DREPTUL CONCURENłEI

Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL CONCURENłEI

Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU

-SUPORT CURS-

Anul IV

Semestrul II

2012-2013

CUPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCU RENTEI...................................... 1

1. DEFINIłIE.................................................................................................................................................. 1 2. OBIECT DE REGLEMENTARE...................................................................................................................... 2 3. CARACTERE JURIDICE............................................................................................................................... 2 4. RELAłIA DREPTULUI CONCURENłEI CU DREPTUL CONSUMATORILOR....................................................... 3 5. IZVOARELE DREPTULUI CONCURENłEI ŞI AL CONSUMATORULUI............................................................... 5

5.1. Izvoare internaŃionale ............................................................................................................................ 5 5.2. Izvoare la nivelul Uniunii Europene ...................................................................................................... 6 5.3. Izvoare interne ....................................................................................................................................... 7

CAPITOLUL II. INSTITU łII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCUREN łEI ......................... 9

OBIECTIVE:......................................................................................................................................................... 9 1. NOłIUNEA DE CONCURENłĂ .......................................................................................................................... 9 2. NOłIUNEA DE PIAłĂ RELEVANTĂ ................................................................................................................. 12

2.1. Constrângeri concurenŃiale.................................................................................................................. 13 2.2. Elementele pieŃei relevante .................................................................................................................. 14

3. NOłIUNEA DE ÎNTREPRINDERE..................................................................................................................... 15 4. FUNCłIILE CONCURENłEI............................................................................................................................. 17 5. CLASIFICAREA CONCURENłEI ....................................................................................................................... 18

5.1. Precizări prealabile ............................................................................................................................. 18 5.2. ConcurenŃa loială ................................................................................................................................ 19 5.3. ConcurenŃa neloială............................................................................................................................. 21

6. AUTORITATEA DE CONCURENłĂ – CONSILIUL CONCURENłEI ...................................................................... 26 6.1. GeneralităŃi .......................................................................................................................................... 26 6.2. Structura Consiliului ConcurenŃei ....................................................................................................... 27 6.3. FuncŃionarea Consiliului ConcurenŃei................................................................................................. 27 6.4. AtribuŃiile Consiliului ConcurenŃei ...................................................................................................... 28

CAPITOLUL III. PROTEC łIA PIEłEI........................................................................................................ 30

A. ACORDURI, DECIZII ŞI PRACTICI CONCERTATE............................................................................................. 30 1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 30 2. Categorii de antante................................................................................................................................ 32 3. Exceptări de la principiul interzicerii înŃelegerilor anticoncurenŃiale .................................................. 34 4. SancŃionarea antantelor......................................................................................................................... 36

B. ABUZUL DE POZIłIE DOMINANTĂ ................................................................................................................. 37 1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 37 2. Criterii de identificare a poziŃiei dominante ........................................................................................... 38 3. Abuzul de poziŃie dominantă ................................................................................................................... 38 4. SancŃionarea abuzului de poziŃie dominantă .......................................................................................... 40

C. CONCENTRĂRILE ECONOMICE...................................................................................................................... 41 1. Aspecte generale .................................................................................................................................... 41 2. ModalităŃi de realizare a concentrărilor ........................................................................................... 42 3. Notificarea concentrărilor economice............................................................................................... 44 4. SancŃionarea operaŃiunilor de concentrare economică..................................................................... 45

D. AJUTOARELE DE STAT................................................................................................................................. 46 1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 46 2. Categorii de ajutoare de stat................................................................................................................... 47 3. Monitorizarea ajutoarelor de stat ........................................................................................................... 49

CAPITOLUL IV. PROTEC łIA CONCURENłILOR................................................................................... 51

A. CONCURENłA NELOIALĂ PE PIAłA INTERNĂ ................................................................................................ 51 1. Clasificarea actelor şi faptelor de concurenŃă neloială .......................................................................... 51 2. Confuzia privind concurentul vătămat .................................................................................................... 52 3. Denigrarea concurentului ....................................................................................................................... 55 4. Dezorganizarea întreprinderii concurentului ......................................................................................... 60

B. CONCURENłA NELOIALĂ PE PIAłA INTERNAłIONALĂ .................................................................................. 64 1. Dumpingul............................................................................................................................................... 64 2. SubvenŃiile............................................................................................................................................... 68

C. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU CONCURENłĂ NELOIALĂ ......................................................................... 72 1. Răspunderea civilă................................................................................................................................. 72 2. Răspunderea administrativă.............................................................................................................. 73 3. Răspunderea penală .......................................................................................................................... 74 4. AcŃiunea în concurenŃă neloială ........................................................................................................ 77

1

Capitolul I. Aspecte generale privind dreptul concurenţei

Obiective:

- înŃelegerea semnificaŃiei dreptului concurenŃei

- delimitarea dreptului concurenŃei de alte ramuri de drept

- delimitarea trăsăturilor specifice dreptului concurenŃei

- cunoaşterea izvoarelor dreptului concurenŃei

1. Definiţie

Dreptul concurenŃei este o ramură de drept aflată în plin proces de formare şi

structurare. Privit în ansamblul său, dreptul concurenŃei are o vocaŃie interdisciplinară, fiind

influenŃat, în mod precumpănitor, de mecanismele economiei de piaŃă.

In ceea ce priveşte conceptul dreptului concurenŃei, în doctrină există două categorii

de concepŃii şi anume: o concepŃie extensivă şi una restrictivă.

În concepŃia extensivă, dreptul concurenŃei comerciale reprezintă un ansamblu de

norme juridice care reglementează lupta dintre agenŃii economici în scopul atragerii şi

menŃinerii clientelei.

In concepŃia restrictivă, dreptul concurenŃei comerciale este privit prin prisma a două

categorii de interpretări : monistă şi dualistă.

În interpretarea monistă, dreptul concurenŃei are ca obiect un ansamblu de reguli care

fie reprimă practicile monopoliste, fie reprimă exerciŃiul abuziv al libertăŃilor de care

beneficiază agenŃii economici în lupta pentru atragerea şi menŃinerea clientelei.

In interpretarea dualistă, dreptul concurenŃei are ca obiect atât reglemetările

antimonopoliste, cât şi cele care combat actele de concurenŃă neloială. Interpretarea dualistă

este cea mai acceptată opinie doctrinară, întrucât permite delimitarea obiectului dreptului

concurenŃei de cel al altor ramuri de drept.

Dreptul concurenŃei este acea ramură de drept formată dintr-un ansamblu de norme

juridice destinate să asigure, pe piaŃa internă şi internaŃională, existenŃa şi exerciŃiul normal al

competiŃiei dintre profesionişti.

2

2. Obiect de reglementare

Dreptul concurenŃei are ca obiect de reglementare, pe de o parte, prevenirea practicilor

monopoliste, care se pot concretiza în acorduri restrictive de concurenŃă şi abuz de poziŃie

dominantă, iar pe de altă parte, sancŃionarea actelor şi faptelor de concurenŃă neloială, care

distorsionează mediul concurenŃial.

Prin prisma obiectului de reglementare, dreptul concurenŃei îndeplineşte două funcŃii

fundamentale :

- de a preveni practicile anticoncurenŃiale şi neloiale ;

- de a reprima încălcarea concurenŃei libere şi licite.

3. Caractere juridice

Dreptul concurenŃei se evidenŃiază în sistemul de drept prin mai multe caracteristici :

a) caracterul subiectiv – dreptul concurenŃei reglementează comportamentul

profesioniştilor,, care, prin natura lui, este unul subiectiv. De asemenea,

reprimarea actelor şi faptelor care distorsionează concurenŃa reprezintă voinŃa

autorităŃilor care veghează asupra menŃinerii echlibrului concurenŃial ;

b) caracterul economic – un mediu concurenŃial normal este un barometru al

funcŃionării economiei de piaŃă ; dreptul concurenŃei reprezintă un factor de

dinamism economic, prin intermediul lui, profesioniştii fiind stimulaŃi să ofere

consumatorilor produse/servicii calitative, la un preŃ cât mai scăzut. Totodată,

dreptul concurenŃei utilizează o serie de concepte şi teorii economice, cum ar fi

« piaŃă relevantă », « monopol », « oligopol », « concurenŃă perfectă »,

« concurenŃă imperfectă », etc. ;

c) caracterul evolutiv – dreptul concurenŃei, cu preponderenŃă faŃă de alte ramuri de

drept, este în plin proces de formare, întrucât şi economia de piaŃă, ca premisă

pentru existenŃa concurenŃei, este în curs de trecere spre economie funcŃională ;

d) caracterul compozit - dreptul concurenŃei conŃine norme de drept material şi

norme de drept procesual, specifice altor ramuri de drept : drept comercial, drept

administrativ, drept penal, dreptul proprietăŃii intelectuale, dreptul consumatorilor,

etc. ;

3

4. Relaţia dreptului concurenţei cu dreptul consumatorilor

ProtecŃia consumatorilor reprezintă unul dintre cele mai importante obiective a

reglementărilor din domeniul concurenŃei neloiale. Preocuparea legiuitorului de a acorda

protecŃie consumatorului concomitent cu reprimarea practicilor comerciale neloiale a

dobândit, în ultimii ani, o dimensiune comunitară. Denumită şi consumerism, protecŃia

consumatorilor a căpătat amploare în contextul constituirii şi extinderii pieŃei comune.

Raporturile dintre profesionişti şi consumatorii produselor şi serviciilor se înclină cel

mai adesea în favoarea primilor, ce sunt deŃinători ai unui bagaj economico-financiar şi

informaŃional şi în defavoarea consumatorilor, afişaŃi în poziŃie de inferioritate. În

compensare, legea le conferă ultimilor protecŃie în raporturile juridice pe care le întreŃin cu

operatorii economici.

ProtecŃia consumatorilor însumează toate acŃiunile din sfera publică şi privată, care au

ca finalitate asigurarea şi afirmarea drepturilor şi intereselor economice, apărarea sănătăŃii şi

securităŃii acestora. În sfera publică, statul a intervenit pentru a echilibra balanŃa profesionist-

consumator şi a impus reguli a căror finalitate este protejarea consumatorilor.

În general, relaŃiile comerciale presupun un anumit cod de conduită al participanŃilor,

care se fundamentează pe o anumită moralitate în viaŃa comercială, egală pentru toŃii

operatorii economici. În materia concurenŃei neloiale, protecŃia consumatorului reprezintă un

standard de apreciere a caracterului dăunător al faptei.

Consumator poate fi orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în

asociaŃii, care acŃionează în scopuri din afara activităŃii sale comerciale, industriale sau de

producŃie, artizanale ori liberale (art. 2 punctul (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 21/1992 cu

privire la protecŃia consumatorilor).

Drepturile de care se bucură consumatorii sunt enumerate în art. 3 din O.G. nr.

21/1992:

� dreptul de a fi protejaŃi împotriva riscului de a achiziŃiona un produs sau de a li

se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaŃa, sănătatea sau securitatea ori să le

afecteze drepturile şi interesele legitime (lit. a);

� dreptul de a fi informaŃi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor

esenŃiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu

acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaŃi în calitatea lor de

consumatori (lit. b);

� dreptul de a avea acces la pieŃe care le asigură o gamă variată de produse şi

servicii de calitate (lit. c);

4

� dreptul de a fi despăgubiŃi pentru pagubele generate de calitatea

necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de

lege (lit. d);

� dreptul de a se organiza în asociaŃii de consumatori, în scopul apărării

intereselor lor (lit. e).

În vederea respectării acestor drepturi, operatorilor economici le revin o serie de

obligaŃii precum: să pună pe piaŃă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor

prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaŃiile cu consumatorii şi să nu

folosească practici comerciale abuzive (art. 9 din O.G. nr. 21/1992).

Prin practici comerciale abuzive şi/sau incorecte se înŃelege orice acŃiune, inacŃiune,

conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator

economic în relaŃie directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu,

ce aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor.

La nivelul Uniunii Europene, preocupările privind protecŃia consumatorilor împotriva

practicilor comerciale neloiale s-au concretizat prin adoptarea Directivei 2005/29/CE privind

practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaŃa internă faŃă de consumatori şi a

Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înşelătoare şi comparativă.

Directiva 2005/29/CE protejează în mod direct interesele economice ale

consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor faŃă de aceştia.

Astfel, directiva protejează în mod indirect şi întreprinderile legitime împotriva concurenŃilor

care nu respectă regulile stabilite de aceasta, oferind astfel garanŃia unei concurenŃe loiale în

domeniile pe care le coordonează (punctul 8 al Expunerii ). Potrivit art. 5 alin. (2), o practică

comercială este neloială în cazul în care este contrară cerinŃelor diligenŃei profesionale şi în

cazul în care denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic al

consumatorului mediu cu privire la un produs.

Anexa I a Directivei nr. 2005/29 cuprinde o enumerare a practicilor comerciale

considerate neloiale indiferent de situaŃie. Dacă situaŃia de fapt concretă nu intră în unul din

cazurile prevăzute în anexă, atunci instanŃele judecătoreşti trebuie să analizeze dacă îşi

găseşte aplicabilitate clauza generală.

Întrucât ponderea în rândul practicilor comerciale neloiale o deŃin anumite forme

abuzive de publicitate, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2006/114/CE privind

publicitatea înşelătoare şi comparativă. Prevederile Directivei 2006/114/CE au rolul de a

stimula concurenŃa dintre furnizorii de bunuri şi servicii, în beneficiul consumatorilor,

permiŃând concurenŃilor să evidenŃieze în mod obiectiv avantajele diferitelor produse

5

comparabile, interzicând în acelaşi timp practici care pot denatura concurenŃa, care pot fi în

detrimentul concurenŃilor şi care pot avea un efect negativ asupra alegerii consumatorilor.

Publicitatea înşelătoare şi comparativă ilegală pot duce la denaturarea concurenŃei în

cadrul pieŃei interne deoarece, cel mai adesea, depăşeşte frontierele statelor membre.

Pe plan intern, o serie de acte normative care asigură cadrul legal al protecŃiei

consumatorilor conŃin dispoziŃii referitoare la combaterea concurenŃei neloiale.

5. Izvoarele dreptului concurenţei şi al consumatorului

ProtecŃia concurenŃei loiale are trei categorii de izvoare: internaŃionale, comunitare şi

interne. Izvoarele concurenŃei neloiale cuprind norme de drept material şi norme conflictuale.

Pe plan internaŃional, regulile aplicabile concurenŃei neloiale au fost incluse în

convenŃii referitoare la proprietatea industrială şi în convenŃii comerciale. Aceste

reglementări asigură existenŃa unui mediu concurenŃial nedistorsionat.

În cadrul Uniunii Europene, necesitatea asigurării condiŃiilor propice unei concurenŃe

loiale a constituit însăşi raŃiunea creării pieŃei unice interne. Regulile în domeniul concurenŃei

reprezintă o premisă a funcŃionării eficiente a pieŃei unice. PieŃele competitive furnizează

consumatorilor bunuri sau servicii de o calitate mai bună, la preŃuri mai scăzute, iar

operatorilor economici le conferă un cadru adecvat dezvoltării şi progresului. Diversitatea

legislaŃiilor naŃionale a constituit principala cauză care a stat la baza elaborării unor

reglementări uniforme.

Reglementările interne trebuie să constituie un suport pentru creşterea competitivităŃii

atât la nivel naŃional, cât şi comunitar. LegislaŃia în domeniul concurenŃei neloiale trebuie să

se adapteze permanent realităŃii economice. Totodată, trebuie să asigure o interacŃiune cu

prevederile din domeniul protecŃiei consumatorilor.

5.1. Izvoare interna Ńionale ◊ ConvenŃia Uniunii de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecŃia proprietăŃii

industriale;

◊ ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale;

◊ Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (G.A.T.T.);

◊ Acordul de la Marrakech privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului;

6

◊ Acordul TRIPS (Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property

Rights) constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakesh, încheiat la 15 aprilie 1994 –

Acord privind aspectele legate de comerŃ ale drepturilor de proprietate intelectuală.

5.2. Izvoare la nivelul Uniunii Europene ◊ Tratatul privind FuncŃionarea Uniunii Europene, Titlul VII, intitulat „Norme

comune privind concurenŃa, impozitarea şi armonizarea legislativă” (art. 101-109); Titlul XV,

intitulat „ProtecŃia consumatorilor” (art. 169);

◊ Regulamentul nr. 1/2003/CE al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea

în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat;

◊ Regulamentul nr. 139/2004/CE al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul

concentrărilor economice între întreprinderi;

◊ Regulamentul nr. 2006/2004/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 27

octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităŃile naŃionale însărcinate să asigure

aplicarea legislaŃiei în materie de protecŃie a consumatorului;

◊ Regulamentul nr. 597/2009/CE din 11 iunie 2009 privind protecŃia împotriva importurilor

care fac obiectul unor subvenŃii din partea Ńărilor care nu sunt membre ale ComunităŃii

Europene;

◊ Regulamentul Consiliului nr. 1225/2009/CE din 30 noiembrie 2009 privind

protecŃia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea Ńărilor care nu sunt

membre ale ComunităŃii Europene;

◊ Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecŃia

consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaŃiilor comerciale;

◊ Directiva Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii

pentru călătorii, vacanŃe şi circuite;

◊ Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii;

◊ Directiva 98/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1988 privind

protecŃia consumatorului prin indicarea preŃurilor produselor oferite consumatorilor;

◊ Directiva 99/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind

anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanŃiile conexe

◊ Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997

privind protecŃia consumatorilor în cadrul contractelor la distanŃă;

7

◊ Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2005/29/CE din 11 mai 2005

privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaŃa internă faŃă de

consumatori;

◊ Directiva Parlamentului European şi Consiliului nr. 2006/114/CE din 12 decembrie 2006

privind publicitatea înşelătoare şi comparativă;

◊ Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008

privind contractele de credit pentru consumatori;

◊ Directiva 2008/122/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 ianuarie 2009

privind protecŃia consumatorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte referitoare la contractele

privind dreptul de folosinŃă a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de

vacanŃă cu drept de folosinŃă pe termen lung, precum şi la contractele de revânzare şi de

schimb;

◊ Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind

acŃiunile în încetare în ceea ce priveşte protecŃia intereselor consumatorilor.

5.3. Izvoare interne

◊ Legea nr. 21/1996 a concurenŃei;

◊ Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale;

◊ Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi comerciale ilicite;

◊ Legea nr. 148/2000 privind publicitatea;

◊ OrdonanŃa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de

piaŃă;

◊ Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului;

◊ Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŃilor în relaŃia cu

consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaŃia europeană privind protecŃia

consumatorilor;

◊ Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă;

◊ H. G. nr. 1553/2004 privind unele modalităŃi de încetare a practicilor ilicite în domeniul

protecŃiei intereselor colective ale consumatorilor;

◊ O.G. nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor;

◊ Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori;

◊ O.G. nr. 130/2000 privind protecŃia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor

la distanŃă;

8

◊ Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de

produsele cu defecte;

◊ O.G. nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice;

◊ Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianŃi şi

consumatori;

◊ Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanŃiile asociate acestora;

◊ Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor;

◊ O. G. nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaŃiilor comerciale;

◊ O.U.G. nr. 14/2011 pentru protecŃia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor

privind dobândirea dreptului de folosinŃă pe o perioadă determinată a unuia sau a mai multor

spaŃii de cazare, a contractelor pe termen lung privind dobândirea unor beneficii pentru

produsele de vacanŃă, a contractelor de revânzare, precum şi a contractelor de schimb.

Întrebări:

ArătaŃi ce înŃelegeŃi prin dreptul concurenŃei.

DelimitaŃi dreptul concurenŃei de alte ramuri de drept.

Care sunt principalele izvoare la nivelul Uniunii Europene

9

Capitolul II. Instituţii fundamentale ale dreptului concurenţei

Obiective:

- înŃelegerea noŃiunilor fundamentale din dreptul concurenŃei

- cunoaşterea pieŃei relevante

- conturarea funcŃiilor concurenŃei

- delimitarea între concurenŃa loială şi concurenŃa neloială

- prezentarea autorităŃii de concurenŃă

1. Noţiunea de concurenţă

NoŃiunea de concurenŃă este folosită în toate relaŃiile sociale. Această noŃiune provine

din limba latină, de la termenul concurrere care înseamnă a se înfrunta.

În sensul larg al accepŃiunii, prin concurenŃa se înŃelege confruntarea dintre agenŃii

economici cu activităŃi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieŃei, pentru

câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

În literatura juridică, ea este definită ca fiind rivalitatea sau lupta desfăşurată cu

mijloace economice între comercianŃi sau industriaşi pentru cucerirea pieŃei, producerea şi

desfacerea unor produse, atragerea şi menŃinerea clientelei şi obŃinerea de beneficii.

Într-o altă definiŃie, mai simplificată, este considerată o luptă adesea acerbă între

agenŃii economici care exercită aceeaşi activitate sau o activitate similară pentru dobândirea,

menŃinerea şi extinderea clientelei.

Diversificarea conŃinutului noŃiunii de concurenŃă a condus la formarea unei ramuri

de drept distincte: dreptul concurenŃei.

În literatura de specialitate, dreptului concurenŃei îi sunt atribuite două accepŃiuni

diferite.

În sens larg, prin dreptul concurenŃei se înŃelege ansamblul normelor juridice care

reglementează raporturile privind reprimarea concurenŃei neloiale şi restricŃiile impuse

concurenŃei. În sens restrâns, acest drept se restrânge la raporturile juridice privind

combaterea concurenŃei neloiale.

ConcurenŃa comercială constituie instituŃia juridică fundamentală a dreptului

concurenŃei. Ca parte integrantă a realităŃii economico-juridice, aceasta este influenŃată

permanent de politica comercială internaŃională.

10

Politica de concurenŃă urmăreşte să creeze pieŃe cu concurenŃă loială şi să prevină

formarea monopolurilor care îşi impun preŃurile în detrimentul consumatorilor. Conlucrarea

în acest domeniu se realizează prin OrganizaŃia Mondială a ComerŃului şi OrganizaŃia pentru

Cooperare şi Dezvoltare Economică, dar şi prin acorduri multilaterale sau bilaterale.

În Raportul său anual, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului abordează problematica

concurenŃei prin prisma interdependenŃei cu structura pieŃei, raporturile economice, sursele şi

costurile concurenŃei imperfecte, aspecte legate de relaŃiile comerciale internaŃionale.

Punctul de vedere al OrganizaŃiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică s-a

concretizat într-o definiŃie potrivit căreia concurenŃa se înfăŃişează ca o situaŃie de pe o piaŃă,

în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela

cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv economic, care constă în profituri, vânzări şi

împărŃirea pieŃei.

Din perspectivă istorică, competiŃia a fost întotdeauna un factor care a stimulat

comerŃul. EvoluŃia vieŃii statale s-a concretizat, printre altele, în reguli convenŃionale sau

legale destinate producŃiei de mărfuri şi servicii şi transferului acestor activităŃi către

beneficiari.

O anumită preocupare din partea comercianŃilor şi a autorităŃilor pentru instituirea

unor reguli imperative care să guverneze activitatea de comerŃ şi competiŃia datează din

perioada medievală. ConcurenŃa, în adevăratul ei sens, apare odată cu înlăturarea tuturor

obstacolelor politice, economice şi sociale din calea libertăŃii comerŃului.

În contextul dezvoltării politice, economice şi sociale, competiŃia s-a extins în spaŃiul

european, devenind astăzi un obiectiv principal al politicii comunitare.

Din punct de vedere economic, noŃiunea de concurenŃă este analizată fie ca o relaŃie

între operatorii economici, fie ca şi comportament concurenŃial sau ca o situaŃie caracteristică

mediului de afaceri (mediu concurenŃial).

ConcurenŃa derivă din comportamentul operatorilor economici pe o anumită piaŃă,

bazat pe un interes personal, concretizat în obŃinerea de avantaje concurenŃiale în raport cu

rivalii, referitoare la cota de piaŃa, dominaŃie prin costuri, inovaŃie, fidelizarea clientelei.

Efectul benefic este recepŃionat, în final, de către consumatori. Ei se pot bucura de

diversitatea şi calitatea bunurilor şi a serviciilor, de preŃul relativ scăzut de obŃinere, de

creativitatea operatorilor economici.

