Ţara Haţegului

Ţara Haţegului reprezintă una dintre cele mai mediatizate unităţi geografice ale

spaţiului românesc. Acest lucru se datorează faptului că este un ţinut istoric şi etnografic

preţios, remarcându-se, printre altele, prin poziţionarea centrului statului dac şi cel

politico-militar, administrativ şi cultural al provinciei romane Dacia.

Acest teritoriu nu a fost studiat numai de oamenii de ştiinţă români ci şi de cei

maghiari fiindcă a reprezentat ţinutul de origine al familiei Corvineştilor, ai cărei membri

au ajuns să fie foarte apreciaţi în cadrul statului maghiar.

Printre studiile efectuate în această zonă se remarcă studiile de istorie şi de

arheologie, studii consacrate unor situri specifice din Ţara Haţegului. Au fost efectuate

lucrări în urma cărora s-a ajuns la descoperirea unor grupuri omeneşti preistorice în

complexul calcaros Ohaba-Ponor, studii referitoare la civilizaţia dacică şi daco-romană,

la problema continuităţii populaţiei daco-romane în spaţiul haţegan şi după retragerea

administraţiei romane etc. (N. Popa, 1999)

Această ţară s-a evidenţiat în timp prin datini folclorice şi meşteşuguri tradiţionale, un

port popular inconfundabil, tradiţii şi obiceiuri foarte bine conservate.

Cum am mai menţionat, istoria Ţării Haţegului se confundă cu istoria naşterii

poporului român prin zămislirea daco-romană.

Ţara Haţegului îşi datorează numele şirurilor de munţi care o înconjoară de jur

împrejur.

Ţara Haţegului este situată în partea sud-vestică a Transilvaniei, întinzându-se, pe

toată suprafaţa sa, în partea sud-vestică a judeţului Hunedoara. Mai exact spus – se afla la

contactul provinciei istorice Transilvania cu Oltenia şi Banatul (fig.1).

Are o formă aproximativă de triunghi, fiind o unitate naturală bine individualizată.

(N. Popa, 2000)

Ţara Haţegului corespunde bazinului superior al Streiului, având lungimea pe axa est-

vest de cca 50 km şi o lăţime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere

1

geografic, Ţara Haţegului se întinde pe cca 1300 km². Regiunea este drenată de Strei,

Râul Mare şi Galbena, cu afluenţii săi.

Fig.1. Reprezentarea pe "România – Provincii istorice" a Ţării Haţegului

Din punct de vedere al aşezării poate fi menţionat faptul că este inclusă în domeniul

Carpaţilor Meridionali, fiind marginită la sud de Mţii Retezat, la est şi nord-est de Mţii

Şureanu. Este, de asemenea, legată şi de Carpaţii Occidentali prin Mţii Ţarcu la vest şi

Mţii Poiana Ruscă la nord. În partea nordică, depresiunea este marginită de Dealurile

Hunedoarei, care se continuă cu Dealurile Silvaşului, până în Valea Streiului, la

Subcetate.

Faţă de munţii ce o înconjoară ţara are denivelări de câteva sute de metri, excepţie

făcând partea sudică care se învecinează cu Mţii Retezat, unde depăseşte cu uşurinţă

600m, după cum se poate constata din "Ţara Haţegului. Harta hipsometrică". Se afirmă

astfel că depresiunea (ţara) este reprezentată de suprafeţe joase, netede ca nişte câmpuri şi

2

înclinate de la sud spre nord, acoperite în cea mai mare parte de culturi agricole.

Altitudinea se încadrează între 300 – 500m. Oraşul Haţeg se găseşte la 350m altitudine.

Fig.2. Încadrarea în spaţiul carpatic a Ţării Haţegului

După cum se poate observa în "Ţara Haţegului. Harta expoziţiei versanţilor" expoziţia

dominantă a versanţilor este cea nordică. Aici se fac resimţite temperaturile mai scăzute,

precipitaţii bogate ce aduc cu ele o dezvoltare agricolă.

Din punct de vedere geomorfologic, zona reprezintă un bazin tectonic de acumulare şi

de eroziune, iar din punct de vedere geologic se întâlnesc depozite pliocene şi miocene.

Clima regiunii este reprezentată de cea a regiunilor depresionare, cu o medie anuală

în jurul valorii de 8°C, cu precipitaţii de cca 700mm/an, cu vânturi ce bat din vest.

Importante pentru această zonă sunt şi influenţele vestice, care pătrund prin zona de

culoar – Mureş, cu toate că munţii din jur reprezintă o barieră în faţa acestora.

