Domnişoara JulieDRAMĂ NATURALISTĂCU O PREFAŢĂ A AUTORULUI (1888)

Prefaţa autoruluiMi s-a părut încă de mult că teatrul este — ca de altfel arta în general — o Biblia J>auperum\ o biblie ilustrată pentru cei ce nu ştiu să citeascaTcuvîntuT scris sau tipărit, iar autorul dramatic un fel de predicator laic, care prezintă ideile epocii într-o formă populară, atît de populară încît clasa mijlocie, vizitatoarea cea mai frecventă a teatrului, să poată înţelege, fără multă bătaie de cap, despre ce este vorba. De aceea teatrul a fost totdeauna o şcoală pentru tineri, pentru bărbaţii semidocţi şi pentru femei, care şi-au păstrat încă cu toţii însuşirea de a',se păcăli pe ei înşişi şi de a se lăsa păcăliţi, adică de a-şi crea o iluzie, de a-şi însuşi sugestia venită din partea autorului. De aceea am impresia că, în vremurile noastre, cînd procesul de gîndire rudimentar, incomplet şi care se desfăşoară în sfera fanteziei pare să se transforme în mod progresiv în reflexiune, în atitudine de cercetare, de verificare, teatrul, ca şi religia, este pe cale să fie părăsit, deoarece ar reprezenta o formă în dispariţie, pentru a cărei savurare ne lipsesc condiţiile necesare. Un argument care întăreşte această presupunere este nu numai criza profundă ce a cuprins teatrul şi domneşte acum în întreaga Europă, ci şi faptul că în acele ţări de cultură, în care s-au născut cei mai mari gînditori ai perioadei contemporane, şi anume în Anglia şi Germania, genul dramatic este mort, după cum au murit de altfel şi celelalte arte.în alte ţări s-a crezut că se poate crea un nou gen de dramă turnînd în tiparele vechi un conţinut adecvat timpurilor mai noi; dar, pe de o parte, ideile noi nu au avut încă timp să se răspîn-dească în aşa măsură încît publicul să poată înţelege despre ce este vorba; pe de altă parte, luptele dintre partizanii diferitelor idei au aţîţat spiritele, astfel încît nu s-a ajuns la o gustare absolut obiectivă a operei de artă, fiindcă fiecare poate fi contrazis în convingerile sale cele mai intime; apoi, o majoritate care aplaudă1 Biblia săracilor (în ]b. lat.) de fapt, denumirea uneia din cele mai cunoscute cărţi de educaţie morală din evul mediu, apărută prin secolul al XlH-lea, în Bavaria.. o. «.Auuui uominaţia atît de făţiş, cum nu este posibil decît într-o sală de teatru; în sfîrşit, încă nu s-a găsit o formă adecvată pentru noul conţinut, astfel încît vinul nou a spart sticlele vechi.în drama de faţă nu am încercat să fac ceva cu totul nou — căci aşa ceva nu e posibil — ci doar să modernizez forma potrivit acelor pretenţii pe care am socotit că oamenii timpurilor noastre le-ar putea avea faţă de această artă. în acest scop am ales sau m-am lăsat inspirat de un motiv, despre care se poate spune că se situează în afara lupi£k«u.dintre diferitele facţiuni ale-ziîe1?-^eoarece .jrob^ma^ fj^£gj^iurn^feau declinului pe scara /vieţiLgociale. cJhestimreă^3ac^iJBei^£ldevia£jnăi bun sau mai-ră^ ■ daCsTesfe bărbat sau femeie, a fost şi va rămîne de un interes permanent. Cînd am împrumutat acest motiv din viaţă, aşa cum l-am auzit relatat cu cîţiva ani în urmă — şi fiindcă evenimentul a avut o influenţă puternică asupra mea — am socotit că el se pretează pentru o tragedie, căci, în orice caz, este foarte impresionant să vezi cum un individ care s-a bucurat de o soartă fericită se prăbuşeşte la un moment dat şi cu atît mai mult să asişti la stingerea unei familii. Dar va veni poate un timp cînd vom fi atît de înaintaţi, de luminaţi, încît vom contempla cu indiferenţă spectacolul crud, cinic, neîndurător pe care îl oferă viaţa; cînd vom renunţa la aceste instrumente de gîndire rudimentare şi nesigure care se numesc sentimente şi care devin de prisos şi chiar dăunătoare, de îndată ce puterea noastră de judecată a ajuns la maturitate. Faptul că eroina provoacă compătimire se datoreşte numai slăbiciunii noastre: nu ne putem înfrîna simţămîntul de teamă că aceeaşi soartă ne-ar putea fi rezervată şi nouă. Dar s-ar putea întîmpla ca spectatorul foarte sensibil să nu fie totuşi satisfăcut de această compătimire şi e posibil ca omul viitorului să aştepte cîteva propuneri pozitive pentru îndreptarea răului, cu alte cuvinte o schiţă de program. în primul rînd însă nu exista un rău absolut, căci dispariţia unei familii este ceva agreabil pentru o altă familie, care în felul acesta se poate ridica; iar alternanţa dintre ascensiune şi declin constituie tocmai una din cele mai mari plăceri ale vieţii, deoarece la conştiinţa fericirii se ajunge doar pe bază de comparaţii. Iar pe acela care aşteaptă un program, care vrea să remedieze situaţia penibilă creată prin faptul că pasărea de pradă mănîncă turtureaua, dar păduchele la rîndul său mănîncă pasărea de pradă, aş dori să-1 întreb: c oare într-adevăr necesar un remediu ? \ Viaţa nu e atît de idiot de matematică încît numai cei mari să-i mănînce pe cei mici, ci se întîm-plă adesea ca albina să omoare leul sau cel puţin să-1 scoată din minţi.Dacă drama mea lasă multora o impresie tragică, aceasta e vina lor. I în momentul în care vom fi tari ca primii oameni ai

102revoluţiei franceze, vom trăi fără îndoială un sentiment de veselie văzînd că un parc este curăţit de copacii bătrîni şi putrezi, care au stat prea multă vreme în calea altora, cu acelaşi drept la viaţă; vom avea, deci, o senzaţie plăcută, întocmai ca atunci cînd vedem că un bolnav incurabil reuşeşte, în sfîrşit, să moară.Recent, drama Tatăl a fost acuzată că ar fi prea tragică, ca şi cînd mi s-ar fi cerut să scriu o tragedie veselă. Se preconizează redarea bucuriei de a trăi, dar directorii de teatru pretind farse, ca şi cum această bucurie ar consta numai în a fi un neghiob şi în a-i prezenta pe oameni ca apucaţi de streche sau ca idioţi. Cît despre mine, găsesc că bucuria de a trăi constă în lupta puternică, neînduplecată, a vieţii, iar plăcerea mea este să pot afla şi învăţa ceva. Am ales de aceea un caz neobişnuit, clar plin de învăţăminte, cu alte cuvinte o excepţie, dar o excepţie remarcabilă, care confirmă regula, ceea ce îi va ofensa desigur pe amatorii de banalităţi. Un lucru care de asemenea îi va şoca pe unii este faptul că motivarea pe care o dau acţiunii nu e simplă şi că pot să existe mai multe puncte de vedere. Un eveniment oarecare din viaţă — şi aceasta e o descoperire destul de recentă! — este determinat de o serie întreagă de motive mai mult sau mai puţin profunde, dar spectatorul îl alege în primul rînd pe cel mai uşor de conceput pentru puterea sa de înţelegere, sau pe cel care este, după părerea sa, cel mai onorabil. De pildă, se sinucide cineva. Mergeau prost afacerile! spune burghezul. Iubire nefericită! zic femeile. Boala! e de părere cel bolnav. Speranţe zădărnicite! comentează naufragiatul. Dar s-ar putea întîmpla ca motivul să trebuiască a fi căutat pretutindeni sau nicăieri şi ca cel decedat să fi ascuns cauza fundamentală, punînd pe prim plan o cu totul altă cauză, pentru ca amintirea care i se păstrează să fieCÎt mai bună. Am motivati^'soârta tmpricn n-îrinrrmişnnrm Julieprintr-o serie întreagă de împrejurări: pornirile instinctuale ale, mamei; educaţia greşită dată de tată fiicei sale; temperamentul fetei; aluziile pe care le lace logodnicul cu privire la un creier slab, degenerat. Apoi: atmosfera de sărbătoare din noaptea de Sînzienex: absenţa ţaţnlni; faptul că fata este preocupată de problema părţii animalice din om; efectul excitant al dansului; umbrele nopţii; acţiunea afrodisiacă a parfumului florilor şi, în sfîrşit, întîmplarea care lace ca cei doi tineri să ajungă într-o odaie dosnică, precum şi îndrăzneala bărbatului provocat.Nu am procedat prin urmare unilateral-fiziologic şi nici raono-man-psihologic; nu am aruncat vina numai asupra trăsăturilor moştenite de la mamă şi nici exclusiv asupra „imoralităţii"; nu m-am limitat numai la predica morală! în lipsa unui preot, am lăsat-o în seama unei bucătărese.1 Noaptea spre 24 iunie — miezul verii, sărbătorit cu mult fast în Suedia.103^Vreau să mă felicit pentru faptul că acest număr mare de motive corespunde cerinţelor timpurilor moderne! Iar dacă alţii au făcut deja înaintea mea aşa ceva, mă voi lăuda că nu sînt singurul care a lansat paradoxuri, cum se numesc toate noile descoperiri.în ceea ce priveşte caracterele, am încercat să prezint figurile destul de „fără caracter" din următoarele motive:Cuvîntul „caracter" a dobîndit, în decursul timpului, o accepţiune multiplă. La început el însemna, fireşte, trăsătura dominantă a complexului sufletesc şi era confundat cu temperamentul. Ulterior, el a devenit expresia favorită a clasei mijlocii pentru ideea de automat; aşa încît un individ care s-a fixat odată pentru totdeauna la trăsăturile sale moştenite sau s-a adaptat unui anumit rol în viaţă, pe scurt, care a încetat să mai evolueze, a fost numit un om de caracter; iar acela în plină dezvoltare, navigatorul îndemînatic pe fluviul vieţii, care nu pluteşte cu pînzele întinse, ci ocoleşte bătaia directă a vîntului pînă cînd ajunge ca acesta să-i fie favorabil fiindcă îi suflă din spate, a fost calificat drept un om fără caracter. într-o accepţiune peiorativă, fireşte, fiindcă e aşa de greu de prins, de categorisit şi de controlat. Această noţiune burgheză despre imuabilitatea sufletului a fost apoi transpusă pe scenă, unde ambianţa burgheză a dominat întotdeauna. Un caracter era un adevărat stăpîn; el apărea în mod invariabil ca un beţiv, un om poznaş sau un personaj penibil, căruia era suficient să i se atribuie ca trăsătură caracteristică o infirmitate corporală, un picior diform sau de lemn, un nas roşu, sau care era pus să repete stereotip: „asta e galant"1 sau „Barkis ar dori" 2 etc. Acest fel unilateral de a vedea oamenii apare chiar şi la marele Moliere. Harpagon este numai zgîrcit, deşi el ar fi putut să fie în acelaşi timp şi un mare om de finanţe, un tată excepţional, şi un cetăţean onorabil; şi — ceea ce e şi mai grav — „viciul" său prezintă avantaje deosebite tocmai pentru fiica şi ginerele său, care îl moştenesc şi, de aceea, nu ar trebui să-1 critice, chiar dacă sînt nevoiţi să mai aştepte un timp ca să se

poată căsători. Iată de ce nu cred în caractere de teatru simple. Iar caracterizările sumare ale autorilor, cum ar fi: cutare e prost, cutare e brutal, cutare e gelos, cutare e avar etc, ar trebui dezminţite de naturalişti, care ştiu cît de mare e complexitatea sufle- \ tcască şi înţeleg că „viciul" are şi un revers care seamănă foarte mult cu virtutea.1 O replică frecvent repetată de către contabilul şef de bancă Grot din comedia intitulată: Det skadar inte ! (Asta nu strică!) — 1870 — a dramaturgului suedez Frans Hedberg.2 Din romanul David Copperficld — 1850 — al scriitorului englez Charles Dickens.în calitatea lor de caractere moderne, care trăiesc într-o perioadă de tranziţie mult mai trepidantă pe planul istoriei decît perioada precedentă, personajele sînt prezentate mai şovăitoare, mai tulburate sufleteşte, compuse într-o mai mare măsură din elemente vechi şi noi; şi nu mi se pare neverosimil ca, prin intermediul ziarelor şi al conversaţiei, ideile moderne să se fi infiltrat chiar şi în acele pături în care se întîmplă să existe unvalet.. Caracterele mele îmbină, ca un conglomerat, grade de culturăI ale trecutului şi ale prezentului, luate din cărţi şi din ziare; sînt 4 fragmente de oameni, haine de sărbătoare, care s-au prefăcut în zdrenţe, întocmai după cum sufletul este înjghebat din petice. în plus, am introdus şi puţină istorie evolutivă, făcîndu-1 pe cel | mai slab să repete şi să fure cuvinte de la cel mai tare, punînd 'I pe unul să împrumute „idei", sugestii de la altul.-----Donmişoara Julie este3Ji,jpejsQjia4-, modern, dar nu fiindcăsemi-femeia, femcî2r~cSfe îi urăşte pe bărbaţi, nu ar fi existat în toate timpurile ci fiindcă ea este abia acum descoperită, trece pe prim plan şi face tapaj. Semi-femeia este un tip care îşi croieşte acum drumul, vînzîndu-se pentru putere, ordine, distincţii, diplome, aşa cum mai înainte se vindea pentru bani, şi prezintăLîn acelaşi timp semne de degenerare. Nu este un tip pozitiv, căci nu are durabilitate, dar din păcate transmite şi generaţiei următoare întregul său cortegiu de mizerie; iar bărbaţii degeneraţi par să prefere, în mod instinctiv, acest tip de femeie, aşa încît ele se înmulţesc, dînd naştere unor fiinţe cu sexul nedefinit, pentru care viaţa e un chin dar care, din fericire, dispar; fie pentru că sînt în dezacord cu realitatea, fie din cauza unei izbucniri impetuoase a instinctului refulat, fie, în fine, din cauză că speranţa de a putea să mai cucerească un bărbat ajunge să li se risipească. Acest tip e tragic, oferind spectacolul unei lupte disperate împotriva naturii ; el e tragic întocmai ca o moştenire romantică, acum spulberată de naturalism; acesta din urmă nu vrea decît fericire, dar fericirea necesită un tip robust şi sănătos.Domnişoara Julie este însă şi un vlăstar al vechii nobilimi militare, care face acum loc noii nobilimi a nervilor sau a creierului ; ea este o victimă a dezarmoniei pe care a provocat-o „păcatul" unei mame în sînul unei familii; o victimă a rătăcirilor unei perioade, a împrejurărilor, a propriei sale constituţii defectuoase, iar toate aceste elemente trag tot atît de greu în cumpănă ca şi destinul vechilor generaţii sau legile universului. Odată cu Dumnezeu, naturalistul a eliminat şi noţiunea de vinovăţie, dar el nu a putut elimina şi consecinţele acţiunii, pedeapsa, închisoarea sau teama de închisoare, pentru simplul motiv că toate acestea persistă, indiferent dacă îl scutesc pe infractor de răspundere sau nu ; căci semenii cărora li s-au adus prejudicii nu sînt atît de bine-104105voitori, pe cît sînt de echitabili cei cărora nu li s-a adus nici un fel de prejudiciu. Chiar dacă, clin motive imperioase, tatăl ar renunţa la răzbunare, fiica tot s-ar răzbuna pe sine însăşi, aşa cum face aici, în virtutea acestui sentiment de onoare înnăscut sau moştenit, sentiment pe care clasele superioare îl moştenesc — de unde? De la barbarie, de la obîrşia lor ariană1, de la cavalerismul medieval, care este foarte frumos, clar nu mai e în ziua de azi de nici un folos pentru continuitatea speciei. Este un harakiri al nobilului, legea conştiinţei interioare a japonezului, care îi porunceşte să-şi spintece propriul pîntec, cînd este insultat de cineva ; aceasta continuă încă să existe în duel — privilegiul nobililor. Iată de ce valetul Jean poate trăi dezonorat, clar domnişoara Julie nu. Tocmai acesta e avantajul şerbului faţă de stăpînul său nobil, că-i lipseşte această prejudecată foarte periculoasă despre onoare; dar noi sîntem toţi într-o oarecare măsură nobili sau Don Quijoţi, ceea ce ne face să-1 compătimim pe sinucigaşul care a săvîrşit o faptă dezonorantă şi şi-a pierdut astfel demnitatea, şi de asemenea, sîntem destul de nobili ca să fim îndureraţi la vederea unui personaj important care a căzut şi al cărui cadavru zace în colbul drumului, chiar dacă acesta s-ar putea ridica şi reabilita prin acţiuni care să-i facă cinste. Lacheul Jean este reprezentativ pentru un nou tip, la care se poate observa

