Suport de Curs - Psihologie Sociala I Completare

8/13/2019 Suport de Curs - Psihologie Sociala I Completare

http://slidepdf.com/reader/full/suport-de-curs-psihologie-sociala-i-completare 1/288

Tematica semes



Cazul Kitty Genovese



Experimentul lui S.Asch



BLUE FOR BOYS, PINK FOR GIRLS



Ce este psihologia socială?

Psihologie socială = tautologie pleonasm?



Ce este psihologia socială? Un domeniu de graniță sau unul interdisciplin A considera psihologia socială domeniu de gra

nedreptățește această disciplină.

O vom considera domeniu interdisciplinar adoar la confluența psihologiei cu sociologia, ddreptul și politologia, științele economice și tebiologice și umane.



De ce este psihologia socială udomeniu interdisciplinar?



Obiectul psihologiei sociale Sociologia studiază societatea sub aspectul str

funcționării sale.

Psihologia studiază individul.

Domeniul nostru nu este nici individul ca entiseparată, nici grupul sau organizația, ca structsociale.

Psihologia socială studiază INTERACȚIUNEA



Obiectul psihologiei sociale Interacțiunea nu înseamnă adiție, adunare În urma procesului de interinfluențare reci

rezultatele sau efectele depășesc termenii d

premise. Aceste rezultate se numesc procese sau

fenomene psihosociale



Obiectul psihologiei sociale Cum influențează comportamentul meu acțiu

celorlalți?

Ce rezultă din prezența laolaltă a celorlalți?

Ce efecte au asupra unui individ comportamentrecute ale altora?

Psihologia socială tratează dependența șiinterdependența conduitelor umane.



Obiectul psihologiei sociale F. Allport (1924): Psihologia social ă are ca obiect de studiu re

reale sau imaginare între persoane, într-un

social dat, de natură să afecteze pe cei implsituația dată.



Obiectul psihologiei sociale G.Allport (1954): Psihologia socială examinează și explică mo

cum gândirea, sentimentele și conduitele insunt influențate de prezența actuală, imagisau implicită a altora.



Abordarea fenomenelor Psihologia socială se distinge nu doar printr-u

teritoriu propriu ci și printr-un punct de vederspecific.

Psihologia generală studiază un om abstract, r

contextul firesc în care el evoluează. Ea aplică o grilă de lectură binară: pe de o part

individul, pe de altă parte, obiectul.



Abordarea fenomenelor Psihologia socială propune o grilă ternară a fap

relațiilor: un eu, un alter, un obiect.

Comparativ cu situația de solitudine, modificăintervenite în comportamentul lui A doar pen

este în preajmă (co-prezență) sau pentru că Ainteracționează cu B, ne arată ce impact are asnoastră întâlnirea cu celălalt.



În loc de concluzie.. Opoziția dintre psihologia generală și psihologia s

pierde mult din acuitate dacă este examinată înprofunzime. În tot ceea ce facem, celălalt intervineregularitate în calitate de model, sprijin sau advers

prin acest fapt psihologia individuală este, de asempsihologie socială.



Psihologie socială sau

psihosociologie? Nefiind un apendice al psihologiei generale, fosintagmei psihologie socială este oarecum inad Denominația sociopsihologie – de origine fran

îndreaptă acest neajuns sugerând că avem de-a

un câmp de cunoaștere unic, chiar dacă în cadpot fi identificați 2 poli de interese: - înțelegerea proceselor psihice ale persoanei î

contact cu socialul și înțelegerea societății.

l ă h l



Vocația aplicativă a psihologiei

sociale Demersul cercetătorului acestui domeniu nu e

cunoașterea, ci și acțiunea.

Suntem interesați de organizarea proiectelor dschimbare a unor situații inadecvate, de interv

asupra câmpului social. Vorbim despre cercetarea – acțiune.

i li i ă ih l i i




sociale Temele majore ale psihologiei sociale aplicate următoarele: - măsurarea indicatorilor sociali subiectivi refe

diferite aspecte ale vieții oamenilor

- starea de sănătate psihică – înțelegând că indeste un sistem bio-psiho-social - studiul problemelor de mediu și impactul fac

nocivi asupra stării de bine psihic și fizic

V i li i ă ih l i i




sociale - organizațiile din sectorul public și privat – cula subiecte ca: leadership-ul, factorii psihosoci

impact asupra satisfacției muncii, climatul psi în grupurile de muncă etc.

- domeniul educației – programe de reducere ș

eliminare a prejudecăților etnice și rasiale, îmbunătățire a relațiilor dintre grupuri cu orie valorice diferite.

- justiția – studiul martorului și mărturiei.





Începuturile domeniului

Încercarea de a găsi geneza fenomenelor psihoși-a găsit locul în interesul manifestat de diverspecialiști pentru înțelegerea fenomenelor impcomportamentul și cultura grupurilor sociale m

În spațiul culturii germane – Moritz

Lazarus(antropolog) și Hajin Steinthal(lingvisconsideră că sufletul unui popor se manifestă limbă, mituri și obiceiuri, astfel că prin studiuse poate ajunge la psihologia popoarelor



Începuturile domeniului W.Wundt – ilustrează exemplar această orient

monumentala operă în 10 volume Volkerpsych

Consideră că psihologia socială ar trebui să stusufletul colectiv, acesta având tot atâta realitat

cel individual. În aceeași perioadă, în Franța, G.Tarde publică

imitației.



Începuturile domeniului Tarde consideră imitația fundamentul vieții so

mecanismul ce asigură difuzarea noului.

Există două moduri principale de a imita: a facce face modelul și a face exact opusul a ceea ce

modelul. Legătura între generații se face prin imitația tr

în cadrul unei generații prin imitația modă.



Începuturile domeniului G. Le Bon (1895) – Psihologia maselor – pune a

pe același mecanism (imitația prin contagiunea explica modificările comportamentului indiv în starea de mulțime.

În mulțime, personalitatea conștientă dispare,formează un suflet colectiv, mulțimea reacționsingură ființă, guvernată de legea unității men




E.Durkheim – creatorul școlii sociologice franceze și opgândirii lui Tarde.

Dacă pentru Tarde societatea reprezintă suma indpentru Durkheim fenomenele sociale sunt niște faobiective ce exercită o anumită presiune asupra in

Un fapt social constă într-un mod de a acționa, a ga simți, fixat social și apt de a exercita o presiune acomportamentelor fiecărui individ ( reușita școlardivorțul, căsătoria, participarea la vot etc)



Începuturile domeniului Norman Triplett introduce psihologia socială p

experimentării în 1898 prin studiile privind insocială sub forma facilitării sociale.

Remarca timpii superiori ai ciclistilor evoluand

compania altora fata de situatia solitara. Modeleaza apoi un context similar – o cursa de

….mulinete

1898 – debutul psihologiei sociale ca științ



Începuturile domeniului In anii ‘20, Floyd Allport va da numele acestui

fenomen, cunoscut de atunci ca facilitare socia

Facilitarea socială semnifică creșterea performindividuale datorită realizării unei activități în

prezența sau în comun cu alte persoane.






1909 – Charles S. Cooley – dezvoltă teoriainteracționistă. Elaborează teoria eului personal ca oglindire ș

reoglindire în alte persoane, considerând că fă

interacțiune umană eul nu poate exista. Introduce conceptul de grup primar – grupul m

care există relații de tipul face to face între megrup cu rol de mijlocitor în procesul socializăr



Începuturile domeniului Un alt nume important este cel al lui Floyd All În 1924 publică un tratat de psihologie socială

principal, pe rezultatele studiilor experimenta

În opera sa se regăsesc unele dintre temele mapsihologiei sociale contemporane: studiul relainterpersonale, al contextului social, rolulreprezentărilor sociale, ș.a.



Perioada clasică 1935 – 1960 Se caracterizeaza prin aparitia unor lucrari si

efectuarea unor cercetari care au ramas modelcercetatorii de mai tarziu.



Perioada clasică Experimentul lui M.Sherif privind efectul auto

experiment considerat a fi prototipul formării norme într-un grup social.

Înființarea, de către K.Lewin și colab. a unui C

cercetări pentru dinamica grupurilor și studierclimatelor de conducere.



Perioada clasică

Elton Mayo fondează școala relațiilor umane Conduce o serie de experimente de psihosocio

industrială, ale căror rezultate vor schimba oplucru în cadrul organizațiilor, deplasând accen

aspectele informale. G.Gallup fondează primul institut de sondare publice, al cărui succes este legat de pronostica victoriei președintelui Roosevelt în alegerile di



Perioada clasică

1936 – R.Linton publică The Study of Man – lucrarsunt definiți doi termeni esențiali din vocabularulpsihologiei sociale – statutul și rolul.

Un clasic al psihologiei sociale este considerat și G

Allport prin studiul atitudinilor, al prejudecăților larg, al personalității.

În aceeași perioadă, J.L.Dollard, într-o lucrare a sapentru prima dată ipoteza frustrare – agresivitate.



Perioada clasică

1937 – apare primul număr al revistei Sociome Fondatorul sociometriei , cu sens de cercetare

a relațiilor interpersonale sub aspectul atracțieindiferenței sau respingerii într -o situație de al

este J.L.Moreno. 1940 – R.Lippit publică studiile experimentale stilurilor de conducere autoritar, democratic șifaire.



Perioada clasică F.Heider, cunoscut azi ca părintele teoriei atribinițiază studiul organizării cognitive.

S.Asch realizează studii asupra percepției persa fenomenului conformismului.

L.Festinger marchează psihologia socială a decși 7 ale sec.XX prin teoria disonanței cognitivecomparării sociale.



Perioada clasică Studiul atitudinilor, ce a debutat anterior p

inventarea scalelor de măsurare a acestora,amploare acum prin C.Hovland, interesat ddiferitele componente ale procesului persu

și a schimbării atitudinilor pe această cale.



Perioada modernă și contemp

- Sunt inaugurate noi domenii ale psihologiei soreprezentările sociale, influența minoritară,comportamentul prosocial, atracția interperso

Albert Bandura – teoria invatarii sociale a agresi

William Mc Guire – tehnica inocularii pentru sprezistentei la persuasiuneSerge Moscovici redescopera conceptul de reprez

sociala si-l reinterpreteaz




- Irving Janis – gandirea de grup ca patologie ideciziilor

- Teorii explicative ale procesului atribuirii – E Jones

- Obedienta fata de autoritate – Stanley Milgra -Diferentele psihologice (psihosociologice) din

– Eleonore Maccoby

Neajutorarea invatata Martin Seligman



Perioada modernă și contempora

În perioada contemporană, se accentuează untendințe ale perioadei anterioare – cognitivismapar și teme, preocupări noi.

Asistăm la revirimentul psihologiei sociale eurcu un stil de abordare a problemelor foarte difpsihologia nord – americană, dar și lainternaționalizarea psihologie sociale grație cirevistelor de specialitate, a congreselor etc.




Pe de altă parte, asistăm la o criză a psihologieprintre ale cărei cauze amintim:

critica statutului științific al disciplinei,

a metodelor folosite,

lipsa integrării diverselor teorii, contaminarea ideologică etc.

Obiectii la adresa psihologi



Obiectii la adresa psihologisociale - Psihologia sociala este simt comun formucuvinte mai pretentioase.

-nu face decat sa demonstreze ceea ce oricematur ar intui

- Bias-ul privirii retrospective

Tendinta individului de a supraestima cunolui anterioara asupra unui eveniment odata

acesta s a rodus

Obiectii la adresa psihologi



Obiectii la adresa psihologisociale

Trebuie mentionat faptul ca in multe studii pssociala se dovedeste contraintuitiva, mergand contrar intuitiei si simtului comun.

Efectul de martor ori studiile lui Milgram priv

obedienta etc. – pot fi exemple in acest sens.



Nivele de analiză

PersoanaRelațiile interpersonale

Grupurile miciGrupurile mari și fenomenele

masă



Persoana în psihologia soci

Etimologic, provine din lat. persona, derivat digreacă – prosopon.

În teatrul antic, primul sens a fost de mască sacostumație folosită pt. a întruchipa un persona

Al doilea sens – rolul jucat în teatru Ieșind din sfera teatrului, se aplică individului

joacă rolul.



