificarea datelor - se realizeaz prin categorisire sau clasificare i utilizeaz conceptul

de categorie (clas de obiecte sau fiine care reprezint caracteristici comune i permite compararea cu alte clase care au propriile caracteristici)

c. Explicarea - corespunde funciei explicative a criminologiei i vizeaz clarificarea naturii i cauzelor obiectului de studiu. Teoria criminologic nu este doar o ipotez verificat, ea reprezint un ansamblu structurat de concepte i judeci de valoare care are ca scop explicarea sintetic a realitii.

Cercetarea aplicat a. Documentarea prealabil (presupune studierea domeniului supus cercetrii), b. Diagnosticarea (consecin logic a documentrii i are ca obiectiv aprecierea tiinific

asupra efectivitii i eficacitii mijlocului studiat), c. Propunerea de schimbare (etapa final i are loc doar dac rezultatele cercetrii o impun).


Page |

134


CURS 11 ETAPELE CERCETRII N NURSING Redactarea unui raport final

REDACTAREA PROTOCOLULUI Protocolul este documentul care descrie metoda studiului propus, justificarea obiectivelor, de

la ipoteza pana la constrangerile metodologice si care defineste conditiile de realizare si desfasurare.

Este esentiala scrierea protocolului intr-un stadiu precoce al procesului de concepere a

studiului atat pentru cercetator si cei care participa la studiu, cat si pentru comisiile de etica sau

organismele susceptibile de finantare. Trebuie amintit ca numai caracterul sau inovator si pertinent, in

conditiile importantei problemei tratate si ale impactului asupra populatiei, constituie factorul ce

favorizeaza interesul comanditarilor si alocarea de la buget.

In acest capitol s-a propus un plan de protocol, cu descrierea fiecarei etape.

Planul propus in acest capitol este un plan general care poate fi utilizat in toate situatiile pe

care le intalnim in cercetarea clinica. Pentru un studiu de conceptie, mai simplu decat un studiu

analitic, nu toate etapele descrise aici sunt obligatoriu utile sau pertinente:

1. Titlu El rezuma problema pe care ne propunem sa o studiem.

Trebuie sa fie clar, precis, suficient de scurt si in acelasi timp suficient de informativ.

El poate contine o informatie despre tipul de studiu propus.

2. Obiectivul Exista 4 mari tipuri de obiective care trebuie formulate foarte clar si foarte precis:

- Primul se refera la prognostic sau la evolutia unei stari patologice. Obiectivul este de a cunoaste si de a intelege evenimentele care vor aparea la un pacient

intre momentul cand boala s-a manifestat si momentul cand istoricul clinic se termina (prin

vindecare, moarte, sau instalarea pacientului intr-o alta stare fizica, mentala sau sociala).

- Al doilea se refera la etiologie sau la cauzalitate:

Obiectivul este de a pune in evidenta o relatie de cauzalitate intre doua evenimente sau de a calcula forta de asociere intre doi factori.

- Al treilea se refera la performanta testelor diagnostice .

Obiectivul este de a evalua o strategie de diagnostic, sau de a ameliora interpretarea rezultatelor unui test.

- Al patrulea se refera la impactul unei interventii

Obiectivul este evaluarea unei interventii terapeutice, de depistare, de preventie sau de educare: face ea mai mult bine decat rau, care este raportul cost-utilitate ?

3. Justificare studiului Cercetarea costa mult si presupune timp. Ea poate, in plus, sa puna pacientii in situatii de

disconfort sau risc. Trebuie deci pus din nou accentul direct pe rezultatele sale.

4. Ipoteza Orice protocol de cercetare chiar daca este un studiu analitic, trebuie sa formuleze explicit o

ipoteza. O ipoteza este o afirmatie (si nu o intrebare / problema) despre o posibila relatie intre factorii

studiati si criteriile de rationament.


Page |

135

In general, ipoteza este prezentata sub forma ipotezei nule: nu exista legatura intre factorul studiat si criteriul de rationament", pentru ca testul statistic, construit plecand de la datele adunate, sa

permita calcularea probabilitatii ca asocierea observata sa survina numai din intamplare. Propozitia:

exista o asociere intre factorul studiat si criteriul rationarii" constituie ipoteza alternativa.

5. Subiectii Protocolul trebuie sa se prezinte:

o criteriile de includere care definesc principalele caracteristici ale populatiei implicate in studiu;

o criteriile de excludere care definesc un subgrup de subiecti care nu satisfac criteriile de includere

6. Marimea esantionului Esantionul trebuie sa fie reprezentativ pentru populatia la care se vor aplica concluziile

studiului. Tehnica esantionarii trebuie sa fie decrisa in stadiul de protocol.

7. Culegerea si analiza datelor Protocolul trebuie sa comporte o descriere a analizelor statistice programate in studiu si

justificarea lor (pentru a lua in calcul, de exemplu, factorii de confuzie).