diferenţierea. El este/ fiu de ţăran care muncea în arendă, clar acum e pe cale să devină/ un gentilom. A învăţat cu uşurinţă, căci are simţurile bine dez-1 voltate (mirosul, gustul, vederea) şi are şi o sensibilitate pentru V intuirea frumosului. Acum a început să urce pe treptele ierariiic&J sociale şi are impresia că a ajuns destul de sus, pentru a i se părea firesc să fie servit de alţii.A ajuns să se înstrăineze de mediul său, pe care îl dispreţuieşte ca pe un stadiu deja depăşit, dar de care se teme totuşi şi-1 evită, fiindcă reprezentanţii acestuia îi cunosc secretele, caută să-i afle intenţiile, îi urmăresc cu gelozie ascensiunea şi îi aşteaptă cu satisfacţie căderea. De aici caracterul său ambiguu, nedefinit; el oscilează între simpatie şi ură pentru cei din pătura de sus. E aristocrat, după cum singur spune, a aprofundat tainele societăţii bune, are un comportament şlefuit, totuşi posedă şi o anumită duritate sufletească; poartă deja o redingotă croită cu gust, dar nu-i de loc sigur că arc un corp curat.Pe domnişoara o respectă, în srliimb îi xgţe frică de Kristin. îi i ş pcăci acesta îi cunoaşte intenţiile secrete şi periculoase; dar este destul de lipsit de scrupule ca să nu se lase încurcat în planurile de viitor de evenimentele din cursul nopţii. Cu cruzimea slugii şi cu1 Arian (de la cuvîntul sanscrit arya : nobil) arieni au fost numiţi indocu-ropenii, care au pătruns în India şi Persia ; dar potrivit teoreticianului rasist A. de bi 1 „puri" s-ar afla în nordul Europei.p p şGobineau (1816—1882) arienii cei mai108lipsa de sensibilitate a stăpînului, el poate să vadă sînge curgînd fără să pălească, să rişte o situaţie neplăcută şi apoi să se spele pe mîini; de aceea iese nevătămat din luptă şi probabil că în cele din urmă va deveni proprietar de hotel; iar dacă el personal nu ajunge la rang nobiliar, cu siguranţă că fiul său va ajunge student şi poate judecător regal.Dealtfel, în momentul în care spune adevărul, el exprimă idei ilustrative pentru concepţia de viaţă a claselor de jos. Dar aceasta nu se întîmplă prea des, fiindcă el afirmă mai degrabă ceea ce este avantajos pentru el decît ceea ce e adevărat. Cînd domnişoara Julie îşi exprimă părerea că cei din clasele de jos trebuie să resimtă foarte greu apăsarea venită de sus, Jean este, fireşte, de acord, deoarece intenţia lui e să-i cîştige simpatia; dar îşi corectează de îndată spusele, considerînd că e mai avantajos să se separe de vulg.în afară de faptul că urcă pe scara ierarhiei sociale, Jean are faţă de domnişoara şi avantajul de a fi bărbat. Din punct de vedere sexual el este aristocratul prin forţa masculului, prin simţurile mai fin dezvoltate şi prin puterea de a lua o iniţiativă. Inferioritatea sa constă în primul rînd în mediul social din care întîmplător face parte şi în care trăieşte, dar de care se poate probabil lepăda, odată cu livreaua de valet.Mentalitatea de slugă se manifestă în respectul profund pentru conte (pentru cizmele acestuia) şi în superstiţia sa religioasă; dar pe conte îl respectă mai mult ca deţinător al locului la care aspiră el, Jean; iar acest respect îl păstrează şi după ce a cucerit pe fiica contelui şi a văzut cît de lipsită de conţinut a fost cupa cea frumoasă.Nu cred că s-ar putea contura relaţii de dragoste într-un sens mai „înalt" între două suflete care au un conţinut atît de deosebit şi de aceea o fac pe domnişoara Julie să-şi imagineze că dragostea ocroteşte şi scuză, iar pe Jean îl las să creadă că o iubire ca a sa ar putea să se înfiripe şi în cazul cînd condiţia sa socială ar fi alta. Cred că situaţia este asemănătoare cu cea a zambilei, care prinde rădăcini în întunericul pămîntului, înainte de a putea să-şi dezvolte florile. După aceea, planta, ţîşneşte de-a dreptul din pămînt, înfloreşte şi face seminţe aproape în acelaş timp şi de aceea ea moare atît de repede.Kristin, în sfîrşit, este şi ea un tip de slujnică, dominată de conştiinţa dependenţei şi de inerţie, pe care le-a dobîndit stînd neîntrerupt doar la maşina de gătit; e îmbîcsită de morală şi religie şi le foloseşte ca mască şi ca ţap ispăşitor. Merge la biserică, pentru ca să arunce cu toată uşurinţa vina pe Isus pentru furturile pe care le comite în casă şi să se înfrupte cu o porţie nouă de iertare a păcatelor. Dealtfel ea nu e decît un personaj secundar şi de aceea rămîne, intenţionat, doar schiţată; tot aşa am1071

procedat şi cu preotul şi cu medicul din Tatăl, fiindcă am vrut să-i prezint ca pe nişte oameni obişnuiţi, aşa cum sînt de cele mai multe ori preoţii de la ţară şi medicii din circumscripţiile rurale. Iar dacă aceste personaje secundare ale mele par puţin abstracte, este fiindcă oamenii obişnuiţi sînt oarecum abstracţi în exercitarea profesiunii lor, adică nu sînt independenţi; în timpul exercitării profesiunii, ei

îşi arată doar o singură latură şi atîta timp cît spectatorul nu simte nevoia să-i vadă din mai multe unghiuri, prezentarea mea abstractă este destul de corectă.în sfîrşit, în ceea ce priveşte dialogul, am renunţat în oarecare măsură la tradiţie, căci nu mi-am prezentat personajele ca pe nişte catiheţi care stau şi pun întrebări pentru a primi apoi răspunsuri prompte. în dialogul construit după modelul francez am evitat elementul simetric şi pe cel matematic, şi am lăsat minţile să lucreze fără nici un şablon, aşa cum fac de fapt şi în realitate; de pildă, o singură întrevedere nu poate epuiza o temă pînă la capăt; unul dintre interlocutori prinde de la altul întîm-plător un punct de reper, de care se agaţă, vorbind la figurat. Exact aşa rătăceşte şi dialogul, se „înzestrează" în primele scene cu un material care este ulterior prelucrat, reluat şi amplificat, întocmai ca tema dintr-o compoziţie muzicală.Acţiunea e destul de bogată şi, deoarece ea este susţinută numai de două persoane, ra-am mărginit la acestea, adăugind un singur personaj secundar, bucătăreasa, şi lăsînd spiritul nefericit al tatălui să planeze deasupra şi în spatele întregului tablou. Aceasta deoarece am observat că pe oamenii timpurilor moderne îi interesează în primul rînd evoluţia elementelor psihologice şi că psihicul nostru curios nu se mulţumeşte doar să vadă că ceva se întîmplă, ci doreşte să ştie şi cum se întîmplă! Vrem să vedem tocmai firele, maşinăria, să cercetăm cutia cu două funduri, să ne punem în deget inelul fermecat ca să găsim capătul firului, să ne uităm în cărţile de joc ca să vedem dacă au semne.Procedeul meu este influenţat şi de romanele monografice ale fraţilor Goncourt, care mi-au plăcut cel mai mult din literatura contemporană.în ceea ce priveşte elementul tehnic al compoziţiei, am renunţat, în mod experimental, la împărţirea în acte, fiindcă am observat că facultatea noastră, şi aşa tot mai redusă, de a ne autoi-luziona ar putea să, fie şi mai mult deranjată de antracte, intervale în care spectatorul poate să reflecteze, şi în felul acesta se poate sustrage influenţei sugestive a autorului-hipnotizor. Piesa mea durează probabil şase sferturi de oră şi, dacă se poate asculta o prelegere, o predică sau o intervenţie la un congres, care durează tot atîta sau chiar mai mult, mi-am zis că nici o piesă de teatru care se desfăşoară într-o oră şi jumătate nu poate să obosească. Am încercat această formă concentrată, deşi, e drept, cu un suc-

ces limitat. încă din 1872, într-una din primele mele lucrări dramatice, Neliniştitul. Piesa, scrisă în cinci acte, era deja gata, cînd am observat că efectul său e fragmentar şi produce chiar nervozitate. Am aruncat-o în foc şi din cenuşa ei s-a născut un singur act mare, revăzut, care acoperea cincizeci de pagini de tipar şi putea fi jucat într-o oră. Forma, prin urmare, nu este nouă, dar pare să-mi fie caracteristică mie şi s-ar putea ca — gustul publicului schimbîndu-se între timp — să aibă şansa de a corespunde spiritului timpului.După părerea mea, ar trebui ca în viitor să avem un public astfel educat, îneît sa reziste la un spectacol prezentat într-un singur act, fără să i se pară prea lung. Dar trebuie mai întîi făcute investigaţii în acest sens. Pentru a oferi din timp în timp publicului şi actorilor momente de repaos şi a evita totuşi ca publicul să iasă din atmosfera de autoiluzionare, am adoptat trei forme artistice, caracteristice toate artei dramatice, şi anume monologul, pantomima şi baletul, iniţial componente ale tragediei antice, fiindcă în prezent monodia devine monolog iar corul devine balet.Realiştii noştri au renunţat acum la monolog, considerîndu-1 drept neverosimil, dar din moment ce îl motivez, el devine verosimil, şi astfel îl pot folosi cu profit. Găsesc că este foarte verosimil ca un conferenţiar să-şi rostească conferinţa de pe un podium ; este verosimil ca un actor să-şi interpreteze rolul cu voce tare, ca o fată să vorbească din cînd în cînd cu pisica ei, ca o mamă să gîngurească lîngă copilul său, ca o domnişoară bătrînă să sporovăiască într-una cu papagalul său, ca cineva să vorbească în somn. Şi pentru ca la un moment dat să dăm actorului posibilitatea de a lucra independent, de a scăpa de sub tutela degetului arătător al dramaturgului, ar fi foarte bine ca monologurilc să nu figureze în formă gata elaborată ci doar ca indicaţie. Căci dacă este destul de indiferent ce se vorbeşte în somn, ce i se spune papagalului sau pisicii — aceasta neinfluenţînd cu nimic acţiunea — înseamnă că un actor talentat, care se află în însăşi situaţia şi ambianţa respectivă, poate să improvizeze aceste monologuri mai bine decît autorul, care nu are posibilitatea de a calcula dinainte ce şi cît timp se poate vorbi, fără ca publicul să se trezească din starea de iluzie.După cum se ştie, teatrul italian a adoptat pe anumite scene din nou improvizaţia, creînd astfel actori care fac poezie, dar în orice caz după planurile autorului; aceasta ar putea fi eventual un progres sau o nouă artă, care începe să se dezvolte acum şi pe care am putea-o numi artă de prezentare.Iar în locurile unde monologul ar fi neverosimil, m-am folosit de pantomima, dîndu-i în mai mare

măsură actorului posibilitatea de a face poezia şi de a-şi cîştiga în mod independent laurii.Ca să nu pun însă publicul prea mult la încercare, am lăsat ca muzica — dealtfel bine motivată de dansul din noaptea de Sîn-ziene — să-şi exercite puterea de iluzionare în timpul pantomi-mei şi îl rog pe directorul muzical să fie foarte atent la alegerea bucăţii muzicale respective, pentru a nu se crea o atmosferă străină de contextul piesei din cauza asocierii fie cu fragmente din operete, fie cu bucăţi din repertoriul muzicii de dans la modă sau cu melodii cu un caracter prea folcloric.Baletul pe care l-am introdus n-ar fi putut fi înlocuit cu o aşa numită scenă folclorică, fiindcă aceste scene sînt jucate prost şi un mare număr de mucaliţi s-ar folosi de un atare prilej pentru a se arăta spirituali, risipind astfel atmosfera de iluzie. întrucît oamenii nu-şi improvizează reaua-voinţă, ci folosesc un material gata elaborat, care poate avea un sens dublu, nu am compus eu însumi cîntecul defăimător, ci am ales o melodie de dans mai puţin cunoscută, notată de mine însumi în regiunea Stockhol-mului. Cuvintele biciuesc numai aproximativ, dar e destul atît, deoarece laşitatea vulgului nu permite atacuri directe. Aşadar, fără farsori care să intervină într-o scenă serioasă şi fără rînjete răutăcioase în momentul în care se pune capacul pe sicriul unei familii!în ceea ce priveşte decorurile, am împrumutat de la pictura impresionistă elementul asimetric, formele trunchiate, şi cred că acesta este un cîştig pentru tehnica realizării iluziei; căci datorită faptului că publicul nu vede întreaga cameră şi întregul mobilier, el are posibilitatea să-şi imagineze cum ar arăta încăperea, adică fantezia este pusă în mişcare şi ea completează ceea ce lipseşte. Am renunţat şi la ieşirile şi intrările prin uşi — obositoare pentru public — cu atît mai mult cu cît uşile decorurilor sînt de pînză şi se deschid foarte uşor, deci nici nu au măcar posibilitatea să sublinieze mînia unui tată revoltat, care pleacă de acasă după un prînz prost, trîntind uşa „de se cutremură toată casa". De asemenea, am păstrat de la început pînă la sfîrşit acelaşi decor, atît pentru ca personajele să se contopească cu mediul cît şi pentru a termina odată cu luxul decorurilor. Dar dacă decorul este unic, se poate pretinde ca acesta să fie verosimil. Nimic nu e însă mai greu de realizat decît o cameră care să aibă aproximativ aspectul unei camere, deşi pictorul reuşeşte să zugrăvească munţi Care scuipă foc şi căderi de apă. Nici nu mai vorbim de faptul că pereţii sînt de pînză; cred însă că ar fi timpul să se termine măcar cu vopsitul poliţei şi a veselei de bucătărie pe pînză. Există atîtea alte elemente convenţionale pe scenă, a căror existenţă trebuie să o credem, îneît am putea să renunţăm la efortul de a crede în existenţa reală a unor castroane vopsite.Am aşezat decorul fundalului şi masa de-a curmezişul ca să dau posibilitatea actorilor să stea cu faţa spre public sau în semi-110profil, atunci cînd stau vizavi la masă. Am văzut în opera Aida un fundal pieziş, care făcea ca privirea să se piardă spre o perspectivă necunoscută; s-ar părea însă că ideia nu provenea decît dintr-un spirit de contradicţie faţă de linia dreaptă, obositoare.O altă inovaţie, care nu mi s-ar părea inutilă, ar fi renunţarea la rampă. Se pare că această iluminare de jos are scopul de a-i face pe actori să pară mai plini la faţă; dar aş pune întrebarea : de ce trebuie ca toţi actorii să fie plini la faţă ? Oare această lumină de jos nu estompează o serie de trăsături fine din partea de jos a feţei, nu schimbă forma nasului, nu aruncă umbre asupra ochilor? Şi chiar dacă toate acestea nu s-ar produce, se întîmplă în schimb cu siguranţă altceva: şi anume, lumina rămpii deran-jează ochii actorilor, aşa îneît jocul lor plin de efect se pierde; ea atinge retina tocmai în punctele altfel ferite (cu excepţia marinarilor care pot să privească soarele ce se oglindeşte în apă); şi de aceea mimica ochilor va avea rareori alt aspect decît cel al unor priviri chiorîşe aruncate fie lateral, fie în sus, spre spectatori ; iar în ambele cazuri se vede mai ales albul ochilor. Se prea poate ca aceasta să fie şi cauza clipitului continuu al actriţelor, care oboseşte pe spectator. Iar dacă actorul vrea să vorbească pe scenă cu ochii, are o singură alternativă: să privească direct spre public, cu care el (sau ea) intră astfel în contact nemijlocit în afara cadrului piesei. Acest obicei rău, se numeşte, pe drept sau pe nedrept, „a saluta cunoştinţele".Oare o lumină laterală, suficient de tare, nu i-ar oferi actorului următoarea resursă în plus: i-ar sublinia mimica prin intermediul celei mai expresive părţi a feţei, ochii?Nu-mi fac de loc iluzii că aş putea să-1 determin pe actor să joace pentru public şi nu să se joace cu acesta, cu toate că tocmai aşa ceva ar fi de dorit. Nici nu simt nevoia să văd numai spatele actorului, în tot decursul unei scene importante, dar aş dori foarte mult ca scenele principale să nu fie jucate lîngă ghereta sufleurului, ca duetele menite să fie aplaudate, ci la locul cerut de situaţia dată.Prin urmare nu e vorba de o revoluţie, ci doar de mici modificări, căci, pînă una alta, se pare că o parte