Persoana în psihologia soci

De ce studiem acest nivel? - procesele psihice nu sunt entități separate, n

anonime, sunt ale persoanei

-persoana contează ca loc de geneză a fenomen

psihice, cadrul lor de referință. - fenomenele psihice contează ca lianți între o

nu doar ca stări interne ale cuiva



Statutul și rolul persoanei

2 noțiuni corelative, mult utilizate în psihologsocială.

Exprimă aspecte ale dinamicii comportamentagenerate de relația dintre persoană și situație.

În context social, interacțiunea dintre indivizi realizează mai mult la acest nivel – poziții și obdecât autentic, personal.



Statutul

Reflectă faptul că, în grupuri, comportamentelepersoanelor se diferențiază potrivit pozițiilor și funocupate în cadrul diverselor structuri sociale.

Statutul reprezintă o poziție de bază a persoaneistructura socială.

Ea poate fi raportată la un rang mai coborât sau mcorespunde unui ansamblu de reguli și obligații.

Statut - influență



Statutul

J.Stoetzel – “ansamblul comportamentelor la cputem aștepta, în mod legitim, de la ceilalți ”

Ex. Statutul de medic

Fiecare individ ocupă cel puțin o poziție care î

anumite drepturi și obligații. Grupurile sociale reprezintă ansambluri de sta

rețele de poziții strâns legate între ele.



Statutul

Turner (1988) prefera perspectiva conflictuala, conca diferentierea statusului "este mai ales rezultatunesfârsitelor lupte pentru alocarea resurselor insu

O altă perspectiva accentueaza rolul diviziunii mudefinirea statusurilor, acestea fiind rezultatul eforcomun al grupului de a-si atinge scopul mai bine srepede.



Statutul Statutul este important pentru psihosociologie și datorita fa

pozitiile de status din cadrul unui grup sunt adesea ierarhizatermeni de prestigiu sau privilegii.

trasaturile dupa care poate fi determinat statusul unei persocadrul unui grup sunt multidimensionale, iar relatia dintre dpoate fi ea însasi foarte variabila si complexa.

De exemplu, statusul poate fi stabilit în functie de venit, graeducatie, apartenenta etnica, sex, vârsta, etc. atunci când acaspecte sunt coerente între ele se vorbeste adesea despre exiconsistenta sau cristalizari de status (Lenski, 1961).



Statutul Distingem: A . statute prescrise – bărbat sau femeie, adult ori c

statute câștigate – liderB. statute formale - instituționalizate

statute informale

C. Statute sociale, profesionale, familiale etcDesemnând și delimitând comportamentele pe care

este îndreptățit să le aștepte de la alții, statutul dă definițpersoanei (ne autodefinim și suntem, cel mai des definiți a



Rolul

C ăci lumeae o scen ă și

to ț i suntem

actori



Rolul

Este reversul statutului Un rol este un mod structurat de participare la

sociala.

Definim rolul drept ansamblul comportament

care ceilalți le așteaptă de la noi, în mod legitimsau

Rolul este aspectul dinamic al statutului



Rolul

Cf. Lui J.L.Moreno – rol, cuvânt din franceza veche în franceza și engleza medievală din latinescul rotde pe care citeau sufleurii textul în Roma și Greciaantică(teatru).

Teoria modernă a rolului își are originea logică șiperspectivele în teatru.

Sociologii care au preluat conceptul (și-n unele sitmonopolizat) au fost G.Mead, R.Linton, T.Parsons



Rolul

Forma actuală și tangibilă pe care o ia sinele. Definim rolul ca forma de funcționare pe care și-o

individul în momentul în care reacționează la o sitspecifică, în care sunt implicate și alte persoane/ o

Această formă este creată de experiențe trecute și tiparele culturale ale societății în care trăiește indi Astfel, fiecare rol este o fuziune de elemente privacolective. (cultură și rol)



Rolul

Rolurile pot fi: A. Ideale – desemnează, la modul ideal, contri

care un individ trebuie să o aducă la relațiacomportamentală.

B. Emergente – descriu regularitatea reală acomportamentului nostru, apropiinde-se mai mai puțin de prescripții.



Rolul Prescripțiile de status – rol reprezintă un set de norme sau r

aplicate comportamentelor pe care le presupune o poziție so Sunt obligații de a face sau a nu face. Sunt rod al învățării sociale. Unele sunt imperative, altele sunt mai permisive. Unele dintre aceste prescripții interferă cu funcțiile statutulu

comportamentele vizate de ele trebuie să se conformeze riguregulilor. Alte comportamente sunt lăsate la libera alegere a celui ce

interpretează rolul.



Rolul

Subprocesele de rol: Perceperea

Înțelegerea

Acceptarea

Interpretarea roluluiPrimele două sunt cognitive, următoarele sunt d

atitudinal – aptitudinală.



Relația dintre statut, rol și



ț școmportamentul persoanei

Ideal ar fi ca persoana, prin calitățile sale, să cocu cerințele statutului, să-și realizeze rolul la c înalt nivel de performanță.

De cele mai multe ori se obține o variantă

intermediară, persoana conformându-se prescde rol, dar nu în totalitate.

Se realizează un compromis între dezirabil și p




comportamentul persoanei G. Allport (1981) a aproximat într-o schemă relaţia dintre pre

de rol (stereotipul social) şi comportamentul de rol, relaţie m însuşirile şi capacităţile personale.

Comportamentul în rol combină o parte de presiune sau consocială şi o parte de redimensionare sau improvizaţie în sens

cuvântului. Acumularea de improvizaţii în timp devine punctul de pleca

inovaţiei, al schimbării imaginii publice a rolului. Sociologiaasupra ofertei sociale de modele, iar psihologia socială punepe redefinirea personală a rolului, pe latura de inovare sau cr




comportamentul persoanei Să examinăm: A. comportamentul aceluiași individ plasat în

diferite. B. comportamentul unor indivizi diferiți plasa

aceeași situație. În primul caz vom vorbi despre determinări

personale, în al doilea despre determinăripoziționale în interpretarea rolurilor sociale.

Relația dintre statut, rol șil



comportamentul persoanei Îndeplinirea efectivă a rolului poate evolua de

determinate aproape integral de factori depersonalitate, până la forme determinate aprointegral de prescripții.

Maxim de determinism situațional – conformi Maxim de determinism personal – devianță În general, persoanele se înscriu în prescripțiil

altfel societatea le sancționează.

Perspective asupra relației r



comportament

Prima menține o distincție fermă între cele donoțiuni: personalitatea nu se confundă cu roludoar se exprimă prin acesta.

O a doua reduce personalitatea la jocul de rolu

aceasta confundându-se cu personajul. O a treia face din personalitate o putere de opț

între roluri și de sinteză a lor.

Personalitatea de bază și



personalitatea de statut Antropologul american R.Linton s- a ocupat de fo

personalității în context socio-cultural. În cadrul aceleiași culturi, elementele comune ale

personalității formează o configurația bine integratipul personalității de bază a acelei societăți.

Aceasta furnizează membrilor soc. valori și înțelescomune. Există însă și configurații suplimentare caracterist

diverselor grupuri delimitate în interiorul societăț Acestea sunt

li ă il d

Personalitatea de bază și



personalitatea de statut

A. Kardiner – Personalitatea de baza = aceaconfiguratie a personalitatii care este impartasmajoritatea membrilor societatii ca rezultat alexperientelor timpurii pe care ei le au in comu



Conceptia admite ca:

- traditia culturala determina lectiile pe care parinda copilului si modul in care sunt predate

- culturi diferite au moduri diferite de formare a co

-experienta timpurie a copilului exercita un efect dasupra personalitatii sale

-experiente similare vor tinde sa produca personalsimilare in cadrul culturii

Personalitatea de bază șilit t d t t t



personalitatea de statut

De remarcat rolul facilitator al acestor conf în funcționarea societății.

Membrii grupurilor pot interacționa cu succhiar și numai în baza indicațiilor referitoa

statut – cunoscând poziția și regulile ceguvernează această poziția.

C fli t l d l



Conflictele de rol Conflictele se pot naște între roluri sau în interior

aceluiași rol.

Surse de conflict la nivel socio-cultural:

- proliferarea rolurilor în societatea contemporană.

- inconsistența și echivocul pozițiilor și al modelelocorelative (poziții de intersecție).

- evoluția rolurilor devansează modelele comune.

C fli t l d l



Conflictele de rol Surse de conflict la nivel interacțional:

- discordanță între așteptările și condurol între 2 sau mai multe persoane;

- competiție pentru asumarea simultanaceluiași rol;

C fli t l d l



Conflictele de rol Surse de conflict la nivel individual:

- Individul nu aderă afectiv sau ideologic la rsău;

- Individul este plasat într-o poziție de inters

- Individul este contrariat între exigențeleincompatibile ale unui rol mixt;

Conflictele de rol



Conflictele de rol Modalități de rezolvare: - Stabilirea unei ierarhii între prescripții – astf

rolul privilegiat să fie când cel care corespundepresiunilor sociale, când cel care corespundeaspirațiilor personale

Stabilirea unei alternanțe între roluri Promovarea unui nou tip de rol, care să concili

așteptările contrare.

Nivelul de aspirație



Nivelul de aspirație Se referă la latura proiectivă a personalității: sp

aspirații, scopuri etc.

Îl definim ca nivelul performanței viitoare însarcină familiară pe care individul încearcă

atingă explicit, cunoscând nivelul performaanterioare în acea sarcină.





Are două surse: A. Interacțiunea dintre subiect și sarcină –

compară cu el însuși în diferite situații, ceedorește actual ține de lecțiile servite de înce

anterioare. B. Interacțiunea dintre membri grupului –

normele de grup




Nivelul de aspirație Înălțimea aspirației persoanei depinde de statu

Măsura acestui statut este dată de ceea ce aparnormal pentru grupul său

sau

de comparația stimulatoare ori demobilizatoareușitele unor grupuri recunoscute de subiect superioare sau inferioare lui.




Nivelul de aspirație Reguli:

Nivelul de aspirație crește dacă subiectul obsergrupul cu statut inferior reușește mai bine în rsarcinii.

Nivelul de aspirație scade dacă subiectul obsergrupul cu statut inferior reușește mai puțin binrealizarea sarcinii.

Teme



Teme Enumerați câteva dintre status-rolurile deținu

Vă aflați sau v -ați aflat vreodată în conflict de

Dacă da, cum ați rezolvat această situație?

Care trăsături ale personalității voastre vă ajut

jucați rolul actual și care vă împiedică? Este bine ca persoana să se identifice cu un rol

Sociometria



Sociometria Sociometria ( aplicarea măsurii=metrum la ființa s

fost inițiată de J.L.Moreno Ea are ca obiect studiul matematic al proprietățilo

psihologice ale grupurilor

Tehnicile sociometrice reprezintă un ansamblu deinstrumente destinate măsurării configurației și inrelațiilor interpersonale din interiorul grupurilor.

Sociometria



Sociometria Aplicabilitate: A. Cunoașterea relațiilor din cadrul grupului (

important pentru dinamica oricărui fel de grup, fiesau de muncă)

B. O cunoaștere mai bună de către membri

propriei lor poziții în cadrul grupului. C. Îmbunătățirea relațiilor și climatului

psihosocial al grupului.

Sociometria



Sociometria Are printre instrumentele sale:

- testul sociometric

- matricea sociometrică

- indicii sociometrici

- sociograma - cadranele sociometrice

Sociometria



Sociometria Testul sociometric – pricipalul instrument al teh

prin care se pot determina: - statutul unui membru în câmpul relațiilor

interpersonale - structura psihologică globală a grupului și a

subgrupurilor din interiorul său - diversele centre de influență - coeziunea grupului - percepția grupului față de un anumit membr

Sociometria



Sociometria Testul constă în formularea unor întrebări prin int

cărora se solicită fiecărui membru să-și exprime siși antipatiile față de colegii săi.

Este important ca întrebările să fie realizate în bazcriterii atent alese, în concordanță cu interesele m

grupului, dar și ale cercetării. Alegerile pot fi sau nu limitate.

Se precizează că ordinea preferințelor este una val

Sociometria



Sociometria Datele testului sociometric sunt trecute într-u

cu dublă intrare Pe verticală trecem punctele atribuite din aleg

/respingerile colegilor nominalizați, pe orizon

trecem percepțiile pozitive și negative atribuitcolegilor.