Solurile sunt reprezentate de argiluvisoluri – soluri brun-roşcate de pădure din etajul

stejarului. Ca vegetaţie întâlnim: fag (Fagus silvatica), gorun (Quercus sesilliflora), stejar

(Quercus robur), gârniţă (Quercus frainetto), arţar (Acer platanoides), iar ca faună se

întâlnesc: iepurele, căprioara, pisica sălbatică (Felis silvestris), fazan (Phasianus

colchicus), sitar (Scolopax rusticola) etc. (Ianoş, Ghe., 2004)

3

Agricultura este cea mai importantă ocupaţie traditională a populaţiei autohtone.

Cultura plantelor va fi, începând cu epoca bronzului, principala ocupaţie. La aceasta se

adaugă şi păstoritul. Acestea au evoluat în strânsă legatură una cu cealaltă, dar şi în raport

cu pădurea. Prin defrişarea anumitor zone de pădure locuitorii au obţinut spaţiul necesar

pentru arătură, fâneţuri şi păşuni. De exemplu în Ţara Haţegului există numeroşi termeni

toponimici care amintesc de activităţile agricole:

- aşezări : Mălăieşti, Măleia

- nume de locuri bune de arătură : Paiuşile, Măieriştea

- oiconomul Râu de Mori

Cel din urma sugerează faptul că folosirea morilor de apa avea tradiţii îndelungate în

Ţara Haţegului.

Ţara Haţegului este o zonă unică în România atât prin raportul echilibrat între

terenurile influenţate antropic şi cele aflate în regim natural, cât şi prin gradul ridicat de

conservare al zonelor naturale. Din punct de vedere al utilizării terenurilor suprafeţele

cele mai mari sunt acoperite de păduri, păşunile au o pondere puţin mai redusă, iar cel

mai slab reprezentat este terenul arabil. Majoritatea suprafeţei împădurite este în

proprietatea statului, restul aparţinând domeniului public şi sectorului privat. Dominante

sunt pădurile naturale, în special făgetele, răşinoasele, în proporţie mai mică, sunt

constituite în special din păduri de pin (pinus silvestris) plantat în vederea obţinerii

colofoniului şi larice (larix decidua) pentru seminţe care furnizează materialul germinativ

pentru pepiniere.

Suprafeţele agricole fiind inegal distribuite între comunele din Ţara Haţegului

ponderea şi tipul activităţilor tradiţionale este diferită. În zonele centrale ale bazinului

este predominantă cultivarea terenurilor iar în cele de pe rama bazinului creşterea

animalelor, prelucrarea lemnului, pomicultura. Cartoful este cultura cea mai răspândită

alături de care se mai cultivă porumb, grâu, ovăz, orzoaică, legume şi plante furajere.

Lucrările agicole sunt executate atât mecanizat dar şi tradiţional, cu animalele, atât din

lipsa utilajelor dar şi din cauza existenţei unor terenuri inaccesibile. Fertilizarea

terenurilor se face preponderent cu îngrăşăminte naturale dar utilizarea insecticidelor şi

pesticidelor - se cunoaşte o dezvoltare importantă în ultimii ani. Creşterea animalelor se

bazează pe suprafeţele mari de păşuni şi fâneţe. Animalele crescute sunt: bovine (cele

4

mai numeroase), ovine şi porcine. Aproximativ 80% dintre gospodării, din mediu rural,

cresc animale şi 95% cresc păsări, dar produse vând la piaţa numai 40.% dintre aceştia.

(N. Popa, 2000)

După schimbarea de regim din 1989, Ţara Haţegului a fost puternic afectată de

prăbuşirea industriei din zonele adiacente: cea siderugică în Hunedoara şi Călan şi cea

minieră din Valea Jiului. Şomajul în zonă este cel mai ridicat din judeţul Hunedoara:

peste 1500 de şomeri în oraşul Haţeg în august 2008. În ultimii ani se constată o

ameliorare a situaţiei economice. Astfel, oraşul Hateg era, în 2006, cel mai mic oraş din

ţară în care un mare retailer, grupul Tengelmann, a deschis un supermarket – Plus

Discount - în urma unei investiţii de 1,5 milioane de euro. A urmat în 2007 un

supermarket SPAR, reprezentând o investiţie de 2,2 milioane de euro.

Cele mai importante activităţi economice din zona sunt desfăşurate de Sucursala

Haţeg a SC Hidroelectrica SA, care coordonează activitatea celor 12 microhidrocentrale

de pe Râu Mare, de Sucursala Râu Mare a SC Hidroconstrucţia SA şi de fabrica de bere

din Haţeg a grupului Brau Union. În afară acestora, mai există firme de îmbuteliat gaz

lichefiat, construcţii civile, confecţionarea de tâmplărie din aluminiu âi PVC, firme de

exploatare forestieră. Capitalul străin este prezent printr-o fabrică franceză de prelucrare a

melcilor şi una italiană care se ocupa cu achiziţionarea şi prelucrarea ciupercilor.