a publicului s-ar simţi încă deranjată dacă am transforma scena într-o cameră în care cel de al patrulea perete a dispărut şi cele cîteva mobile sînt întoarse cu spatele spre sală.Vorbind, în sfîrşit, de machiaj, nu nutresc nici o speranţă că o să fiu ascultat de doamne, care vor mai degrabă să fie frumoase decît verosimile. Dar ar fi bine ca actorul să chizbuiască cu luare aminte, dacă este mai avantajos pentru el ca prin machiaj să-şi lipească pe faţă un personaj abstract, care rămîne acolo ca o mască. Să ne imaginăm, de pildă, un domn, care marcheazăcu funingine o trăsătură colerică puternică între cei doi ochi, şi să presupunem că acest om mereu furios trebuie, la un moment dat, să zîmbească la o replică. Ce grimasă teribilă ar mai ieşi, nu-i aşa? Apoi, cum ar mai putea o frunte netedă ca o -bilă de biliard să se încrunte, cînd bătrînul — reprezentat de actorul cu fruntea netedă — s-ar înfuria?într-o dramă psihologică modernă, în care stările sufleteşti cele mai intime trebuie să se reflecte în primul rînd în trăsăturile feţei şi nu în gesturi şi ieşiri violente, s-ar proceda mai potrivit, dacă s-ar recurge la o lumină laterală puternică, pe o scenă mică şi cu actori nemachiaţi sau măcar machiaţi cît mai puţin posibil.Dacă am reuşi să excludem orchestra vizibilă cu reflectoarele sale supărătoare şi cu feţele întoarse spre public; dacă s-ar înălţa puţin parterul, pentru ca ochiul spectatorului să cadă mai sus de genunchiul actorului; dacă am reuşi să desfiinţăm avanscena cu reflectoarele sale şi am realiza un întuneric deplin în sală în timpul reprezentaţiei, şi mai ales dacă am putea dispune de o scenă mică şi o sală de spectacole mică, atunci poate că s-ar naşte un nou gen dramatic şi teatrul ar deveni iarăşi o instituţie pentru destinderea oamenilor mai instruiţi. în aşteptarea lui, trebuie să scriem pentru a avea rezerve şi să pregătim astfel repertoriul viitorului teatru.Eu am făcut o încercare! Dacă aceasta nu a reuşit, rămîne încă timp destul pentru a mai face una!Personajele

DOMNIŞOARA JULIE, 25 de ani JEAN, valet, 30 de ani ;, \<y KRISTIN, bucătăreasă, 35 de aniAcţiunea se desfăşoară în bucătăria contelui. Noaptea de Sînzienc.,112

Decorul•1O bucătărie mare cu tavanul şi pereţii acoperiţi de draperii. Peretele din fund înaintează oblic spre stingă ; pe acelaş perete, la stînga, se află două poliţe cu oale de aramă, bronz, fier si cositor ; poliţele sînt împodobite cu hîrtie gofratâ ; ceva mai la dreapta se vede, cam pe trei sferturi, ieşirea cu boltă, care are două uşi cu geamuri ; prin acestea se zăreşte o fintînă arteziană cu statuia zeului Amor, tufişuri de liliac în floare şi cîţiva plopi care îşi înalţă siluetele ca nişte piramide.în stînga scenei se vede colţul unei sobe mari de teracotă şi o parte a hornului.în dreapta, capătul unei mese de brad alb, la care mănîncă personalul de serviciu; cîtcva scaune. Vatra este împodobită cu ramuri de mesteacăn; podeaua estepresărată cu ienupăr.Pe colţul mesei stă un vas mare japonez cu flori de liliac.Un racilor, un lavabou şi un spălător pentru vase.Deasupra uşii, o pendulă de modă veche şi, la stînga ceasului,un tub acustic, prin care se comunică cu etajul de sus.KliISTIN stă lîngă vatră şi frige ceva într-o tigaie; e itnbră-.cată într-o rochie de bumbac de culoare deschisă şi e încinsă cuun şorţ de bucătărie ; intră JEAN, îmbrăcat în livrea, adueîndopereche de cizme mari de călărie cu pinteni, pe care le pune peduşumea într-un loc vizibil.JEAN In seara asta, domnişoara Julie e iarăşi nebună;nebună de legat! *~KRISTIN NU zău? Erai aici? v \'-'-JEAN L-am petrecut pe domnul conte la gară, şi, tre-cînd, la întoarcere, prin faţa şurii, am intrat înăuntru să dansez. Cînd colo, domnişoara tocmai dansa cu brigadierul silvic; cînd m-a zărit, s-a repezit la mine şi m-a invitat la damenvalţ. Şi, după aceea, a dansat un vals cum nu mi-a mai fost dat să văd. E nebună!KRISTIN JEAN

KRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTINJEAN KRISTINJEANA fost totdeauna, dar niciodată aşa ca în astea două săptămîni din urmă, de cînd s-a stricat logodna.Dar cum s-a întîmplat? Doar a fost un om fin, chiar dacă nu şi bogat. Ei da! Oamenii ăştia au atîtea toane! (Se aşază la masă.) Oricum, e ciudat că o domnişoară, hm, preferă să rămînă acasă cu oamenii de rînd, în loc să-1 însoţească pe tatăl său la rude, nu-i aşa? Parcă se simte puţin jenată după toată povestea asta cu logodnicul.Se prea poate! Dar, în tot cazul, a fost un om şi jumătate. Ştii, Kristin, cum s-a întîmplat? Am auzit, dar m-am prefăcut că nu ştiu nimic. Zău, ai văzut ?Da, am văzut. într-o seară erau în curtea grajdului şi domnişoara îl „antrena" — aşa spunea ea — ştii cum ? II făcea să sară peste cravaşa ca pe un cîine pe care-1 înveţi să facă"~^nop .' A sărit de două ori şi de fiecare dată a luat cîte una cu cravaşa; dar a treia oară i-a smuls-o din mînă, a rupt-o în mii de bucăţi, apoi a plecat. Aşa s-a întîmplat ? Nu zău! Da, chiar aşa a fost. Dar ce bunătăţi îmi dai acum de mîncare, Kristin?(scoate mîncare din tigaie şi-l serveşte pe Jean): O, nu-i decît puţin rinichi, luat de la viţel! (adulmecă mîncarea): Bine! Asta îmi place cel mai mult! (Pipăie farfuria). Dar ai fi putut să încălzeşti farfuria!Zău că eşti mai mofturos chiar ca domnul conte, cînd te apucă. (îl trage puţin de păr, cu o mişcare mîngîietoare.)(mînios): Nu mă trage de păr! Ştii cît sînt de sensibil.Ei lasă, nu te supăra; doar ştii că n-a fost decît din dragoste! 'Jean mînîncă; Kristin destupă o sticlă de bere.Bere, în seara de Sînziene? Nu, îţi mulţumesc! Am eu ceva mai bun. (Deschide sertarul mesei şi scoate o sticlă de vin roşu, sigilată cu lac galben.) Vezi lacul galben ? Şi acum dă-mi un pahar! Unul cu picior, se înţelege, că doar e vorba de un vin curat!Hr,115KRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTIN JEAN(se întoarce la maşina de gătit şi pune un castron mic la foc): Vai de aia care s-o mărita cu tine! Faci atîtea mofturi!Prostii! Ce te-ai mai bucura tu, dacă ai avea parte de un bărbat aşa de fin ca mine; şi nu cred că ai ceva de pierdut dacă se spune că sînt logodnicul tău. (Gustă vinul.) Bun! Foarte bun! Numai că e cam rece! (încălzeşte paharul cu mina.) L-am cumpărat la Dijon. A costat patru franci litrul fără sticlă; şi apoi unde mai pui vama! Ce fierbi acolo, că miroase îngrozitor! A, e o Hrgrnvpnip c\e> hqntnrn, pe care domni- pşoara Julieopregăteşte pentru Diana. Te rog să~vorb"eşti mai îngrijit, Kristin! Dar ce trebuie să stai să fierbi pentru javra aia de căţea tocmai acum, în ajun de sărbătoare? E bolnavă? Da, e bolnavă! A plecat pe furiş cu mopsul^ cantonierului şi şi-au făcut de cap, dar domni-şoara nu vrea sa ştie de nimic.Da, Domnişoara e prea mîndră în unele privinţe şi prea puţin în altele; toţjyşa ca şi conj-esa, cînd era în viaţă. Cel mai bine se simţea în bucătărie şi în grajd, dar nu ar fi acceptat în ruptul capului să meargă într-o trăsură trasă de un singur cal; umbla cu manşetele murdare, dar voia să aibă coroana de conte pe butoni. Domnişoara, ca să vorbim acum despre dînsa, nu are destulă grijă de persoana sa. Aş spune chiar, că nu este fină. Adineaori, cînd dansa în şură, 1-a smuls de-a dreptul pe brigadier de lîngă Ana şi 1-a cerut la dans. Noi nu am face aşa! Aşa se întîmplă însă cînd domnii se coboară jos printre cei de rînd, devin şi ei de rînd! Dar altfel e chipeşă! Minunată ! Ah! ce mai umeri! şi... etţetera!KRISTIN Lasă, că mai e şi laudă multă! Am auzit eu cespune Clara, care o ajută se se îmbrace. JEAN AŞ, Clara! Sînteţi mereu geloase una pe alta! Dar cu, care am văzut-o cum merge călare... Şi apoi, ce mai dansează!

KRISTIN Ascultă, Jean! Nu vrei să dansezi cu mine cîndtermin aici? JEAN Ba da, fireşte că vreau.KRISTIN îmi promiţi?JEAN Dacă-ţi promit? Cîndspun odată că dansez,atunci să ştii c-o şi fac. Pînă una alta, îţi mulţu-116mese pentru masă. A fost foarte bună! (Asluj sticla de vin).DOMNIŞOARA (din uşă, vorbind în afară): Mă întorc îndată Pînă atunci, continuaţi!Jean (strecoară sticla în pupitru şi se ridică respectuos).DOMNIŞOARA (intră în bucătărie şi merge la Kristin, care lîngă sobă) : Ei! S-a terminat ?Kristin (îi face semn că Jean e de faţă).JEAN (galant): Domnişoarele au secrete ? DOMNIŞOARA (îl loveşte uşor cu batista peste obraz): Eşti curios?JEAN Ah, cît de frumos miroase, a violete! DOMNIŞOARA (cochet): Asta e impertinenţă! Te pricepi şi la parfumuri ? Să dansezi, ştii... aşa, nu te uita acum încoace! Lasă-ne puţin singure!JEAN (indiscret, dar politicos): Domnişoarele fierb vreo băutură vrăjită în noaptea de Sînziene? O fier-tură cu care s-ar putea citi în steaua norocului, dacă am vedea-o apropiindu-se ?DOMNIŞOARA (tăios): Dacă dumneata o vezi, atunci desigur că ai ochi buni! (Către Kristin.) Toarn-o într-o sticlă de o jumătate şi înfundă dopul bine. Vino, te rog, Jean, şi dansează o scoţiană cu mine... JEAN (irenînd vocea): N-aş vrea să fiu nepoliticos, dar dansul ăsta i l-am promis lui Kristin....DOMNIŞOARA Ea poate să-şi găsească şi pe altcineva nu-i aşa,Kristin? Vrei să mi-1 împrumuţi pe Jean? KRISTIN Asta nu depinde de mine. Dar dacă domnişoara este aşa de amabilă, atunci el nu trebuie să spună nu. Du-te, Jean, şi mulţumeşte pentru cinstea ce ţi se face.JEAN Ca să fiu sincer, dar fără să vreau să jignesc, mă întreb dacă e înţelept din partea dumneavoastră, domnişoară Julie, să dansaţi de două ori la rînd cu acelaşi cavaler, mai ales că oamenii de aici se grăbesc să vorbească în fel şi chip. • •DOMNIŞOARA (se înfierbîntă): Ce anume? Ce să vorbească?Ce vrei să spui?JEAN (evaziv): Fiindcă nu vreţi să mă înţelegeţi, ° să vorbesc mai clar. Nu face impresie bună ca unul din oamenii din subordine să fie preferat altora care aşteaptă şi ei aceeaşi cinste neobişnuită ...117DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARA\Preferat! Dar ce-ţi închipui? Mă surprinde! Eu, stăpîna casei, onorez dansul oamenilor cu prezenţa mea şi cînd, în sfîrşit, doresc să dansez şi eu, atunci vreau să dansez cu unul care ştie să conducă, pentru a nu mă face de rîs. Cum porunciţi! Vă stau la dispoziţie! (zîmbind împăciuitor) : N-o lua acum şi dumneata aşa, că poruncesc. Doar în seara asta ne-am adunat aici ca oameni care vor să se înveselească la o sărbătoare şi prin urmare să lăsăm la O parte orice deosebire, de rang! Aşa! Oferă-mi, te rog, braţul. Kristin, fii liniştită, că n-am de_gînd să-ţi răpesc logodnicul! Jean li oferă domnişoarei braţul şi o conduce afară.118

PantomimaJEANKRISTINJEAN KRISTINJEAN DOMNIŞOARA

Se joacă ca şi cînd actriţa ar fi într-adevăr singură în sală ; la nevoie, aceasta întoarce spatele publicului; nu priveşte spre sală ; nu se grăbeşte de parcă i-ar fi teamă că publicul devine nerăbdător.Kristin singură. Se aude slab o muzică de viori, care intonează o scoţiană.Kristin, fredonînd după muzică, slrînge masa după Jean, spală farfuriile la masa de spălat vase, le şterge şi le pune într-un dulap.

Apoi îşi scoate şorţul de bucătărie, scoate o oglindă mică dinlr-un sertar, o sprijină pe masă, de vaza în care se află florile de liliac, aprinde o luminare şi încălzeşte un fier, cu care îşi ondulează părul de pe frunte.După aceea deschide uşa şi ascultă. Vine din nou la masă. Dă de batista uitată de domnişoara ; o ia şi o miroase ; o despălureşte şi, dusă parcă pe gînduri, o netezeşte ; apoi o împătureşte din nou în patru etc.(intră singur): Zău că e nebună! Să danseze în felul ăsta! Iar oamenii zîmbesc pe seama ei pe după uşi. Ce spui la asta, Kristin? Ei, e vremea ei acum, şi apoi totdeauna e aşa de ciudată. Dar vrei să vii să dansezi şi cu mine ? Cred că nu te-ai supărat, că n-am dansat mai întîi cu tine. ..Nu! Doar ştii că eu nu mă supăr pentru atîta; şi apoi, ştiu eu unde mi-e locul.. . (o cuprinde de după mijloc): i u eşti o fată înţelegătoare, Kristin, şi ai să fii o soţie bună... (intră; e surprinsă jieplăcut; cu o jovialitate silită): Zău că eşti un cavaler fermecător, care îşi părăseşte partenera!119J H./11N l^UlipULll Vd, UUUUll^Udia J UUC, UUUtl UUU1 VCUC^l

m-am grăbit să mi-o caut pe cea părăsită!DOMNIŞOARA (întoarce vorba): Ştii că dansezi ca nimeni altul? Dar de ce umbli îmbrăcat în livrea în noaptea de Sînziene? Scoate-o îndată!JEAN Atunci va trebui să vă rog să vă îndepărtaţi pentru un moment, fiindcă haina mea cea neagră atîrnă acolo. . . (Merge spre dreapta cu un gest corespunzător.)DOMNIŞOARA Te jenezi de mine? Ca să-ţi schimbi o haină? Treci în camera dumitale şi apoi vino înapoi! Dealtfel poţi să stai şi aici; eu mă întorc cu spatele. J EAN Cu permisiunea dumneavostră, domnişoară! (Merge spre dreapta; i se vede braţul cînd îşi 'schimbă haina.)DOMNIŞOARA (către Kristin): Ascultă, Kristin; Jean e logodnicul tău, de aceea se poartă atît de intim cu tine? Nu-i aşa?KRISTIN Logodnic? Să zicem că da. DOMNIŞOARA Să zicem?KRISTIN Dar şi dumneavoastră aţi avut un logodnic, şi... DOMNIŞOARA Da, am fost logodiţi cu adevărat.KRISTIN Dar pînă la urmă tot nu s-a ales nimic...Jean intră îmbrăcat în haină neagră şi cu melon negru.DOMNIŞOARA Tres gentil, monsieur Jean, tres gentil1!JEAN VOUS voulez plaisanter, madame2! DOMNIŞOARA Et vous voulez parler francais ?3 Dar unde aiînvăţat? JEAN în Elveţia, cînd eram chelner la unul din celemai mari hoteluri din Lucerna!DOMNIŞOARA Dar în redingota asta pari un adevărat gentleman ! Charmant! (Ia loc la masă).JEAN O, mă_măguliţi! -jDOMNIŞOARA (oare~cum~~şagit,ă): Te măgulesc, pe dumneata? U JEAN Modestia mea înnăscută nu-mi îngăduie să cred că dumneavoastră îi faceţi complimente adevărate unuia ca mine şi de aceea mi-am îngăduit să presupun că exageraţi, sau, cum se spune, că mă măguliţi!1 Foarte drăguţ, domnule Jean, foarte drăguţ! (în lb. fr.)2 Vreţi să glumiţi, doamnă! (în lb. fr).3 Şi vreţi să vorbiţi franţuzeşte? (în lb. fr.)120.DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARAUnde ai învăţat să-ţi potriveşti aşa cuvinte

