TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIEI

SUPORT DE CURS Sisteme de calcul

Microsoft Office 2010 INTERNET

Lector : Baltă Mihai

DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ ALE UNUI SISTEM DE CALCUL

Definiţia sistemului de calcul Un sistem de calcul (calculator) este un ansamblu de componente de două tipuri :

Hardware = componente fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra (componentele care pot fi atinse).

Software = programe, proceduri, rutine care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hard (se mai numesc componente logice, deoarece nu au substanţă).

COMPONENTELE HARDWARE ALE UNUI SISTEM DE CALCUL Un calculator este alcătuit din unitatea centrală şi dispozitivele periferice. Unitatea centrală este asamblată într-o carcasă metalică şi conţine un număr de componente care realizează funcţiile de bază ale calculatorului. Din structura unităţii centrale fac parte: placa de bază microprocesorul memoria internă plăcile de extensie dispozitivele de memorare Placa de bază (motherboard) Conţine circuite electronice pentru integrarea tuturor componentelor calculatorului într-un ansamblu cu funcţionare corectă. Pe placa de bază se amplasează microprocesorul, memoria internă şi plăcile de extensie. Cele mai importante componente ale plăcii de bază sunt: soclul pentru microprocesor, controller-ul de intrare-ieşire, soclurile pentru memorie, sloturile pentru extensie (conectori ai plăcii de bază care permit legarea unor dispozitive pe magistrala sistemului), chipset-ul (set de circuite adiţionale care permit funcţionarea corectă a microprocesorului), BIOS-ul, memoria cache, ceasul şi altele. Microprocesorul Denumit unitatea centrală de prelucrare(CPU=Central Processing Unit) este „creierul calculatorului”, unde sunt prelucrate datele. Microprocesorul este un circuit integrat care execută instrucţiunile unui program, împreună cu datele corespunzătoare instrucţiunilor. Atât datele cât şi instrucţiunile se găsesc în memoria internă. Microprocesorul este alcătuit din trei module:

unitatea aritmetico-logică : are rolul de a efectua operaţiile aritmetice şi logice unitatea de intrare-ieşire : asigură comunicaţia dintre microprocesor şi restul

calculatorului. Există două magistrale interne prin care aceasta comunică cu restul componentelor: magistrala de date şi magistrala de adrese. Pe aceste magistrale circulă date, comenzi şi instrucţiuni a căror viteză de deplasare depinde de doi factori: lăţimea magistralei( 8 biţi, 16 biţi, 32 biţi, 64 biţi sau 128 biţi) şi frecvenţa de tact a procesorului.

unitatea de control : coordonează întreaga activitate a microprocesorului. O caracteristică importantă a microprocesorului este frecvenţa de lucru (tact). Frecvenţa de tact reprezintă numărul de paşi de lucru pe care ăi poate face procesorul într-o secundă. Frecvenţa se măsoară în herţi (Hz). Frecvenţa procesoarelor actuale este de ordinul gigaherţilor (GHz). Memoria Memoria este de două tipuri: memoria internă şi memoria externă. Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor. Memoria externă este aceea care foloseşte dispozitive de stocare (memorare) a datelor, cum ar fi: hard disk-ul, discheta, compact discul (CD), DVD, Flash-ul pe USB. Memoria internă Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor. Datele care circulă în calculator sunt în format binar (simbolurile 0 şi 1), deci şi stocarea lor în memoria internă se face în acelaşi format. Memoria internă este de două tipuri:

memoria RAM (Random Access Memory) – conţine programele care sunt în execuţie şi datele asociate acestora. Este o memorie volatilă – conţinutul ei se pierde atunci când calculatorul este deconectat de la reţeaua electrică.

memoria ROM (Read Only Memory) – conţine date nevolatile pe care nu putem decît să le citim. Datele din memoria ROM sunt înscrise o singură dată, nemaiputând fi modificate, cât timp se utilizează calculatorul în cauză. Această caracteristică o face adecvată pentru păstrarea unor informaţii nevolatile, conţinute în BIOS (Basic Input Output System), de exemplu secvenţe de program executate în procedura de pornire a calculatorului.

Memoria cache este un mediu de stocare de mare viteză, putând fi încorporată în microprocesor (cache intern) sau o porţiune din memoria principală sau o componentă independentă montată pe placa de bază (cache extern). Prezenţa memoriei cache asigură un plus de performanţă calculatorului. Memoria virtuală reprezintă totalul memoriei care poate fi folosită de calculator– internă sau de pe hard disk – dar care se accesează ca şi cum ar fi memorie internă. Unităţi de măsură a memoriei Unitatea elementară de măsură a memoriei este bit-ul (binary digit). Un bit poate memora o singură cifră binară (0 sau 1). Byte-ul (octet-ul) = cea mai mică unitate adresabilă de către microprocesor.

1 Byte = 8 biţi 1 KB (KiloByte) = 210 Byţi (octeţi) = 1024 Byţi(octeţi) 1 MB (MegaByte) = 210 KB = 220 octeţi 1 GB (GigaByte) = 210 MB = 220 KB = 230 octeţi 1 TB (TerraByte) = 210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 octeţi Plăcile de extensie 1. Placa grafică – are rolul de a face posibilă afişarea imaginilor pe monitor. Este

înzestrată cu microprocesor propriu pentru efectuarea anumitor operaţii, numit accelerator grafic şi cu memorie proprie, numită memorie video. Imaginea afişată pe ecran este formată dintr-un ansamblu de mici suprafeţe pătrate, numite pixeli. Numărul pixelilor care sunt afişaţi pe ecran se numeşte rezoluţie.

2. Placa de sunet – are rolul de a converti informaţia binară în informaţie analogică necesară boxelor pentru redarea sunetelor, sau invers, preia informaţia analogică şi o transformă în informaţie binară.

3. Placa de reţea – cu ajutorul plăcilor de reţea se realizează cuplarea calculatoarelor la o reţea.

Sursa de alimentare Calculatoarele funcţionează prin utilizarea tensiunii continue. Sursa, componentă care se găseşte în interiorul unităţii centrale, are rolul de a transforma tensiunea alternativă, furnizată de reţeaua electrică, în tensiune continuă necesară calculatorului. Dispozitive de memorare

Hard disk-ul – este principalul dispozitiv de stocare a datelor şi programelor. Este un suport magnetic. Fizic, este alcătuit din mai multe suprafeţe circulare, plasate în jurul unui ax. Un cap de citire/scriere multiplu se deplasează deasupra lor, permitând astfel accesul direct la informaţie. Pe fiecare suprafaţă se scrie pe ambele părţi. Fiecare

suprafaţă este organizată în piste, iar pistele sunt împărţite în sectoare. Caracteristicile tehnice ale unui hard disk sunt: capacitatea de stocare, timpul de acces la date şi viteza de transmitere a datelor. Discheta (floppy disk) – dispozitiv magnetic de stocare portabil. Este formată dintr-o suprafaţă acoperită cu oxid de fier care memorează informaţia prin magnetizare. Ea este protejată de un înveliş de plastic. Dischetele sunt scrise / citite cu ajutorul unităţii de dischetă. Capacitatea de memorare = 1.44 MB. CD-ul (Compact Disc)– este un suport optic de stocare a datelor, ce permite memorarea

unei cantităţi mari de date, la viteze apreciabile. Pentru memorare se foloseşte tehnologia laser. Pentru citirea CD-urilor se foloseşte unitatea de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory), iar pentru inscripţionarea CD-urilor se foloseşte unitatea de CD-RW (Compact Disc ReWritable).

DVD-ul (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) – suport optic de stocare a datelor, asemănător CD-ului, dar cu capacitate de memorare mult mai mare. Memorii flash – sunt memorii speciale, portabile, de capacităţi de memorare cuprinse între 32 MB şi câţiva GB folosite pentru stocarea şi transportul datelor. Dispozitivul de stocare care poate fi

conectat la calculator prin interfaţa USB se numeşte Flash Pen Drive USB.

Dispozitive periferice Dispozitivele periferice sunt de trei tipuri: dispozitive de intrare – cu ajutorul lor utilizatorul introduce date şi dă comenzi

calculatorului dispozitive de ieşire – sunt folosite pentru a pune la dispoziţia utilizatorului rezultatele

prelucrărilor efectuate cu ajutorul calculatorului dispozitive de intrare/ieşire

Dispozitive periferice de intrare Tastatura – este cel mai important dispozitiv de intrare prin care se transmit calculatorului datele ce vor fi prelucrate şi anumite comenzi. O tastatură standard cuprinde mai multe grupe de taste: taste alfanumerice (pentru introducerea textului), taste numerice (pentru introducerea datelor numerice), taste de deplasare, taste funcţionale (au anumite funcţii în cadrul diferitelor programe), taste speciale (Enter, Tab, CapsLock, Shift, Ctrl, Alt, Del, Backspace, PrintScreen, Pause, Esc).

Mouse-ul – controlează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului şi selectează comenzile din cadrul programelor conduse prin meniuri. Este un echipament care poate fi deplasat pe o suprafaţă plată. Este prevazut cu două sau trei butoane. Există mouse-uri mecanice (prevazute cu bilă prin care se înregistrează mişcarea mouse-ului) şi optice (roulul bilei este

preluat de fotocelule). Scanner-ul – dispozitiv care poate prelua textele sau imaginile tipărite pe hârtie, transformându-le într-un format prelucrabil cu ajutorul unor aplicaţii speciale. Imaginile obţinute prin scanare se salvează pe discul calculatorului sub formă de fişiere-imagine de tip: bmp, jpg, gif etc.

Joystick-ul – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând astfel, deplasarea cursorului. Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea că în cazul mouse-ului mişcarea cursorului încetează odată cu încetarea deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul continuă să se deplaseze în direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în momentul în care se revine în poziţia iniţială (de repaos). Este utilizat în

special la jocurile pe calculator. Touchpad-ul – este o suprafaţă mică sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de indicare a poziţiei la unele calculatoare portabile. Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului pe touchpad.

Light pen-ul – dispozitiv care, prevalându-se de un detector sensibil la lumină, este folosit pentru selectarea obiectelor de pe ecarnul calculatorului, prin indicarea directă a obiectelor.

Trackball-ul – este un echipament de intrare care poate fi asemănat cu un mouse aşezat pe spate, întrucât deplasarea cursorului se face prin rotirea bilei şi nu prin deplasarea echipamentului, reducând suprafaţa de lucru. Cu acest dispozitiv erau prevazute primele calculatoare portabile.

Microfonul – este utilizat pentru înregistrarea şi digitizarea sunetelor cu ajutorul calculatorului. Este conectat la placa de sunet. Poate fi utilizat în telefonia prin internet sau la introducerea comenzilor verbale, dacă interfaţa calculatorului permite aşa ceva.

Camera digitală – are aspectul unui aparat de fotografiat clasic. Obiectivul aparatului proiectează imaginea pe un plan care sesizează intensităţile luminoase reflectate şi convertesc semnalul recepţionat în coduri digitizate pe care le stochează în memoria aparatului. Imaginile astfel obţinute pot fi descărcate ulterior pe hard discul calculatorului.

Webcam-ul – dispozitiv folosit pentru transmiterea imaginilor.

Dispozitive periferice de ieşire Monitorul - este dispozitivul standard de ieşire. Există două tipuri de monitoare:

- monitoare cu tub catodic (CRT) – iamginea se

formează pe suprafaţa unui tub cu raze catodice pe acelaşi principiu cu imaginea televizoarelor.

- monitoare cu cristale lichide (LCD) – această tehnologie se bazează pe

o soluţie cu cristale lichide aşezată între două straturi de material polarizat. La trecerea curentului prin acest lichid, cristalele se aşază astfel încât opresc sau permit trecerea luminii.

Imprimanta – este dispozitivul folosit pentru afişarea pe suport de hârtie a textelor şi imaginilor. În funcţie de tipul lor, imprimantele pot lista alb- negru sau color. În funcţie de tehnologia utilizată, imprimantele pot fi: - matriciale (cu ace) - cu jet de cerneală - laser

Plotter-ul – este o imprimantă care listează pe formate de hârtie mari (A2, A1, A0). Este de mare utilitate în domenii cum ar fi: arhitectura, construcţii etc.

Boxele – sunt folosite pentru redarea sunetelor, fiind legate la placa de sunet. Sunt utile în cazul aplicaţiilor multimedia.