În contextul internaŃionalizării relaŃiilor comerciale, concurenŃa a dobândit noi

dimensiuni. Competitivitatea economiilor naŃionale, bazată pe creştere economică, nu se

poate realiza decât prin favorizarea procesului concurenŃial. Acest obiectiv poate fi atins prin

stabilirea unor principii solide privind protecŃia concurenŃei, în temeiul cărora să fie

11

sancŃionate comportamentele care reprezintă un risc ridicat pentru prejudicierea

consumatorilor. Aşa se explică şi faptul că la nivel comunitar reglementarea concurenŃei a

evoluat de la a fi considerată un instrument regulator al pieŃei la a deveni un obiectiv al

integrării. În vederea aderării României la Uniunea Europeană, Capitolul ConcurenŃa a fost

închis ultimul, alături de JustiŃie şi afaceri interne.

Tratatul de la Roma stabilea drept misiune principală instituirea unei pieŃe comune, a

unei uniuni economice şi monetare, care să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare

armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităŃilor economice, un grad ridicat de

competitivitate şi de convergenŃă a performanŃelor economice. În acest sens, dispoziŃiile

Tratatului urmăresc să realizeze un sistem care să împiedice denaturarea concurenŃei pe piaŃa

internă (art. 3 lit. g) precum şi o apropiere a legislaŃiilor interne necesară funcŃionării pieŃei

comune (art. 3 lit. h).

Prevederile art. 2 şi art. 3 ale Tratatului de la Roma pot fi criticate prin prisma faptului

că nu conferă autorităŃilor naŃionale posibilitatea de a contura cu precizie conŃinutul politicii

concurenŃiale şi de a o aplica în funcŃie de mediul economic existent pe o piaŃă.

Regulile de concurenŃă operează într-un context economic, juridic şi politic complex,

atât pe plan intern cât şi pe plan internaŃional. Uniunea Europeană pledează pentru elaborarea

unor reguli multilaterale de concurenŃă, pentru eliminarea fricŃiunilor în relaŃiile comerciale

internaŃionale şi evitarea conflictelor de suveranitate.

Prin Tratatul asupra Uniunii Europene concurenŃa a fost inclusă în rândul principiilor

comunitare, statele membre fiind obligate să adopte o politică economică în concordanŃă cu

principiile economiei de piaŃă deschisă, bazată pe concurenŃa loială. Împiedicarea,

restrângerea sau denaturarea acesteia va afecta funcŃionarea pieŃei interne şi va crea

dezechilibre în raporturile intracomunitare.

ConcurenŃa a fost definită de Comisia Europeană în Raportul cu privire la concurenŃă

din anul 1971, ca fiind cel mai bun stimul pentru activitatea economică, asigurând

participanŃilor la viaŃa economică cea mai largă libertate de acŃiune posibilă.

Regulile comunitare privind concurenŃa au fost modernizate de-a lungul timpului.

Reforma în domeniu a urmărit, în primul rând, armonizarea dreptului aplicabil. Statele

membre ale Uniunii Europene au adoptat legi speciale referitoare la concurenŃă şi se impunea

să se asigure şi o reglementare unitară.

Astăzi, concurenŃa constituie una dintre politicile comunitare şi este guvernată de

regulile înscrise în Titlul VII al Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene, intitulat

«Norme comune privind concurenŃa, impozitarea şi armonizarea legislativă».

12

Regulile cuprinse în Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene au scopul de a

asigura o concurenŃă liberă, nedistorsionată, practicabilă, care să împiedice apariŃia unor

practici care să afecteze relaŃiile comerciale între statele membre sau interesul general al

operatorilor economici şi consumatorilor.

2. Noţiunea de piaţă relevantă

Crearea unei pieŃe unice în cadrul Uniunii Europene presupune îndeplinirea

condiŃiilor pentru exercitarea unei concurenŃe libere. Comunicarea Comisiei Europene

intitulată O piaŃă unică pentru Europa secolului XXI evidenŃiază preocupările existente la

nivel comunitar cu privire la extinderea spaŃiului concurenŃial pentru operatorii economici,

concomitent cu respectarea regulilor OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului.

Dată fiind diversitatea formelor pe care le îmbracă relaŃiile comerciale, este greu de

formulat o definiŃie unică a noŃiunii de piaŃă. Regulile de concurenŃă tind spre o uniformizare;

din această perspectivă, putem vorbi de „un spaŃiu fără graniŃe interne”, pe care se confruntă

comercianŃi de naŃionalităŃi diferite.

ConcurenŃa comercială presupune delimitarea pieŃei relevante, cu scopul de a măsura

concurenŃa actuală sau potenŃială şi de a sancŃiona comportamentul unuia sau mai multor

operatori economici.

Principalul obiectiv al definirii pieŃei relevante este acela de a identifica presiunile

concurenŃiale cu care se confruntă un operator economic. Totodată, autoritatea de concurenŃă

poate aprecia şi aplica sancŃiuni dacă concurenŃa a fost distorsionată prin înŃelegeri

anticoncurenŃiale, abuzuri de poziŃie dominantă, concentrări economice sau fapte de

concurenŃă neloială.

În 1997, Comisia Europeană a elaborat şi publicat o Comunicare privind definirea

pieŃei relevante în cadrul dreptului comunitar al concurenŃei, în care a subliniat necesitatea

delimitării pieŃei produselor sau serviciilor de piaŃa geografică, precizând totodată că

principiile care le guvernează sunt identice.

Potrivit doctrinei, piaŃa relevantă exprimă ambianŃa în care se întâlnesc voinŃele

ofertanŃilor cu voinŃele solicitanŃilor şi îndeplineşte funcŃia economică de realizare a legăturii

dintre cererea şi oferta de mărfuri, servicii sau lucrări, stabilind circuitul dintre producŃie şi

consum.

13

2.1. Constrângeri concuren Ńiale În Comunicarea Comisiei Europene privind definirea pieŃei relevante sunt menŃionate

trei constrângeri concurenŃiale care afectează comportamentul operatorilor economici şi

anume: substituibilitatea în raport cu cererea, substituibilitatea în raport cu oferta şi

concurenŃa potenŃială.

Substituibilitatea la nivelul cererii constituie o forŃă de constrângere rapidă şi

eficientă, care acŃionează asupra deciziilor luate de furnizorii unui produs, în special cu

privire la preŃuri. Această constrângere concurenŃială conferă consumatorilor posibilitatea de

a alege între produse substituibile (produsele substituibile se caracterizează prin similaritate şi

se pot înlocui reciproc).

Evaluarea substituibilităŃii la nivelul cererii se poate face utilizând testul SSNIP

(Small but Significant Non-transitory Increase in Price - SSNIP este de inspiraŃie americană;

la nivelul Uniunii Europene, testul a fost menŃionat prima dată în decizia Comisiei Europene

Nestle/Perrier din 22 iunie 1992). Acesta încearcă să identifice care este cea mai restrânsă

piaŃă relevantă din punct de vedere al produsului şi al ariei geografice, în care un monopolist

ipotetic ar putea practica în mod profitabil un preŃ mai mare decât cel al concurenŃilor săi.

Se porneşte de la ipoteza în care un operator economic care ar deŃine monopolul

producŃiei şi al comercializării produsului într-o anumită arie geografică, practică un preŃ mai

mare cu aproximativ 5-10% decât al concurenŃilor. Se urmăreşte să se stabilească dacă

clienŃii ar fi în măsură să se orienteze spre produse substituite, uşor accesibile sau spre

furnizori aflaŃi într-o altă arie geografică.

În ipoteza în care consumatorii se reorientează, testul este incomplet şi trebuie repetat,

în sensul că se va lărgi piaŃa relevantă prin adăugarea unui nou produs, cel mai aproape

substituient, până când se va identifica grupul de produse şi aria geografică în care

monopolistul ipotetic poate practica o creştere a preŃului cu 5-10% peste preŃul pieŃei. Setul

de produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piaŃa relevantă.

Perioada de timp în care se urmăreşte reacŃia consumatorilor la creşterea cu 5-10% a

preŃului depinde de natura şi structura pieŃei analizate. În general, autorităŃile de concurenŃă

apreciază că termenul de 1 an este suficient pentru a-şi forma o convingere cu privire la

comportamentul clienŃilor.

Substituibilitatea la nivelul ofertei este bazată pe criteriul costului investiŃiilor

necesare pentru reorientarea producŃiei. Este testată astfel capacitatea operatorilor economici

de a pătrunde pe alte pieŃe. Se are în vedere situaŃia în care un monopolist ipotetic ar practica

14

într-o anumită zonă geografică cu privire la un anumit produs o creştere mică, dar

semnificativă şi de durată, a preŃului.

Se urmăreşte dacă furnizorii care nu produc în mod curent produsul respectiv sunt sau

nu în măsură să îşi reorienteze producŃia spre acesta şi să îl comercializeze în scurt timp, fără

a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Aceste ipoteze se pot regăsi în cazul

furnizorilor produselor de diferite clase de calitate (sectorul producŃiei de hârtie şi de sticlă).

Dacă există operatori economici care să îşi adapteze producŃia într-un termen scurt, cu

costuri rezonabile, pentru a realiza bunul de referinŃă sau altul substituibil, producŃia

potenŃială este inclusă în piaŃa relevantă.

2.2. Elementele pie Ńei relevante În accepŃiunea Comisiei Europene, piaŃa relevantă a produselor cuprinde toate acele

produse şi/sau servicii considerate interschimbabile sau substituibile de către consumator,

datorită caracteristicilor produselor, a preŃurilor şi a utilizării căreia acestea îi sunt destinate.

2.2.1. PiaŃa produsului

PiaŃa relevantă a produsului cuprinde toate produsele (serviciile) care sunt considerate

de cumpărători ca fiind interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preŃului şi

utilizării căreia îi sunt destinate. Prin urmare, delimitarea pieŃei relevante se realizează în

funcŃie de cerere şi ofertă, preŃ şi utilizarea produsului. Astfel, putem identifica o serie de

pieŃe ale produsului (de exemplu, piaŃa automobilelor, piaŃa produselor cosmetice, piaŃa

electronicii, piaŃa tutunului) sau ale serviciilor (de exemplu, piaŃa transporturilor aeriene,

piaŃa transporturilor rutiere, piaŃa serviciilor de telecomunicaŃii, piaŃa asigurărilor).

Pentru a defini piaŃa relevantă a produsului autoritatea de concurenŃă are în vedere o serie

de elemente de fapt:

� caracteristicile produsului (Pentru a fi considerate substituibile sau

interschimbabile de către consumator, produsele şi serviciile unui comerciant nu trebuie să

fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizice şi funcŃionale sau al calităŃii cu cele

ale concurenŃilor, ci trebuie să reprezinte o alternativă demnă de luat în seamă de către

consumator atunci când face o alegere în scopul satisfacerii nevoilor sale;

� date şi informaŃii privind substituŃia produsului în trecutul apropiat;

� studii econometrice privind estimarea elasticităŃii cererii unui produs;

� punctele de vedere ale clienŃilor şi consumatorilor;

� preferinŃele consumatorilor - sunt utilizate informaŃii referitoare la obiceiurile

de consum şi comportamentul de cumpărare al consumatorilor;

15

� barierele şi costurile asociate unui transfer al cererii către produse potenŃial

substituibile, cum ar fi: bariere de reglementare sau alte forme de intervenŃie ale statului,

investiŃii specifice în procesul de producŃie, în capitalul uman, cheltuieli aferente cumpărării

de noi utilaje;

� discriminarea prin preŃ este o practică prin care acelaşi produs, obŃinut prin

aceleaşi costuri de producŃie, este vândut la preŃuri diferite unor consumatori diferiŃi;

� lanŃurile de substituŃie, atunci când produsele nu sunt substituibile în mod

direct.

2.2.2. PiaŃa geografică PiaŃa geografică se determină pe baza unor indicii generale privind cotele de piaŃă

deŃinute de părŃi şi de concurenŃii lor, precum şi pe baza unei analize preliminare a modului

de stabilire a preŃurilor şi a diferenŃelor de preŃ.

PiaŃa geografică nu se suprapune în mod obligatoriu cu unităŃile administrativ-

teritoriale.

Definirea pieŃei geografice se face având în vedere o serie de elemente de fapt

precum:

� date şi informaŃii anterioare referitoare la reorientarea comenzilor către alte

zone, în sensul că anumite variaŃii de preŃ între diferite zone au determinat reacŃii din partea

clienŃilor;

� natura cererii pentru produsul relevant, loialitatea faŃă de mărcile naŃionale sau

locale, cultura şi stilul de viaŃă, necesitatea unei prezenŃe locale;

� punctele de vedere ale clienŃilor şi ale concurenŃilor;

� analiza comportamentului de cumpărare al clienŃilor;

� fluxurile comerciale;

� barierele şi costurile de transfer asociate reorientării comenzilor către alŃi

operatori economici situaŃi în alte zone.

PiaŃa geografică relevantă poate avea o dimensiune locală, naŃională sau

comunitară.

3. Noţiunea de întreprindere

În dreptul comunitar noŃiunea de întreprindere nu este definită în Tratatul privind

funcŃionarea Uniunii Europene. Curtea Europeană de JustiŃie a precizat că întreprinderea este

orice entitate, care are o organizare unitară a elementelor personale, materiale şi incorporale

şi care urmăreşte, în mod durabil, un scop economic determinat ( a se vedea Hotărârea

16

C.J.C.E. din 13 iulie 1961, cauza C-19/61, Mannesmann AG împotriva Înaltei AutorităŃi a

ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului).

În legislaŃia română, definiŃia legală a întreprinderii este formulată în mai multe acte

normative. Astfel, potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, prin

întreprindere se înŃelege orice operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea

de bunuri sau de servicii pe o piaŃă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de

finanŃare, astfel cum este definită în jurisprudenŃa Uniunii Europene.

Art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării

întreprinderilor mici şi mijlocii defineşte întreprinderea ca fiind orice formă de organizare a

unei activităŃi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare, să

facă acte şi fapte de comerŃ, în scopul obŃinerii de profit, în condiŃiile de concurenŃă,

respectiv: societăŃile comerciale, societăŃi cooperative, persoane fizice care desfăşoară

activităŃi economice în mod independent şi asociaŃiile familiale autorizate potrivit

dispoziŃiilor legale în vigoare.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea,

organizarea şi funcŃionarea comitetului european de întreprindere, constituie întreprindere

orice entitate publică sau privată care desfăşoară o activitate economică, cu scop lucrativ sau

nu.

În art. 2 lit. (f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităŃilor economice de

către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale,

întreprinderea economică desemnează activitatea economică desfăşurată în mod organizat,

permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forŃa de muncă atrasă, materii prime,

mijloace logistice şi informaŃie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiŃiile

prevăzute de lege.

Potrivit doctrinei, întreprinderea are o accepŃiune largă. În sfera de aplicare a noŃiunii

de întreprindere pot fi incluse orice persoane care exercită o activitate economică, precum

comercianŃi persoane fizice şi juridice, dar şi entităŃile lipsite de personalitate juridică. Un

inventator persoană fizică ce şi-a comercializat invenŃia concesionând o licenŃă de brevet a

fost calificat drept întreprindere în accepŃiunea regulilor comunitare. O filială sau o sucursală

a unei companii sunt considerate întreprinderi. De asemenea, grupurile de interes economic,

asociaŃiile şi fundaŃiile sunt considerate întreprinderi.

Analizând prevederile legale, putem deduce că întreprinderea se caracterizează prin

activitatea sa comercială, prin care se urmăreşte producerea de bunuri, executarea de lucrări

ori prestarea de servicii pentru obŃinerea unui profit. Totodată, întreprinderea presupune o

organizare autonomă a activităŃii cu ajutorul factorilor de producŃie în vederea derulării

17

activităŃilor de producŃie, comerŃ sau prestări, precum şi asumarea riscului activităŃii de

întreprinzător.

Un organism care îndeplineşte o funcŃie cu caracter exclusiv social (Hotărârea CurŃii-

camera a treia- din 5 martie 2009, în Cauza C-350/07, Kattner Stahlbau

GmbH/Maschinenbau- und Metall-Berufsgenossenschaft), o organizaŃie internaŃională

(Hotărârea CurŃii - camera a doua- din data de 26 martie 2009, în Cauza C-113/07 P, SELEX

Sistemi Integrati SpA împotriva Comisiei ComunităŃilor Europene şi Organisation

européenne pour la sécurité de la navigation aérienne) nu sunt considerate întreprinderi.

În conformitate cu art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil, toŃi care exploatează o

întreprindere sunt consideraŃi profesionişti. Constituie exploatarea unei întreprinderi

exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităŃi organizate ce

constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii,

indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

NoŃiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator

economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităŃi economice sau

profesionale.

4. Funcţiile concurenţei

FuncŃiile concurenŃei au fost evidenŃiate în doctrina economică şi juridică.

Considerată o competiŃie între operatorii economici, concurenŃa are, înainte de toate, funcŃia

de stimulare a eficienŃei economice, prin impulsul pe care îl dă inovaŃiei, la toate nivelurile:

implementarea unor noi tehnici de producŃie, introducerea pe piaŃă a noi produse şi servicii,

diversificarea metodelor de vânzare şi de distribuŃie. CompetiŃia conduce, în mod inevitabil,

la eliminarea de pe piaŃă a operatorilor economici inadaptabili la schimbări şi lipsiŃi de

inovaŃie.

Principalii beneficiari ai progresului economic sunt consumatorii. ConsecinŃa

imediată a concurenŃei este reducerea preŃurilor de vânzare a produselor şi/sau serviciilor. Un

preŃ rezonabil poate constitui o strategie de atragere a clienŃilor şi poate conduce la un volum

mai mare al vânzărilor, şi, în final, la o creştere a profitului. ToŃi operatorii economici ar

trebui să urmărească maximizarea profitului prin minimizarea costurilor de producŃie, a

preŃurilor de vânzare şi creşterea calităŃii bunurilor produse.

Mecanismul concurenŃial este responsabil de formarea preŃurilor prin confruntarea

cererii cu oferta din punct de vedere cantitativ şi calitativ. CompetiŃia constituie unul din

factorii importanŃi care au ca rezultat adaptarea cererii la ofertă. Pe o piaŃă pe care ponderea o

18

deŃine oferta, concurenŃa conduce la o particularizare a operatorilor economici în raport cu

concurenŃii. Pe o piaŃă dominată de cerere, efectul ei se va concretiza într-o specializare a

operatorilor economici în raport cu consumatorii. Din această perspectivă, derivă funcŃia de

satisfacere a cererii consumatorilor.

ConcurenŃa are o funcŃie preventivă, în sensul că împiedică formarea unor poziŃii

dominate pe o anumită piaŃă, a unor abuzuri sau discriminări care pot ajunge până la situaŃii

de monopol. Ea constituie mijlocul prin care se poate diminua puterea economică concentrată

în mâinile statului şi ale operatorilor economici. Pe o piaŃă caracterizată de o competiŃie

redusă, concentrarea este însoŃită, de cele mai multe ori, de instituirea unei poziŃii dominante.

ConcurenŃa are şi o funcŃie coercitivă. Operatorii economici sunt constrânşi să se

adapteze permanent cerinŃelor pieŃei pentru a evita eliminarea din circuitul economic.

Considerată un principiu fundamental al comerŃului internaŃional, concurenŃa

comercială deŃine funcŃii importante în procesul dezvoltării relaŃiilor comerciale

internaŃionale, respectiv funcŃia de garantare a desfăşurării economiei de piaŃă; funcŃia de

facilitare a liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor; funcŃia de

stimulare a iniŃiativei participanŃilor la schimburile comerciale internaŃionale.

Sintetizând, putem observa că într-o economie de piaŃă, concurenŃa este

indispensabilă desfăşurării normale a activităŃilor comerciale.

5. Clasificarea concurenţei

5.1. Precizări prealabile Există o serie de factori în funcŃie de care se conturează mai multe forme de

concurenŃă pe o piaŃă şi anume: numărul şi puterea economică a participanŃilor la tranzacŃii,

gradul de diferenŃiere al bunurilor, facilităŃile acordate sau barierele la intrarea pe piaŃă,

raportul dintre cererea şi oferta de bunuri, complexitatea şi funcŃionalitatea reŃelei de pieŃe

dintr-o Ńară sau alta şi conjunctura politică internă şi internaŃională.

Atunci când relaŃia de concurenŃă se desfăşoară între operatori economici care

realizează acelaşi produs, concurenŃa poate să fie directă, sau indirectă.

ConcurenŃa este directă atunci când se intervine între comercianŃi care oferă aceleaşi

produse şi se adresează aceleaşi clientele.

ConcurenŃa este indirectă dacă apare între comercianŃi care oferă produse diferite, dar

se adresează aceloraşi consumatori.

În raport de mijloacele folosite, concurenŃa poate îmbrăca două forme: concurenŃă

loială, considerată licită şi concurenŃă neloială, considerată ilicit ă.

19

ConcurenŃa loială se caracterizează prin utilizarea armelor albe în lupta concurenŃială,

în timp ce concurenŃa neloială presupune recurgerea la mijloace incorecte pentru a câştiga

competiŃia.

Doctrina delimitează adesea concurenŃa neloială de concurenŃa interzisă sau ilicită. Ea

poate fi interzisă prin lege sau convenŃia părŃilor. ConcurenŃa interzisă presupune săvârşirea

unui act fără drept, în timp ce în situaŃia celei neloiale exercitarea dreptului depăşeşte limitele

legale.

ConcurenŃa ideală, spre care se tinde, ar trebui să una perfectă, caracterizată prin

reguli foarte stricte, care să asigure un cadru economic şi juridic egal pentru toŃi operatorii

economici. Curtea Europeană de JustiŃie a apreciat că art. 105 TFUE (ex-art. 85 TCE) face

referire la concurenŃa eficientă, practicabilă, funcŃională, suficientă sau workable competition,

adică acel nivel de concurenŃă necesar pentru a fi respectate exigenŃele fundamentale şi

pentru a fi atinse obiectivele Tratatului (Hotărârea din 25 octombrie 1977, Cauza C 26/76,

Metro SB-Großmärkte GmbH & Co. KG -Comisia ).

ConcurenŃa eficientă se caracterizează prin trei trăsături definitorii, şi anume:

existenŃa unei pieŃe deschise, care să permită accesul egal tuturor operatorilor economici;

stabilirea, în mod independent de către fiecare participant la relaŃiile comerciale a propriei

politici în raport cu ceilalŃi concurenŃi şi cu consumatorii; libertatea consumatorilor în

alegerea furnizorului şi a mărfurilor dorite. Atingerea unei concurenŃe eficiente pe o piaŃă

relevantă conduce la eliminarea operatorilor economici care oferă consumatorilor mai puŃin

în ceea ce priveşte calitatea, varietatea şi preŃul produselor sau serviciilor oferite.

5.2. Concuren Ńa loial ă ConcurenŃa loială constituie o garanŃie a funcŃionării pieŃei în condiŃiile

aplicării legii cererii şi ofertei. ConcurenŃa loială poate fi pură şi perfectă sau imperfectă.

5.2.1. ConcurenŃa pură şi perfectă ConcurenŃa pură şi perfectă reprezintă modelul ideal pentru orice economie de piaŃă.

Teoretizarea concurenŃei pure şi perfecte îşi are originea în şcoala neoclasică tradiŃională,

care a conceput-o pe baza a cinci trăsături distincte:

� atomicitatea pieŃei, caracterizată prin existenŃa unui număr mare de vânzători

şi cumpărători, care nu pot influenŃa preŃul produselor;

� omogenitatea produselor înseamnă că din punct de vedere calitativ acestea

sunt identice, iar decizia de cumpărare nu poate fi influenŃată;

20

� libertatea de a acŃiona, în sensul că pe piaŃă nu există bariere, de orice natură

(financiară, legală, tehnică, strategică) care să blocheze accesul sau abandonarea unei pieŃe;

� transparenŃa perfectă a pieŃei, care presupune ca fiecare participant să aibă

acces la toate informaŃiile referitoare la cerere, ofertă, preŃ, caracteristicile şi calitatea

produsului, care îi pot influenŃa opŃiunea;

� mobilitatea perfectă a bunurilor şi a factorilor de producŃie, astfel încât acestea

să se adapteze noilor cerinŃe ale pieŃei.

ConcurenŃa perfectă constituie modelul ideal al economiei celei mai eficiente. Atunci

când una sau mai multe cerinŃe nu sunt îndeplinite, ea devine imperfectă.

5.2.2. ConcurenŃa imperfectă ConcurenŃa pe piaŃă este imperfectă atunci când cel puŃin una dintre regulile

concurenŃei pure şi perfecte nu este verificată. ParticipanŃii pot influenŃa, în mod individual,

raportul dintre cererea şi oferta de mărfuri şi nivelul preŃului.