Sigur că ai fost de multe ori la teatru.Exact! Am fost de multe ori!Dar eşti născut aici, în regiunea asta, nu-i aşa?Tatăl meu a fost ţăran şi a muncit în arendă lgjdomnul procuror general din districtul ăsta, sjcînd eram copil v-am văzut de multe ori, cu toate!că dumneavoastră nu m-aţi observat!Aşa?Da, şi-mi aduc aminte mai ales o dată că... darnu pot să vorbesc despre asta!Ba da! Vorbeşte! Fă o excepţie!Zău că nu pot acum! Poate altă dată.Altă dată înseamnă niciodată! E chiar aşa depericulos să spui acum?Periculos nu e, dar e totuşi mai bine să nu spun!Uitaţi-vă la ea! (0 arată pe Kristin, care a adormitpe un scaun Ungă sobă).0 să fie o soţie fermecătoare! Poate mai şi sforăie !Nu sforăie, dar vorbeşte în somn.(cinic): De unde ştii că vorbeşte în somn ?(impertinent): Am auzit-o!Urmează o pauză în timpul căreia cei doi se uită unul la altul.De ce nu iei loc?Nu pot să-mi permit asta în prezenţa dumneavoastră !Dar dacăjtţi-^porjincesc ? AtuncHascuitl "" v

în acest caz ia loc! Dar, stai puţin! Poţi să-midai mai întîi ceva de băut?JEAN NU ştiu ce avem în răcitor. Cred că e numai bere. DOMNIŞOARA Nu-i de dispreţuit! în ce mă priveşte, sînt atîtde puţin pretenţioasă încît o prefer vinului. JEAN (scoate o sticlă de bere din răcitor; o destupă;apoi ia din dulap un pahar şi o farfurie pe careserveşte): Poftiţi!DOMNIŞOARA Mulţumesc! Nu vrei să bei şi dumneata ?JEAN NU prea sînt prieten cu berea, dar, dacă porun-ci£L*--=- ~"'"DOMNIŞOARA Poruncesc? Cred că în calitate de cavaler politicos, poţi să ţii companie partenerei dumitale.121JEAN E foarte bine spus! (Destupa iiică o siicia şimai ia un pahar.) DOMNIŞOARA Acum bea în sănătatea mea!Jean ezită.DOMNIŞOARA Mi se pare că domnul, om în toată firea, e camtimid! JEAN (in genunchi; glumind, cu un ton teatral, ridi-cindu-şi paharul): în sănătatea stăpînei mele! DOMNIŞOARA Bravo! Acum să-mi săruţi şi pantoful şi atuncitotul e foarte reuşit? "Jean la început ezită, apoi apucîndu~i piciorul cu îndrăzneală, îl sărută uşor.DOMNIŞOARA Excelent. Ar trebuit să te faci actor.JEAN (se ridică): Aşa nu mai merge, domnişoară;poate să vină cineva şi să ne vadă. DOMNIŞOARA Ei, şi ce importanţă ar avea?JEAN Oamenii ar bîrfi, nici mai mult, nici mai puţin! Şi dacă aţi şti cum le mai mergea gura adineauri, acolo sus, atunci... DOMNIŞOARA Ei şi ce spuneau ? Povesteşte-mi! Ia loc!JEAN N-aş vrea să vă jignesc, dar foloseau vorbe care provocau bănuieli de aşa fel, că... da, înţelegeţi dumneavoastră! Doar nu mai sînteţi un copil; şi apoi, cînd oamenii văd o domnişoară singură bînd cu un bărbat — chiar dacă e numai valet... noaptea... atunci... DOMNIŞOARA Atunci ce? Şi apoi, nu

sîntem singuri. E şi Kirs-tin aici.JEAN Da, dar doarme! DOMNIŞOARA O trezesc. (Se ridică de pe scaun.) Kristin!Dormi ?KRISTIN (în somn): Bla-bla-bla! DOMNIŞOARA Kristin! Dar ştiu că doarme!KRISTIN (în somn): Cizmele domnului conte sînt lustruite... pune cafeaua la fiert repede, repede, repede ... puh! DOMNIŞOARA (O apucă de nas): Nu vrei să te trezeşti odată ?JEAN (sever): Nu deranjaţi pe cel ce doarme! DOMNIŞOARA (latos): Ce ? ~ ~JEAN Cînd cineva a stat toată ziua la maşina de gătit poate să fie obosit seara. Iar somnul trebuie respectat... " ------122

L-■;■

DOMNIŞOARA (schimbă vorba): Frumos spus! Şi onorabil, îţi mulţumesc! (îi întinde mîna lui Jean.) Acum vino afară şi culege-mi cîteva flori de liliac!Intre timp Kristin se trezeşte, apoi, ameţită de somn, iese prin dreapta, ducîndu-se să se culce. Se aude muzica intonînd o polcă.JEAN CU dumneavoastră, domnişoară? DOMNIŞOARA CU mine! ' *'JEAN Asta nu se poate ! Nu se poate nicidecum! DOMNIŞOARA NU înţeleg ce vrei să spui. Ar fi oare posibil să-ţiînchipui ceva anume? JEAN EU nu, dar oamenii. DOMNIŞOARA Ce? Că aş_fi îndrăgostită de un valet?JEAN NU sîntun încrezuT, dar s-au văzut cazuri. şi_pentru oameni nimic nu e sfînt! DOMNIŞOARA Cred ca eşti un aristocrat. ~JEAN Da, sînt ! DOMNIŞOARA Iar eu cobor...JEAN NU coborîţi, domnişoară, ascultaţi-mi sfatul! Nimeni n-o să creadă că vă coborîţi de bună voie, oamenii vor spune întotdeauna că aţi decăzut!DOMNIŞOARA EU am păreri mai bune despre oameni decît dumneata! Vino şi încearcă! Vino! (îl invită din priviri.)JEAN Zău, că sînteţi ciudată!DOMNIŞOARA Poate! Dar şT dumneata eşti! Dealtfel, ^oţuj^_ciudab! Viaţa, oamenii, totul e câ un sloi aeCK - JUM ^foi gheaţă care pluteşte cîtva timp duspînă cînd se scufundă, se scufundă! < 1 care^se repetă din cînd în cînd, şi uite caTiniamintesc chiar acum de el. Se face că sînt căţărată sus, pe un stîlp înalt, şi nu există nici o posibilitate de coborîre; privesc în jos şi mă apucă ameţeala; totuşi trebuie să cobor, dar nu am curajul să sar; nu pot să mă ţin bine şi aş vrea să cad; dar nu cad. Şi totuşi nu-mi găsesc astîm-părul, pînă nu cobor; nu am linişte pînă nu sînt jos, jos pe pămînt! Iar odată ajunsă jos, aş vrea să intru în pămînt... Ai simţit vreodată ceva asemănător?JEAN NU ! Eu obişnuiesc să visez că stau culcat sub un copac înalt, într-o pădure întunecoasă. Vreau să mă urc sus, sus, în vîrf, şi să mă uit în jur, la peisajul luminos scăldat de razele soarelui,OruXvreau să jefuiesc cuibul de păsări în care sînt ouă galbcn-aurii. Urc şi urc, dar trunchiul e atît de gros şi pînă la primele crengi e încă aşa de mult. Ştiu însă că dacă aş putea ajunge măcar pînă la prima creangă, m-aş sui pînă în vîrf, ca pe o scară. încă n-am ajuns în vîrf, dar o să ajung, fie şi numai în vis! DOMNIŞOARA Stau aici şi trăncănesc cu dumneata desprevisuri! Vino odată! Afară, în parc! (Ea îi oferăbraţul şi anundoi pleacă.) JEAN Cine doarme în noaptea asta pe nouă flori de cio-cul-berzei i se împlineşte visul, Domnişoară!DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA

JEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDomnişoara şi Jean se întorc din uşă. Jean îşi acoperă un ochi cu mîna.Ia să văd, ce ţi-a intrat în ochi? A, nu e nimic, doar un fir de praf, trece îndată. • Te-a zgîriat puţin mîneca de la rochia mea; stai jos un moment, că să te ajut! .(îl ia de braţ şi îl face să şadă pe un scaun; apoi îi ia capul şi îl apleacă înapoi; cu un colţ al batistei caută să-i scoală firul de praf din ochi.) Stai liniştit, liniştit de tot! (îl Invextepflştejinţnă.) Aşa!_ _SăL asculţi! Se poate ca uiîHrârbat mare şi puternic 6âr^Iumneata să tremure?! (îi pipăie braţul.)Cu aşa braţe!(cu un ton de avertizare): Domnişoară Julie!Da, domnule Jean.Atlention! Je ne suiş qu'un hommex\Stai liniştit! Aşa! Acum l-am scos! Sărută-mimîna şi mulţumeşte-mi!(se ridică): Domnişoară Julie! Ascultaţi-mă! Kristin s-a dus să se culce! Vreţi să mă ascultaţi? Mai întîi sărută-mi mîna!Ascultaţi-mă!Mai întîi sărută-mi mîna!Da, dar să vă luaţi dumneavostră răspunderea!Pentru ce?Pentru ce? Dar sînteţi încă un copil, la douăzeci şi cinci de ani? Nu ştjtică e_ periculos <=a văDOMNIŞOARA NifpStru mine; eu sîn^şiguxa^ Atenţie! Sînt şi eu un băarbat ca toţi ceilalţi (în lb. fr.)

JEAN (CU îndrăzneală): Nu, nu sînteţi! Şi chiar dacă aţi fi, în apropierea dumneavoastră este cevaj care poate lua foc uşor.DOMNIŞOARA Vrei să spui că dumneata ai fi acest „ceva"? ' JEAN Da! Nu pentru că sînt eu, ci pentru că sînt unom tînăr.DOMNIŞOARA CU O înfăţişare care te avantajează — ce vanitate de necrezut! Poate un Don Juan! Sau un Josif! Zău că îmi vine să cred că eşti un Iosif [ JEAN Credeţi? DOMNIŞOARA Aproape mă tem, că-i aşa!Jean se apropie cutezător şi vrea s-o ia de mijloc ca s-o sărute.DOMNIŞOARA (îi dă o palmă): Să-ţi fie ruşine!JEAN E în serios sau în glumă? DOMNIŞOARA în serios!JEAN (ia cizmele contelui ca să le perie): Atunci şi adineauri a fost în serios! Vă jucaţi_ prea serios şi tocmai aici e primejdia. Ac1îm"nva obosit jocul ăsta şi vă rog să ma scuzaţi, mă duc să-ini văd de lucru. Domnul conte trebuie să aibă cizmele curăţate la timp şi miezul nopţii a trecut de mult. DOMNIŞOARA Pune cizmele la o parte!JEAN NU ! Asta-i serviciul meu, şi sînt dator să-1 fac. Nu m-?rm--fHţgapl njr.inHntă—să—vă—f.in tovnrn.s de joacă şi nici n-o să fiu vreodatăi_Jjjndcă_ ,tnă socotesc mai presus de asta! DOMNIŞOARA Eşti Itnîndru!JEAN în anumite cazuri da; în altele nu. DOMNIŞOARA Ai iubit vreodată?JEAN Noi nu folosim cuvîntul ăsta, dar mi-au plăcut multe fete şi odată m-am îmbolnăvit fiindcă nu am putut s-o cuceresc pe aceea pe care am vrut-o: m-am îmbolnăvit, vedeţi, ca prinţii din O mie şi una de nopţi, la care nu le trebuia nici mîncare nici băutură, fiindcă erau îndrăgostiţii DOMNIŞOARA Cine a fost aceea?Jean tace.DOMNIŞOARA Cine a fost?JEAN NU puteţi să mă siliţi să spun.DOMNIŞOARA Dar dacă te rog ca pe un semen, ca pe un prieten? Cine a fost?JEAN Dumneavostră!

125124DOMNIŞOARA (ia loc): Ce nostim... 1JEAN Da, dacă vreţi! E ridicol! Vedeţi, asta e pove-stea pe care n-am vrut j>ă__y-o spun adineauri, '""> d!r~~ăcum v-o spun! -Ştiti_c_um arată lumea pri-vită de jos? Nu, nu ştiţi! Ca ulii şi ca şoimii, a căror spate nu-1 zărim decît rareori, fiindcă ei zboară aproape tot timpul acolo sus! Trăiam în casa arendaşului cu alţi şapte fraţi şi surori şi aveam un porc, afară, pe ogorul cenuşiu, unde nu creştea nici măcar un pom! Dar de la fereastră vedeam zidul care împrejmuia parcul domnului conte, iar în dosul zidului frunzişul merilor. Era grădina paradisului; acolo stăteau mulţi îngeri neînduplecaţi şi o străjuiau cu săbii de foc. Dar cu toate astea, atît eu cît şi alţi băieţi am găsit drumul spre pomul vieţii — mă dispreţuiţi? DOMNIŞOARA Ei! Doar toţi copiii fură mere.JEAN Spuneţi dumneavoastră acum aşa, dar de dispreţuit tot mă dispreţuiţi. Dar, în sfîrşit! Odată am venit în grădină cu mama ca să plivim straturile de ceapă. Aproape de zidul de piatră era un pavilion turcesc, înconjurat cu tufişuri de iasomie. Deasupra lui crescuse caprifoliul. Nu ştiam la ce ar putea folosi, dar nu văzusem niciodată o clădire mai frumoasă. Unii intrau, alţii ieşeau, iar într-o zi am găsit uşa deschisă. M-ara furişat înăuntru şi am văzut pe pereţi tablouri cu regi şi împăraţi, iar la ferestre perdele roşii cu franjuri — acum ştiţi ce vreau să spun... (Rupe o floare de liliac şi o ţine aproape de nasul domnişoarei pentru ca aceasta să-i simtă parfumul.) Nu fusesem încă la castel — nu văzusem pînă atunci altceva decît biserica, dar castelul era mai frumos; şi oriunde îmi fugeau gîndurile, pînă la urmă, tot aici se întorceau. Şi atunci, brusc, s-a născut în mine dorinţa de a cunoaşte de-aproape toate aceste frumuseţi. Enfin 1, m-am furişat înăuntru, am privit în jur şi m-am minunat. Dar, în momentul acela, am auzit că vine cineva! Nu era decît o singură ieşire, cea pentru stăpîni; dar eu am găsit încă una şi nu mi-a rămas altceva de făcut decît să recurg la ea!

