26 Revista muzeelor

Una dintre cele mai relevantecomparaŃii ale importanŃei fierului faŃăde alte metale şi în special faŃă de celepreŃioase, a realizat-o încă din secolul alXIII-lea, franciscanul Barthelemyl’Anglais, în enciclopedia sa Deproprietatibus rerum, unde a formulat:Din multe privinŃe fierul este maifolositor decât aurul, deşi oameniinesăŃioşi râvnesc aurul mai mult decâtfierul1. Meşteşugul prelucrării fieruluinu a putut avea şi nu are un caractercasnic datorită complexităŃii, adificultăŃilor prelucrării materiei primeşi a obligativităŃii însuşirii de cătremeşterii fierari a unor cunoştinŃe tehnicecu totul speciale. De-a lungul istoriei, timpul despecializare în domeniul prelucrăriifierului a variat, dar această perioadă,conform informaŃiilor oferite descrierile păstrate, nu a fost niciodată sub

2 ani, ba mai mult au fost perioade încare ea ajungea la 3 ani2. Tehniciledezvoltate în mod empiric şi transmisedin generaŃie în generaŃie, multe dintreele cu titlul de „secret al meseriei”, aucondus la obŃinerea de arme3, unelte şifelurite obiecte necesare activităŃilorcurente ale comunităŃii. Făcând o analiză sumară auneltelor şi obiectelor produse din fier,având în vedere operaŃia predominantăde realizare sau ceea ce le conferă onotă specifică4, acestea au fost grupateîn 5 categorii, la care am luat înconsiderare, în primul rând criteriultehnic, după cum urmează: Grupa 1 – Obiecte care se caracte-rizează prin necesitatea aplicăriitratamentului termic: CuŃite deplug, sape, seceri, satâre, cuŃitoaie,cuŃite, cosoare, foarfeci, cleşti5

TEHNICI MEşTEşUGăREşTI DE PRELUCRAREA FIERULUIIoana DUICU Ioana GHERGHESCU

1 Jacques LeGoff, CivilizaŃiaOccidentului

Medieval,Bucureşti, 1970,p. 282.2 A se vedeapentru perioadamedievală ŞtefanOlteanu şiConstantinŞerban, Meşteşu-gurile din łaraRomânească şi

Moldova în EvulMediu, Bucureşti,1969, p. 413;3 În aceastăprezentare nu nevom opri asupratehnicilor deprelucrare asăbiilor, puştilor,armurilor, eleconstituit undomeniu aparte.4 Am luat înconsideraretehnicile cares-au folosit celmai frecventpentru realizarealor şi deasemenea, pentruîmbinări, am alesvariantaîmbinărilor cunituri, chiar dacăîn majoritateacazurilor deîmbinare s-aufolosit şiîmbinările lacald: spreexemplu lacuiere, pirostriietc. în ceea cepriveşte obiectelede cult, am avutîn vedere înspecial crucile cuîmbinări prinnituire, chiar dacăîn această grupăsunt şi sfeşnice,candelabre acăror îmbinareeste la cald

1

2a 2b 3

1. CuŃit de plug, com.Năruja, jud. Vrancea, 4/4sec. XIX, 30 x 45 cm.,ColecŃia Muzeului NaŃionalal Satului "Dimitrie Gusti"; 2. a. Lance de vânătoare,jud. MehedinŃi, 4/4 sec.XVIII, L = 29 cm; lama: 18x 4,5 cm, ColecŃieparticulară;

b. Lance de vânătoare cumic topor, jud. Dolj-MehedinŃi, 1/4 sec. XIX, L= 20 cm; lamă: 9 x 3 cm,ColecŃie particulară; 3. Cleşte, jud. Ilfov, 4/4 sec.XIX, L = 38 cm; fălci: 8,5 x4 cm, ColecŃie particulară;

27CERCETARE

Grupa 2 – Obiecte rezistente laşocuri:Ciocane, instrumentar de mină(Ńapină, târnăcop), plugul de fier, parteametalică de la car, potcoave, scoabeetc.;

5 Cleştii, chiardacă nu au tăiş,necesită o operaŃiede durificare afălcilor, acestafiind motivul carene-a determinatsă-i poziŃionez înaceastă grupă etc;

4. Seceră, com. Ostrov, jud. ConstanŃa, 4/4 sec.XIX, L = 30 cm, ColecŃia Muzeului NaŃionalal Satului "Dimitrie Gusti"; 5. Cosor, jud. Dolj, valea Dunării, 1/4 sec. XVIII,L = 15 cm, ColecŃie particulară; 6. CuŃit, jud. Dolj-MehedinŃi, 4/4 sec. XIX, L =27 cm; tăiş: 15 x 3 cm, ColecŃie particulară; 7. CuŃitoaie, com. Sălciua, jud. Alba, 47 x 18 cm,ColecŃia Muzeului NaŃional al Satului "DimitrieGusti"

4

5

6

7

1.a

1.b

2

3

4

1. Topor percutor, jud. Ilfov, 4/4 sec. XIX, 18 x3 cm, ColecŃie particulară; 2. Bardă cu cap de lovire, Transilvania de Sud,1/2 sec. XVIII, L = 19 cm, lamă: 16,5 x 5 cm,ColecŃie particulară; 3. Potcoavă pentru boi, Moldova, 2/2 sec. XIX,15,5 x 6,5 cm., ColecŃia Muzeului NaŃional alSatului "Dimitrie Gusti"4. Potcoavă pentru cai, jud. Tulcea, 2/2 sec. XX,14 x 12 cm, ColecŃie particulară

28 Revista muzeelor

Grupa 3 – Obiecte a căror îmbinareeste realizată prin nituire:Ferecături de uşi, încuietori,balamale, cuiere, unele tipuri de „mâŃe”,curse pentru animale, pirostrii, clopote,cercuri de butoi sau de roŃi, obiecte decult etc.;

1. Candelabru, biserica Răpciuni, jud. NeamŃ, D= 80 cm; h = 35 cm, ColecŃia Muzeului NaŃionalal Satului "Dimitrie Gusti"; 2. Cuier, com. Drăghiceni, jud. Olt, 68 x 16,5cm, ColecŃia Muzeului NaŃional al Satului"Dimitrie Gusti"; 3. Pirostrie, com. Dumbrăveni, jud. Suceava, D =26 cm, h = 16 cm, ColecŃia Muzeului NaŃional alSatului "Dimitrie Gusti";4. Încuietoare de poartă, com. Drăghiceni, jud.Olt, 52 x 3,5 cm, ColecŃia Muzeului NaŃional alSatului "Dimitrie Gusti"; 5. "MâŃă", com. Sălciua, jud. Alba, 1/4 sec. XX,30 x 12 cm, ColecŃia Muzeului NaŃional alSatului "Dimitrie Gusti".6: Butoiaş, Oltenia, 3/4 sec. XIX, D = 16 cm,lcerc = 2 cm, ColecŃie particulară;

1

2

3a

3b

4

5

6

29CERCETARE

Grupa 4 - Obiecte a căror îmbinareeste realizată la cald: LanŃuri, grilaje de ferestre,opaiŃe, frigări, scări de şa, pinteni,vârfuri de săgeŃi (facem referire doar lacele de vânătoare)6;

1a b

2

3

4 5

1. a. Grilaj de fereastră, bisericaColŃea, Bucureşti, 1701, 141 x 33 cm.b. Grilaj de fereastră, biserica Berca,

jud. Buzău, 1694, 150 x 33 cm.2. OpaiŃ, com. Secu, jud. Dolj, 2/4 sec.XIX, D = 13 cm, h = 28 cm, ColecŃieparticulară;3. LanŃ de vatră, com. Drăghiceni, jud.Olt, L = 254 m, ColecŃia MuzeuluiNaŃional al Satului "Dimitrie Gusti"4. Piedică pentru cai, com.Dumbrăveni, jud. Suceava, L = 62 cm,5 zale x 8 cm, ColecŃia MuzeuluiNaŃional al Satului "Dimitrie Gusti"5. Frigare, com. Drăghiceni, jud. Olt, L= 110 cm. l = 10 cm., ColecŃiaMuzeului NaŃional al Satului"Dimitrie Gusti"

6 Vârfurile desăgeŃi, printehnica de bază încare sunt realizate,ar fi trebuitintroduse în grupaa doua, dar Ńinândcont de faptul căele au dimensiuninet inferioareacestora şi că tijalor este manşonatăşi de cele maimulte ori răsucită,am considerat maiindicatăpoziŃionarea loraici.

30 Revista muzeelor

Grupa 5 – Obiecte turnate:Nicovale, plite de sobă7, tuciuri,fiare de călcat etc.

67

8

6. Piroaie, jud. Vâlcea şi Gorj, 2/4 sec. XVIII,ColecŃie particulară;7. Scară de şa, Craiova, 3/4 sec. XIX, ColecŃieparticulară

8. Vârfuri de săgeŃi de vânătoare, jud. Dolj, valeaDunării, 3/4 sec. XVIII, ColecŃie particulară

1. Nicovală, com. Botuş, jud. Suceava, 2/2 sec.XIX, ColecŃia Muzeului NaŃional al Satului"Dimitrie Gusti"2. Fier de călcat, com. Năruja, jud. Vrancea, 2/2sec. XIX, 19 x 11 x 14 cm, ColecŃia MuzeuluiNaŃional al Satului "Dimitrie Gusti"

3. Plită de sobă, com. Dumitra, jud. Alba,34 x 31,5 cm., ColecŃia Muzeului NaŃional alSatului "Dimitrie Gusti"

1

2

3

7 În ceea cepriveşte plitele,ele sunt turnate,dar cercurile lor,unele sunt turnate,altele sunt lipite lacald.8 Unelte cu omuchie tăioasă sauavând la un capătun model în relief.9 Realizate doarîntr-un capăt sauîn ambele, au fostşi ele simple sauornamentale;pentru oprezentaredetaliată a lor a sevedea Dinu C.Giurescu, AndreiPănoiu, Feronerieveche

românească,Bucureşti, 1967,p. 30 şiurmătoarele.

Prezentarea tehnicilor folosite înprocesul de prelucrare meşteşugăreascăa fierului a fost structurată în funcŃie detemperatura la care se realizează fiecaredintre acestea. A. PRELUCRĂRI LA RECE(aceste tehnici au loc la temperaturamediului ambiant sau cu uşoare încălziridatorită interacŃiunilor – frecărilor –dintre obiectul prelucrat şi unealta delucru).Această grupă cuprinde operaŃii ca:

modelarea prin „ciocănire”, tăierea,stanŃarea, găurirea, incizarea, îndoirea,răsucirea, îmbinarea la rece adicănituirea; toate se folosesc, în special,pentru prelucrarea benzilor, barelorsubŃiri, tablei şi sârmei.

Ciocănirea constă în lovirearepetată a fierului cu ciocane de diferitemărimi şi forme pentru obŃinerea unorsuprafeŃe concave, îndoirea marginilor,întinderea unor suprafeŃe etc., în generalpentru modelare. Această tehnică, laprima vedere simplă, aproape banală,necesită o pricepere şi o măiestrie dinpartea meşterului fierar cu totulspecială, având în vedere că suprafaŃa ceurmează a fi obŃinută trebuie să fieaproape netedă, deci loviturile nu pot finici prea puternice dar nici foarte slabe,iar raportul dintre intensitate şi distanŃadintre punctele de lovire trebuie să fiecât mai echilibrat.În ceea ce priveşte tehnica tăierii şiştanŃării (două tehnici de deformareplastică la rece) acestea se realizează învederea îndepărtării surplusului dematerial, obŃinerii unor formeneregulate, dar şi pentru a se imprima,sub presiune, decorul pe respectiva

piesă; instrumentele folosite pentruaceste tehnici sunt, în special, foarfeceleşi ştanŃele8.Orificiile cu rol ornamental şi/saufuncŃional erau sau sunt realizate prinperforarea materialului cu ajutoruldornurilor, mandrinelor (unelte calibratepentru lărgirea sau formarea găurilordin piese tubulare sau inelare),„bolŃurilor” sau „priboiurilor” (uneltede perforat prin lovire constând dintr-obară de oŃel uşor, ascuŃită la unul dincapete).Îmbinările la rece (nituirile) suntacele îmbinări realizate prinsuprapunerea a două sau mai multepiese care astfel sunt legate între ele, înprimul rând, cu ajutorul unui nit.Niturile, în funcŃie de scopul pentru careau fost realizate (funcŃionale doar sau şicu scop ornamental) au capetele turtitesau cu floare9, unele sunt polizate la filăsau realizate în relief. Uneltele folositela efectuarea operaŃiei sunt ciocanelesimple (pentru niturile cu cap turtit) şispeciale (pentru realizarea florilorniturilor, dar şi pentru protejarea celordeja realizate).

Incizarea (tehnică de ornamentaŃieprin zgârierea suprafeŃei materialului)cu dalta10 şi trasorul de diferite forme şimărimi, s-a practicat atât pentruornamentare11 cât şi pentru imprimareainiŃialelor sau a semnului care identificăautorul12.

B. PRELUCRĂRI LA CALDÎn această categorie se încadreazăoperaŃiile de: îmbinare, îndoire,răsucire, găurire.Aceste tehnici sunt folosite înspecial la piesele „masive” astfel căîmpreună cu tehnicile de prelucrare la

31CERCETARE

10 Unealtă de oŃel înformă de pană, adicăîn „V”.26 T. S.Ashton, Iron and Steelin the IndustrialRevolution,Menchester, 1924, p.127.11 În unele cazuriaveau şi rol funcŃional;cele realizate în „X”sau „V” pe mânereaveau şi rolul de amicşora alunecarea.12 Această tehnică s-arealizat atât la rece câtşi la cald, în care s-afolosit acelaşiinstrument de lucru,drept pentru care amconsiderat că nu maieste necesar să-lamintim şi la grupa deprelucrări la cald.13 Folosită atât pentrurealizarea unor unelte,de exemplu, securilece se realizau dintr-obară de fier, desecŃiunedreptunghiulară carese îndoia până cecapetele se uneau, apoierau bătute împreunăcu miezul până seobŃinea un corpcomun. Aceastătehnică a fost folosităpoate, în primul rând,la realizarea săbiilor,pentru a se îmbinaoŃeluri cu calităŃidiferite, atât prinsuprapunerea de bare,cât şi prin înfăşurareaunei bare de oŃel de oanumită calitate cusârme de oŃel decalitate diferită.

rece formează un ansamblu care permiteobŃinerea unor tipuri multiple de obiectedin fier sau din aliajele acestuia cucarbonul (oŃeluri).Sudarea este operaŃia de îmbinarenedemontabilă a două sau mai multepiese metalice, prin încălzire saupresare, cu sau fără adăugare dematerial. Un procedeu pentru o astfel deîmbinare este acela în decursul căruia„bucăŃile de material ce urmează a fi

lipite sunt bătute la cald cu ciocanulpână formează corp comun”13. Un alt procedeu de sudură esteacela al îmbinării în formă de „S” şiapoi bătut, pentru mărirea rezistenŃeiprin dublarea suprafeŃei de contact.Trebuie să menŃionăm un procedeuoriginal de sudare care constă în lipireabratierelor (părŃile laterale ale tablei dincare se realizau clopotele de tablăpentru vite) prin înroşirea în foc cuajutorul boraxului14.

C. TRATAMENTE TERMICETratamentele termice sunt procesetehnologice constând din încălziri,menŃineri la o anumită temperatură,urmate de răciri cu viteze diferite, carese aplică atât semifabricatelor, cât şipieselor metalice finite, în scopulobŃinerii unui complex de proprietăŃicerute de nevoile practicii; acest fapt serealizează graŃie structurii modificateprin tratament termic.Particularitatea caracteristică atratamentelor termice, care ledeosebeşte de alte procese tehnologice(turnare, deformare plastică la cald şi larece), constă în aceea că scopul lor estede a modifica proprietăŃile prinschimbarea structurii, fără a produce

vreo schimbare în forma şi dimensiunileproduselor.15

Călirea este tratamentul termiccare constă în încălzirea oŃelurilor îndomeniul austenitic16, menŃinerea latemperatura respectivă pentruproducerea transformării, urmată derăcire.17

Pentru călirea oŃelului, una dinmetodele uzitate de fierari18consta în faptul că răcirea pieselor sefăcea în bălegar sau în urina vitelor.Dorim să menŃionăm şi o altămetodă de călire, folosită, spreexemplu, pentru o daltă: „se încălzeşteun deget (circa 2 cm) din lungimeadălŃii până la roşu, dar nu se Ńine să seînroşească prea mult. După care oafunzi imediat în apă rece şi-o miştiiute. Ea imediat se va înnegri. O pui peo piatră de polizor până ce culoarea îidevine albă-argintie.”19; aceasta este ocălire superficială (o călire pe adâncimimici de 0,5 – 5 mm).

Călirea izotermă20, realizatăpentru îndepărtarea tensiunilor interne,se realiza în seu de oaie topit21,procedeu constatat că s-a realizat însecolul al XVIII-lea şi consemnat îndocumentele din Bihor22.

Cementarea cu carbon saucarburarea23 se realiza astfel: într-obaie de fontă fluidă realizată într-uncreuzet pe vatra de foc sau în cuptorerau introduse bucăŃi de fier moale; înfelul acesta fierul căpăta calităŃi propriioŃelului prin difuzia carbonului înstraturile superficiale ale pieseirespective.

Pentru tratamentul termochimic decementare o altă soluŃie era aceea de aîmbrăca unealta complet forjată şi

32 Revista muzeelor

14 MihaiSofronie,Prezentareametalurgiei

feroase în MuzeulTehnicii Populare

din DumbravaSibiului, înCibinium, 1969 –1973, Sibiu, p. 37.15 MariaRădulescu, Studiulmetalelor,Bucureşti, p. 168.16 Austenita estesoluŃia solidăinterstiŃială decarbon în fier ă;pentru domeniulaustenitic a sevedea diagramaFe-Fe3C.17 idem, p. 205.18 Ne referim atâtla fierarii secolelorXIV – XV cât şila cei, foartepuŃini la număr,care maiprelucrează fierulprin metodeempirice.19 Relatată de unmeşter care seocupă cu ascuŃituluneltelor tăietoare.20 Reprezintă ocălire în trepte daraici prezentămnumai soluŃiaprimei răciri, ceade a doua fiind înambele cazurifăcută în aer.21 În modştiinŃific, răcirease realizează înbăi de plumb saude săruri.22 Aurel Chiriac,Feronerie

populară dinBihor, Oradea,1978, p. 58passim.23 Este untratamenttermochimic care

fasonată cu fragmente de copită de cal,intestine de pasăre şi aşchii de fier. Totulse aşeza într-un cilindru de lut închis lacapete, care era încălzit până deveneaalb incandescent (930 – 9500C);durificarea se realiza prin difuzia înpasta metalică a carbonului provenit dinmangalul de mesteacăn24; iar dupărăcire, unealta era scoasă din aceastăcămaşă şi încălzită din nou, apoicufundată în apă25.Protejarea părŃilor ce nu urmau a ficementate se realiza prin ambalareaprealabilă a acestora în argilă.

D. TURNAREAÎn secolul al XIV-lea, mai întâi înRenania, s-a ajuns la ideea de a lăsafierul topit să se scurgă într-o adânciturărealizată în faŃa cuptorului, numităconform traducerii din limba engleză„scroafă”, care îşi făta „purceii”26 ei defontă27. Dintre tehnicile cele mairăspândite şi uşor de folosit au fost celeale turnării în forme de nisip şi întehnica „cerii pierdute”28.Toată această prezentare trebuie săcuprindă şi o analiză economică asupraacestor tehnici, ea ducând la concluziacă preŃurile de cost erau mici,determinate de următorii factori:- simplitatea „construcŃiilor” încare erau amplasate fierăriile; - mijloacelor de producŃie, care îndecursul istoriei prelucrării fierului nuşi-au schimbat foarte mult forma şicomponenŃa: cuptor, foi (foale),nicovală, ciocane de diferite mărimi,tocilă, dornuri, dălŃi etc. Uneleschimbări au intervenit la instalaŃiilepentru prelucrare: foi (suflante29),ciocane, tocile (cuŃite, polizoare)30 darşi în ceea ce priveşte modul de

acŃionare: manual, prin călcare cupiciorul sau hidraulic31.- substanŃele folosite puteau fiobŃinute la preŃuri foarte mici, sau uneledintre ele erau probabil fără cost(bălegar, urină de vite, copite de cal,intestine de pasăre)

Prezentarea lucrării a fost făcutăfie la timpul trecut, fie la timpul prezent,pentru că am considerat că următoareledouă întrebări trebuie să fie în atenŃianoastră a tuturor: De ce ar merita păstrate aceste

tehnici de prelucrare a fierului şi cuiar folosi?Considerăm că răspunsul ar aveaurmătorul conŃinut detaliat:- din punct de vedere etnografic,această activitate (de păstrare), ardetermina salvarea unei tradiŃii atât derăspândită cândva la români, şi nunumai, şi a interferenŃelor înregistrate îndecursul istoriei;- ar însemna rememorarea şi poatechiar reactivarea unor obiceiuri legatede această meserie;- mediul înconjurător ar putea fiprotejat graŃie materialelor naturalefolosite în procesul tehnologic;- folosirea acestor tradiŃii ar puteaacoperi un sector al producŃiei, acela deunicate sau serie mică;- ar putea determina iniŃiereatinerilor cu vârstele cuprinse între12 - 18 ani, atât în metodele tradiŃionalede prelucrare a fierului pentru o viitoarespecializare, dar ar putea determina şi omai bună cunoaştere a istoriei şi ainterferenŃelor sociale.- ar putea promova un dialogcultural şi o cunoaştere reciprocă aculturii şi istoriei popoarelor europene;

33CERCETARE

constă înmodificareacompoziŃieichimice astraturilorsuperficiale alepieselor metaliceprin difuzia înaceste straturi acarbonului, difuziecare se produce laîncălzirea pieselorîn medii solide,lichide saugazoase, active.(pentru mai multedetalii NicolaeGeru, Metalurgiefizică, Bucureşti,1981, p. 307 şi Şt.Mantea, N. Geru,T. DulămiŃă, M.Rădulescu,Metalurgie fizică,Bucureşti, 1970,p. 405 şiurmătoarele24 În evul mediuera folositmangalul defoioase, mult maibun decât cel depin, preferat întoată epoca LaTene.25 Ştefan Olteanu,SMISuceava, 3,1973, p. 114.27 Aliaj al firuluicu carbonul cu oconcentraŃie între2,11 şi 6,67 %C;oŃelul fiind aliajulfierului cucarbonul cu oconcentraŃiecuprinsă între0,067 şi 2,11 %C.28 Tehnică uzitatăşi în zilele noastremai ales pentrulucrările de artă.29 V. Butură,ContribuŃii lastudiul fierărituluiîn MunŃii Apuseni,în „Apulum”, X,1972.

34 Revista muzeelor

- ar putea promova creativităŃi şidiseminări transnaŃionale ale culturii;- ar putea conduce la recunoaşterearolului culturii în dezvoltarea socio-economică.

Acest fragment de cercetare al unuisegment cultural pe care îl considerămdeosebit de important este poate înprimul rând un discurs al inteligenŃeiunei pături sociale mult ignorate.

Une de plusieurs méthodes declassification des objets en fer c'est cellepar rapport de mode de transformation.Faisant une succincte analyse des outilsde travail et des objets de fer, ayant envue l'opération prédominante d'obteniron celle qui le conférer une notespécifique - celles-ci pouvant ?tregroupées en 5 catégories:I-er catégorie: Les objets qui secaractérisées par la nécessité d'untraitement thermique: les coutres, lescroupes, les faucilles, les pinces, lesciseaux, les cisailles, les sécateurs, lesforces :II-éme catégorie: Les objetsrésistant aux chocs : les marteaux, lesmasses, les fers ? cheval, les agrafes demontage, les rivelaines, les pics.III-éme catégorie: Les objets dontc'est réalisé assemblage par rivetés : lesfermetures, les gonds, lesportemanteaux, les pieges, les

souricieres, les trépieds, les sonnailles;IV-éme catégorie: Les objets dontc'est réalisé assemblage a chaud : leschaînes, les grilles - treillis placé devantles portes ou les fenetres ;V-éme catégorie: Les objets fondus(coulée) - Les objets dont c'est réaliséassemblage par coulage.La présentation des techniquesutilisées a été structure en rapport de latempérature auquel se réalisée chacun : Transformation a froid - "coup demarteau", coupe, estampage, perforage,incision, pliage, torsion, rivetage ; Transformation a chaud -assemblage, pliage, torsion, perforage ;Traitement thermique - opérationde trempe, cémentation (re-carbonisation), cémentation par l'azote,traitement de revenue ; Coulage - en forme de sable, "cireperdue".

RESUMÉ

30 K. Kos, Otehnică de

caracter arhaic:făcutul cutelor de

coasă în zonaLăpuş, în„MarmaŃia”, II,1971.31 o clasificareriguroasă:Corneliu Bucur,

EvoluŃie şitipologie însistematicainstalaŃiilor

tradiŃionale dinRomânia, în„Cibinium”, 1974– 1979, Sibiu, p.136.

35CERCETARE

* * * , Arhivele Statului Bucureşti,M.S. 19, f. 46.* * * , Călători străini desprełările Române în secolul al XIX-lea,Serie Nouă, Vol. I, (1801 – 1821),Bucureşti, 2004* * * , Libertatea, nr. 4647, 15aprilie 2005.Bernal, J.D., ŞtiinŃa în istoriasocietăŃii, Bucureşti, 1964Butură, Valer, Etnografiapoporului român, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978Chiriac, Aurel, Feronerie popularădin Bihor, Oradea, 1978Crişan, I. H., Un depozit de uneltedescoperit la LechinŃa de Mureş.(Plugul la geto-daci), în SCIV, XI, 2,1960Crişan, I. H., Un depozit de uneltedescoperit în apropierea Sarmizegetusei(Grădiştea Muncelului), în StCom, 12,Arheologie – Istorie, 1965 şi nr. 7 – 9.Daicoviciu, Hadrian , Dacia de laBurebista la cucerirea romană, Cluj-Napoca, 1972Diaconu, Gh., ContribuŃii lacunoaşterea culturii medievale de laSuceava în veacurile XV – XVII, înMateriale, VIDordea, Ioan, Aspecte dinmineritul şi metalurgia transilvană, înDin Istoria Metalurgiei Hunedorene(110 ani de la punerea în funcŃiune aprimului furnal de la Hunedoara, 1884 –1994), Hunedoara, 1994Giurescu, Dinu C., FeronerieVeche Românească, Bucureşti, 1967Pănoiu, A., Glodariu, Ioan , Aldoilea atelier de făurărie de laSarmizegetusa Dacică, în Din IstoriaMetalurgiei Hunedorene (110 ani de la

punerea în funcŃiune a primului furnalde la Hunedoara, 1884 – 1994),Hunedoara, 1994Glodariu, Ioan, Iaroslavschi,Eugen, CivilizaŃia fierului la daci (sec.II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca, 1979Goff, Jacques Le, CivilizaŃiaOccidentului Medieval, Bucureşti, 1970Matei, Mircea D, Habitatulmedieval rural din Valea Moldovei şidin bazinul Şomuzului Mare, Emandi,Emil I. secolele XI – XVII, Bucureşti,1982.Mohov, N. A.şi colab., Documentemedievale româneşti din arhivelesovietice, în Studii, XII, 1959, nr. 3Moraru – Popa, G., Ipoteze noi înlegătură cu originea fierului „dacic” deplug, Bucureşti, 1966Olteanu, Şt., Meşteşugurile dinłara Românească şi Moldova în evulmediu, Bucureşti, 1969 Şerban,ConstantinOlteanu, Ştefan, Societateacarpato-danubiano-pontică în sec. IV –XI. Structuri demo- economice şi social-politice, Bucureşti, 1997Panaitescu, Ing.P. N., Tuciul, ferulşi oŃelul. O lecŃie din tehnologiametalelor, Bucureşti, 1920.Alep, Paul de, Călătoria lui… înłările Române, în Călători străinidespre łările Române, Bucureşti, 1976Popescu, D., Exploatarea şiprelucrarea metalelor în Transilvaniapână la cotropirea romană, în SCIV, II,2, 1951Prodan, Acad. D, ProducŃiafierului pe domeniul Hunedoarei în sec.XVII, în Anuarul Institutului de IstorieCluj, I – II, 1958 – 1959

BIBLIOGRAFIE

36 Revista muzeelor

Prodan, Acad. D., ProducŃiafierului pe domeniul Hunedoarei însecolul al XVII-lea, în AnuarulInstitutului de Istorie Cluj, tom I – II,1958Rosetti, D. V., Un depozit deunelte, câteva ştampile anepigrafice şi omonedă din a doua epocă a fierului, înSCIV, XI, 2, 1960

Tamaş, Alexandru, Economiafierului în Transilvania între anii 1750 –1780, în Din Istoria MetalurgieiHunedorene (110 ani de la punerea înfuncŃiune a primului furnal de laHunedoara, 1884 – 1994), Hunedoara,1994,Vieux, Maurice, Lumeaconstructorilor medievali (Les secretsdes batisseurs, Paris, 1975),Bucureşti, 1981