8. Un eventual studiu pilot Nu este intotdeauna necesar. Trebuie realizat pe un esantion reprezentativ. Este util pentru:

o a antrena si testa personalul implicat in studiu; o a evalua rata de raspunsuri; o a estima amplitudinea diferentei observate (utila pentru a determina marimea

esantionului).

9. Implicatii etice In stadiul de realizare a protocolului, consideratiile etice pun accentul pe respectul fata de

persoana, prin probleme de confidentialitate si principiul minimalizarii riscului.

10. Bugetul Acest paragraf realizeaza sinteza tuturor etapelor din punct de vedere al costului. Calitatea

prezentarii sale, pertinenta sa si justificarea sunt esentiale pentru acceptarea proiectului de catre un

organism finantator.

11. Calendarul Trebuie sa precizam durata si momentul fiecarei etape.

12. Referinte In aceasta sectiune sunt reproduse referintele diverselor documente citate in diferitele parti ale

protocolului.


Page |

136

REDACTAREA MEDICAL Ceea ce se concepe bine se enunta clar" Redactarea stiintifica pleaca de la stiinta si nu de la literatura. Ea este ghidata de principii care

decurg din insasi rigoarea stiintifica. O buna utilizare a limbii st respectarea regulilor gramaticale sunt,

deci, indispensabile.

Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. Structura rezulta din

logica stiintifica. Introducere (pentru ce munca a fost facuta), Metode (cum a fost facuta), Rezultate

(ce s-a observat) si Discutii (ce cred eu despre munca mea). Sunt deopotriva integrate referinte si la

nevoie, figuri si tabele.

"Punctul pe i" este o redactare mai scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura

trebuie sa fie respectata. Autorul trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta.

1. STILUL Stilul stiintific difera de stilul literar. Logica stiintifica impune, pentru verbe, utilizarea

timpurilor trecute pentru evenimentele survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la

notiunile foarte bine stabilite. Viitorul nu este utilizat in redactarea stiintifica. Forma pasiva, de modestie", generatoare de ambiguitate, trebuie de asemenea proscrisa.

Chiar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la intervale apropiate si deci sa

cautam variante elegante, rigoarea stiintifica implic utilizarea aceluiasi cuvant pentru a desemna

acelasi lucru. Expresiile emotionale sau de curtoazie trebuie evitate .

Precizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa ghideze si redactarea articolului. O

metoda experimentala trebuie sa fie destul de precis descrisa pentru a fi reproductibila de catre cititor.

O scadere in greutate de 10 kg nu are aceeasi semnificatie la un subiect de 100 kg sau de 50 kg, daca

s-a produs intr-o luna sau intr-un an. Precizia impune verificarea tuturor numerelor, a coerentei lor in

text si tabele. Adjectivele si adverbele imprecise sau inutile (examinare atenta, adesea, mult...) trebuie

suprimate.

Claritatea este a doua virtute a unui articol stiintific. Ea implica cuvinte simple si o sintaxa

simpla. Ea poate fi ameliorata prin asezarea in pozitie forte - la inceput de fraza, paragraf, titlu - a unor

cuvinte cu potential informativ important. Contrar uzajului literar este bine sa punem o virgula chiar

inainte de si"; aceasta politica a fost adoptata de cele mai mari jurnale biomedicale. "Et caetera", asa cum" si de exemplu" sunt imprecise, in afara cazului in care cititorul poate deduce logic tot ceea ce este subinteles.

Abrevierile internationale de unitati sunt licite, chiar recomandate, cand urmeaza unui numar,

dar nu si in alte cazuri. Ortografierea unei abrevieri trebuie verificata daca suntem nesiguri.

Concizia este a treia calitate a unui articol stiintific. Substantive, adverbe, adjective si expresii

fara valoare (decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ... ) trebuie suprimate, ca si datele

marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizie: elipsa dauneaza claritatii.

2. TITLUL Anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. Este primul element de

atragere a cititorului. Redactarea sa, facuta dupa terminarea articolului, cere multa atentie. Titlul

trebuie sa fie scurt (10 pana la 15 cuvinte) si precis. Cuvintele informative trebuie plasate la inceput,

in pozitie forte. Expresiile inutile (a propos de, contributii la studiul...) nu sunt recomandate. Un sub-

titlu, de tipul metoda utilizata", este insa util.

3. AUTORII In teorie, autorul este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza decat rar

de unul singur, iar colegii din echipa doresc o recunoastere. Primul autor este de obicei redactorul

articolului; este cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau cel care a dirijat-o.


Page |

137

4. INTRODUCEREA Introducerea este o punte intre cunostintele autorului si cele ale cititorului. Ea ii ofera acestuia

o idee concisa si clara despre subiect pentru ca el sa inteleaga de ce a fost efectuata lucrarea.

Importanta studiului este pusa in valoare pentru ca cititorului sa i se trezeasca interesul de a-i urmari

lectura.