L, în sfîrşit (în lb. fr.) 126JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDomnişoara, care între timp luase în mină floarea de liliac o lasă acum să cadă pe masă.Şi atunci am rupt-o la fugă, am trecut în goană peste un strat de căpşuni şi am ajuns sus, pe terasa trandafirilor. Acolo am zărit o rochie de culoare deschisă şi o pereche de ciorapi albi — ieraţi dumneavoastră. M-am pitit sub o grămadă de buruieni, vă puteţi închipui, sub scaieţi care înghimpau şi sub pămînt umed, care mirosea urît. Apoi v-am privit cum treceaţi printre trandafiri şi mi-am zis: dacă e adevărat că un tîlhar poate să intre în împărăţia cerurilor şi să stea alături de îngeri, atunci e ciudat că fiul unui argat nu poate, aici, pe pămînt, să intre în parcul castelului şi să se joace cu fiica domnului conte! (elegiac): Crezi că toţi copiii săraci s-au gîndit ca dumneata într-un caz ca acesta? (mai întîi cu îndoială, apoi cu convingere): Dacă toţi cei săraci ... da ... fireşte ... fireşte! Trebuie să fie o mare nenorocire să fii sărac. (adine îndurerat, exagerînd) : O, domnişoară Julie ! Oh! Un cîine are voie să doarmă pe sofaua doamnei contese, un cal poate să fie mîngîiat pe nas de o mînă de domnişoară, dar un băiat simplu... (Schimbă vorba) Da, e drept, se întîmplă ca unii să mai aibă şi stofă şi să reuşească să se ridice, dar cît de des se întîmplă asta? Pînă la urmă ştiţi ce am făcut? M-am aruncat, aşa îmbrăcat cum eram, în pîrîul ce curgea spre moară; dar m-au scos şi am primit şi o bătaie zdravănă. Dumineca următoare însă, cînd tata şi toţi ai casei au plecat la bunica, am făcut în aşa fel îneît sa rămîn acasă. M-am spălat cu apă caldă şi săpun, mi-am pus cele mai bune haine şi m-am dus la biserică, asta ca să vă pot vedea acolo! V-am văzut şi am plecat acasă, hotărît să mor, dar voiam să mor într-un chip frumos şi plăcut, fără dureri. Şi atunci mi-am adus aminte că e primejdios să dormi sub un tufiş de soc. Noi avem unul mare, care tocmai era în floare. I-am cules toate florile şi din ele mi-am făcut un culcuş în lada cu ovăz. Aţi observat cît e de neted ovăzul? Cît de moale la pipăit, ca pielea omenească...! Am închis capacul şi am închis ochii, am adormit şi m-am trezit într-adevăr foarte slăbit. Dar n-am murit, după cum vedeţi. Ce127DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEAN

voiam nu ştiu! Să vă cuceresc pe dumneavoastră, nu aveam nici o posibilitate — dimpotrivă, dum-neavoastră dovedeaţi o dată în plus cît de lipsit de speranţă era pentru mine să mă ridic din lumea în care mă născusem. Dar ştii că povesteşti fermecător? Ai învăţat la şcoală ?Puţin. Dar am citit multe romane şi am fost la teatru. Apoi am auzit vorbind oameni distinşi şi de la ei am învăţat cel mai mult. Stai şi tragi cu urechea la ce vorbim noi? Desigur! Şi multe am mai auzit şezînd pe capra trăsurii sau vîslind în barcă. Odată v-am auzit pe dumneavoastră şi pe o prietenă... Ei, ce-ai auzit atunci?Mda, n-ar fi chiar aşa de bine să repet; şi zău că am fost puţin mirat şi nu am înţeles de unde aţi învăţat toate cuvintele acelea. Poate—cA_la. urma jjrmej_jŢici_ nu e o deosebire aşa de mare între categoriile de oajrj^n', riirn RfDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA 'JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARA g , pSă-ţi fie ruşine! Noi mi trăim aşa ca voi, cînd sîntem logodiţi.(privind-o ţintă): E aşa de sigur? Nu merită osteneala să vă dezvinovăţiţi faţă de mine, fiindcă am văzut şi am auzit totul! Cel căruia i-am dăruit iubirea a fost un mizerabil. Aşa spun fetele totdeauna, după aceea. Totdeauna?Cred că totdeauna, fiindcă vorbele astea le-am auzit şi înainte de mai multe ori în astfel de cazuri! Care cazuri ?De pildă cel de acum! Ultima dată.. . Taci! Nu vreau să mai aud nimic! Nici ea n-a vrut să audă. Ciudat. Atunci, vă rog să-mi daţi voie să mă duc la culcare. (zîmbind împăciuitor): Să te culci în noaptea de Sînziene?Da! Zău că nu-mi face nici o plăcere să dansez cu gloata de afară.Ia cheia de la barcă şi plimbă-mă pe lac; vreau să văd răsăritul soarelui! Oare ar fi înţelept?Parcă ţi-ar fi teamă de propria dumitale reputaţie !JEAN De ce nu ? Nu vreau să mă fac de rîs, şi nici fiu dat afară din slujbă fără referinţe de bu . purtare, atunci cînd voi încerca să-mi fac şi e*3 un rost. Şi-apoi, cred că am anumite îndatoriri \ şi faţă de Kristin. DOMNIŞOARA Aşa, va să zică acum e vorba de Kristin...JEAN Da, dar e vorba şi de dumneavoastră. Ascultaţi-misfatul, mergeji_ja_ciilcare! , <—-------—DOMNIŞOARA NU currîvj^ trebuie să asculi—de. rhînrrieatn ?JEAN Numai de data aşţa; de dragul dumneavoastră! Ora e înaintată, somnul îmbată parcă şi capul se înfierbîntă! Duceţi-vă la culcare! Dealtfel — dacă aud bine — vin oameni să mă caute 1 Dacă ne găsesc aici împreună, sînteţi pierdută.Corul se apropie cîntînd:Din pădure două femei veneau, Tridriridi-ralla tridiridi-ra. Una era udă la picioare, Tridiridi-ralla-ra.Vorbeau de trei sute de taleri, Tridiridi-ralla tridiridi-ra, Dar aveau doar cîţiva bănuţi, Tridiridi-ralla-ra.Iar cununa ce-ţi dăruiesc, Tridriridi-ralla tridiridi-ra, De fapt e pentru alta, Tridiridi-ralla-ra!DOMNIŞOARA Ii cunosc p*e oamenii noştri şi-i iubesc, după cum şi ei mă iubesc pe mine! Să vie numai, şi o să vezi!JEAN NU, domnişoară Julie, nu vă iubesc. Mănîncă mîncarea dumneavostră, dar scuipă după dumneavoastră! Credeţi-mă! Ascultaţi-i, ascultaţi-i ce cîntă! Nu, mai bine nu ascultaţi! DOMNIŞOARA (ascultă): Ce cîntă?JEAN E un cîntec de defăimare! Despre dumneavoastrăşi despre mine! DOMNIŞOARA Infam! Pfui! Şi aşa de perfid!JEAN Gloata este totdeauna laşă! Şi într-o bătălie ca asta nu poţi face altceva decît să fugi!129sa lugim i Dar încotro ? Afară nu putem ieşi! Nici la Kristin nu putem merge! JEAN Aşa! Atunci poate înăuntru la mine ? Nevoia nu cunoaşte legi; iar în mine puteţi avea încredere, căci sînt

prietenul dumneavoastră adevărat, sincer şi demn! DOMNIŞOARA Dar gîndeşte-te, ce se întîmplă dacă te cautăacolo ?JEAN Zăvorăsc uşa şi dacă vor s-o spargă fac uz de armă. Veniţi! (Implorînd în genunchi.) Veniţi! DOMNIŞOARA (CU importanţă): îmi promiţi... ? JEAN Vă jur!Domnişoara iese în grabă prin dreapta. Jean o urmează grăbit.Balet. Intră ţărani îmbrăcaţi in haine de sărbătoare, cu flori, la pălărie ; în frunte se află un viorist; pun pe masă un butoiaş de bere şi unul de rachiu, împodobite cu ramuri verzi. Apoi beau şi cîntă strofa întîi, se iau de mină, fac un cerc şi cîntă şi dansează în tactul melodiei: „Din pădure veneau două femei." După aceea părăsesc scena cîntînd.Domnişoara intră singură; vede dezordinea cumplită din bucătărie şi îşi împreunează mîinile ; după aceea scoate un puf şi se pudrează.JEAN (intră; cu un ton exaltat): Vedeţi ? Şi aţi auzit!Credeţi că se mai poate rămîne aici? DOMNIŞOARA NU, nu cred. Dar ce să facem?JEAN Să fugim, să plecăm departe de aici! DOMNIŞOARA Să plecăm? Da, dar unde?JEAN în Elveţia, la lacurile din Italia; n-aţi fost niciodată acolo ? DOMNIŞOARA NU! E frumos?JEAN O, vară veşnică, portocali, lauri, o! DOMNIŞOARA Şi ce-o să facem acolo?JEAN O să deschid un hotel de clasa întîi, cu clienţide clasa întîi. DOMNIŞOARA Hotel?JEAN E O viaţă minunată, credeţi-mă; mereu alte figuri, alte limbi; n-ai o clipă de răgaz să stai pe gînduri sau să te enervezi; nimeni nu trebuie să-şi caute de lucru, fiindcă vine de la sine: soneria merge zi si noapte; trenul fluieră; omni-130DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEAN\buzul vine şi pleacă; şi în tot timpul ăsta monedele se rostogolesc pe tejghea. Asta mai zic şi eu viaţă!Da, e o viaţă acolo! Dar eu ? Stăpîna—easd; podoaba firmei. Cu înfăţişarea dumneavoastră... şi cu felul dumneavoastră de a.... o,... e un succes garantat! Colosal! Staţi ca o regină la birou şi puneţi sclavii înoaspeţii defilează prin faţa tronului dumneavoastră şi îşi pun, supuşi, comorile pe masa dum-neavoastră, nici nu vă puteţi închipui cît de tare tremură cînd li se înmînează nota de plată! Eu o să pipărez notele astea iar dumneavoastră o să le îndulciţi cu zîmbetul cel mai frumos. Ah! Să plecăm de aici. (Scoate un mers al trenu- , rilor din buzunar.) Imediat, cu primul tren! Sîntem la Malmo la ora şase şi jumătate, la Ham-burg la opt şi patruzeci mîine dimineaţă; de acolo mai facem o zi pînă la Basel prin Frankfurt şi ajungem la lacul Como, prin pasul Sankt Gott-hard în..., să vedem, trei zile. Trei zile. Toate astea sînt bune şi frumoase. Dar, Jean, trebuie să-mi dau curaj. Spune-mi că mă iubeşti! Vino şjîmbrăjjseflză-mă! ~~ ' ~(ezită): Vreâîi7~riar_iiu-. înriră^npţin-j Nu ajci^ în casa_asta. VJuJ_uj2ej£!_Jără_Jndoială, vă puteţî~~ în doLde__aşta7~ " ~(timid, autentic feminin): Dumneavoastră ? Spune-mi tu! între noi nu mai sînt acum bariere! Spune-mi tu!(chinuit): Nu p"t_LJV[a.i_ ^"t înr4JjjţrjgrgJL_nlîţa timp. cît stăm ..ia. casa asta, sînt încă bariere, trecutul, domnii! conte. Si "n-am jniîluiidată un om pe care sa-1 respect atîta E destul să-i văd mănuşile pe un scaun, că mă simt mic — e destul să aud soneria de sus, că tresar ca un cal sperios, iar acum, cînd îi văd cizmele, stînd acolo aşa de drepte şi de semeţe, mă trec fiori reci! (Dă cu piciorul în cizme.) j5uj2CTşii4iv.pr£J-ud6căţi cu care anrtbst învăţaţi^din--copilărie,--dar care se pot'uitâ destul de uşor. Să fim odată în altă ţară, într-o republică, unde oamenii se apleacă pînă la pămînt în faţa livrelei portarului meu, pînă la pămînt, o să vedeţi! Dar eu nu !^J£lLJJ m-arrLjiăscutr_JGa---să-_ină apjec_c>îna la părnînfDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEAN

DOMNIŞOARA

JEAN■

DOMNIŞOARA

JEAN

DOMNIŞOARA JEAN

h -W

DOMNIŞOARA

JEAN

eu am stofă, caracter şi... să ajung numai la prima creangă, că apoi o să vedeţi cum mă urc mai departe! Astăzi sînt valet, dar peste un an sînt proprieiaxT_.pgşţe zecejîentier^ir^ăpoî plec în^strtunătate; acoio~~îa^TîiT~âşarTeiîncu~să fiu decorâTfşi pot, ascultaţi bine ce spun: pot să. i4iă! **"Frumos! Frumos!Ah, sînt ţări unde îţi poţi cumpăra titlul de conte, şi atunci o să fiţi încă o dată contesă. Contesa mea! Dar ce-mi mai pasă de toate titlurile astea, în care şi aşa dau acum cu piciorul! Spune^nai_că_mă iu-beşţi^altM „_:_ce_sînt eu altfel?0 să AfĂ-spttn7--4e-uoJH^I3g^orrT^ • mai ţîrziu!NmnaLnu aici! Şi, mai aîesi~sâ~tasăm acumTsen-timentalismul, dacă nu vrem să pierdem totul!Trebuie să privim lucrurile la rece, ca nişte oamenicu minte. (Ia o ţigară de foi, o taie la vîrf şio aprinde.) Luaţi loc acolo. Eu mă aşez aici şistăm de vorbă, ca şi cînd nu s-ar fi întîmplatnimic.(disperată): O, Dumnezeule! Dar nu eşti în staresă ai un sentiment?Eu! Nu există un om mai sensibil ca mine; darştiu să mă stăpînesc.Adineauri ai fost în stare să-mi săruţi pantoful— şi acum!(sec): Da, asta a fost atunci! Acum trebuie săne gîndim la altceva.Nu-^yorbi asprucumine!Nu, daj-teţelept. O prostie s-a comis deja. Să nur-fnai facem şi altele. Domnul conte poate să sosească din clipă-n clipă şi trebuie să ne decidem soarta, înainte de venirea lui. Ce părere aveţi despre planurile mele de viitor? Sînteţi de acord cu ele?Mi se par foarte acceptabile, cu o singură întrebare: o întreprindere aşa de mare necesită şi un

capital—maxe-f-4Lai ?(mestecăîn dinţi ţigaradefoi) : Eu! Desigur! Dispun de cunoştinţe în branşă, de o experienţă formidabilă, apoi de cunoştinţele de limbi. Cred că ăsta e un capital care contează ceva!132

DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEAN Dar cu asia nude tren. Foarte adevărat; dar tocmai de aceea caut 1cineva, care să-mi pună la dispoziţie fonduJ Şi d1 i ăi î bă?DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA p p Şi unde-1 vei găsi aşa, în grabă? Tbjb4ăi!.ei gţeti 1 fiţi asociata mea! EuTSarpotT^iar personaA-«&-am nici o averePauză. Atunci toată afacerea cade baltă ... Oh -rrr-------------- Totul rămîne aşa cum este! Şi ce, crezi că eu mai pot sta sub acoperişul ăsta!ca o cocotă a dumitale? Crezi că sînt dispuşiisă mă arate lumea cu degetul: crezi că, după asta Ipot să-l mai privesc în faţă pe tata? Nu! Nu-mirămîne altceva de făcut decît să plec cît mai re-1pede de aici, să fug de înjosire şi ruşine! O, doamnece-am făcut, ce-am făcut! (Plînge.) Ei poftim! Acum începem pe tonul ăsta! Ce aţi Ifăcut! Ce au făcut multe înaintea dumneavoastră! (strigă cuprinsă de o criză de nervi) t Şi acum mâ ldispreţuieşti! Decad! Decad! Cădeţi pînă la mine, o să vă ridic eu după aceea! j Ce forţă teribilă m-a atras spre dumneata?Forţa care-1 atrage pe cel slab către cel tare?Pe cel ce cade spre cel ce se ridică? Sau poatea fost dragoste? Dragoste — asta? Ştii dumneata !ce e dragostea? EU? Da, zău că da! Credeţi că n-am mai gustat-opînă acum? Ce limbă mai vorbeşti! Şi ce idei ai! Aşa am învăţat, şi aşa sînt! Nu maLfLiiervoasăşi nu faj^e__4)e~d«liea±a7"Xii~~arttmr-^

l4ăîiă! Aşa, fetiţa mea, vino sa" i i !şpş ţte tratez acum cu un pahar de vin mai extra!Deschide sertarul şi scoate butelia de vin; umple două pahare folosite.

De unde ai vinul acela? Din pivniţă! "Vinul de Burgundia al tatii! NU e destul de bun pentru ginere? Iar eu beau bere!133-r.„ uUM \,a mata ai gusturi mai proaste decît mine! DOMNIŞOARA Hoţule!JEAN Ai de gînd să mă spui?DOMNIŞOARA O, o! Părtaşa unuia care fură din casă! Oare am fost ameţită, am umblat în noaptea asta ca prin vis? Noapteajde Sînziene. Sărbătoarea bucuriilor nevinovate .T: JEAN Nevmovate,~Tim!DOMNIŞOARA (merge încoace şi încolo): Oare există în momentul ăsta o fiinţă mai nefericită ca mine pe pămînt? JEAN De ce eşti aşa de nefericită ? După aşa o cucerire! Gîndeşte-te la Kristin! Nu crezi că are şi ea sentimente ? DOMNIŞOARA Am crezut adineauri, dar acum nu mai cred! Nu,skiga tot slugă e! JEAN Iar tirja tot tîrfă!DOMNIŞOARA (în genunchi, cu mîinile împreunate): O, doamne Dumnezeule, ia-mi odată viaţa asta mizerabilă! Scapă-mă din mocirla asta în care mă scufund! Scapă-mă, scapă-mă!JEAN NU pot să spun că nu-mi pare rău de matale. -_ Cînd stăteam culcat pe stratul de ceapă şi te-am zărit printre trandafiri . . . Acum o să-ţi mulţumesc ... am avut aceleaşi gînduri urîte ca toţi băieţii.DOMNIŞOARA Dumneata, care ai vrut să mori pentru mine! JEAN în lada cu ovăz? Astea n-au fost decît vorbegoale! DOMNIŞOARA Deci mjuciuni!JEAN (începe să-i fie somn): Aproape. Dar e adevărat că am citit despre un coşar care s-a culcat într-o ladă plină cu flori de liliac, fiindcă a fost condamnat să plătească pensie alimentară ... DOMNIŞOARA Da, va să zică ăsta eşti ...JEAN Ce era să născocesc şi eu; doar femeile se cucerescnumai cu lucruri frumoase! ' ~~ DOMNIŞOARA Mizerabile! " 'JEAN Cocotă! DOMNIŞOARA Acum ai văzut spatele uliului!JEAN NU tocmai spatele . . . DOMNIŞOARA Iar eu urma să fiu prima creangă ...JEAN Dar creanga era putredă ... DOMNIŞOARA Urma să fiu firma hotelului ... JEAN Iar eu hotelul . . .134DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEAN Să şed la o tejghea, să-ţi momesc clienţii, să-ţifalsific notele de plată ... Asta urma s-o fac eu ... E îngrozitor cum un suflet omenesc poate să fieaşa de murdar! Atunci, spală-1. Lacheule, valetule, ridică-te în picioare cînd vor- Concubină de valet, i ne^ţi_guraş^pj^^ reîacum să-mTTeproşezi casînt grosolan. Dar aşa de grosolan, cum te-ai purtat tu în seara asta nu s-a purtat nici unul din cei de o

seamă cu mine. îţi închipui că o fată simplă se ţine scai de un bărbat, aşa cum faci tu? Ai văzut vreodată o fată din clasa mea care să se dea în felul ăsta? Aşa ceva n-am mai văzut decît la animale şi femei decăzute! (zdrobită): E adevărat, bate-mă, calcă-mă în ) picioare; nu merit ceva mai bun. Sînt o mizera-/*5 bilă; dar ajută-mă! Ajută-mă să scap din încurcă-/ tura asta, dacă se mai poate! —^ (CU O voce mai blinda): N-o să merg pînă acolo, încît să renunţ la onoarea de a fi sedus pe cineva; dar crezi că unul de teapa mea ar fi îndrăznit să-şi ridice privirile spre dumneata, dacă nu l-ai fi încurajat ? Sînt şi acum uluit! Şi mîndru ... De ce nu? Deşi trebuie să recunosc că victoria a fost prea uşoară ca să-mi dea o stare de euforie. T nypctp-rnă şi ii ş (se ridică): NjiJ_Te_rog_să_ mă ierţi penţru_ce _am spus^Eu nu lovesc cînd cineva e dezarmat şi cu atit mjJ^ujin_o^femei£._Nu pot nega că mă bucură, pe de o parte, că ceea ce ne-a orbit acolo, jos, nu a fost decît imitaţie de aur; am văzut acum că uliul e cenuşiu şi pe spate, că obrazul cel fin e dat cu pudră, că unghiile pilite pot avea margini negre, că batista era murdară, chiar dacă mirosea a parfum . . . ! Dar, pe de altă parte, am fost foarte dezamăgit văzînd că un lucru, pe care am ţinut cu tot dinadinsul să-1 am, nu era de calitate: îmi pare rău că ai decăzut aşa de mult, încît ai ajuns mai jos decît bucătăreasa dumitale; asta mă chinuieşte ca şi cînd aş vedea cum ploaia de toamnă rupe florile, prefăcîndu-le în gunoi.135DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAVorbeşti aşa, ue paica. ui^owjL-ui^u, DafjgtaT e adevărul. De~~pîîdă, eu aş putea să te fac contesă^ 3umneata însă nu ai putea niciodată să mă faci conte.Dar în schimb eu sînt născută dintr-un conte, ceea ce dumneata n-o să fii niciodată! Adevărat, dar în schimb eu aş putea să dau naştere unor conţi, dacă .. . Dar dumneata eşti un hoţ şi eu nu sînt. Hoţ încă nu e cel mai rău! Sînt lucruri şi mai grave. Şi apoi: cînd servesc într-o casă, mă socotesc oarecum un membru al familiei, un copil al casei; şi nimeni nu-i consideră hoţi pe copiii care şterpelesc cîte o boabă dintr-un tufiş plin de fructe. (Pasiunea i se aprinde din nou.) Domnişoară Julie, eşti o femeie minunată, mult prea bună pentru unul ca mine! Ai fost în prada unei stări de beţie şi acum vrei să-ţi ascunzi greşeala şi încerci să-ţi închipui că mă iubeşti! Dar asta nu e adevărat; s-ar putea să te fi ademenit chipul meu — şi în acest caz iubirea dumitale nu ar fi mai bună decît a mea — dar pe mine nu mă poate mulţumi să fiu pentru dumneata doar un animal, iar adevărata iubire nu ţi-o pot cuceri.Eşti aşa de sigur?Vrei să spui că e cu putinţă! Că aş putea să te iubesc, da, fără îndoială! Eşti frumoasă, delicată (se apropie de dînsa şi o ia de mina), cultivată, amabilă cînd vrei, şi dacă ai aprins pasiunea unui bărbat, zău că nu se mai stinge niciodată. (0 apucă de mijloc.) Eşti ca un vin fiert cu mirodenii puternice şi un sărut al dumitale ... (încearcă să o tragă afară, dar ea se desprinde.) Dă-mi drumul! Aşa nu mă cîştigi! Atunci cum ? Nu în felul asta! Nu cu mîngîieri şi cu vorbe frumoase; nu cu planuri de viitor, ca să fii ferită de înjosire! Atunci cum? Cum? Cum? Nu ştiu! Nu ştiu de loc! Te~4gtesţ_ca pe un şobojan, dax--riu_măjpatlipsi dejiumneata! Fugi *£cunvmel(îşi aranjează îmbrăcămintea): Să fugim ? Da, să fugim! Dar sînt aşa de obosită! Dă-mi un pahar cu vin!Jean toarnă vin într-un pahar.136vorbă. Avem încă timp. (Goleşte paharuB, tinde lui Jean să-l mai umple o dată.) JEAN NU mai bea atîta! Te îmbeţi!DOMNIŞOARA Ei, şi ce contează?JEAN Ce contează ? E urît să te îmbeţi! Ce spui?DOMNIŞOARA Să fugim. Dar mai întîi să stăm puţin de Vo, I adică o să vorbesc eu, fiindcă pînă acum

ai - '" numai dumneata. Ţi-aj__jpoiie5ţiţ__viaţa, vreau s^p_poAies4esc-^i_£ujea„mS^Ipen4îţ^(j' careTâinnoi şă-1 cunoască bine jp_e__celălaltrîr inte ^e a începe pribegia împreună. *JEAN Un moment! Scuză-mă, dar gîndeşte-te bine; ** nu-ţi pară rău mai tîrziu că ţi-ai divulgat tabeleiDOMNIŞOARA NU eşti dumne,ata prietenul meu?JEAN Ba da, cîteodată. Dar să nu te încrezi în mineiDOMNIŞOARA Asta o spui numai aşa! Şi apoi, secretele mele le ştie toată lumea. Vezi, mama nu a fost de originj nobilă, ci o femeie simplă. A fost crescută conform părerilor timpului ei, în ceea ce priveşte egali-tatea şi libertatea femeii şi aşa mai departe; avea fără doar şi poate o antipatie faţă de căsătorie. De aceea, cînd tata i-a cerut mîna, ea i-a răspuns că n-o să-i fie niciodată soţie, dar pînă la urmă tot aşa s-a întîmplat. După cîte am putut să-mi dau seama, eu am venit pe lume împotriva dorinţei mamei. Urma să fiu crescută de mama ca un copil al naturii şi pe deasupra să învăţ tot ce învaţă şi un băiat, ca să fiu un exemplu că femeia e tot aşa de capabilă ca şi bărbatul. Mi s-a dat voie să. umblu în haine băieţeşti, să învăţ să îngrijesc caii, dar să nu intru în grajd; a trebuit 'să ţe-săl şi să înham caii; să merg la vînătoare, ba chiar şi să mă deprind cu muncile cîmpulm! Pe moşie, bărbaţii erau puşi la munci de femei, iar femeile la munci de bărbat; pînă la urmă, toate au început să meargă de-a-ndoaselea şi ne-am făcut de rîs în întreaga regiune. Se pare că într-un tîrziu tata s-a trezit, totuşi, din starea asta în care parcă fusese ca vrăjit şi s-a revoltat; şi atunci totul s-a schimbat aşa cum a vrut el. Mama s-a îmbolnăvit — de ce boală, nu ştiu — dar avea adesea crampe, se ascundea în pod şi în grădină şi uneori rămînea afară şi cîte oi137mare de care, desigur, ai auzit şi dumneata. Casa, grajdul şi şoproanele au ars pînă în temelii în împrejurări care dădeau de bănuit că cineva ar fi pus foc, fiindcă nenorocirea s-a întîmplat chiar a doua zi, după ce expirase termenul trimestrial de asigurări iar prima de asigurare pe care o trimisese tata n-a ajuns la timp la destinaţie, fiindcă curierul a întîrziat. (îşi umple paharul şi bea.) JEAN NU mai bea!DOMNIŞOARA Ei şi, ce contează? Am rămas fără adăpost şi eram nevoiţi să dormim în căruţe. Tata nu ştia de unde să facă rost de bani ca să clădească din nou casa. Atunci, mama 1-a sfătuit să încerce să ia bani cu împrumut de la un prieten de-al ei din tinereţe, un fabricant de ţigle de aici, din apropiere. Tata a împrumutat banii, dar nu i s-a cerut să plătească dobîndă şi asta 1-a surprins. în sfîrşit, conacul a fost pus din nou pe picioare. (Bea iarăşi.) Ştii cine a dat foc conacului? JEAN Mama dumitale. DOMNIŞOARA Ştii cine era fabricantul de cărămidă?JEAN Iubitul mamei matale. DOMNIŞOARA Ştii ai cui erau banii?JEAN Să vedem, un moment, nu, nu ştiu. DOMNIŞOARA Ai mamei!JEAN Prin urmare ai domnului conte, dacă într-adevăr contractul de căsătorie nu prevedea separare de bunuri!DOMNIŞOARA NU prevedea. Dar mama a avut o parte mică a averii ei pe care n-a vrut să lase s-o administreze tata şi de aceea a pus-o sub supravegherea prietenului.JEAN Care a pus mîna pe ea.DOMNIŞOARA Aşa e! A pus mîna pe ea! Toate astea au ajuns la urechile tatei; dar el n-a putut să intenteze proces, n-a putut să-i restituie banii iubitului soţiei sale, n-a putut să dovedească că erau banii soţiei ! Asta a fost răzbunarea mamei fiindcă el ajunsese să conducă fără să mai dea socoteală nimănui. Atunci tata a vrut să se împuşte S-a zvonit chiar că a încercat, dar că n-a fost mortal! în cele din urmă, s-a întremat, dar mama a avut de ispăşit pentru cele ce a făcut! îţi poţi închipui prin ce încercări grele am trecut eu138JEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA

JEAN DOMNIŞOARAJEANin tot timpul ăsta. Pe tata îl iubeam, totuşi am luat partea mamei, fiindcă nu cunoşteam situaţia. De la ea_Jnyă£as£m__** n-am înrrpdprp înbărbaţLşL^ă=Lurăs6r^itttdt^^dijpă-«tHa-ai auzit,şi ear-4i-ttra; apoLj^am jurat să nu fiu niciodatăsclaya_xauxi- băcbat.Şi după aceea te-ai logodit cu judecătorul!Tocmai ca să fac din el sclavulrneu!Dar el n-a vrut?De vrut, a vrut, dar n-a mai avut prilejul!Fiindcă mi s-a făcut lehamite de el!Am văzut — în grajd.Ce-ai văzut?Am văzut cum a rupt logodna.Asta-i minciună! Eu am fost aceea care am rupt-o.A spus că a fost el ? Nemernicul!N-a fost de loc nemernic! Dumneata îi urăşti pebărbaţi, domnişoară?Da, de cele mai multe ori! Dar cîteodată, cîndmă cuprinde slăbiciunea, o, pfui!Va să zică, mă urăşti şi pe mine?Aş fi în stare să te omor ca pe o fiară ...Răufăcătorul se pedepseşte cu doi ani închisoare,iar fiara e omorîtă ...Chiar aşa!Dar acum nu este aici nici vreun animal şi nicivreun acuzator! în cazul ăsta, ce facem?Plecăm la drum!Ca să ne chinuim unul pe altul pînă la nebunie ?Nu, ca să ne bucurăm de două, de opt zile, deCÎte se poate, şi apoi să murim . ..Să murim? Cît de stupid! Cred că tot e maibine să deschidem un hotel!(fără să-l audă pe Jean): Pe malurile lacului Como,unde soarele străluceşte totdeauna, unde laurii înverzesc la Crăciun şi portocalele se coc mereu. Lacul Como este un lac tare ploios şi n-am văzut portocale acolo decît la băcănie; dar în schimb e un loc vizitat de mulţi străini şi plin de vile care se închiriază perechilor de îndrăgostiţi, şi asta e o afacere foarte rentabilă. Ştii de ce? Fiindcă ăştia închiriază pe cîte o jumătate de an, dar pleacă după trei săptămîni!139DOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEAN(cu naivitate): De ce după trei săptămîni? Fiindcă se ceartă, fireşte! Dar chiria trebuie oricum plătită. Şi apoi camera se închiriază altora. Şi merge tot aşa, mai departe, căci dragoste este berechet, chiar dacă ea nu durează aşa de mult! Nu vrei să-moa-ctr mine ?Nu vreau încă să mor de_loc 1 Pe de o parte îmi place "sXTrăiesc şTpe de altă parte sînt de părere că sinuciderea este un păcat faţă de providenţă, care ne-a dăruit viaţa. Dumneata crezi în Dumnezeu? Fireşte că da! Mă duc şi la biserică în fiecare duminică. Şi ca să fiu sincer, mă simt cam obosit şi vreau să mă duc să mă culc. Şi crezi că mă mulţumesc cu atît? Ştii ce-i datorează un bărbat femeii pe care a

făcut-o de ruşine?(scoate portmoneul şi aruncă pe masă o monedă de argint): Poftim! Nu vreau să-i fiu dator nimănui ! (fără să arate că a observat insulta): Ştii ce prevedelegea ...Din păcate, legea nu prevede nici un fel de pedeapsăpentru femeia care a sedus un bărbat!Vezi o altă ieşire decît să plecăm, să ne cununămşi apoi să divorţăm?Şi dacă refuz să accept mezalianţa?Mezalianţa? ...Da, mezalianţă pentru mine! Fiindcă, vezi, eu amstrămoşi mai distinşi decît dumneata; în familiamea nu există nici un incendiator!DOMNIŞOARA JEANmea nu CAM^Nu poţi să fii chiar aşa de sigur.Nici dumneata nu poţi să dovedeşti contrariul;nu avem nici un arbore genealogic, în afară de acela din registrele poliţiei. Cît despre arborele genealogic al dumitale, am citit într-o carte de pe masa din salon cum stau lucrurile. Ştii cine e stră-moşul -dumitale? Un morar, cu a cărui Hoţie tt petrecut—regele o noapte, în timpul războiului cu danezii. Eu nu am astfel de strămoşi. .Jîu am nici un fel de strămoşi, dar pot să devin un stră:-mpş eu fnsumit-----------------------------------■——.DOMNIŞOARA Asta-i răsplata pentru că mi-am deschis inima unui om nedemn, că am sacrificat onoarea familiei! ...140JEAN Vrei să spui: dezonoarea! Vezi, ţi-am spus eu că nu e bine să bem, fiindcă ne ia gura pe dinainte. Şi tocmai asta nu trebuie. DOMNIŞOARA Vai, cît îmi pare de rău! Cît îmi pare de rău 1Şi cel puţin dacă m-ai iubi!JEAN Pentrujjltiaia dată, ce^doreşti de farjţj_Trebuic să plîng? Să sar peste cravaşa? Să te sărut? Si te ademenesc, să vii la lacul Como pentru trei săptămîni ... Ce săr, fac ? Ce vrei ? Căci totul începe să fie penibrr! Dar~aşa~păţeşti cînd te amesteci în treburile femeilor! Domnişoară Julie! Văd că eşti nefericită, ştiu că suferi, dar nu te înţeleg. Şi apoi, noi nu întindem povestea atîta; între noi nu există ură! Iubim în joacă, dacă treburile ne lasă o clipă de răgaz, dar n-avem timp toată ziua şi toată noaptea, ca dumneata! Cred că eşti bolnavă, bolnavă, cu adevărat! DOMNIŞOARA Trebuie să fii bun cu mine şi să vorbeşti calin om.JEAN Da, dar fii şi dumneata om. Mai întîi mă scuipi şi apoi nici nu-mi dai voie să mă şterg ... de dumneata! DOMNIŞOARA Aj^ţă-mă, ajută-mă, spune-mi numai ce să fac,încotro s-o apuc?JEAN Dumnezeule, dar dacă aş şti măcar eu! DOMNIŞOARA Am fost furioasă, am fost nebună; dar să nu maifie oare nici o scăpare? JEAN Stai un moment şi linişteşte-te! Nimeni nu ştienimic. DOMNIŞOARA Imposibil! Oamenii ştiu şi Kristin ştie şi ea!JEAN NU ştiu şi nici n-o să creadă vreodată aşa ceva! DOMNIŞOARA Dar se poate întîmpla din nou!JEAN E adevărat! DOMNIŞOARA Şi urmările?JEAN (speriat) : Urmările ? Oare unde mi-au fost minţile, de nu m-am gîndit la asta? Da, nu există decît o singură soluţie, plecarea de aici! Numai-decît! Eu nu pot veni cu tine, am rata totul; trebuie_siJ»efg4-^mg^i£ăJ_să__gleci, indiferent unde!DOMNIŞOARA JEAN Singură! Unde? Nu pot! Trebuie! Şi încă înainte de a se întoarce domnul conte! Dacă rămîi, ştiu ce se va întîmpla! Cînd cineva a greşit o dată, continuă, fiindcă răul cel mare tot s-a întîmplat ... Şi aşa, se afundă tot mai mult în păcat şi pînă la urmă e descoperit!141DOMNIŞOARA JEAN

DOMNIŞOARADe aceea e bine să pleci! Apoi scrie-i domnului conte şi mărturiseşte-i totul, în afară de faptul că am fost eu! El tot n-are cum să ghicească! Şi apoi, nu cred că ţine chiar aşa de mult să afle!Plec, dacă vii şi dumneata! "^^^ntr^Dunmezeu, n^ţ^_bjn^?_Domn.işoaraar scrie în toate~ziarele, şi domnul conte nu ar supravieţui la aşa ceva! NU pot să plec! Nu pot să rămîn! Ajută-mă! Sînt aşa_de obosită, nemaipomenit de orjP5Îtă~î Porunceşte-mi, pune-mă în mişcare._nu sînt în stare^sa ma mai gindesc, nu jxţţ^să mai acţio-!JEAN Vezi ce creatură jalnică eşti? Atunci de ce-ţi mai dai aere şi umbli cu nasul pe sus, de parcă ai fi stăpînul lumii ? Dacă-i aşa, osă-ţi poruncesc! Du-te sus şi te îmbracă; ia-ţi~ bani de drum şi apoi vino jos! DOMNIŞOARA Vino şi dumneata sus!JEAN în camera matale? Acum iarăşi nu ţi-e bine! (Stă la îndoială un moment.) Nu! Du-ţejgiprliat! (0 ia de mină şi o conduce afară.) DOMNIŞOARA (în timp ce merge) : Dar vorbeşte măcar prietenoscu mine, Jean! JEAN O poruncjL_sună- totdeauna neprietenos.Jean'singur; scoate un suspin de uşurare; ia loc la masă; scoate un carnet şi un creion ; din cînd în cînd socoteşte cu voce tare; pantomimă, pînă soseşte Kristin, îmbrăcată pentru biserică; în mină ţine un plastron şi o cravată albă.KRISTIN Pentru numele lui Dumnezeu, ce e harababura asta ?Ce s-a întîmplat?JEAN Domnişoara i-a poftit pe oameni să intre. Ai dormit aşa de adînc, că n-ai auzit nimic? Am dormit buştean!KRISTINJEANKRISTINŞi după aia te-ai îmbrăcat de biserică? Daa! Doar mi-ai făgăduit să vii azi la biserică şi să te cumineci! JEAN Da, e adevărat! Ai adus şi hainele! Atunci haidem! (Se aşază. Kristin începe să-i îmbrace cămaşa cu plastron şi îi pune cravata. Pauză. Jean e somnoros.) Ce evanghelie se citeşte azi?KRISTIN Cred că se citeşte evanghelia despre cum i-au tăiat capul sfîntului Ioan Botezătorul!142JEAN Dar asta ţine grozav de mult! Ah, mă sugrumi!O, mi-e aşa de somn, mi-e aşa de somn! KRISTIN Dar ce-ai făcut toată noaptea? Eşti verde la faţă! JEAN Am stat aici şi am vorbit cu domnişoara Julie. KRISTIN Dar zău că fata asta nu ştie ce se cade şi ce nu se cade!Pauză. *Ascultă, Kristin! Ce e?Zău că e ciudat, cînd te gîndeşti mai bine! Zău aşa!Ce e aşa de ciudat? Totul!Pauză.(priveşte la pahare, care stau pe jumătate golite):Aţi şi băut împreună?Da!Pfui! Uită-te în ochii mei! Da!Se poate una ca asta? Se poate una ca asta?(după ce stă puţin pe gînduri): Da! Se poate! Asta zău că n-aş fi crezut-o niciodată! Pfui!Sper că nu eşti geloasă pe ea ?Nii^jy ea. nni_Da.r.ă ar fi fost Clara sau Sofi,ţi-aş fi scos ochii! Aşa e, dar de ce, nici eu nuştiu. Zău că e dezgustător!Atunci eşti furioasă pe ea?Nu pe ea, pe tine! Urît te-ai mai purtat. Biatafată! Să ştii un lucru! Eu nu mai rămîn în casaasta^_rmrte stă.pînii nu tfnt fpcrw«^i+J iJEANKRISTINJEANKRISTIN JEAN

KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTINJEAN KRISTIN^jg ăpîni u gînt Dar de ce să-i respectăm ? Păi, spune tu, care eşti aşa deştept! Doar nici tu n-o să mai slujeşti la oameni care nu se poartă aşa cum trebuie. Prin asta te faci doar singur de ruşine! fiDa, dar pentru noi e totuşi o mîngîiere, cînd * vedem că nici ceilalţi nu sînt mai buni decît noi! ,-Nu, nu cred; drcă nu sînt ei mai buni, n-avem nici noi un model după care să ne luăm, ca să devenim mai buni. Şi apoi, gîndeşte-te la domnul conte! Gîndeşte-te la omul ăsta, care a avut atîtea necazuri în viaţă! Nu, nu vreau să mai rămîn în casa asta! Şi încă alăturPcTeTunul ca143

tine! Dacă ar fi fost domnul judecător, dacă ar fi fost un bărbat mai de vază ... JEAN Cum adică?KRISTIN Da, da! Tu eşti destul de bun în felul tău, dar oricum între un om şi altul sînt deosebiri. Zău, asta n-o s-o pot uita niciodată. Domnişoara, care era aşa de mîndră faţă de bărbaţi, aşa de aspră cu ei, că n-ai fi zis niciodată c-ar putea avea un moment de slăbiciune ... şi încă aşa, cu unul ca tine! Ea, care a pus s-o împuşte pe săraca Diana pe loc, fiindcă a alergat după mopsul cantonierului ! Da, aşa să ştii! Aici eu nu mai rămîn; la douăzeci şi patru octombrie plec. JEAN Şi după aia?KRISTIN Şi fiindcă a venit vorba de asta, ar fi timpul să-ţi cauţi alt loc, doar tot o să ne căsătorim. JEAN Ei da, şi ce să caut? Un loc ca ăsta nu mai găsesc, dacă sînt însurat.KRISTIN Se înţelege că nul Poţi foarte bine să găseşti un loc de portar sau de om de serviciu în vreun birou. Leafa de la stat nu e prea mare, dar cel puţin e sigură şi apoi femeia şi copiii mai primesc şi pen-sie ...JEAN (CU O grimasă): Toate astea sînt bune şi frumoase, dar nu prea e în firea mea să doresc aşa, cu una cu două, să mor pentru femeie şi copii. Tr'ebuigt._să recunosc__că am aspiraţii ceva mai înalte. ~~~ ~KRISTIN Aspiraţiile tale, mda!T2ar3i^_dj1ţor2U^îndeşte-trşi îâ~eTeT "~ JEAN NU mă-nfuria vorbindu-mi de datorii; ştice^ain--dgTcLCut. (Ascultă afară.) Dar mai avem timp să ne gîndim şi la astea. Acum du-te înăuntru şi te îmbracă, să mergem la biserică!KRISTIN Cine umblă pe acolo pe sus? JEAN NU ştiu; poate e Clara.KRISTIN (pleacă): Să fie domnul conte? Să fi venit acasăfără să-1 fi auzit nimeni? JEAN (speriat): Domnul conte? Nu cred, ar fi sunat!KRISTIN Doamne ajută-ne! Aşa harababură n-am mai pomenit .Soarele a răsărit şi razele lui luminează vîrfurile copacilor din parc; lumina se mută încet, încet, pînă cînd intră pieziş pe fe-reastră.Jean se duce la uşă şi face un semn.144DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARA (îmbrăcată în costum de călătorie, ymi, colivie mică de păsări, înfăşurată într-o batistă, o pune jos pe un scaun): Sînt gata! Pst! Kristin s-a sculat! (tot mai nervoasă) ."Bănuieşte ceva? NU ştie nimic, absolut nimic. Dar, pentru Dumnezeu, ce nm arăţi! Cum arăt? Eşti albă ca varul şi— scuză-mă — dar eşti murdară pe faţă. ~^^v Păi atunci să mă spăl! (Se duce la lighean şi se spală pe faţă şi pe mîini.) Aşa! Dă-mi un prosop! Uite că răsare soarele! Şi fug spiriduşii! Da, chiar că în noaptea asta au fost spiriduşi pe aici! Dar ascultă, Jean! Vino cu mine,.acurn^ am

mijloace! — (ezitind): Destule? ] Destule pentru a începe! Vino cu mine; nu pot pleca singură azi. Gîndeşte-te, ziua de Sînziene, într-un tren ticsit, printre grămezi de oameni care te privesc cu ochii holbaţi; apoi să stai şi să aştepţi cu calm prin gări, cînd nu ştii cum să fugi mai repede. Zău, nu pot, nu pot! Şi apoi, mă năpădesc amintirile; amintiri din copilărie despre alte zile de Sînziene, biserica împodobită cu frunziş, ramuri de mesteacăn şi flori de liliac, prînzul cu masa întinsă, rudele, prietenii; după-amiaza în parc, dans, muzică, flori şi jocuri. Oh, tu fugi, fugi într-una, dar i^Ăk^J^ conştiinţă! Tipărery«^e43iL_şi^*ffliSlrlrile__de conştiinţă! JEAN Merg cu tine, dar să plecăm chiar acumTirîainte de a se face prea tîrziu. Chiar acum, în momentul acesta. DOMNIŞOARA Atunci îmbracă-te! (Ia colivia.)JEAN Dar fără bagaje, sîntem pierduţi! DOMNIŞOARA NU, nimic! Numai ce se poate lua în compartiment.JEAN (luindu-şi pălăria): Dar ce ai acolo? Ce e aceea?DOMNIŞOARA Nu-i decît scatiul meu; nu vreau să-1 las aicilJEAN Asta mai lipsea acum! Să cărăm şi colivii! Zăucă nu ţi-e bine! Lasă colivia asta aici!DOMNIŞOARA Dar e singurul lucru pe care-1 iau de acasă; singura fiinţă vie care mă iubeşte, după ce Diana a devenit necredincioasă! Nu fi crud! Lasă-mă să-1 iau!H5JKANDOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARAJEANJEAN DOMNIŞOARAJEANDOMNIŞOARALasă colivia aceea, îţi spun, şi nuvorbi aşa de tare, dl ne- aude Krislin. ~ ~NuTTTtr-rreaTrsa^riăs pe mîini străine! Mai bine omoară-1!Dă-1 încoace să-i sucesc gîtul. Dar să nu-1 doară! Nu ... nu pot! Dă-1 încoace, că pot eu!(scoate pasărea din colivie şi o sărută): O, micuţa mea Serine, o să mi te ia acum şi o să te omoare I Fii bună şi nu mai face scene; doar e vorba de viaţa dumitale, de fericirea dumitale! Dă-1 încoace ! (îi smulge pasărea din mînă; se duce la butucul pe care se taie carnea şi ia barda mică de bucătărie.)Domnişoara îşi întoarce privirile.Mai bine învăţai cum să tai un pui, în loc să tragi cu revolverul (loveşte cu barda) şi atunci nu ţi s-ar fi făcut rău văzînd o picătură de sînge! (strigă): Omoară-mă_ şj. pe mine! Omoară-mă! Tu, care pojijDmori o pasăre^evtnavâtaTtără să-ţi trer£mre"mma. O, ^±e_jrrasg2IE3lîMtIl3îîtîSZSOL g sînget'Blestemar'ceasur în care te-am"văzut7 blestemat ceasul în care am fost zămislită în pîntecele mamei!Şi la ce ajută să blestemi! Haide să plecăm! (se apropie de butuc; parcă e atrasă într-acolo îm-potriva voinţei sale): Nu, rui__yreau încă să plec, nu pot. • • trebuie să văd... Pst! vine o trăsură. (Ascu!tarpntndu=şt~pnvî'nle aţintite asupra butucului şi a toporaşului.) Crezi că nu pot să văd sînge ? Crezi că sînt slabă ... O, aş vrea să văd sîngele tău, creierii tăi pe butuc, aş vrea să văd pe toţi bărbaţii înotînd într-o băltoacă ca cea de acolo .. . cred că aş fi în stare să beau din ţeasta ta, aş vrea să-mi scald picioarele în măruntaiele tale şi ţi-aş putea mînca inima friptă! Crezi că sînt slabă; crezi că te iubesc, fiindcă trupul meu ţi-a dorit sămînţa; îţi închipui că o să port în pîntece monstrul zămislit de tine şi o să-1 hrănesc cu sîngele meu, că o să-ţi nasc copilul şi o să-ţi port numele? Dar, ia ascultă; de fapt, cum te cheamă; nu ţi-am auzit niciodată numele de familie, poate că nici nu ai vreunul. M-aş face146JEANDOMNIŞOARA KRISTINDOMNIŞOARA JEANDOMNIŞOARA

KRISTINDOMNIŞOARAKRISTINDOMNIŞOARAdoamna „cantonier" sau madam „măturător de stradă", haimana, care îmi porţi colierul, ticăloşiile, care porţi stema mea pe butonii de la manşetă, adică am ajuns să te împart cu bucătăreasa, să fiu _rivala fetei în casă! OhTîţîTnchipui că sint"laşă şi cărvrea"u~sâ iug. JNu! AcuTnfărnîn^aşasă ştii, şi n-are rW.ît să. vie furtuna ! Tata se întoarce acasă ... îşi găseşte dulapul spart ... banii furaţi! Atunci sună, cu clopoţelul acela ... de două ori după valet, şi apoi trimite după comisarul de poliţie .. . Iar eu recunosc totul! Totul! O! cît o să fie de frumos să se sfîrşească, da, să se sfîr-şească odată! După aceea, el are un atac de inimă şi moare! ... Şi atunci se termină totul ... Se face linişte ... Pace! ... Odihnă veşnică! ... Iar stema familiei o să fie aruncată pe sicriu şi sfă-; rimată — familia contelui s-a stins — iar odrasla valetului o să crească mai departe într-un orfelinat, o să-şi cîştige lauri într-o cloacă şi o să sfîrşească în puşcărie!în rnnniejrţul_ăsţa vorbeşte sîngele regesc! Bravo,-— dorrmişoară Julie! Dar acum opreşte-te; pune mîţa la loc in sac!Krislin intră îmbrăcată pentru biserică în mînă are cartea de rugăciuni.(fuge şi îi cade în braţe ca şi cînd ar căuta la ea unadăpost): Ajută-mă, Kristin! Ajută-mă împotrivaomului ăsta!(imperturbabilă şi rece): Ce tărăboi e ăsta înt --odimineaţă de sărbătoare! (Se uită la butucul detăiat carne.) Şi ce murdărie aţi făcut aici! Ceînseamnă toate astea? Şi cît de tare strig ţi,ce scandal faceţi!Kristin! Tu eşti femeie şi-mi eşti prietei ia!Fereşte-te de mizerabilul ăsta!(puţin timid şi jenat): în timp ce doamnele staude vorbă, eu mă duc să mă bărbieresc! (leseprin stînga.)Tu o să mă înţelegi; o să mă asculţi!Nu; eu zău că nu mă pricep la treburi de astea!Dar unde vreţi să plecaţi, aşa gătită de drum...Iar el şi-a pus pălăria.. . Ce? Ce?Ascultă-mă Kristin; ascultă-mă, şi îţi spun totul. ..Nu vreau să ştiunimic..Trebuie să mă asculţiT..147