Dispozitive periferice de intrare/ieşire Modemul – dispozitiv ce permite calculatorului să transmită informaţii pe liniile de

comunicaţie. Rolul lui este de modulator-demodulator, adică modulează semnalul digital transformându-l în semnal analogic, respectiv demodulează semnalul analogic sosit pe linia telefonică, transformându-l în semnal digital utilizabil

de calculator. Modemul poate fi intern sau extern. De obicei, pentru comunicare sunt folosite dispozitive de fax-modem, care au rolul de fax şi de modem.

Touch screen-ul – este un ecarn acoperit cu o folie transparentă rezistentă şi sensibilă la atingere. Selectarea elementelor de pe ecran se face cu ajutorul degetelor.

Multifuncţionalele – echipamente care înglobează imprimantă, scanner, copiator şi fax-modem.

TIPURI DE CALCULATOARE

Există patru tipuri de calculatoare: calculatoare personale minicalculatoare calculatoare „mainframe” supercalculatoare

Calculatoare personale (PC) Se mai numesc şi microcalculatoare. Au dimensiuni reduse, unele fiind chiar portabile. Ele pot fi conectate in reţea, devenind utile în realizarea unor aplicaţii distribuite. După modul în care sunt ansamblate, se disting următoarele tipuri de calculatoare personale: Desktop – carcasa unităţii centrale este amplasată orizontal pe birou.

Tower – carcasa unităţii centrale este amplasată vertical. Laptop, notebook – calculator personal portabil,

construit dintr-o singură unitate, unde unitatea centrală este îmbinată cu tastatura, mouse-ul, iar afişajul este cu cristale lichide. Are o sursă de alimentare independentă pe termen limitat (2-5 ore), dar poate fi alimentat şi de la priză.

Personal Digital Assistant (PDA) – microcalculatoare speciale, de dimensiuni foarte reduse (pot fi ţinute într-o mână), având o greutate de câteva sute de grame. Sunt denumite diferit, în funcţie de fabricant (PocketPC,

palmOne, Handhelds). Sunt utilizate pentru stocarea numelor, adreselor şi a altor informaţii pentru corespondenţa prin fax şi e-mail.

Minicalculatoare Minicalculatoarele sunt calculatoare create pentru realizarea unor aplicaţii specializate: aplicaţii multiutilizator, programarea maşinilor cu comandă numerică, realizarea unor aplicaţii în domeniul automatizărilor industriale, schimburi masive de date între sisteme de calcul dispersate geografic etc. Unitatea centrală a minicalculatoarelor este mai complexă, structural şi funcţional, decât a calculatoarelor personale. Calculatoare „mainframe” Prin caracteristicile constructive şi performanţe, aceste tipuri de calculatoare sunt situate între minicalculatoare şi supercalculatoare. Aceste calculatoare au apărut primele. Au procesorul deosebit de complex, memorie internă de capacitate mare, sistem de intrare/ieşire foarte dezvoltat, orientat pe gestionarea staţiilor de lucru şi a altor servere de capacităţi mai reduse, permiţând accesul multiutilizator. Acest tip de calculatoare necesită condiţii speciale de instalare, alimentare şi întreţinere, ceea ce conduce la costuri ridicate de utilizare. Supercalculatoare Numite si transputere, sunt cele mai puternice tipuri de calculatoare electronice. Sunt caracterizate de complexitatea remarcabilă a unităţilor centrale (procesorul poate fi compus dintr-un număr mare de microprocesoare), viteza de lucru foarte mare (peste 1 bilion de instrucţinuni /secundă), suportă calcul paralel, programare paralelă. Costurile sunt ridicate, direct proporţionale cu performanţele lor. Sunt folosite intens in domenii care necesită prelucrări ale datelor de mare complexitate, cum ar fi: programele spaţiale, reactoarele nucleare, proiectarea navelor şi aeronavelor, meteorologie, seismologie etc.

SISTEME DE OPERARE

Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, și care se ocupă de gestionarea și coordonarea activităților acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un smartphone, un aparat de navigație rutieră sau și un alt sistem cu "inteligență" proprie. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardware-ul) respectiv.

Exemple de sisteme de operare:

BSD BS2000, BS3000 BeOS DOS, PC-DOS, MS-DOS Linux, AIX, HP-UX Mac OS OSEK-VDX Solaris Ubuntu UNIX webOS Windows z/OS

Funcţiile unui sistem de operare Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt: controlul execuţiei proceselor alocarea eficientă a resurselor fizice şi logice facilitarea dezvoltării de noi aplicaţii facilitarea gestiunii eficiente a datelor de către utilizatori asigurarea unei interfeţe între utilizator şi sistemul de calcul Clasificarea sistemelor de operare

monotasking – execută un singur program (task) la un moment dat, realizând două funcţii de bază:

încărcarea şi execuţia programelor asigurarea unei interfeţe cu dispozitivele periferice

multitasking – pe lângă cele două funcţii de bază, asigură suplimentar partajarea timpului între programele care se execută şi gestiunea alocării resurselor sistemului.

Exemple de sisteme de operare: monotasking: MS-DOS (MicroSoft – Disk Operating System), AppleDOS multitasking: UNIX, LINUX (versiune a UNIX-ului), Windows cu toate versiunile lui

INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL Comunicarea dintre utilizator si aplicatie se face prin interfata utilizator. Forma cea mai simpla de comunicare, dar nu si cea mai comoda pentru utilizator, este cea in mod text. In acest caz, utilizatorul comunica cu calculatorul printr-un terminal de la care introduce mesajele pentru calculator sub forma de siruri de caractere (de la tastatura sau dintr-un fisier de intrare), iar rezultatele le primeste pe ecran sau la imprimanta de asemenea sub forma de text. La inceputul dezvoltarii informaticii acesta era unicul mod de comunicare intre utilizator si calculator.

In prezent, comunicarea intre utilizator si calculator se face, de regula prin intermediul unei interfete utilizator grafice (engleza: Graphical User Interface - GUI): pe ecranul statiei de lucru apar una sau mai multe ferestre, care contin diferite obiecte grafice: meniuri, butoane, casete de dialog, pictograme etc. Pentru a transmite aplicatiei o comanda, utilizatorul foloseste un mouse cu care selecteaza unul din obiectele de pe ecran si actioneaza unul din butoanele mouse-ului. Cele mai raspandite interfete grafice utilizator sunt in prezent Windows ( a firmei Microsoft), XWindow (pentru sistemele de operare Unix sau Linux) si cea a sistemului de operare al calculatoarelor Macintosh (a firmei Apple).

UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI GESTIUNEA FIŞIERELOR

Pornirea calculatorului Unitatea centrală a fiecărui calculator este prevazută cu un buton de pornire (On/Power); de asemenea monitorul este prevăzut cu un buton de pornire. Pentru a porni calculatorul se va apăsa butonul de pe unitatea centrală, iar apoi butonul de pe monitor. În urma acestor acţiuni, pe ecranul monitorului va apărea desktop-ul sistemului de operare. Oprirea calculatorului

Click pe butonul Start click pe comanda shut down daca butonul shut down este selectat sa faca inchiderea calculatorului acest lucru se va intampla In windows 7 se poate selecta ce actiune se executa la actionarea butonului start – shut down:

Repornirea calculatorului

Click pe butonul Start click pe comanda Shut down Computer click pe Restart.

Vizualizarea informaţiilor de bază referitoare la calculatorul utilizat Click dreapta pe pictograma MyComputer se alege opţiunea Properties se va afişa fereastra System Properties care conţine informaţii de genul: numele şi versiunea sistemului de operare, date de înregistrare, date tehnice (tipul şi viteza procesorului, memoria RAM detectată de sistemul de operare). Sau prin metoda din fereastra afisata mai jos:

Personalizarea desktop-ului

Click dreapta pe desktop din meniul afişat se alege opţiunea Personalize în fereastra Display Properties există mai multe tab-uri ( Themes, Background, ScreenSaver, Appearance, Settings) care permit stabilirea temei, a imaginii ce va fi afişată pe ecran, alegerea economizorului de ecran şi setarea acestuia, modificarea aspectului exterior al desktop-ului şi stabilirea rezoluţiei monitorului.

Modificarea datei şi orei

click stanga pe ora afişată în bara de task-uri în fereastra Date and Time Properties se fac modificările dorite referitoare la data calendaristică şi la ora sistemului de operare.

Modificarea volumului sunetului click stanga pe simbolul din bara de task-uri se va afişa o fereastra care permite modificarea opţiunilor pentru sunet.

Stabilirea/modificarea tastaturii geografice

Click pe butonul Start Control Panel Regional and Language Options

Keyboards and Languages click pe butonul Change keyboards în fereastra ce se va afişa se adaugă/şterge limba dorită cu ajutorul butoanelor Add, Remove.

Utilizarea tastei PrintScreen Tasta PrintScreen este folosită pentru a realiza capturi de imagini ce sunt afişate pe ecran.

Atunci când pe ecran este afişată imaginea dorită se apasă tasta PrintScreen se

deschide aplicaţia Paint sau aplicaţia Word meniul Edit se alege opţiunea Paste ( sau, direct: se apasă combinaţia de taste Ctrl+V ).

INSTALAREA ŞI DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII

Instalarea unei aplicaţii Aplicaţiile software se comercializează pe discuri CD. O aplicaţie se instalează astfel:

se introduce CD-ul în unitatea de CD-ROM se lansează în execuţie programul de instalare a produsului software ( de obicei

numele acestui program este Setup.exe ) se parcurg paşii impuşi de programul de instalare, răspunzând la întrebări atunci

când este cazul trecerea de la un pas la altul al instalării se face apăsând pe butonul Next.

Dezinstalarea unei aplicaţii Click pe butonul Start Control Panel Programs and features se selectează

aplicaţia ce va fi dezinstalată click dreapta pe programul pe care vrem sa-l dezinstalam si Uninstall.

GESTIUNEA PICTOGRAMELOR (ICONS) Un fişier este o colecţie organizată de date în care pot fi memorate informaţii de diferite tipuri: documente, imagini grafice, muzică sau programe. Un fişier este caracterizat de: nume, extensie, cale, dimensiune, data creării şi data ultimei modificări şi atribute referitoare la accesul la fişier (ReadOnly, Hidden, Archive, System). Extensia = grup de 3 sau 4 caractere. Extensia este separată de numele fişierului prin . (punct) : nume_fişier.extensie (exemplu: referat.doc). Ea este folosită pentru a identifica tipul fişierului, anumite extensii având semnificaţii aparte pentru sistemul de operare (fişierele cu extensiile exe şi com sunt programe executabile pe care sistemul de operare le poate încărca în memorie şi lansa în execuţie). Exemple de extensii: doc (fişier Word), xls (fişier Excel), ppt sau pps (fişier PowerPoint), txt (fişier Notepad), jpg, gif, bmp (fişiere ce conţin imagini), avi (fişiere video), html sau htm (pagini web).

Atribute referitoare la accesul la fişier: Read Only – fişierele care au acest atribut nu pot fi modificate Hidden – fişierele care sunt marcate cu acest atribut nu sunt vizibile utilizatorului (fişierele

cu acest atribut, pot fi vizulaizate astfel: meniul Tools Folder Options View se

bifează opţiunea Show Hidden files and folders click pe butonul Apply click pe butonul OK) System – fişiere ale sistemului de operare Archive – este folosit în scopul gestionării unor operaţii de back-up – operaţie prin care se fac copii de siguranţă pentru unele fişiere. Un folder (dosar sau director) este o structură arborescentă în care sunt memorate fişiere şi alte (sub)foldere. Fiecare fişier sau folder este reprezentat pe desktop sau în diferite ferestre cu ajutorul unor simboluri grafice, numite pictograme (icons). Pictogramele sunt diferite, în funcţie de tipul fişierului sau folderului.

Exemple de pictograme

Selectarea şi mutarea pictogramelor de pe Desktop Selectare: se execută click pe pictograma respectivă (simbolul grafic va fi afişat cu o culoare închisă).

Mutare: se execută click pe pictogramă şi se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului

se trage cu mouse-ul până în locaţia dorită se eliberează butonul mouse-ului (metoda se numeşte „drag and drop”). Selectarea mai multor pictograme: se ţine tasta Ctrl apăsată în timp ce se selectează cu ajutorul mouse-ului toate pictogramele dorite. Dacă pictogramele sunt adiacente, atunci selectarea se poate face şi astfel: click în

colţul din stânga sus al grupului de pictograme se ţine butonul mouse.ului apăsat se

deplasează mouse-ul până în colţul din dreapta jos al grupului de pictograme se eliberează butonul mouse-ului.