Sociometria – indicii sociomet



Sociometria – indicii sociomet 1. Indicele statutului sociometric – arată po

ocupată de un individ în cadrul grupului și secalculează astfel: I = n/N – 1.

2. Indicele expansiunii afective – se calculea

astfel: nr. Indivizilor aleși de către X/ N - 1 3. Indicele de coeziune a grupului –

Nr. Alegerilor reciproce x 2/ N( N – 1 )

Sociometria – indicii sociomet



Sociometria – indicii sociomet Datele obținute ajută la elaborarea sociogram

ne permite să vizualizăm viața afectivă a grupu Ea ne oferă imaginea diadelor, triadelor, a lanț

altor tipuri de relații interpersonale. Ne indică rapid liderii și izolații, situațiile de

unilateralitate, statutele privilegiate, centralitaneutralitatea ori poziția ingrată a celui respinscei mai mulți.



Construcția socială a personal



Construcția socială a personal Personalitatea fiecăruia dintre noi este o const

unică, realizată sub influența a 3 categorii de f

EREDITATEA

MEDIULEDUCAȚIA




Construcția socială a personal Subliniez natura socială a ceea ce constituie nu

personalității – eul sau sinele. Influența factorilor socio-culturali este însă viz

chiar la nivele mult mai puțin complexe, desprcredea că sunt determinate exclusiv de ereditaar fi senzațiile sau percepțiile.

Cercetări



Cercetări P. Golu în “Fundamentele psihologiei sociale”

analizeaza faptele de cercetare care atesta prezfactorilor socioculturali in perceptie, faptul cacomponente ale comportamentelor perceptiveinfluenta experientei trecute a individului, a

apartenentei la grup si la normele sociocultura

Autorul se refera in primul rand la date etnol

Cercetări



Cercetări In cercetarile lui Malinovski se gaseste un exemplu in

de modelare a experientei vizuale prin factori cultu - Într-o anumită cultură notiunea de asemanare dintre

copii si dintre copiii acelorasi parinti este strict regizatanormele sociale, fapt care, intr-o anumita masura, poatchiar impotriva marturiei simturilor. De pilda, aseman

tatal este considerata ca naturala si convenabila; existeintotdeauna presupusă si afirmata. A insinua ca este o intre copil si mama ar fi o grava injurie.

Cercetări



Cercetări Datele lui J.F. Lips ilustreaza, de asemenea influenta regla

normei sociale asupra perceptiei individuale. Un pictor englez, care voiaja prin Noua Zeelanda, a executatunui numar de indigeni, inclusiv portretului unui sef batranfata era acoperita de un tatuaj in spirala, caracteristic pentrurangul sau. Aratand tabloul modelului sau are o mare surpriBatranul refuza tabloul spunand: ,,acesta nu este ceea ce sunRugat sa-si faca propriul potret acesta a redat doar tatuajul cexprima raporturile sale cu tribul, spunand: ,,Iata ce sunt euexplica aceasta prin faptul ca, la tribul cercetat, nu notiuneaci cea de comunitate era suprema.

Cercetări



Cercetări Interesante sunt si variatiile, de la un grup la altul, ale perce

culorilor si diferitelor tonuri cromatice, variatii care se padesea sub influenta terminologiei privind culorile.- Potrivit datelor lui Wallis incapacitatea aparenta a membrilo

grupuri de a recunoaste anumite culori, ca si tendinta lor deculori au o origine lingvistica.

La aceeasi concluzie ajunge si Margaret Mead care, potrivitconstatarilor ei asupra indigenilor din Noua Guinee, arata caclasificarea culorilor este atat de diferita incat ei vad galbenubleul verde si bleul lavanda ca varietati ale aceleiasi culori.

Cercetări



Cercetări Observatii asemanatoare s-au facut in legatura

fenomenele auditive. Imbinarea sunetelor potrivit anumitor interva

sa para consonanta pentru unele comunitati sidisonanta pentru alte comunitati

Aceste variații țin și de epoca istorică

Cercetări



Cercetări Variatiile de la o cultura la alta s-au constatat si la

mirosului si al gustului. Membrii unui trib din Africa au fost impresionati

neplacut de mirosul autentic al unei vechi branze Olanda si au facut sa circule ,,zvonul” ca albii cons

murdariile cele mai dezgustatoare. Mirosurile de apa de colonie sau de sapun parfurm

asemenea, le repugna.




Construcția socială a personal Eul sau sinele

– este determinat mai ales social - este cel care dă sentimentul identității person - are 3 componente: A. Componenta cognitiv ă – conceptul de sine

B. Componenta afectivă sau stima de sine C. Componenta comportamentală sau prezentare

sine.

Sinele (self-ul)



( ) Reprezintă totalitatea informațiilor, atitud

credințelor pe care le are o persoană despr sau

Sistemul caracteristicilor pozitive si negative ple atribuim

Sinele (self-ul)



( ) O intelegere deplina a self-ului cuprinde corpul

identitatea definita social (inclusiv status-rolu personalitatea si cunostintele persoanelor despinsele.

R.Baron(1998) cf. Ilut P., 2001

Conceptul de sine



p Cum se formează? 1. Introspecția – un comportament poate avea

motive și doar cel care cunoaște din interior gâși sentimentele care au acompaniat comportamare o impresie validă despre ceea ce l-a

determinat.(experiment – pag.40)

Conceptul de sine



p 2.Teoria evaluării reflectate (Charles Cooley) Cunoașterea de sine este dată de feedback-ul pe ca

primim de la cei din jur cu privire la propria noastpersoană. Astfel, self concept-ul este un produs alinteractiunii sociale iar participarea la grupul prim

factorul cel mai important in geneza self-ului. Modalitate importantă de autocunoaștere mai ales

fragede.

Importanța etichetărilor!

Conceptul de sine



p 3. Teoria comparării sociale (Leon Festinger)

Dobândim informații despre noi înșine compane calitățile cu aceleași calități întâlnite la cei d

Acest proces începe odată cu inserția în grupu

Comparare ascendenta– imbold pentru perfec Comparare descendenta– creșterea stimei de s

Compararea sociala si definirea de sin



p Salovey si Rodin au propus un model al invidie

geloziei bazat pe compararea sociala. Potrivit lor, tipul de situatie de comparare soci

de a provoca aceste sentimente este cel in careindividul primeste un feed-back ce-I amenintade sine.

Compararea sociala si definirea de sin



p Cele trei conditii necesare pentru acest fenom

A. feed-back-ul negativ – evaluarea de sine estafectata negativ de comparatia facuta

B. un domeniu relevant pentru definirea de sin

C. compararea cu un altul similar

Conceptul de sine



p 4. Teoria interiorizării rolurilor

Pentru fiecare dintre noi, unul dintre rolurile s jucate este extrem de relevant.

Atunci când semnificația sa este crescută și de

că individul este satisfăcut de rol și-i alocă mu vorbim despre integrarea caracteristicilor rolustructura personalității.

Conceptul de sine



5.Teoria autopercepției – ajungem să cunoaște

fim conștienți de) propriile noastre caracteristpornind de la comportamentele anterioare. Facem inferențe (deducții) despre noi înșine la

o facem și pentru ceilalți – ne observăm

comportamentele în diverse situații și formulăconcluzii cu privire la trăsăturile care au deteracțiunile.



Stima de sine



Sinele are și o componentă afectivă – stima de

Provenind din latinescul aestimare = aprecierereferă la părerile + sau – pe care le au oamenii înșiși.

Cercul vicios al stimei de sine:

Stimă de sine scăzută – expectații negative – e– eșec – autoblamare.

Stima de sine



Prima referinta despre stima de sine se regases

William James in “Principles of Psychology” In opinia lui, stima de sine reprezinta raportu“succesele obtinute” si “aspiratiile sau pretinitiale”, adica rezultatul evaluarii performan

domenii importante pentru eul sau sinele unepersoane.

Stima de sine



Corelează + cu reziliența, înțeleasă drept cap

individului de a-si reveni rapid dupa o boala, oschimbare, sau o calamitate.

Concepte corelate



Conștiința de sine – starea psihică în care sel

obiect al propriei atenții. Situațiile care cresc priza de conștiință asupra

sunt: publicul, camerele video, oglinzile.

Acestea ne atrag brusc atenția asupra felului înpercep ceilalți și asupra discrepanțelor sinel

Concepte corelate



Discrepanțele sinelui – sunt nepotriviri între

stări ale sinelui, astfel: - sinele actual – reprezentarea sinelui

-sinele dorit - ceea ce ar dori persoana să fie

- sinele ideal - ceea ce ar dori alții/ceilalți sem Atrag consecințe pe plan afectiv – tristețe sau

anxietate.

Prezentarea de sine



Cum ne exteriorizăm, cum ne facem cunoscuț

(eventual plăcuți) altora este la fel de importantce credem sau simțim despre noi.

Prezentarea de sine strategică = manipularea ipe care o au ceilalți despre noi (brandul personpentru a câștiga putere, influență, simpatie, ap

Validarea conceptului de sine.

Percepția socială



În sens larg, percepție socială = percepția fenomen

sociale, percepția grupală și perceperea celuilalt În sens restrâns = studiul modului în care ne form

impresii despre ceilalți și elaborăm raționamente pla ei.

Definim P.S. ca procesul cognitiv realizat în cadrelexperienței sociale a individului, prin folosirea tipculturale existente = a-l introduce în diferite categorii semnificativecultură.

Percepția socială



Cum se realizează? care sunt elementele per

sociale? 1. Aparența fizică. a. configurația feței – 90% dintre cei chestionați ad

pentru ei, trăsăturile feței spun ceva despre caract

persoanei.

Percepția socială



b. structura corporală – au existat teorii person

bazate pe morfologie, ca și legături între apartla un anumit tip și predispoziția de a declanșa tulburări psihice.

Alte teorii au făcut chiar legătura dintre morfo

tendința spre delincvență – Lombroso (stigmaKretchmer – tipurile atletic, picnic, astenic, di

Percepția socială



C. Vestimentația – furnizează indici despre:

- factorul economic - statusul social

-percepția persoanei despre sine

- trăsături de personalitate – conformism, doriepata, creativitate, nesiguranță etc.

- eventuale tulburări psihice

Percepția socială



2. Limbajul verbal

- indicații cu privire la apartenența la o anumită- nivelul de educație, lecturi

- profesie (jargon)

- trăsături temperamentale - eventuale tulburări psihice

Percepția socială li b j l b l



3. limbajul nonverbal

a. mimica – expresiile faciale completează saucontrazic ceea ce spunem. b. pantomimica - ansamblul gesturilor pe care

facem și care întregesc comunicarea. c. postura – felul în care cineva merge, stă sau

așează ne va da alte informații despre felul cumși cum se simte actual ( dominanță sau obedie încredere sau anxietate etc.)

Teoria atribuirii



Una din liniile de cercetare ale psihologiei sociale,

preocupată de modalitățile în care oamenii își expce fac ei înșiși(autoatribuire) sau ceea ce fac, simt gândesc ceilalți(heteroatribuire)

Pionieratul în acest domeniu aparține lui F.Heider

1958 avansează conceptul, după această dată numălucrărilor cu privire la acest fenomen crește f. mult începutul anilor 90 existau deja peste 1000 lucrări

Teoria atribuiriiP H id ib i l i l



Pentru Heider, atribuirea este procesul prin care omul realitatea, o poate prezice și stăpâni.

Teoria atribuirii reprezintă o parte a ceea ce se numeștepsihologie naivă ( a simțului comun).

În încercarea de a face inteligibilă realitatea, de a-și expevenimentele ai căror actori sau observatori sunt, oamobișnuiți se comportă ca un fel de oameni de știință sp

Ei uzează, ca și savantul, de o serie de teorii, ipoteze, pconcordanță și lanțuri de deducții dinspre fenomeneleobservabile spre cauzele care le-au generat.

Teoria atribuirii



Actor – cel ce se află în câmpul percepției noas

Observator – cel ce percepe Inferență – procedeu mental prin care se realiz

deducție și se dă sens unui comportament.

Atribuire internă – individul este determinat dinterior să realizeze comportamentul

Atribuire externă – determinare din exterior.

Când au loc atribuirile?



Nu căutăm explicații pentru orice, ci pentru ce

este fie nou, nefamiliar, fie straniu. În general, lucrurile se petrec conform unor sc

conținând secvențele așteptate și ordinea lor dproducere.