În funcŃie de numărul şi forŃa economică a operatorilor economici producători şi

consumatori, piaŃa cu concurenŃa imperfectă poate să existe în una dintre următoarele forme:

monopol, oligopol şi concurenŃă monopolistică.

Monopolul se caracterizează prin existenŃa pe o piaŃă a unui singur producător al unui

anumit produs. O altă trăsătură este lipsa substituenŃilor pentru produsul respectiv. Într-o

astfel de situaŃie, jocul concurenŃial este distorsionat, întrucât preŃul produsului este fixat de

firma producătoare, şi nu ca urmare a cererii şi ofertei. Consumatorii sunt obligaŃi să cumpere

produsul oferit de monopolist, în lipsa altei opŃiuni. PreŃul de monopol este mai mare decât

cel practicat pe pieŃele pe care există concurenŃă.

Totuşi, a fost avansat un argument care militează pentru susŃinerea monopulului şi

anume că acesta poate conduce la profituri mari, care, la rândul lor, constituie o bază pentru

inovaŃii.

LegislaŃiile tratează diferit monopolul în funcŃie de cota de piaŃă pe care o deŃine un

operator economic, în economiile moderne monopolurile fiind cazuri foarte rare. Cartelul este

o organizaŃie de tip monopol.

Monopsonul, denumit şi monopolul cumpărătorului, reprezintă situaŃia de pe piaŃă

generată de existenŃa unui cumpărător unic şi a unui număr mare de producători.

Cumpărătorul este cel care fixează volumul producŃiei şi preŃul de vânzare, monopsonul

conducând la scăderea preŃului plătit producătorilor.

21

Oligopolul este o structură de piaŃă intermediară, controlată de un număr mic de producători

şi cumpărători.

Caracteristica fundamentală a pieŃei de oligopol este interdependenŃa acŃiunilor

diferiŃilor producători, în sensul că preŃurile, cantitatea de produse oferite şi profitul unui

producător depind de reacŃiile celorlalŃi producători.

Maximizarea profitului pe piaŃa de oligopol este bazată fie pe omogenitatea

produsului şi concurenŃa prin preŃ, fie pe adoptarea unei strategii de diferenŃiere a produsului

şi concurenŃă în afara preŃului, prin anumite performanŃe care privesc eficienŃa în utilizare.

ConcurenŃa monopolistică se situează între concurenŃa perfectă şi monopol. Aceasta

se caracterizează prin existenŃa unui număr mare de concurenŃi, diferenŃierea produsului,

accesul liber pe piaŃă şi capacitatea limitată de a influenŃa preŃurile.

Regulile întrecerii au menirea să stimuleze şi să vegheze la respectarea loialităŃii

concurenŃei pe piaŃă. O concurenŃă care nu este reglementată şi monitorizată de către stat

poate conduce la comportamente deviante din partea comercianŃilor şi poate afecta interesele

consumatorilor. Ocrotirea ei poate urma două căi: una preventivă şi alta sancŃionatoare. Din

păcate, controlul preventiv se dovedeşte ineficace de cele mai multe ori, singura soluŃie fiind

aplicarea sancŃiunilor, intervenŃia statului în jocul concurenŃei fiind indispensabilă.

5.3. Concuren Ńa neloial ă Foarte adesea concurenŃa este falsificată, tulburată în funcŃionarea sa normală fără ca

publicul să reacŃioneze sau ca justiŃia, în lipsa unei sesizări, să intervină. DorinŃa de a câştiga

cu orice preŃ împinge pe mulŃi la metode de vânzare, procedee, comportamente dintre cele

mai discutabile, publicitate inexactă, tendenŃioasă, piraterie, parazitism, deturnarea clientelei,

coruperea angajaŃilor. De la abilitate la înşelăciune mai este un singur pas şi aceasta provoacă

adesea neloialitatea.

Prin urmare, dacă mijloacele folosite pentru a purta o astfel de bătălie se circumscriu

uzanŃelor cinstite, competiŃia este una onestă, chiar dacă există învinşi. Per a contrario,

recurgerea la metode frauduloase atrage sancŃiuni.

Potrivit literaturii juridice, concurenŃa neloială reprezintă o încălcare a obligaŃiei de

respectare a procedeelor oneste sau corecte în exercitarea unei activităŃi comerciale sau

industriale.

În ceea ce priveşte sancŃionarea concurenŃei neloiale, se disting două sisteme. Astfel,

potrivit unui sistem se aplică dispoziŃiile din dreptul comun prevăzute pentru delicte şi quasi-

delicte. Doctrinar, a fost remarcat faptul că putem vorbi de un drept al concurenŃei neloiale,

22

ca o materie de-sine-stătătoare, desprins din dispoziŃiile de drept comun privind răspunderea

civilă. Un alt sistem, care corespunde cerinŃelor comerŃului internaŃional, include cazurile de

concurenŃă neloială într-o lege specială.

Actele de concurenŃă neloială au fost reprimate, pentru prima oară, prin ConvenŃia de

la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1884. Potrivit art. 10 bis, alin. (2) al

ConvenŃiei, constituie act de concurenŃă neloială orice act de concurenŃă contrar practicilor

cinstite în materie industrială sau comercială.

Legiuitorul român a sancŃionat concurenŃa neloială prin Legea din 18 mai 1932.

Aceasta nu definea concurenŃa neloială, însă conŃinea prevederi referitoare la confuzie şi

falsele indicaŃii de provenienŃă, ca acte de concurenŃă neloială.

În prezent, ea este reglementată în dreptul intern printr-o lege specială, şi anume

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. În art. 1 din Legea nr. 11/1991

este definită ca fiind orice act sau fapt contrar bunei-credinŃe şi uzanŃelor cinstite în

activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuŃie a lucrărilor şi de

efectuare a prestărilor de servicii.

Observăm că pentru a se circumscrie în sfera licitului, dreptul la concurenŃă trebuie să

fie exercitat cu bună-credinŃă, potrivit uzanŃelor cinstite, cu respectarea intereselor

consumatorilor şi a cerinŃelor concurenŃei loiale.

Numai în aceste condiŃii concurenŃa este licită şi ocrotită de lege. Comportamentul

participanŃilor la raporturile comerciale trebuie să se întemeieze pe două concepte

fundamentale şi anume buna-credinŃă, pe de o parte, şi respectarea uzanŃelor cinstite, pe de

altă parte.

5.3.1. Criteriul bunei-credinŃe Buna-credinŃă şi valenŃele sale juridice îşi au originea în legătura dintre drept şi

morală. Legea nr. 11/1991 nu defineşte întotdeauna buna-credinŃă. Potrivit art. 14 din Codul

civil, persoanele fizice sau juridice trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaŃiile

civile cu bună-credinŃă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.

La modul general, buna-credinŃă reprezintă convingerea intimă a unei persoane că

ceea ce face este bine, în conformitate cu prevederile legii.

Conceptul juridic de bună-credinŃă a fost fundamentat de juristul roman Cicero şi este

întâlnit sub definiŃii diferite în doctrinele moderne de drept.

În limbajul comun, bunei-credinŃe i se atribuie două accepŃiuni: obligaŃie de

comportare corectă pe care părŃile trebuie să o respecte la încheierea şi executarea

23

convenŃiilor, respectiv convingerea unei persoane că acŃionează în temeiul unui drept şi

potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine, adică sinceritate, onestitate şi cinste.

Conceptul de bună-credinŃă constituie o regulă cu caracter general, care stă la baza

întregului nostru sistem de drept şi reprezintă fondul juridic pe care se profilează

recunoaşterea în general, a tuturor drepturilor civile.

Într-o altă opinie, buna-credinŃă a fost definită ca fiind starea psihologică a subiectului

de drept, considerat individual, care implică o anumită activitate a individului sau o atitudine

pur intelectuală de ignorare sau de eroare, care poate fi apreciată etic şi pe baza căreia,

plecând de la o normă de drept, să se poată declanşa efecte juridice.

Buna-credinŃă se fundamentează pe valori morale precum loialitatea (probitatea),

prudenŃa, ordinea şi temperanŃa. Acesteia i se atribuie valenŃe asemănătore şi pe plan juridic.

ValenŃele morale se regăsesc în intenŃia dreaptă, care implică absenŃa dolului, fraudei,

violenŃei, fidelitate în angajamente, eroarea scuzabilă; diligenŃă, care implică prevederea

rezultatului actelor şi faptelor în limita legilor; liceitatea, care implică săvârşirea de acte cu

caracter licit şi abŃinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia. Codul civil român

consacră buna-credinŃă în art. 14 alin. (1), potrivit căruia „persoanele fizice sau juridice

trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaŃiile civile cu bună-credinŃă, în acord

cu ordinea publică şi bunele moravuri”, iar în temeiul dispoziŃiilor alin. (2) se naşte prezumŃia

potrivit căreia buna-credinŃă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra aceluia

care invocă reaua-credinŃă. PrezumŃia are caracter juris tantum şi se aplică tuturor raporturilor

juridice.

Buna-credinŃă este definită de doctrină şi produce efecte juridice diferite în cadrul

fiecărei instituŃii de drept. În raporturile juridice, buna-credinŃă se poate manifesta sub două

forme: activitatea onestă, loială şi de totală încredere reciprocă şi credinŃa eronată şi

scuzabilă, protejată de lege, care echivalează cu un drept, atunci când există convingerea

fermă, dar greşită, că se acŃionează în conformitate cu legea.

În alte sisteme de drept caracterul neloial al actelor de comerŃ este apreciat tot prin

raportare la morală, la bunele moravuri (dreptul german), corectitudine profesională (dreptul

italian), uzanŃe oneste (dreptul francez). În dreptul elveŃian al concurenŃei, buna-credinŃă este

criteriul determinant pentru a aprecia lipsa de loialitate a unui comportament.

Conform art. 2 din Legea elveŃiană privind combaterea concurenŃei neloiale din 1986

este neloial şi ilicit orice comportament sau practică comercială care este înşelătoare sau care

contravine în orice altă manieră regulilor bunei-credinŃe şi care influenŃează raporturile între

concurenŃi sau între producători şi clienŃi. Judecătorul este cel care trebuie să interpreteze

noŃiunea bunei-credinŃe prin luarea în considerare a două criterii: etic şi economic.

24

Reaua-credinŃă este opusul bunei-credinŃe şi din punct de vedere juridic este o formă a

vinovăŃiei, expresia dolului, fraudei şi a culpei grave. Ea nu cunoaşte o definiŃie legală. Unii

autori consideră că lipsa definiŃiilor legale în oricare din domeniile dreptului se explică prin

faptul că legiuitorul nu a dorit să se lanseze într-o instituŃie extrem de delicată, foarte veche şi

foarte cunoscută în doctrină.

5.3.2. Abuzul de drept

Potrivit art. 15 din Codul civil, „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a

vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinŃe”.

Depăşirea acestui scop şi exercitarea lor fără interes legitim constituie abuz de drept.

În literatura juridică se apreciază că se poate vorbi de un abuz de drept atunci când

titularul dreptului îl deturnează, cu rea-credinŃă, de la finalitatea lui. În jurisprudenŃă abuzul

de drept este definit ca fiind exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim sau peste

limitele interesului legitim în dauna altei persoane.

Pentru existenŃa abuzului de drept, este necesar să existe un drept subiectiv, care să fie

exercitat cu rea-credinŃă şi contrar scopului economico-social în care a fost recunoscut de

lege şi exercitarea abuzivă a dreptului subiectiv să conducă la producerea unui prejudiciu

patrimonial sau moral.

Orice abuz de drept presupune două elemente constitutive, şi anume: unul subiectiv,

care constă în exercitarea cu rea-credinŃă a dreptului subiectiv şi un altul obiectiv, care

presupune deturnarea dreptului subiectiv de la finalitatea lui legală.

SancŃiunea diferă în funcŃie de cel care îl invocă. SancŃiunea cu caracter general a

exercitării abuzive a unui drept subiectiv constă în obligarea autorului abuzului la plata

despăgubirilor pentru prejudiciul patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a

dreptului său, potrivit regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală. Acestora li se

pot adăuga şi alte sancŃiuni, prevăzute în mod expres de norma specială. De exemplu, în cazul

comercianŃilor care au exercitat abuziv drepturile se vor aplica dispoziŃiile Legii nr. 11/1991.

Reaua-credinŃă şi abuzul de drept constituie două forme opuse bunei-credinŃe, fiecare

având aplicabilitate diferită: reaua-credinŃă înseamnă viclenie, înşelăciune, fraudă, omisiune

intenŃionată, iar abuzul de drept presupune intenŃia de a păgubi, neglijenŃă şi uşurinŃă în

exerciŃiul unui drept.

În materia concurenŃei neloiale, noŃiunile de bună-credinŃă, rea-credinŃă şi abuz de

drept au un conŃinut şi o întindere diferită de cea din dreptul comun. ParticularităŃile acestor

noŃiuni se desprind dintr-o serie de premise precum: natura dreptului în discuŃie, calitatea de

25

comerciant a titularului dreptului, obligaŃiile profesionale ale acestora. ExigenŃa în aprecierea

relei-credinŃe trebuie să fie sporită în cazul în care subiectele care-şi dispută dreptul îşi

desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaŃă. Orice act de concurenŃă, contrar practicilor cinstite,

trebuie să fie apreciat ca fiind de rea-credinŃă.

De cele mai multe ori, jocul concurenŃei pe piaŃa relevantă este dur şi poate cauza

prejudicii. Atât timp cât prejudiciul se produce în condiŃiile legii, ale libertăŃii comerŃului şi

ale concurenŃei, nu suntem în prezenŃa unui abuz de drept.

Prejudiciul în domeniul concurenŃei constă în pierderea clientelei şi implicit, în

scăderea vânzărilor şi a cifrei de afaceri. Comerciantul vătămat poate obŃine, pe cale

judecătorească, încetarea sau înlăturarea actelor/faptelor păgubitoare şi despăgubiri materiale

şi/sau morale pentru prejudiciul cauzat. InstanŃa trebuie să analizeze dacă mijloacele folosite

de comerciant, ca autor al prejudiciului, exced loialităŃii comerciale.

5.3.3. Criteriul uzanŃelor cinstite

ConcurenŃa este limitată prin respectarea uzanŃelor comerciale cinstite. Acestea

reprezintă practici sau reguli care se aplică în relaŃiile contractuale dintre participanŃii la

activitatea de comerŃ internaŃional. Altfel spus, uzanŃele sunt acele standarde profesionale,

specifice domeniului comercial, industrial, de executare a lucrărilor şi prestărilor de servicii,

care s-au impus ca urmare a unei conduite repetate, constante.

Art. 1 din Codul civil conferă uzanŃelor conforme ordinii publice şi bunelor moravuri

rangul de izvor de drept. În conformitate cu art. 1 alin. (6) din Codul civil, prin uzanŃe se

înŃelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.

Legea nr. 11/1991 nu defineşte noŃiunea de uzanŃe cinstite, însă precizează care acte şi

fapte reprezintă manifestări ale concurenŃei neloiale, prin enumerarea acestora în cuprinsul

art. 1¹ lit. a, art. 4 şi art. 5 din lege. Art. 1 alin. (3) din Codul civil arată că „uzanŃele se aplică

numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea”; aşadar, noŃiunea de uzanŃe

din cuprinsul Legii nr. 11/1991 face trimitere definiŃia din art. 1 alin. (6) din Codul civil.

În literatura de specialitate, conceptul de uzanŃe cinstite se defineşte prin raportare la

două elemente: unul obiectiv şi unul psihologic. Primul desemnează o practică socială

consolidată, iar cel de-al doilea consideră obligatorie uzanŃa în relaŃiile comerciale.

NoŃiunea de uzanŃe cinstite este rezultatul transpunerii în dreptul nostru a textului art.

10 bis al ConvenŃiei de la Paris.

JurisprudenŃa franceză a avansat noŃiunea de uzuri oneste pentru a caracteriza

concurenŃa loială. Pentru a contura acest concept, jurisprudenŃa franceză a avut ca punct de

26

plecare regulile deontologice profesionale, riguroase, care au ca scop protejarea interesului

aceluia care desfăşoară o anumită activitate, dar şi interesul consumatorului.

Neexercitarea activităŃii industriale şi de comercializare a produselor, de execuŃie a

lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii contrar bunei-credinŃe şi uzanŃelor

cinstite, atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau după caz, răspunderea penală (art. 3

din Legea nr. 11/1991).

ConcurenŃă neloială reprezintă opusul concurenŃei licite, admisibile, care este

considerată a fi o sursă de energie, de progres, care vine în sprijinul economiei de piaŃă.

Incriminarea concurenŃei neloiale este menită să asigure, în mod practic, loialitatea în

afaceri. Nu trebuie uitat faptul că şi consumatorii, adesea victime ale neloialităŃii, joacă un rol

important în lupta dintre actorii pieŃei.

Pornind de la aceste premise, concurenŃa loială constituie singura formă de concurenŃă

permisă, în cadrul căreia comportamentul competiŃional al comerciantului se manifestă cu

bună-credinŃă şi potrivit uzanŃelor cinstite, în scopul atingerii obiectivelor preconizate în

activitatea sa.

6. Autoritatea de concurenţă – Consiliul Concurenţei

6.1. Generalit ăŃi Consiliul ConcurenŃei urmăreşte protecŃia, menŃinerea şi stimularea concurenŃei şi a

unui mediu concurenŃial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.

Consiliul ConcurenŃei este autoritatea naŃională administrativă în domeniul concurenŃei

care urmăreşte respectarea legislaŃiei în domeniu, iar în caz de încălcare, va aplica sancŃiunile

prevăzute de lege. va aplica sancŃiunile prevăzute de lege, exercitând astfel forŃa coercitivă a statului.

Astfel, potrivit art. 3 din Legea 21/1996 privind concurenŃa, punerea în aplicare a acestui act normativ,

precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene este

încredinŃată Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativă autonomă, beneficiind de personalitate

juridică, investită în acest scop, în condiŃiile, modalităŃile şi limitele stabilite prin dispoziŃiile legii

respective. Consiliul ConcurenŃei are şi rolul de autoritate naŃională de contact în domeniul

ajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, şi instituŃiile publice, furnizorii şi

beneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.

Consiliului ConcurenŃei îi revine şi rolul de a reprezenta România în relaŃiile cu

organizaŃiile şi instituŃiile internaŃionale de profil; de asemenea, este responsabil de relaŃia cu

27

instituŃiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislaŃia europeană, şi

cooperează cu alte autorităŃi de concurenŃă.

Activitatea Consiliului ConcurenŃei se desfăşoară pe două componente principale: una

preventivă, de monitorizare a pieŃelor şi supraveghere a actorilor de pe aceste pieŃe şi una

corectivă, menită să restabilească şi să asigure dezvoltarea unui mediu concurenŃial normal.

6.2. Structura Consiliului Concuren Ńei

Consiliul ConcurenŃei este un organ colegial, format din 7 membri: un preşedinte (a

cărui funcŃie este asimilată celei de ministru), 2 vicepreşedinŃi (a căror funcŃie este asimilată

celei de secretar de stat) şi 4 consilieri de concurenŃă (a căror funcŃie este asimilată celei de

subsecretar de stat).

Membrii Consiliului Concurentei sunt numiŃi în funcŃie de către Preşedintele României,

la propunerea Guvernului. Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului ConcurenŃei

este de 5 ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată. Membrii Plenului îndeplinesc atribuŃii

conform regulamentelor aprobate de către Plen sau conform delegării Preşedintelui.

Calitatea de membru al Consiliului ConcurenŃei este incompatibilă cu exercitarea

oricărei alte activităŃi profesionale sau de consultanŃă, cu participarea, directă ori prin

persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entităŃi publice ori private sau cu

deŃinerea de funcŃii ori de demnităŃi publice, cu excepŃia funcŃiilor şi activităŃilor didactice

din învăŃământul superior, cercetare ştiinŃifică şi creaŃie literar-artistică. Ei nu pot fi

desemnaŃi experŃi sau arbitri nici de părŃi şi nici de instanŃa judecătorească sau de către o altă

instituŃie.

Membrii Consiliului ConcurenŃei şi inspectorii de concurenŃă nu pot face parte din

partide sau alte formaŃiuni politice.

6.3. Func Ńionarea Consiliului Concuren Ńei Consiliul ConcurenŃei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen şi în

comisii. Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenŃă în componenŃa stabilită

de preşedintele Consiliului ConcurenŃei, pentru fiecare caz în parte, şi este condusă de către

un vicepreşedinte al Consiliului ConcurenŃei. Preşedintele Consiliului ConcurenŃei ordonă

efectuarea de investigaŃii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaŃie.

Consiliul ConcurenŃei examinează în plen:

• rapoartele de investigaŃie, cu eventualele obiecŃii formulate la acestea, asupra

măsurilor de luat;

• autorizarea concentrărilor economice;

28

• punctele de vedere, recomandările şi avizele formulate în realizarea atribuŃiilor

prevăzute de Legea concurenŃei;

• proiectele de reglementări propuse spre adoptare;

• raportul anual al activităŃii instituŃiei, raportul anual privind ajutoarele de stat, precum

şi orice alte rapoarte privind concurenŃa şi ajutoarele de stat.

În formaŃiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al

voturilor, soluŃia votată de preşedinte prevalează.

Structura organizatorică şi de personal a Consiliului ConcurenŃei, atribuŃiile de conducere

şi de execuŃie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de

acesta.

În cadrul Consiliului ConcurenŃei funcŃionează Colegiul Consultativ, un organism

neparmanent, format din 11 până la 17 reprezentanŃi ai mediului universitar de concurenŃă, ai

mediului de afaceri şi ai asociaŃiilor de protecŃie a consumatorilor sau din alte persoane cu

prestigiu în domeniul economic, juridic sau al concurenŃei.

6.4. Atribu Ńiile Consiliului Concuren Ńei

Consiliul ConcurenŃei adoptă regulamente şi instrucŃiuni, emite ordine, ia decizii şi

formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte.

Consiliul ConcurenŃei are următoarele atribuŃii stabilite prin art. 26 din Legea nr.

21/1996:

◊ efectuează, din oficiu sau la sesizarea unei persoane fizice sau juridice,

investigaŃiile privind practicile anticoncurenŃiale şi concentrările economice ilegale

În acest sens, inspectorii de concurenŃă sunt abilitaŃi cu puteri de inspecŃie. Ei

declanşează o procedură de examinare preliminară, în cadrul căreia pot solicita

întreprinderilor şi autorităŃilor şi instituŃiilor administraŃiei publice centrale şi locale toate

documentele şi informaŃiile care le sunt necesare.

◊ ia deciziile prin care constată încălcarea prevederilor Legii concurenŃei şi aplică

sancŃiunile corespunzătoate, ia măsuri pentru restabilirea mediului concurenŃial. Deciziile

Consiliului ConcurenŃei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel

Bucureşti.

Consiliul ConcurenŃei poate retrage, prin decizie, beneficiul exceptării pentru

înŃelegerile, deciziileasociaŃiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică

prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, potrivit

prevederilor art. 29 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003. Consiliul

ConcurenŃei poate publica un raport cu privire la rezultatele investigaŃiei privind anumite

29

sectoare ale economiei sau anumite acorduri în diferite sectoare şi invită părŃile interesate să

formuleze observaŃii. De asemenea, poate sesiza Guvernul asupra existenŃei unei situaŃii de

monopol şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea

disfuncŃionalităŃilor constatate. Sesizează instanŃele judecătoreşti asupra cazurilor în care

acestea sunt competente potrivit Regulamentului nr. 1/2003.

◊ se implică în elaborarea actelor normative privind protecŃia mediului concurenŃial

Consiliul ConcurenŃei emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care

pot avea impact anticoncurenŃial şi propune modificarea actelor normative care au un

asemenea efect. Astfel, urmăreşte aplicarea dispoziŃiilor legale şi a altor acte normative

incidente în domeniul de reglementare al legii concurenŃei şi asigură aplicarea efectivă a

deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse şi a efectelor concentrărilor

economice autorizate condiŃionat prin decizii. Totodată, poate face recomandări de bună

practică în diverse sectoare economice şi îndrumări privind diverse aspecte legate le aplicarea

legislaŃiei în domeniul concurenŃei, avâd în vedere practica Comisiei Europene, a instanŃelor

naŃionale şi a celor de la nivelul Uniunii Europene.