Deschiderea unui fişier/folder/aplicaţii Deschiderea unui fişier = lansarea în execuţie a aplicaţiei care a creat fişierul şi afişarea fişierul în fereatra aplicaţiei respective. Deschiderea uni folder = afişarae unei ferestre care conţine pictogramele obiectelor memorate în folder. Deschiderea unei aplicaţii = lansarea în execuţie a aplicaţiei respective. Se realizează astfel:

a) dublu click pe pictograma obiectului respectiv.

b) click dreapta pe pictograma se alege opţiunea Open.

GESTIUNEA FERESTRELOR Fereastra este o zonă dreptunghiulară a ecranului, care conţine fişiere, foldere, pictograme ale unor aplicaţii, diferite controale (butoane de comandă, liste, liste ascunse, casete de selectare, cutii de text).

Bara de stare Zona de lucru Bara de defilare verticală

Operaţii cu ferestre

Mutarea unei ferestre: click pe bara de titlu se ţine butonul mouse-ului apăsat se

deplasează mouse-ul în locaţia dorită pentru fereastră se eliberează butonul mouse-ului. Redimensionarea unei ferestre: a) se poziţionează mouse-ul într-unul din colţurile ferestrei până cand cursorul mouse-ului

devine se apasă butonul mouse-ului se deplasează mouse-ul înspre exterior (pentru mărirea ferestrei) sau înspre interior (pentru micşorarea ferestrei) până se ajunge

la dimensiunea dorită a ferestrei se eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se modifica ambele dimensiuni ale ferestrei: atât lungimea cât şi lăţimea). b) se poziţionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei până când cursorul mouse-ului

devine se ţine butonul mouse-ului apăsat se trage de mouse în exterior sau în

interior până se obţine dimensiunea dorită a ferestrei se eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se poate modifica doar una din dimensiunile ferestrei: lungimea sau lăţimea). Minimizarea ferestrei în bara de task-uri: se execută click pe butonul de minimizare aflat

pe bara de titlu . Pentru revenire se execută click pe numele ferestrei aflat pe bara de task-uri. Maximizarea ferestrei: atunci când fereastra este de dimensiune mai mică decât tot ecranul şi se doreşte afişarea ei pe tot ecranul se execută click pe butonul de

maximizare . Revenirea la dimensiunile iniţiale se face apasând pe butonul de

restabilire .

Închiderea unei ferestre: se execută click pe butonul de închidere .

Comutarea între ferestrele deschise: toate ferestrele deschise apar în bara de task-uri, fereastra activă fiind evidenţiată printr-o culoare mai accentuată. Pentru a face activă o altă fereastră se execută click cu mouse-ul pe numele ferestrei din bara de task-uri.

OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE Datorită capacităţii mari de memorare a discurilor este necesară organizarea şi gruparea fişierelor pe baza unor criterii stabilite de utilizator. În acest scop a fost introdusă noţiunea de folder (dosar sau director). Folder-ul este o structură arborescentă în care sunt memorate un număr de fişiere. Un folder, pe lângă fişiere, poate conţine şi alte foldere, numite subfoldere.

Hard discul poate fi partiţionat în unul sau mai multe discuri. Fiecare disc este identificat printr-o litera începând cu litera C. Pentru fiecare partiţie a hard discului, sistemul de operare Windows creează un singur folder, numit folder rădăcină. În acest folder rădăcină utilizatorul poate memora foldere şi fişiere. Astfel se va crea o structură numită structură de arbore a discului.

Dosarul rădăcină nu are un nume, fiind reprezentat de litera de unitate a discului, urmată de caracterele „:\”. Exemplu : C:\ , D:\ .

Prin cale aferentă unui fişier se înţelege drumul de la dosarul rădăcină până la dosarul în care se găseşte fişierul respectiv. Calea este formată dintr-o serie de nume de foldere/subfoldere, separate prin caracterul \ (backslash). Exemplu de cale: D:\CNPCB\APLICATII\Subiecte bac.

Crearea unui folder

Click dreapta de mouse în locaţia dorită pentru folder New Folder se scrie numele folder-ului. Crearea unui fişier

Click dreapta de mouse în locaţia unde va fi creat fişierul New se alege tipul fişierului

(aplicaţia care va crea fişierul) din meniul contextual se scrie numele fişierului.

Crearea unui shortcut (scurtături) Click dreapta în locaţia în care va exista shortcut-ul New Shortcut în fereastra

Create Shorcut click pe butonul Browse se caută aplicaţia pentru care se va crea

shortcut-ul click pe butonul Next se scrie un nume pentru shortcut click pe butonul Finish.

Copierea unui folder/fişier Prin operaţia de copiere se creează o copie a folder-ului sau fişierului respectiv într-o altă locaţie. Astfel, în urma operaţiei de copiere, folder-ul/fişierul va exista în două locaţii. Există mai multe metode de copiere a unui folder/fişier:

a) click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Copy se deschide folder-ul/discul

destinaţie click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective se alege opţiunea Paste.

b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul) în meniul Edit se alege

opţiunea Copy se deschide folder-ul/discul destinaţie în meniul Edit se alege opţiunea Paste.

c) se selectează folder-ul/fişierul se apasă combinaţia de taste CTRL+C se

deschide folder-ul/discul destinaţie se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

Mutarea unui folder/fişier Prin operaţia de mutare se schimbă locaţia folder-ului/fişierului respectiv. Astfel, în urma operaţiei de mutare, folder-ul/fişierul va exista într-o singură locaţie (alta decât locaţia iniţială). Există mai multe metode de mutare a unui folder/fişier:

a) click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Cut se deschide folder-ul/discul

destinaţie click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective se alege opţiunea Paste.

b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul) în meniul Edit se alege

opţiunea Cut se deschide folder-ul/discul destinaţie în meniul Edit se alege opţiunea Paste.

c) se selectează folder-ul/fişierul se apasă combinaţia de taste CTRL+X se

deschide folder-ul/discul destinaţie se apasă combinaţia de taste CTRL+V. Redenumirea unui folder/fişier

Click dreapta pe folder/fişier Rename se scrie noul nume al folder-ului/fişierului. Ştergerea unui folder/fişier

a) click dreapta pe folder/fişier Delete

b) se selectează folder-ul/fişierul se apasă tasta Delete. Recuperarea folderelor/fişierelor din Recycle Bin În urma operaţiei de ştergere, folder-ul/fişierul şters este mutat în folder-ul Recycle Bin. Obiectele din Recycle Bin pot fi recuperate astfel:

Dublu click pe Recycle Bin click dreapta pe obiectul ce vafi

recuperat se alege opţiunea Restore obiectul va fi mutat în locaţia în care se afla înainte de operaţia de ştergere. Golirea coşului Recycle Bin

Click dreapta pe folder-ul Recycle Bin se alege opţiunea Empty Recycle Bin. După operaţia de golire a coşului, obiectele din acesta se pierd definitiv. Afişarea proprietăţilor unui folder/fişier

Click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Properties.

Căutarea folderelor/fişierelor Sistemul de operare permite căutarea rapidă a obiectelor (fişiere, foldere, aplicaţii etc.). Procesul de căutare se lansează în execuţie astfel:

Click pe butonul Start se alege opţiunea Search Programs and Files în fereastra

Search Results se alege tipul obiectului căutat se stabileşte criteriul de căutare (nume,

dimensiune, data ultimei modificări) click pe butonul Search.

GESTIUNEA IMPRIMĂRII La un sistem de calcul pot fi legate mai multe imprimante. Înainte de a lansa în execuţie imprimarea propriu-zisă, utilizatorul poate alege imprimanta care va fi utilizată. Din toate imprimantele ce sunt conectate la calculator, numai una are atributul de imprimantă implicită. Aceasta înseamnă ca dacă înainte de procesul de imprimare utilizatorul nu alege o imprimantă anume, imprimarea se va face folosind imprimata implicită. Stabilirea imprimantei implicite

Click pe butonul Start Devices and Printers click dreapta pe imprimanta dorită Set as Default Printer.

Instalarea unei imprimante noi

Click pe butonul Start Devices and Printers click dreapta in zona printers se alege

opţiunea Add printer se parcurg paşii expertului de instalare ( trecerea de la un pas la

altul de face apăsând pe butonul Next) se răspunde la întrebările necesare instalării: tipul imprimantei (locală sau în reţea), portul utilizat (de obicei LPT1:), producător, se poate atribui un nume imprimantei, se stabileşte dacă imprimanta este partajată sau nu

etc. se apasă butonul Finish imprimanta va apărea în fereastra Printers and Faxes.

EDITAREA TEXTELOR – PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alături de Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot lucra independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului. WORD este un puternic procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit crearea şi salvarea documentelor. Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de texte, şi anume: introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere, definirea diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a textului, aranjarea textului în pagină, tipărirea textului. Noile versiuni ale aplicaţiei aduc noutăţi privind procesul de automatizare a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi gramaticală automată, asistenţi Office Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de utilizator), modalităţi rapide de trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea de texte în mai multe limbi europene. Lansarea aplicaţiei

Click pe butonul Start Programs Microsoft Word

Crearea unui document nou

La lansarea Word-ului se deschide fereastra aplicaţiei fereastra conţine un document

necompletat se editează textul dorit se salvează documentul.

Salvarea unui document

Meniul File Save se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume

fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) click pe butonul Save (Salvare). Deschiderea unui document existent

Meniul File Open în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul

în care a fost salvat se selectează fişierul click pe butonul Open (Deschidere).

Închiderea unui document

După salvarea documentului, acesta poate fi închis click pe

butonul din partea dreapta-sus a ferestrei. Selectarea textului

a) cu mouse-ul: click în faţa textului ce va fi selectat se ţine butonul mouse-ului apăsat

se deplasează mouse-ul la sfârşitul textului care se doreşte selectat se eliberează butonul mouse-ului.

b) cu tastatura: se poziţionează cursorul mouse-ului la începutul textului ce va fi selectat

se ţine tasta Shift apăsată se apasă tasta până când este selectat tot textul dorit. Pentru a selecta un rând întreg : se poziţionează cursorul mouse-ului la începul

rândului se apasă combinaţia de taste Shift + End. Copierea textului

a) se selectează textul click dreapta pe textul selectat Copy se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiat textul click dreapta Paste.

b) se selectează textul se apasă combinaţia de taste CTRL+C se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiat textul se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează textul meniul Edit Copy se poziţionează cursorul în poziţia

în care va fi copiat textul meniul Edit Paste.

d) se selectează textul se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Mutarea textului

a) se selectează textul click dreapta pe textul selectat Cut se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutat textul click dreapta Paste.

b) se selectează textul se apasă combinaţia de taste CTRL+X se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutat textul se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează textul meniul Edit Cut se poziţionează cursorul în poziţia în

care va fi mutat textul meniul Edit Paste.

d) se selectează textul se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat textul se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Ştergerea textului

Se selectează textul se apasă tasta Delete. Inserarea caracterelor speciale Caracterele speciale sunt simboluri care nu pot fi introduse cu ajutorul tastaturii.

Se poziţionează cursorul în locul în care va fi introdus simbolul meniul Insert

Symbol se selectează simbolul dorit click pe butonul Insert.

Formatarea textului

Se selectează textul meniul Home Font

a) tabul Font se alege fontul, dimensiunea caracterelor, stilul caracterelor, culoarea

acestora şi diferite efecte click pe butonul OK.

b) tabul Advanced - Caracter Spacing se alege spaţiul dintre caractere (extins, condensat)

c) tabul Effects se aleg diferite animaţii pentru text.

Pentru alegerea fontului, a dimensiunii, atributele Bold, Italic, Underline şi culoare se pot utiliza butoanele din bara de instrumente.

font text îngroşat (Bold)

dimensiune text înclinat (Italic)

culoarea textului text subliniat (Underline)

Modificarea cazului Modificarea cazului înseamnă transformarea unui text scris într-un anumit fel (minuscule, majuscule, titlu etc.) într-un text scris în alt fel. De exemplu, transformarea unui text scris cu minuscule într-un text scris cu majuscule.

Se selectează textul meniul Home font - Change case se alege stilul dorit click pe butonul OK.

Căutarea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit Find în fereastra ce apare se scrie cuvântul căutat în secţiunea Find

what click pe butonul Find Next.