Când scenariul lipsește ori ceva nu corespundeașteptărilor noastre, au loc activități inferenția

Modele ale atribuiriiA M d l l i f i d (J &



A. Modelul inferenței corespondente (Jones &

Pentru autori problema este atribuirea unei dipersonale stabile celuilalt (cel observat)porninacțiunile acestuia.

Încercăm să deducem din act dacă el corespun

dispoziții interne a actorului: - este persoana care a comis un act agresiv o be - este cel care a donat bani Bisericii un altruist

Modele ale atribuirii P t ă d t î t bă i b



Pentru a răspunde acestor întrebări ne vom baza p

categorii de factori: - libertatea alegerii – acele comportamente car

sunt impuse dau cea mai relevantă informație - acele comportamente care se îndepărtează de

prescripțiile de status-rol sunt mai relevante - acele acte care au mai puține consecințe dezi

dau mai multe informații despre actor.

Modele ale atribuiriiOd ă ifi i i f i b l



Odată verificați acești factori, observatorul:

-reperează efectele unei acțiuni - compară efectele acesteia cu efectele altor acț

posibile dar nerealizate

- stabilește corespondența între acțiunea efectintenția subiacentă și o dispozițe.

Modele ale atribuiriiB M d l l i i i (H K ll )



B. Modelul covariației (H. Kelly)

Ia în discuție și factorul situație, considerândexsită comportamente care nu sunt determinaneapărat de o dispoziție personală, ci de conju

Ce a determinat comportamentul lui X într-o asituație? o trăsătură a lui sau situația în care se

Modelul covariației C f l i K ll t i â d f t ib i i



Conform lui Kelly, atunci când fac atribuiri oa

folosesc un principiu al covariației: Dacă un factor anume determină comporta

atunci el este prezent de câte ori comportamse produce și absent când nu se produce.(pr

repetate)

Modelul covariației Observatorul grupează informațiile în trei grupe:



Observatorul grupează informațiile în trei grupe:

- informație consensuală – provine de lacomportamentul unor persoane diferite aflateaceeași situație, sub influența aceluiași stimul

-informație specifică – comportamentul acelei

persoane în condițiile acțiunii unor stimuli dif - informație consistentă – o singură persoană,

stimul, de-a lungul timpului în situații diferite



Exemplu Andreea plânge la film efectul (plânge) po



Andreea plânge la film – efectul (plânge) po

determinat de ceva din persoana Andreei (sende stimul ( filmul este dramatic) sau de circuminteracțiunii cu stimulul ( ceva grav s-a petrecuanterior vizionării).

Principiul covariației arată că efectul este prodfactorul în funcție de care variază.



Erorile de atribuire Distorsiune sistematică a unui proces de atribu



Distorsiune sistematică a unui proces de atribu

subestimarea sau supraestimarea factorilor caureali.

Eroare fundamentală de atribuire = tendințsupraestima în explicarea comportamentului u

persoane factorii interni în detrimentul celor esituaționali.

Erorile de atribuire Diferența dintre actor și observator în cadrul a



Diferența dintre actor și observator în cadrul a

proces va duce la atribuirea de cauze externe pcomportamente dar dispoziționale (interne) pcomportamentele altora.

Atribuirea cauzelor succesului/eșecului – succ

atribuit unor cauze interene ( muncă, aptitudieșecul unor factori externi ( neșansă etc).

Autorealizarea profetiilor1 Observatorul dezvolta anumite expectante eron



1. Observatorul dezvolta anumite expectante eron

despre actor2. Observatorul actioneaza ca si cum aceste expect

adevarate si-l trateaza pe actor in consecinta

3. Opiniile observatorului schimba conceptul de si

actorului. Actorul isi adapteaza comportamentuopiniile si atitudinile observatorului

4. Observatorul interpreteaza comportamentul acto confirmare a profetiilor sale initiale.

Pygmalion in clasa



Pygmalion in clasa

Atitudinile si schimbarea lo Atitudinea este în primul rând o modalitate d



Atitudinea este, în primul rând, o modalitate d

programat pentru sau împotriva anumitor luc Predispoziția de durată, învățată, de a te comp

corespunzător față de o anumită clasă de obiec

Un sistem de evaluări pozitive și negative de d

stări emoționale și tendințe către acțiuni pro scontra în legătură cu un subiect social

Atitudinile si schimbarea lo În cadrul sistemului psihic, atitudinile formează un subsiste



p ,fiecare atitudine se leagă de celelalte,în plan orizontal dar ș

În plan orizontal, de ex. atitudinile politice se leagă de cele e

Teoria echilibrului arată că acestea sunt cu atât mai stabile csentimentele față de un obiect social sunt consistente cu senfață de alte obiecte cu care acesta se află în legătură.

De ex., atitudinea politică a cuiva are mai puține șanse de a satunci când omul respectiv are sentimente pozitive atât fațăpartidului, cât și față de echipa acestuia, de ziarul ce le susținplatforma etc.

Atitudinile si schimbarea lo Structura însemnând și ierarhie, aceasta se traduce în diferit



ș ,abstractizare pe care le pot avea obiectele atitudinii.

De ex. – în ceea ce privește atitudinile etnice, pe cel mai înaltabstarctizare vom plasa atitudinea față de om, pe care se funatitudinea față de națiune și apoi atitudinea față de diverse getnice.

D.p.d.v al influențării atitudinilor este important faptul că sunei atitudini presupune schimbări în atitudinile de la acelade nivel supraordonat.

Atitudinile si schimbarea lo Componenta afectivă – rezultantă a evaluări



Componenta afectiv ă rezultantă a evaluări

situației, obiectului atitudinii; Componenta cognitivă – dependentă de jud

evaluarea rațională a respectivei situații;

Componenta comportamentală – suscită

controverse printre psihologi, deoarece uneoride a simți și gândi conduce spre comportamencorespunzător, alteori nu.

Atitudinile si schimbarea lo Dacă uneori ne manifestăm atitudinile prin



Dacă uneori ne manifestăm atitudinile prin

comportament și alteori nu, ce efect are asupraindividului faptul că, uneori, manifestărilecomportamentale nu sunt în acord cu ceea ce ce simte?

Ce se întâmplă ca efect al percepției acestei lipconsistență?

Teoria disonantei cognitive Disonanța reprezintă o stare psihologică neplă



Disonanța reprezintă o stare psihologică neplă

resimțită de indivizi în momentul în care douăale noastre cu privire la același obiect se află înconflict.

L.Festinger arată că: “existența disonanței este

psihologic inconfortabilă. Din această cauză emotiva persoana în încercarea de a reduce disopentru a atinge consonanța”

Teoria disonantei cognitive De exemplu, există disonanță între cunoaștere



p , ț ș

faptului că fumatul este dăunător și plăcerea psimte fumătorul, ori între a fi obligat sub presisocialului de a blama un anumit tip de comporpe care îl promovezi în viața privată etc.

Amplitudinea disonanței va depinde de imporcognițiilor prezente, de valoarea pe care o au epentru subiect și de nr. cognițiilor disonante șiconsonante.

Teoria disonantei cognitive Fiind vorba despre o stare neplăcută, indivizii



p p ,

căuta moduri de a reduce disonanța. Reducerea disonanței se poate realiza prin mo

unui element cognitiv disonant, schimbându-devină consonant, diminuîndu-i importanța s

eliminându-l. Când rezistența unor cogniții este prea mare,

disonanța se reduce prin adăugarea de cognițiconsonante.

Teoria disonantei cognitive Schimbarea atitudinii - de fapt, nu am nevoie să țin regim



Schimbarea percepției asupra comportamentului – nu a fost feliuță de tort

Adăugarea de cogniții consistente - ciocolata este foarte hrăreduce anxietatea

Minimizarea importanței conflictului - nu contează că sunt

supraponderală, oricum sunt atrăgătoare Minimizarea posibilității de alegere - nu puteam supăra gaz

+ ilustrari experimentale

Comunicarea și deciziile în Termenul comunicare provine din lat. commu



p

comun) și communicatio ( a transmite altora).Comunicarea este definită ca schimb de informa

o necesitate de bază a vieții.

Totodată, este forma concretă prin care se înfăptcoordonarea unui grup uman într-o organizați

Modele ale comunicării Unul dintre cele mai cunoscute modele ale



comunicării este preluat din teoriile informați El identifică următoarele elemente ale comunisursa care codifică mesajul. Acesta este transun anumit canal de comunicare receptorulurându-i decodifică mesajul.

Codificarea este operația prin care sursa transfideile într-un limbaj ( set de simboluri).

Principiile de bază ale comuni Au fost formulate de reprezentanții școlii de la



Alto. În relațiile interpersonale comunicăm încontinorice comportament având valoare informațio

Orice mesaj este în același timp un conținut șirelație, aspectul de conținut referindu-se la inftransmisă, iar aspectul de relație la modul cumsă înțelegem acel mesaj.

Principiile de bază ale comuni Continuând analiza aspectului relațional, vom



că orice mesaj are 4 aspecte: - conținutul obiectiv (informația conținută) - apelul (ce așteptăm de la celălalt) - relația ( exprimă părerea despre celălalt sau l

existentă între cei doi) -autoexprimarea(starea de moment a persoane

comunică).

Comunicarea din perspectivegrupurilor mici Pentru psihologia socială, comunicarea este un fen



social de bază, în strânsă legătură cu interacțiuneadeoarece comunicarea creează și modifică relațiile

Există o strânsă relație între comunicare și coeziungrupului, astfel:

- furnizarea unor însemne de apartenență sub formlimbaj comun sau a unor convenții de adresare vernonverbală.

Comunicarea din perspectivagrupurilor mici Coeziunea este mediată de comunicare și datorită

dependenței reciproce dintre interacțiune și sentim



dependenței reciproce dintre interacțiune și sentim

Astfel, dacă frecvența interacțiunilor dintre 2 sau mmulte persoane crește, va crește și gradul de simpareciprocă.

Comunicarea se află în strânsă legătură cu structu– rolurilor unui grup social. Persoana care se bucu

autoritate și stimă într-un grup social are o tendinmare de a iniția comunicarea, a fi apelat mai frecvegamă mai largă de contacte orizontale și verticale î

Barierecomunicaționale(interpersona Lipsa informației reale sau mesajele sărace ( ca

d i i ) t i it



aduc nimic nou) pentru primitor Ignorarea informațiilor ce contravin celor pe ca

știm sau credem că le știm – în general oamenresping, uită sau distorsionează informațiile d

Evaluarea sursei – ideile preconcepute, fenomstereotipizării sau proiecției, influențează evasursei, iar mesajul implicit va fi altfel perceput

Barierecomunicaționale(interpersona Percepțiile diferite – modul în care oamenii

i ă i i t t ă i f ți ț



organizează și interpretează informația recepținfluențează felul în care o înțeleg

Distorsiuni semantice – pot fi cauzate de foloslimbaj specializat care nu e înțeles de receptorsimboluri cu sensuri neclare, a decalajelor

educaționale dintre parteneri Perturbații - zgomote

Bariere comunicaționale (organizațional) Comunicarea verticală are, de obicei, reguli str



care pot deveni bariere.Nerespectarea lor sepenalizează, astfel conținuturile sunt filtrate.

Cu cât organizația este mai mare, cu atât comueste mei cronofagă. Deseori, se apelează la sol

simpliste, considerate raționale, dar care potdistorsiona mesajele.

Bariere comunicaționale (organizațional) Informația înseamnă putere, deci unele mesaje po

ți t di t i t î d it t f



reținute, distorsionate în mod voit, acest fenomenspecific luptei pentru influență în cadrul organiza

Acceptarea informației ca adevărată este o condițicomunicării eficiente, iar acceptarea este influențaset de factori ce măresc credibilitatea persoanei cacomunică – experiența profesională, carisma, onesetc.

Structura de comunicare În grup, existența unei structuri (rețele)de com



este o realitate aproape palpabilă. Rețeaua este determinată de configurația func

reale, modul în care se distribuie mesajele, flucomunicării pe diferite canale din cadrul struc

Centralitatea poziției într-o rețea comunicațiodevine suportul rolului de lider.