◊ Consiliul ConcurenŃei reprezintă România şi promovează schimbul de informaŃii şi

de experienŃă în relaŃiile cu organizaŃiile şi instituŃiile internaŃionale de profil; ca autoritate

naŃională de concurenŃă, este responsabil de relaŃia cu instituŃiile Uniunii Europene, potrivit

prevederilor relevante din legislaŃia europeană, şi cooperează cu alte autorităŃi de concurenŃă.

Întrebări:

1. Cum delimitaŃi o piaŃă relevantă?

2. DefiniŃi concurenŃa neloială şi arătaŃi criteriile în baza cărora clasificaŃi un act ca fiind

de concurenŃă neloială.

3. PrezentaŃi principalele trăsături ale întreprinderii.

4. PrezentaŃi principalele funcŃii ale concurenŃei.

5. Care sunt atribuŃiile Consiliului ConcurenŃei?

30

Capitolul III. Protecţia pieţei

Obiective:

- prezentarea categoriilor de antante

- identificarea exceptărilor de la principiul interzicerii înŃelegerilor anticoncurenŃiale

- însuşirea noŃiunilor legate de abuzul de poziŃie dominantă

- cunoaşterea modurilor în care se poate realiza o concentrare economică

- delimitarea condiŃiilor în care un ajutor economic este compatibil cu piaŃa comună

A. Acorduri, decizii şi practici concertate

1. Aspecte generale Protejarea concurenŃei loiale prin reprimarea practicilor anticoncurenŃiale a

constituit o prioritate încă de la constituirea ComunităŃii Europene. Regulile generale privind

concurenŃa pe piaŃa internă a ComunităŃii Europene erau cuprinse în art. 85 şi 86 din Tratatul

de la Roma din 1957 devenite 81 şi 82 după.

DispoziŃiile art. 101 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (fostul art.

81 din Tratatul ComunităŃilor Europene) interzic şi declară incompatibile cu piaŃa comună

orice acorduri între întreprinderi, decizii de asociere de întreprinderi şi toate practicile

concertate susceptibile să afecteze comerŃul între statele membre şi care au ca obiect sau efect

împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenŃei în cadrul pieŃei interne.

Art. 102 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (fostul art. 82 din

Tratatul ComunităŃilor Europene) precizează că este incompatibil cu piaŃa internă şi interzis,

în măsura în care comerŃul între statele membre ale Uniunii Europene este susceptibil de a fi

afectat, comportamentul uneia sau mai multor întreprinderi de a folosi într-un mod abuziv o

poziŃie dominantă pe piaŃa internă sau pe o parte substanŃială a acesteia.

Controlul respectării dispoziŃiilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcŃionarea

Uniunii Europene se realizează de către Comisia Europeană. Procedura de control se

desfăşoară potrivit Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002

referitor la punerea în aplicare a regulilor de concurenŃă prevăzute în art. 81 şi 82 din Tratat.

Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene nu cuprinde dispoziŃii referitoare

la concentrările economice care pot denatura concurenŃa. Pentru a acoperi această lacună

31

legislativă, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul privind concentrările

economice.

RestricŃiile de concurenŃă se aplică nu numai întreprinderilor, ci şi guvernelor care

acordă ajutoare operatorilor economici. Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene

interzice, în principiu, prin art. 107- art. 109, toate ajutoarele acordate de state sau prin

intermediul resurselor de stat, acordate sub orice formă, care denaturează sau ameninŃă să

denatureze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃii, în măsura în care

afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

LegislaŃia comunitară este transpusă în dreptul nostru prin Legea nr. 21/1996.

ModalităŃile de aplicare a acestor prevederi sunt stabilite prin regulamentele şi instrucŃiunile

emise de Consiliul ConcurenŃei, care constituie legislaŃia secundară în materie.

Articolul 101 alin. (1) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene interzice

orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici

concertate care pot afecta comerŃul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect

împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenŃei în cadrul pieŃei interne.

Acordurile între întreprinderi, decizii ale asocierilor de întreprinderi şi practicile

concertate pot fi grupate în conceptul de antantă. În dreptul nostru, regimul juridic al

antantelor este cel stabilit prin art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/ 1996 care este similar art.

101 alin. (1) din Tratat.

Doctrina a definit antanta ca fiind orice înŃelegere intervenită între două sau mai multe

întreprinderi, exprimată în scris-indiferent de forma, titlul ori natura actului sau a clauzei ce o

conŃine-sau tacită, explicită sau implicită, publică sau ocultă, având ca obiect sau ca efect

coordonarea comportamentului concurenŃial.

Potrivit dreptului comunitar (Decizia Comisiei Europene 87/409/EEC în cazul Sandoz

Prodotti Farmaceutici SpA din 13 iulie 1987) şi naŃional (Decizia Consiliului ConcurenŃei nr.

35/2009), noŃiunea de înŃelegere reprezintă orice acord, consemnat în scris sau oral, public

sau secret, indiferent de denumire, între unul sau mai mulŃi operatori economici. Nu este

necesar ca voinŃa părŃilor să ia forma unui contract.

Curtea Europeană de JustiŃie a considerat că înŃelegerea poate consta într-o acŃiune

singulară, într-o serie de acŃiuni sau într-un mod de comportament (Hotărârea CurŃii -camera

a şasea- din data de 8 iulie 1999, Cauza C-49/92 P., Comisia ComunităŃilor Europene

împotriva Anic Partecipazioni SpA). Pentru ca înŃelegerea să intre sub incidenŃa art. 101 alin.

(1) din Tratat, este suficient ca operatorii economici să îşi fi exprimat intenŃia comună de a

adopta o anumită conduită pe piaŃă (Hotărârea CurŃii din 15 octombrie 2002, C 238/99 P,

Limburgse Vinyl Maatschappii NV împotriva Comisiei Europene).

32

ÎnŃelegerea poate fi explicită, scrisă sau tacită, care poate fi dovedită prin coroborarea

actelor şi faptelor dovedite.

Deciziile de asociere reprezintă o manifestare de voinŃă preliminară, prin care un

operator economic consimte să realizeze o grupare, împreună cu alte entităŃi colective, care

devine operantă doar dacă este finalizată printr-un acord.

NoŃiunea de practică concertată desemnează o stare de fapt care rezultă din

comportamentul individual al operatorilor economici orientat spre evitarea consecinŃelor

concurenŃiale prin cooperarea lor.

La nivel european, acest concept a fost clarificat de Curtea Europeană de JustiŃie care

îl consideră o formă de coordonare între întreprinderi care, fără să fi fost dusă până la

realizarea unei convenŃii propriu-zise, substituie deliberat o cooperare practică între ele,

riscurilor concurenŃei; prin însăşi natura sa, practica concertată nu întruneşte toate elementele

unui acord, dar ea rezultă, în special, dintr-o coordonare care se exteriorizează prin

comportamentul participanŃilor (Hotărârea CurŃii din data de 14 iulie 1972, Cauza 48/69,

Imperial Chemical Industries Ltd. împotriva Comisiei ComunităŃilor Europene).

Conceptele de înŃelegere şi practică concertată se pot suprapune. În doctrină şi în

practică, antantele sunt clasificate în antante orizontale şi antante verticale.

Antantele orizontale sunt acele acorduri sau practici concertate care se realizează între

doi sau mai mulŃi operatori economici care operează la acelaşi nivel de piaŃă (producători). Se

are în vedere atât concurenŃa reală, cât şi cea potenŃială, reprezentată de operatori economici

care pot pătrunde pe piaŃă cu o investiŃie minimă, devenind concurenŃi reali. Este situaŃia

acordurilor de cercetare-dezvoltare, acordurilor de specializare, acordurilor de producŃie,

acordurilor de comercializare, acordurilor de mediu.

Antantele verticale sunt acele acorduri sau practici concertate convenite între doi sau

mai mulŃi operatori economici, care îşi desfăşoară activitatea în scopul îndeplinirii acordului

respectiv, la niveluri diferite ale lanŃului producŃie-distribuŃie. Acordurile pot stabili condiŃiile

în care părŃile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii. Este cazul

acordurilor de distribuŃie exclusivă, distribuŃie selectivă, cumpărare exclusivă, vânzare

exclusivă, franciză sau vânzare condiŃionată.

2. Categorii de antante În art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene sunt

identificate cinci tipuri de antante care constituie o încălcare a prevederilor Tratatului. Textul

nu exclude posibilitatea sancŃionării şi altor forme decât cele prevăzute, în măsura în care

acestea distorsionează concurenŃa.

33

1) Prima categorie se referă la înŃelegerile, deciziile şi practicile care stabilesc, direct

sau indirect, preŃuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiŃii de tranzacŃionare [art.

101 alin. (1) lit. a)]. Fixarea preŃurilor este o practica anticoncurenŃială la care apelează cel

mai adesea întreprinderile în cadrul antantelor orizontale.

2) O altă categorie se referă la antantele care limitează sau controlează producŃia,

comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiŃiile [art. 101 alin. (1) lit. b)]. Aceste practici

le regăsim îndeosebi în comerŃul internaŃional, când producătorii consacraŃi împiedică

pătrunderea concurenŃilor pe o piaŃă.

3) Al treilea tip de antantă interzisă se referă la împărŃirea pieŃelor sau a surselor de

aprovizionare [art. 101 alin. (1) lit. c)]. RaŃiunea instituirii unei astfel de interdicŃii se

regăseşte în dorinŃa legiuitorului de a apăra piaŃa unică şi de a o feri de o segmentare (a se

vedea Decizia Consiliului ConcurenŃei nr. 237 din 12 decembrie 2006, prin care au fost

sancŃionate societăŃile UPC România şi RCS&RDS pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. (c)

din Legea nr. 21/1996 pentru încheierea şi punerea în practică a unei înŃelegeri

anticoncurenŃiale având ca obiect partajarea pieŃei serviciilor de retransmisie prin cablu a

programelor TV din municipiul Timişoara).

4) A patra categorie de antante interzise constă în aplicarea, în raporturile cu partenerii

comerciali, a unor condiŃii inegale la prestaŃii echivalente, provocând în acest fel unora dintre

ei un dezavantaj concurenŃial [art. 101 alin. (1) lit. d)]. Această antantă presupune aplicarea

unui tratament preferenŃial unor parteneri comerciali, în detrimentul altora, care, deşi îşi

asumă aceleaşi obligaŃii cu primii, vor beneficia de mai puŃine avantaje.

5) Ultima categorie sancŃionată prin Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene

se referă la condiŃionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor

prestaŃii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanŃele comerciale, nu au

legătură cu obiectul acestor contracte. Aceste contracte sunt cunoscute în doctrină şi practică

sub denumirea de contracte cuplate, înlănŃuite sau legate. Ele nu sunt interzise decât atunci

când fac obiectul unei antante [art. 101 alin. (1) lit. (e)].

În dreptul nostru, antantele sunt sancŃionate de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Legiuitorul român a preluat cele cinci categorii de antante interzise enumerate art. 101 alin.

(1) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii cărora le-a mai adăugat alte două. Astfel, sunt

interzise orice înŃelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaŃiilor de întreprinderi şi

orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea sau

denaturarea concurenŃei pe piaŃa românească sau pe o parte a acesteia, dacă:

� stabilesc, direct sau indirect, preŃuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte

condiŃii de tranzacŃionare [art. 5 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 21/1996];

34

� limitează sau controlează producŃia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau

investiŃiile [art. 5 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 21/1996];

� împart pieŃele sau sursele de aprovizionare [art. 5 alin. (1) lit. (c) din Legea nr.

21/1996];

� aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiŃii inegale la prestaŃii

echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj concurenŃial [art. 5 alin. (1)

lit. (d) din Legea nr. 21/1996];

� condiŃionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor

prestaŃii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanŃele comerciale, nu au

legătura cu obiectul acestor contracte [art. 5 alin. (1) lit. (e) din Legea nr. 21/1996];

� participă, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaŃii sau la orice alte forme

de concurs de oferte [art. 5 alin. (1) lit. (f) din Legea nr. 21/1996];

� elimină de pe piaŃă alŃi concurenŃi, limitează sau împiedică accesul pe piaŃă şi

libertatea exercitării concurenŃei de către alte întreprinderi, precum şi înŃelegerile de a nu

cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă [art.

5 alin. (1) lit. (g) din Legea nr. 21/1996].

3. Except ări de la principiul interzicerii în Ńelegerilor anticoncuren Ńiale

3.1. CondiŃii pentru exceptare Pot exista o serie de înŃelegeri între întreprinderi care pot avea efecte favorabile asupra

concurenŃei. Astfel, se impune acordarea unor exceptări individuale pentru înŃelegerile care

îndeplinesc o serie de condiŃii:

● înŃelegerea contribuie la îmbunătăŃirea producŃiei sau distribuŃiei de mărfuri ori la

promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un

avantaj corespunzător celui realizat de părŃile la respective înŃelegere, decizie ori practică

concertată;

● impun întreprinderilor în cauză doar acele restricŃii care sunt indispensabile pentru

atingerea acestor obiective;

● nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenŃa de pe o parte

substanŃială a pieŃei produselor în cauză.

Atunci când sunt îndeplinite cele 3 condiŃii, înŃelegerea este considerată legală,

întrucât se presupune că va consolida concurenŃa pe piaŃa relevantă. Acest tip de înŃelegere nu

35

trebuie notificată Consiliului ConcurenŃei. Atunci când nu sunt îndeplinite condiŃiile,

beneficiul exceptării pe categorii poate fi retras.

La nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană poate retrage benefeciul exceptării, atunci

când constată că un acord care face obiectul unui regulament de exceptare pe categorii,

produce, în anumite situaŃii, efecte incompatibile cu art. 101 alin. (3) TFUE. Dacă efectele se

produc pe teritoriul unui stat membru, atunci autoritatea de concurenŃă din statul respectiv

poate să retragă beneficiul unui regulament de exceptare pe categorii în ceea ce priveşte

teritoriul său sau o parte din acesta, în cazul în care prezintă toate caracteristicile unei pieŃe

geografice distincte. În caz de retragere, autoritatea care face retragerea trebuie să

demonstreze că înŃelegerea încalcă prevederile art. 101 alin. (1) TFUE şi nu îndeplineşte

condiŃiile prevăzute în art. 101 alin. (3) TFUE.

3.2. Exceptările pe categorii

Potrivit legiuitorului român, categoriile de înŃelegeri, decizii şi practici concertate,

exceptate, precum şi condiŃiile şi criteriile de încadrare pe categorii sunt cele stabilite în

regulamentele Consiliului Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene cu privire la

aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene

anumitor categorii de înŃelegeri, decizii ale asociaŃiilor de întreprinderi sau practici

concertate, denumite regulamente de exceptare pe categorii, care se aplică în mod

corespunzător.

Regulamentul nr. 19/1956 al Consiliului din 2 martie 1964 a autorizat Comisia

Europeană să declare, prin regulamet, că art. 101 alin. (1) TFUE nu se aplică anumitor

categorii de acorduri, şi anume acelora la care nu participă decât două întreprinderi şi care

impun clauze de exclusivitate sau de limitare, în raport cu drepturi de proprietate industrială

sau de know-how.

Regulamentele de exceptare sunt valabile pe o perioadă limitată, putând fi abrogate

sau modificat în funcŃie de schimbarea circumstanŃelor care au condus la adoptarea acestuia.

Primul regulament de exceptare adoptat de către Comisia europeană viza acordurile

de exclusivitate (Regulamentul nr. 67/67/CEE, care a fost înlocuit cu Regulamentul nr.

83/1983 privind acordurile de distribuŃie exclusivă şi Regulamentul nr. 83/1984 privind

acordurile de cumpărare exclusivă). Regulamentul nr. 2349/1984 privea acordurile de licenŃă

de brevete; Regulamentul nr. 4087/1988 asupra acordurilor de franciză; Regulamentul nr.

556/1989 asupra acordurilor de licenŃă de know-how; Regulamentul nr. 24071996 asupra

acordurilor de licenŃă complexă.

36

4. Sanc Ńionarea antantelor

Ca regulă generală, antantele sunt lovite de nulitate. Totuşi, cu caracter excepŃional,

unele antante nu intră sub incidenŃa art. 101 alin. (2) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii

Europene şi a art. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, atunci când acestea îndeplinesc

cumulativ următoarele condiŃii:

� contribuie la îmbunătăŃirea producŃiei sau distribuŃiei de mărfuri ori la

promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un

avantaj corespunzător celui realizat de părŃile la respectiva înŃelegere, decizie ori practică

concertată;

� nu impun întreprinderilor în cauză restricŃii care nu sunt indispensabile pentru

atingerea acestor obiective;

� nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenŃa de pe o parte

substanŃială a pieŃei produselor în cauză.

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 stabileşte regula conform căreia prevederile art.

5 alin. (1) nu se aplică în cazul înŃelegerilor considerate a avea un impact minor asupra

concurenŃei.

Aceasta este situaŃia operatorilor economici care nu depăşesc praguri de 10% şi

respectiv 15%, după cum părŃile la o înŃelegere sunt sau nu concurenŃi, existenŃi sau

potenŃiali, pe una dintre pieŃele relevante afectate de înŃelegere.

În situaŃia practicilor care au ca obiect fixarea preŃurilor de vânzare a produselor către

terŃi, limitarea producŃiei sau a vânzărilor sau împărŃirea pieŃelor sau a clienŃilor, operatorii

economici nu vor beneficia de excepŃia de la aplicarea legii datorită faptului că aceste

înŃelegeri sunt prezumate că afectează semnificativ concurenŃa [art. 8 alin. (4) din Legea nr.

21/1996].

Încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 din

Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene constituie contravenŃie şi se sancŃionează cu

amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior

sancŃionării următoarele fapte.

37

B. Abuzul de poziţie dominantă

1. Aspecte generale Art. 102 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene interzice abuzul de

poziŃie dominantă. DispoziŃiile referitoare la abuzul de poziŃie dominantă cuprinse în art. 6

alin. (1) din Legea nr. 21/1996 interzic folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe

întreprinderi a unei poziŃii dominante deŃinute pe piaŃa românească sau pe o parte substanŃială

a acesteia.

Conceptul de poziŃie dominantă a fost definit de Curtea Europeană de JustiŃie ca fiind

o poziŃie de putere economică de care se bucură un agent economic şi care îi permite să

afecteze concurenŃa pe o piaŃă relevantă prin capacitatea pe care o are de a se comporta

independent de concurenŃii şi cumpărătorii săi şi, în cele din urmă, faŃă de consumatorii finali

ai produsului respectiv. Practica abuzului de poziŃie dominantă poate fi caracterizată ca fiind

o activitate concurenŃială unilaterală, spre deosebire de practicile reglementate de art. 101 din

Tratat.

Din interpretarea art. 102 din Tratat şi a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, putem

deduce că poziŃia dominată poate aparŃine unui singur operator economic sau mai multora.

Distingem astfel între o dominaŃie individuală şi una colectivă.

DominaŃia individuală aparŃine unui singur operator economic, aflat de regulă, în

situaŃie de monopol, cea individuală fiind cel mai des întâlnită.

PoziŃia dominantă colectivă presupune ca operatorii economici vizaŃi să constituie o

entitate colectivă în raport cu competitorii lor. Aceasta poate fi dedusă din similaritatea

structurii costurilor agenŃilor economici dominanŃi, transparenŃa pieŃei, preŃuri fixe, bariere

înalte la intrare, putere redusă de negociere din partea consumatorilor.

Cu privire la abuzul de poziŃie dominantă, Comisia Europeană a emis un document

intitulat Orientări privind priorităŃile Comisiei în aplicarea art. 82 din Tratatul CE la

practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante. Scopul elaborării acestui

document constă în interzicerea abuzurilor comise de o întreprindere care deŃine o poziŃie

dominantă. În acest sens, Comisia Europeană îşi va orienta acŃiunea pentru a se asigura că

pieŃele funcŃionează în mod corespunzător, iar consumatorii beneficiază de pe urma eficienŃei

şi productivităŃii concurenŃei efective între întreprinderi.

38

2. Criterii de identificare a pozi Ńiei dominante ExistenŃa unei poziŃii dominante decurge, de regulă, din deŃinerea unei cote mari de

piaŃă, pe o perioadă îndelungată.

Pentru a analiza dacă un operator economic deŃine o poziŃie dominantă, se analizează

constrângerile cu care se confruntă în raport cu posibilitatea de a se comporta independent pe

piaŃă. Cotele de piaŃă deŃinute de concurenŃi sunt un indiciu al presiunii concurenŃiale cu care

se confruntă un agent economic pe o piaŃă. Totodată, trebuie evaluată şi poziŃia deŃinută de

concurenŃi, precum şi modul în care au evoluat cotele de piaŃă ale acestora.

Astfel, în cauza Hoffmann-La Roche, Curtea Europeană de JustiŃie a reŃinut că o

poziŃie dominantă se determină în funcŃie de relaŃia dintre cotele de piaŃă ale operatorului

economic în cauză şi ale concurenŃilor săi mai importanŃi, de avantajul tehnologic de care

beneficiază un operator economic faŃă de concurenŃii săi sau de existenŃa unei reŃele foarte

dezvoltate de vânzări şi absenŃa concurenŃei potenŃiale. Primul criteriu permite evaluarea

puterii concurenŃiale a agentului economic în discuŃie, iar cel de al doilea şi al treilea

evidenŃiază avantajele sale comerciale.

În lipsa unor elemente pe baza cărora să fie analizată situaŃia unui operator economic,

poziŃia dominantă este prezumată automat, atât timp cât cota de piaŃă este de 70%- 80% pe o

perioadă de timp îndelungată (Hotărârea CurŃii (camera a cincea) din data de 3 iulie 1991,

Cauza C-62/86, AKZO Chemie BV împotriva Comisiei ComunităŃilor Europene). În dreptul

nostru, se prezumă că una sau mai multe întreprinderi nu se află în această situaŃie atunci

când cota sau cotele cumulate pe piaŃa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, nu

depăşesc 40% [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996].

Pe lângă cota de piaŃă, Comisia Europeană face trimitere în Documentul de orientare

la alte trei criterii cu ajutorul cărora se poate identifica dacă o întreprindere deŃine sau nu o

poziŃie dominantă, şi anume poziŃia pe piaŃă a concurenŃilor, barierele la intrarea pe piaŃă,

pentru a identifica potenŃialele noi intrări şi posibilele extinderi şi puterea de cumpărare a

clienŃilor.

3. Abuzul de pozi Ńie dominant ă Curtea Europeană de JustiŃie a definit noŃiunea de abuz tot în cauza Hoffmann-La

Roche ca fiind un concept obiectiv referitor la comportamentul unui agent economic aflat

într-o poziŃie dominantă, care îi permite să influenŃeze structura pieŃei pe care gradul de

concurenŃă este redus ca urmare a prezenŃei agentului economic în cauză şi care, recurgând la

39

alte metode decât cele care condiŃionează concurenŃa normală, are ca efect împiedicarea

menŃinerii gradului de concurenŃă existent pe piaŃă sau împiedicarea creşterii concurenŃei.

Abuzul de poziŃie dominantă se poate înfăŃişa într-o mare varietate de forme, cum ar

fi: impunerea, directă sau indirectă, de preŃuri sau condiŃii comerciale incorecte; adoptarea

unor măsuri vizând limitarea producŃiei, a pieŃei sau a dezvoltării tehnologice în detrimentul

consumatorilor; efectuarea unor tranzacŃii echivalente în condiŃii diferite pentru părŃi diferite;

constrângerea celorlaltor părŃi contractante să accepte obligaŃii suplimentare care nu au făcut

obiectul contractului.

Pentru a putea preveni şi combate toate formele abuzului de poziŃie dominantă,

legislaŃia comunitară şi cea naŃională exemplifică doar unele dintre comportamentele care pot

fi calificate drept abuz de poziŃie dominantă.

Astfel, un prim exemplu oferit de art. 102 alin. (2) lit. (a) din Tratatul privind

funcŃionarea Uniunii Europene se referă la impunerea, în mod direct sau indirect, a unor

preŃuri inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiŃii inechitabile de

tranzacŃionare.

Art. 6 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 21/1996 completează textul art. 102 alin. (2) lit.

(a) din Tratat cu refuzul de a trata cu anumiŃi furnizori ori beneficiari.