Înlocuirea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit Replace în secţiunea Find what se va scrie cuvântul ce va fi înlocuit, iar

în secţiunea Replace with se va scrie cuvântul cu care se va face înlocuirea click pe

butonul Find Next dacă a fost găsit cuvântul/fraza click pe butonul Replace(pentru înlocuirea primei apariţii) sau pe butonul Replace All (pentru înlocuirea tuturor apariţiilor). Formatarea paragrafelor Pentru paragrafe se poate stabili alinierea (stânga, dreapta, centru, stânga-dreapta), spaţiul dintre paragrafe şi spaţiul dintre rânduri şi indentarea anumitor paragrafe.

Se selectează textul meniul Home Paragraph se fac modificările dorite click pe butonul OK.

Liste marcate şi liste numerotate Listele marcate sunt utilizate pentru informaţii legate înter ele, dar care nu au o ordine prestabilită.

Constanţa

Timişoara

Iaşi

Oradea

Listele numerotate sunt utilizate pentru informaţii care trebuie să fie parcurse într-o anumită ordine.

1. se selectează textul 2. se tastează combinaţia de taste CTRL+C 3. se deplasează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul 4. se tastează combinaţia de taste CTRL+V

Listele pot fi create dintr-un număr de paragrafe introduse anterior (a)sau pot fi create din textul ce urmează sa fie introdus (b).

a) se selectează paragrafele ce vor apărea în listă click pe butonul din bara de

instrumente (pentru listă marcată) sau pe butonul (pentru listă numerotată).

b) se poziţionează cursorul în locaţia unde va fi generată lista click pe butonul din

bara de instrumente (pentru listă marcată) sau pe butonul (pentru listă

numerotată) se introduce primul element al listei se apasă tasta Enter se

introduce al doilea element se apasă tasta Enter …… la terminarea listei se

apasă butonul sau butonul . Modificarea stilului listelor Editorul are anumite valori implicite pentru listele maracte şi cele numerotate.

Pentru a schimba aceste valori: se selectează elementele listei click dreapta Bullets

and Numbering se alege stilul dorit, de unde începe numerotarea (în cazul listelor

numerotate), se poate particulariza lista click pe butonul OK.

Si cu numere

Borduri şi umbrire Editorul permite aplicarea de linii de bordură şi umbrire paragrafelor selectate, celulelor unui tabel, imaginilor, textelor selectate, paginilor şi diferitelor obiecte.

Se selectează obiectul care va avea bordură meniul Format Borders and Shading

în fereastra Borders and Shading există trei file:

Borders linii de bordură = se aplică la nivel de text, paragraf, celulă a unui tabel, imagine etc.

Page Borders borduri de pagină = se aplică pentru pagină

Shading umbrire (haşurare) = se stabileşte culoarea din interiorul bordurii

Insrarea întreruperilor de pagină La introducerea textului, trecerea se face automat, atunci când s-a ajuns la sfârşitul unei pagini. Uneori, este necesară trecerea la o nouă pagină, chiar dacă precedenta nu a ajuns la sfârşit.

Se poziţionează cursorul în poziţia în care va începe noua pagină meniul Insert

Break Page Break click pe butonul OK. Inserarea unei întreruperi de pagină cu ajutorul tastaturii: se apasă combinaţia de taste CTRL+ENTER. Ştergerea unei întreruperi de pagină:

se selectează întreruperea de pagină se apasă una din tastele Delete sau Backspace.

Antete şi subsoluri Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt situate în partea de sus a documentului. Antetul este plasat în zona dintre marginea superioară a hârtiei şi marginea de sus. Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt situate în partea de jos a documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos şi marginea inferioară a hârtiei.

Meniul Insert Header and Footer zonele în care se vor edita informaţiile pentru antet

şi subsol sunt delimitate de un dreptunghi este afişată şi bara de instrumente Header and Footer. Textul din antet şi subsol va fi afişat cu litere estompate.

Numerotarea paginilor

Meniul Insert Page Numbers se stabilesc: poziţia în care vor fi afişate numerele de pagină (partea de sus sau partea de jos a paginii), alinierea (stânga, centru,dreapta), se stabileşte dacă prima pagină va fi sau nu numerotată, se setează formatul afişării

numerelor şi de la ce număr începe numerotarea click pe butonul OK.

Formatarea documentului Meniul Page Layout Page setup în fereastra Page Setup se stabilesc: dimensiunea hârtiei, marginile (distanţele între zona de editare a textului şi marginile de

sus, jos, stânga şi dreapta), modul de orientare a paginii (portrait sau landscape) click pe butonul OK.

TABELE Crearea tabelelor

Meniul Table Insert Table se specifică numărul de linii şi de coloane ale tabelului

click pe butonul AutoFormat se alege un format pentru tabel click pe butonul OK

click pe butonul OK.

Selectarea elementelor dintr-un tabel Selectarea unei coloane: click cu mouse-ul deasupra primei celule din coloana respectivă.

Selectarea unei linii: click cu mouse-ul în faţa primei celule din linia respectivă.

Selectarea unui grup de celule: click pe prima celulă din grup se ţine butonul mouse-

ului apăsat se deplasează mouse-ul până la ultima celulă din grup se eliberează butonul mouse-ului.

Inserarea unei linii într-un tabel

a) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie meniul Table Insert Rows Above / Rows Below.

b) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie click dreapta pe linia

selectată Insert Row. c) se poziţionează cursorul la sfârşitul liniei după care va fi inserată noua linie (în afara

tabelului) se apasă tasta Enter.

d) se poziţionează cursorul în ultima celulă din cadrul liniei după care va fi inserată noua

linie se apasă tasta Tab. Inserarea unei coloane într-un tabel

a) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloană meniul Table

Insert Columns to the Left / Columns to the Right.

b) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloana click dreapta pe

coloana selectată Insert Columns. Ştergerea unei linii

a) se selectează linia care va fi ştearsă meniul Table Delete Rows.

b) se selectează linia care va fi ştearsă click dreapta pe selecţie Delete Rows. Ştergerea unei coloane

a) se selectează coloana care va fi ştearsă meniul Table Delete Columns.

b) se selectează coloana care va fi ştearsă click dreapta pe selecţie Delete Columns.

Îmbinarea celulelor A îmbina două sau mai multe celule = a uni celulele respective.

Se selectează celulele care vor fi îmbinate click dreapta pe selecţie Merge Cells. Scindarea celulelor A scinda o celulă = a împărţi o celulă în două sau mai multe celule.

Click în interiorul celulei click dreapta Split Cell se stabileşte numărul de linii şi de coloane care vor exista în cadrul celulei ce va fi scindată.

Modificarea bordurii tabelului/a unei celule din tabel

Click dreapta în interiorul tabelului Borders and Shading se alege tipul de bordură

dorit, eventual şi culoarea de fundal (fila Shading) se specifică nivelul la care se aplică

bordura aleasă: tabel sau celula selectată click pe OK.

Schimbarea direcţiei de scriere a textului

Se selectează liniile/coloanele click pe butonul din bara de instrumente Ordonarea valorilor dintr-o coloană

Se selectează coloana click pe unul din butoanele din bara de instrumente

(ordonare crescătoare) sau (ordine descrescătoare). Însumarea automată a valorilor din coloanele numerice Se adaugă o nouă linie şi în dreptul coloanei respective se poziţionează cursorul mouse-

ului click pe butonul din bara de instrumente. IMAGINI Inserarea unei imagini

a) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea meniul Insert

Picture From File se caută în structura de foldere imaginea dorită click pe butonul Insert.

b) se poziţionează cursorul în locul unde va fi

imaginea meniul Insert inserată

Picture Clip Art se caută imaginea dorită din galeria de imagini a aplicaţiei

web click pe butonul Word sau de pe Insert.

Redimensionarea unei imagini

Click pe unul din colţurile imaginii se ţine butonul mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul înspre exterior (pentru mărire) sau înspre interior (pentru micşorare). Copierea unei imagini

a) se selectează imaginea (click pe imagine) click dreapta pe imaginea selectată

Copy se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea click

dreapta Paste.

b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+C se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează imaginea meniul Edit Copy se poziţionează cursorul în poziţia

în care va fi copiată imaginea meniul Edit Paste.

d) se selectează imaginea se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea se apasă pe butonul

din bara de instrumente. Mutarea unei imagini

a) se selectează imaginea click dreapta pe imaginea selectată Cut se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea click dreapta Paste.

b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+X se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează imaginea meniul Edit Cut se poziţionează cursorul în poziţia în

care va fi mutată imaginea meniul Edit Paste.

d) se selectează imaginea se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea se apasă pe butonul

din bara de instrumente. Ştergerea unei imagini

Se selectează imaginea se apasă tasta Delete. Rotirea unei imagini

Se selectează imaginea click dreapta pe imagine si se selecteaza size and position sau se roteşte imaginea cu ajutorul mouse-ului din punctul verde.

Vizualizarea documentului înainte de imprimare

Meniul File Print Preview Stabilirea opţiunilor de imprimare şi imprimarea documentului

Meniul File Print se alege imprimanta se stabilesc paginile care vor fi imprimate

se stabileşte numărul de exemplare ce vor fi imprimate de la copies se stabilesc

proprietăţi de imprimare: calitatea imprimării, culoarea imprimării (color sau alb/negru) click pe butonul Print.

REALIZAREA PREZENTĂRILOR – APLICAŢIA MICROSOFT POWERPOINT

Aplicaţia PowerPoint este un editor prin care se pot crea prezentări. O prezentare este alcătuită din mai multe diapozitive (slide-uri). Un slide poate conţine texte, imagini, diagrame şi alte obiecte. Unui slide i se pot adăuga efecte speciale de animaţie sau de tranziţie. Lansarea în execuţie a aplicaţiei PowerPoint

Click pe butonul Start All programs - Microsoft Office - Microsoft PowerPoint 2010

Crearea unei noi prezentări La lansarea în execuţie a programului se deschide o prezentare nouă ce conţine un singur slide. Adăugarea unui diapozitiv

a) click pe butonul (New Slide) din bara de instrumente

b) meniul Home New Slide

Ştergerea unui diapozitiv

a) se selectează diapozitivul sau diapozitivele care vor fi şterse meniul Edit Delete Slide.

b) se selectează diapozitivul sau diapozitivele din panoul din partea stângă (se ţine tasta

CTRL apăsată în timp ce se execută click pe toate diapozitivele dorite) click

dreapta pe selecţie Delete Slide.

Modificarea şablonului de structurare a unui diapozitiv

Meniul Home Layout se execută click pe unul tipurile de şabloane.

Modificarea culorii de fundal ataşată unui diapozitiv Uneori, se doreşte ca fundalul ataşat unui diapozitiv să fie o simplă culoare, eventual texturat, şi nu elemente din fundal corespunzătoare modelelor de design.

Se selectează diapozitivul sau diapozitivele pentru care se va aplica culoarea de fundal

meniul Design Background Styles se alege culoarea dorită click pe butonul Apply. Dacă se doreşte aplicarea culorii pentru toate diapozitivele, atunci se apasă butonul Apply to All.

Ataşarea unui model de design predefinit diapozitivelor Unei prezentări i se poate ataşa un model de design predefinit pentru a asigura un anumit caracter de uniformitate prezentării. PowerPoint-ul pune la dispoziţia utilizatorului aproximativ 45 de modele de design.

Meniul Design Ribbon Se alege backgroundul predefinit prin click stinga de mouse, acest design se va aplica automat dupa selectare Adăugarea unui text într-un diapozitiv Textul se introduce în cadrul diapozitivelor în zonele în care apare inscripţia Click to add text sau Click to add title(subtitle) sau în cadrul casetelor de text. Casetele de text se

introduc astfel: meniul Insert Text Box.

Editarea textelor existente într-un diapozitiv

Click pe regiunea care conţine textul se deplasează cursorul în locaţia în care se vor

face modificările se operează modificările dorite click în exteriorul regiunii sau se apasă tasta Esc.

Inserarea unei imagini într-un diapozitiv

Se selectează diapozitivul în care se doreşte inserarea imaginii respective meniul

Insert Picture From File se introduce calea spre imagine în secţiunea Look in

se selectează imaginea click pe butonul Insert.