Activitatea decizională Reprezintă una din principalele activități ale

grupurilor (formale sau informale)



grupurilor (formale sau informale). Este procesul prin care se dezvoltă angajarea fa

anumit curs al acțiunii. Primul pas este selectarea a mai multe posibili

acțiune, urmând apoi alegerea uneia dintre eleangajarea de resurse – umane și materiale- penpunerea ei în practică

Luarea deciziilor ca activitate grupDe multe ori, în cadrul organizațiilor



folosesc grupuri și nu indivizi, pentruanumite decizii, considerându-se că geste mai vigilent, că va genera mai mu

alternative posibile și că va evalua masoluțiile propuse.

Dezavantajele deciziilor de I.Janis(1982) a avut ideea de a studia acest proces, b

se din punct de vedere metodologic, pe analiza un



p g , p

de caz retrospective. Este vorba despre câteva episoade semnificative di

S.U.A., aprijinindu-se pe analiza documentelor, instenograme, lucrări de istorie militară, etc.

- dezastrul de la Pearl Harbour -participarea la Războiul din Coreea

- decizia de a invada Cuba

Efectul groupthink Janis descoperă că toate deciziile urmate de de

sunt marcate de efectul groupthink = un mod d



sunt marcate de efectul groupthink = un mod dgândire al grupului în cadrul căruia este maiimportantă menținerea coezivității și solidaritdecât considerarea faptelor într-o manieră rea

Efectul este caracterizat printr-o secvență tipic

evenimentelor, concretizată în anumite antecsimptome și consecințe.

Efectul groupthink Antecedente - grupul este înalt coeziv, foarte prețuit și extrem d



grupul este înalt coeziv, foarte prețuit și extrem d

pentru membrii săi. - grupul este izolat, protejat de puncte de vedere

alternative. - un context situațional provocativ, care induce str

plasează grupul sub presiunea timpului - un lider directiv care controlează discuțiile - decizie dificilă și complexă

Efectul groupthink Simptome:



- iluzia de invulnerabilitate (grupul nu poate g - credința în corectitudinea morală a grupului -percepția stereotipă, simplistă, a grupurilor a - autocenzura

- presiune asupra dizidenților - iluzia unanimității

Efectul groupthink Consecințe:



- inventar incomplet al alternativelor - eșec în examinarea riscului alegerii preferate

reevaluarea alternativelor respinse

- căutare precară a informației relevante

-distorsiuni în procesarea informației -eșec în a dezvolta planuri adecvate împrejură

Efectul de polarizare Un alt fenomen generator de riscuri în cazul deciil

grup



g p Este definit ca tendință a grupurilor de decizie, de

asuma poziții mult exagerate sau extreme comparpozițiile inițial mult mai moderate ale membrilor

Ex. – dacă la început, câțiva muncitori pornesc cu

a opri lucrul câteva ore, prin discuții se va ajunge lmult mai radicale – blocarea șoselelor, ocuparea întreprinderii, etc.

Efectul de polarizare Experiment: Studenților li se dau spre completare niște chestionare ce viz



atitudinile lor rasiale. În urma completării acestora ei sunt împărțiți în trei grupurminime prejudecăți rasiale, moderați ca atitudine, cu puternprejudecăți.

Cele trei grupuri astfel formate sunt puse să discute pe margacestui subiect.

Efectul de polarizare este maxim: cei cu minime prejudecățiprin a nu le mai avea de loc, iar cei cu atitudini medii și înaltprejudecăți ies din întâlnirea de grup cu mai puternice preju

Efectul de polarizare Explicații: 1. În timpul discuțiilor se aduc argumente selective care



p ț g

și radicalizează pozițiile inițiale, omițându-se sistematriscurile.

2. Prin comparare socială, ascultând opiniile celorlalți, constată o anumită tendință a majorității. Ei vor supralaceastă tendință dorind să se afirme, să pară curajoși.

3. Factorii culturali – acolo unde societatea valorizeazăriscului, la nivel de grup se va respeta acest deziderat.

Performanța de grup Din cele arătate anterior despre calitatea proce



decizional în grup, se pare că demolăm ideea ccăreia două minți sunt mai bune decât una.

Ivan Steiner consideră că performanța grupulufuncție de numărul de membri depinde de nat

sarcinii: aditiv ă, conjunctiv ă sau disjunctivă.

Performanța de grup În sarcinile aditive performanța grupului este



determinată de suma contribuției membrilor –strânge fonduri sau a face galerie pentru o ech

În sarcinile conjunctive, produsul grupului dde veriga cea mai slabă – echipe de alpinism.

În sarcinile disjunctive, performanța grupuludeterminată de individul cu cea mai bună pres

Brainstorming-ul Tehnică de creștere a creativității grupului Este creată de un director de publicitate din anii 50 ( A



Osborn) Ea presupune să aduni un grup și să-i dai spre rezolvare

creativă, urmând niște reguli: - se expun toate ideile, oricât de nebunești sau ciudate - cu cât mai multe idei, cu atât mai bine

-nu se critică, nu se evaluează - toate ideile exprimate sunt ale grupului, deci orice me

poate construi pornind de la ideea altuia

Brainstorming-ul Tehnica devine curând foarte populară și este f



în tot mai multe organizații În ciuda popularității sale, când cercetătorii i-a

eficacitatea rezultatele obținute au contrazis încrederea acordată grupului de către Osborn

realitate, indivizii, lucrând singuri, produc maidei valabile decât grupul.

Conducerea grupurilor Din momentul în care un grup (formal sau inform

constituie vom vedea cum capătă contur și o struc



status-roluri Acel individ din grup care însumează cea mai mar

cantitate de preferințe din partea celorlalți, cu carecomunică cel mai mult, este cel care exercită cea minfluență în grup – LIDERUL.

Desigur, sunt situații în care liderul formal este duunul informal (atunci când poziția nu are acoperircompetențe – profesionale sau sociale)

Definiția conducerii Într-o accepțiune tradițională, conducerea apa

influență interpersonală, orientată către ati



influență interpersonală, orientată către atiobiectivelor organizației

Într-adevăr, liderul de succes este cel care inf luopiniile, atitudinile, comportamentele oamen

Modele ale conducerii Cercetările pe această temă au evoluat de la



încercarea de a gasi un model universal altrăsăturilor de personalitate care să caractemarii lideri, la aceea de a explica eficiența lprin comportamentele lor, în fine, la mode

contingenței, ce adaugă actului conduceriicontextul social în care operează.

Modele ale conduceriiCe este un lider?



Ce face un lider?Cum se raportează un lider la context

concret?

Oare aceste trei modele se exclud reci

Modelul trăsăturilor de

personalitate În timpul primului Război Mondial, armata SU

trebuit să admită că are o problemă de leaders



Astfel începe căutarea unor trăsături ale liderude a ghida identificarea unor potențiali ofițeri

Se pornește de la premisa că cei făcuți pentru aconduce posedă o serie de particularități fizice

personalitate și sociale ce servesc ca predictorieficienței în funcție

Modelul trăsăturilor de

personalitate Numeroasele studii (extinse până după al II-lea RM

naștere la lungi liste de trăsături, descoperite ca fii



asociate portretului liderului eficient : inteligențenergie, încredere în sine, spirit dominator, mpentru a conduce, stabilitate emoțională, oneintegritate, nevoia de realizare

Teoria trăsăturilor ca predictori ai eficienței nu a pidentifica un set consistent și constant de trăsăturdisting liderii.

Limite ale modelului Nu există 2 lideri la fel. Nici un lider nu posedă toate calitățile dezirabile



E dificil de determinat dacă trăsăturile fac un liderocazia de a se afla la conducere produce trăsăturileliderului.

Problema esențială este lipsa integrării trăsăturilo

structuri de personalitate Considerarea situației în care acționează liderul (

același lucru a conduce o echipă de cercetători, un colectiv de artiști sau o fromațiune militar

Modelul comportamental Studii realizate după al II-lea RM, cunoscute c

Universității din Ohio(1) și Studiile Univ. Mich



ț ș

Ele pleacă de la întrebarea : ce fac liderii eficie

1 – pornesc de la identificarea a 1800 de exemp

specifice de comportamente de conducere, redla 150 de itemi descriptivi ai funcției de conduc

Studiile Universității din Oh În baza analizei factoriale a datelor au fost desprin

dihotomie) aspecte importante ale activității de conduce



A. Inițierea structurii – comportamente centrate pe stabilireamijloacelor de îndeplinire a scopurilor grupului și pe coordonarea activ

B. Considerarea - comportamente orientate spre motivarea memmenținerea armoniei și satisfacției în grup. Liderul arată considerație pmembrii grupului.

Studiile ulterioare au arătat că liderii cu adevărat talentați au în vederedimensiuni, dar dacă la nivelul grupului mic este mai valorizată considnivel de grup mare, unde rel.sunt formale, accentul cade pe aspectele t

Consecințele considerației și

structurării A avea nevoie de una, de cealaltă ori de amând

dimensiunile este o chestiune ce ține de situaț



specifică, ex: - când subordonații sunt sub presiunea termenelor, a sarcin

delimitate sau a amenințărilor externe, structurarea măreșteși performanța

- când obiectivele și metodele de lucru sunt foarte clare și siconsiderația este cea care activează satisfacția, structurarea nemulțumire.

Studiile Universității Michig Clasifică liderii în 2 mari categorii, în funcție d

accentul pus pe producție sau angajați



Diferența față de cercetările anterioare este că primele considerau că cele 2 dimensiuni se potcombina, aceste cercetări consideră cele 2 dimsunt extremele unui continuum, la ai cărui po

sunt fie centrați pe sarcină, pe aspectele tehnicoameni și nevoile lor.

Abordarea contextuală a

conducerii Una dintre criticile pertinente aduse modelelo

anterioare este aceea că ele își promovează con



ca universal aplicabile, în timp ce organizațiilediferite forme și mărimi, obiecte de activitate doperează în contexte specifice

Teoriile contingenței adaugă un nou element a

contextul în care se desfășoară activitatea deconducere

Teoria contingenței Fred Fiedler – cercetător la Universitatea din

Washington a studiat fenomenul conducerii p



de ani, în diferite organizații. Teoria sa postulează faptul că nu există un mo

de conducere a oamenilor, în sensul că eficienț

conducerii va fi determinată de adecvarea stiluconducere la situația concretă.

Teoria contingenței Ia în calcul, pe de o parte orientarea liderului, fi

misiune, fie spre relația socială.



Pe de altă parte variabila numită favorizare situa În funcție de aceasta, o oreintare sau alta va condueficiența activității grupului condus.

Factorii care afectează favorizarea situațională sun-relațiile lider- membri

-structura misiunii asumate ( obiective precise, proceduri clare, performamăsurabilă) -puterea poziției – autoritatea formală, garantată de organizație

Teoria contingenței În rezumat, situația este favorabilă pentru leaders

atunci când relațiile lider-membrii sunt bune, mis



este structurată iar poziția este puternică. La polul opus, avem situații nefavorabile conducer Teoria contingenței postulează că orientarea spre

este eficientă când situația este favorabilă sau foarnefavorabilă exercitării influenței, iar orientarea spsociale este cerută în situații de favorizare situațiomedie.

Teoria contingenței Fiedler afirmă că stilul de conducere reprezint

caracteristică relativ stabilă a personalității, gr



modificat. Odată identificat și înțeles stilul de conducere

ca:-liderul să acționeze în situații care se pretează stilu

-organizația să-și ajute managerii să-și armonizeze sdiversele situații ce pot interveni



Teoria rutei spre obiectiv În ceea ce privește comportamentul liderului, aces

fi:

Di i ă i d d d f ă



Directiv - programează munca, mențin standarde de performanță încunoștiințează pe subordonați de ceea ce așteaptă de la ei

De sprijin - lideri prietenoși, abordali, preocupați de relații interplăcute

Participativ - se consultă cu subordonații în probleme legate de

cont de opiniile acestora Orientat spre realizări- îi încurajează pe subordonați să de

pentru realizarea obiectivelor. Își exprimă încrederea în capacitatea sub

Teoria rutei spre obiectiv Eficiența fiecărui set de comportamente ale lid

ține de situația în care acționează.



Factorii situaționali

A.Tipuri diferite de subordonați au nevoie de sticonducere diferite.

B.Mediul de lucru specific, natura muncii.

Teora conducerii carismatic A fost prefigurată de analiza lui Max Weber asupra

autorității carismatice. ( Din gr.carisma = dăruit, f

C i bili d b i l i li



Carisma = abilitatea de a obține o loialitate puterndevotament de la cei conduși, astfel încât să se exeputernică influență asupra lor.