Prima parte a introducerii expune aspectele generale ale subiectului. Rapelul istoric, daca este

necesar, trebuie sa fie concis.

A doua parte trebuie sa precizeze aspectul particular al problemei abordate in aceasta lucrare

originala.

Ultima parte indica, in una sau doua fraze, scopul lucrarii. Timpul verbelor trebuie sa fie

trecutul daca se citeaza un alt autor si prezentul pentru expunerea faptelor admise si /sau dovedite.

Orice afirmatie trebuie fondata pe una sau mai multe referinte, fara ca acestea sa fie prea numeroase .

5. MATERIAL SI METODE Acest capitol cuprinde expunerea materialului de studiu si cel al metodelor de lucru. Trebuie sa

fie destul de precis pentru ca cititorul sa poata reproduce sau verifica lucrarea.

Este bine sa se dea toate detaliile necesare interpretarii rezultatelor.

6. REZULTATELE Acest capitol este inima articolului original. Rezultatele expuse sunt finalitatea cercetarii

descrise in introducere si a metodelor folosite pentru a ajunge aici, ele sunt baza discutiei. Toate

rezultatele trebuie raportate strict doar in acest capitol. Este o greseala grava de a face sa figureze

rezultatele la discutii. Este bine sa raportam doar rezultate: acest capitol nu trebuie sa comporte nici un

comentariu, explicatie, comparatie cu alte studii. Deci trebuie sa nu contina nici o referinta, doar

rezultatele autorilor sa fie expuse. Un avantaj real este folosirea figurilor si tabelelor pentru a furniza

maximum de informatii intr-un spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. Textul nu trebuie sa

repete datele furnizate de figuri si tabele.

7. DISCUTIILE Scopul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata, si numai aceasta, cu mijloacele puse in

practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute. Partea de discutii difera in concepere fata de

capitolele precedente: este bine sa exprimam la modul personal ceea ce gandim. Calitatea discutiilor

si interesul starnit de acestea reflecta cultura stiintifica si inteligenta autorilor. Acest capitol raspunde

la trei obiective.

Primul obiectiv este de a comunica daca scopul cercetarii expus in finalul introducerii a fost

sau nu atins. Aceasta implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare acceptabila intr-un

raport de cercetare. Nici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara.

Al doilea obiectiv este aprecierea calitatii si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si

obiectiva a lucrarii se refera la fiecare capitol al articolului

Al treilea obiectiv este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca exista

diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa-si precizeze aportul personal prin

maniera in care au abordat problema.

Unele reviste tolereaza ca articolul sa sfarseasca printr-o concluzie, dar nu este recomandabil:

concluzia risca sa fie o repetare sau o tentativa de salvare dintr-o discutie prost elaborata. Mai mult,

discutia nu trebuie sa se termine printr-un rezumat. Putem in schimb formula ipoteze pentru o viitoare

lucrare. O alta eroare este aceea de a repeta la discutii ceea ce s-a afirmat in introducere. O solutie este

de a aminti in introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la discutii, propriile rezultate

cu cele ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea rezultatelor altor autori sau in ceea ce ii

facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare. Nu trebuie sa citam niciodata alti autori fara sa le fi

citit articolul original. Asa cum nu trebuie sa citam un autor fara sa dam referinta. Expresiile

emotionale trebuie suprimate. Timpul prezent al verbelor nu trebuie utilizat decat pentru notiuni bine

stabilite. Daca discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta parte este sigur

prea lunga si, probabil, prost condusa.


Page |

138

8. REZULTATUL Scopul sau este de a prezenta cititorului, intr-un spatiu redus, substanta informationala a

articolului. Este partea cea mai citita dintr-un articol. Sau, cu titlul, este exact ceea ce-1 va incita pe

cititor la parcurgerea intregului articol. El este susceptibil de a fi reprodus in numeroase documente

fara articol. Iata de ce el trebuie sa fie comprehensibil prin el insusi.

Rezumatul trebuie sa fie informativ. Constructia sa reproduce structura articolului si raspunde

la patru intrebari: de ce, cum a fost facuta aceasta lucrare, care au fost rezultatele, ce concluzii sau

generalizari putem extrage de aici ?

Rezumatul nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, figuri, tabele sau note si nici chiar abrevieri

neexplicate in interiorul propriului sau continut. Lungimea sa este deseori indicata in instructiunile

catre autori, cel mai adesea de la 250 la 300 de cuvinte, adica, aproximativ, o pagina dactilografiata la

doua randuri.

9. REFERINTELE Scopul lor este de a justifica orice fapt enuntat. Referinta este enuntata cat mai curand posibil

dupa enuntarea faptului si nu la sfarsitul fiecarei raze. Referintele sunt prezentate la sfarsitul

articolului.

Documents

Suport Curs - Cercetare in Nursing (Anul III, Competenta 3, Cu Sublienieri)