Adăugarea efectelor de animaţie Animaţia poate fi la nivel de diapozitiv sau la nivel de obiect al unui diapozitiv. Animaţia la nivel de diapozitiv (efecte de animaţie) se aplică tuturor obiectelor din cadrul diapozitivului, în timp ce animaţia la nivel de obiect (animaţie particularizată) se aplică numai asupra obiectului respectiv. Animaţie particularizată

Se selectează obiectul căruia i se va asocia animaţia (text, imagine) meniul Transition

se alege animaţia dorită se stabileşte modul de începere a animaţiei (la click, după

animaţia precedentă, odată cu animaţia precedentă) se alege orientarea animaţiei se stabileşte viteza animaţiei. La nivel de text

Adăugarea efectului de tranziţie Tranziţia constă în modul în care se face trecerea de la un diapozitiv la următorul, adică modul în care un diapozitiv este îndepărtat de pe ecran şi este încărcat diapozitivul următor. Pentru fiecare diapozitiv se poate stabili o animaţie care va fi asociată diapozitivului atunci când acesta este afişat pe ecran. De asemenea, pentru fiecare diapozitiv se stabileşte modul în care este îndepărtat de pe ecran (la click sau automat, după un anumit interval de timp) şi viteza cu care se desfăşoară animaţia asociată. Tranziţiei i se poate asocia şi un sunet. Fiecare diapozitiv poate avea tranziţie proprie sau se asociază o singură tranziţie tuturor diapozitivelor (în acest caz se va apăsa butonul Apply to All Slides). Tranzitie diapozitive

Meniul Transition se alege animaţia, viteza, sunetul, modul de trecere de la un diapozitiv la altul (la click sau automat după un anumit inteval de timp) din ribbon.

APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR – MICROSOFT EXCEL

Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un program specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate dintr-un fişier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu uşurinţă, datele pot fi reprezentate sub formă grafică. Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), acre conţine mai multe foi de calcul (Sheet), prima dintre ele fiind activă la lansarea aplicaţiei. O foaie de calcul este un tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură diferită: text, valori numerice, formule matematice, reprezentări grafice etc. Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar fiecare linie prin numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3, H5, B20). Lansarea aplicaţiei

Click pe butonul Start All Programs Microsoft Office 2010 – Microsoft Excel 2010

Introducerea datelor

Click asupra celulei în care se vor introduce datele (text sau valori numerice) se

introduc datele click în altă celulă sau se apasă tasta Enter.

Salvarea unui document Excel (WorkBook)

Meniul File Save se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume

fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) click pe butonul Save (Salvare).

Deschiderea unui document existent

Meniul File Open în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul

în care a fost salvat se selectează fişierul click pe butonul Open (Deschidere).

Selectarea datelor

Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup se ţine butonul

mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul spre ultima celulă din grup se eliberează butonul mouse-ului. Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei. Selectarea unei linii: click pe numărul liniei. Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).

Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă foaie de calcul

Se selectează grupul de celule click dreapta pe selecţie Copy se selectează foaia

de calcul în care se va face copierea se selectează grupul de celule destinaţie click

dreapta pe selecţie Paste.

Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior. Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă foaie de calcul

Se selectează grupul de celule click dreapta pe selecţie Cut se selectează foaia

de calcul în care se va face mutarea se selectează grupul de celule destinaţie click

dreapta pe selecţie Paste. Obs. Se poate folosi orice metodă de mutare studiată anterior. Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule

celule se apasă tasta Delete. Se selectează celula/grupul de Ştergerea unei celule

Click dreapta pe celulă Delete. Ştergerea unei linii

Click dreapta pe numărul liniei Delete. Ştergerea unei coloane

Click dreapta pe litera coloanei Delete. Inserarea unei linii

Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie Insert. Inserarea unei linii

Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană Insert.

Modificarea dimensiunilor unei coloane/linii

Click pe marginea dreaptă a coloanei se ţine butonul mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul spre dreapta (pentru mărire) sau spre stânga (pentru micşorare)

până se ajunge la dimensiunea dorită se eliberează butonul mouse-ului.

Click pe marginea de jos a liniei se ţine butonul mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul în jos (pentru mărire) sau în sus (pentru micşorare) până se ajunge la

dimensiunea dorită se eliberează butonul mouse-ului.

Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii Sortare = ordonarea datelor din tabel după anumite criterii.

Se selectează datele care vor fi sortate meniul Data Sort se specifică criteriile de sortare (colaonele după care se va face sortarea) în secţiunile Sort By şi precum şi

ordinea de sortare (ascendent sau descendent) click pe butonul OK.

Filtrarea datelor Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.

Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea meniul Date Filter AutoFilter.

FORMULE Introducerea unei formule simple într-o celulă Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc formule, Excel va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participă la respectivul calcul. Paşii necesari pentru introducerea unei formule: 1. se selectează celula în care se va scrie formula. 2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei. 3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul. 4. se introduce operatorul . 5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu

mouse-ul. 6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar. 7. se apasă tasta Enter. Operatori matematici: Operator Operaţia

+ Adunare

- Scădere

* Înmulţire

/ Împărţire

^ Ridicare la putere Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă. Dacă formula se scrie în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea

rezultatului se mută cursorul în zona de formule ( fx ) se scrie formula se apasă Enter sau

click pe butonul .

După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul.

FUNCŢII Funcţiile sunt formule predefinite care efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media mai multor valori etc.). Introducerea unei funcţii într-o celulă 1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia. 2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei. 3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă. 4. se selectează grupul de celule. 5. se închide paranteza (opţional). 6. se apasă tasta Enter. OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.

Funcţii Funcţia Operaţia

sum Suma valorilor din celulele selectate

product Produsul valorilor din celulele selectate

max Maximul valorilor din celulele selectate

min Minimul valorilor din celulele selectate

average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate

Introducerea funcţiei pentru calculul mediei

Copierea formulelor/funcţiilor

Selectaţi celula care conţine formula click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al

celulei) până când cursorul mouse-ului ia forma + se ţine butonul mouse-ului apăsat

se deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul grup de celule se eliberează butonul mouse-ului.

rezultatul

GRAFICE Graficele permit reprezentarea datelor unei foi de calcul într-o formă grafică. Graficul poate fi creat pe foaia de calcul ce conţine datele sau pe o altă foaie. La modificarea datelor din foaia de calcul, graficul este actualizat, astfel încât va reflecta modificările făcute. Crearea graficelor 1. se selectează datele care vor fi reprezentate grafic. 2. click pe Insert din bara de instrumente.

3. se selectează tipul de grafic dorit din lista Chart Type şi formatul graficului din lista

Chart sub-type click pe butonul ok

4. se selectează Rows, dacă se doreşte ca valorile de pe prima linie să fie reprezentate

pe axa X sau se lasă selectată opţiunea implicită Columns, şi în acest caz datele din

prima colaonă selectată vor fi reprezentate pe axa X click pe butonul Next.

5. se introduce titlul graficului în câmpul Chart title se introduce eticheta axei X în

câmpul Category (X) axis se introduce eticheta axei Y în câmpul Value (Y) axis click pe butonul Next.

6. se selectează opţiunea As new sheet, dacă se doreşte crearea graficului pe o foaie de calcul nouă sau se lasă selectată opţiunea As object in, şi în acest caz graficul va fi

creat pe foaia curentă click pe butonul Finish.

Operaţii cu foile de calcul Foile de calcul se pot redenumi, şterge, copia, muta, se pot insera noi foi de calcul.

Click pe foaia de calcul asupra căreia se doreşte să se facă modificări din meniul afişat se alege opţiunea dorită.

Microsoft Access 2010

Domeniul bazelor de date este foarte important la ora actuala. Indiferent ca suntem un utilizator

obisnuit, unul experimentat sau un profesionist IT, studiul unei baze de date este mai important ca oricand.

Introducere

O sa incepem cu o baza de date noua, creata de la zero, o sa discutam in mare despre ce reprezinta o

baza de data, la ce este folosita ea, s.a.m.d. Apoi o sa incepem sa cream efectiv componentele din interiorul

unei baze de date. Este foarte important sa intelegem ce reprezinta aceste componente si la ce ne sunt de

fapt ele utile. Vorbim despre tabele, despre constrangeri, despre relatii. As putea spune ca cele mai

importante entitati din interiorul unei baze de date sunt:

• Interogarile, ce ne ajuta sa extragem anumite informatii dintr-o baza de date; • Rapoartele, ce ne permit sa scoatem pe hartie aceste date (intr-un raport conteaza si

partea estetica, layout-ul, felul cum sunt prezentate acele date); • Formularele, ce ne ajuta sa introducem sau sa modificam datele din interiorul unei baze de date.

Creare unei baze de date de la 0

In Microsoft Access 2007 avem la indemana foarte multe sabloane de baze de date, toate aceste

sabloane contin baze de date deja realizate. In acest exemplu incepem o baza de date de la 0. O sa incepem sa cream o baza de date noua. Deschidem aplicatia Microsoft Access 2010. Lansarea in executie a programului se face urmand calea: Start All ProgramsMicorsoft Office

Microsoft Office Access 2010

O sa pornim cu o baza de date de la zero. O sa dam un nume acestei baze de date, de

exemplu clasa.accdb.

Selectam locatia in care dorim sa salvam baza de date apasand butonul apoi

apasam butonul Creare pentru a incepe sa cream componentele unei baze de date.

O baza de date este alcatuita din mai multe tabele care contin diverse informatii si care sunt

interrelationate. Observati ca interfata Access-ului porneste deja cu un tabel nou.

Orice coloana dintr-un tabel se numeste camp; Orice linie dintr-un tabel se numeste inregistrare; Intersectia dintre o linie si o coloana se numeste valoare.

Cea mai importanta linie dintr-un tabel este acea linie care defineste tabelul. Ea se

numeste cap de tabel (sau structura de baza). Acesta este primul lucru pe care il cream atunci

cand vrem sa facem un tabel. Capul de tabel contine definitia coloanelor din tabelul respectiv.

Crearea unui tabel

Tabelele din Access sunt mult mai "inteligente" decat cele din Excel. Au o structura bine definita, fiecare coloana avand un anumit tip de date, o anumita dimensiune, etc.

Este recomandat ca fiecare tabel dintr-o baza de date sa stocheze informatii referitoare la o

singura entitate din viata reala. De exemplu, tabela ELEVI sa stocheze doar informatii despre elevi, tabela

MEDII_ELEVI doar informatii despre mediile elevilor. Nu stocam in interiorul unei singure

tabele informatii amestecate, ce se refera la entitati diferite. Vom crea un prim tabel numit ELEVI. Observati ca imediat dupa ce am inceput sa cream

baza de date, Access se asteapta sa cream capul de tabel al primului meu tabel din baza de date.

Cu alte cuvinte, in acest momemt putem sa cream structura de baza a tabelului. Exista doua moduri de vizualizare ale unui tabel: Vizualizare foaie de date, ce ne

permite sa cream structura tabelului si sa introducem datele in acelasi timp, si Vizualizare

Proiect. Se recomanda sa creati structura tabelului in modul Vizualizare Proiect, apoi sa folositi

Vizualizare foaie de date pentu introducerea datelor. In momentul in care alegem sa cream un tabel in Vizualizare Proiect, Access va cere

imediat sa introducem numele acestuia.

Completam numele tabelei: ELEVI si apasam OK. Observam tabela in partea stanga a ecranului, acolo unde avem un meniu ce ne permite sa

navigam prin elementele din interiorul bazei de date. Acum putem sa cream coloanele din tabel. Este recomandat ca orice tabel sa aiba o coloana cu rolul de indentificator unic de linie. Fie

ca se numeste cod elev (ca in cazul nostru), CNP sau Numar matricol si stabilim ca aceasta

coloana este de tip AutoNumerotare. Aceasta inseamnan ca Access va genera in mod automat

un numar de cod unic, sub forma de numar current (1, 2, 3).

Completam si celelalte coloane, specificand tipul de date pentru fiecare coloana in parte, astfel:

• Nume, coloana de tip Text; • Prenume, coloana de tip Text; • Data nasterii, coloana de tip Data/Ora; • Clasa, coloana de tip Text

In acest moment putem vizualiza tabelul in modul Vizualizare foaie de date (panglica

Proiectare optiunea Vizualizare) pentru a putea introduce inregistrarile. Apasati DA daca Access va cere sa salvati datele.

Observati cum capul de tabel a ramas cu cele patru coloane. In acest moment putem sa introducem cateva linii. Navigarea de la o valoare la alta se poate face apasand tasta Tab.