Efectele de tip carismatic se reflectă la nivelul grupaceea că membrii acestuia au încredere în convingliderului, liderul este privit cu afecțiune, dorință dsemăna, punctul său de vedere este acceptat fără ș

Nivele de analiză Persoana

R l iil i l



Relațiile interpersonale

Grupurile mici

Grupurile mari și fenomenele de masă

Grupurile mici Etimologic, provine de la gruppo = termen tehnic

vocabularul pictorilor, desemnând niște figuri ara

i i l ă i bi l i ( f XVI



simetric, ce alcătuiesc subiectul operei (sf.sec.XVI La finele sec.XIX, termenul capătă noi valențe = ad

unor oameni reali Începutul sec.XX – cercetări experimentale care

evidențiază faptul că situația de grup, contactul ne între indivizi creează fenomene psihicesupraindividuale



Definiții Grup = noțiune fundamentală în sist. de categorii

psih.soc., desemnând o pluralitate de persoane înt

i tă l ăt i l d ti ti i



există legături complexe de tip normativ, comunicafectiv și funcțional. Grup mic = categorie de grup social caract. prin: Un anumit nr. de membri (2-30) Existența unui scop comun care canalizează eforturile membrilor grupului

O rețea de status-roluri aflate în interacțiune Un sistem de norme și valori recunoscute și acceptate de membri grupului și care le re Caracterul nemijlocit al relațiilor între membri ( face to face)

Trăsături ale grupurilor mic Membrii grupului se cunosc între ei

Interacționează nemijlocit unii cu alții



Au sentimentul apartenenței la respectivul gru

Urmăresc scopuri comune

Împărtășesc și respectă anumite norme care le

definesc și orientează rolurile în interiorul grudar și în raport cu exteriorul



•Orice grup posedă O anumită configurație a pozițiilor și funcțiilor formale și infor

membrilor grupului = structura de status-rol a grupului

Anumite linii de comunicare interpersonală = structura de comgrupului



grupului O anumită configurație a percepțiilor interpersonale = structu

cognitivă a grupului O anumită specializare a sarcinilor = strcutura ocupațională a Un anumit aranjament al modului în care se iau deciziile = stru

putere a grupului O anumită distribuție a relațiilor simpatetice = structura socio

grupului

Mecanismul trecerii de la diad

microgrup Diada este un cuplu interpersonal și totodată,

mic grup social Diadele pot fi reciproc pozitive reciproc negat



Diadele pot fi reciproc pozitive, reciproc negatmixte

Cele 2 atitudini formează împreună o relație În cadrul diadei, interacțiunea dintre partener

comportă o schemă simplă, o mișcare a mesaje A și B și o returnare a lor sub forma feedback-u


microgrup La nivel de grup curenții de acțiune – intercați

modifică foarte mult, fiecare nou membru spo

2 cuantumul atitudinilor în care se poate anga



2 cuantumul atitudinilor în care se poate angacomponent al grupului, crescând totdată și nudiadelor posibile – diada = 2 atitudini,1 relație,=3relații, 6posibile atitudini, tetrada= 6 relații

atitudini, etc.


microgrup Observăm că grupul este, de fapt, o rețea de le

un câmp activ în care legăturile intradiadice se

completează cu altele interdiadice



completează cu altele, interdiadice. Grupul mic apare ca punt de intersecție între s

psihologic, ocupând astfel o poziție strategică -asigură pătrunderea inf luenței relațiilor și structurilor socia

nivelul opiniilor, atitudinilor și comportamentelor individua( trecerea socialului în psihologic) dar și influența inversă

Clasificare grupurilor socia1. După crt. numărului de membri

- Grupuri mici, primare ( 2 -30-40)

- Grupuri mari, secundare ( 40 +)d l d l



Grupuri mari, secundare ( 40 +)2. După crt.gradului de instituționalizare

-grupuri formale

-grupuri informale

3.După crt. gradului de participare afectivă și efectivă -grup de aparteneță -grup de referință 4.După crt. activității desfășurate

Proprietățile grupurilor mic A. Mărimea grupului O dimensiune cantitativă ce se completează cu una calitativă –

psihologice ale membrilor



psihologice ale membrilorRelația dintre resurse și performanța grupului nu este însă direc

mediată de felul în care comunică, de atitudinile lor, de interdintre membri

Odată cu creșterea numerică a grupului, crește și cantitatea de

așteptări, pretenții Optimum pentru grupurile de lucru, dar și cele terapeutice estemembri

Mărimea grupului Creșterea nr. de membri afectează rețeaua relațiilo

interpersonale – pe măsură ce dimensiunile grupucrește și cantitatea relațiilor posibile, dar slăbeștedurabilitatea interacțiunii pe plan personal



durabilitatea interacțiunii pe plan personal. Nivelul și intensitatea intercomunicărilor sunt inv

proporționale cu mărimea grupului Odată cu creșterea numărului de membri este

așteptat să avem de-a face cu subgrupuri, cu mlideri, subgrupuri care tind să conserve intimitcomunicării și relaționării.

Proprietățile grupurilor mic B. Distribuția spațială – factorul spațial în relați

membrilor grupului introduce mari variații în inte

și folosirea resurselor grupuluiE i



și folosirea resurselor grupului. Experimente

- B.Steinzor investighează grupuri de discuții. Obun subiect își schimbă locul pentru a se așeza în facu care anterior avusese altercații, iar cel ce începe

vorbească imediat după el nu este cel de lângă el csituat opus față de el

Experimente G. Hearn –cercetarea modului în care corelea

de conducere cu efectele spațiale

R Sommer – explică aceste observații în baza



R.Sommer – explică aceste observații în bazaconceptului dominanței și face cercetări pearanjamente spațiale în trei situații – cooperarconflict, competiție.

Cercetări interculturale

Experimente H.Leavitt – studiază corelația aranjamentului

cu atmosfera și eficiența grupului

Utilizează grupuri formate din 5 persoane în m



Utilizează grupuri formate din 5 persoane, în mcerc, lanț, y, stea. Constată că formațiunile y și stea sunt cele mai e

existând centralizare, dar produc insatisfacție

Aranjamentul cerc dă cele mai mari satisfacții, pfiind echipotențiale, dar eficiența este slabă.

Proprietățile grupurilor micC. Coeziunea grupuluiReprezintă îmbinarea elementelor într-un tot unitar, în virtute

proprietăți, grupul se menține și funcționează ca o entitate cEste grefată pe consens – aceleași atitudini ale membrilor grup



Este grefată pe consens aceleași atitudini ale membrilor grupde obiecte, valori, norme - și conformism.

Indicator = frecvența folosirii pronumelui noi Coeziunea corelează și cu capacitatea de autoorganizare, aceas

la o eficiență sporită, percepută ca gratifiantă.Corelează și cu așezarea spațială care îmbină conducerea centr

posibilitatea de comunicare între membri.

Proprietățile grupurilor mic D. Eficiența grupului Rațiunea de a fi a microgrupurilor sociale este aceea

spre îndeplinirea anumitor scopuri sunt centratere ol area unor sarcini



spre îndeplinirea anumitor scopuri, sunt centrate rezolvarea unor sarcini.Măsura în care grupurile își ating scopul pentru care

creeate este măsura eficienței lor. Este o variabilă dependentă de toate celelalte descris

acum și în mod strâns de problema liderului și a c în activitatea de grup.

Proprietăți derivate ale

microgrupurilor Rezultă din îmbinarea parametrilor diferitelor pro

principale A. Autonomia grupului = gradul în care grupul funcționează independent

B. Controlul = tendința grupului de a regla conduita membrilor săi C Stratificarea = dezvoltarea unei ierarhii a statutelor



C.Stratificarea = dezvoltarea unei ierarhii a statutelor D. Permeabilitatea = măsura în care grupul admite sau nu cooptarea de noi mem E.Flexibilitatea = gradul de libertate și informalitate în grup F. Omogenitatea = similitudinea caracteristicilor psihosociale ale membrilor G.Tonul hedonic = măsura în care calitatea de membru al gr. oferă plăcere H. Forța = măsura în care grupul are sens pentru membrii săi

I.Intimitatea = cât de apropiați sunt membrii grupului între ei J .Participarea= măsura în care membrii își folosesc timpul și eforturile în slujba K.Stabilitatea

Influența socială



Influența socială S.Chelcea – definește influența socială drept acțiu

asimetrică, cu predominanță unilaterală, pe care o

asupra individului obiectele și fenomenele mediulî j ăt d i l il lți i i



asupra individului obiectele și fenomenele mediul înconjurător dar mai ales ceilalți oameni cu care incontact

O lungă perioadă de timp s-a considerat că obiectu

psihologiei sociale ar fi tocmai influența socială, a înglobând totalitatea interacțiunilor individului cu

Normalizarea În grupuri, influența socială este vizibilă mai a

fenomenul numit conformism, înțeles ca ten

a ne schimba percepțiile, opiniile ori comporta



a ne schimba percepțiile, opiniile ori comporta într-un mod care este consistent cu norma de

De aceea, primul pas în studiul conformismulufenomenul normalizării

Normalizarea Vine de la normă = o modalitate de evaluare ce

un interval acceptabil și un interval inacceptab

privința comportamentului, activității, evenim



privința comportamentului, activității, evenimcredințelor sau oricărui alt subiect referitor la unei unități sociale.

2 consecințe majore ale normalizării: rezistenț

schimbare și întărirea coeziunii grupului

Experimentul lui M.Sheriff Este considerat prototipul formării unei norm

grup social

Se referă la efectul autocinetic = mișcarea apar



Se referă la efectul autocinetic mișcarea aparunui punct în lipsa referențialului

Procedura experimentală vizează două condițisubiectul face evaluările fie singur, fie ca memunui grup

Rezultateleexperimentului În condiția în care sunt puși să facăevaluările singuri, aceste evaluărisunt extrem de diferite între ele.

În situația de grup, pe măsură ce seformează norma, indivizii tind să -și apropie propriile evaluări de



și apropie propriile evaluări de valoarea dată de norma grupului

Explicații:

-absența referențialului

-moderarea judecăților încoprezență

Experimentul lui S. Asch Se referă la gradul de independență sau supunere

membru al grupului, atunci când acesta exercită p

uniformizatoare Sarcina este prezentată subiecților ca fiind una de



Sarcina este prezentată subiecților ca fiind una dediscriminare vizuală – compararea unor linii de ludiferite

Grupul este format din complici ai experimentato

care dau răspunsuri greșite la 2/3 din itemi, iar subnaiv răspunde în poziția penultimă din grup

Rezultate În medie, cei din grupul de controldau răspunsuri greșite la doar 0,08dintre itemi.

În grupul experimental mediaerorilor urcă la 3,84.



În privința efectului mărimiigrupului asupra cuantumuluiinfluenței exercitate de acesta, Asch observă că un grup de 4indivizi exercită o aceeași influențăcu un grup format din 15 membri.

2 tipuri de influență socială Comparând cele două experimente vom sesiza

există 2 tipuri de influență:

A. Influența informațională – situația în car



ț ț țoamenii se conformează deoarece consideră căinformația venită de la ceilalți este o dovadă de

B. Influența normativă – situația în care neconformăm din dorința de a nu apărea ca devi

2 tipuri de conformism Corespunzător celor două tipuri de influență s

există și două tipuri de conformism:

A. Conformismul privat sau intern – persoaacceptă în forul săi intim că judecățile celorlal



p pacceptă în forul săi intim că judecățile celorlalcorecte, ca urmare își schimbă nu doarcomportamentul ci chiar convingerile

B. Conformismul public sau de complezeninstrumental, mimează acordul cu ceilalți.

Când ne conformăm? În situația influenței informaționale:

- când situația este ambiguă



- este o situație de criză (panica)

- altă persoană este percepută ca expe

Când ne conformăm? În situația influenței normative: a. Cât de aproape în spațiu și timp ne aflăm față de

care exercită influența b numărul membrilor grupului



b. numărul membrilor grupului c. semnificația grupului pentru noi d. coeziunea grupului

e. tipul de cultură în care ne-am format f. tipul de personalitate

Obediența Conduita de ascultare și urmare a ordinelor ve

persoane învestite cu autoritate

O putem înțelege ca pe:



p ț g p A. O trăsătură de personalitate

B. O caracteristică indusă într-o anumită cultu

C. Un fenomen psihosocial

Experimentul lui S. Milgram Experimentul este prezentat subiecților ca un

vizează legătura dintre capacitatea de a memo

intensitatea pedepsei aplicate Procedura experimentală prevedea ca subiecți



p p pProcedura experimentală prevedea ca subiecțirepartizați în cupluri elev -profesor, elevul trebmemoreze o listă de perechi de cuvinte iar prourmând să-l pedepsească pentru erori prin aplde șocuri electrice

Experimentul lui S.Milgram Experimentatorul este prezent și are rolul de s

influență, el trebuind să intervină la fiecare ez

“profesorului” Ș il d l l V i l



Șocurile merg de la 15 la 450 V și sunt eșalonat în 15 V.