În jurisprudenŃa comunitară, două cazuri relevante ne reŃin atenŃia. Unul dintre ele

este cazul United Brands. Compania a abuzat de poziŃia sa dominantă pe piaŃa bananelor şi a

refuzat să mai furnizeze bananele Chiquita distribuitorului său danez Oelsen, motivat de

faptul că acesta din urmă a luat parte la campania de promovarea unui concurent care furniza

bananele Dole. Curtea Europeană de JustiŃie a aplicat sancŃiuni în cauză pentru încălcarea art.

82 (actualmente art. 102) din Tratat.

Un alt caz este cel al unicul producător de sfeclă de zahăr din Irlanda şi Irlanda de

Nord, Irish Sugar, compania a scăzut preŃurile clienŃilor identificaŃi drept vulnerabili la

importuri, ca urmare a creşterii importurilor, cu scopul de a elimina concurenŃa.

De regulă, companiile acuzate de abuz de poziŃie dominantă pentru aplicarea unor

politici comerciale diferenŃiate se apără susŃinând că acŃiunile lor reprezintă doar un răspuns

la comportamentul competitorilor de pe piaŃă.

Alte forme pe care le poate îmbrăca abuzul de poziŃie dominantă exemplificate de

legiuitor sunt:

� impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preŃuri inechitabile de vânzare

sau de cumpărare sau a altor condiŃii inechitabile de tranzacŃionare şi refuzul de a trata cu

anumiŃi furnizori sau beneficiari [lit. (a) a art. 102 alin. (2) din Tratatul privind funcŃionarea

Uniunii Europene şi a art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996];

40

� limitarea producŃiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în

dezavantajul consumatorilor [lit. (b) a art. 102 alin. (2) din Tratatul privind funcŃionarea

Uniunii Europene şi a art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996];

� aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiŃii inegale la

prestaŃii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenŃial [lit.

(c) a art. 102 alin. (2) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene şi a art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 21/1996];

� condiŃionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor

prestaŃii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanŃele comerciale, nu au

legătură cu obiectul acestor contracte [lit. (d) a art. 102 alin. (2) din Tratatul privind

funcŃionarea Uniunii Europene şi a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996];

� practicarea unor preŃuri excesive sau practicarea unor preŃuri de ruinare, în

scopul înlăturării concurenŃilor, ori vânzarea la export sub costul de producŃie, cu acoperirea

diferenŃelor prin impunerea unor preŃuri majorate consumatorilor interni [art. 6 alin. (1) lit.

(e) din Legea nr. 21/1996].

� exploatarea stării de dependenŃă în care se găseşte o altă întreprindere faŃă de o

asemenea întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluŃie alternativă în condiŃii

echivalente, precum şi ruperea relaŃiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul

refuză să se supună unor condiŃii comerciale nejustificate [art. 6 alin. (1) lit. (f) din Legea nr.

21/1996].

4. Sanc Ńionarea abuzului de pozi Ńie dominant ă DeŃinerea unei poziŃii dominante pe o piaŃă nu este sancŃionată. Potrivit art. 51 alin.

(1) lit. (a) din Legea nr. 21/1997, abuzul de poziŃie dominantă constituie contravenŃie şi se

sancŃionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul

financiar anterior sancŃionării. Consiliul ConcurenŃei a adoptat Ordinul nr. 420 din 2

septembrie 2010 pentru punerea în aplicare a InstrucŃiunilor privind individualizarea

sancŃiunilor pentru contravenŃiile prevăzute la art. 51 din Legea nr. 21/1996.

În anul 2004, Comisia Europeană a aplicat cea mai mare amendă (497 milioane de

euro) pentru abuz de poziŃie dominantă companiei Microsoft

41

C. Concentrările economice

1. Aspecte generale NoŃiunea de concentrare economică nu se regăseşte în Tratatul privind funcŃionarea

Uniunii Europene.

Termenul de concentrations a fost introdus prin Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al

Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între agenŃii

economici. Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind

controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind

concentrările economice] a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 4064/89.

În legislaŃia noastră, Legea nr. 21/1996 dedică un capitol întreg concentrărilor

economice în cadrul art. 10 - art. 15. Prevederile legii dispun cu privire la operaŃiunile care

sunt considerate sau nu concentrări economice, la condiŃiile în care sunt notificate şi supuse

controlului Consiliului ConcurenŃei, cu privire la obligaŃiile care decurg şi cu privire la

sancŃiuni. Consiliul ConcurenŃei a adoptat în acest sens Ordinul nr. 385 din 5 august 2010

pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice.

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 nu arată ce se înŃelege prin concentrare economică,

ci doar oferă elemente cu ajutorul cărora se poate contura o definiŃie. Potrivit doctrinei, prin

concentrare economică se înŃelege situaŃia în care un număr de operatori economici deŃine o

pondere ridicată a activităŃii economice pe o piaŃă, exprimată prin totalul vânzărilor, activelor

sau forŃei de muncă utilizată.

Conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 realizarea unei

operaŃiuni de acest fel implică o modificare de durată a controlului prin:

� fuzionarea a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părŃi

ale unor întreprinderi (lit. a);

� preluarea, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puŃin

o întreprindere sau de către una sau mai multe întreprinderi (lit. b);

� achiziŃionarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contract sau prin

orice alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi

sau părŃi ale acestora (lit. b).

Regulamentul privind concentrările economice adoptat de Consiliul ConcurenŃei

precizează că noŃiunea de concentrare economică include acele operaŃiuni care au ca rezultat

modificări de durată ale controlului întreprinderilor, şi prin urmare, în structura pieŃei,

42

cuprinzând şi operaŃiunile care conduc la crearea de societăŃi în comun care îndeplinesc în

mod durabil toate funcŃiile unei entităŃi economice autonome.

În literatura noastră juridică se face distincŃie între mai multe tipuri de concentrare

economică, în funcŃie de natura activităŃii întreprinderilor implicate:

� orizontală, care se realizează între operatori economici care au un obiect de

activitate identic sau similar;

� verticală, care reuneşte operatori economici din domenii de activitate diferite,

care acŃionează pe pieŃe diferite;

� conglomerată, care presupune combinarea unor operatori economici cu profile

de activitate din cele mai diferite, acŃionând pe pieŃe diferite.

2. Modalit ăŃi de realizare a concentr ărilor Potrivit art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, concentrările economice se pot

realiza prin trei modalităŃi, şi anume:

� prin fuziunea mai multor întreprinderi;

� prin preluarea controlului altor întreprinderi de către una sau mai multe

întreprinderi;

� prin constituirea unei societăŃi în comun concentrative.

Fuziunea reprezintă operaŃiunea prin care două sau mai multe întreprinderi

independente anterior, devin o singură entitate economică. Aceasta se realizează prin

absorbŃie şi contopire.

AbsorbŃia are loc atunci când un operator economic îşi sporeşte activitatea înglobând

un alt operator economic care îşi încetează astfel activitatea.

Fuziunea presupune că doi sau mai mulŃi operatori economici se contopesc pentru a

alcătui o persoană juridică nouă. Unele fuziuni pot reduce concurenŃa pe o piaŃă prin crearea

sau consolidarea unui jucător dominant. SituaŃia astfel creată poate afecta consumatorii prin

preŃuri mari, printr-o gamă redusă de opŃiuni sau mai puŃine inovaŃii. Comisiei Europene i-au

fost notificate două fuziuni de proporŃii, ambele din sectorul farmaceutic, şi anume

Sanofi/Synthélabo şi Pfizer/Pharmacia. Comisia a constatat că ambele contopiri ar putea

denatura concurenŃa, limitând gama de medicamente pentru care ar putea opta pacienŃii. În

ambele situaŃii, părŃile au propus să transfere către concurenŃi o parte dintre produsele lor,

pentru a reface concurenŃa.

43

Preluarea controlului se realizează prin obŃinerea de către un operator economic a unei

influenŃe determinante asupra unuia sau mai multor operatori economici sau asupra unor părŃi

ale acestora.

Preluarea se face de către persoane sau întreprinderi care sunt titulare sau beneficiare

ale drepturilor care le conferă controlul sau deŃin cel puŃin prerogative de a le exercita.

Controlul poate fi unic sau comun, după cum este exercitat de o singură persoană sau

de cel puŃin doi asociaŃi.

După modul de exercitare, distingem între controlul direct sau controlul indirect,

exercitat prin persoane interpuse.

Controlul total corespunde achiziŃionării întreprinderii în întregime, iar cel parŃial

intervine atunci când a fost achiziŃionată o parte din întreprindere.

Controlul poate influenŃa întreaga strategie economică a întreprinderii (control

strategic) sau numai problemele curente ale acesteia (control operaŃional).

În funcŃie de baza juridică a controlului, acesta poate fi de fapt sau de drept.

Societatea comună concentrativă reprezentă o concentrare economică care are ca

obiect sau efect coordonarea comportamentului concurenŃial al întreprinderilor rămase

independente [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 21/1996].

Autoritatea de concurenŃă stabileşte dacă operaŃiunea este sau nu compatibilă cu un

mediu concurenŃial normal în funcŃie de două criterii.

Primul criteriu se referă la situaŃia în care două sau mai multe societăŃi-mamă reŃin,

într-o măsură semnificativă, activităŃile de pe aceeaşi piaŃă ca şi societatea în comun ori de pe

o piaŃă situată în amonte sau în aval faŃă de cea a societăŃii în comun ori pe o piaŃă vecină

aflată în strânsă legătură cu această piaŃă. Cel de-al doilea criteriu se referă la posibilitatea de

a elimina concurenŃa pentru o parte semnificativă a produselor sau a serviciilor în cauză prin

crearea societăŃii în comun.

Art. 3 alin. (5) din Regulamentul nr. 139/2004 stabileşte trei situaŃii în care

dobândirea controlului nu constituie concentrare economică.

Un prim caz este cel al instituŃiilor de credit sau a altor instituŃii financiare sau a

societăŃilor de asigurări, ale căror activităŃi obişnuite includ tranzacŃionarea şi negocierea de

valori mobiliare în contul lor sau în contul altora, care deŃin temporar valori mobiliare ale

unei întreprinderi pe care le-au dobândit în vederea revinderii, cu condiŃia ca acestea să nu

îşi exercite drepturile de vot conferite de valorile mobiliare în cauză pentru a determina

comportamentul concurenŃial al întreprinderii în cauză, sau cu condiŃia să îşi exercite aceste

drepturi de vot numai pentru pregătirea cesionării integrale sau parŃiale a întreprinderii în

cauză sau a activelor acesteia sau a cesionării valorilor mobiliare în cauză, şi ca cesiunea să

44

aibă loc în termen de un an de la data achiziŃiei. Comisia poate prelungi acest termen, la

cerere, în cazul în care respectivele instituŃii sau societăŃi pot dovedi că cesionarea nu a fost

posibilă, în condiŃii rezonabile, în termenul stabilit.

O altă situaŃie vizează controlul dobândit de o persoană mandatată de autorităŃile

publice în conformitate cu legislaŃia statului membru referitoare la lichidarea, falimentul,

insolvenŃa, încetarea plăŃilor, concordatul sau alte proceduri similare.

De asemenea, nu constituie concentrare economică controlul dobândit de holdinguri

financiare cu condiŃia, totuşi, ca drepturile de vot legate de participaŃiile deŃinute să fie

exercitate, în special în ceea ce priveşte numirea membrilor organelor de conducere şi

supraveghere ale întreprinderilor la care deŃin participaŃiile, doar pentru a menŃine valoarea

integrală a investiŃiilor respective şi nu pentru a determina, direct sau indirect,

comportamentul concurenŃial al respectivelor întreprinderi.

La aceste situaŃii, art. 10 din Legea nr. 21/1996 adaugă o a patra, respectiv cea a

întreprinderilor (inclusiv cele care fac parte din grupuri economice) care realizează operaŃiuni

de restructurare sau reorganizare a propriilor activităŃi.

3. Notificarea concentr ărilor economice

Toate concentrările economice care depăşesc pragurile valorice prevăzute în legislaŃie

trebuie notificate Comisiei Europene la nivel comunitar, sau Consiliului ConcurenŃei la nivel

naŃional. Notificarea trebuie efectuată înainte de punerea în aplicare şi după încheierea

acordului, anunŃarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

LegislaŃia comunitară şi naŃională stabilesc un prag de minimis (de sensibilitate) sub

care se prezumă că o concentrare economică nu afectează concurenŃa.

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 139/2004 determină această limită prin raportare

la cifra de afaceri totală realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate (5000 de

milioane EUR) sau la nivel comunitar de către fiecare din cel puŃin două întreprinderi

implicate (250 de milioane EUR), cu excepŃia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile

implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar

într-unul şi acelaşi stat membru.

Legea nr. 21/1996 stabileşte prin art. 14 pragul valoric prin raportare tot la cifra de

afaceri, precizând că procedura de notificare nu se aplică atunci când cifra de afaceri

cumulată a întreprinderilor implicate în operaŃiune nu depăşeşte echivalentul în lei a

10.000.000 euro şi când cel puŃin două dintre întreprinderile implicate nu au realizat pe

teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a

45

4.000.000 euro. Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca

NaŃională a României valabil pentru ultima zi a exerciŃiului financiar din anul anterior

realizării operaŃiunii.

În urma notificării, Comisia Europeană sau autoritatea de concurenŃă pot emite decizii

prin care declară concentrarea compatibilă sau incompatibilă cu piaŃa comună.

În cazul în care se constată că o concentrare a fost deja pusă în aplicare şi că a fost

declarată incompatibilă cu piaŃa comună, Comisia Europeană poate să solicite întreprinderilor

implicate să o dizolve şi să restabilească situaŃia existentă anterior punerii în aplicare a

concentrării. În cazurile în care prin dizolvarea concentrării acest lucru nu este posibil, se

poate lua orice altă măsură adecvată prin care să se asigure că întreprinderile implicate

dizolvă concentrarea sau îndeplinesc măsurile prevăzute în decizia Comisiei Europene.

Curtea Europeană de JustiŃie are competenŃă deplină în ceea ce priveşte controlul

deciziilor prin care Comisia Europeană a aplicat o amendă sau o penalitate cu titlu

cominatoriu.

Pe plan intern, validitatea oricărei operaŃiuni de concentrare economică va depinde de

analiza şi decizia pe care Consiliul ConcurenŃei o va lua cu privire la operaŃiune. Deciziile

adoptate de Consiliul ConcurenŃei se comunică părŃilor; acestea pot fi atacate în contencios

administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

În termen de 30 de zile de la notificarea deciziei, Guvernul, la propunerea ministrului

de resort, poate lua, pe răspunderea sa, o decizie diferită de cea a Consiliului ConcurenŃei

pentru raŃiuni de interes public general. Decizia este executorie şi va fi publicată împreună cu

decizia Consiliului ConcurenŃei în Monitorul Oficial.

4. Sanc Ńionarea opera Ńiunilor de concentrare economic ă

Potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, constituie contravenŃii şi se

sancŃionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul

financiar anterior sancŃionării: nenotificarea unei concentrări economice, înainte de punerea

în aplicare a acesteia; realizarea unei operaŃiuni de concentrare economică; începerea unei

acŃiuni de concentrare economică declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului

ConcurenŃei.

În cazul în care cifra de afaceri, realizată în anul financiar anterior sancŃionării, nu

poate fi determinată, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care

întreprinderea sau asociaŃia de întreprinderi a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior

anului de referinŃă pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancŃiunii.

46

Întreprinderile sau asociaŃiile de întreprinderi nou-înfiinŃate, care nu au înregistrat

cifră de afaceri în anul anterior sancŃionării, vor fi sancŃionate cu amendă.

D. Ajutoarele de stat

1. Aspecte generale ConcurenŃa pe piaŃa unică a Uniunii Europene poate fi distorsionată şi prin susŃinerea

de către state a unor întreprinderi sau ramuri ale industriei prin acordarea de ajutoare. Linia

de demarcaŃie dintre ajutoarele de stat, impozitarea discriminatorie sau alte măsuri cu efect

echivalent este de multe ori foarte fină. Deşi sunt incluse în Tratatul privind funcŃionarea

Uniunii Europene în capitolul privind concurenŃa, dispoziŃiile referitoare la ajutoarele de stat

sunt în strânsă legătură cu prevederile privind libera circulaŃie a produselor şi serviciilor.

Ajutoarele de stat sunt tipuri de facilităŃi care sunt acordate de stat sau entităŃi publice

sub formă de subvenŃii, împrumuturi, reduceri de impozite sau exonerări fiscale.

La nivel comunitar, acestea sunt reglementate de art. 107- art. 109 din Tratatul privind

funcŃionarea Uniunii Europene.

Prevederile Tratatului au fost completate de legislaŃia secundară. De asemenea,

practica comunitară referitoare la ajutoarele de stat are un rol deosebit de important în

interpretarea textelor legale.

Din perspectiva Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ şi a Acordului privind

SubvenŃiile şi Măsurile Compensatorii, interzicerea lor echivalează cu respectarea

principiului interzicerii subvenŃiei.

Pe plan intern, cadrul legal este asigurat de Legea nr. 137 din 17 mai 2007 pentru

aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naŃionale în

domeniul ajutorului de stat. Scopul acestor reglementări este de a transpune dreptul intern

prevederile art. 107- art. 109 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (art. 87-89

din Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene) şi a legislaŃiei secundare adoptate în baza

acestora.

Conceptul de ajutor de stat a fost interpretat de Comisia Europeană şi de Curtea de

JustiŃie într-un sens larg; el include şi noŃiunea de subvenŃii. SubvenŃiile reglementate de G.

A.T.T. şi Acordul privind SubvenŃiile şi Măsurile Compensatorii se deosebesc de ajutorul de

stat. În timp ce subvenŃiile au rolul de a creşte nivelul competitivităŃii unui operator economic

din statul de export faŃă de operatorul economic din statul de import, ajutorul de stat trebuie

47

să readucă un operator economic sau o ramură a economiei aflaŃi în dificultate la acelaşi nivel

de competitivitate cu al celor care nu se confruntă cu probleme de ordin economic.

Potrivit CurŃii Europene de JustiŃie, ajutoarele de stat reprezintă avantaje consimŃite

de către autorităŃile publice, care sub diverse forme, distorsionează sau ameninŃă să

distorsioneze concurenŃa şi favorizează anumite întreprinderi sau anumite producŃii

(Hotărârea CurŃii din data de 2 iulie 1974, Cauza C-173/73, Italia v. Comisia).

2. Categorii de ajutoare de stat În funcŃie de efectele pe care le produc asupra concurenŃei, ajutoarele de stat sunt, ab

initio, compatibile sau incompatibile cu piaŃa comună.

Art. 107 alin (1) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene declară

incompatibile cu piaŃa comună ajutoarele care îndeplinesc o serie de condiŃii:

� sunt acordate de către stat sau din resursele statului, sub orice formă;

� favorizează anumite întreprinderi sau sectoare de producŃie;

� denaturează sau ameninŃă să denatureze concurenŃa;

� afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Ajutoarele de stat pot să provină de la orice autoritate a statului, centrală, regională

sau locală, dar şi de la un organism public sau privat care administrează resursele statului.

JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie a calificat drept resurse de stat şi fondurile

europene sau fondurile organismelor de protecŃie socială. Cea mai uzuală formă de ajutor de

stat o constituie subvenŃiile.

Ajutorul de stat este interzis în măsura în care conferă, în mod selectiv, avantaje

economice întreprinderilor sau sectoarelor de producŃie. Avantajul la care face referire textul

de lege este avantajul economic pe care întreprinderea beneficiară nu l-ar fi obŃinut în

condiŃii normale de piaŃă.

Avantajele pot îmbrăca forma avantajelor fiscale (subvenŃii la export), economice

(ajutoare acordate pentru îmbunătăŃirea procesului de producŃie) sau financiare (credite fără

dobândă sau cu dobândă redusă, reducerea impozitului, reducerea T.V.A.-ului). Avantajul

poate fi total sau parŃial, actual sau potenŃial, direct sau indirect, temporar sau permanent.

Ajutorul de stat este ilicit în măsura în care favorizează un operator economic în

defavoarea concurenŃilor săi. Legiuitorul se preocupă îndeosebi de mediul concurenŃial, care

trebuie să fie unul normal, ferit de orice încercări de distorsionare. De aceea, chiar şi numai

ameninŃarea cu denaturarea concurenŃei situează ajutorul de stat în afara legii. Distorsionarea

nu trebuie să fie semnificativă sau substanŃială.

48

DirecŃia Generală pentru ConcurenŃă a identificat cel puŃin trei tipuri de denaturări ale

concurenŃei cauzate de ajutorul de stat. În primul rând, pe termen lung, ajutorul de stat poate

avea efecte dinamice asupra stimulului de a investi şi intra în concurenŃă. În al doilea rând,

pot afecta concurenŃa pe piaŃa produselor şi pot provoca reacŃii diferite din partea

concurenŃilor, în funcŃie de circumstanŃe. În al treilea rând, poate leza concurenŃa pe pieŃele

factorilor de producŃie, în special în ceea ce priveşte locul investiŃiei. Aceste denaturări ale

concurenŃei afectează repartizarea activităŃilor economice între sectoare de activitate şi între

statele membre, prejudiciind piaŃa internă, afectând comerŃul şi dezechilibrând alocarea

eficientă a activităŃilor dincolo de graniŃele naŃionale.

Pentru ca ajutorul de stat să afecteze comerŃul între statele membre, efectele sale

trebuie să se extindă în afara graniŃelor statului în care a fost acordat. În principiu, este cazul

întreprinderilor beneficiare care îşi exportă producŃia. Premisa acestei condiŃii este ca la data

acordării lui să existe deja relaŃii comerciale între statele membre. Ajutoarelor de stat cu

efecte locale, regionale sau naŃionale le lipseşte caracterul comunitar şi pot fi astfel exceptate

de la aplicarea art. 107 alin. (1) din Tratat.

În doctrină a fost remarcat faptul că un ajutor de stat care îndeplineşte toate condiŃiile

prevăzute în art. 107 alin. (1) din Tratat poate să fie totuşi realizat dacă se încadrează în

vreuna din situaŃiile prevăzute în alin. (2) sau (3).

Unele ajutoare de stat sunt compatibile, de plin drept, cu piaŃa comună. Potrivit art.

107 alin. (2) din Tratatul privind FuncŃionarea Uniunii Europene, aceste ajutoare pot îmbrăca

diverse forme:

● ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali,dacă sunt

acordate fără discriminare în funcŃie de originea produselor;

● ajutoarele destinate reparării pagubelor produse de calamităŃile naturale sau

de alte evenimente extraordinare;

● ajutoarele acordate anumitor regiuni din Germania, afectate de divizarea

Germaniei.

În art. 107 alin. (3) din Tratat sunt enumerate alte categorii de ajutoare de stat, care,

spre deosebire de cele care fac obiectul alin. (2), sunt supuse notificării şi autorizării

prealabile din partea Comisiei pentru a fi considerate compatibile. Acestea sunt:

◊ ajutoare destinate regiunilor care se confruntă cu situaŃii deosebite privind

nivelul de trai şi ocuparea forŃei de muncă;

◊ ajutoarele destinate unor proiecte importante, de interes european comun;

◊ ajutoarele destinate să asigure dezvoltarea anumitor activităŃi sau a anumitor

regiuni economice ale unui stat membru;

49

◊ ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului

naŃional;

◊ orice alte categorii de ajutoarele stabilite prin decizie a Consiliului.

Acestora li se adaugă cele declarate compatibile cu piaŃa internă de către

Comisie, la cererea unui stat membru, motivat de existenŃa unor împrejurări excepŃionale.

Analizarea compatibilităŃii cu piaŃa comună a unor măsuri de ajutor de stat sau a unei

scheme de ajutor intră în competenŃa exclusivă a Comisiei, care acŃionează sub controlul

CurŃii de JustiŃie. Curtea de JustiŃie a precizat că sunt considerate ajutoare de stat

incompatibile cu piaŃa comună acordarea de subsidii la import şi export, scutiri sau reduceri

de taxe fiscale sau sociale, garanŃii de credite, preluarea numitor creanŃe de către stat,

convertirea în acŃiuni sau obligaŃiuni a datoriilor societăŃii, ori stingerea datoriilor către

furnizorii de utilităŃi.

De la regulile înscrise în art. 108 alin. (3) derogă ajutoarele existente şi cele exceptate

de la notificare. Cu privire la ajutoarele exceptate de la notificare, Comisia Europeană a

adoptat Regulamentul (CE) nr. 800/2008 din 6 august 2008 prin care a stabilit 27 de tipuri de

ajutor pe care statele membre le pot acorda.

Prin urmare, putem distinge între ajutoare de stat care trebuie aprobate de către

Comisia Europeană, cele care trebuie numai anunŃate Comisiei Europene, aceasta fiind

informată şi cele de minimus care nu au nevoie de aprobare şi nici nu se comunică Comisiei

Europene.

3. Monitorizarea ajutoarelor de stat Comisia Europeană veghează şi monitorizează permanent ajutoarele de stat existente.

Atunci când constată că un ajutor este incompatibil cu piaŃa internă sau că este abuziv, va

impune statului care l-a acordat să îl anuleze sau să îl modifice.

Dacă statul refuză să respecte decizia Comisiei, aceasta poate să sesizeze Curtea

Europeană de JustiŃie.

Aspectele procedurale privind ajutorul de stat sunt cuprinse în Regulamentul (CE) nr.

659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93

din Tratatul CE, în Regulamentul Comisiei (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a

Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999.

Analizând prevederile comunitare în materie, putem remarca faptul că acestea

limitează drepturile statelor membre de a decide în acest domeniu.

50

Între octombrie 2008 şi iulie 2009, Comisia Europeană a adoptat o serie de

comunicări prin care stabileşte modul în care statele membre trebuie să aplice normele

privind ajutoarele de stat. Aceste Comunicări au furnizat orientări cu privire la modalitatea

luării unor măsuri eficiente care să permită menŃinerea unei concurenŃe loiale între operatorii

economici care beneficiază de sprijin public şi cei care nu primesc un astfel de sprijin.

Comisia a apreciat că politica în domeniul concurenŃei a jucat un rol important în răspunsul la

criza economică. Recomandările Comisiei au rolul de a orientare mediul economic spre o

eliminare progresivă, transparentă şi coordonată a diferitelor scheme de sprijin, pentru a

reveni la o funcŃionare normală a pieŃei.

În legislaŃia noastră, ajutoarele de stat sunt în acord cu reglementările europene.

Consiliul ConcurenŃei este autoritatea care reprezintă România în faŃa Comisiei

Europene în cadrul procedurilor comunitare privind ajutoarele de stat. În acest sens, Consiliul

ConcurenŃei transmite Comisiei Europene notificările, informările şi raportările întocmite.

Notificările privind măsurile de ajutor de stat şi informările privind pe cele care sunt

exceptate de la obligaŃia de notificare se transmit Consiliului ConcurenŃei, care emite un aviz.

Consiliul ConcurenŃei transmite notificarea sau informarea Comisiei Europene, de îndată, în

forma avizată, după comunicarea avizului către solicitant.

Consiliul ConcurenŃei informează solicitanŃii ajutorului de stat cu privire la deciziile

adoptate de Comisia Europeană. Totodată, monitorizează acordarea acestora, întocmeşte

inventarul lor, organizează registrul ajutoarelor de stat şi elaborează raportul anual al celor

acordate în România.

În situaŃiile în care Comisia Europeană decide că ajutorul de stat acordat trebuie

rambursat sau recuperat, Consiliul ConcurenŃei va trimite furnizorului o copie a deciziei

Comisiei. Dacă beneficiarul nu-l rambursează, furnizorul se poate adresa CurŃii de Apel

Bucureşti pentru a dispune anularea actului prin care a fost acordat ajutorul de stat.

Întrebări:

1. Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de antantă? DaŃi un exemplu.

2. În ce condiŃii o poziŃie dominantă pe o piaŃă relevantă se tranformă într-un abuz?

3. ArătaŃi modalităŃile în care se poate realiza o concentrare economică.

4. PrezentaŃi condiŃiile în care un ajutor de stat este compatibil cu piaŃa comună.

5. Ce înŃelegeŃi prin monitorizarea ajutoarelor de stat?

51

Capitolul IV. Protecţia concurenţilor

Obiective:

- identificarea actelor şi faptelor de concurenŃă neloială

- înŃelegerea sensului noŃiunilor de confuzie, denigrare, dezorganizare

- identificarea sancŃiunilor aplicabile actelor de concurenŃă neloială

- delimitarea condiŃiilor dumpingului şi subvenŃiilor

- prezentarea formelor de răspundere care se antrenează pentru actele şi faptele de concurenŃă

neloială

A. Concurenţa neloială pe piaţa internă

1. Clasificarea actelor şi faptelor de concuren Ńă neloial ă În dreptul nostru, în Legea nr. 11/1991, actele de concurenŃă neloială sunt grupate în

funcŃie de răspunderea juridică pe care o antrenează în trei categorii în: contravenŃii,

infracŃiuni şi delicte civile. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale

comercianŃilor în relaŃia cu consumatorii recurge la o clasificare mai simplistă a practicilor

incorecte în practici comerciale înşelătoare şi practici comerciale agresive. La rândul lor,

practicile comerciale înşelătoare pot fi grupate în acŃiuni înşelătoare şi omisiuni înşelătoare.

Punctul de plecare al acestor clasificări îl constituie acelaşi text al art. 10 bis alin. (3) al

ConvenŃiei de la Paris în care sunt clasificate actele de concurenŃă neloială în următoarele

categorii:

� confuzia cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială

a unui concurent (pct. 1);

� denigrarea, care poate consta în afirmaŃii false, de natură a discredita

întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent (pct. 2);

� inducerea publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricaŃie,

caracteristicile, aptitudinea la întrebuinŃare sau cantitatea mărfurilor (pct. 3).

Prevederile art. 10 bis alin. (3) au fost criticate în literatura de specialitate pe motiv că

atât în cazul confuziei cât şi al denigrării, nu sunt reŃinute decât anumite forme pe care

acestea le pot îmbrăca, omiŃându-le pe altele şi pentru că nu sunt menŃionate actele de

dezorganizare a întreprinderii sau a pieŃei.

52

2. Confuzia privind concurentul v ătămat 2.1. NoŃiune

În sens general, prin confuzie se înŃelege acŃiunea de a confunda între ele două persoane

sau două lucruri. Termenul de confuzie este sinonim cu cel de eroare. NoŃiunea de confuzie

este folosită în mod constat în dreptul proprietăŃii intelectuale, pe tărâmul căreia ea apare

atunci când se reproduce sau se imită un semn distinctiv (marcă, emblemă, nume comercial

sau ambalaj). Confuzia reprezintă actul de concurenŃă neloială care constă în disimularea

credibilă a activităŃii pe piaŃă a autorului sub aparenŃa semnelor distinctive ale întreprinderii,

produselor sau serviciilor unui comerciant.

În materie de concurenŃă neloială, termenul de confuzie vizează două aspecte: culpa şi

prejudiciul. Pe de o parte, culpa constă în mijloacele utilizate pentru a induce o confuzie sau

un risc de confuzie în rândul clientelei, iar pe de altă parte, prejudiciul, adică paguba suferită

de către concurent (i) ca urmare a confuziei care are ca victimă clientela. Mijloacele de

confuzie se reduc în mod esenŃial la procedeul de copiere privit sub unghiul tehnicii de

reproducere şi a tehnicii de imitare.

În dreptul intern, confuzia este prevăzută în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 11/1991.

Potrivit art. 5 alin. (1) pot crea confuzie următoarele fapte:

a) folosirea unei firme, invenŃii, mărci, indicaŃii geografice, a unui desen sau model

industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură

producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea în circulaŃie de mărfuri contrafăcute şi pirat, a căror comercializare aduce

atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităŃii produsului sau

serviciului;

c) producerea în orice mod, importul sau exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare

sau vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menŃiuni false privind brevetele de invenŃii,

mărcile, indicaŃiile geografice, desenele sau modele industriale, topografiile de circuite

integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul

vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare, originea şi

caracteristicile mărfurilor, numele producătorului sau al comerciantului.

Legea nr. 84/1998 cuprinde la rândul ei dispoziŃii speciale privind confuzia, care au

drept scop protejarea drepturilor născute din depozitul unei mărci împotriva eventualelor

confuzii privind originea produselor.

De asemenea, Legea nr. 148/2000 interzice publicitatea comparativă prin care se

poate crea confuzie pe piaŃă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile

53

de comerŃ, denumirile comerciale sau alte asemenea semne distinctive, bunuri sau servicii ale

celui care îşi face publicitate şi cele aparŃinând unui concurent.

În situaŃia în care confuzia se referă la produse sau servicii, se apreciază că un

competitor încearcă să se apropie de produsele sau serviciile unei întreprinderi rivale cu

scopul de a provoca o confuzie în rândul clientelei.

Din analiza doctrinei şi jurisprudenŃei, se desprinde ideea conform căreia nu imitaŃia, ci

confuzia constituie un act de concurenŃă neloială. Mijloacele de confuzie pot fi grupate, în

funcŃie de obiectul la care se referă, în:

� confuzia prin crearea de similitudini cu privire la numele sau denumirea

întreprinderilor;

� confuzia cu privire la semnele distinctive ale produselor;

� confuzia cu privire la aspectul exterior al întreprinderii;

� imitarea publicităŃii unui concurent;

� retaşarea parazitară;

� substituirea mărfurilor.

2.2. Riscul de confuzie

AcŃiunea în concurenŃă neloială se poate exercita atunci când în mintea consumatorului

a fost creat un risc de confuzie. Pentru existenŃa concurenŃei neloiale este suficientă crearea

riscul de confuzie, nefiind obligatoriu să apară şi confuzia. Riscul de confuzie nu este definit

de legiuitor. Curtea Europeană de JustiŃie a interpretat art. 4 pct. 1 lit. (b) din Directiva nr.

89/104 în sensul că simpla asociere pe care publicul ar putea să o facă între două mărci, ca

rezultat al conŃinutului lor semantic analog, nu este prin ea însăşi suficientă pentru a se

concluziona că există o probabilitate de confuzie.

Riscul de confuzie apare atunci când publicul poate fi indus în eroare în ceea ce priveşte

originea produselor sau serviciilor. ExistenŃa riscului de confuzie este exclusă dacă publicul

nu ar putea să creadă că produsele sau serviciile provin de la aceeaşi întreprindere sau de la

întreprinderi legate economic.

Putem deosebi un risc de confuzie cu privire la semnele distinctive, dar şi referitor la

originea produselor. În cazul riscului de confuzie privind semnele distinctive, consumatorii

sunt induşi în eroare asupra producătorilor mărfurilor sau serviciilor. Riscul de confuzie creat

cu privire la originea produselor există atunci când consumatorii, victime ale imitaŃiei

produselor, nu le pot deosebi pe cele originale de cele contrafăcute.

În doctrină se mai face distincŃie între riscul de confuzie direct (în sens restrâns) şi cel

indirect (în sens larg). În cazul riscului de confuzie direct, publicul atribuie produsele care îi

54

sunt oferite unei singure întreprinderi. Astfel, consumatorul cumpără produsul protejat de

marca frauduloasă crezând că, de fapt, cumpără produsul original. Riscul de confuzie

indirect intervine atunci când cumpărătorul este conştient că cele două produse sau servicii

provin de la două întreprinderi diferite, dar consideră că între ele există legături juridice,

financiare, tehnice sau economice.

Potrivit unei jurisprudenŃe comunitare constante, existenŃa riscului de confuzie trebuie

să rezulte din analiza completă a tuturor factorilor relevanŃi, precum şi a modului în care

aceştia interacŃionează unii cu alŃii. În ceea ce priveşte similaritatea mărcilor, aceasta nu

trebuie să fie totală, adică vizuală, auditivă şi conceptuală.

De asemenea, există risc de confuzie atunci când consumatorul, fără să confunde

neapărat originea comercială a produsului sau serviciului respective, este atras de marca

solicitată şi va cumpăra produsul sau serviciul la care ea se referă, deoarece acestea poartă

respectiva marcă, identică sau similară cu marca anterioară de renume.

Cu privire la publicul relevant, trebuie avut în vedere consumatorul mediu, normal

informat şi suficient de atent şi avizat. Nivelul de atenŃie al consumatorului mediu poate să

varieze în funcŃie de categoria de produse sau servicii în cauză.

În materia mărcilor şi a semnelor notorii, riscul de confuzie se numeşte risc de

depreciere. O problematică aparte comportă riscul de confuzie asupra numelui comercial.

Riscul de confuzie poate să apară şi în cazul utilizării numelor de domeniu. În cazul

activităŃilor economice, numele de domeniu se apropie de numele comercial, datorită faptului

că îndeplineşte funcŃia de adresă în spaŃiul Internet, dar şi funcŃia de indicator al originii

bunurilor şi serviciilor oferite la acea adresă.

2.3. SancŃiuni Confuzia creată prin folosirea unei firme, invenŃii, mărci, indicaŃii geografice, unui

desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui

ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant sau prin

punerea în circulaŃie de mărfuri contrafăcute sau pirat, a căror comercializare aduce atingere

titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităŃii produsului/serviciului

atrage răspunderea penală în condiŃiile art. 5 alin. 1 lit. (a) şi lit. (b) din Legii nr. 11/1991.

De asemenea, constituie infracŃiune producerea în orice mod, importul, exportul,

depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menŃiuni false

privind brevetele de invenŃii, mărcile, indicaŃiile geografice, desenele sau modelele

industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi

aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele

55

publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la

numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalŃi

comercianŃi şi pe beneficiari (art. 5 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991).

Pentru unele fapte precum fabricarea ori punerea în circulaŃie a produselor care poartă

denumiri de origine ori indicaŃii de provenienŃă false, aplicarea pe produsele puse în circulaŃie

de menŃiuni false privind brevetele de invenŃii, ori folosirea unor nume comerciale sau a

denumirilor organizaŃiilor de comerŃ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe

beneficiari, devin incidente dispoziŃiile înscrise în art. 301 Cod penal.

La rândul său, în conformitate cu art. 8 lit. (c) din Legea nr. 148/2000 constituie

contravenŃie publicitatea comparativă prin care se creează confuzie pe piaŃă între cel care îşi

face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerŃ, denumirile comerciale sau alte

semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparŃinând unui

concurent.

3. Denigrarea concurentului 3.1. ÎnŃelesul noŃiunii În limbajul curent, a denigra înseamnă a ponegri, a defăima sau a discredita. Ca act de

concurenŃă neloială, denigrarea constă în afirmarea sau răspândirea, sub orice formă, în scop

de concurenŃă, de fapte privitoare la o altă întreprindere, de natură a-i prejudicia reputaŃia.

Răspândirea de informaŃii peiorative şi răuvoitoare cu privire la persoana, întreprinderea sau

produsele unui concurent ori la produsele unui grup determinat de concurenŃi îmbracă forma

denigrării, ca act de concurenŃă neloială. Denigrarea poate fi directă sau indirectă. Denigrarea

directă presupune răspândirea de afirmaŃii mincinoase cu privire la un concurent, pe când cea

indirectă constă în atribuirea unor calităŃi despre care se afirmă că partea concurentă nu le

posedă.

3.2. Obiectul denigrării

Denigrarea vizează persoana, întreprinderea, produsele sau serviciile concurentului.

Denigrarea persoanei concurentului poate să privească anumite trăsături de caracter ale

acestuia, cum ar fi expunerea unui afiş care poartă menŃiuni peiorative pentru un concurent

calificat ca fiind fără scrupule. Denigrarea care vizează întreprinderea concurentului se poate

realiza prin referiri la competenŃa profesională a acestuia.

56

Denigrarea poate produselor sau serviciilor concurentului se referă, cel mai adesea la

calitatea (publicarea unui articol care neagă parfumurilor franŃuzeşti meritele pe care le

recunoaşte altora) sau preŃul acestora (sloganul publicitar Prea scumpă pulpa de miel,

conduceŃi Volkswagen Polo îi face pe consumatori să reŃină doar faptul că mielul se vinde

prea scump).

3.3. CondiŃiile denigrării Pentru reŃinerea denigrării, ca act de concurenŃă neloială, trebuie îndeplinite cumulativ o

serie de condiŃii:

- între autorul şi victima denigrării să existe un raport de concurenŃă;

- victima denigrării să fie identificată sau identificabilă;

- să existe o discreditare conŃinută într-un mesaj.

3.4. Denigrarea prin publicitate Prin publicitate comercială clientela unui vad comercial poate fi deturnată, provocând

declinul economic al competitorilor şi chiar eliminarea acestora de pe piaŃa relevantă.

AcŃiunile privind combaterea publicităŃii comerciale sunt, prin natura lor, acŃiuni de

concurenŃă. Publicitatea comercială se înscrie în limitele legale atunci când urmăreşte

informarea consumatorilor şi nu are caracter incitativ.

Legea nr. 148/2000 privind publicitatea recunoaşte existenŃa a trei tipuri de publicitate

interzisă: publicitatea subliminală, publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă.

Publicitatea subliminală este orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi

percepuŃi în mod conştient, dar care pot influenŃa comportamentul economic al unei persoane

[art. 4 lit. (d) din Legea nr. 148/2000].

Publicitatea înşelătoare este aceea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare,

induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu

aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al

acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază sau poate prejudicia un concurent [art. 3 lit.

(b) din Legea 158/2008].

Publicitatea comparativă este publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un

concurent ori bunuri sau servicii oferite de către acesta [art. 3 lit. (c) din Legea 158/2008].

57

3.4.1. Publicitatea înşelătoare

Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităŃii, trebuie analizate toate

elementele care o compun. Prevederilor art. 5 din Legea nr. 158/2008 arată că se poate

determina caracterul înşelător al publicităŃii numai dacă se Ńine cont toate aspectele acesteia,

în special de informaŃiile referitoare la:

� caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum ar fi: disponibilitatea, natura, modul

de execuŃie şi de ambalare, compoziŃia, metoda şi data fabricaŃiei sau a aprovizionării, măsura

în care acestea corespund scopului destinat, destinaŃia, cantitatea, parametrii tehnico-

funcŃionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi

încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la

acestea;

� preŃul sau modul de calcul al preŃului, precum şi condiŃiile în care sunt

distribuite produsele sau prestate serviciile;

� natura, atribuŃiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar

fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi deŃinerea drepturilor de proprietate industrială,

comercială sau intelectuală ori premiile şi distincŃiile acestuia.

Enumerarea elementelor luate în considerare de art. 5 în vederea determinării

caracterului înşelător al publicităŃii nu are caracter limitativ.

O reglementare cu caracter special este Codul de reglementare a conŃinutului

audiovizualului1. Potrivit art. 114 alin. (1) din Cod, informaŃiile prezentate în spoturi

publicitare sau în emisiuni de teleshopping nu trebuie să inducă în eroare publicul, direct ori

prin omisiune, cu privire la:

a) caracteristicile produsului în special, natura, identitatea, proprietăŃile,

compoziŃia, cantitatea, durabilitatea, originea sau provenienŃa şi metodele de fabricaŃie ori de

producŃie,

b) atribuirea de efecte sau de proprietăŃi pe care produsul nu le posedă;

c) preŃul produselor sau tarifele serviciilor, care trebuie să includă taxa pe valoarea

adăugată şi toate taxele suplimentare;

d) condiŃiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile.

În practică, regăsim numeroase cazuri în care operatorii economici recurg la publicitate

înşelătoare pentru a atrage clienŃii. Consiliul NaŃional al Audiovizualului a constat că un spot

transmis pe posturile de televiziune constituie publicitate înşelătoare întrucât induce în eroare

consumatorii cu privire la condiŃiile concrete de achiziŃionare a serviciilor oferite.

1 Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2006 a Consiliului NaŃional al Audiovizualului, www.cna.ro.

58

Mesajul al cărui conŃinut era: Un calcul corect arată că 4 servicii ori 4 luni gratuite

duce la cea mai bună ofertă: 16 luni de servicii gratuite. Vino la sediile RCS&RDS şi

primeşti luni gratuite la fiecare serviciu nou contractat: televiziune, internet, telefonie fixă şi

mobilă, DIGI! inducea telespectatorilor ideea greşită că RCS&RDS oferă potenŃialilor săi

clienŃi 16 luni de gratuitate pentru achiziŃionarea celor patru servicii.

În Germania, Oficiul pentru ConcurenŃă Neloială (Wettbewerbszentrale) s-a sesizat cu

privire la spotul publicitar lansat de Opel, care promitea garanŃie pe viaŃă, făcând apel în

acest sens la simbolul matematic pentru infinit “∞”. Spotul a fost criticat pentru publicitate

înşelătoare pentru că Opel nu oferă de fapt garanŃie pe viaŃă, ci o limitează la 160.000 de

kilometri, iar după pragul de 50.000 de kilometri costurile pentru reparaŃiile efectuate în

garanŃie se împart între Opel şi proprietarul maşinii.

3.4.2. Publicitate comparativă

Publicitatea comparativă presupune confruntarea între propriile produse sau servicii cu

cele ale unui concurent, într-o manieră care să pună în evidenŃă, faŃă de public, avantajele

produselor proprii în raport cu celelalte produse.

Potrivit art. 3 lit. (c) din Legea nr. 158/2008, publicitatea comparativă este

publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii

oferite de acesta.

Publicitatea este comparativă atunci când un mesaj publicitar face referire, chiar

implicit, la un concurent sau la bunuri ori servicii oferite de acesta. Elementul necesar în

vederea constatării caracterului comparativ al unui anunŃ publicitar este identificarea,

explicită sau implicită, a unui concurent al persoanei care publică reclama sau a unor bunuri

ori servicii oferite de acesta. În principiu, publicitatea comparativă este permisă în unele state

cum ar fi Marea Britanie, Olanda, ElveŃia, łările Scandinave şi interzisă în altele. În dreptul

nostru, publicitatea comparativă este permisă numai în condiŃiile prevăzute în art. 6 din Legea

nr. 158/2008. Legea română transpune, în totalitate, dispoziŃiile art. 4 al Directivei

2006/114/CE. JurisprudenŃa a apreciat că reclama comparativă care implică elemente de

neloialitate în scopul obŃinerii unor avantaje de piaŃă, este ilicită atunci când comparaŃia este

inexactă şi neobiectivă

Publicitatea comparativă este licită dacă îndeplineşte, cumulativ, condiŃiile prevăzute în

art. 6 din legea nr. 158/2008:

a) nu este înşelătoare, potrivit dispoziŃiilor art. 3 lit. b) şi ale art. 5 din prezenta lege,

precum şi ale art. 5-7 din Legea nr. 363/2007;

59

b) compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate

aceloraşi scopuri;

c) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenŃiale, relevante,

verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preŃul;

d) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne

distinctive, bunuri, servicii, activităŃi ori situaŃia unui concurent;

e) în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu

aceeaşi denumire;

f) nu profită în mod neloial de reputaŃia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a

altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;

g) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaŃii ori reproduceri ale bunurilor sau

serviciilor purtând o marcă ori o denumire comercială protejată;

h) nu creează confuzie între comercianŃi, între cel care îşi face publicitate şi un

concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale

celui care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.

3.5. SancŃiuni Denigrarea, ca act de concurenŃă neloială este considerată contravenŃie de către art. 4 lit.

(e) din Legea nr. 11/1991. Această contravenŃie constă în comunicarea, chiar făcută

confidenŃial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmaŃii mincinoase asupra unui

concurent sau asupra mărfurilor şi serviciilor sale, afirmaŃii de natură să dăuneze bunului

mers al întreprinderii concurente.

Potrivit art. 4 lit. (d) din Legea nr. 11/1991, faptele de concurenŃă neloială care vizează

publicitatea mincinoasă constituie contravenŃie. Elementul material al contravenŃiei constă în

comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaŃii asupra

întreprinderii sale sau activităŃii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaŃie

de favoare în dauna unor concurenŃi.

DispoziŃiile Legii nr. 11/1991 se completează cu cele din Legea nr. 158/2008.

Nerespectarea de către comercianŃi a prevederilor privind publicitatea înşelătoare şi

comparativă constituie contravenŃie (art. 4-6 din Legea nr. 158/2008).

Aplicarea sancŃiunii contravenŃionale poate fi însoŃită şi de o serie de măsuri

complementare: încetarea publicităŃii înşelătoare sau a publicităŃii comparative ilegale sau

interzicerea publicităŃii înşelătoare sau a publicităŃii comparative care nu a fost încă adusă la

cunoştinŃa publicului, însă acest lucru este iminent. SancŃiunile se aplică cu celeritate fără să

60

existe o dovadă a unui prejudiciu real, a intenŃiei ori a neglijenŃei celui care îşi face

publicitate.

În vederea eliminării efectelor de durată ale publicităŃii înşelătoare sau ale publicităŃii

comparative ilegale, comerciantul va fi obligat să publice, pe cheltuiala sa, procesul-verbal de

constatare şi sancŃionare a contravenŃiei sau a hotărârii judecătoreşti, integral ori în extras.

Publicarea se va face atât prin intermediul unui ziar de largă circulaŃie, cât şi prin intermediul

mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anunŃului publicitar interzis.

4. Dezorganizarea întreprinderii concurentului

4.1. ÎnŃelesul noŃiunii

A dezorganiza înseamnă a distruge, a strica ordinea, funcŃionarea normală şi bunul

mers. În raporturile de concurenŃă, dezorganizarea constituie un comportament neloial care

vizează destabilizarea funcŃională a întreprinderii rivalului lezat. În literatura juridică se face

distincŃie între dezorganizarea întreprinderii rivale şi dezorganizarea generală a pieŃei. În

prima ipoteză, destabilizarea funcŃională a întreprinderii concurentului se realizează prin

diferite mijloace precum spionajul, coruperea personalului, deturnarea clientelei şi boicotul.

Dezorganizarea pieŃei constă în atingerea adusă ansamblului concurenŃilor care fabrică sau

distribuie un produs. În dreptul nostru, art. 4 din Legea nr. 11/1991 califică drept

dezorganizare o serie de acte neloiale precum: spionajul economic, atragerea personalului şi

acapararea agresivă a clientelei întreprinderii concurente.

Spionajul economic

Spionajul, ca act de concurenŃă neloială, constă în obŃinerea şi folosirea secretelor

comerciale ale concurentului, în scopul dezorganizării întreprinderii acestuia. În doctrină

spionajul economic este definit ca fiind deconspirarea sau exploatarea de către agentul

economic agresiv a secretelor de producŃie sau de gestiune ale concurenŃilor

Spionajul economic se află în strânsă legătură cu secretul comercial. Acesta din urmă

dobândeşte valoare economică prin faptul că nu este accesibil publicului, el conferind unei

întreprinderi un avantaj concurenŃial. În general, prin secret comercial se înŃelege o

informaŃie valoroasă sau potenŃial valoroasă pe care deŃinătorul încearcă să o păstreze secretă

prin intermediul unor contracte de confidenŃialitate cu angajaŃi, contractanŃi sau parteneri şi

prin intermediul unor măsuri de securitate fizică şi electronic.

61

NoŃiunea de secret comercial a fost introdusă în dreptul nostru prin art. 1¹ lit. (b) din

Legea nr. 298/2001 şi este definita ca fiind informaŃia care, în totalitate sau în conexarea

exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă

persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaŃie şi care

dobândeşte o valoare comercială prin faptul că e secretă, iar deŃinătorul a luat măsuri

rezonabile, Ńinând seama de circumstanŃe, pentru a fi menŃinută în regim secret. De fapt,

reglementarea internă redă textul art. 39 alin. (2) din Tratatul privind aspectele drepturilor de

proprietate intelectuală legate de comerŃ (TRIPS).

Art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 11/1991 conferă titularilor de secrete comerciale

posibilitatea de a se apăra prin acŃiune în concurenŃă neloială împotriva practicilor neloiale

care presupun o utilizare a acestor secrete de natură să afecteze poziŃia comercianŃilor

concurenŃi pe piaŃă. Această utilizare se realizează prin practici de genul: neexecutării

unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării

la delict şi achiziŃionării de secrete comerciale de către terŃii care cunoşteau de respectiva

achiziŃie.

Neexecutarea unilaterală a contractului presupune ca secretul comercial să facă

obiectul unui contract. Suntem în prezenŃa unei practici neloiale de acest gen atunci când este

încălcată obligaŃia contractuală cu privire la păstrarea şi utilizarea secretului.

Prin utilizarea unor proceduri neloiale înŃelegem că secretul comercial a fost dobândit

prin mijloace ilicite. În această categorie judecătorul poate include o paletă foarte largă de

comportamente, precum: violarea corespondenŃei, spargerea codurilor de securitate,

sustragerea documentelor care conŃin informaŃia secretă, interceptarea comunicaŃiilor sau

fotografierea neautorizată a echipamentelor.

În cazul abuzului de încredere, deŃinătorul secretului comercial îl încredinŃează unui

terŃ, care îl divulgă. Specifice acestei tip de practică neloială sunt comportamente privind

divulgarea secretului de către un fost salariat sau de către un eventual co-contractant, care a

intrat în posesia acestuia cu ocazia negocierilor nefinalizate prin încheierea unui contract cu

deŃinătorul legitim al secretului.

Incitarea la delict constituie o altă practică neloială care constă în fapta unei persoane

de a-l determina pe cel care cunoaşte un secret comercial şi este Ńinut de o clauză de

confidenŃialitate, să îl divulge. Practica neloială prinde contur dacă incitarea este urmată de

divulgarea şi de utilizarea secretului de către instigator.

TerŃii care achiziŃionează secrete comerciale, în cunoştinŃă de cauză, de la persoane

care nu au dreptul să le divulge, recurg la o practică neloială.

62

Toate aceste practici conferă deŃinătorului legitim al secretului posibilitatea de a

recurge la acŃiunea în concurenŃă neloială ori de câte ori clientela este deturnată. Se admite că

acŃiunea în concurenŃă neloială se poate introduce şi dacă prejudiciul este numai potenŃial,

adică utilizarea neloială a secretului comercial este de natură să determine o deturnare a

clientelei. În ultimul caz, reclamantul nu poate obŃine acoperirea prejudiciului, ci numai

obligarea pârâtului la încetarea utilizării informaŃiei obŃinute în mod neloial.

Prevederile Legii nr. 11/1991 sancŃionează cazuri particulare care pot să apară ca

urmare a utilizării neloiale a secretului comercial:

� divulgarea, achiziŃionarea sau folosirea unui secret comercial de către un

comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimŃământul deŃinătorului legitim al

respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanŃelor comerciale cinstite;

� oferirea, promiterea sau acordarea, mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte

avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanŃilor acestuia, pentru ca prin purtare

neloială, să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau folosi clientela sa ori

pentru a obŃine un alt folos pentru sine ori pentru o altă persoană în dauna unui concurent;

� folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obŃinere a

necesitat un efort considerabil sau a altor informaŃii secrete în legătură cu acestea, transmise

autorităŃilor competente în scopul obŃinerii autorizaŃiilor de comercializare a produselor

farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care conŃin compuşi chimici

noi;

� divulgarea unor informaŃii secrete, cu excepŃia situaŃiilor în care dezvăluirea

acestor informaŃii este necesară pentru protecŃia publicului sau cu excepŃia cazului în care s-

au luat măsuri pentru a se asigura că informaŃiile sunt protejate contra exploatării neloiale în

comerŃ, dacă provin de la autorităŃile competente;

� divulgarea, achiziŃionarea sau utilizarea secretului comercial de către terŃi, fără

consimŃământul deŃinătorului său legitim, ca rezultat al unei acŃiuni de spionaj comercial sau

industrial;

� divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparŃinând

autorităŃilor publice, precum şi de către persoane împuternicite de deŃinătorii legitimi ai

acestor secrete pentru a-i reprezenta în faŃa autorităŃilor publice.

4.3. Atragerea personalului întreprinderii concurente

Dezorganizarea întreprinderii concurente prin atragerea salariaŃilor se află în strânsă

legătură cu spionajul economic, pentru că, indirect, prin angajarea personalului întreprinderii

63

rivale, se facilitează accesul la secretele comerciale ale concurentului sau poate fi deturnată

clientela.

În principiu, orice angajat este liber să renunŃe la locul de muncă în favoarea unui alt

loc de muncă oferit de întreprinderea concurentă. Simpla angajare a foştilor salariaŃi ai

întreprinderii concurente nu este, prin natura ei, neloială. Noul angajator poate fi acuzat de un

comportament neloial numai dacă, prin angajarea salariaŃilor concurentului, urmăreşte un

scop ilicit. Domeniul de aplicare al unei astfel de practice neloiale este precis determinat de

textele legale.

În doctrina juridică sunt delimitate situaŃiile în care un angajat este Ńinut de o clauză

de neconcurenŃă de cele în care clauza de neconcurenŃă lipseşte. Potrivit art. 4 lit. (a) din

Legea nr. 11/1991, constituie act de concurenŃă neloială oferirea serviciilor de către salariatul

exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei astfel de oferte.

În opinia noastră, noŃiunea de salariat exclusiv este strâns legată de cea de loialitate şi

trebuie interpretată atât în sensul că salariatul este legat de angajator printr-o clauză de

neconcurenŃă, cât şi în sensul că orice salariat are o obligaŃie de loialitate, onestitate şi

profesionalism faŃă de angajator. În practica noastră judiciară s-a stabilit că prin societăŃi

concurente se înŃeleg acele societăŃi al căror obiect actual, de fapt, coincide, nefiind

obligatoriu ca obiectul real să fie absolut identic cu el, dar suficient ca o activitate să

coincidă, iar prin societate cu acelaşi obiect, legea înŃelege să se refere la obiectul de

activitate prevăzut în actul constitutiv.

O altă modalitate de dezorganizarea a întreprinderii concurente prin atragerea

personalului este prevăzută în art. 4 lit. (h) din Legea nr. 11/1191 şi constă în concedierea sau

atragerea unor salariaŃi ai unui comerciant, în scopul înfiinŃării unei societăŃi concurente care

să capteze clienŃii acelui comerciant sau prin angajarea salariaŃilor unui comerciant în scopul

dezorganizării activităŃii sale. În această formă, dezorganizarea întreprinderii se poate realiza

prin două modalităŃi, şi anume:

� concedierea sau atragerea unor salariaŃi ai unui comerciant, în scopul

înfiinŃării unei societăŃi concurente care să capteze clienŃii acelui comerciant;

� angajarea salariaŃilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităŃii sale.

Prima modalitate implică o decizie de concediere care aparŃine unei persoane, care,

concomitent, înfiinŃează o nouă societate comercială, cu un obiect de activitate similar cu cel

al concurentului şi acŃionează pe aceeaşi piaŃă relevantă. În acest caz, concedierea trebuie să

mascheze o deturnare de personal. Atât timp cât motivele concedierii sunt imputabile

angajaŃilor, sunt incidente regulile din Codul muncii.

64

Atragerea salariaŃilor unei firme concurente prin promisiunea de avantaje pecuniare

nu constituie, în sine, un act de concurenŃă neloială. Cu toate acestea, dacă se constată că

promisiunile au fost făcute cu scopul de a-l dezorganiza pe fostul angajator, ne aflăm în

prezenŃa unui act de concurenŃă neloială.

4.4.Acapararea agresivă a clientelei

Acapararea agresivă a clientelei constituie o modalitate de dezorganizare a

concurentului din exterior, fără vreo complicitate din interiorul întreprinderii. Atragerea

clientelei de către un concurent prin uzanŃe necinstite, prin serviciile prestate şi prin personal

autorizat este licită. În literatura juridică română această practică este cunoscută sub

denumirea de deturnare a clientei. Potrivit art. 4 lit. (g) din Legea nr. 11/1991, deturnarea

clientelei unui concurent prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul

funcŃiei deŃinute anterior la acel comerciant constituie concurenŃă neloială. Actul de

concurenŃă neloială poate fi săvârşit de către un salariat, un reprezentant sau un asociat al

unui comerciant.

Încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau

executarea unor prestaŃii în mod avantajos, cu condiŃia aducerii de către client a altor

cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare constituie o altă

modalitate neloială de acaparare a clientei [art. 4 lit. (c) din Legea nr. 11/1991]. Metoda este

denumită de doctrină bulgăre de zăpadă sau vânzare piramidală, iar instanŃele judecătoreşti

au calificat-o drept o escrocherie, prin care comerciantul obŃine profit cu ajutorul unor

manopere frauduloase.

B. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională

1. Dumpingul

1.1. NoŃiune

Dumpingul este o formă a discriminării de preŃ, la scară internaŃională, între Ńara

exportatoare şi cea importatoare. Putem identifica o situaŃie de dumping atunci când

mărfurile sunt exportate la un preŃ mai mic decât valoarea lor normală, adică sunt exportate

pentru un preŃ mai mic decât sunt vândute pe piaŃa internă sau pe pieŃele din Ńări terŃe sau mai

mic decât costul de producŃie.

65

Dumpingul a fost definit pentru prima oară în art. VI punctul 2.1 din Acordul General

pentru Tarife şi ComerŃ din 1947 ca fiind o practică neloială care constă în introducerea

produselor unei Ńări pe piaŃa altei Ńări la un preŃ inferior valorii lor normale, cu un preŃ de

export inferior preŃului comparabil practicat în cursul unei operaŃiuni comerciale normale

pentru produsul similar destinat consumului în Ńara exportatoare. Această definiŃie este

preluată şi simplificată de art. 1 alin. (2) al Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului

prin care un produs este considerat a fi supus dumpingului dacă preŃul său de export către

Comunitate este mai mic decât preŃul comparabil, practicat în cadrul operaŃiunilor comerciale

normale, pentru produsul similar în Ńara exportatoare.

În relaŃiile internaŃionale, dumpingul constă în livrarea de mărfuri în alte Ńări la un

nivel inferior valorii normale, respectiv cu mult sub preŃurile pieŃei şi sub costurile de

producŃie; diferenŃa de preŃ rezultată din această politică de export este de multe ori

compensată prin obŃinerea de prime de export şi subvenŃii de la bugetul de stat sau va fi

recuperată ulterior, după înfrângerea concurenŃei prin majorarea preŃurilor.

Potrivit principiului de bază enunŃat în art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr.

1225/2009 al Consiliului, se consideră că obiectul dumpingului îl constituie orice produs care

este exportat către Comunitate la un preŃ mai mic valoarea sa normală.

Valoarea normală se stabileşte, de regulă, prin raportare la preŃurile pe care le plătesc

cumpărătorii din Ńara exportatoare, în cadrul unei operaŃiuni comerciale normale, pentru

acelaşi produs sau pentru un produs similar.

Termenul de produs similar presupune un produs care prezintă produse caracteristice

foarte apropiate produsului suspectat de dumping.

łara exportatoare poate fi atât Ńara de origine a produsului, dar şi o Ńară intermediară.

Măsurile antidumping se aplică tuturor produselor care fac obiectul unui dumping în

cazul în care punerea sa în liberă circulaŃie în cadrul ComunităŃii cauzează un prejudiciu.

1.2. Clasificarea dumpingului

Din interpretarea prevederilor Codului antidumping se disting mai multe forme ale

dumpingului, pe care le putem grupa în funcŃie de o serie criterii de clasificare şi anume:

obiect, perioada de timp în care se practică şi efectele produse.

În funcŃie de obiectul său, dumpingul poate fi: de mărfuri şi servicii, valutar şi social.

În operaŃiunile de import-export, efectuate în condiŃii neloiale, fenomenul negativ cel mai

frecvent întâlnit îl constituie dumpingul de mărfuri şi servicii.

66

Prin raportare la perioada de timp în care se practică, dumpingul poate fi sporadic, intermitent

şi continuu.

După efectele pe care le produce, distingem între dumpingul condamnabil şi

necondamnabil.

1.3. Elementele dumpingului

Din punct de vedere tehnic, dumpingul se identifică şi se apreciază prin trei

componente de bază:

� valoarea normală a mărfii;

� preŃul de export, care este inferior faŃă de valoarea normală;

� marja de dumping, care reflectă decalajul dintre valoarea normală şi preŃul de

export.

Valoarea normală a produsului reprezintă preŃul plătit în cadrul unor operaŃiuni

comerciale normale de către cumpărători independenŃi din Ńara exportatoare pentru un produs

similar cu cel bănuit de dumping. Produsul similar cu cel suspectat de dumping este un

produs identic, şi anume asemănător în toate privinŃele produsului respectiv sau, în absenŃa

unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privinŃele,

prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv. Determinarea

produsului similar este una din problemele economice complexe, pe care instituŃiile Uniunii

Europene o tratează cu mare prudenŃă. Metoda standard de calcul a valorii normale a

produsului este stabilită în art. 2 lit. (A) pct. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al

Consiliului şi se bazează pe preŃurile plătite de către cumpărători în Ńara exportatoare, în

cadrul unei operaŃiuni comerciale normale.

În articolul 2 lit. B) pct. 8) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1225/2009 este

definit preŃul de export, ca fiind preŃul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru

produsul vândut la export din Ńara producătoare către Comunitate. Sunt situaŃii în care nu se

poate determina preŃul de export. Atunci când există o asociere sau un acord de compensare

între exportator şi importator, preŃul de export poate ridica semne de întrebare. Astfel, când

nu există un preŃ de export sau acesta este îndoielnic, se apelează la preŃul cu care produsele

importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent. În cazul în care

produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în

care erau când au fost importate, preŃul de export se determină prin orice altă metodă

rezonabilă. Atunci când se calculează preŃul de export, se fac unele ajustări, pentru a se Ńine

seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxe şi de impozite, care survin între import şi

67

revânzare, precum şi de o marjă de profit, pentru a stabili un preŃ de export fiabil la nivelul

frontierei comunitare.

Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depăşeşte preŃul de

export. În cazul în care marjele de dumping variază, se poate stabili o marjă de dumping

medie ponderată [articolul 2 lit. (D) pct. (12) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al

Consiliului; articolul 2.4.2 din Acordul antidumping].

Curtea Europeană de JustiŃie a stabilit marja de dumping comparând valoarea

normală calculată medie ponderată pe tipuri de produse cu preŃul de export mediu ponderat

pe tipuri de produse. Astfel, într-o speŃă, au fost identificate, mai întâi, mai multe modele

diferite ale produsului care făcea obiectul anchetei. Pentru fiecare dintre acestea, s-a calculat

o valoare normală medie ponderată şi un preŃ de export mediu ponderat, apoi s-au realizat

comparaŃii pentru fiecare model. Întrucât, pentru anumite modele, preŃul de export era

inferior valorii normale, a fost stabilită existenŃa unui dumping. În schimb, întrucât, pentru

alte modele, preŃul de export era superior valorii normale, în acest caz a fost reŃinută o marjă

de dumping având un cuantum negativ. Curtea s-a pronunŃat în mod repetat în sensul că

alegerea între diferite metode de calcul al marjei de dumping indicate într-un regulament de

bază, precum şi aprecierea valorii normale a unui produs sau stabilirea existenŃei unui

prejudiciu presupun aprecierea unor situaŃii economice complex.

1.4. CondiŃiile dumpingului

Pentru determinarea situaŃiei de dumping este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei

condiŃii, şi anume: importurile să facă obiectul unui dumping; cauzarea un prejudiciu material

unei industrii comunitare şi ca între importurile care fac obiectul dumpingului şi prejudiciu să

existe o legătură de cauzalitate.

1.5. Procedura antidumping

Procedura antidumping este reglementată în art. 5-21 din Regulament şi se desfăşoară

pe mai multe etape şi anume formularea către Comisia Europeană a unei plângeri

antidumping, desfăşurarea unei investigaŃii şi instituirea măsurilor antidumping. Măsurile

antidumping se concretizează în instituirea de taxe antidumping definitive, cunoscute şi sub

denumirea de drepturi antidumping sau suprataxe vamale

Taxele antidumping definitive se aplică prin Regulamente ale Consiliului Europei.

Taxele se aplică fiecărui furnizor sau fiecărei Ńări furnizoare în parte şi sunt percepute de

statele membre, în conformitate cu rata de schimb valutar. Regulamentul trebuie să

68

menŃioneze numele exportatorilor sau al Ńărilor în cauză, descrierea produsului, o sinteză a

faptelor şi a motivelor esenŃiale cu privire la stabilirea dumpingului sau a prejudiciului.

PărŃile în cauză vor primi o copie a Regulamentului sau a deciziei. De altfel, Regulamentul se

publică şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Măsurile antidumping încetează după cinci ani de la instituirea taxei sau de la data

încheierii reexaminării celei mai recente a dumpingului şi prejudiciului.

Comisia Europeană, cu avizul comitetului consultativ, poate dispune suspendarea

măsurilor pe o perioadă de nouă luni, cu posibilitatea prelungirii perioadei până la un an,

atunci când condiŃiile pieŃei s-au schimbat temporar astfel încât este puŃin probabil să reapară

prejudiciul.

2. Subven Ńiile 2.1. NoŃiune şi principii

În art. 1 alin. (1) din Acordul privind subvenŃiile şi măsurile compensatorii din 1994 ,

subvenŃia este definită ca şi contribuŃie financiară sau orice altă formă de sprijinire a

veniturilor ori a preŃurilor, venită din partea puterilor publice, dacă prin aceasta se conferă un

avantaj beneficiarului.

Regulile comunitare referitoare la subvenŃii sunt cuprinse în Regulamentul (CE) nr.

597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecŃia împotriva importurilor care fac

obiectul unor subvenŃii din partea Ńărilor care nu sunt membre ale ComunităŃii Europene

(Regulamentul de bază).

Trebuie menŃionat că relaŃia subvenŃii - prejudiciu, împreună cu regulile procedurale

care le însoŃesc, sunt o paralelă directă a regimului aplicat dumpingului. Deşi dumpingul şi

subvenŃiile sunt două noŃiuni diferite, sistemul care guvernează aplicarea măsurilor luate

împotriva lor este, în principiu, acelaşi.

Beneficiile subvenŃiilor sunt exprimate în reducerea preŃului produsului subvenŃionat.

SubvenŃia este primită de către întreprinderea producătoare şi/sau exportatoare şi depinde de

aceasta dacă o va folosi sau nu la o schimbare de preŃ.

În conformitate cu art. 3 din Regulamentul de bază o subvenŃie există atunci când sunt

întrunite cumulativ trei condiŃii:

- să existe o contribuŃie financiară sau orice formă de susŃinere a veniturilor sau a

preŃurilor;

69

- contribuŃia financiară să provină de la autorităŃilor publice ale Ńării de origine sau de

export;

- contribuŃia financiară să conducă la obŃinerea unui avantaj.

SubvenŃiile sunt acordate de autorităŃile publice. Prin autoritate publică se înŃelege

orice organism public de pe teritoriul Ńării de origine sau de export. Acolo unde companiile

sunt 100% private şi statul nu este acŃionarul principal, în mod normal, este dificil să se

stabilească dacă acea companie este organism public, decât dacă există dovezi care să

probeze contrariul. Dacă statul este acŃionar majoritar, compania poate fi considerată

organism public.

O formă de contribuŃie financiară este practica autorităŃilor publice care implică un

transfer direct de fonduri (donaŃii, împrumuturi sau participări la capitalul social), transferuri

directe potenŃiale de fonduri sau de pasiv (garanŃii de împrumut).

Altă modalitate de contribuŃie financiară are loc atunci când autorităŃile publice

anulează sau nu încasează o datorie publică exigibilă. Scutirea unui produs exportat de la

plata taxelor şi impozitelor atunci când este destinat consumului intern sau reducerea acestora

până la concurenŃa sumelor datorate nu sunt considerate a fi subvenŃii.

ContribuŃia financiară poate avea loc şi atunci când autorităŃile publice furnizează

bunuri sau servicii, altele decât infrastructura generală, sau achiziŃionează bunuri.

ContribuŃiile financiare pot fi acordate în mod direct sau indirect, prin intermediul

altui organism privat. AutorităŃile publice pot efectua plăŃi către un mecanism de finanŃare

sau pot însărcina sau ordona unui organism privat să execute una dintre practicile specifice

autorităŃilor publice.

Pentru a putea beneficia de o contribuŃie financiară din partea autorităŃilor publice, un

operator economic trebuie să desfăşoare o activitate de import - export de mărfuri.

Potrivit principiului general enunŃat în art. 1 alin. (1) din Regulamentul de bază, o

taxă compensatorie poate fi impusă pentru a compensa orice subvenŃie acordată, direct sau

indirect, la fabricarea, producŃia, exportul sau transportul oricărui produs a cărui punere în

liberă circulaŃie în Comunitate cauzează un prejudiciu. RaŃiunea principiului general constă în

faptul că preŃurile mărfurilor importate sunt mai mici datorită subvenŃiilor primite şi faptul că

nivelul scăzut al lor cauzează un prejudiciu. Atunci când exportatorii negociază un preŃ de

vânzare la export, o fac ştiind că această vânzare beneficiază de o subvenŃie în cadrul

sistemului DEPB (sistemul de credite pentru drepturi de import - Duty Entitlement Passbook

Scheme). În măsura în care exportatorii ştiu că vor primi această subvenŃie şi că vor putea

avea beneficii în cadrul altor sisteme, aceste societăŃi se află într-o poziŃie concurenŃială mai

70

avantajoasă în momentul în care negociază preŃurile, în sensul că ele pot reflecta subvenŃiile

înaintând oferte mai interesante.

Pentru a face obiectul unei măsuri compensatorii, subvenŃiile trebuie să fie specifice.

O subvenŃie este specifică în situaŃia în care accesul anumitor întreprinderi la o subvenŃie este

limitat, în mod expres, de către autoritatea care acordă subvenŃia sau legislaŃia în temeiul

căreia acŃionează autoritatea.

În situaŃiile în care autoritatea care acordă subvenŃia sau legislaŃia în temeiul căreia

acŃionează autoritatea stabileşte criterii sau condiŃii obiective de eligibilitate pentru obŃinerea

unei subvenŃii, precum şi valoarea acesteia, subvenŃia este specifică dacă eligibilitatea nu este

automată, iar criteriile şi condiŃiile respective nu sunt riguros respectate.

Specificitatea unei subvenŃii poate fi determinată în funcŃie de o serie de factori, cum

ar fi utilizarea unui program de subvenŃii de către un număr limitat de întreprinderi; utilizarea

predominantă de către anumite întreprinderi; acordarea unor subvenŃii disproporŃionate

anumitor întreprinderi şi modul în care autoritatea care acordă subvenŃia şi-a exercitat puterea

discreŃionară în luarea deciziei de a o acorda. În această privinŃă, se Ńine seama, în special, de

informaŃiile cu privire la frecvenŃa cu care cererile privind o subvenŃie au fost respinse sau

aprobate şi motivele acestor decizii.

2.2. CondiŃii cerute pentru stabilirea existenŃei unei subvenŃii

Pentru stabilirea existenŃei unei subvenŃii, este necesar să fie întrunite următoarele

condiŃii:

- existenŃa unei subvenŃii;

- subvenŃia să cauzeze un prejudiciu industriei comunitare;

- între importurile subvenŃionate şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate.

2.3. Procedura de neutralizarea a efectelor subvenŃiei

Procedurile de neutralizare a subvenŃiei sunt iniŃiate pe baza unei plângeri, care

trebuie să respecte prevederile art. 10 din Regulamentul de bază. Ancheta are ca obiect atât

stabilirea existenŃei subvenŃiei, cât şi a prejudiciului. Pe parcursul investigării, dacă se

realizează o determinare prealabilă a unei subvenŃii, a unui prejudiciu şi a unei legături de

cauzalitate între acestea, Comisia Europeană poate lua măsuri provizorii, sub forma taxelor

compensatorii provizorii.

Taxele provizorii trebuie impuse cel mai devreme în termen de 60 de zile şi cel mai

târziu în termen de nouă luni de la începerea procedurii. Valoarea taxei compensatorii

71

provizorii nu poate să depăşească valoarea totală a subvenŃiei care poate face obiectul unor

măsuri compensatorii stabilite în mod provizoriu şi trebuie să fie mai mică decât această

valoare în cazul în care o taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul suferit de

industria comunitară.

Finalizarea investigaŃiilor poate conduce fie la respingerea plângerii, fie la admiterea

ei. De asemenea, plângerea poate fi retrasă, caz în care procedura este încheiată, cu excepŃia

cazului în care Comisia consideră că este în interesul ComunităŃii să continue investigarea.

Plângerea este respinsă dacă nu se dovedeşte îndeplinirea condiŃii care fac să existe o

subvenŃie. Aceeaşi soluŃie se impune şi atunci când subvenŃia are caracter

neglijabil.Plângerea este admisă atunci când în urma investigaŃiei se stabileşte existenŃa unei

subvenŃii.

Cererea poate fi soluŃionată pe cale amiabilă dacă Comisia acceptă angajamente în

temeiul cărora Ńara de origine şi de export sunt de acord cu eliminarea, limitarea subvenŃiei

sau luarea unor măsuri privind efectele acesteia. Exportatorul trebuie să se angajeze să îşi

revizuiască preŃurile, să nu mai exporte în zona în cauză produse care beneficiază de

subvenŃia pasibilă de măsuri compensatorii. Angajamentele trebuie să fie voluntare,

satisfăcătoare şi realiste. Ele au ca obiect subvenŃii care au fost investigate de către Comisie.

ExistenŃa unei subvenŃii cauzatoare de prejudiciu atrage impunerea de măsuri

compensatorii, care se concretizează într-o taxă compensatorie definitivă.

Taxa compensatorie definitivă este stabilită de către Consiliul Europei printr-un

regulament, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În Regulament se

menŃionează numele exportatorilor sau al Ńărilor în cauză, o descriere a produsului şi o sinteză

a faptelor, a considerentelor esenŃiale cu privire la stabilirea subvenŃiei şi a prejudiciului, o

copie a regulamentului fiind trimisă părŃilor interesate.

Valoarea taxei compensatorii trebuie să fie inferioară valorii totale a subvenŃiei

pasibile de măsuri compensatorii stabilită şi trebuie să fie mai mică decât această valoare în

cazul în care această valoare mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus

industriei comunitare.

În cazul în care a fost aplicată o taxă provizorie, Comisia Europeană prezintă

Consiliului Europei o propunere de măsuri definitive cu cel puŃin o lună înaintea expirării

acestor taxe, iar Consiliul decide, indiferent dacă trebuie sau nu instituită o taxă

compensatorie definitivă, în ce măsură trebuie percepută definitiv taxa provizorie.

Dacă taxa compensatorie definitivă este mai mare decât cea provizorie, diferenŃa nu

este recuperată. În cazul în care taxa definitivă este mai mică decât cea provizorie, se

recalculează. Atunci când determinarea finală este negativă, taxa provizorie nu se confirmă.

72

Poate fi percepută o taxă compensatorie definitivă pentru produsele puse în liberă circulaŃie

în termen de cel mult 90 zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, dar nu anterior

deschiderii anchetei.

Taxa definitivă rămâne în vigoare doar pe perioada şi în măsura necesare pentru a

compensa subvenŃiile care aduc prejudicii. În general, o măsură compensatorie definitivă

expiră la cinci ani de la impunerea ei sau la cinci ani de la data încheierii examinării celei mai

recente care a avut ca obiect atât subvenŃia, cât şi prejudiciul, cu excepŃia cazului în care

examinarea a stabilit că expirarea măsurilor ar favoriza continuarea sau reapariŃia subvenŃiei

şi a prejudiciului.

C. Răspunderea juridică pentru concurenţă neloială

SancŃionarea concurenŃei neloiale asigură buna desfăşurarea a activităŃii comerciale.

Săvârşirea de acte sau fapte de concurenŃă neloială atrage, după caz, răspunderea civilă,

contravenŃională sau penală. În unele cazuri, se pot cumula mai multe forme ale răspunderii

juridice: răspunderea civilă cu cea penală, cu cea administrativă sau cu răspunderea

disciplinară a angajaŃilor. Ca regulă generală, răspunderea se antrenează pentru fapta proprie,

însă, pot apărea situaŃii în care este solidară. Aceste sancŃiuni pot fi însoŃite şi de obligaŃia

autorului faptei de concurenŃă neloială de a înceta sau înlătura actul, iar dacă a fost cauzat şi

un prejudiciu, de obligaŃia de a plăti despăgubiri pentru daunele pricinuite comerciantului

concurent.

1. Răspunderea civil ă Răspunderea civilă pentru actele şi faptele de concurenŃă neloială care se săvârşesc în

relaŃiile comerciale se fundamentează atât pe dispoziŃiile speciale, cuprinse în Legea nr.

11/1991, cât şi pe dispoziŃiile generale ale Codului civil. Acestea sunt completate de

prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 6 din Legea nr. 11/1991 face trimitere la răspunderea civilă: persoana care

săvârşeşte un act de concurenŃă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să

restituie documentele confidenŃiale însuşite în mod ilicit de la deŃinătorul lor legitim, şi, după

caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.

Răspunderea juridică pentru concurenŃă neloială se antrenează în măsura în care sunt

îndeplinite condiŃiile clasice ale răspunderii civile delictuale, şi anume:

� săvârşirea unei fapte ilicite;

73

� existenŃa unui prejudiciu;

� vinovăŃia celui care a cauzat prejudiciul;

� stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Potrivit doctrina şi jurisprudenŃei, răspunderea pentru concurenŃă neloială intervine

atunci când există un raport de concurenŃă între autorul faptei ilicite şi victima

comportamentului neloial. Impunerea acestei condiŃii a eşuat în dreptul francez prin apariŃia

noŃiunii de parazitism, care elimină existenŃa oricărui raport de concurenŃă din acest cadru.

Legea nr. 11/1991 nu individualizează actele şi faptele de concurenŃă neloială care

constituie delicte civile, ci doar pe acelea care constituie contravenŃii şi infracŃiuni. Fapta

ilicit ă poate îmbrăca forma oricărui procedeu contrar bunei-credinŃe şi uzanŃelor cinstite în

activitatea comercială sau industrială, indiferent dacă legiuitorul îl identifică sau nu în mod

expres.

2. Răspunderea administrativ ă

Potrivit art. 4 din Legea nr. 11/1991constituie contravenŃie:

- lit. (a): oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant, unui

concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

- lit. (b): divulgarea, achiziŃionarea sau folosirea unui secret comercial de către un

comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimŃământul deŃinătorului legitim al

respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanŃelor comerciale cinstite;

- lit. (c): încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi

sau executarea unor prestaŃii în mod avantajos, cu condiŃia aducerii de către client a altor

cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;

- lit. (d): comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaŃii

asupra întreprinderii sale sau activităŃii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o

situaŃie de favoare în dauna unor concurenŃi;

- lit. (e): comunicarea, chiar făcută confidenŃial, sau răspândirea de către un comerciant

de afirmaŃii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmaŃii

de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente;

- lit. (f): oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte

avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanŃilor acestuia, pentru ca prin purtare

neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa

ori pentru a obŃine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent;

74

- lit. (g): deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu

această clientelă în cadrul funcŃiei deŃinute anterior la acel comerciant;

- lit. (h): concedierea sau atragerea unor salariaŃi ai unui comerciant în scopul înfiinŃării

unei societăŃi concurente care să capteze clienŃii acelui comerciant sau angajarea salariaŃilor

unui comerciant în scopul dezorganizării activităŃii sale

Potrivit art. 4 din Legea nr. 158/2008, constituie contravenŃie nerespectarea

prevederilor legale referitoare la interzicerea publicităŃii înşelătoare.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 158/2008, constituie contravenŃie încălcarea dispoziŃiilor

legale privind publicitatea comparativă

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 utilizarea de către comercianŃi a unor

practici comerciale incorecte constituie contravenŃie.

OrdonanŃa Guvernului nr. 99/2000 reglementează un număr mare de contravenŃii

referitoare la practici comerciale interzise, precum: vânzarea piramidală, vânzarea forŃată şi

vânzarea cu prime, cu încălcarea dispoziŃiilor legale.

Legea privind combaterea concurenŃei neloiale precum şi celelalte acte normative care

incriminează şi sancŃionează fapte de concurenŃă neloială nu conŃin dispoziŃii speciale

referitoare la constatarea şi aplicarea sancŃiunilor contravenŃionale. Prin urmare, se vor aplica

criteriile generale privind regimul juridic al contravenŃiilor cuprinse în OrdonanŃa Guvernului

nr. 2/2001.

ContravenŃiile se constată la sesizarea părŃii vătămate, a camerelor de comerŃ şi

industrie sau din oficiu, de către personalul de control împuternicit în acest scop de către

Consiliul ConcurenŃei, care aplică şi amenda. Constatarea şi sancŃionarea contravenŃiilor se

consemnează într-un proces-verbal. Potrivit art. 31 din O. G. nr. 2/2001, împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii se poate face

plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Termenul de

prescripŃie pentru aplicarea sancŃiunii amenzii contravenŃionale pentru faptele incriminate în

art. 4 Legea nr. 11/1991 este de 3 ani, derogând astfel de la termenul de şase luni prevăzut în

art. 30 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Termenul curge de la data săvârşirii faptei.

3. Răspunderea penal ă

În legislaŃia noastră penală, concurenŃa neloială este incriminată prin două acte

normative distincte, respectiv art. 301 din Codul penal şi art. 5 din Legea nr. 11/1991.

Potrivit art. 301 Cod penal, infracŃiunea de concurenŃă neloială constă în fabricarea ori

punerea în circulaŃie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaŃii de provenienŃă

75

false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaŃie de menŃiuni false privind brevetele

de invenŃii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaŃiilor de comerŃ ori

industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari.

Obiectul juridic al acestei infracŃiuni constă în relaŃiile sociale referitoare la apărarea

intereselor producătorilor şi consumatorilor împotriva faptelor de concurenŃă neloială care

presupun folosirea ilicită a elementelor incorporale ale fondului de comerŃ.

Obiectul material este alcătuit din produsele care poartă denumiri de origine sau indicaŃii de

provenienŃă false, precum şi menŃiuni false privind brevetele de invenŃie. De asemenea, pot

constitui obiect material şi înscrisurile care poartă, fără drept, numele de comerŃ sau

denumirea unei organizaŃii de comerŃ sau industriale.

Subiect activ al infracŃiunii poate fi orice persoană, fizică sau juridică, care desfăşoară o

activitate comercială fie ca profesiune, în mod obişnuit, continuu, fie în mod sporadic,

discontinuu sau accidental. ParticipaŃia penală este posibilă sub toate formele: coautorat,

instigare sau complicitate.

Subiect pasiv al infracŃiunii este societatea comercială, cu capital de stat, privat sau

mixt, a cărei activitate a suferit un prejudiciu material sau moral, ca urmarea a folosirii

frauduloase a firmei, a emblemei sau a altor însemne de către alte societăŃi comerciale sau

consumatorii, care au achiziŃionat produse de calitate inferioară, crezând că sunt produsele

firmei în care aveau încredere.

Elementul material al laturii obiective se realizează prin săvârşirea unei acŃiuni

comisive prevăzute de lege alternativ:

� fabricarea de produse;

� punerea în circulaŃie a produselor;

� aplicarea pe produse de menŃiuni false privind brevetele de invenŃie;

� folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaŃiilor de comerŃ ori

industriale.

Toate aceste acŃiuni trebuie exercitate cu scopul de a induce în eroare pe consumatori.

Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru existenŃa şi întărirea

probităŃii în activităŃile economice şi comerciale, precum şi pentru ocrotirea intereselor

beneficiarilor produselor care alcătuiesc obiectul material al infracŃiunii, adică cei

prejudiciaŃi.Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătura de

cauzalitate, o relaŃie de la cauză la efect.

Sub aspectul laturii subiective, infracŃiunea se săvârşeşte numai cu intenŃie directă

calificată prin scop. Făptuitorul trebuie să săvârşească acŃiunile care alcătuiesc elementul

76

material al laturii obiective cu scopul de a induce în eroare pe beneficiarii produselor care fac

obiectul acŃiunii sale ilicite.

Tentativa şi actele pregătitoare nu se pedepsesc. Fapta se consumă în momentul în care

una dintre acŃiunile prevăzute de lege în mod alternativ se realizează şi s-a produs urmarea

imediată. InfracŃiunea de concurenŃa neloială este are o consumare anticipată întrucât

legiuitorul a prevăzut ca modalităŃi de săvârşire a infracŃiunii în forma sa continuată acte care

au semnificaŃia unor acte de pregătire.

SancŃiunea pentru persoana fizică constă în închisoare sau amendă. Persoana juridică se

sancŃionează, potrivit art. 71¹ Cod penal cu amendă penală, în cazul în care legea prevede

pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii sau amendă.

AcŃiunea penală pentru infracŃiunea de concurenŃă neloială se pune în mişcare din

oficiu.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991 constituie infracŃiuni de concurenŃă neloială

următoarele fapte:

a) folosirea unei firme, invenŃii, mărci, indicaŃii geografice, unui desen sau model

industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură

să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea în circulaŃie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare

aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităŃii

produsului/serviciului;

c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obŃinere a

necesitat un efort considerabil sau a altor informaŃii secrete în legătură cu acestea, transmise

autorităŃilor competente în scopul obŃinerii autorizaŃiilor de comercializare a produselor

farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care conŃin compuşi chimici noi;

d) divulgarea unor informaŃii prevăzute la lit. (c), cu excepŃia situaŃiilor în care

dezvăluirea acestor informaŃii este necesară pentru protecŃia publicului sau cu excepŃia

cazului în care s-au luat măsuri pentru a se asigura că informaŃiile sunt protejate contra

exploatării neloiale în comerŃ, dacă acestea provin de la autorităŃile competente;

e) divulgarea, achiziŃionarea sau utilizarea secretului comercial de către terŃi, fără

consimŃământul deŃinătorului său legitim, ca rezultat al unei acŃiuni de spionaj comercial sau

industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparŃinând

autorităŃilor publice, precum şi de către persoane împuternicite de deŃinătorii legitimi ai

acestor secrete pentru a-i reprezenta în faŃa autorităŃilor publice;

77

g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau

vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menŃiuni false privind brevetele de invenŃii,

emblemele, mărcile, indicaŃiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de

circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei,

designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele

asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele

producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalŃi comercianŃi

şi pe beneficiari.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 11/1991, acŃiunea penală pentru cazurile prevăzute la art.

5 se pune în mişcare fie la plângerea părŃii vătămate, fie la sesizarea camerei de comerŃ şi

industrie teritorială sau a altei organizaŃii profesionale ori la sesizarea persoanelor

împuternicite de Consiliul ConcurenŃei.

4. Ac Ńiunea în concuren Ńă neloial ă

În sistemul nostru de drept, acŃiunea în concurenŃă neloială este considerată de către

majoritatea autorilor, o modalitate a acŃiunii în răspundere civilă delictuală. AcŃiunea în

concurenŃă neloială implică aceleaşi elemente ca orice acŃiune civilă şi anume: părŃile între

care se desfăşoară procesul, cauza care a generat litigiul şi obiectul, concretizat prin pretenŃia

dedusă judecăŃii.

În acŃiunea în concurenŃă neloială calitatea procesuală activă aparŃine oricărui

comerciant care se consideră lezat de activitatea desfăşurată de un alt comerciant. AcŃiunea

poate să fie promovată, în anumite cazuri, şi de sindicatele profesionale. Legitimare

procesuală activă pot avea şi asociaŃiile de consumatori. Scopul promovării în faŃa instanŃelor

judecătoreşti de către asociaŃia de consumatori a unei acŃiuni în încetarea practicii ilicite este

acela de a obŃine, pe suportul oferit de cazul consumatorului concret, ocrotirea interesului

colectiv. Hotărârea Guvernului nr. 1553/2004 privind unele modalităŃi de încetare a

practicilor ilicite în domeniul protecŃiei intereselor colective ale consumatorilor cu

modificările ulterioare reglementează pentru prima dată la nivel naŃional, o categorie de

acŃiuni specifice promovate de asociaŃiile de protecŃia consumatorilor, respectiv acŃiuni în

încetare în domeniul protecŃiei intereselor consumatorilor.

AcŃiunea în concurenŃă neloială este supusă prescripŃiei extinctive şi cunoaşte un

regim derogator de la dreptul comun în materia prescripŃiei extinctive. Potrivit art. 12 din

Legea nr. 11/199, dreptul la acŃiune în concurenŃă neloială se prescrie în termen de un an de

la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-

78

o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei. Prescriptibilitatea acŃiunii în

concurenŃă neloială priveşte numai repararea patrimonială a daunei patrimoniale sau morale

cauzate printr-un act de concurenŃă neloială. AcŃiunea prin care se solicită numai încetarea

sau înlăturarea acestor acte nu intră sub incidenŃa prescripŃiei extinctive.

CompetenŃa materială în soluŃionarea litigiilor care izvorăsc dintr-un act de concurenŃă

neloială aparŃine tribunalului, ca instanŃă de fond. Din punct de vedere teritorial, competentă

este fie instanŃa de la locul săvârşirii faptei, fie instanŃa în a cărui rază teritorială se găseşte

sediul pârâtului sau inculpatului, sau în cazul lipsei unui sediu, instanŃa de la domiciliul

pârâtului sau inculpatului (art. 7 din Legea nr. 11/1991). Prin urmare, Legea nr. 11/1991

stabileşte o competenŃă teritorială alternativă, alegerea instanŃei revenind reclamantului.

Atunci când fapta de concurenŃă neloială constituie infracŃiune, acŃiunea civilă în

concurenŃă neloială nu este condiŃionată de existenŃa unei acŃiuni penale sau a unei hotărâri

judecătoreşti

AcŃiunea civilă poate fi pornită separat de acŃiunea penală, cu precizarea că judecata

pricinii civile va fi suspendată până la soluŃionarea cauzei penale. InstanŃa civilă poate fi

investită şi ulterior obŃinerii unei hotărâri judecătoreşti pronunŃate de o instanŃă penală, dacă

aceasta a lăsat nesoluŃionată latura civilă sau partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal sau prejudiciul a fost descoperit ulterior pronunŃării hotărârii penale.

Actele de concurenŃă neloială pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, cum ar fi

înscrisuri, proba testimonială, prezumŃii, mărturisire sau expertize. Sarcina probei revine

reclamantului care trebuie să facă dovada existenŃei condiŃiilor de fond ale acŃiunii în

concurenŃă neloială.

Prin hotărâre definitivă asupra fondului, instanŃa de judecată poate să decidă obligarea

pârâtului să înceteze sau să înlăture actul ilicit, să plătească despăgubiri pentru daunele

patrimoniale sau morale pricinuite şi să restituie, după caz, documentele confidenŃiale

însuşite în mod ilicit de la deŃinătorul legitim. În temeiul art. 11 din Legea nr. 11/1991,

instanŃa de judecată poate dispune o măsură facultativă care constă în obligarea la publicarea

hotărârii, în presă, pe cheltuiala făptuitorului. Publicarea hotărârii ar putea fi făcută, în tăcerea

legii, de partea interesată, chiar şi atunci când instanŃa de judecată nu s-a pronunŃat asupra

acestui aspect, pe cheltuiala sa. Hotărârea instanŃei de fond este supusă căilor de atac.

Potrivit dispoziŃiilor art. 9 alin. ultim din Legea nr. 11/1991, pentru luarea unor măsuri

vremelnice ce nu suferă amânare se pot aplica prevederile art. 581 şi 582 din Codul de

procedură civilă. Prin urmare, în materie de concurenŃă neloială, pot fi luate măsuri pe calea

ordonanŃei preşedinŃiale, dacă sunt întrunite condiŃiile generale pentru admisibilitatea

acesteia, respectiv: urgenŃa, caracterul vremelnic şi neprejudicierea fondului.

79

În general, pentru evitarea prejudiciilor cauzate comercianŃilor, instanŃa poate dispune

luarea unor măsuri vremelnice. CondiŃia urgenŃei trebuie apreciată de către instanŃa de

judecată în raport de circumstanŃele obiective ale cauzei. CondiŃia urgenŃei trebuie să persiste

pe tot parcursul judecăŃii, nefiind suficient ca ea să existe numai la data introducerii cererii.

În principiu, măsurile luate pe calea ordonanŃei preşedinŃiale sunt limitate în timp până

la rezolvarea în fond a acŃiunii în concurenŃă neloială. În fapt, măsurile dispuse pot rămâne

definitive dacă comerciantul împotriva căruia au fost luate nu mai urmează calea dreptului

comun.

Întrebări:

1. ClasificaŃi actele şi faptele de concurenŃă neloială.

2. ArătaŃi ce înŃelegeŃi prin risc de confuzie? ExemplificaŃi.

3. DelimitaŃi publicitatea comparativă de publicitatea înşelătoare.

4. ArătaŃi care sunt condiŃiile dumpingului şi procedura de neutralizare a acestuia.

5. ArătaŃi care sunt condiŃiile subvenŃiei şi procedura de neutralizare a efectelor acestora.

6. Care este latura obiectivă a infracŃiunii de concurenŃă neloială?

7. PrezentaŃi particularităŃile acŃiunii în concurenŃă neloială.

80

81