Crearea unui raport

Un raport reprezinta o situatie extrasa dintr-o baza de date (o interogare) la care conteaza foarte mult:

- partea estetica (culori, tabele, border-uri, antet, subsol, conditional formatting, etc) -

modalitatea logica de afisare a datelor (grupari, sortari, etc). Un raport nu este altceva decat o interogare dintr-o baza de date ce urmeaza a fi

interpretata de o anumita persoana. Acea persoana doreste sa vizualizeze repectivele date intr-un

mod cat mai placut astfel incat sa poata cat mai usor sa extraga o informatie relevanta. La rapoarte conteaza foarte mult doua aspecte: • Partea estetica (layout): culori, borduri, tabele; • Forma in care sunt prezentate datele: antet, subsol, formatari.

Avem deja doua interogari salvate. Pentru a face un raport, mergem in panglica Creare si alegem Expert Raport.

Caseta de dialog care apare ne intreaba ce sta la baza raportului nostru. Putem alege dintre

tabelele si interogarile deja create. Alegem tabela ELEVI.

Acum putem sa selectam coloanale de care avem nevoie in raport. Alegem Nume,

Prenume si Clasa. Apasam Urmatorul.

Putem apoi sa grupam datele intr-un anumit fel, dar nu avem nevoie asa ca apasam

Urmatorul.

Putem de asemnenea sa mentionam modul de sortare. Vom alege sa sortam dupa Nume,

crescator. Apasam Urmatorul.

Putem sa alegem modul de aranjare in pagina a informatiilor din raport. Vom bifa Tabele

(unul dintre cele mai comune) impreuna cu orientarea paginii Portret.

Alegem un stil pentu raportul nostru. Avem in lista o serie de stiluri predefinite care

contin anumite atribute de fromatare. Alegem Modul si apasam Urmatorul.

In final dam un nume raportului: Raport Elevi si clase. Apasam Terminare.

Observati ca raportul este tabela ELEVI, dar aspectul fizic, estetic, este diferit de cel din

baza de date.

Crearea unui raport. Formatarea Conditionata

Un raport nu reperezinta o simpla interogare cu un cap de tabel, cu un titlu, ce urmeaza a fi

scos la imprimanta. Un raport de regula implementeaza operatii mult mai serioase, mult mai

complexe. Vom aborda una dintre cele mai spectaculoase astfel de operatiuni: formatarea

conditionata. Am putea astfel sa impunem o conditie logica pe o anuita coloana astfel incat acele valori

care indeplinesc acea conditie sa fie scoase in evidenta intr-un anumit fel. De exemplu, toti elevii

care sunt in clasa a zecea sa fie scrisi cu rosu. Mergem in modul de vizualizare Vizualizare aspect al raportului Elevi si clase.

Selectam coloana Clasa, cea pentru care vrem sa aplicam formatarea conditionata, iar de

pe panglica Format facem click pe Conditional. Vom alege formatarea: Valoarea campului este egala cu 10. Din atributele de formatare

alegem Aldin, Culoare Font rosu si Culoare de umplere/fundal verde. Apasam OK.

Alegem modul de vizualizare Examinare inaintea imprimarii. Observati ca toate acele valori care respecta conditia logica sunt scoase automat in

evidenta.

Crearea unui formular

Formularele reprezinta ferestre ce permit adaugarea, modificarea, stergerea

datelor dintr-o baza de date. Formularele sunt special create astfel incat sa permita cat ma

facil si rapid operatiile de mai sus. Formularele reprezinta obiecte din interiorul unei baze de date care ne ajuta sa

modificam datele din tabele intr-un mod mult mai placut si mai usor. In mod normal, daca vrem sa modificam sau sa adaugam randuri noi in tabela ELEVI ar

trebui sa o deschidem si sa operam modificarile in Vizualizare foaie de date. Aceasta e o

operatie destul de riscanta pentru ca exista posibilitatea sa alteram liniile din tabela si sa

introducem valori neconforme cu realitatea. Formularele exact acest lucru il fac: ne permit sa introducem date sau sa modificam,

respectand anumite reguli. Din panglica Creare alegeti Mai multe formulare Expert formular pentru crearea unui

formular.

In fereastra ce s-a deschis alegem campurile Nume, Prenume, Data nasterii si Clasa din

tabela ELEVI. Apasam Urmatorul. Ca sablon alegem modul Stanga-Dreapta. Apasam Urmatorul.

Alegem un stil de formatare (Culme) si apasam Urmatorul.

In final, completam numele pentru formular: Formular elevi dupa care apasam

Terminare. Daca vrem sa trecem la urmatorul elev, apasam butonasul Inregistrarea umatoare, din

partea de jos.

Cu acest instrument putem sa facem orice operatie de modificare fara a mai fi nevoie sa deschidem tabelul. Pentru a introduce o inregistrare noua apasam butonul inregistrare noua (necompletata).

Introducem noile informatii.

In formulare nu se pot face numai adaugari de linii noi, dar si modificari, sortari,

filtrari.

68

INTERNET REŢELE INFORMAŢIONALE

Reţeaua de calculatoare = ansamblu de calculatoare conectate între ele.

Calculatoarele pot face schimb de date şi pot folosi în comun resurse, dar îşi păstrează independenţa. Transportul în reţea reprezintă un set de tehnici folosite pentru transmisia şi recepţia datelor de-a lungul mediului de transmisie. Mediile de transmisie pot fi: cablu coaxial, fibră optică, linie telefonică, unde (radio sau microunde). Protocolul de comunicaţie = set de reguli prin care se asigură schimbul de date şi de mesaje între două calculatoare între care s-a stabilit o legătură fizică. El trebuie să asigure:

controlul transferului de date detectarea şi înlăturarea erorilor optimizarea utilizării liniei de comunicaţie independenţa faţă de modul de transmisie

În reţea, informaţia circulă sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un

destinatar. Mesajul sau datele care trebuie transmise între două calculatoare sunt descompuse în unităţi de date care sunt împachetate. Pachetul este format din informaţia propriu-zisă şi informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi adresa expeditorului. Informaţia de control este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare, numite comutatoare de pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung la destinaţie, ele sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise. Reţele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE CONFIGURAŢIA REŢELEI Configuraţia reţelei este determinată de topologia reţelei. Există două tipuri de topologii: - topologia fizică = modul în care sunt legate fizic calculatoarele - topologia logică = modul în care sunt transferate datele între calculatoare

Reţele liniare sau magistrale (bus topology) Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de comunicaţie, care are capetele libere. Mesajul trece prin fiecare calculator plasat fizic între expeditor şi destinatar. Fiecare calculator citeşte adresa dinantetul mesajului. În cazul în care recunoaşte adresa, calculatorul respectiv preia mesajul; altfel îl trimite mai departe.

Reţele inel (ring topology) Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de comunicaţie care are capetele legate. Calculatoarele reţelei devin componente ale mediului de comunicare, iar informaţia trece prin fiecare

69

calculator. Defectarea unui calculator înseamnă întreruperea canalului de comunicaţie.

Reţele stea (star topology) Există un calculator central (distribuitor sau dispecer) la care sunt conectate celelalte calculatoare din reţea. Toate mesajele sunt schimbate prin intermediul dispecerului. Acesta citeşte adresa şi apoi distribuie mesajul calculatorului destinatar. Reţele arborescente sau ierarhizate

Sunt realizate prin combinarea mai multor reţele stea. Se realizează prin legarea la un calculator central (dispecer central) a mai multor calculatoare, care pot fi independente sau dispeceri într-o reţea de tip stea. Reţele mixte Se obţin prin combinarea unei reţele inel cu reţele stea. Se conectează circular (în inel) mai multe calculatoare dispecer care gestionează câte o reţea stea. CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE ARIA DE RĂSPÂNDIRE Reţele locale –LAN (Local Area Network) Conectează calculatoare apropiate geografic (sală, clădire) – maxim 2 km. Conectarea se face prin cablu sau unde radio. Reţele metropolitane – MAN (Metropolitan Area Network) Acoperă o aglomeraţie urbană. Se foloseşte de obicei fibră optică. Vitezele de transfer sunt asemănătoare cu cele de la reţelele locale. Reţele globale – WAN (Wide Area Network) Reţele cu răspândire geografică foarte mare. Conectează calculatoare situate la distanţe mari (ţări, continente) pe linii telefonice, canale radio, satelit. Vitezele de transfer sunt mai mici decât în cazul reţelelor locale. CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE STRATEGIA DE FUNCŢIONARE Reţele de la egal la egal (peer-to-peer) Între calculatoarele din reţea este stabilită o relaţie de egalitate. Dezavantaje: viteze de lucru foarte mici, nu se poate asigura securitatea şi integritatea datelor (pentru că un utilizator poate controla o parte a reţelei), permite maxim 25 de calculatoare. Reţele cu server de fişiere (file server) Se mai numesc şi reţele client/server. Sunt formate din: - un calculator pe care rulează software-ul de reţea, numit server de fişiere şi care

furnizează diferite servicii altor calculatoare (clienţii). - mai multe calculatoare care pot avea acces la resursele reţelei, numite staţii de lucru

(workstations) sau clienţi. De la staţia de lucru lucrează utilizatorul (user); el are anumite

70

drepturi în reţea şi un cont (account) atribuite de către administratorul de reţea. Accesul la contul unui utilizator poate fi protejat prin folosirea parolei.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE ACCESUL LA REŢEA Reţele private Sunt reţelele care aparţin unor organizaţii; sunt răspândite pe suprafeţe geografice mari. Reţele publice Sunt reţele globale, răspândite pe suprafeţe geografice foarte mari. Sunt construite şi întreţinute de companii specializate în acest gen de servicii. INTRANET ŞI EXTRANET Intranet-ul este o platformă de colaborare între membrii unui grup (constituit la nivel de departament, întreprindere sau organizaţie), care se bazează pe: - infrastructura unei reţele locale de calculatoare sau a mai multor reţele locale adiacente,

interconectate - principii şi metode de lucru caracteristice Internet-ului Intranet-ul este o reţea privată care permite utilizarea în regim de reţea a informaţiilor organizaţiei respective. Intranet-ul este o reţea aptă să se conecteze la Internet, dar protejată total de posibile atacuri din Internet prin bariere soft şi hard specifice (firewalls). Extranet-ul este o extensie a unei reţele Intranet, orientată îndeosebi pe serviciul www, extensie care permite comunicarea între anumite instituţii şi diferitele posturi de lucru din reţeaua Extranet, ceea ce în practică înseamnă un acces limitat la reţeaua Intranet extinsă. INTERNET-ul Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie. Importanţa reţelei constă în volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de Internet, legate între ele, la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele. Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din punct de vedere numeric. Astfel, Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali. Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii: serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail): corespondenţa este rapidă, uşoară, permite

transmiterea unor fişiere ataşate precum şi trimiterea simultană la mai mulţi destinatari. serviciul de grupuri de informare (Usernet): recepţionarea şi emiterea mesajelor referitoare

la subiecte din grupuri de informare (discuţii). serviciul de transferări de fişiere (FTP = File Transfer Protocol): serviciu pentru transferul

fişierelor înInternet. Este considerat cel mai sigur şi cel mai eficient mod de a efectua transferuri de fişiere între utilizatori diferiţi din Internet.

serviciul de acces la calculatoare server (Telnet): permite utilizatorului să se conecteze la un calculator aflat la distanţă, propriul calculator fiind un terminal obişnuit al calculatorului îndepărtat.

71

serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC = Internet Relay Chat): conversaţie între mai mulţi utilizatori, în timp real, cu suport Internet, prin intermediul unor schimburi de texte, introduse interactiv de la tastatură şi recepţionate de către toţi participanţii la conversaţie.

serviciul WWW (World Wide Web = pânză de păianjen care înconjoară lumea) sau WEB : este secţiunea multimedia a reţelei. Constă în milioane de pagini care se pot afişa pe ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine texte, imagini, animaţii, fişiere audio şi video precum şi hyperlink-uri (legături la alte pagini Web). WWW este doar unul din serviciile oferite de Internet, dar este serviciul folosit cel mai des.