Două lucruri au fost urmărite și în acest scop achestionate foarte multe persoane:

2 Câți dintre subiecți vor m



2. Câți dintre subiecți vor mpână la ca

RezultateȘocul mediu maxim administr

fost de 360 de V !



Procentul celor care s-au confo

până la capăt a fost de 62,5%.

Alte variante ale experimentu Trei profesori au fost introduși simultan în înc

de experiment, la un moment dat doi dintre ei

refuzând să continue, caz în care numărul celomers până la capăt s-a diminuat de 6 ori



mers până la capăt s-a diminuat de 6 ori.

La un moment dat, experimentatorul părăsește înlocuit de un voluntar, în acest caz numărul

care merg până la capăt scade de 3 ori

Interpretare În nici una dintre variante, decizia de a părăsi expe

nu a fost determinată de reacțiile elevului, ci decomportamentul experimentatorului ce întruchip

autoritatea Sentimentul de supunere necondiționată față de a



Sentimentul de supunere necondiționată față de ascade drastic atunci când individul vede că sunt șigândesc asemenea lui.

Atunci când cel care întruchipează autoritatea nu

prezent, spiritul de supunere necondiționată scadsimțitor.

tehnicile de manipulare



tehnicile de manipulare

Definiția manipulării Manipularea reprezintă inf luențarea indivizilor în vede

obținerii unor atitudini sau comportamente dorite, făraceștia să conștientizeze intențiile manipulatorului.

Dacă în situațiile de conformare oamenii se supun unoimplicite, în situațiile de manipulare (minore) este voi li it



cereri explicite. Toate tehnicile de manipulare sunt secvențiale, în prim

se întinde o capcană, iar în a doua ești prins.

Felul în care ceri ceva este mai important decâceri!

Experiment Într-un cartier, li se propune locatarilor, apelând l

lor civic, să permită instalarea pe peluza din fața cunui panou inscripționat cu: conduceți prudent

Aproape toți refuză

Î



Într-o altă zonă a cartierului se cere, mai întâi, semunei petiții în favoarea unor reguli de circulație prDupă 10 zile se revine la semnatari cu problema in

panoului. 75% dintre aceștia acceptă

Tehnica piciorului în ușă Se originează în activitatea comis-voiajorilor

Presupune a “sparge gheața”cu o cerere pe care

poți refuza, o cerere mică în raport cu ceea ce dadevărat



adevărat

Înțelegerea mecanismului acestei tehnici se bateoria autopercepției și coerenței comportameconfruntați cu a doua cerere de același gen, tindem să conservăm imsine în virtutea necesității de constanță și coerență a noastră ca ind

Tehnica mingiilor aruncate la j

înălțime Una dintre cele mai oneroase tehnici, folosită mai

vânzări.(Jules & Beauvois, p.38) Influențatorul se asigură că te-a atras cu o primă

ofertă(momeala sau amorsa) și după ce obține acodevoalează prețul ascuns.



p ț Explicația se bazează pe psihologia angajamentulu

teoria disonanței cognitive (odată ce cineva ia o deface toate demersurile interne, cognitive și afective

justifica în proprii ochi, convingându-se pe sine doaspectele avantajoase ale unei oferte)

Problema angajamentului asu Există situații în care ne angajăm, deși poate că nu

dar ele sunt conforme cu ideile și motivațiile noastsituații neproblematice ) dar și altele, contrare idemotivelor noastre ( situații problematice).

Angajamentul într un act neproblematic va face a



Angajamentul într-un act neproblematic va face acât și tot ce ține de planul comportamental sau iderezistent la schimbare; În cazul celor problematice

produce o modificare a planului ideatic, în sensulraționalizării sale.

Experiment În sistemul american, cu credite, li se telefonează

studenților cu cererea de a lua parte la un experim

pentru a obține mai multe credite la o anumită ma După ce se obține acordul, li se comunică faptul că



p ț p începere a experimentului este 6 a.m. (în fiecare z

Odată angajați, subiecții nu au mai dat înapoi, faț

de control, la care s-a început prin comunicarea accondiții, studenții refuzând din start ideea.

Tehnica ușii în față Din punctul de vedere al secvențelor comporta

este opusă primei tehnici, dar se bazează pe al

mecanisme psihologice. Se face inițial o cerere atât de mare încât e apro



Se face inițial o cerere atât de mare încât e aproimposibil să nu o refuzi. Apoi, se revine cu o crezonabilă ( sau care, în raport cu prima pare a

acesta fiind scopul urmărit de la început.

Experiment R.Cialdini oprește studenții în campus, cerând

fie voluntari într-un program care-i privește pe

deincvenții minori, câte două ore pe zi pentruurmătorii doi ani. Aproape toți refuză. d î



Revine apoi cu cererea ca studenții să însoțeasdoua zi, pentru două ore, pe delincvenții mino

Procentul de acceptare crește uimitor față de gcontrol.

Explicație A. Primul factor este de natură perceptivă – contr

perceptiv – prima cerere pare uriașă și face ca a dopară nesemnificativă.

B. Al doilea factor ține de imaginea de sine, de reei în ochii celorlalți. Celor mai mulți dintre noi nefi id i b i l i i i



fim considerați buni, altruiști, generoși, etc. C. Al treilea factor ține de sistemul de concesii r

care face parte din natura oricărei negocieri. Celăl

modificat comportamentul, părând a face o conceobligându-ne astfel, la același gen de comportame

Clasificări ale manipulărilor Manipulările mici – se obțin prin modificări mino

situației sociale (efectele, însă, pot fi majore!) Manipulările medii se referă la modificări importa

situațiilor sociale – tehnici propagandistice, tehnisă inducă obediența față de autorități tehnici ce u



să inducă obediența față de autorități, tehnici ce udezumanizarea victimelor sau dezindividualizareaatacatorilor, încurajând agresivitatea.

Manipulările mari sunt reprezentate de infuența îculturi în mijlocul căreia viețuiește individul.

Manipulările medii Tehnicile de dezumanizare a inamicului se utilizea

pentru a face posibilă exterminarea acestuia fără eremușcări din partea participanților.

Scopul fundamental al acestor tehnici este curățarimaginii inamicului de orice trăsătură umană pre



imaginii inamicului de orice trăsătură umană, prelui drept un monstru nedemn și periculos pentru umană, identificarea lui prin porecle sau alte denu

impunerea prin mass-media a unor caricaturi oribsloganuri agresive, materiale de presă falsificate, e

Manipulările medii Dezindividualizarea – tehnică mult mai simpl

rezultate la fel de spectaculoase.

Psih.soc. înțelege acest concept ca pe un sentimpierderii în anonimat



p

Eliberarea de sub constrângerile inerente impucomportament normal în societate, conduce l

creșterea agresivității și comportamentelor de

Manipulările medii Brian Muller (1986) publică rezultatul cercetăr

asupra a 60 de cazuri de linșaj, săvârșite în SUACruzimea se dovedește cu atât mai mare cu cânr. participanților la act.

R b t W t ( ) f t t t di



Robert Watson (1973) a efectuat un studiu asude culturi în ceea ce privește caracteristicile loetnografice.( s-a dovedit că războinicii care își schimbă înfăți

vopsindu-și chipul ori corpul, ori punându-și măști înainte de a plecomit mult mai multe acte de sadism, decât cei care nu se maschea

Manipulările mari Sistemul de valori, comportamentul, felul de a

individului sunt determinate, în primul rând, normele ( scrise sau nu) ale societății în care trde subculturile cu care vine în contact

Tocmai datorită acțiunii continue a manipulăr



Tocmai datorită acțiunii continue a manipulărasupra noastră, prezența lor a devenit mult made identificat (mai ușor recunoaștem un truc e

decât o astfel de manipulare majoră).

Sistemul de învățământ ca for

de manipulare majoră Înainte de a fi un mijloc de comunicare a cunoștințelor școa

subordonarea față de autoritate, responsabilitatea, necesitatrespectării unui program strict, spiritul de competiție.

Uniforma școlară standard – folosită în unele regimuri pentrsentimentul dezindividualizării, al lipsei de însemnătate întd d



de indivizi asemeni.

Structura subiectivă a programelor de studiu, manualelor și modului de a evalua performanța școlară ( unele sisteme înc

independența, creativitatea, altele – uniformitatea și confor

Referire la exp. Lui Millgram Reacțiile profesorilor au survenit ca urmare a u

manipulări relativ scăzute ca importanță, dar n

fost posibile fără influența întregului sistem soconform căruia, celor care au jucat profesorilol d l f d fl l



inoculat de la o vârstă fragedă reflexul supunede autoritate.



Definiția psihologiei sociale Conform lui Gordon Allport:

“psihologia socială examinează și explică modu

gândirea, sentimentele și conduitele indivizilor suinfluențate de prezența actuală, imaginată sau imaltora”



altora”.

Serge Moscovici arată că psihologia socială se d

mai puțin prin teritoriu cât printr -un punct de ved

specific: o grilă de lectură ternară a realității.

Începuturile domeniului După unii autori( T.Herseni), nașterea psihologiei so

legată de un “accident”: excluderea psihologiei

clasificarea făcută științelor de către August C Alți autori consideră că anul 1897 reprezintă an



nașterii psihologiei sociale ca știință, an în carNorman Triplett realizează experimentele priv

fenomenul facilitării sociale

Statutul și rolul persoanei Statutul și rolul sunt două noțiuni corelative,

exprimând aspecte ale dinamicii comportame

generate de relația dintre persoană și situație. Statutul reprezintă o poziție de bază a persoan



structura socială, poziție ce poate fi raportată lrang mai coborât sau mai înalt și care corespun

ansamblu de reguli și obligații.

Definiția statutului Jean Stoetzel:

“Statutul reprezintă anscomportamentelor la care ne putem aîn mod legitim de la ceilalți”



în mod legitim, de la ceilalți .Distingem statute prescrise și câ

formale și informale.

Definirea rolului Cum din orice poziție socială izvorăsc relații d

reciprocitate și complementaritate, rolul poate înțeles ca reversul statutului, adică:

Rolul reprezintă ansamblul comportamentcare ceilalți le așteaptă de la noi în mod leg



care ceilalți le așteaptă de la noi, în mod leg Ralph Linton: rolul este aspectul dinamic a

statutului (se plasează între statut și disponibilitățile acționapersoanei)

Clasificarea rolurilorRoluri prescrise (ideale) – contribuția p

un individ trebuie să o aducă relației, la mo

ideal, mulându-se pe prescripțiile de rol. Roluri emergente - descriu regularitatea



Roluri emergente descriu regularitateacomportamentului nostru în ceea ce priveș

interpretarea efectivă a rolului.

Prescripțiile de status - rol Reprezintă un set de norme sau reguli aplicate

comportamentelor pe care le presupune o poz

socială Sunt obligații de a face sau a nu face.



Sunt rod al învățării sociale.

Unele sunt imperative, altele sunt mai permisi

Subprocesele de rolPerceperea rolului

Înțelegerea rolului

Acceptarea rolului



Interpretarea rolului

Conflictele de rolSurse de conflict la nivel socio-cultura

- proliferarea rolurilor în societatea contemp

- inconsistența și echivocul pozițiilor și al mde rol corelative (poziții de intersecție)



de rol corelative (poziții de intersecție).