KRISTIN Despre ce e vorba? Despre prostiile cu Jean? De astea chiar că nici capul nu mă doare, eu nu mă amestec în nimic. Dar dacă vă închipuiţi că o să-1 zăpăciţi şi o să-1 faceţi să fugă, atunci ştiu eu cum să vă împiediciDOMNIŞOARA (extrem de nervoasă): Dar încearcă odată să te linişteşti, Kristin, şi ascultă-mă! Eu nu pot să rămîn aici şi nici Jean nu poate să rămînă aici, deci trebuie să plecăm... Hm, hm!KRISTIN DOMNIŞOARAKRISTIN DOMNIŞOARADOMNIŞOARA(ascultînd): Dar vezi tu, acum mi-a venit o idee, să plecăm toţi trei, în străinătate, în Elveţia, şi să înfiinţăm acolo un hotel. Vezi, eu am bani (îi arată)... Jean şi cu mine o să conducem totul, iar tu, aşa m-am gîndit, să iei asupra ta bucătăria. . . Nu-i aşa că e bine!... Spune da! Vino cu noi şi atunci totul e aranjat!... Spune da! (îmbrăţişează pe Kristin şi o mîngîie.) (rece şi pe gînduri): Hm, hm! (vorbind într-un tempo tot mai grăbit): Tu n-ai călătorit niciodată, Kristin, acum trebuie să ieşi şi tu de aici şi să vezi lumea. Nici nu poţi să-ţi închipui cit e de plăcut să călătoreşti cu trenul.. . Mereu alţi oameni, mereu alte ţări ... Apoi so?im la Hamburg şi, în trecere pe acolo, mergem să vedem grădina zoologică — asta o să-ţi placă — apoi o să mergem la teatru şi la operă, iar cînd ajungem la Miinchen, mergem

să vedem muzeele, unde sînt tablouri de Rubens şi de Rafael, pictorii aceia mari pe care-i ştii. Ai auzit doar vorbindu-se de Munchen, unde a trăit regele Ludovic, ştii, regele acela care a înnebunit. Apoi o să mergem să-i vedem castelele — mai are castele, care înăuntru sînt aranjate ca în basme — iar de acolo nu mai e departe pînă în Elveţia — cu Alpii — gîndeşte-te numai la Alpi, Kristin, Alpii acoperiţi de zăpadă în toiul verii, şi tot acolo cresc portocali şi lauri, care sînt verzi tot timpul anului ...Jean se zăreşte în culisele din dreapta, trăgîndu-şi briciul pe o curea, pe care o ţine cu dinţii şi cu mina stingă, ascultînd mulţumit conversaţia şi dînd din cînd în cînd aprobativ din cap.(într-un ritm prestissimo): Şi apoi luăm acolo un hotel, eu şed la casă, în timp ce Jean primeşte148KRISTINDOMNIŞOARAKRISTINDOMNIŞOARAKRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTIN JEANKRISTIN JEANpe călători... merge în oraş şi face cun:. arături ... scrie scrisori... O să fie o viaţă, crea mă I ... apoi trenul fluieră semnalul de plecare, vine 1 omnibuzul, cineva sună la poartă, sună la res- i taurant, iar eu scriu notele de plată, şi o să le ! pipărez... Nici nu-ţi închipui cît o să fie cală- ] torii de timizi, cînd vor trebui să achite notele de plată! Iar tu... tu stai ca o adevărată j^ft-pînăJnJiucăţărifi^Fireşte, n-o să stai tu la maşina de gătit, şi o să fii îmbrăcată îngrijit şi cochet, cînd o să ieşi în lume... Şi apoi cu figura ta — să ştii că nu caut să te măgulesc — o să poţi foarte bine să pui mîna, într-o bună zi, pe un bărbat! De pildă pe un englez bogat, înţelegi... Oamenii ăştia sînt (încetineşte ritmul) aşa de uşor de prins, apoi devenim bogaţi şi ne clădim o vilă pe malul lacului Como... E drept că din cînd în cînd plouă pe acolo, dar (se calmează) din cînd în cînd o să strălucească şi soarele... chiar dacă cerul e mult timp acoperit... şi... apoi. .. apoi... putem şi să plecăm acasă din nou... putem să ne întoarcem... (Pauză.) Aici sau altundeva.. . Dar, ascultaţi, domnişoară! Dumneavoasti;'. credeţi toate astea ? (înfrîntă) : Dacă le cred eu astea? Da! (obosită): Nu ştiu! Nu mai cred în nimic. (Se aşază pe bancă; apoi îşi lasă capul pe i 'asă, culcîndu-şi-l pe mîini.) în nimic! Absolut n mic! (se întoarce spre dreapta unde se află J< an): Va să zică ai avut de gînd s-o ştergi! (descumpănit, pune briciul pe masă): S-o şt-rg!? Dar asta e prea mult! Doar ai auzit planul d< ■mni-şoarei; şi chiar dacă acum dînsa e obosită, fi.ndcă nu a dormit toată noaptea, planul poate foarte bine să fie pus în aplicare. Ascultă aici, omule! A fost cumva vorba ca eu să fiu bucătăreasă la asta... Fii bună_ şi. foloseşte_._cuyinte cuviincioase cînd vorbeşti ^esp"re~^tăpîna ~ ta! TnţelegT?Da!Nu zău! Ia ascultă!Ba mai bine ascultă tu! Bagă-ţi minţile în capJ

şi nu mai trăncăni atîta! ţlemnişoara^hilie149KRISTIN JEANKRISTINJEANKRISTINJEANKRISTINJEANKRISTINJEAN KRISTINJEANDOMNIŞOARA KRISTINDOMNIŞOARA KRISTINDOMNIŞOARA KRISTINDOMNIŞOARA

stăpîna ta, şi dacă o__şuspectezi_ pe dînsa. artrebubsă_tgjsuspectezi maTîntii pe~tine de acelaşi_IUCXILL EU am. avut totdeauna__atîta respect faţă demine,.. ... încît ai putut să dispreţuieşti pe alţii! . . . înCÎt n-arn__fO>inrît g,^ rnVjr^] mini Poate _ jcineva să spună că bucătăreasa domnului conte a avut vreodată de-a face cu argatul de la grajd sau cu păzitorul de porci! ? Poate cineva să spună asta! ? Ei, ai avut de-a face cu un om fin, ăsta a fost norocul tău! Da, un om fin, care vinde ovăzul domnului conte... TU vorbeşti, care iei procente de la băcan şi te laşi mituită de măcelar! Ce spui ? TU, caje^jm-jdmaireşper.ţi stăpmii! Tu, tu, tu! Acum hai labîserîcă! După isprăvile tale, nu ţi-ar strica o predică bună! NU, azi nu merg la biserică, du-te singură, spo-vedeşte-te şi nu uita să-ţi înşiri bravurile! Da, aşa o să fac şi o să mă întorc acasă cu atîta iertare, încît o să ajungă şi pentru tine. Mîntui-torul a pătimit şi a murit pe cruce pentru toate păcatele noastre, şi dacă ne apropiem de el cu credinţă şi pocăinţă, el ia asupra lui toate păcatele noastre. Şi păcatele de la băcănie? TU crezi asta, Kristin? Asta e credinţa mea vie, pe ce am mai scump; e credinţa pe care o am încă din copilărie, domnişoară Julie. Şi dacă păcatul este aşa de mare că se revarsă peste maluri, se revarsă şi milostivirea. O, dc^aş^jŢutea săjam credinţa ta! O, de-aş... Da, dar vedeţi ca IIH? pulem avea "fără harul deosebit al lui Dumnezeu, şi el nu e hărăzit oricui... Şi atunci cui i-e hărăzit? Vedeţi, domnişoară, asta e marea taină a harului dumnezeiesc, şi Dumnezeu nu ţine seama de persoane, şi cei din urmă vor fi cei dintîi.. . Da, dar atunci el ţine seama de cei din urmă, nu-i aşa?150KRISTIN (continuă): ...şi eyjriajjişor să treacă_p_căxnjlă prin urechea acului, decît sa intre un bogat în împara|iă__£fiBirilor! Aşa e, domnişoară Julie! Şi acum plec singură, şi în trecere o să-i spun argatului de la grajd să nu pună la dispoziţie nici un cal dacă cineva ar vrea să plece în călătorie, pînă nu se întoarce domnul conte. La revedere! (Pleacă.) JEAN Aşa un diavol de femeie! Şi toate astea numaidin pricina unui scatiu! DOMNIŞOARA (fără elan): Dă-1 încolo de scatiu! Dar acummai vezi vreo ieşire, vreo soluţie? JEAN (gîndindu-se profund): Nu! DOMNIŞOARA Ce ai face în locul meu?JEAN în locul matale? Păi, să vedem. Ca nobilă, ca femeie, ca... decăzută. Nu ştiu... Ba da! Acum ştiu! DOMNIŞOARA (ia briciul şi face un gest): Aşa ?JEAN EU n-aş face-o, nu uita! fiindcă între noi e odeosebire! DOMNIŞOARA Fiindcă dumneata eşti bărbat şi eu sînt femeie:1

Dar ce deosebire e asta?JEAN Aceeaşi deosebire... ca... între bărbat şi femeie 'DOMNIŞOARA (ţinînd briciul în mină): Vreau s-o fac, dar nupot! Nici tata n-a fost în stare s-o facă, atunc:

cînd ar fi trebuit.JEAN NU, el nu trebuia s-o facă! El trebuia mai întîisă se răzbune!DOMNIŞOARA Şi acum se răzbună din nou mama, prin mine. JEAN NU l-ai iubit pe tatăl matale, domnişoară Julie?DOMNIŞOARA Ba da, nespus de mult, dar l-am şi urît. Desigur că am făcut-o fără să-mi dau seama! Dar el a fost. acela care m-a crescut în aşa fel, încît să-mi/ urăsc propriul meu sex, el a făcut din mine jumă-J tate femeie şi jumătate bărbat! A cui e vina pentru tot ce s-a_întîmplat ? A tatei7~a maniei, a mea! A mea? DarZeuI5=ajii-ju'mic al meu p_rop_riu! N-am nici măcar o singură idee pe care să nu o fi luat de la tata, nici o pasiune pe care să nu o fi moştenit de la mama, iar ultima idee — că toţi oamenii sînt la fel — o am de la el, de la logodnicul meu, de aceea îl şi consider un mizerabil! Dar cum poate totul să fie vina mea? Să dau vina pe Cristos, aşa cum a făcut Kristin, nu, sînt prea

mîndră şi prea înţeleaptă pentru aşa ceva, mul-151ţumită învăţăturilor pe care le-am primit de la tata. . . Iar faptul că un bogat nu poate să ajungă în împărăţia cerurilor e o minciună; Kristin, care are bani la bancă, oricum n-o să ajungă acolo! A cui e vina? Dar ce ne pasă a cui e vina? Şi totuşi, eu trebuie s-o port, eu trebuie să sufăr urmările. . . JEAN Da, dar...Soneria sună puternic de două ori. Domnişoara tresare ; Jean îşi schimbă repede haina.JEAN A sosit domnul conte acasă! Oare ce s-ar întîmpla, dacă Kristin. . . (Merge la tubul acustic; bate în el, apoi ascultă.) DOMNIŞOARA O fi umblat oare la dulap?JEAN Aici e Jean, domnule conte! (Ascultă. Spectatorul nu aude ce spune contele.) Da, domnule conte! (Ascultă). Da, domnule conte! îndată! (Ascultă.) Numaidecît, domnule conte! (Ascultă.) Da! Peste o jumătate de oră!DOMNIŞOARA (extrem de neliniştită): Ce-a spus? Pentru numele lui Dumnezeu, ce-a spus?JEAN A spus să-i duc cafeaua şi cizmele peste o jumătate de oră.DOMNIŞOARA Aşadar, peste o jumătate de oră! O, sînt aşa de obosită, nu mai pot face nimic, nu sînt în stare nici să mă căiesc, nici să fug, şi nici să stau pe loc; nici să trăiesc, şi nici să mor! Ajută-mă acum! PQrjonGeşte=mi>_şi_Jj3_jiscuh un ultiauiejj/idUjjialy^nuinele! Ştii ce ar trebui să fac, şi nu vreau! îaZdumneata hotărîrea şi porurj£eşţ£JiiLsrQ„ fac!JEAN NIL ştiu. . 73âr acum rnPpot nici eu ... nu înţeleg ... e ca şi cînd haina asta ar face_^. .nu pot să vjl-poruncesc ... şi acum, după ce mi-a vorbit domnul conte . . . acum ... nu pot să vă explic asta cum trebuie . . . dar . . . ah, e afurisitul ăsta de valet care parcă îmi stă în spate! Cred că dacă domnul conte ar coborî acum şi mi-ar porunci să-mi tai beregata, aş face-o pe loc.DOMNIŞOARA închipuie-ţi atunci că eşti tata şi că eu sînt dumneata ! Adineauri ai ştiut să te prefaci aşa de bine, cînd ai căzut în genunchi . . . erai nobilul. . . sau n-ai văzut niciodată la teatru un hipnotizator?152JEAN DOMNIŞOARA timp (&JEAN DOMNIŞOARAJEAN DOMNIŞOARA(Jean face un gest afirmativ). El îi spune mediului \ ia mătura; el o ia; apoi îi spune din nou: mătură •! şi mediul mătură ... 'Dar mediul trebuie să doarmă! (în extaz): Dar eu dorm deja ... întreaga îrL pere îmi apare ca un fum. . . iar dumneata ta şemineu de fier. . . semeni cu un om îmbrăcat \n negru, care are pe cap un cilindru. . . iar ochii îţi strălucesc ca doi cărbuni, cînd se stinge f- cui. faţa ţi-e o pată albă, ca cenuşa zburătoare ; soarelui cad acum pe duşumea şi în acelaşi îl luminează pe Jean) e aşa de cald şi biu freacă mîinile ca şi cînd le-ar încălzi la vr, foc) atîta lumină şi. . . şi atîta linişte!(ia briciul si i-l pune în mină): Uite—JUvitura. Du-te ^acum,~~cît e lumină. . . în şură şi. /~T~7ft şopteşte la" urecher) ~"~~(trea~zHt)~r Mulţumesc! Acum mă duc s- măodihnesc! Dar spune-mi doar atît. . . că cei dintîipot şi ei să se bucure de harul ceresc. Spun< mi-o,chiar dacă n-o crezi.Cei dintîi? Nu, nu pot! Dar stai, domnişoarăJ ulie, stai! Ma£a_ny-^»aLJEANDOMNIŞOARA JEANJEAN eşti ş eei—dia—urmă! pE adevărata.. Sîirt--^rirj±r-e--Gei--diiLjirrnă; sînt chiarjlltiiaai.0 ! Dar acum simt că nu pot pkca~.. Mai spune-mi încă o dată să merg! Nu, nici eu nu mai pot acum! Nu pot! Şi cei dintîi vor fi cei de pe urmă! Nu te mai gîndi, nu te mai gîndi! îmi iei şi mie toată puterea, simt că devin laş... Ce? Parca am auzit soneria!. .. Nu! S-o înfundăm ou hîr-tie! ... Să ne speriem aşa de tare de o sonerie!. ■ ■ Da, dar nu e numai o sonerie... cineva stă în spatele ei. .. o mînă o apasă... şi apoi altceva pune în mişcare mîna

. .. dar astupă-ţi urechile . . . astupă-ţi urechile! Şi va suna şi mai afurisit! Sună într-una, pînă răspunde cineva ... şi itunci e prea tîrziu! Vine comisarul de poliţi'- . ? după aceea...Soneria sună puternic de două ori.(tresare; apoi îşi face din nou curaj) : E îng: Dşu>nu e aj.DoinntşutCraiese hotărîtă pe uşă. CORTINA

I