Poşta electronică (e-mail) Poşta electronică a devenit unul dintre instrumentele indispensabile în rezolvarea problemelor de comunicare între indivizi (instituţii) situaţi (situate) aproape în orice punct al planetei. Avantaje oferite de serviciul de poştă electronică: - cost scăzut - viteza de transmitere mare - flexibilitate - distribuire a mesajelor - evidenţa persoanelor - gestiunea mesajelor Comerţul electronic (e-commerce) Aplicaţiile de comerţ electronic oferă posibilitatea realizării de tranzacţii comerciale (cumpărări sau vânzări de bunuri şi servicii), folosind suportul oferit de Internet sau de alte reţele. Comandarea unui produs folosind o aplicaţie de tip e-commerce presupune completarea unui formular în care se specifică datele de identificare a cumpărătorului (nume, prenume, adresa, numărul de telefon etc.). cumpărătorul va indica, de asemenea, produsele pe care le doreşte, după ce şi le-a ales dintr-un catalog pe care îl are la dispoziţie în format electronic. În cazul în care se respectă şi protocolul privind achitarea contravalorii produsului, în condiţiile indicate de aplicaţia de tip e-commerce, cumpărătorul va primi produsul dorit prin poştă. Dacă produsul nu dă satisfacţie din punct de vedere calitativ exigenţelor clientului, acesta poate uza de o procedură de returnare a produsului.

72

INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE

INTERNET-ul Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie. Importanţa reţelei constă în volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de Internet, legate între ele, la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele. Toate calculatoarele conectate la reţeaua Internet pot face schimb de date între ele, indiferent de sistemul de operare pe care îl folosesc. Informaţia circulă prin această reţea sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un destinatar.

Mesajul sau datele care trebuie transmise între două calculatoare sunt descompuse în unităţi de date care sunt împachetate. Pachetul este format din informaţia propriu-zisă şi informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi adresa expeditorului. Informaţia de control este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare, numite comutatoare de pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung la destinaţie, ele sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise.

Operaţia de dirijare a unui pachet în reţea este făcută automat de reţea, conform unui anumit protocol. Reţelele care formează Internetul pot folosi fiecare în parte un anumit protocol de comunicare între propriile calculatoare, dar, între reţele nu se poate folosi decât un protocol unic de comunicare. Acest protocol se numeşte IP (Internet Protocol). El asigură transmiterea pachetelor între două calculatoare gazdă. Pentru dirijarea pachetelor, protocolul IP foloseşte 4 octeţi pentru identificatorul destinatarului. Identificatorul conţine două adrese: adresa reţelei şi adresa calculatorului gazdă.

Protocolul IP este completat de protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care împarte mesajul în unităţi de date, numerotează pachetele unui mesaj şi reface mesajul la destinaţie, din pachete. El verifică dacă mesajul a fost transmis corect: să nu se piardă date, să nu fie duplicate sau să nu fie date eronate. Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din punct de vedere numeric. Astfel, Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali. Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii: serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail) serviciul de grupuri de informare (Usernet) serviciul de transferări de fişiere (FTP) serviciul de acces la calculatoare server (Telnet) serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC) serviciul WWW (World Wide Web) sau WEB World Wide Web

Denumită şi www sau Web, este secţiunea multimedia a reţelei. Constă în milioane de pagini care se pot afişa pe ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine texte, imagini, animaţii, fişiere audio şi video precum şi hyperlink-uri (legături la alte pagini Web).

73

Adresa unei pagini Web Adresa unei pagini web, de obicei, este compusă din următoarele patru părţi: HTTP este numele serviciului Internet prin care paginile web sunt transferate prin Internet.

El precizează programul de navigare utilizat care se va conecta la o pagina web. CalculatorServer este numele calculatorului server utilizat, format din urmatoarele 3

elemente, despărţite prin caracterul punct: Locaţia calculatorului respectiv, de obicei www. Numele organizaţiei care este proprietarul calculatorului. Sufix, prin care se identifică fie profilul organizaţiei (com = comercial, edu =

educaţional, gov = guvern etc.), fie ţara de domiciliu (ro =România, de = Germania, hu = Ungaria etc.).

Cale este calea spre pagina web, rezidentă pe un anumit calculator server. Folderele specificate în cale sunt despartite prin caracterul / (slash). Dacă nu este specificată calea, atunci pagina web se află în folderul rădăcină al serverului.

Pagina este numele paginii web utilizate, de extensie htm sau html. Dacă pagina nu este specificată, atunci se utilizeaza o pagină implicită având numele : index.htm, default.htm sau default.html, în funcţie de modul de organizare a calculatorului server.

Exemple: http://www.gmi.ro/index.html http - acest calculator server utilizează serviciul http. www - serverul este la locaţia Word Wide Web. gmi – serverul este la firma gmi. ro – serverul este în România. index.html – numele paginii web este index.html, fişier care este memorat în folderul rădăcină al calculatorului server www.gmi.ro http://www.gmi.ro/librarie/catalog/ http - acest calculator server utilizează serviciul http. www - serverul este la locaţia Word Wide Web. gmi – serverul este la firma gmi. ro – serverul este în România. /librarie/catalog/ - pagina web este memorată în dosarul librarie, subfolderul catalog al calculatorului server www.gmi.ro Numele paginii nefiind specificat este considerat index.html. http://members.fortunecity.com/sanyi/p/cv.html http - acest calculator server utilizează serviciul http. members - serverul este la locaţia members. fortunecity – serverul este la firma fortunecity. com – profilul firmei este comercial. /sanyi/p/ – pagina web este memorată în dosarul sanyi, subfolderul p al calculatorului server members.fortunecity.com . cv.html – numele paginii web este cv.html.

74

Programe de navigare

Prin program de navigare pe Internet (browser) se înţelege o aplicaţie care este memorata pe calculatorul propriu, adică pe un calculator client. Scopul programului este afişarea, pe ecranul calculatorului propriu, a paginilor web.

Funcţionând în calitate de client, calculatorul propriu ia legătura cu calculatorul server asociat, căruia îi transmite adresa paginii web dorite de utilizator. În continuare, preia pagina web cerută de la calculatorul server şi o afişează pe ecranul calculatourlui propriu.

Programul de navigare pune la dispoziţie utilizatorului mijloace simple pentru descărcarea în calculatorul utilizat a diferitelor fişiere existente în Internet.

Există un număr mare de programe de navigare în web: Internet Explorer, Opera, Firefox. Motoare de căutare

Prin motor de căutare se înţelege un program cu ajutorul căruia se pot căuta pagini web referitoare la o informaţie specificată de utilizator. Această informaţie se introduce într-o cutie text, după care se lanseaza în executie procesul de căutare. Rezultatul căutarii este o pagină web în care sunt specificate rezultatele găsirii (adică adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul căutat.

Există un număr mare de motoare de căutare: Google, Yahoo, Altavista, Vivisimo, Excite, Bing NAVIGARE ÎN WEB Deschiderea unui program de navigare – Internet Explorer

a) Dublu click pe pictograma Internet Explorer de pe desktop.

b) Butonul Start Programs Internet Explorer Bara de adresă (Address) în care se va tasta adresa paginii care se va vizualiza

75

Afişarea unei pagini web într-o fereastră nouă

Uneori se doreşte vizualizarea simultană pe ecran a mai multor pagini web. De exemplu, se pot afişa rezultatele unei căutari într-o fereastră a navigatorului şi în ferestre independente ale navigatorului paginile descoperite de un motor de căutare.

Numărul paginilor vizualizate simultan depinde doar de capacitatea de memorie internă a calculatorului.

Dacă într-o fereastră a navigatorului se indică un hyperlink sau o imagine căreia i s-a asociat o pagină web şi dacă se efectuează un click dreapta pe elementul indicat, atunci în meniul local afişat va apare comanda Open in New Window (deschide în fereastră nouă). Efectuând un click pe această comandă, pagina aferentă elementului indicat se va afişa într-o fereastră nouă a navigatorului. Oprirea încărcării unei pagini web

Utilizatorul poate opri navigatorul să încarce restul unei pagini, dacă cele afişate deja conţin informaţii suficiente şi nu se doreşte aşteptarea încărcării unor imagini şi a unor

fragmente de text. În acest scop se va executa un clic pe butonul din bara de instrumente. Reîmprospătarea (actualizarea) unei pagini web Dacă încărcarea unei pagini web a fost oprită, atunci pentru reluarea încărcării paginii web

respective, se va acţiona butonul Refresh (reîmprospătare) din bara de instrumente sau se apasă tasta F5. Ştergerea istoricului de navigare în web

Programul Internet Explorer creează şi memorează un articol referitor la adresa fiecărei pagini web vizitată de utilizator, în sesiunea actuală sau în sesiunile anterioare. Aceste informaţii sunt utilizate pentru a asigura o introducere rapidă a adreselor în bara de adrese şi sunt specifice fiecărui utilizator al calculatorului. Ele sunt depuse în folderul: C:\Documents and Settings\NumeUtilizator\Local Settings\History

Pentru a configura modul de utilizare a acestui folder:

Meniul Tools Internet Options General în secţiunea Days to keep pages in history

se stabileşte durata pentru care adresele paginilor vizitate sunt păstrate în folderul History prin acţionarea butonului de comandă Clear History (şterge istoric) se poate şterge conţinutul folderului History. Operaţia de ştergere trebuie validată de utilizator.

76

Accesarea unei pagini web de adresă specificată

Click în bara de adrese a browser-ului se tastează adresa paginii web se apasă tasta

Enter sau se apasă butonul Go .

Activarea unui hyperlink afişat într-o pagină web Paginile web pot conţine hyperlink-uri, adică legături la alte pagini web. Ele permit navigarea rapidă între paginile web. Atunci când cursorul mouse-ului este deasupra unui hyperlink, acesta se transformă în “mânuţă indicatoare”. Dacă se execută click pe hyperlink, atunci în fereastra browser-ului se va afişa pagina indicată de această legătură. Un hyperlink este un text subliniat şi colorat. Navigarea înainte şi înapoi între paginile web vizitate Click pe butonul (înapoi) sau pe butonul (înainte) din bara de instrumente a programului de navigare. CĂUTARE PE WEB

Prin motor de căutare se înţelege un program, accesibil în Internet, prin care se pot căuta pagini web care conţin informaţii referitoare la un subiect specificat de utilizator.

Există mai multe motoare de căutare. Câteva dintre ele sunt menţionate în tabelul de mai jos:

Motor de căutare Adresa

Google http://www.google.com http://www.google.ro

AltaVista http://altavista.digital.com

Euroseek http://www.euroseek.com

Go http://www.go.com

SNAP! http://www.snap.com

Excite http://excite.com

Infoseek http://infoseek.com

Efectuarea unei căutari utilizând cuvinte, fraze cheie Motoarele de căutare conţin o cutie text în care se tastează un cuvânt cheie (reprezentativ) sau o frază care caracterizează subiectul căutat. Cutia text este asociată cu un buton de comandă Search. Dacă se efectueaza un click pe acest buton se lansează în execuţie procesul de căutare a paginilor web în care apare subiectul specificat. Rezultatul

77

căutarii este o listă care conţine adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul căutat.

Copierea textului, imaginilor dintr-o pagină web într-un document

Se selectează textul sau imaginea dorită sau meniul Edit Select All (dacă se doreşte

copierea textului întregii pagini) click dreapta pe selecţie Copy se deschide

documentul destinaţie se poziţionează cursorul în locaţia unde se va face copierea click

dreapta Paste. Salvarea unei pagini web ca fişier text sau html într-o locaţie pe disc

În fereastra browser-ului meniul File Save As… în fereastra Save Web se specifică

folder-ul în care se va salva pagina, numele paginii şi tipul fişierului click pe butonul Save.

Cuvânt cheie

78

Descărcarea unui fişier/software dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc

Se deschide pagina web de unde se va face descărcarea click pe numele fişierului ce va fi

descărcat sau pe butonul Download, dacă acesta există

în fereastra File Download se apasă butonul Save (sau Run în cazul software-ului, pentru

a fi instalat direct de pe web, fără a salva kit-ul pe disc) în fereastra Save in se stabileşte

locaţia pe disc unde va fi salvat fişierul se va afişa fereastra de descărcare a fişierului în care se poate vedea progresul descărcării, viteze de transfer etc.