- evoluția rolurilor devansează modelele com

Conflictele de rolSurse de conflict la nivel interacționa- discordanță între așteptările și conduitele d

între 2 sau mai multe persoane;



- competiție pentru asumarea simultană a ac

rol;

Conflictele de rolSurse de conflict la nivel individual:- Individul nu aderă afectiv sau ideologic la r

său;- Individul este plasat într-o poziție de inters



Individul este plasat într o poziție de inters

- Individul este contrariat între exigențele

incompatibile ale unui rol mixt;

Construcția socială a personalităț Determinată atât de ereditate, cât și de mediu

influențele organizate (educație), personalitat

fiecăruia dintre noi este o construcție unică În centrul acestei construcții se află eul sau sin

l d



-componenta cognitiv ă sau conceptul de sine

componenta afectivă sau stima de sine

componenta comportamentală sau prezentare



Stima de sine Componenta afectivă a conceptului de sine

Provine din latinescul aestimare = apreciere

Se structurează ca urmare a apreicierilor pozitnegative pe care le fac oamenii despre ei înșiși



Cercul vicios al stimei de sine scăzute – expectnegative – efort mic, anxietate – eșec - autobla

Concepte corelate Conștiința de sine – starea psihică în care selful este

propriei atenții.

Priza de conștiință asupra selfului duce la intensificare trăiri

emoționale, fie ele + sau-. Situațiile care cresc priza de conștiință asupra sinelui sunt: o

camerele ideo publicul



camerele video, publicul.

Discrepanțele sinelui - nepotriviri între diversele s

sinelui, de ex. între selful actual și cel ideal.

Prezentarea de sine Componenta comportamentală a conceptului Dincolo de ceea ce suntem și simțim, cei mai mulț

preocupați de imaginea noastră, de impresia pe calăsăm celorlalți.

Prezentarea de sine strategică – eforturile pe care



Prezentarea de sine strategică eforturile pe care pentru a modela felul în care ne văd ceilalți, a câștputere, influență, simpatie.

Validarea conceptului de sine

Percepția socială Procesul cognitiv realizat în cadrele experiențe

a individului, prin folosirea tiparelor culturale

existente

Î t â i tă t di l d l i î



În sens restrâns, reprezintă studiul modului înformăm impresii despre ceilalți și elaborăm

raționamente privitoare la ei.

Elementele percepției socia 1. Aparența fizică - configurația feței - structura corporală

- îmbrăcămintea 2.Limbajul verbal 3 Limbajul nonverbal



3. Limbajul nonverbal -mimica

-pantomimica -postura

Teoria atribuirii Una dintre liniile de cercetare ale psihologiei sociale, in

de felul în care oamenii își explică ceea ce fac ei înșiși ofac, simt, gândesc semenii lor

Reprezintă o parte din ceea ce se cheamă psihologia nasimțului comun Se pleacă de la ideea că, în încercarea de a ne explica



p , pevenimentele ai căror actori sau observatori suntem, ncomportăm ca și oamenii de știință, uzând de ipoteze,

principii de concordanță și deducții dinspre fenomenelobservate spre cauzele ce le-au generat.

Noțiuni folosite în teoria atribuirii Observator – cel care percepe; Actor – cel aflat în câmpul percepției; Inferență – procedeu mental prin care ajungem să

sens, să atribuim o cauză comportamentului; Atribuire internă – atunci când considerăm că ind

fost determinat de trăsăturile sale să realizeze un



comportament Atribuire externă – comportamentul a fost determ

către situație;

Când au loc atribuirile? În general, evenimentele se petrec conform un

scripturi sau scenarii, conținând pașii de urma

succesiunea lor. Când ceva contrazice acest scenariu, sau în faț

oricărei scene nefamiliare ori stranii au loc ac



oricărei scene nefamiliare ori stranii, au loc acinferențiale.

Acestea au ca scop familiarizarea cu neobișnui

Erorile de atribuire Distorsionarea unui proces ce atribuire prin subestimarea sa

supraestimarea factorilor cauzali reali. Eroarea fundamentală de atribuire – tendința de a supra

explicarea comportamentului unei persoane factorii internidispziționali, în detrimentul celor externi, situaționali.

O altă eroare de atribuire este determinată de diferența diși observator în procesul atribuirii, actorii tinzând să atribui



și observator în procesul atribuirii, actorii tinzând să atribuiexterne propriilor comportamente, iar observatorii – cauze i

O eroare înrudită este cea legată de atribuirea cauzelor suc

(intern) și eșecului (extern).

Atitudinile sociale Atitudinea este, în primul rând, o modalitate d

programat pentru sau împotriva anumitor luc

Predispoziția de durată, învățată, de a te compcorespunzător față de o anumită clasă de obiec

Un sistem de evaluări pozitive și negative de d



Un sistem de evaluări pozitive și negative de dstări emoționale și tendințe către acțiuni pro s

contra în legătură cu un subiect social.

Componentele atitudinii Componenta afectiv ă – rezultantă a evaluări

situației, obiectului atitudinii; Componenta cognitivă – dependentă de jud

evaluarea rațională a respcectivei situații; Componenta comportamentală – suscită

h l d



controverse printre psihologi, deoarece uneoride a simți și gândi conduce spre comportamen

corespunzător, alteori, nu.

Teoria disonanței cognitive Disonanța reprezintă o stare psihologică neplă

resimțită de indivizi în momentul în care douăale noastre cu privire la același obiect se află în

conflict. L.Festinger arată că: “existența disonanței este

psihologic inconfortabilă Din această cauză e



psihologic inconfortabilă. Din această cauză emotiva persoana în încercarea de a reduce diso

pentru a atinge consonanța”

Posibilități de a reduce disona Schimbarea atitudinii - de fapt, nu am nevoie să țin regi

Schimbarea percepției asupra comportamentului decât o feliuță de tort

Adăugarea de cogniții consistente - ciocolata este foartși reduce anxietatea

Mi i i i i fli l i



Minimizarea importanței conflictului - nu contează csupraponderală, oricum sunt atrăgătoare

Minimizarea posibilității de alegere - nu puteam supăr

Comunicarea persuasivă și schimbare

atitudinilor Atitudinile se pot schimba și prin transmiterea de mesaje.

În cadrul acestui grup de teorii se accentuează importanța cstimulilor pentru schimbarea atitudinală.

Reguli: - primul pas îl constituie captarea atenției asupra mesajulu

trebuie asigurate condiții optime



-mesjul trebuie să fie înțeles de către receptor

- receptorul trebuie să accepte conținutul respectivului mes

Caracteristicile sursei Credibilitatea – cea mai importantă caracteristică, se

calitatea de expert a celui ce propune o idee și la cât de obiectiv apare

Rapiditatea și f luența în exprimare – cresc gradul dcompetență perceput

Apărarea unei idei aflată în dezcord flagrant cu incelui ce o propune – crește credibilitatea



celui ce o propune crește credibilitatea Intervenția efectului halo

Atractivitatea sursei – sporește receptivitatea (existăbumerang al sursei)

Caracteristicile mesajului Tăria argumentelor – pentru ruta centrală de p Discrepanța dintre poziția propusă și atitudine

actuală – intervine, ca factor de mediere, comuni Cantitatea de informație – The more facts you tell, the mo

Utilizarea imaginilor



Apelul la umor Apelul la sex Apelul la teamă

Caracteristicile receptorulu Ideile și propunerile comunicatorului nu se im

automat în mintea receptorului și nu sunt accenecondiționat

Intervin factori ce țin de atașamentul eului față deatitudinile prealabile (măsura în care atitudinea a fost trans



comportament, dacă atitudinea e produsul experienței directe sau dacă atașamentul a fost făcut public sau nu)

Implicațiile poziției propuse asupra subiectului receptor, cum și câ valorile și interesele individului

Relațiile interpersonale În sens restrâns, desemnează uniunea psihică

conștientă, bazată pe un feed-back dezvoltat șimplicând minimum 2 persoane.

Se caracterizează prin reciprocitate și conștiinrelației



Suportul relațiilor interpersonale îl constituie

trebuință umană fundamentală - sociabilitatea

Tehnica sociometrică Sociometria ( aplicarea măsurii=metrum la ființa s

fost inventată de J.L.Moreno Ea are ca obiect studiul matematic al proprietățilo

psihologice ale grupurilor Printre instrumentele sale, consemnăm:- testul sociometric



testul sociometric

-matricea sociometrică -indicii sociometrici

-sociograma

Factori cu incidență asupra relațiil

simpatetice Cadrul spațial, de viață – există o influență put

proximității spațiale asupra modului de formarelațiilor simpatetice

Factorul socioeconomic – prin rețeaua status –rolurilor sociale



Sistemele de norme și valori

Teorii privind atracția interperson 1. Recompensa Un prim grup de teorii consideră recompensa ca bază a atracției in

prin 3 modalități principale: o persoană care manifestă față de noi

afecțiune, o persoană ale cărei calități ne recompenseză, o persoanintermediul căreia avem acces la recompensă

2.Teoria echilibruluiF H id ă ă ii i i i i hilib



F.Heider arată că oamenii simt nevoia unei consistențe sau echilibrcognițiile lor, cât și în sentimentele și relațiile lor sociale. Echilibru

reciprocitatea dintre ceea ce dăm și ceea ce primim într-o relație

Teorii privind atracția interperson 3. Teorii ale similitudinii – similitudinea ( fie ea

status socioeconomic, de nivel cultural ori de siste valori) pare a conta ca liant între oameni, printre a

deoarece aduce recompensa confirmării și raesigusine

4 Teorii ale contrastului fie atrag exotismul mis



4. Teorii ale contrastului – fie atrag exotismul, misunei ființe diferită de noi, fie este vorba de comple

acelor zone în care noi ne simțim deficitari.

Comportamentul prosocial Comportament orientat spre ajutorarea, protejare

sprijinirea altor persoane, fără a aștepta o recompeexternă sau comportamentul care aduce beneficii

celui ce primește ajutorul Există 3 condiții pentru a califica astfel un compor -să existe libertatea alegerii



-să existe intenția de a ajuta

-să nu existe o recompensă externă

Modele explicative ale comportamen

prosocial 1. Sociobiologia – paradoxal, ar exista o bază ge

pentru altruism

2.Socializarea și funcționarea normelor socialenorme s-au cristalizat în acest sens:

-norma responsabilității sociale



- norma reciprocității

- norma echității sau justiției sociale

Modele explicative ale comportamen

prosocial 3. Teoria învățării sociale – învățarea se realize

două moduri:

mecanismul direct al întăririi prin recompensepedepse

și



mecanismul indirect al învățării prin model

Paradigma costuri-benefici Acest model face o paralelă între relațiile economice pe careoamenii și relațiile interpersonale.

Contrazice ideea că la baza comportamentului prosocial ar saltruismul, în fapt fiind vorba despre propriul nostru interes

Moti vația actelor altruiste poate consta în nevoia egoistă de Multe gesturi de ajutorare nu reprezintă altceva decât satisfa

nevoii de superioritate de statut, de a marca dependența celi



noi Chiar conduitele cotidiene ce par dezinteresate – a da bani

cerșetorilor,de ex. –au la bază motivații egoiste : disconfort,

Factori care influențează comportame

prosocial A. Factorii emoționali

B. Modelele de rol

C. Mediul fizic și demografic



D. Efectul de martor

Trei forme de altruism A. Altruismul participativ – caracteristic societăț

de bine articulate și integrate în care cooperarea este intensăpermanentă. Un angajament fără rezerve al fiecărui membr

vederea supraviețuirii ansamblului social B. Altruismul fiduciar – actele altruiste destinate sus

relații între persoane și reducerii distanței între ele

l l



C. Altruismul normativ - actele altruiste în care interal treilea actor, norma societății sau culturii în interiorul căr

petrece interacțiunea

Agresivitatea Formă a comportamentului ofensiv care se consum verbal sau acțional constituind reacția individuluiopoziție reală sau numai imaginară a celorlalți.

Agresivitatea la nivel interpersonal este, prin excefenomen psihosocial implicând coparticiparea. As victimologie apare conceptul nou de cuplu penolovictimă infractor cuplu în cadrul căruia o parte



victimă – infractor , cuplu în cadrul căruia o parte responsabilitatea comiterii infracțiunii revine și vi

neglijente sau provcatoare

Teorii privind cauzele agresivit 1. Agresivitatea ca trăsătură înnăscută

2. Teoria învățării sociale

3. Teoria frustrare – agresivitate



3 g

Documents

Suport de Curs - Psihologie Sociala I Completare