Ţara Haţegului cuprinde 11 unităti administrativ-teritoriale (zece comune şi un oraş)

întinse pe o suprafaţă de 145.158 ha şi o populaţie de aproximativ 40000 de locuitori,

distribuită în 78 de aşezări. Regiunea, după cum am menţionat mai sus, a fost puternic

afectată de restructurarea industriilor minieră şi siderurgică din zonele învecinate

(Petroşani, Hunedoara, Călan) şi de restructurarea industriei locale, mai ales din Haţeg şi

Boiţa. Rata şomajului este de peste 20% şi se constată o tendinţă de migrare a locuitorilor

spre zonele rurale, în paralel cu o reconversie spre agricultură sau către activităţi

tradiţionale. (N. Popa, 1999)

Datorită evoluţiei sale de-a lungul timpului, Ţara Haţegului a reprezentat una dintre

cele mai populate şi mai umanizate zone din Carpaţii Româneşti. A cunoscut atât

perioade de scădere cât şi de creştere. În perioada 1786-1818 a cunoscut o evoluţie

pozitivă a populaţiei, bine-nţeles, cu contraste diferite de la o localitate la alta. De

exemplu, în jurul anului 1871 a înregistrat o scădere datorită faptului că s-a dezvoltat

5

zona Hunedoara-Călan, zonă urbană situată în nordul depresiunii Haţeg. În urma unirii

Transilvaniei cu România şi în urma primului război mondial s-a realizat o depopulare a

satelor componente, inclusiv a oraşului Haţeg. În perioada 1977-1992 populaŢia rurală

scade, proces ce se continuă până în 1995, ajungându-se de la 39.207 persoane la 26.617

persoane. Desnsitatea medie generală a Ţării Haţegului a înregistrat variaţii

nesemnificative, scăzând de la 30,1 loc/kmp în 1910 la 27,7 loc/kmp în 1995.

După cum se poate observa din Tab.1 la recensământul din 2002 populaţia Ţării

Haţegului era de 36.115 locuitori, cu o densitate medie de 35,54 loc/kmp. Dintre aceştia

majoritari sunt românii, însa se întâlnesc şi maghiari (430 persoane din care 303 numai în

Haţeg) şi ţigani, în număr de 468. Se mai întâalneşte şi o foarte mică comunitate de

italieni. Dintr-o comunitate prosperă şi numeroasă, la nivelul anului 2002 au mai rămas

37 persoane.

Densitatea cea mai mică se întâlneşte în zona de contact cu muntele, după cum se

vede în "Ţara Haţegului. Harta densităţii populaţiei", iar valoarea cea mai mare se

întâlneşte în cel mai mare centru din zonă, în cazul de faţă – oraşul Haţeg. Exceptând

comunele Toteşti şi Sântămărie Orlea, care au valori ridicate ale densităţii, celelalte

aşezări se încadrează între 5-25 loc/kmp, iar media se încadrează în jurul vaalorii de

39,50 loc/km².

În ceea ce priveşte populaţia pe sexe - "Ţara Haţegului. Structura populaţiei pe sexe"-

valorile sunt oarecum egale, datorită faptului că există o industrie accesibilă ambelor

sexe, pe grupe de vârste - "Ţara Haţegului. Structura populaţiei pe grupe de vârstă"- se

observă o dominare a populaţiei adulte, urmată de departe de populaţia bătrână şi în final

de cea tânără. Aşadar se constată o oarecare îmbătrânire a populaţiei.

Tab.1. Unităţile adinistrative ale Ţării Haţegului – populaţie, suprafaţă, densitate

(Recensământul populaţie din 2002 – wikipedia)

Nr.crt. Localitate Populatie (loc/kmp)

Suprafata (kmp) DensitateaPopulatiei(loc/kmp)

1. Oraşul Haţeg 10.935 61,56 177.642. Comuna Pui 4.624 228,79 20.213. Comuna Râu de Mori 3.546 387 9.164. Comuna Sântămăria-Orlea 3.522 67,8 51.955. Comuna Baru 3.044 145,71 20.896. Comuna Sălaşu de Sus 2.782 223,05 12.47

6

7. Comuna Toteşti 1.993 22,03 90.478. Comuna Densuş 1.774 136,12 13.039. Comuna Răchitova 1.487 73,59 20.2110. Comuna Sarmizegetusa 1.388 73,12 18.9811. Comuna General Berthelot 1.020 30,74 0.03

Din "Ţara Heţegului. Harta populaţiei pe comune" se poate constata , ca şi din tabel,

că comunele componente fac parte din categoria celor mici, cu mici oscilaţii spre

mijlocii.

Reţeaua rutieră a Tării Haţegului este formată din drumuri publice, de diferite

categorii, a căror lungime însumează aproximativ 400 km, fără drumurile forestiere şi

diversele căi de acces cu destinaţie specială. La acestea se adaugă alţi 300 km, cât

reprezintă străzile orăşeneşti şi comunale. Considerând ansamblul drumurilor publice

(fără străzi), infrastructura rutieră a Tării Haţegului este relativ densă, pentru o depresiune

intramontană. Infrastructura feroviară însumează 72  km de căi de rulare, din care numai

49 km se află în exploatare. Cea mai importantă este calea ferată dublă şi electrificată

Subcetate, Pui, Baru, Băniţa, care leagă magistrala de pe Valea Mureşului cu Valea Jiului

şi, mai departe, cu sudul ţării, pe traseul Simeria, Petroşani - Tg. Jiu, Filiaşi. Acestea

asigură în zonă un important sprijin pentru turismul montan şi alpin, mai ales în zonele

Clopotiva, Brazi, Râu de Mori, Nucşoara, Sălaşu de Sus.

În 2007 a fost dată în folosinţă centura de ocolire a Haţegului, traficul pe ruta Valea

Jiului - Culoarul IV Pan European (DN 66) fiind scos din oraş.

Legătura cu zonele joase ce mărginesc această depresiune se face prin intermediul

unor pasuri şi anume:

- pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (699m) spre culoarul Bistra – Timiş

- pasul Merişor-Băniţa (700m) spre municipiul Petroşani

- poarta de la Subcetate (300m) spre Valea Mureşului, tăiată de Valea Striului. (N.

Popa, 1999)

Turismul reprezintă una din activităţile în plină dezvoltare, chiar dacă în momentul de

faţă el este într-un stadiu incipient. Infrastructura turistică este asigurată de patru hoteluri,

26 pensiuni turistice şi 4 cabane, majoritatea fiind concentrate în zonele de intrare în Mţii

Retezat. Datele preliminarii ale studiilor de teren şi chestionarelor de opinie aplicate

7

turiştilor şi antreprenorilor locali indică următoarele tipuri de turism care se pretează

zonei:

- turismul de circulaţie, favorizat de existenţa, îndeosebi în compartimentul vestic al

depresiunii, a unei game variate de atracţii turistice (vestigii dacice şi romane,

monumente de cult, cetăţi medievale, castele nobiliare, lacuri de baraj antropic, centre de

dirijare a turismului montan, situri paleontologice etc.) şi a unei reţele dense de drumuri

modernizate, bine întreţinute;

 - turismul montan asociat cu sporturi de iarna, necesitând un volum mare de investiţii

şi dotări tehnice de anvergură, este practicat în mod organizat numai în zona Complexului

Râuşor, unde a fost amenajată o pârtie de schi şi s-a construit o instalaţie de transport pe

cablu. În condiţii naturale, unele sporturi de iarnă se practică şi în alte situri favorabile,

îndeosebi pe văile nordice ale Retezatului;

- turismul de tranzit este legat de poziţia Ţării Haţegului la convergenţa unor

importante axe de comunicaţie care leagă Transilvania de Oltenia şi de Banat, toate

beneficiind de remarcabile resurse turistice, localizate în regiunile montane şi

submontane adiacente ;

- turismul cultural-ştiinţific, s-a dezvoltat iî legatură cu existenţa în Depresiunea

Haţegului şi în împrejurimile acesteia a câtorva obiective-unicat, de mare valoare

culturală şi ştiinţifică, pentru studierea cărora există un permanent aflux de specialişti din

variate domenii: istorie-arheologie (siturile rupestre, cele dacice, romane şi medievale),

geografie, biologie, paleontologie (Parcul Naţional Retezat, complexul montan-glaciar,

endocarstul, staţiunile cu fosile de dinozaur, tipurile specifice de aşezări etc.), sociologie,

antropologie ;

 - turismul de sfârşit de săptămână antrenează mai puţin populaţia Ţării Haţegului şi

mai mult pe aceea a regiunilor industrial-urbane din apropiere Hunedoara, Călan, Valea

Jiului, de unde, de regula, grupuri de tineri se îndreaptă spre cabanele din Mţii Retezat ori

spre obiective din Mţii Şureanu. Un fenomen reorientat recent este cel al sejurului de

week-end, practicat vara de către familiile hunedorene la reşedinţele de vară de pe văile

Râuşorului şi Râului Mare; agroturismul este încă în fază experimentală şi de organizare,

Ţara Haţegului având un potenţial remarcabil prin calitatea mediului natural, ambientului

8

socio-cultural, prin standardul habitatului, prin divensitatea activităţilor economice cu

tentă traditională, condiţii obligatorii pentru atragerea unei clientele cât mai numeroase.

Portul popular în Ţara Haţegului a dispărut din uzul zilnic. Bărbaţii purtau pantaloni

lungi, curea lată şi laibăr, iar femeile cămaşă, opreg, catrinţă şi pieptar. Pe cap, femeile

purtau broboade lungi, ce atârnau, pe spate, până aproape de călcâie. La gât aveau salbe

de bani sau mărgele iar în faţă şi în spate purtau fote, de obicei negre. În prezent portul

popular haţegan mai poate fi admirat doar la nedeie, sărbători populare care au loc în

toate comunele din Ţara Haţegului. Un mic muzeu al portului şi tradiţiilor haţegane

funcţionează în centrul oraşului Haţeg, în incinta casei de cultură. Parade ale portului

popular local au loc cu ocazia „Zilelor Hategului”, care se organizează de obicei în lunile

iulie sau august. Cel mai important târg tradiţional are loc anual la începutul lunii mai, în

comuna Pui, şi se întinde de-a lungul DN 66, pe toată porţiunea pe care acesta străbate

comuna. Alte elemente etnografice importante sunt muzica tradiţională - „Haţegana” -

dar şi bucătaria specifică, în special virşli (cârnăciori picanţi din carne de oaie şi/sau

capră) de Sălaşu de Sus.

Acestea reprezintă surse de atragere a turiştilor.

Zona Ţara Haţeg este o importantă zonă turistică datorită ariilor naturale protejate ce

o mărginesc.

- Parcul Naţional Retezat (rezervaţie a biosferei)

- Rezervaţia ştiinţifică Gemenele

- Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina

- Peştera Tecuci, rezervaţie naturală speologică

- Peştera Şura Mare, rezervaţie naturală speologică

- Locul fosilifer Ohaba-Ponor, rezervaţie naturală paleontologică

- Geoparcul Dinozaurilor “Ţara Haţegului”

- Mlaştina de la Pleşteana este o rezervaţie naturală de tip botanic. În flora acesteia

s-au identificat populaţii de Drosera rotundifolia (Roua cerului), o plantă

carnivoră, relictă glaciară

- Calcare de la Fata Fetii este o rezervaţie naturală de tip botanic

- Vârful Poienii, rezervaţie botanică

- Pădurea Slivuţ, rezervaţie botanică etc.

9

Ţara Haţegului a ajuns notorie pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au

populat zona - pe atunci o insula în Marea Tetis - în perioada Cretacicului. Discovery

Channel şi alte posturi internaţionale de televiziune au difuzat în ultimii ani mai multe

documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse.

Specialiştii explică talia redusă a dinozaurilor haţegani prin condiţiile geografice de

acum 65 de milioane de ani, când Ţara Haţegului era o insulă. Dinozaurii de aici s-au

adaptat spaţiului izolat şi redus ca dimensiuni în care evoluau, fapt care a determinat

reducerea dimensiunilor reptilelor, prin fenomenul numit “nanism insular”.

Pe lângă aceste zone turistice se mai remarcă şi monumentele istorice întalnite în

diferitele localităţi ale Ţării Haţegului : Turnul din Răchitova, Cetatea de la Mălăieşti,

Cetatea Colţ, Biserica din Densuş etc.

Închei acest scurt referat despre Ţara Haţegului cu două citate : „Adevărată

capodoperă a naturii” (Ion Conea) şi „Una din cele mai frumoase privelişti de poesie ale

pământului românesc” (Ovid Densusianu).

În concluzie, Ţara Haţegului este o zonă cu un trecut împânzit cu multe schimbări ce

au dus la formarea statului român, o zonă mirifică în care orice om şi-ar dori să se piardă,

să uite de sine.

10

Bibliografie:

- Ianoş Ghe, 2004, Noţiuni de pedologie, Editura Mirton, Timişoara

- Popa, N., 1999, Ţara Haţegului. Potenţialul de dezvoltare al aşezărilor

omeneşti, Ed. Brumar, Timişoara

- Popa, N., 2000, Tipuri de aşezări în Ţara Haţegului, Ed. Brumar,

Timişoara

- ro.wikipedia.org

- www.funromtour.ro

11