79

POŞTA ELECTRONICĂ Structura unei adrese de e-mail O adresă de e-mail se compune din următoarele elemente :

Numele utilizatorului – prin care s-a înregistrat la un calculator server de poştă Caracterul @ - care este unseparator standardizat ( se citeşte „at” sau „coadă de

maimuţă”) Numele subdomeniului – adică numele calculatorului server de poştă electronică sau

numele furnizorului care administrează cutia poştală sau numele instituţiei Numele domeniului – profilul organizaţiei sau ţara

Exemple: ioanamatei@yahoo.com, ioana.matei@gmail.com, ioana.matei@gmx.de

Securitate Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate Foarte multe firme comerciale, datorită costului mic şi al vitezei mari de transmitere, folosesc mesajele electronice în scopul de a face reclamă comercială (aceste mesaje se numesc spam). Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de mesaje inutile. Pentru evitarea acestei primiri se recomandă să comunicaţi adresa dvs. electronică numai persoanelor de încredere. Se recomandă utilizarea comenzilor de filtrare a mesajelor precum şi utilizarea programelor antispam. Conştientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu un virus prin deschiderea unui mesaj necunoscut, unui fişier ataşat unui mesaj necunoscut Mesajele primite prin posta electronică sunt asociate deseori cu ataşamente (fişiere anexate mesajelor). Fişierele ataşate pot conţine viruşi care pot infesta calculatorul destinatarului. Se recomandă ştergerea mesajelor care conţin ataşamente neaşteptate sau primite de la persoane necunoscute. O mare atenţie trebuie acordată ataşamentelor executabile (fişiere de extensie .exe, .vbs, .js) care în multe cazuri conţin viruşi. Simpla descărcare a unui mesaj asociat cu un ataşament încă nu infectează calculatorul. Doar deschiderea unui ataşament poate infecta calculatorul. Se menţionează că la ora actuală sunt şi viruşi ascunşi în fişiere de tip document. Utilizarea serviciului de poştă electronică Yahoo! Mail Deschiderea căsuţei poştale

În fereastra browser-ului, în bara de adrese se tastează adresa : www.mail.yahoo.com Enter.

80

Se introduc datele de identificare : ID-ul (numele prin care s-a înregistrat utilizatorul) şi parola

se apasă Enter sau click pe butonul Sign in se va deschide căsuţa poştală.

Dacă utilizatorul nu are căsuţă poştală, el o poate crea apăsând pe hyperlink-ul Sign Up va parcurge paşii indicaţi, completând cu datele personale şi alegând un nume de utilizator al serviciului de poştă (ID) şi o parolă. Foldere gestionate de Yahoo! Mail

Inbox – conţine mesajele primite de utilizator Draft – conţine schiţe (mesaje în curs de elaborare) Sent – conţine copiile mesajelor trimise de utilizator Bulk – folder în care sunt trimise de către programul antispam Yahoo! mesajele suspectate a fi spam. Trash – conţine mesajele care au fost şterse din celelalte foldere

81

Citirea unui mesaj

Click pe folder-ul Inbox se afişează o fereastră ce conţine toate mesajele din folder-ul Inbox. Mesajele care nu au fost citite sunt scrise cu font bold (îngroşat). Pentru fiecare mesaj se afişează numele (adresa) expeditorului, subiectul mesajului, data trimiterii şi dimensiunea mesajului. Atunci când există mesaje necitite, folder-ul Inbox apare cu font bold, iar în paranteză apare numărul mesajelor necitite.

Atunci când mesajul conţine un fişier ataşat, înaintea subiectului mesajului apare simbolul .

Pentru citirea unui mesaj : click pe subiectul mesajului se deschide o fereastră în care este afişat mesajul. Scrierea unui mesaj

Click pe butonul Compose .

Se completează astfel : To (către) : se scrie adresa de e-mail a destinatarului. Dacă se trimite mesajul la mai mulţi

destinatari, atunci în câmpul To se scriu toate adresele acestora separate prin , (virgulă).

Dacă există adresa salvată în agenda de contacte, atunci click pe Insert addresses se

bifează destinatarul click pe butonul Insert Checked Contacts.

82

Cc = Carbon Copy (copie la indigo) : se scriu adresele persoanelor care vor primi o copie a scrisorii. Atât persoanele din câmpul To, cât şi persoanele din câmpul Cc vor afla cine sunt destinatarii mesajului e-mail.

Bcc = Blind Carbon Copy (copie „oarbă” ) : se scriu adresele celorlalţi destinatari care vor primi o copie a scrisorii. Deosebirea între Cc şi Bcc este urmatoarea: persoanele din To şi Cc nu vor vedea cine sunt persoanele menţionate în lista secretă Bcc.

Subject : se scrie subiectul mesajului Printr-un click în zona de editare a textului se poziţionează cursorul şi se poate începe

introducerea mesajului.

Pentru ataşarea unui fişier la mesaj : click pe butonul Attach Files click pe butonul

Browse se caută pe disc fişierul dorit click pe butonul Attach files click pe butonul Continue to Message .

Se fac ultimele verificări (corectitudinea gramaticală şi ortografică a mesajului, adresa

destinatarului) click pe butonul Send . Răspunsul la un mesaj (Reply) Mesajelor primite li se poate răspunde imediat sau ulterior. Pentru a răspunde la un mesaj se parcurg etapele:

Se selectează mesajul primit pentru care se va răspunde se apasă butonul Replay

(răspuns) câmpul To (către) se completează automat cu adresa persoanei respective câmpul Subject (subiect) se completează cu subiectul mesajului primit (dacă se doreşte,

subiectul mesajului poate fi schimbat) se tasteaza răspunsul se apasă butonul Send (se trimite).

Redirecţionarea unui mesaj (Forward) Mesajele primite pot fi retransmise (redirecţionate) şi către alte persoane, astfel că persoanele respective vor primi o copie a originalului.

83

Se selectează mesajul recepţionat care se va retransmite se apasă butonul Forward

(redirecţionare) al barei de instrumente în câmpul To se va tasta noua adresă se apasă

butonul Send mesajul original este inclus automat în corpul noului mesaj.

Ştergerea mesajelor

a) se deschide fiecare mesaj click pe butonul Delete

b) dacă se şterg mai multe mesaje : se selectează mesajele (click pe căsuţele din faţa

fiecărui mesaj) click pe butonul Delete

Salvarea pe disc/deschiderea unui fişier ataşat unui mesaj

Se deschide mesajul respectiv click pe numele fişierului din secţiunea Attachments click

pe butonul Download Attachment click pe butonul Open (pentru deschiderea fişierului)

sau pe butonul Save (pentru salvarea pe disc a fişierului) se alege folder-ul în care va fi

salvat fişierul click pe butonul Save.

84

Adăugarea unui contact în agendă (Address Book)

Click pe tab-ul Contacts click pe butonul Add Contact se completează

datele şi adresa de mail a contactului şi eventual alte informaţii click pe butonul Save.

85

Crearea unui folder Utilizatorul îşi poate crea propriile foldere în care îşi poate organiza mesajele primite.

Click pe hyperlink-ul Add din secţiunea Folders apoi se introduce

un nume pentru folder-ul respectiv click pe butonul OK. Mutarea unui mesaj într-un folder

Se selectează mesajul (click pe căsuţa din faţa mesajului) click pe butonul Move se alege folder-ul.

86

SECURITATE ŞI COPYRIGHT

SECURITATEA INFORMAŢIEI Securitatea datelor este un lement cheie atunci când se lucrează cu informaţii foarte importante. De aceea, persoanele care, prin natura funcţiilor pe care le ocupă, ajung în contact cu aceste date, trebuie să fie instruite asupra modului în care trebuie manipulate aceste date pentru a nu aduce atingere intereselor firmei sau organizaţiei prin publicarea lor neintenţionată. Astfel, managementul unei firme sau organizaţii este dator, printre altele, să definească şi cadrul în care se utilizează datele datele secrete ale firmei, precum şi o serie de politici de asigurare a securităţii datelor. Metode de asigurare a securităţii datelor : restricţionarea accesului fizic la calculator (incinte închise, utilizarea cheilor) restricţionarea accesului logic la date printr-un sistem de drepturi şi de parole specific

fiecărui utilizator protejarea serverelor şi staţiilor prin firewall, atunci când este vorba despre lucrul în reţea realizarea copiilor de siguranţă (back-up) criptarea fişierelor importante utilizarea sistematică a programelor antivirus folosirea sistemelor de alimentare UPS(Uninterruptible Supply) ce asigură, în cazul

căderilor de tensiune, o continuitate de aproximativ 5-30 minute, timp în care se pot salva datele şi se poate opri corect calculatorul.

Back-up Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta, CD, DVD, memorii flash). Se obişnuieşte şi efectuarea de back-up-uri ale sistemului, ceea ce constă în copierea fişierelor de pe dispozitivul de stocare al sistemului (hard disc), în ideea de a avea copii în caz de defectare a acestuia.

Copierea poate fi făcută săptămânal, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, în funcţie de importanţa şi dinamica datelor respective. Viruşii calculatoarelor Viruşii calculatoarelor sunt programe create de oameni cu scopul de a provoca disfuncţii în procesul de utilizare a calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste disfuncţii (care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la aducerea acestuia în starea în care nu mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitateade a se replica (clona) cu mare rapiditate.

Viruşii pot provoca „infectarea” unui calculator, folosindu-se în acest scop de capacitatea lor de a folosi alte programe executabile sau sectorul de boot al sistemului, ca rampă de încărcare în memorie, cu scopul de a infecta toate programele încărcate în memorie ulterior.

Viruşii pot provoca : anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în funcţionarea sistemului de operare, distrugeri de fişiere, corupere de documente sau baze de date etc.

Viruşii pot ajunge într-un calculator în diverse moduri : de pe dischete, CD-uri sau alte dispozitive de stocare ce pot conţine programe deja virusate sau prin descărcarea diverselor programme sau fişiere din Internet.

87

Se recomandă ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus ; programele antivirus detectează programele sau documentele virusate, atenţionând utilizatorul de prezenţa lor şi lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea programului sau documentului descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci când programul antivirus este capabil să facă acest lucru).

Pentru a evita contaminarea cu viruşi, se recomandă : instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista

şi elimina tentativele de virusare procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru o mai bună

protecţie împotriva viruşilor scanarea sistematică a fişierelor sistemului scanarea tuturor dischetelor, CD-urilor, fişierelor primite prin e-mail înainte de utilizare evitarea executării programelor necunoscute

MODALITĂŢI DE DISTIBUIRE A SOFT-ULUI Logica valorificării proprietăţii intelectuale în informatică îmbracă forme particulare. Astfel, se întâlnesc exemple de producători de soft care, din motive temeinice, susţin promovarea gratuită a unui produs pe piaţă. Produse shareware – produse informatice care pot fi distribuite de producător gratuit sau contra unei sume modice. Aceste programme pot fi copiate şi transmise altor utilizatori, fără acordul producătorului, dar folosirea regulată a produsului atrage după sine o înregistrare şi o plată modică (pentru care de obicei se asigură upgrade şi asistenţa tehnică a produsului respectiv). Produse freeware – produse informatice care sunt protejate de dreptul de autor, dar sunt distribuite gratis de autor. Intrarea în posesia unui produs freeware nu înseamnă dreptul de a vinde sau distribui acest produs, fără acordul autorului. Produse licenţiate – produse ce sunt sub incidenţa licenţei ; sunt achiziţionate de la firma sau persoana care le-a creat, contra unei sume de bani. În general, acest drept este valabil doar pentru un singur calculator. Dacă se doreşte instalarea produslui pe mai multe calculatoare se va cumpăra o licenţă specială. Evident, licenţa acordă dreptul de utilizare a produsului, nu dreptul de comercializare sau distribuire a acestuia. LEGISLAŢIE ÎN DOMENIUL IT Copyright-ul (dreptul de autor) Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare, ştiinţifice, artistice sau de orice altă natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă. Protejarea datelor în legislaţia românescă – extrase din Legea nr. 8/1996 privind Drepturile de Autor şi Drepturile Conexe Este o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor legi similare din ţările europene, modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor ce decurg din aceasta. În industria soft-ului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi cunoscută de către utilizatorii de produse informatice este problema dreptului de autor.

88

Art. 30, cap. 5 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani. Art. 72, cap. 9 (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui

program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.

(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73, cap. 9 Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza :

a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator

b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator

c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere.

Art. 74, cap. 9 În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă. Art. 75, cap. 9 În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că :

a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului

pentru calculator c) cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul

dreptului de autor asupra acestuia. Art. 76, cap. 9 În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv corectarea erorilor. Art. 77, cap. 9

a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.

89

b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaşiuni pe care este în drept să le efectueze.

c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator. Art. 78, cap. 9 Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programme pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii :

a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop

b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute al lit. a) a prezentului articol

c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

Art. 79, cap. 9 Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:

a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent

b) nu pot fi comunicate altor personae, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent

c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară sau pentru orice alt act ce adduce atingere drepturilor autorului.

Art. 80, cap. 9 Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a programului pentru calculator. Conform Art. 142 din prezenta lege, reproducerea şi utilizarea neutorizată de programe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care nu a avut consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege.