125
TITLU: ” Elaborarea tehnologiilor de reproducere pentru speciile de pesti rare, periclitate sau amenintate cu disparitia” Etapa IX Transferul tehnologic al tehnologiilor de reproducere artificiala. Diseminarea materialului de populare obtinut DOCUMENTAŢIE DE TRANSFER TEHNOLOGIC A TEHNOLOGIEI DE REPRODUCERE ARTIFICIALĂ A SPECIEI ESOX LUCIUS ŞTIUCA PREZENTAREA TEHNOLOGIEI 1.1. Obiect Tehnologia elaborată vizează reproducerea controlată a speciei Esox lucius in vederea refacerii populatiilor naturale si introducerii şi extinderii ei, în acvacultură. 1.2. Domeniul de aplicare Potentialii beneficiari ai tehnologiei de reproducere sunt agentii economici care au ca obiect principal de activitate pescuitul si acvacultura. Tehnologia de reproducere artificiala devine aplicabila in momentul in care exista baza logistica necesara desfasurarii intregului flux tehnologic si se are in vedere urmatoarele : - Loturi de reproducatori masculi si femele care să constituie baza biologică pentru realizarea reproducerii şi obţinerea descendenţelor de diferite vârste; - Bazine pentru parcarea, prematurarea si maturarea reproducatorilor înainte şi după stimulare hormonala ; - Statie de reproducere artificiala cu toate dotarile necesare : module parcare reproducători, platformă pentru fecundare, aparate de incubatie caracteristice fiecarei specii, cazi si bazine de cresterea puilor in primele faze de dezvoltare postembrionara, minilaborator. 1.3. Cerinte de mediu inconjurator Tehnologiile elaborate nu prezinta elemente poluante pentru mediu. Substantele folosite sunt omologate si acceptate in UE si nu afecteaza materialul biologic si nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologica rezultata se incadreaza in parametrii Ord. 161 / 2006 . Riscul evadarii materialului biologic este exclus, sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de siguranta, site la incintele de incubatie si la conductele de evacuare a apei tehnologice. 1

Tehnologie Stiuca

Embed Size (px)

DESCRIPTION

stiuca

Citation preview

Page 1: Tehnologie Stiuca

TITLU: ” Elaborarea tehnologiilor de reproducere pentru speciile de pesti

rare, periclitate sau amenintate cu disparitia”

Etapa IX Transferul tehnologic al tehnologiilor de reproducere artificiala. Diseminarea materialului de populare obtinut

DOCUMENTAŢIE DE TRANSFER TEHNOLOGIC A TEHNOLOGIEI DE REPRODUCERE ARTIFICIALĂ A SPECIEI ESOX LUCIUS ŞTIUCA

PREZENTAREA TEHNOLOGIEI

1.1. Obiect

Tehnologia elaborată vizează reproducerea controlată a speciei Esox lucius in vederea refacerii populatiilor naturale si introducerii şi extinderii ei, în acvacultură. 1.2. Domeniul de aplicare

Potentialii beneficiari ai tehnologiei de reproducere sunt agentii economici

care au ca obiect principal de activitate pescuitul si acvacultura. Tehnologia de reproducere artificiala devine aplicabila in momentul in care

exista baza logistica necesara desfasurarii intregului flux tehnologic si se are in vedere urmatoarele : - Loturi de reproducatori masculi si femele care să constituie baza biologică pentru

realizarea reproducerii şi obţinerea descendenţelor de diferite vârste; - Bazine pentru parcarea, prematurarea si maturarea reproducatorilor înainte şi

după stimulare hormonala ; - Statie de reproducere artificiala cu toate dotarile necesare : module parcare

reproducători, platformă pentru fecundare, aparate de incubatie caracteristice fiecarei specii, cazi si bazine de cresterea puilor in primele faze de dezvoltare postembrionara, minilaborator.

1.3. Cerinte de mediu inconjurator

Tehnologiile elaborate nu prezinta elemente poluante pentru mediu. Substantele folosite sunt omologate si acceptate in UE si nu afecteaza materialul biologic si nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologica rezultata se incadreaza in parametrii Ord. 161 / 2006 . Riscul evadarii materialului biologic este exclus, sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de siguranta, site la incintele de incubatie si la conductele de evacuare a apei tehnologice.

1

Page 2: Tehnologie Stiuca

2. CONDIŢII TEHNICE DE APLICARE A TEHNOLOGIEI

2.1 Sistem tehnologic pentru reproducerea artificială a speciei Esox lucius

Reproducerea artificială a speciei Esox lucius se poate realiza în orice fermă, pepinieră piscicolă, care întruneşte următoarele condiţii : - alimentarea să se facă dintr-o sursă de apă care are un debit permanent

şi relativ constant şi care este ferit de orice sursă de poluare; - temperatura apei să se menţină la valori constante în perioada de reproducere,

pentru a asigura desfăşurarea în condiţii optime a procesului tehnologic; - apa să prezinte caracteristici fizico-chimice ale unei ape bune din punct de

vedere piscicol. Pentru desfăşurarea operaţiunilor de reproducere artificială la ştiucă şi alte specii

de peşti, sistemul tehnologic de reproducere artificială cuprinde următorele construcţii,instalaţii şi dotări : bazine de prematurare, bazine de maturare, staţie de incubaţie, platformă pentru realizarea lucrărilor de colectare a produselor sexuale şi a fecundării, minilaborator pentru monitorizarea parametrilor fizico –chimici şi biologic ai apei, în perioada de dezvoltare embrionară şi postembrionară, realizarea tratamentelor şi de supraveghere a procesului de incubare şi de dezvoltare postembrionar, bazin şi sistem de alimentare cu apă a staţiei de incubaţie şi de creştere în perioada de dezvoltare postembrionară a descendenţelor. Aceste construcţii se recomandă a fi amplasate cât mai aproape una de alta, pentru a permite desfăşurarea rapidă a lucrărilor.

Sistemului tehnologic de reproducere artificială se va dimensiona în funcţie de capacitatea de producţie stabilită de utilizator şi va asigura prin capacitatea sa reproducerea a minim 50 de familii pentru a asigura menţinerea şi conservarea biodiversităţii genetice a speciei.

Bazinele de prematurare (Fig. nr.1 ) sunt destinate parcării reproducătorilor de ştiucă în perioada noiembrie – martie respectiv, după pescuitul şi selecţia din toamnă, până la începerea lucrărilor de reproducere. Sunt bazine de pământ, realizate în săpătură, au de regulă formă dreptunghiulară, suprafaţă cuprinsă între 1000 -2000 mp, maximum 3000 mp; adâncimea este de 2,0m şi debitul de alimentare este de 3-5 l/sec/ha. Adâncimea de 2 m este absolut necesară pentru realizarea unui regim termic cât mai constant, deoarece bazinele cu adâncime mică sunt expuse variaţiilor de temperatură, care influenţează negativ maturarea gonadelor . Alimentarea şi evacuarea apei se realizează prin instalaţii hidrotehnice denumite tehnologic căugări de alimentare, respectiv de evacuare. Instalaţiile de alimentare şi de evacuare se dimensionează astfel încât inundarea şi vidarea să se poată face în circa 3 ore.

2

Page 3: Tehnologie Stiuca

Fig. nr 1 Bazine de prematurare Sunt construcţii de beton cu trei pereţi (Fig. nr.2), partea de deschidere fiind la cel de evacuare către bazin, iar la cel de alimentare către canalul de alimentare. Toate instalaţiile vor fi prevăzute cu două rânduri de nişe, pentru blocarea apei cu vaneţi şi pentru montarea grătarelor sau sitelor în vederea filtrării apei, cu scopul de a nu pătrunde alte specii sălbatice şi de a evita evadarea peştilor din bazin.

Călugărul este compus din: a) corpul vertical al călugărului; b) corpul orizontal al călugărului.

Fig. nr. 2 Călugăr de evacuare

Corpul vertical este compus din trei pereţi, (cu înălţimea funcţie de înalţimea bazinului), radier şi fundaţia corpului. În interiorul corpului vertical, în afară de vanete, se mai găsesc site, instalate în nişe proprii sau deasupra vanetelor,

3

Page 4: Tehnologie Stiuca

depăşind nivelul de reţinere a apei. Corpul vertical este acoperit cu un capac. Accesul la corpul vertical este asigurat, de o pasarelă din beton armat.

Corpul orizontal este compus dintr-o conductă din beton armat cu diametru variabil în funcţie de volumul de apă tranzitat. Această conductă este aşezată pe un postament din beton şi face legătura între bazin şi canalul de evacuare sau alimentare după cum se observa în fig.3.

Funcţiile călugărului sunt următoarele : • reglează şi menţine nivelul constant al apei; • elimină în mod automat surplusul de apă; • evacuează apa din zona de fund; • goleşte bazinul.

Fig. Nr. 3. Călugăr în funcţiune 1 – corpul barajului ; 2 – coronament ; 3 – pasarelă ; 4 – grătar ; 5 – vanetă ; 6 – gură de fund ; 7 – tub din beton ; 8 – aripă aval ; 9 canal de evacuare ; 10 – fundaţia corpului orizontal ; 11 – fundaţia corpului vertical ; 12 – piloţi din lemn

Reţinerea şi reglarea nivelului de apă se realizează prin instalarea vanetelor, acestea scoţându-se sau adăugându-se în funcţie de cerinţele tehnologice.

Eliminarea surplusului de apă se face peste vanete, sub forma unei lame deversante. Evacuarea apei de fund se face prin admisia în corpul vertical a apei din zona fundului, prin gura amplasată în peretele frontal, la cota radierului. Când peretele vertical frontal lipseşte, apa pătrunde între cele două rânduri de vanete prin partea inferioară a primului rând de vanete.

4

Page 5: Tehnologie Stiuca

Golirea bazinului se face prin scoaterea treptată a vanetelor, sau a tuturor

deodată – şi, în acest caz, corpul orizontal funcţionează ca o conductă cu scurgere

forţată. Pentru a asigura golirea heleşteului, călugărul se amplasează la cota cea mai joasă. Pămîntul pe care se construiesc bazinele să fie de natură argilo-lutos,

aceasta însemnând un bun teren pentru practicarea pisciculturii şi capacitatea de a

reţine apa în bazin cu rezistenţă la spălare.

Bazinele de maturare folosite la parcarea reproducătorilor după administrarea injecţiei hipofizare, sunt construite din pământ realizate în debleu şi au suprafaţă de 20-30 mp şi adâncimea de 1m.(Fig.nr.1)

Au alimentare cu apă permanentă. Caracteristic este sistemul de alimentare şi de evacuare a apei, modificat în vederea protejării reproducătorilor şi anume : gura de alimentare este prevăzută cu un manşon de prelată lung de 1,2 – 1,5m, cu rol de a prelungi în interiorul bazinului punctul de alimentare , evitănd astfel traumatizarea reproducătorilor. Gura de evacuare are tubul orizontal amplasat cu 10 – 15 cm sub cota canalului colector, la o distanţă de circa 50 cm în interiorul bazinului, faţă de baza taluzului. Deasupra acestei guri, pe fundul canalului colector, se fixează un grătar orizontal, format din vergele metalice aşezate la distanţe de 3 – 4 cm. Gurile de alimentare şi evacuare sunt astfel dimensionate încât bazinul să poată fi inundat şi vidat în 20 – 30 minute. Intr-un bazin de maturare se introduc 15 – 20 reproducători.

Fig.nr.4 Bazine de maturare 5

Page 6: Tehnologie Stiuca

Staţia de incubaţie va fi astfel construită încât să poată asigura o temperatură constantă şi să poată fi adaptată şi utilizată la reproducerea mai multor specii de peşti Dimensiunile construcţiei sunt determinate de numărul şi tipul incubatoarelor si de dimensiunea bazinelor folosite la creşterea larvelor . Lungimea obişnuită a salii de incubaţie este de 40 - 50 m şi lăţimea de 10-12 m. - minilaborator prevăzut cu microscop, lupă binocular, cântar electronic, aparate

de măsură şi control al parametrilor chimici şi biologici ai apei, de asemenea, inventarul specific reproducerii artificiale (sticlărie de laborator, seringi, tifon, finet, vase de colectare a produselor seminale, recipienti din plastic de diverse dimensiuni, etc.);

- platforma pentru efectuarea lucrărilor de colectare a produselor sexuale şi a fecundaţiei prevăzută cu mese pentru aşezarea vaselor în care se repartizează icrele pentru fecundaţie, cântarul electronic şi alt rând de mese, aşezate în lungul instalaţiilor de alimentare cu apă care sunt folosite ca suport pentru vasele de prelucrare a produselor sexuale;

- aparate de incubaţie adaptate în funcţie de caracteristicile bioreproductive ale fiecărei specii şi tipului de pontă.

- Module pentru parcare, maturare reproducători; - Bazine pentru parcare şi creştere larve . - Sistem de alimentare, distribuţie, reglare şi evacuare a apei tehnologice. - Magazie pentru depozitarea temporară a diverselor materiale şi instrumente

auxiliare 6

Page 7: Tehnologie Stiuca

Fig. nr. 5 Vedere de amsamblu a staţiei de incubaţie

7

Page 8: Tehnologie Stiuca

2.1.1. Descrierea şi realizarea instalaţiei de incubarea a icrelor de ştiucă

Instalaţia de incubare a icrelor de ştiucă are ca scop realizarea unor condiţii optime pentru incubarea acestora şi creşterea larvelor în perioada de dezvoltare postembrionară. Prin tehnologia elaborată în cadrul proiectului s-a realizat un sistem de incubare total diferit de tehnologia clasică, care prevede utilizarea incubatoarelor Nucet şi Zug- Weiss , mult mai simplu, mai eficient şi mai aproape de condiţiile reproducerii naturale.

Sistemul constă din două bazine din beton, amplasate într-o staţie pilot prevăzută cu reţea de conducte pentru alimentare, distribuţie şi evacuare a apei tehnologice, platformă de porţionare, fecundare icre, rame suport pentru incubaţia icrelor,module pentru tratamente antifungice ale icrelor .

Bazinele au un volum util de 120 mc şi dimensiunile de 30x4x1,2 m.(Fig. nr. 6) Sunt alimentate cu apă de helesteu, prin conducte laterale cu diametrul de 100 mm, pe care sunt montaţi câte 7 robineţi. Debitul maxim asigurat de cei 7 robineti de pe fiecare conductă este de cca 70 l/min, debitele de lucru fiind în general mai mici (50 l/min). La fiecare gură de alimentare s-a ataşat un filtru tip manşon, din ţesatură de nytal cu latura ochiului de 0,5 mm, pentru a împiedica pătrunderea în bazine a insectelor acvatice, lipitorilor sau altor dăunători. Bazinele sunt prevăzute cu vane de fund pentru evacuarea apei, cuplate cu un sistem de prea-plin, care asigură un nivel constant. Vana şi sistemul de prea-plin sunt amplasate într-o incintă filtranta

(suprafaţa de cca 1 m2), cu pereţii din ţesatură de nytal cu latura de 0,5 mm, pentru

a împiedica evadarea larvelor.

Fig.nr. 6 Bazin pentru incubarea icrelor de ştiucă Sursa de apă pentru alimentarea staiei de incubaţie,este un helesteu cu

suprafaţa de 1 ha şi adâncimea de 1,5 – 2 m. Nu se recomandă bazine mai mici,

8

Page 9: Tehnologie Stiuca

pentru a evita fluctuaţiile de temperatură. Înainte de a intra în sala de incubaţie, la punctul de priză, apa trece prin filtru ( fig. 7 şi 8 ), care are rolul de a opri pătrunderea organismelor zooplanctonice (în special ciclopi, care atacă icrele). Acest filtru poate avea forma cilindrică sau paralelipipedică. Filtrul este fixat pe un cadru metalic, cu pereţi dubli. Peretele exterior este format dintr-o sită mai rară şi rezistentă (nytal cu ochiuri de 0,5 mm, iar cea din interior este cu ochiuri mai mici 0,250 mm). Dimensionarea filtrelor a fost realizată astfel încât să asigure un debit de lucru de 15 l / sec. Admisia apei în staţia de incubaţie se realizează printr-o conductă metalică cu diametrul de 500 mm. Reglarea debitului se face prin intermediul unei vane. La intrarea în staţie, conducta se ramifică, pentru a realiza alimentarea independentă a celor două bazine, în două braţe paralele, cu diametrul de 100mm, pe care sunt montaţi câte 7 robineţi.

Fig. 7 şi 8 – diferite filtre din bazinul decantor - rame suport pentru incubaţia icrelor de ştiucă (Fig.nr. 9). Acest tip de

rama, este asemanator unei cutii deschise în partea de sus, având dimensiunile de 34 x 40 cm, marginile de 5 – 6 cm, din lemn de brad. Pe latura lungă prezintă o fanta cu dimensiunile de 10-15 cm, care permite eliminarea surplusului de spermatozoizi si evadarea larvelor după eclozare, în bazin, unde vor incepe ciclul de creştere. Fundul cutiei este din plasa de nytal prinsa in partea de jos, pe care se intind icrele după fecundare. Această ramă, permite realizarea incubării şi creşterii larvelor în acelaşi bazin, eliminând operaţiunea de prelevare, transvazare şi parcare larve –manipulări care duceau la pierderi însemnate. În acelaşi timp, acest sistem de incubaţie oferă posibilitatea supravegherii directe şi înlăturării icrelor moarte, facilitează realizarea tratamentelor antifungice şi asigură mişcarea uşoară şi permanentă ,sub

9

Page 10: Tehnologie Stiuca

influenţa curentului pe suprafaţa apei apropiindu-se foarte mult de condiţiile din mediul natural.

Fig. nr. 9 Rame suport pentru incubaţia icrelor de ştiucă - module pentru tratamente antifungice ale icrelor – sunt cazi realizate din

polistiren armat cu fibră de sticlă care au o formă trapezoidală şi un volum de cca. 700 l .

Înălţimea coloanei de apă este de 30 de cm. Alimentarea cu apă se realizează direct din

bazinul de creştere prin intermediul unui furtun, iar evacuarea prin intermediul unei ţevi

PVC. Căzile asigură tratamentul simultan a 5 rame cu icre.

3. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI

Tehnologia de reproducere artificială şi creştere a speciei Esox lucius presupune parcurgerea următoarelor faze:

• Asigurarea loturilor de reproducători • evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului; • parcarea, prematurarea reproducătorilor • evaluarea stării reproductive; • stimularea maturãrii celulelor sexuale; • colectarea produselor sexuale; • fecundarea; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; • creşterea larvelor până la atingerea caracterelor fenotipice asemănătoare

adulţilor • ambalarea şi transportul puilor Schema cadru a tehnologiei de obţinere a descendenţilor speciei Esox lucius

este prezentată în figura nr. 10

Page 11: Tehnologie Stiuca

Asigurarea loturilor de reproducători

Evaluarea preliminară a reproducătorilor Evaluarea caracterelor fenotipice Aprecierea

stării fiziologice şi de întreţinere

Parcare reproducători Condiţii de parcare Bazine din pământ 2000-3000 mp Debit de alimentare de 3-5 l/s/ha

Nivel de oxigen nu mai mic de 5 mg/l

Evaluarea stării reproductive

Femele

Prin masare uşoară

Stimulare hormonală

Injectare cu hormon sintetic

Maturare Bazine de pământ de 20-30 mp. Debit de alimentare 8-10 l/s/ha

Prelevare produse sexuale

Fecundare Cu spermă proaspătă prin metoda uscată . 5ml spermă la 1 l icre.

Incubare

Masculi

Prelevare cu seringa prevăzută cu tub tygon sau

sacrificare

Incubare Tratamente icre embrionate Eclozare Bazine speciale sau

incubatoare tip Nucet

Creştere Ambalare larve

Page 12: Tehnologie Stiuca

Asigurarea lotului de reproducatori.

Având în faptul că ştiuca se reproduce primăvara devreme, când

temperatura apei este de 8-100C reproducatorii sunt separati pe sexe si se

parcheaza in bazinele de prematurare la pescuitul din toamnă, astfel că perioada de ienare, coincide cu cea de prematurare. Pescuitul se executa cu multa grija, stiuca fiind o specie sensibilă la cele mai mici traumatisme. În bazinele de prematurare, unde apa are circuit continuu si sunt create condiţii optime de temperatura si oxigen, reproducătorii sunt hrăniţi cu peşte mărunt, fără valoare economică, asigurându-se cca. 3kg peste pentru un kg de ştiucă. Densitatea de populare în bazinele de prematurare este de500-600 ex /ha.

Evaluarea preliminară a reproducătorilor

Reproducãtorii de ştiucă vor fi examinaţi imediat dupã pescuit pentru evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului. Sunt selecţionaţi reproducători cu lungimea de 50 -60 cm şi greutatea de 1,5-2,0 kg. Nu se admit exemplare lovite sau afectate de boli parazitare sau infecţioase.

Determinarea sexului în această perioadă se realizează după caracterele de dimorfism sexual. Primul indiciu al maturării sexuale este erupţia nupţială la masculi şi anume, masculii maturi au capul şi uneori corpul întreg acoperit de butoni nupţiali. Femelele sunt în general de talie mai mare decât masculii de aceeaşi vârsta, au abdomenul mai proeminent, iar orificiul genital este inflamat şi zona ―moale‖ la palpare.

Maturarea reproducătorilor

La sfârşitul iernii - de regulă la începutul lunii martie, când

temperatura apei atinge 5-6 0C, reproducătorii sunt transferaţi în bazinele de

maturare separaţi pe sexe, în care se asigură curent continuu de apă. Separarea femelelor si masculilor pe sexe se face cu mare grija, în loturi cât mai omogene si sunt mentinuti în bazinele de maturare, pentru stabilirea momentului optim de prelevare a icrelor. Pentru a determina desăvârşirea maturării gonadelor şi declanşarea ovulaţiei şi a spermiaţiei este necesar ca temperatura în heleşteele de maturare să se menţină constant la valoarea necesară perioadei de reproducere ( 12-13 0 C). Scăderea sau creşterea bruscă a temperaturii în afara limitelor optime poate compromite definitiv maturarea femelelor. Într-un bazin de maturare se introduc , în general, 15 -20 femele, de la care se obţin în medie 300.000 de icre. Reproducătorii vor fi observaţi şi controlaţi cu atenţie pentru a surprinde momentul în care încep să se reproducă în mod natural. Este posibil ca unele femele să elimine icre, fără să fi e stimulate hormonal. Stimularea hormonală Pentru stimularea hormonală se va folosi extract de hipofiză de crap. Cantitatea de hormon injectată va depinde strict de greutatea reproducătorului, greutate ce

12

Page 13: Tehnologie Stiuca

trebuie stabilită prin cântărire pentru fiecare exemplar în parte. Pe baza greutăţii peştelui se va calcula doza ce urmează să fie administrată. Femelele sunt stimulate cu 3,5-4 mg/kg corp, in functie de gradul de maturare, iar pentru masculi se administreaza 1,5—2 mg/kg corp.

Injecţiile hormonale se vor administra cu o seringă de 1,0-3,0 cm3 cu ace de

calibru 23 - 25, lungi de 3,2 cm cu butuc din material plastic transparent. Injectările trebuie efectuate în regiunile mai dense ale muşchiului dorsal la o

distanţă de aproximativ o treime din lungimea corpului pornind de la cap. Acul

seringii se va introduce sub un unghi de 450 . La retragerea acului se va aşeza un

deget al operatorului pe înţepătură, timp de câteva secunde pentru a preveni contrapresiunea ce ar expulza soluţia injectată. Locul injectării este apoi uşor masat.

Injectările se pot efectua fie prin ridicare parţială din apă a reproducătorului, fie prin sub apă în momentul în care reproducătorii stau pasivi în targa de prelată.

Dupa injectare, femelele sunt supravegheate cca. 72 de ore. Dupa aceasta perioada femelele se maturează si pot ceda cu usurinta produsele sexuale. Cantitatea de spermă pe care o cedeaza masculii este foarte mica, chiar si după stimulare hormonala si din aceasta cauza pentru fecundarea unei portii de icre sunt necesari 5-7 masculi, pentru a garanta obtinerea unui procent de fecundare ridicat.

Atat in cazul metodei de obtinere a icrelor cu stimulare hormonala, cat si fara stimulare hormonala, din cauza nesincronizării maturarii gonadelor mascule si femele, la masculi maturarea elementelor sexuale se face la inceputul perioadei de

reproducere cand temperatura apei este de 4-5o C, iar icrele sunt prelevate de la

femele de obicei la 9 – 10 - 12o C, apare necesitatea de sacrificare a câtorva

masculi pentru extragerea testiculelor. Testiculele se zdrobesc pe o sita de nytal in vederea eliberarii spermatozoizilor din tesutul seminal, operatiune executata deasupra icrelor portionate in prealabil.

Colectarea icrelor si fecundarea artificiala. Colectarea icrelor se face de la femele perfect mature din punct de vedere sexual. In momentul recoltării icrelor, pestele se imobilizeaza, infásurandu-se cu un servet de tifon in jurul capului si a cozii, se tine de cap cu mana stânga, cu coada in jos, astfel ca in timpul mulgerii, icrele sa se scurga in vasul pregatit. (Fig.nr. 10)

Fig. nr.10 Colectarea icrelor de ştiucă

13

Page 14: Tehnologie Stiuca

Se maseaza usor abdomenul in directie longitudinala, de sus in jos, in lungul

liniei axiale a abdomenului, impingandu-se icrele catre orificiul genital. De la fiecare femela se colecteaza o singura portie de icre; exemplarele a

caror gonade sunt bine dezvoltate elimina usor si, in general , intreaga cantitate de icre din ovar: icrele remanente sunt in numar redus. Odata cu icrele se elimina si lichidul ovarian care contine gomesul , foarte necesar in procesul de fecundare, si care se colecteaza in acelasi vas cu icrele.

La fel se procedează si cu masculii. Sperma se mulge direct peste icre sau se pipeteaza (folosind acelasi tip de pipetá ca si la fecundarea crapului), dupa care se toarna peste icre. (Fig. nr. 11)

Fig. nr.11 Colectarea spermei în cristalizoare

Incubarea pe rame, in bazinul de crestere postembrionara. Faţă de

tehnologia clasică în care icrele de ştiucă erau supuse operaţiunii de descleiere şi incubate în incubatoare Zug- Weiss, la CCDP Nucet, s-a elaborat o metoda mai eficienta de incubare a icrelor, pe rame, in bazinele în care are loc si dezvoltarea

postembrionara dupa perioada de incubatie. ( Fig. nr. 12). S-a folosit un tip original de rama (realizat la CCDP Nucet). Acest tip de rama, asemanator unei cutii deschise

cu dimensiunile de 34 x 40 cm, marginile din lemn de brad de 5 – 6 cm, cu o fanta pe una din laturi, iar plasa de nytal pe care se intind icrele este prinsa in partea de jos. Fanta de pe latura ramei este foarte eficienta in urmatoarele doua cazuri : - dupa intinderea icrelor pe rama, cand surplusul de spermatozoizi si masa

testiculara trebuie indepartate ; - dupa eclozare, cand larvele devin mobile, au posibilitatea sa paraseasca incinta

de incubare (rama), fara alte interventii, marind astfel procentul de viabilitate al larvelor eclozate.

14

Page 15: Tehnologie Stiuca

Fig. nr. 12 Incubarea icrelor de ştiucă pe rame, în bazine de beton

Temperatura optima de incubatie este de 8-10°C, dar procesul de embriogeneza se desfasoará normal si la 6-7°C sau 12-13°C. Temperaturile peste

de peste 13oC determina dezvoltarea anormala a embrionilor, provocand perturbari

in morfostructura lor si in ultima instanta moartea.

Cresterea larvelor. In prima etapá de dezvoltare larvele pot fi crescute in cadrul statiei de incubatie, in bazine speciale de dezvoltare postembrionara, cu urmatoarele dimensiuni : 30 x 4 x 1m. Bazinele sunt prevazute la evacuare cu o incinta filtranta pentru a impiedica evadarea larvelor sau puilor.

Alimentarea cu apa se face gravitational, din bazinul decantor, unde sunt fixate filtre, la fiecare coloana ce alimenteaza statiile de reproducere.

Caracteristici ale dezvoltării embrionare şi larvare.

Dezvoltarea embrionară. Perioada embrionară la ştiucă durează 10-12 zile, la temperatura de 8 – 13° C. La 10°C dezvoltarea este de 110 grade – zile

De o deosebită însemnatate pentru dezvoltarea normală a embrionilor (ca şi a larvelor de altfel) este concentraţia de oxigen. Pentru 1 kg de icre embrionate, incubate la 12°C, nevoia de oxigen creşte de la 6 mg/cm³/ora (în stadiul de morulă – 4 celule) până la 129 mg/cm³/oră (în stadiul când dezvoltarea embrionară se apropie de sfârşit – 80% din totalul dezvoltării). La sfarşitul perioadei de incubaţie, necesarul de oxigen este de 20 de ori mai mare.

In dependenţă cu mecanismul respiraţiei, în decursul dezvoltării embrionare la ştiuca, s-au stabilit 7 etape caracteristice, în care se evidenţiază rolul mişcării embrionului în procesul respiraţiei:

15

Page 16: Tehnologie Stiuca

Intr-o primă etapă, la scurt timp după fecundare, în stadiul de morulă, mecanismul respiraţiei se desfasoară la nivel intracelular. Procesul pătrunderii oxigenului prin membrana oului şi a lichidului perivitelin în interiorul oului are un caracter pasiv de difuziune.

In etapa a II-a, înaintea începerii pigmentării oului, respiraţia nu mai este intracelulară, schimbul de gaze fiind asigurat de centrii specializaţi.

In etapa a III-a, caracterizată prin conturarea embrionului, odată cu formarea centrilor nervoşi, care intervin în mecanismul respiraţiei, are loc şi o intensificare a schimbului de gaze.

Fig. nr. 13 Icră cu embrion de ştiucă

Creşterea proceselor metabolice se accentuează în următoarele etape, odată cu perfecţionarea mecanismelor care răspund de efectuarea lor (apariţia eritrocitelor, formarea branhiilor), ca şi de vigoarea mişcării embrionilor (fig.13). De aceea, în legătură cu etapizarea proceselor de respiraţie şi necesarul de oxigen trebuie reţinut că, datorită nevoii foarte mici de oxigen la puţin timp după fecundaţie, icrele pot fi transportate cu uşurinţă, excluzându-se pericolul asfixiei, dar sunt deosebit de sensibile în etapele următoare, când nu se recomandă să mai fie transportate. Pe masura dezvoltării embrionului şi a creşterii consumului de oxigen, orice intervenţie în timpul incubaţiei poate fi fatală, ca urmare a unei carenţe de oxigen din apă.

Dezvoltarea larvară. După eclozare, ramele de incubaţie sunt scoase din

bazin pentru a fi curăţate de icrele moarte, ulterior se trec printr-o baie de formalină, punând cam o treime din ele din nou pe suprafaţa bazinului pentru a folosi de suport larvelor proaspăt eclozate. Ramele rămân 7 – 10 zile pe suprafaţa bazinului de dezvoltare embrionară, până când, larvele se desprind şi încep să înoate cu uşurinţă

În momentul când înoată cu uşurinţă şi încep să se hrănească cu hrană exogenă pot fi pescuite, transportate şi lansate în bazinele ce urmează a fi populate.

16

Page 17: Tehnologie Stiuca

Studiind etapele de dezvoltare a larvelor şi a puilor de ştiucă se constată că la ecozare, larvele au 7,5 mm (fig.14). Sacul vitelin este aproape sferic, prezintă numeroase picături de grăsime, iar cuta înotătoare inconjură corpul, pornind din treimea anterioară a părţii dorsale până în partea posterioară a sacului vitelin. Înotatoarele pectorale sunt rudimentare, la începutul formării lor. Gura este nefuncţională. Branhiile nu sunt formate, iar respiraţia este asigurată de către o reţea de vase sanguine a venei ventrale de pe sacul vitelin. Consumul de oxigen

este în general redus comparativ cu etapele următoare: 0,7 – 0,8 mg O2/g larve.

Larvele sunt foarte debile, stau pe fundul bazinelor sau usor agăţate pe diferite obiecte cu ajutorul substanţei lipicioase secretată în această etapă. Cînd sunt deranjate, înoată greu, prin mişcări ondulatorii ale corpului. Sunt indiferente la lumină; nutriţia este endogenă. Fig. 14 Larve de ştiucă în diferite etape de dezvoltare. a) după eclozare (L=7,5 mm) ; b) după circa 10 zile de la eclozare (L = 12-13 mm) ; c) după circa 30 de zile de la eclozare (L = 15-18 mm),

Eclozare, ritmul de creştere este destul de rapid. La vârsta de 2 – 3 zile (la 10-12°C), lungimea este de 9 – 10 mm, capul este desprins de sacul vitelin, care, micşorându-se, devine oval. Numărul de miotoame este de 58 – 60. Membrana înotătoare este continuă. Pigmentaţia devine mai accentuată, mai ales pe partea ventrală a corpului. Gura se observă cu uşurinţă, datorită mişcării maxilarului inferior. Apare hemoglobina. Respiraţia se face prin branhii, dar şi direct, sanguin,

iar consumul de oxigen este de 1,9 mg O2/ora/g larve. S-au format primordiile

organelor liniei laterale. Bine conturate sunt înotătoarele pectorale. În această etapă, larvele se prind mai puternic de obiectele din apă, având, în general, o poziţie verticală. Sunt mai active, dar înotul este tot greoi, ajutându-se şi de pectorale.

La vârsta de 10 zile, lungimea este de 12 -13 mm, (etapa a 3-a de dezvoltare), iar greutatea de 12 – 13 mg. In această etapă, glandele lipicioase

17

Page 18: Tehnologie Stiuca

sunt foarte reduse, vezica înotatoare s-a umplut cu aer, iar membrana înotatoare s-a ascuţit în zona codală unde a inceput formarea tesutului mezenchimatos. Reţeaua de vase de pe suprafaţa sacului vitelin s-a redus şi respiraţia se face exclusiv prin branhii. Consumul de oxigen creste: 4 -5 mg/ora/g larve. S-au format canalele semicirculare. Larvele nu mai stau fixate, ci se pot menţine în grosimea stratului de apă, micşcându-se cu mai multa uşurinţă. Hrănirea este înca endogenă. De reţinut că până la această etapă, intestinul are forma unui tub drept (etapa unisegmentar – liniară).

La vârsta de 11 – 12 zile (L = 13 – 14 mm) începe hrănirea mixtă (endogenă– exogenă), când rezervele viteline sunt aproape complet consumate.

Pe măsura dezvoltării, membrana înotatoare se reduce, astfel ca la vârsta de 15 zile (L = 15 mm) se mai observă doar în dreptul înotatoarelor, la care formarea ţesutului mezenchimatos este avansată. Codala a devenit heterocercă, corpul este aproape în întregime acoperit cu pigmenţi cafenii. Acum începe diferenţierea segmentelor tubului digestiv (anterior, mediu şi posterior). Hrana este exclusiv exogenă. Larvele înoată cu uşurinţa, menţinându-se în straturile superficiale sau în grosimea stratului de apă, înotând vertical sau orizontal.

La vârsta de 25 de zile (L = 20 – 29 mm), radiile înotatoare sunt formate, pigmentaţia corpului s-a accentuat, iar forma capului capătă trăsăturile specifice adulţilor, datorită prelungirii botului. Către sfârsitul acestei etape, când încep să se contureze caracteristicile perioadei de pui, larvele încep să devină ihtiofage (hrănindu-se cu larvele altor peşti), dar hrana este preponderent zooplanctonică. Mişcarea lor este foarte rapidă, înoată cu uşurinţă la diferite orizonturi, dar continuă să rămană încă la zona de mal, la adâncimi mici, cu o bogată bază trofică.

Perioada larvară ia sfârşit la vârsta de 30-35 zile (L = 13 – 37 mm), când încep să se formeze solzii, iar coloraţia corpului, mai închisă pe partea dorsală, prezintă mici pete de culoare mai deschisă. Puii înoată cu repeziciune în adăncimea apei, în zonele de mal, devenind preponderent ihtiofagi, dar dacă larvele altor peşti lipsesc se hrănesc foarte bine şi cu organisme din plancton şi bentos.

Hrana şi relaţiile trofice. Larvele de ştiucă au o perioadă destul de

îndelungată de hranire cu vitelus (9 – 10 zile), la temperatura apei de 8 – 10°C. La vârsta de 10 – 11 zile (L= 10-12 mm), larvele încep să se hrănească activ mai întâi nutriţia fiind mixtă (endogenă – exogenă), apoi, în următoarea etapă (după 2 - 3 zile), exclusiv exogenă.

În etapa nutriţiei mixte, hrana exogenă este alcătuită îndeosebi din microzooplancton. În luna aprilie, larvele de 10 - 12 mm se hrănesc cu cladocere mici (Sida sp., Diaphanosoma sp., Euricercus sp., Daphnia sp., Cyclops). În etapa nutriţiei mixte, ca şi în urmatoarele 2 - 3 etape, pâna la vârsta de 16 - 17 zile (L = 17-18 mm), larvele au o hrană preponderent planctonică .

Structura preponderent zooplanctonică a hranei nu se modifică nici după resorbţia totală a rezervelor viteline, continuând până la vârsta de 20-25 de zile (L = 20-25 mm), când în concordanţă cu modificările morfologice generale se petrece o schimbare fundamentală. Larvele de ştiucă încep să „vâneze‖ larvele altor specii sau chiar larve mai mici de ştiucă, devenind ihtiofage. La începutul acestei etape, larvele altor peşti constituie un component mai mult sau mai puţin accidental. Partea principală a hranei o constituie încă organismele zooplanctonice,

18

Page 19: Tehnologie Stiuca

dar şi numeroase larve de insecte din bentos. Pe măsura dezvoltării însă, caracterul de ihtiofagie se accentuează. Această

etapă, în care larvele şi apoi puii de ştiucă se hrănesc cu nevertebrate din biocenozele planctonice şi bentonice şi cu puii altor peşti pe care am putea-o denumi etapa de tranzitie, durează un timp îndelungat. Chiar şi puii în vârstă de 70-80 de zile (L = 20-45 mm) se mai hrănesc cu larve de chironomide. Dar, dacă la vârsta de 20 zile, puii de peşti constituie elemente accidentale, cladocere sau copepode sunt din ce în ce mai rare.

Deosebit de important este faptul că, structura hranei larvelor şi puilor de ştiucă este determinată şi de structura biocenozelor bazinelor în care se dezvoltă, de componenţa calitativă şi cantitativă a populaţiilor planctonice şi bentonice. De exemplu, analizând conţinutul gastrointestinal al larvelor de 18-20 mm (în etapa când hrana este preponderent zooplanctonică) s-au în exclusivitate larve de peşti, ceea ce denotă abundenţa acestora. Sau, situaţia inversă, puii de ştiucă de 75-80 mm (varsta 80-90 zile), care de regulă în această etapă devin tipic ihtiofagi, se hrănesc şi cu alte organisme (cladocere, dar indeosebi larve de chironomide), dacă larvele de peşti sunt mai rare în biotopul în care se dezvoltă.

Cu toate acestea, pe parcursul dezvoltării, la ştiucă, se deosebesc 3 etape caracteristice de hrănire:

1) larvele (de 10 – 12 mm) sunt preponderent fitoplanctonofage; 2) larvele (de 15 – 20 mm) sunt preponderent zooplanctonofage; 3) larvele şi puii (de 30 -80 mm) sunt preponderent ihtiofagi.

Trebuie reţinut ca larvele şi puii de ştiucă nu pot fi hrăniţi cu hrană artificială. De aceea, întreg procesul de creştere în condiţii artificiale trebuie subordonat acestui caracter. In acest sens, pentru creşterea larvelor şi a puiilor sunt indicate trei metode:

- creşterea larvelor timp de 3-4 săptămînii în căzi sau bazine speciale de creştere, în care sunt hrănite cu plancton.

- creşterea în heleşteie speciale de pământ, bogate în plancton, până la vârsta de 6-8 săptamâni;

- creşterea în heleşteie mari, alături de alte specii (ca specie secundară) până la vârsta de o vară.

În primul caz, incintele de creştere trebuie amplasate în apropierea unui bazin bogat în zooplancton sau în care să se fi făcut o cultură de zooplancton. De aici se colectează planctonul care se distribuie larvelor. În cazul că hrana nu este suficientă, începe să se manifeste fenomenul de canibalism (îndeosebi la vârsta de 3 - 4 săptămâni). La sfârşitul celor 4 săptamâni, în astfel de condiţii, lungimea larvelor este de 3 - 5 cm.

Pentru creşterea în heleşteie speciale trebuie să se asigure, de asemenea, o hrană abundenţa. În acest scop se vor folosi heleşteie cu fundul plat, puţin adânci, în care în prealabil s-au introdus îngrăşăminte minerale şi organice. Pot fi folosite şi heleşteiele de dezvoltare postembrionară a larvelor de crap.

La sfârşitul lunii aprilie se populează cu 10.000 – 25.000 larve/ha, obţinându-se o producţie de 2.500 – 5.000 ex. de 6 - 8 săptămâni, având lungimea de 9 - 10 cm şi o greutate de 5 kg.

Creşterea în heleşteie de crap a larvelor de ştiucă – ca specie secundară – este destul de rentabilă. Se populează heleşteele cu crap de cel puţin două veri, iar larvele de ştiucă se introduc în etapa nutriţiei exogene. Se presupune că puii de

19

Page 20: Tehnologie Stiuca

ştiucă vor găsi hrana şi după vârsta de două luni (când devin ihtiofage), altfel creşterea lor este nerentabilă. În general, densitatea de populare este de 500 - 1.000 larve/ha, obţinându-se o producţie de pui în primul an de 10 - 50 ex./ha, cu lungimea de 20 - 40 cm şi greutatea de 200g.

Ambalarea şi transportul larvelor de ştiucă

Materialul biologic de populare în stadiu de pui predezvoltaţi, se transportă în pungi de polietilenă standard de 40 l, în care raportul între volumul de apă şi volumul de oxigen este de 1/1.

Densitatea puilor la o pungă standard se stabileşte funcţie de durata transportului şi temperatura aerului, conform tabelului de mai jos:

Densitatea larvelor de ştiucă la punga standard

Temperatura Lungime Durata transportului

0 C mm 10 ore 25 ore 50 ore

10 15-20 5000 3000 2000

20-30 4000 2000 1000

15 15-20 3000 1500 1000

20-30 2000 1000 500

Transportul puilor în condiţii optime se realizează cu maşini izoterme dotate

cu unităţi de condiţionare a temperaturii mediului incintei. În lipsa acestora transportul se poate realiza cu mijloace de transport obişnuite cu respectarea următoarelor condiţii:

– capacitatea maşinii să fie corelată cu numărul pungilor ce urmează să fie transportate;

– incinta de transport să fie capitonată cu un număr suficient de materiale ( cartoane sau pături ) care să împiedice spargerea sacilor;

– să fie prevăzută cu o rezervă de oxigen de minim 50l, rezervă dotată cu manometru şi furtun şi o rezervă de saci de 10% din numărul sacilor care se transportă .

4. REGULI PENTRU VERIFICAREA TEHNOLOGIEI

Sistemul tehnologic şi tehnologia de reproducere artificială şi creştere în perioada de dezvoltare posteembrionară a ştiucii se va verifica în baza următoarei metodologii:

Probe şi verificări iniţiale a instalaţiei de alimentare a apei

- Verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de alimentare, distribuţie şi evacuare a apei, nu se admit pierderi de apă la etanşeizării, nu se admite

20

Page 21: Tehnologie Stiuca

lipsa postamentului de protecţie, nu se admite valori mai mari ale presiunii faţă de valoarea de referinţă stabilită iniţial;

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare, nu se admit pierderi de apă la îmbinări;

- Verificarea poziţiei vanelor pe traseul de trecere a apei, nu se admit robineţi închişi;

- Verificarea parametrilor chimici ai apei, nu se admite depăşirea valorii acestora faţă de valorile prevăzute prin Ord. 161/2006 - Ape de suprafaţă

Probe şi verificări iniţiale a modulelor specifice de reproducere şi creştere

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare şi evacuare a modulelor de reproducere şi de creştere, nu se admit pierderi de apă;

- Verificarea asigurării menţinerii nivelului constant de 1, 0 m şi respectiv 0,8 m în cele două tipuri de bazine, nu se admit nivele sub aceste valori;

Verificări de lot A. Verificarea materialului de populare în momentul achiziţiei - Verificarea densităţii materialului în pungile standard de transport; nu se

admite depăşirea normelor şi condiţiilor de transport prezentate; - Verificarea etanşeităţii pungilor de transport; nu se admit pungile care pierd

apă sau oxigen; - Verificări în momentul populării materialului piscicol - Verificarea valorii oxigenului dizolvat în apă din incinta de creştere; nu se

admit valori mai mici de 7 mg/l - Verificarea temperaturii apei bazinului înaintea deversării materialului de

populare; nu se admite deversarea directă a materialului în condiţiile în care sunt înregistrate diferenţe între temperatura apei din punga de transport şi apa bazinului; deversarea se va realiza după o prealabilă acomodare a materialului piscicol, la temperatura mediului acvatic;

- Verificarea reactivităţii materialului în momentul populării; nu se admite ca la populare materialului piscicol să prezinte mişcări anormale, sau să intre în decubit lateral;

C. Verificarea periodică a evoluţiei materialului biologic. - Verificarea zilnică, pe întreaga perioadă de creştere a masei medii şi

lungimii totale a materialului piscicol; numărul minim de exemplare verificate - 15 ;

- Verificarea permanentă, pe întreaga perioadă de creştere, a stării sanitare a materialului piscicol;

5. METODE DE VERIFICARE Aparatura Pentru verificarea parametrilor chimici ai apei : - Oxigenometru;

21

Page 22: Tehnologie Stiuca

- pH- metru; - Termometru;

- Photometru - Balanţă analitică;

Pentru verificări indicilor tehnologici ai materialului piscicol: - Ihtiometru;

- Balanţă tehnică. Pentru verificarea stării sanitare a materialului piscicol: - Microscop cu putere de rezoluţie de la cca 30 X la cca 1000X ( tip. ML – 4M)

Metode Metode chimice de determinare a calităţii apei tehnologice

Evaluarea valorilor parametrilor chimici ai apei tehnologice se efectuează conform Ord. 161/2006:

-oxigenul dizolvat se determină cu oxigenometru sau prin metoda Winkler, bazată pe oxidarea de către oxigenul molecular din apă, în mediu puternic alcalin, a hidroxidului de mangan bivalent la hidroxid de mangan trivalent, rezultatul fiind exprimat în mg/l;

-pH-ul apei se determină în upH, utilizând pH-metru cu afişare digitală; -

substanţa organică, clorurile (Cl-), azotaţii (NO3

-), azotiţii (NO2

-), amoniacul

liber (NH3), ionul de amoniu (NH4+), alcalinitatea, dioxidul de carbon se apreciază

fotometric cu ajutorul reactivilor test

Metode de determinare a stării sanitare a materialului piscicol Starea sanitară a materialului piscicol se evaluează prin : - Examenul macroscopic – pentru stabilirea diagnisticului acest examen este

doar orientativ. Se examinează cu ochiul liber sau cu lupa suprafaţa corporală, ochii, branhiile, cavitatea internă. Prin acest examen pot fi decelate zonele modificate ca : necroze, chişti, hipo sau hipersecreţii de mucus, hipertrofii sau atrofii ale organelor, modificări de culoare, paraziţi macroscopici.

- Examenul microscopic are valoare de diagnostic. Probele se recoltează direct din peştele viu şi constau din : - raclate, superficiale şi profunde de pe suprafaţa sau zona de examinat, de

obicei branhii, tegument, mucoasă intestinală ; raclatul se aşează pe lamă şi se adaugă o picătură de apă distilată peste care se presează lamela examinându-se imediat la microscop ;

- preparate strivite – se execută din orice ţesut şi constă în strivirea unei mici porţiuni din acesta între lamă şi lamelă, astfel încât pelicula formată să devină translucidă şi cât mai subţire.

Estimarea rezultatelor se efectuează la nivel de câmp microscopic prin identificarea agenţii etiologici.

Metode de determinare a indicilor tehnologici la materialul piscicol - Masă medie - g / ex – se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel

puţin a trei eşantioane de câte 100 de indivizi, din valorile obţinute calculându-se valoarea medie ;

- Spor individual de creştere – g se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi în momentul

22

Page 23: Tehnologie Stiuca

populării, determinându-se masa iniţială, şi a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi la finele perioadei de creştere, determinându-se masa finală, se aplică formula : (Wf – Wi)/ N, unde - Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului;

N – numărul de exemplare - Rata zilnică a creşterii - g/zi, se determină cu formula :

(Wf – Wi)/ T unde- Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a

lotului T – durata ciclului de creştere [zile] - Rata specifică de creştere - SGR - % zi – se determină cu formula:

SGR = (lnWf-lnWi)*100/T [%/zi], unde: Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Procent de supravieţuire - % - se determină cu formula: Nf/Ni x 100 unde : Nf şi Ni – numărul de exemplare iniţial şi final

6. MĂSURI DE TEHNICA SECURIŢĂTII MUNCII

La punerea în funcţiune şi exploatare a sistemului tehnologic

- Asamblarea instalaţiilor, punerea în funcţiune şi efectuarea probelor se va efectua numai de personalul calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea acestora ;

- Instalaţiile se vor da în exploatare numai după verificarea existenţei şi a corectei strângeri a tuturor organelor de asamblare demontabile;

- Deservirea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea sistemului;

- Intreţinerea şi repararea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit în acest scop. Se interzice persoanelor care deservesc sistemul să remedieze defecţiunile acestuia.

- Înaintea oricărei intervenţii ( desfacere pentru curăţire, înlocuirea unor piese defecte, întreţinere sau reparaţii) se va opri obligatoriu alimentarea cu apă a sistemului;

- Operaţiile de prelucrare a ţevilor (tăiere, îndoire, fasonare etc.) vor fi executate pe bancul de lucru din ateliere. Se interzice executarea operaţiilor de prelucrare a ţevilor pe schele de montaj, cu excepţia ajustării racordurilor între conducte, în vederea definitivării poziţiei de montaj;

- Prelucrarea ţevilor şi a prefabricatelor din materiale plastice se va efectua cu scule, dispozitive şi utilaje în bună stare de funcţionare şi se vor respecta Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare;

- Conductele vor fi fixate după caz pe elemente de susţinere ca: stelaje consolidate, console, suporţi etc. care să permită menţinerea acestor conducte în poziţia de pozare şi vor fi consolidate cu brăţări demontabile sau alte tipuri de elemente de susţinere.

La aplicarea tehnologiei de reproducere artificială şi creştere

23

Page 24: Tehnologie Stiuca

- La repartizarea personalului de lucru se va ţine seama de aptitudini şi de nivelul de cunoştinţe profesionale ;

- Se va evita lucrul în asalt asigurându-se necesarul de materii prime ; - Personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie :

salopetă, cizme de cauciuc ; - Se va evita contactul epidermei cu substanţer folosite la igenizarea

incintelor de creştere ; - La efectuarea analizelor chimice uzuale, determinarea oxigenului, pH – ului

se vor respecta Normele specifice de protecţia muncii pentru laboratoarele de analize fizico – chimice şi mecanice Extras 36/1999

24

Page 25: Tehnologie Stiuca

DOCUMENTAŢIE DE TRANSFER TEHNOLOGIC A TEHNOLOGIEI DE REPRODUCERE ARTIFICIALĂ A SPECIEI

STIZOSTEDION LUCIOPERCA ŞALĂU

PREZENTAREA TEHNOLOGIEI

1.3. Obiect

Tehnologia elaborată vizează reproducerea controlată a speciei Stizostedion lucioperca şalău, în vederea refacerii populaţiilor naturale şi introducerii şi extinderii ei în acvacultură.

1.4. Domeniul de aplicare

Potentialii beneficiari ai tehnologiei de reproducere sunt agentii economici care au ca obiect principal de activitate pescuitul si acvacultura.

Tehnologia de reproducere controlată devine aplicabilă in momentul in care exista baza logistica necesara desfasurarii intregului flux tehnologic si se are in vedere urmatoarele : - Loturi de reproducatori masculi si femele care să constituie baza biologică pentru

realizarea reproducerii şi obţinerea descendenţelor de diferite vârste; - Bazine pentru parcarea, prematurarea si maturarea reproducatorilor - Bazine de reproducere; - Statie de reproducere artificiala cu toate dotarile necesare : module parcare

reproducători, platformă pentru fecundare, aparate de incubatie caracteristice fiecarei specii, cazi si bazine de cresterea puilor in primele faze de dezvoltare postembrionara, minilaborator.

1.3. Cerinte de mediu inconjurator

Tehnologia elaborate nu prezinta elemente poluante pentru mediu. Substantele folosite sunt omologate si acceptate in UE si nu afecteaza materialul biologic si nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologica rezultată se incadreaza in parametrii Ord. 161 / 2006 . Riscul evadarii materialului biologic este exclus,

sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de sigurantă, site la incintele de incubatie si la conductele de evacuare a apei tehnologice.

2. CONDITII TEHNICE DE APLICARE A TEHNOLOGIEI

2.1 Sistem tehnologic pentru reproducerea artificială a speciei Stizostedion lucioperca şalău

În vederea reproducerii dirijat-artificială a şalăului, având în vedere

particularităţile reproductive ale speciei, trebuie să se asigure o bază tehnico-materială specifică şi în concordanţă cu diferitele etape ale acestui proces.

25

Page 26: Tehnologie Stiuca

Sistemului tehnologic se va dimensiona în funcţie de capacitatea de producţie stabilită de utilizator şi va asigura prin capacitatea sa, reproducerea a minim 50 de familii pentru a asigura menţinerea şi conservarea biodiversităţii genetice a speciei.

În corelaţie cu capacitatea de incubare sistemul tehnologic va fi constituit dintr-un, ansamblu de bazine de pământ : bazine de iernat, bazine de parcare-maturare, bazine de reproducere dirijată, module de parcare şi de maturare a reproducătorilor, module de incubare a icrelor embrionate şi de parcarea a larvelor cu următoarele caracteristici tehnice:

Bazinele de iernat Sunt bazine de pământ, realizate în săpătură, au de regulă formă dreptunghiulară, suprafaţă cuprinsă între 1000 -2000 mp, maximum 3000 mp; adâncimea este de cca. 2,0m şi debitul de alimentare este de 3-5 l/sec/ha. Instalaţiile de alimentare şi de evacuare se dimensionează astfel încât inundarea şi vidarea să se poată face în circa 3 ore. Odată cu popularea reproducătorilor în bazinele de iernat se populează şi material piscicol puţin valoros, de talie mai mică, pentru a constitui hrana şalăului până primăvara, când se face separarea pe sexe a reproducătorilor.

Bazine de parcare - maturare. Sunt bazine mici, în care reproducătorii de şalău sunt menţinuţi după pescuitul de selecţie din primăvară, până când

temperatura apei atinge valori optime de reproducere (12-14oC). Aceste bazine au

următoarele dimensiuni : (10 – 15) x (3 – 4) x (0,75 – 1) m şi sunt amenajate din pământ, cu alimentare şi evacuare continuă.

Bazinele de reproducere. Sunt bazine cu suprafeţe mici (0.25 – 0,5 ha), cu alimentare şi evacuare a apei permanentă, cu fundul tare şi adâncimea apei de 0.70 –0,9 m, mai rar până la 1 – 1,2 m. În aceste bazine se fixează saltelele (cuiburile) pe care reproducătorii urmează să depună.

Saltelele de reproducere sunt confecţionate din rame de lemn pătrate, cu laturile de 1,0 x 1,0 m, pe care se prinde o sită de nytal. Pe nytal sunt prinse mustăţile de salcie din loc în loc. Saltelele astfel confecţionate se fixează direct pe fundul bazinului (fig. nr. 1).

Fig. nr. 1 Saltea pentru reproducerea şalăului 26

Page 27: Tehnologie Stiuca

Fig. nr.2. Instalarea saltelelor de reproducere dirijată a şalăului

Fixarea saltelelor în bazinul de reproducere se face la 2-3 m de mal (pentru a putea observa momentul depunerii) iar distanţa între ele pe latura bazinului de 8-10 m (fig.2).

2.1.1 Descrierea şi realizarea instalaţiei de incubare a icrelor de şalău

Instalaţia de incubare a icrelor de şalău are ca scop realizarea condiţiilor de optime de incubare a acestora. Se asigură alimentarea, menţinerea unui nivel optim, tratarea icrelor şi evacuarea apei individualizată din fiecare incubator Componenţa instalaţiei

Instalaţia se compune din următoarele subansamble: a) Ansamblu pregătire incubaţie; b)instalaţie de alimentare incubatoare; c)incubator ; d)suport incubatoare;

e)instalaţie de evacuare.

Descrierea şi realizarea instalaţiei

a) Ansamblu pregătire incubaţie

Este constituit din: - instalaţie de alimentare cu apă tehnologică; - tăvi pentru fecundare ; - rame suport pentru icre; - plaformă suport.

Instalaţia de alimentare cu apă tehnologică constă dintr- o conductă metalică cu diametrul de 100 mm, racordată la conducta care alimentează staţia de

27

Page 28: Tehnologie Stiuca

incubaţie, pe care sunt montaţi robineţi la distante de 1,0 m, prin intermediul unor ţevi cu diametrul de 25mm.

Tăvile pentru întinderea icrelor pe rame după fecundare, sunt confecţionate din tablă galvanizată şi au dimensiunile de 180 x 67 x 6,5 cm.

Având în vedere că şalaul este o specie care, în mediul natural, depune icrele pe pietre şi pe vegetaţie acestea fiind lipicioase, pentru incubarea artificială se folosesc rame suport. Ramele suport sunt confecţionate dintr-un cadru metalic din sârmă de inox cu dimetrul de 3 mm, pe care se fixează o pânză de nytal. Ramele sunt dreptunghiulare cu dimensiunile de de 50,0 cm lungime şi 30,0 lăţime. În incubator se fixează pe suportul special, pe lungime, având la capete nişte prelungiri în unghi drept , care pătrund în fanta suportului şi le menţin astfel în poziţie verticală.

Platforma suport este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată. Pe picioarele suportului sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt aşezate „blaturile „ din lemn.

Fig. nr. 2 Ansamblu pregătire incubaţie

b)Instalaţia de alimentare Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a celor 40 de

incubatore dispuse pe două rânduri. Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică printr-o conductă

metalică cu diametrul de 500 mm. Reglarea debitului se face prin intermediul unei vane. La intrarea în staţie, conducta se ramifică, pentru a realiza alimentarea independentă a celor două rânduri de incubatoare, în două braţe paralele, cu diametrul de 100mm, pe care sunt montaţi robineţi care permite alimentarea optimă a fiecărui incubator.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete. Alimentarea cu apă a incubatoarelor se realizează prin lateral, pe deasupra incubatorului, prin conducte metalice cu Ф 25mm, în formă curbată la capătul superior, (în formă de pipă), iar reglarea debitului, prin intermediul unor robinete. La capătul superior al ţevii de alimentare

28

Page 29: Tehnologie Stiuca

se ataşează, prin intermediul unui furtun, o ţeavă metalică în formă de „T‖ , latura lungă orizontală fiind prevăzută cu numeroase orificii de 2mm, care asigură distribuţia apei pe întreaga suprafaţă a incubatorului şi oxigenarea suplimentară a apei tehnologice. Debitul de lucru în perioada de incubaţie este 5-6 l / min.

b)Incubator tip Nucet utilizat la incubarea icrelor de şalău

Incubatorul tip Nucet, este realizat dintr-o cutie metalică, cu dimensiunile 60 x 60 x 55 cm, în care se introduce un juvelnic confecţionat din sită

de Nytal cu ochiuri de 200 μ, dimensiunile 52 x 52 x 46 cm; juvelnicul este susţinut de un stelaj metalic din fier beton Ф 4mm, cu dimensiunile 56 x 56 x 55. Incubatorul mai este echipat cu un suport pentru fixarea ramelor reprezentat de un cadru metalic pătrat, cu latura de 51 cm. Pe două dintre laturile opuse ale acestui suport sunt realizate fante cu deschiderea de 5mm, la distanţă de 2 cm, pe care sunt aşezate ramele cu icre. Incubatorul are un volum de 180 l apă şi o capacitate maximă de incubare de 1,5 kg icre.

Evacuarea apei din incubator se realizează prin intermediul unui ştuţ de evacuare cu Ф 50 mm, situat pe latura opusă alimentării , în partea superioară.

c)Suportul incubatoarelor este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată.

Pe picioarele suportului sunt sudate lonjerone confecţionate din ţeavă pătrată pe care sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt dispuse incubatoarele.

d) Instalaţia de evacuare Asigură evacuarea apei reziduale utilizată în procesul tehnologic. Instalaţia este confecţionată din tubulatură din PVC îmbinată cu adeziv

Codex şi este construită din 2 jgheaburi înclinate care colectează apa evacuată din incubatoare, fixate pe cadrul instalaţiei prin intermediul unor coliere.

29

Page 30: Tehnologie Stiuca

Fig. nr 3. Incinte de incubare a icrelor de şalău Tip ―Nucet”

2.1.2 Descriere şi realizarea modulului de parcare a reproducătorilor

Modulul de parcare a reproducătorilor este utilizat pentru reproducătorii aflaţi în perioada de dinaintea depunerii pontei .

Componenţa unităţii de parcare a reproducătorilor. Modulul se compune din următoarele subansamble principale:

a) Bazin paralelipipedic cu volumul util de 4,0 mc b) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei c) Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de parcare a reproducătorilor

Bazinul este de formă paralelipipedică cu dimensiunile de 2 x2 x 1, 2 m şi este confecţionat din prelată plastifiată. Este asamblat prin lipire prin încălzire locală şi cu adeziv. Bazinul este montat pe un cadru din ţeavă metalică cu Ф50, alcătuit din 8 elemente cu lungimea de 2, 0 m care constituie partea superioară şi inferioară a bazinului şi alte 12 elemente pe părtile laterale la distanţe de 1, 0 m unul de altul, îmbinate prin sudură, care asigură forma si rezistenţa bazinului.

Atât la partea superioară cât şi la cea inferioară sunt lipite benzi suplimentare, care dublează peretele bazinului, prevăzute cu orificii prin care trece

30

Page 31: Tehnologie Stiuca

câte o frânghie de relon cu Ф12 mm care asigură prinderea bazinului de structura metalică.

În lateralul bazinului, în partea opusă alimentării, este practicat un orificiu prelungit cu un cilindru de prelată cu diametrul de 100 mm, prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Înălţimea bazinului este de 1,2 m.

Montarea bazinului se realizează astfel : pe o platformă plană şi fără asperităţi se aşează plăci din polistiren expandat cu grosimea de 20 mm care asigură protecţia acestuia de eventuale agăţări, înţepări sau deteriorări. Se asamblează structura de susţinere a acestuia şi se prinde bazinul de prelată, cu ajutorul frânghiei de relon.

Se montează în orificiul lateral al bazinului instalaţia de scurgere şi se fixează furtunul flexibil în inel pentru asigurarea nivelului dorit.

Pe marginea superioară a bazinului, opus gurii de evacuare se fixează ţeava

de alimentare în unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului.

Fig.nr. 4. Modulul de parcare a reproducătorilor

Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de parcare a reproducătorilor are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazin.

Instalaţia este alcătuită dintr-un alimentării un orificiu de scurgere cu diametrul de 100 mm. În acest orificiu se plasează o tubulatură ce va asigura preluarea surplusului de apă din incintă realizând în acest fel circulaţia apei. Etanşarea gurii de scurgere se asigură prin intermediul unui inel „O‖ Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

Tubulatura de evacuare este executată din PVC flexibil având diametrul de 100 mm, îmbinată cu adeziv de tip Codez.

31

Page 32: Tehnologie Stiuca

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazin este asigurat prin poziţionarea tubului flexibil la nivelul dorit. Tubul flexibil este stabilizat de un inel prins de structura metalică a bazinului.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 1,0 m.

Instalaţia de alimentare cu apă a bazinului de parcare a reproducătorilor de şalău asigură un debit de apă de 35 l/min.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1 3/4II

şi un robinet. Ţeava este

poziţionată la un unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului de parcare.

3. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI

Şalăul este o specie a cărei reproducere controlată este foarte dficilă din cauza sensibilităţii deosebite la manipulari şi traumatisme, care duce la înregistrarea unor procente de mortalitate a reproducătorilor de până la 50%.

În cadrul proiectului au fost elaborate două tehnologii :

- tehnologia dirijat –artificială în care reproducătorii în stadiul avansat de maturare sunt introduşi în bazine de reproducere pentru depunerea icrelor pe saltele , după care acestea sunt recoltate şi incubate în staţie, în incubatoarele Nucet. Prezintă avantajul că reproducătorii nu sunt stresaţi, prin manipulări suplimentare şi traumatizaţi, în momentul recoltării produselor sexuale, pierderile de sunt minime, dar şi dezavantajul că se obţin cantităţi mici de icre, procente de embrionare reduse, iar embrionii sunt expuşi atacurilor diverşilor dăunători.

-tehnologia artificială, în care după evaluarea stadiului de dezvoltare al gonadelor, reproducătorii sunt parcaţi în staţia de incubaţie, stimulaţi hormonal şi obţinerea produselor sexuale, fecundarea şi incubaţia se realizează în condiţii controlate în totalitate. Prezintă avantajul că pot fi utilizaţi reproducători femele cu gonade în stadiu mediu de maturare, dând posibilitatea folosirii mai multor reproducători, procesul de recoltare a produselor sexuale, incubare şi dezvoltare embrionară sunt controlate în totalitate ducând la creşterea eficienţei reproducerii şi la obţinerea unei descendenţe mai numeroase.

Tehnologia de reproducere dirijat - artificială şi creştere a larvelor speciei Stizostedion lucioperca presupune parcurgerea următoarelor faze:

• Asigurarea loturilor de reproducători • evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului; • parcarea, prematurarea reproducătorilor • evaluarea stării reproductive; • introducerea în bazine de reproducere; • depunerea pontei; • prelevarea saltelelor; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; ambalarea şi transportul puilor

Tehnologia de reproducere artificială şi creştere a larvelor speciei

Stizostedion lucioperca presupune parcurgerea următoarelor faze: • Asigurarea loturilor de reproducători • evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului;

32

Page 33: Tehnologie Stiuca

• parcarea, prematurarea reproducătorilor • maturarea reproducătorilor • evaluarea stării reproductive; • stimularea maturãrii celulelor sexuale; • colectarea produselor sexuale; • fecundarea; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; • ambalarea şi transportul puilor

Primele patru etape respectiv: asigurarea loturilor de reproducători, evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului;parcarea, prematurarea reproducătorilor şi evaluarea stării reproductive, sunt comune şi se desfăşoară identic în ambele tehnologii. După evaluarea stării reproductive , femelele aflate în stadiu avansat de maturare (IV) sunt selecţioanate şi introduse în bazinele de reproducere dirijată, pentru depunerea icrelor pe saltele, iar cele aflate în stadiul III sunt introduse în madulele de maturare din staţia de incubaţie, pentru a fi stimulate hormonal.

Asigurarea lotului de reproducatori. Reproducătorii de şalau necesari staţiilor de producere şi creştere a puilor provin atât din mediul natural, prin capturarea acestora primăvara devreme, cât şi din loturi constituite şi crescute în acest scop în fermele piscicole.

Capturarea se va realiza cu unelte care să nu provoace răniri sau traumatisme, şalăul fiind deosebit de sensibil la cele mai mici lovituri, manipularea lui la scoaterea din vârşe, năvoade, prostovoale, trebuie să se facă cu mare grijă. Transportul de la locul de capturare, la staţiile de reproducere artificială, se realizează în

hidrobioane, apa trebuie să fie limpede şi bine aerată (se folosesc instalaţii de oxigen),

iar temperatura să fie de 7 – 8oC. In vasele de transport se adaugă o soluţie anti stress

Propiscin în cocentraţie de 0,02 ml/ l

Evaluarea preliminară a reproducătorilor

Reproducãtorii de şalău vor fi examinaţi imediat dupã pescuit pentru evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului. Sunt selecţionaţi

reproducători cu lungimea de 30 -50 cm şi greutatea de 1,0-3,0 kg. Reproducătorii trebuie să prezinte integritate corporală, calităţi biologice şi o stare fiziologică bună. Nu se admit exemplare lovite sau afectate de boli parazitare sau infecţioase.

Determinarea sexului în această perioadă se realizează după caracterele morfologice de dimorfism sexual. Femelele sunt în general de talie mai mare decât masculii de aceeaşi vârsta, au abdomenul mai proeminent, iar orificiul genital este inflamat şi zona ―moale‖ la palpare. Maturarea reproducătorilor

În luna martie, când temperatura apei se situează, în mod constant în

jurul valorii de 7-8 0C, reproducătorii de şalău sunt pescuiţi din bazinele de iernare

şi sunt transferaţi în bazinele de maturare separaţi pe sexe, în care se asigură curent continuu de apă. Separarea femelelor si masculilor pe sexe se face cu mare grija, în loturi cât mai omogene si sunt mentinuti în bazinele de maturare, pentru

33

Page 34: Tehnologie Stiuca

stabilirea momentului optim de prelevare a icrelor. Într-un bazin de maturare se introduc , în general, 30-40 de reproducători.

Reproducătorii sunt ţinuţi în aceste bazine până în momentul în care apa atinge

temperatura optimă pentru reproducere 10-120C. După acest interval reproducătorii

vor fi evaluaţi sub aspectul stării de maturare a gonadei.

Evaluarea stării reproductive

Metoda de evaluare atât a stadiului de maturare cât şi a coeficientului de polaritate presupune colectarea a minimum 5 ovocite din partea posterioarã a ovarului prin practicarea unei puncţii.

Ovocitele colectate se vor fierbe între 5 şi 10 minute pentru fixarea poziţiei nucleului şi apoi se vor rãci prin aşezarea vasului într-o incintã cu gheaţã.

Pentru a determina poziţia nucleului sau vezicii germinative, ovocitul se va secţiona exact de-a lungul axei polului animal-vegetal. Dupã aceastã operaţiune poziţia nucleului va fi observatã şi evaluatã .

Pentru stabilirea coeficientului de polaritate la aceeaşi probã la care s-a determinat stadiul de maturare se mãsoară la stereomicroscop distanţa de la partea superioarã a veziculei germinative (A) la polul animal şi distanţa de la polul vegetal la cel animal (B) (Figura. nr.5 ).

Coeficientul de polaritate se calculează folosind formula c = BA

unde

c - coeficient de polarizare A – distanţa de la vezicula germinală la polul animal

B - distanţa de la polul animal la polul vegetal Pentru determinarea cu acurateţe a coeficientului de polarizare sunt necesare

efectuarea mai multor măsurători stabilindu-se o medie. Valori mici ale coeficientului indică un grad mare de polarizare al ovocitului

deci un stadiu IV de maturare avansat.

Schema de evaluare a coeficientului de polarizare a ovocitei. Fig. nr. 5

Introducerea în bazinele de reproducere; 34

Page 35: Tehnologie Stiuca

După evaluarea stării reproductive femelele care sunt în stadiul avansat de maturare sunt selecţionate şi introduse în bazinul de reproducere, în care sunt fixate saltele. De asemenea, sunt lansaţi în bazin şi masculii care la o masare uşoară a abdomenului apar câteva picături de spermă. Într-un bazin de un hectar se lansează 10-12 femele şi tot atâţia masculi. Lotul trebuie să fie cât mai omogen alegându-se reproducători de talie apropiată.

In 10 – 24 de ore se formează deja perechile de reproducători în bazin, şi se poate observa după mal, prezenţa lor deasupra saltelelor, acest lucru fiind un indiciu că se apropie momentul depunerii pontei.

Fig nr. 6 Mascul şi femelă de şalău, în stadiu avansat de matuare Depunerea pontei are loc în primele ore ale dimineţilor însorite. Dimineaţa şi seara se face rondul bazinului pentru a observa saltelele pe care a fost depusă ponta.

Stabilirea momentului de depunere a icrelor se face de pe mal, prin urmărirea perechilor de reproducători, care stau deasupra cuiburilor de pe saltele. Cuiburile pe care sunt icre se pot observa cu uşurinţă prin transparenţa apei, fiind instalate aproape de mal, la adâncimi de 70-80 cm. În plus, masculii continuă să stea pe saltea, sau în apropierea ei, pentru a păzi ponta de eventualii dăunători. Cuiburile cu icre, se scot din bazinul de reproducere pe mal, se desprind cu atenţie de pe saltele şi se transportă în tărgi cu apă în staţia de reproducere (fig. 7). Este foarte important ca icrele să fie recoltate cât mai repede după depunere, astfel încât să se evite atacul ciupercilor şi al dăunătorilor din bazin . De asemenea, operatia de scoatere din apă a saltelelor , desprinderea cuiburilor şi transportul lor în staţie în vederea introducerii în incubatoare, trebuie să se realizeze în linişte pentru a nu stresa reproducătorii care nu au depus încă ponta şi cu mare atenţie icrele fiind foarte sensibile.

35

Page 36: Tehnologie Stiuca

Fig. 7 Desprinderea cuiburilor cu icre de şalău Incubarea icrelor de şalău. Cuiburile de şalău se pun cu grijă în juvelnicele de nytal din incubatoarele

Nucet şi se asigură alimentarea cu apă permanentă , la un debit de 8l/min. În funcţie de stadiul de dezvoltare embrionară, la 12 - 24 de ore după

introducerea la incubaţie, se face tratamentul icrelor cu formalină (concentraţie2 ml : 1 l apă), timp de expunere 10 - 15 minute (în funcţie de temperatura apei).

Operaţiunea se repetă la 12 ore, până când, coada embrionului înconjoară aproape în întregime sacul vitelin, şi se observă pulsaţiile inimii.

Fig. nr. 8 Icre embrionate de şalau lipite pe « mustăţi « de salcie

La temperaturi ale apei în jur de 10oC, dezvoltarea embrionară durează 11-12 zile,

iar la 15 – 16oC, 5 - 7 zile.

Procentul de embrionare este în jur de 60 - 75%, iar cel de eclozare de peste 50%. După eclozare, se scot mustăţile de salcie din juvelnice . Având în vedere că larvele de şalău sunt sensibile şi înoată greoi din cauza sacului vitelin voluminos, se introduc 2 – 3 rame curate pentru ca larvele de şalău să se sprijine şi să se odihnească.

36

Page 37: Tehnologie Stiuca

Schema cadru a tehnologiei de obţinere prin reproducere artificială a descendenţilor speciei Stizostedion lucioperca este prezentată în figura nr 9 Fig nr. 9

Schema fluxului tehnologic de obţinere prin reproducere artificială a larvelor de şalău

Captura reproducătorilor

Din mediul natural. Asigurarea loturilor de reproducători

Evaluarea preliminară a reproducătorilor

Aprecierea stării fiziologice şi de întreţinere

Parcare reproducători Condiţii de parcare Bazine din pământ 2000-3000 mp Debit de alimentare de 3-5 l/s/ha

Nivel de oxigen nu mai mic de 5 mg/l

Testarea opţională a reproducătorilor

Evaluarea stadiului de maturare a gonadelor

Stimulare hormonală Injectare cu extract hipofizar

Maturare Module de maturare

Debit de alimentare 8-10 l/s/ha

Femele Prelevare produse sexuale Masculi Prin masare uşoară Prelevare cu seringa prevăzută

cu tub tygon sau sacrificare

Fecundare Cu spermă proaspătă prin metoda uscată . 5ml spermă la 1 l icre.

Incubare

Incubare Tratamente icre embrionate Eclozare larve

Incubatoare tip Nucet

Parcare Ambalare

37

Page 38: Tehnologie Stiuca

Stimularea hormonală

La stabilirea dozelor se au în vedere următorii factori : - temperatura apei; - stadiul de maturare al reproducătorilor, - tipul de substanţe homonale utilizate.

Pentru stimularea hormonală a şalăului se va folosi extract de hipofiză de crap. Cantitatea de hormon injectată va depinde de greutatea reproducătorului, greutate ce trebuie stabilită prin cântărire pentru fiecare exemplar în parte. Pe baza greutăţii peştelui se va calcula doza ce urmează să fie administrată. Femelele sunt stimulate cu 5-15 mg/kg corp, in functie de gradul de maturare, iar pentru masculi se administreaza 3—5 mg/kg corp.

Injecţiile hormonale se vor administra cu o seringă de 1,0-3,0 cm3 cu ace de

calibru 23 - 25, lungi de 3,2 cm cu butuc din material plastic transparent. Injecţia se efectuează fie în muşchiul dorsal , fie la baza înotătoarei pectorale.

Injectările se pot efectua prin ridicare parţială din apă a reproducătorului, fie

sub apă în momentul în care reproducătorii stau pasivi în targa de prelată. Dupa injectare, reproducătorii separaţi pe sexe, sunt introduşi în căzi, pentru

maturare, în staţia de incubaţie. În perioada de maturare temperatura optimă este

de 14-160C, iar cantitatea de oxigen dizolvat de minim 6 mg /l.

Ovulaţia se poate produce după cca. 48 de ore după administrarea injecţiei.

Colectarea icrelor si fecundarea artificială. Colectarea icrelor se face de la femele perfect mature din punct de vedere sexual. In momentul recoltării icrelor, pestele se imobilizeaza, infásurandu-se cu un servet de tifon in jurul capului si a cozii, se tine de cap cu mâna stânga, cu coada in jos, astfel ca in timpul mulgerii, icrele sa se scurgă în vasul pregătit. (Fig.nr. 9)

Fig. nr.9 Colectarea icrelor de şalău

38

Page 39: Tehnologie Stiuca

Se masează uşor abdomenul in directie longitudinala, de sus in jos, in lungul liniei axiale a abdomenului, impingandu-se icrele catre orificiul genital.

De la fiecare femela se colecteaza o singura portie de icre; exemplarele a caror gonade sunt bine dezvoltate elimina usor si, in general , intreaga cantitate de icre din ovar: icrele remanente sunt in numar redus. De la o femelă de şalău se recoltează o cantitate de icre cuprinsă între 150 şi 200 ml.

La fel se procedează si cu masculii. Sperma se mulge direct peste icre sau se recoltează cu ajutorul unei seringi prevăzută cu tub tygon de 5-6 cm. Tubul se introduce încet în orificiul urogenital. La exemplarele la care spermiaţia este completă, sperma începe să urce în seringă în momentul retragerii pistonului.

Fecundarea Icrele colectate de la o singură femelă se fecundează separat cu

amestec de spermă provenită de la 5-6 masculi. Cantitatea de spermă folosită este de 2ml pentru o porţie de 200 ml icre.

Fecundarea se realizează prin metoda uscată, sperma distribuindu-se uniform, în masa icrelor. Amestecul este omogenizat, după care se adaugă lichidul fecundant . Fig. nr. 10

Fig. nr.10 Fecundarea icrelor de şalău

Timpul de fecundare este de 3 -5 minute. Este necesar ca pe parcursul acestei perioade să se intervină de una, două ori pentru agitarea uşoară a icrelor. În acelaşi timp sunt pregătite tăvile pentru fecundare , în care se aşează ramele suport de nytal

După scurgerea celor trei minute, timp în care mobilitatea spermatozoizilor scade, şi când procesul de fecundare se consideră încheiat, icrele sunt dispersate pe ramele suport din nytal. Având în vedere că icrele de şalău sunt lipicioase , vor adera pe pânza de nytal. La dispersia acestora pe rame, trebuie să se acorde o atenţie deosebită astfel încât, acestea să nu se aglomereze, pentru a permite

39

Page 40: Tehnologie Stiuca

oxigenarea uniformă. Ramele cu icre sunt lăsate în tăvi cca 5 minute, pentru fixarea definitivă a icrelor pe pânza de nytal.

Incubarea icrelor. Incubarea icrelor va începe odată cu introducerea şi fixarea ramelor în

incubatorul Nucet. Durata perioadei de incubaţie este variabilă în funcţie de temperatura medie zilnică : 11 zile la 13°C, 4-5 zile la temperaturi de 14-15 °C

Pentru şalău temperatura optimă de incubaţie este de 150 C. Durata medie a

embriogenezei la aceste valori ale temperaturii apei este în jur de 5 - 6 zile. Aceste temperaturi oferă bune condiţii de dezvoltare embrionară şi nu înlesnesc dezvoltarea fungilor.

Pe durata embriogenezei debitul de alimentarea al incintelor de incubaţie se va corela cu necesităţile fiziologice ale embrionului în diferitele lui stadii de dezvoltare.

Debitul de alimentare al incubatoarelor până la faza de gastrulaţie a icrei va fi reglat de aşa manieră încât să creeze unui curent de apă care să nu producă deslipirea icrelor de pe rame (3- 4 l/min). După gastrulaţie, incubatorul se alimentează cu un volum de apă mai mare (5 – 7 l/min.)

Un factor important ce trebuie asigurat şi controlat pe perioada de dezvoltare embrionară este consumul de oxigen care pe perioada embriogenezei creşte pe măsura dezvoltării embrionului.

Pe parcursul embriogenezei nivelul oxigenului în incintele de incubare va fi menţinut la valori de minim 5 – 6 mg/l.

Controlul fungilor pe perioada incubaţiei se va realiza prin îmbăierea icrelor, cu soluţie de formalină, timp de 15 minute. Primul tratament se va realiza la 24 de ore de la fecundare , iar următoarele la intervale de 12 ore până în momentul apariţiei veziculelor optice.

Pe perioada incubaţiei se va stabili supravieţuirea în diferite faze ale dezvoltării embrionare. Procentul de fecundare se va stabili la cca. 48 de ore de la fecundare, ceea ce corespunde stadiului de gastrulă.

Pentru determinarea procentului de fecundare icrele din incubator se examinează fiecare ramă stabilindu-se prin metoda caroiajelor, prin numărare directă, numărul de icre normale.

După eclozare, ramele se scot din incubator, iar larvele sunt ţinute în incubatoare, până în momentul resorbţiei sacului vitelin.

Caracteristici ale dezvoltării embrionare si larvare

Având în vedere faptul că, şalăul este o speciei foarte sensibilă în primele etape de dezvoltare, reuşita reproducerii concretizată în procentul de viabilitate a larvelor depinde în mare măsură de cunoaştere particularităţilor de dezvoltare embrionară şi larvară în vederea stabilirii intervenţiilor tehnologice adecvate.

Dezvoltarea embrionară. Durata procesului de dezvoltare embrionară este influenţată de temperatura apei în care are loc incubaţia: 11 zile la 13°C , 4-5 zile la 15 – 16°C

La puţin timp după fecundare, diametrul icrei variază între 1,2 si 1,4 mm. După 48 ore, în condiţiile dezvoltării embrionare la 15-16°C, embrionul se flă în stadiu de gastrulă. După 72 de ore se observă formarea corpului embrionului (la

40

Page 41: Tehnologie Stiuca

care se disting 21 de miomere) şi care înconjoară pe jumatate sacul vitelin; ochii sunt puţin pigmentaţi, se observă inima şi circulaţia sanguină.

Dupa 5 zile se constată o creştere vizibilă a embrionului. Corpul înconjură aproape o dată şi jumătate sacul vitelin; se observă circa 34 de miomere. Ochii sunt pigmentaţi, au culoarea cafenie. Se disting primordiile orificiului nazal, inima şi circulaţia sanguină. Din timp în timp, embrionul se zvârcoleşte în interiorul icrei.

După 7 zile, în preajma eclozării, embrionul înconjoară de două ori sacul vitelin. Ochii sunt puternic pigmentaţi. In zona capului, pe sacul vitelin şi mai puţin pe restul corpului, se observă mici cromatofori cafenii. Se mai observă tubul digestiv, inima şi sângele de culoare roz şi cuta înotatoare.

Dacă pe parcursul dezvoltării embrionare intervine o schimbare bruscă a condiţiilor de mediu, embrionii pot muri în proporţie de 90%. Efectul este cu atât mai puternic cu cât embrionii se află într-un stadiu înaintat de dezvoltare. Incubandu-se icre fecundate la 12-13°C, timp de 3 zile (s-a depăşasit stadiul de gastrulă, obsevând începutul formării corpului embrionului), care apoi au fost introduse în acvarii, la temperatura de 22-23°C, s-a observat o accelerare a dezvoltării embrionare.

După circa 10 ore de la incubaţie, în noile condiţii, embrionul era format, înconjurând mai mult de jumătate din sacul vitelin şi se puteau număra aproximativ 20-21 de miomere. Ochii erau formaţi, fără a fi pigmentaţi. A doua zi, adică la 24 ore după ce icrele au fost introduse în acvarii (la aproximativ 5 zile de la fecundaţie), 95% din embrioni au eclozat (fig. 11). Eclozarea a avut loc în stadiul în care embrionii înconjurau aproape în intregime sacul vitelin, ochii erau foarte puţin pigmentaţi, iar sacul vitelin şi corpul lipsite de pigmenţi; deci, o dezvoltare embrionară incompletă. Larvele nu au supravieţuit mai mult de 10 zile, cu toate că au avut condiţii bune de mediu.

Fig.nr.1 Icră inainte de eclozare

Dar nu numai variaţiile de temperatură, ci şi insuficienţa concentraţiei de oxigen afectează dezvoltarea embrionară. Dacă în perioada de embriogeneză (începând din stadiul de gastrulă) se provoacă o carenţă progresivă a concentraţiei

41

Page 42: Tehnologie Stiuca

de oxigen din apă, se obţin embrioni cu importante fenomene de degenerescenţă (acefalie, microcefalie, ciclopie, deformarea coloanei vertebrale)

Dezvoltarea larvară. Larvele de şalău sunt deosebit de sensibile la variaţiile conditiilor de mediu şi supravieţuiesc într-un procent mic. Prin creşterea experimentală a larvelor în condiţii artificiale, s-a dovedit că cerinţele ecologice ale acestora sunt deosebit de specializate şi lipsa unui singur element din complexul de factori mediali necesari unei dezvoltări normale afectează fundamental vitalitatea larvelor.

La scurt timp după eclozare (1-2 ore), larvele au 3,90-4,10 mm lungime, corpul este transparent, alburiu – gălbui, cu mici cromatofori negri, alcătuit din 39-41 miomere. Gura are aspectul unei fante. Ochii sunt pigmentaţi, culoarea - cafeniu închis, aproape neagră. Sacul vitelin este oval şi prezintă o picătură de grăsime. Pe partea dorsală, începând din prima jumătate a corpului, se observă cuta înotatoare, care se prelungeşte pe partea ventrală, până în dreptul sacului vitelin. Înnotătoarele pectorale sunt membranoase. Prin transparenţă se observă intestinul, care este foarte subţire.

Larvele înoată greoi şi au tendinţa de a se lăsa pe fundul juvelnicului, apoi se ridică în orizontul superficial printr-un înot sacadat. Uneori ajung pe fundul apei doar pentru o clipă, continuând să înoate cu mici pauze.

La vârsta de 3 zile, lungimea larvelor este de 5 – 5,25 mm, sacul vitelin este încă prezent, dar cu dimensiuni reduse faţă de etapa precedentă. Se observă mugurii branhiali (fără a fi acoperit de opercul), iar gura este funcţională. Pigmentaţia de pe partea ventrală a corpului se accentuează. Prin transparenţa corpului, pe material viu, se observă creierul şi primordia coloanei vertebrale. Se pot număra 45 - 46 de miomere, iar intestinul se poate distinge. Larvele înoată cu uşurinţă, dar au încă tendinţa de a se scufunda.

De la varsta de 7 - 8 zile se constată un ritm de creştere mai lent, la 9 zile, lungimea este doar de 6,5 - 7 mm, deci o creştere de 2 mm în 4 zile. Larvele sunt transperante, în schimb pigmentaţia s-a extins şi în zona dorsală a corpului. Nu se mai observă rămăşiţe ale sacului vitelin şi nici picături de grăsime. Membrana înotătoare este prezentă şi încep să se formeze radiile înotătoarelor dorsale, anala şi caudala. Gura este bine dezvoltată şi mobilă. Intestinul este evident curbat ventral în zona formării stomacului, iar prin transparenţă se observă mici striaţii în peretele intestinal. Aceasta este etapa de trecere la hrănirea activă, deoarece au fost găsite primele organisme în conţinutul gastrointestinal.

La vârsta de 15 - 16 zile, larvele au 10 - 12 mm. Corpul este mai puţin transparent, gălbui. Petele pigmentare cafenii acoperă aproape toată suprafaţa corpului. Mai prezintă încă membrana înotatoare, care este însă sensibil redusă, fiind mai dezvoltată în zona înotătoarelor dorsale şi caudale, unde au început să se observe primordiile radiilor. Gura, ventrală, este bine dezvoltată, iar pe maxilarul inferior (privit la binocular) se observă mici dinţi, la începutul formării lor. Intestinul se caracterizează prin accentuarea curburii. Larvele înotă cu uşurinţă, cantonându-se în zonele cu adâncimi mici şi cu vegetaţie acvatică bogată în bază trofică.

La vârsta de 26 - 30 de zile, larvele se găsesc în etapa de trecere la perioada de

pui, predominând caracteristicile acesteia din urmă perioade. Lungimea este de 20 - 23

mm, corpul este netransparent, iar pigmentaţia mai densă pe partea dorsală 42

Page 43: Tehnologie Stiuca

a corpului. Lipseşte cuta înotatoare, iar înotatoarele sunt formate toate. Inoată cu repeziciune, cantonându-se la adancimi mai mari, dar tot în apropierea malului.

La 45 de zile, lungimea variază între 38 - 40 mm; au corpul acoperit cu solzi, iar coloritul şi forma corpului sunt asemănătoare adulţilor. Inoată cu repeziciune, fiind cantonate atât la adâncimi mici (în zona întinsurilor), cât şi la adâncimi mari, dar în zone bogate în organisme planctonice şi bentonice.

Dezvoltarea tubului digestiv în primele etape şi rolul său în supravieţuirea larvelor. Procentul cel mai mare de mortalitate la larvele de şalău se înregistrează după consumarea rezervelor viteline, în etapa de trecere la hrănirea exogenă şi supravietuiesc numai acei indivizi care s-au adaptat la hrana exclusiv exogenă. În măsura în care tubul digestiv se dezvoltă normal, având capacitatea de a digera hrana exogenă, larvele depăşesc etapa critică. În etapa de trecere la nutriţia mixtă, secreţiile gastrice apar ca o consecinţă a unor excitaţii mai îndelungate a peretelui intestinal de către organismele pătrunse în intestin. Din observaţiile noastre rezultă că, în această etapă, algele, rotiferele sau naupliile din intestin nu sunt digerate, chiar dacă se găsesc în partea terminală, a intestinului în momentul eliminării lor. Din punct de vedere morfologic, tubul digestiv este drept, cu o deschidere foarte mică a lumenului, iar peretele intern al intestinului este căptuşit cu un strat de celule cilindrice care formează mici pliuri.

La vârsta de 8-9 zile (L = 7 mm), în bioecologia larvelor se petrec schimbări importante. Rezervele viteline sunt total consumate, hrănirea se efectuează doar cu organisme din mediul extern. Tractusul digestiv are tot formă de tub drept (3,5 mm lungime), dar în partea anterioară se observă o uşoară curbură verticală. Aceasta marchează începutul formării segmentelor, aşa cum au fost descrise la crap (B r e z e a n u, 1972 a), cu diferenţa că în partea anterioară a segemntului anterior se va forma stomacul. Hrănirea este intensă, baza trofică fiind alcătuită în principal din zooplancton.

La vârsta de 20 - 25 de zile (L= 17 - 19 mm, ) la nivelul segmentului mediu al intestinului, imediat după esofag, începe să se formeze stomacul. La început se observă o usoară dilatare a segmentului anterior, care apoi se dezvoltă, înscriind o creştere către partea posterioară.

La vârsta de 27 - 30 de zile (L= 22-25 mm), stomacul apare ca un organ bine individualizat, în prelungirea segmentului esofagian, ca un saculeţ oval, formând ramura descendentă (cardială), cu orificiul de intrare – cardia. În partea anterioară comunică cu intestinul prin orificiul piloric, formând ramura ascendentă sau pilorică. Tot aici se formeaza apendici pilorici (mai întâi 2 - 3, apoi la vârsta de 45 - 50 de zile - 5 - 7). Epiteliul peretelui intern formează numeroase pliuri dispuse în zigzag, foarte elastice, stomacul putându-şi mări capacitatea de 2 - 3 ori. La exemplarele de 25 - 30 mm, stomacul lipsit de hrană are 3-4 mm lungime şi 1 - 2 mm grosime, iar la cele cu stomacul foarte plin dimensiunile se dublează. În epiteliul mucoasei stomacale se găsesc numeroase celule cu rol glandular, secretând fie mucilagii, fie fermenţi (pepsina este caracteristică pentru răpitori). Conţinutul stomacal macerat este evacuat în intestin, acelaşi conţinut găsindu-se şi în apendicii pilorici.

Cu totul deosebită este dezvoltarea tubului digestiv la larvele care nu s-au adaptat la hrănirea exogenă. Astfel, chiar la vârsta de 15 - 16 zile, larvele care supravieţuiesc au intestinul tot în formă de tub drept, cu un lumen foarte mic, lipsit de pliurile peretelui intern. Cele câteva rotifere sau cladocere din conţinutul

43

Page 44: Tehnologie Stiuca

gastrointestinal dovedesc că larvele au o nutriţie anormală. Atrofia intestinului se poate datora unor cauze de natură internă (moştenirea unor anomalii din stadiile anterioare de dezvoltare care au ajuns la o stare acută) sau de natură externă (lipsa hranei adecvate în etapa de trecere la nutriţia mixtă).

Hrana şi relaţiile trofice ale larvelor şi puilor. Important la şalău este că în etapa de trecere de la nutriţia endogenă la cea exogenă, spectrul ecologic al larvelor este foarte limitat, cerinţele organismului faţă de condiţiile de mediu fiind deosebit de specifice, iar asimilarea lor foarte anevoioasă. Această hipersensibilitate explică într-o anumită măsură supravieţuirea scăzută a larvelor; este ceea ce se inţelege prin perioada critică.

Trebuie subliniat că dezvoltarea generală a larvelor, modul de hrănire, componenţa calitativă şi cantitativă a organismelor nutritive sunt fundamental influenţate şi de biotopul în care vieţuiesc.

Observând larve vii la microscop se constată că în etapa nutriţiei endogene, maxilarul inferior este imobil, gura nu execută mişcări de „ înghiţire‖, iar intestinul este foarte subţire, ca un tub, astupat. Pentru a se hrăni este necesar ca mai întâi gura să devină funcţională.

În prima etapă, pătrunderea hranei este întâmplătoare şi nici fenomenul de digestie nu are loc. În ziua a 3 - a sau a 4 - a de viaţă, algele unicelulare sau rotiferele foarte mici care se găsesc în intestin nu sunt digerate, chiar dacă se găsesc în partea posterioară a intestinului în momentul eliminării lor. Aceasta pseudohrănire exogenă durează până la vârsta de 5 zile, timp în care se dezvoltă şi se perfecţionează atât aparatul bucal, cât şi restul segmentelor tubului digestiv. În această etapă, în conţinutul gastrointestinal au fost identificate speciile: Oscilatoria sp., Euglena oxiuri, Closterium sp., Cosmarium sp., Pediastrum duplex, Gomphonema sp.

De la vârsta de 6 zile (L= 5,5 – 6 mm), în conţinutul gastrointestinal al larvelor s-au identificat alge (Oscilatoria sp., Merismopedia punctata, Euglena oxiuri, Cosmarium sp., Pediastrum sp., Navicula sp.,) rotifere (Brachionus urceolaris, Br. caliciflorus, Br. angularis, Lecane hamata, L. luna), nauplii şi ouă de rotifere. În această etapă, larvele mai au rezerve viteline, astfel încât nutriţia este mixtă (endogenă – exogenă), dar judecând după numărul şi aspectul organismelor din intestin, ele sunt adaptate la nutriţia exogenă.

La vârsta de 9 zile ( L = 6 - 6,75 mm), hrana este fitoplanctonic – zooplanctonică, cu o uşoara dominanţă a zooplanctonului, iar rezervele viteline sunt complet consumate.

La vârsta de 15 - 16 zile (L= 10 - 12 mm), algele şi chiar rotiferele sunt din ce în ce mai puţin consumate. Deşi numeric se intâlnesc până la 10-12 exemplare din fiecare grupă, gravimetric sunt neînsemnate, masa principală a conţinutului gastrointestinal fiind acum alcătuită îndeosebi din cladocere (până la 9 exemplare) şi nauplii (1 - 5 exemplare). Nutriţia devine mai consistentă datorită insăşi naturii organismelor ingerate, mai bogate în elemente nutritive. Interesant de semnalat că dintre cladocere, specia frecventă în conţinutul intestinal este Simocephalus sp., şi nu Moina sp. abundentă în plancton.

La vârsta de 23 - 25 de zile (L = 17 - 19 mm) hrana este alcătuită în principal din copepode (în diferite stadii de dezvoltare) şi cladocere. Acest fapt demonstrează o evidentă electivitate. Se poate spune că, dacă la începutul

44

Page 45: Tehnologie Stiuca

nutriţiei exogene larvele trec printr-o etapa a nutriţiei cu alge şi rotifere, acum au o etapă a nutriţiei cu cladocere şi copepode. Hrănirea intensă cu copepode şi cladocere este concomitentă cu transformările morfologice care marchează etapa de trecere către perioada de pui.

Etapa nutriţiei planctonice a larvelor de şalău este destul de indelungată (20 - 40 zile), fapt ce subliniază posibilitatea şi utilitatea creşterii larvelor de şalău în heleşteiele de creştere a crapului.

Pe măsură ce larvele cresc (L =19 - 20 mm), pe măsură ce caracterele morfologice se modifică, devenind din ce în ce mai specifice perioadei de pui, hrănirea se schimbă. Organismele cele mai frecvente din conţinutul gastrointestinal sunt acum formele mai mari de cladocere şi copepode ( Daphnia longispina, Bosmina sp., Leptodora chindti, Cyclops strenus, Canthocaptus staphilinus, Heterocope caspia, Euritemora velox, Acanthocyclops viridis, Nitocrella hibernica, Olicamptus mohamed). Asistăm la o schimbare a bazei trofice. În această etapă, când larvele preferă formele planctonice mari, se întrevede caracterul de răpitor al şalăului.

O schimbare evidentă în modul de hrănire şi în componenţa hranei se observă la vârsta de 24 - 26 de zile (L = 21 - 23 mm), când caracterele morfologice specifice perioadei de pui sunt evidente (forma corpului asemănătoare adultilor, solzi, colorit specific). Acum nu se mai hrănesc cu organisme planctonice mici si mijlocii (deşi acestea nu lipsesc din hrană), iar principalul component devin mizidele (Limnomisia benedeni), care alcătuiesc 60 - 70% din hrană. În conţinutul gastrointestinal al larvelor de 30-34 mm se pot găsi 5 - 6 miside. Aceasta etapă am putea s-o denumim etapa nutriţiei cu mizide.

Odata cu creşterea, caracterul de răpitor se accentuează, fapt ce determină şi modificarea hranei. La vârsta de 35 - 40 de zile (L = 27 - 30 mm), când larvele au trecut în perioada de pui, şalăul începe sa devină ihtiofag.

Un factor important este că în primele etape de dezvoltare, larvele de şalău utilizează aceeaşi bază trofică ale bazinelor pot fi crescute în aceleaşi heleşteie cu crapul. Mentionăm însă, că puii de crap, de exemplu, trebuie să fie mai în vârstă, pentru a nu fi consumaţi de către puii de şalău.

Rezumând cele consemnate putem sublinia că, în funcţie de predominanţa unor grupe de organisme, în hrana larvelor şi a puilor se pot deosebi mai multe etape: 1) etapa de hrănire cu alge şi rotifere (până la vârsta de 10 - 11 zile); 2) etapa de hrănire cu cladocere şi copepode (până la vârsta de 23 - 25 de zile); 3) etapa de hrănire cu mizide şi larve de peşti (până la vârsta de 50 - 60 zile). În ultima etapă, puii de şalău devin răpitori, accentuându-se tendinţa de ihtiofagie.

Ambalarea şi transportul larvelor de şalău

Materialul biologic de populare în stadiul de larvă în vârstă de 7-8 zile, se transportă în pungi de polietilenă standard de 40 l, în care raportul între volumul de apă şi volumul de oxigen este de 1/1.

Densitatea larvelor la o pungă standard se stabileşte funcţie de durata transportului şi de temperatura aerului, conform tabelului de mai jos:

Densitatea larvelor de şalău la punga standard

45

Page 46: Tehnologie Stiuca

Temperatura Lungime Durata transportului

0 C mm

10 ore 25 ore

10 5-7 150.000 100.000

15 100.000 70.000

Transportul puilor în condiţii optime se realizează cu maşini izoterme dotate

cu unităţi de condiţionare a temperaturii mediului incintei. În lipsa acestora transportul se poate realiza cu mijloace de transport obişnuite cu respectarea următoarelor condiţii:

– capacitatea maşinii să fie corelată cu numărul pungilor ce urmează să fie transportate;

– incinta de transport să fie capitonată cu un număr suficient de materiale ( cartoane sau pături ) care să împiedice spargerea sacilor;

– să fie prevăzută cu o rezervă de oxigen de minim 50l, rezervă dotată cu manometru şi furtun şi o rezervă de saci de 10% din numărul sacilor care se transportă .

4. REGULI PENTRU VERIFICAREA TEHNOLOGIEI

Sistemul tehnologic şi tehnologia de reproducere artificială şi creştere în perioada de dezvoltare posteembrionară a şalăului se va verifica în baza următoarei metodologii:

Probe şi verificări iniţiale a instalaţiei de alimentare a apei

- Verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de alimentare, distribuţie şi evacuare a apei, nu se admit pierderi de apă la etanşeizării, nu se admite lipsa postamentului de protecţie, nu se admite valori mai mari ale presiunii faţă de valoarea de referinţă stabilită iniţial;

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare, nu se admit pierderi de apă la îmbinări;

- Verificarea poziţiei vanelor pe traseul de trecere a apei, nu se admit robineţi închişi;

- Verificarea parametrilor chimici ai apei, nu se admite depăşirea valorii acestora faţă de valorile prevăzute prin Ord. 161/2006 - Ape de suprafaţă

Probe şi verificări iniţiale a modulelor specifice de reproducere şi creştere

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare şi evacuare a modulelor de reproducere şi de creştere, nu se admit pierderi de apă;

- Verificarea asigurării menţinerii nivelului constant de 1, 0 m şi respectiv 0,8 m în cele două tipuri de bazine, nu se admit nivele sub aceste valori;

46

Page 47: Tehnologie Stiuca

Verificări de lot A. Verificarea materialului de populare în momentul achiziţiei - Verificarea densităţii materialului în pungile standard de transport; nu se

admite depăşirea normelor şi condiţiilor de transport prezentate; - Verificarea etanşeităţii pungilor de transport; nu se admit pungile care pierd

apă sau oxigen; - Verificări în momentul populării materialului piscicol - Verificarea valorii oxigenului dizolvat în apă din incinta de creştere; nu se

admit valori mai mici de 7 mg/l - Verificarea temperaturii apei bazinului înaintea deversării materialului de

populare; nu se admite deversarea directă a materialului în condiţiile în care sunt înregistrate diferenţe între temperatura apei din punga de transport şi apa bazinului; deversarea se va realiza după o prealabilă acomodare a materialului piscicol, la temperatura mediului acvatic;

- Verificarea reactivităţii materialului în momentul populării; nu se admite ca la populare materialului piscicol să prezinte mişcări anormale, sau să intre în decubit lateral;

C. Verificarea periodică a evoluţiei materialului biologic. - Verificarea zilnică, pe întreaga perioadă de creştere a masei medii şi

lungimii totale a materialului piscicol; numărul minim de exemplare verificate - 15 ;

- Verificarea permanentă, pe întreaga perioadă de creştere, a stării sanitare a materialului piscicol;

5. METODE DE VERIFICARE

Aparatura Pentru verificarea parametrilor chimici ai apei : - Oxigenometru; - pH- metru; - Termometru; - Photometru - Balanţă analitică; Pentru verificări indicilor tehnologici ai materialului piscicol: - Ihtiometru; - Balanţă tehnică. Pentru verificarea stării sanitare a materialului piscicol: - Microscop cu putere de rezoluţie de la cca 30 X la cca 1000X ( tip. ML – 4M)

Metode Metode chimice de determinare a calităţii apei tehnologice

Evaluarea valorilor parametrilor chimici ai apei tehnologice se efectuează conform Ord. 161/2006:

-oxigenul dizolvat se determină cu oxigenometru sau prin metoda Winkler, bazată pe oxidarea de către oxigenul molecular din apă, în mediu puternic alcalin, a

47

Page 48: Tehnologie Stiuca

hidroxidului de mangan bivalent la hidroxid de mangan trivalent, rezultatul fiind exprimat în mg/l;

-pH-ul apei se determină în upH, utilizând pH-metru cu afişare digitală; -

substanţa organică, clorurile (Cl-), azotaţii (NO3

-), azotiţii (NO2

-), amoniacul

liber (NH3), ionul de amoniu (NH4+), alcalinitatea, dioxidul de carbon se apreciază

fotometric cu ajutorul reactivilor test

Metode de determinare a stării sanitare a materialului piscicol Starea sanitară a materialului piscicol se evaluează prin : - Examenul macroscopic – pentru stabilirea diagnosticului acest examen este

doar orientativ. Se examinează cu ochiul liber sau cu lupa suprafaţa corporală, ochii, branhiile, cavitatea internă. Prin acest examen pot fi decelate zonele modificate ca : necroze, chişti, hipo sau hipersecreţii de mucus, hipertrofii sau atrofii ale organelor, modificări de culoare, paraziţi macroscopici.

- Examenul microscopic are valoare de diagnostic. Probele se recoltează direct din peştele viu şi constau din : - raclate, superficiale şi profunde de pe suprafaţa sau zona de examinat, de

obicei branhii, tegument, mucoasă intestinală ; raclatul se aşează pe lamă şi se adaugă o picătură de apă distilată peste care se presează lamela examinându-se imediat la microscop ;

- preparate strivite – se execută din orice ţesut şi constă în strivirea unei mici porţiuni din acesta între lamă şi lamelă, astfel încât pelicula formată să devină translucidă şi cât mai subţire.

Estimarea rezultatelor se efectuează la nivel de câmp microscopic prin identificarea agenţii etiologici.

Metode de determinare a indicilor tehnologici la materialul piscicol - Masă medie - g / ex – se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel

puţin a trei eşantioane de câte 100 de indivizi, din valorile obţinute calculându-se valoarea medie ;

- Spor individual de creştere – g se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi în momentul populării, determinându-se masa iniţială, şi a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi la finele perioadei de creştere, determinându-se masa finală, se aplică formula : (Wf – Wi)/ N, unde - Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului;

N – numărul de exemplare - Rata zilnică a creşterii - g/zi, se determină cu formula :

(Wf – Wi)/ T unde- Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a

lotului T – durata ciclului de creştere [zile] - Rata specifică de creştere - SGR - % zi – se determină cu formula:

SGR = (lnWf-lnWi)*100/T [%/zi], unde: Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Procent de supravieţuire - % - se determină cu formula: Nf/Ni x 100

48

Page 49: Tehnologie Stiuca

unde : Nf şi Ni – numărul de exemplare iniţial şi final 6. MĂSURI DE TEHNICA SECURIŢĂTII MUNCII

La punerea în funcţiune şi exploatare a sistemului tehnologic

- Asamblarea instalaţiilor, punerea în funcţiune şi efectuarea probelor se va efectua numai de personalul calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea acestora ;

- Instalaţiile se vor da în exploatare numai după verificarea existenţei şi a corectei strângeri a tuturor organelor de asamblare demontabile;

- Deservirea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea sistemului;

- Intreţinerea şi repararea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit în acest scop. Se interzice persoanelor care deservesc sistemul să remedieze defecţiunile acestuia.

- Înaintea oricărei intervenţii ( desfacere pentru curăţire, înlocuirea unor piese defecte, întreţinere sau reparaţii) se va opri obligatoriu alimentarea cu apă a sistemului;

- Operaţiile de prelucrare a ţevilor (tăiere, îndoire, fasonare etc.) vor fi executate pe bancul de lucru din ateliere. Se interzice executarea operaţiilor de prelucrare a ţevilor pe schele de montaj, cu excepţia ajustării racordurilor între conducte, în vederea definitivării poziţiei de montaj;

- Prelucrarea ţevilor şi a prefabricatelor din materiale plastice se va efectua cu scule, dispozitive şi utilaje în bună stare de funcţionare şi se vor respecta Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare;

- Conductele vor fi fixate după caz pe elemente de susţinere ca: stelaje consolidate, console, suporţi etc. care să permită menţinerea acestor conducte în poziţia de pozare şi vor fi consolidate cu brăţări demontabile sau alte tipuri de elemente de susţinere.

La aplicarea tehnologiei de reproducere artificială şi creştere - La repartizarea personalului de lucru se va ţine seama de aptitudini şi de

nivelul de cunoştinţe profesionale ; - Se va evita lucrul în asalt asigurându-se necesarul de materii prime ; - Personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie :

salopetă, cizme de cauciuc ; - Se va evita contactul epidermei cu substanţer folosite la igenizarea

incintelor de creştere ; - La efectuarea analizelor chimice uzuale, determinarea oxigenului, pH – ului

se vor respecta Normele specifice de protecţia muncii pentru laboratoarele de analize fizico – chimice şi mecanice Extras 36/1999

49

Page 50: Tehnologie Stiuca

DOCUMENTAŢIE DE TRANSFER TEHNOLOGIC A TEHNOLOGIEI DE REPRODUCERE ARTIFICIALĂ A SPECIEI

SILURUS GLANIS SOMN

PREZENTAREA TEHNOLOGIEI

1.5. Obiect

Tehnologia elaborată vizează reproducerea controlată a speciei Silurus glanis somn, în vederea refacerii populaţiilor naturale şi introducerii şi extinderii ei în acvacultură.

1.6. Domeniul de aplicare

Potentialii beneficiari ai tehnologiei de reproducere sunt agentii economici care au ca obiect principal de activitate pescuitul si acvacultura.

Tehnologia de reproducere controlată devine aplicabilă in momentul in care exista baza logistica necesara desfasurarii intregului flux tehnologic si se are in vedere urmatoarele : - Loturi de reproducatori masculi si femele care să constituie baza biologică pentru

realizarea reproducerii şi obţinerea descendenţelor de diferite vârste; - Bazine pentru parcarea, prematurarea si maturarea reproducatorilor - Statie de reproducere artificiala cu toate dotarile necesare : module parcare

reproducători, platformă pentru fecundare, aparate de incubatie caracteristice fiecarei specii, module pentru cresterea puilor in primele faze de dezvoltare postembrionara, minilaborator.

1.3. Cerinte de mediu inconjurator

Tehnologia elaborată nu prezinta elemente poluante pentru mediu. Substantele folosite sunt omologate si acceptate in UE si nu afecteaza materialul biologic si nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologica rezultată se incadreaza in parametrii Ord. 161 / 2006 . Riscul evadarii materialului biologic este exclus, sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de sigurantă, site la incintele de

incubatie si la conductele de evacuare a apei tehnologice.

2. CONDITII TEHNICE DE APLICARE A TEHNOLOGIEI 2.1 Sistem tehnologic pentru reproducerea artificială a speciei Silurus glanis somn.

Pentru reproducerea artificială a somnului, având în vedere particularităţile reproductive ale speciei, trebuie să se asigure o bază tehnico-materială specifică şi în concordanţă cu diferitele etape ale acestui proces.

Sistemului tehnologic se va dimensiona în funcţie de capacitatea de producţie stabilită de utilizator şi va asigura prin capacitatea sa, reproducerea a minim 10 de familii pentru a asigura menţinerea şi conservarea biodiversităţii genetice a speciei.

50

Page 51: Tehnologie Stiuca

În corelaţie cu capacitatea de incubare sistemul tehnologic va fi constituit dintr-un ansamblu de bazine de pământ : bazine de parcare-iernare, bazine de prematurare, module pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor, module de incubare a icrelor embrionate şi module pentru parcarea şi creşterea larvelor cu următoarele caracteristici tehnice:

Bazinele de parcare- iernare Sunt bazine de pământ, realizate în săpătură, au de regulă formă dreptunghiulară, suprafaţă cuprinsă între 1000 -2000 mp, maximum 3000 mp; adâncimea este de cca. 2,0m şi debitul de alimentare este de 3-5 l/sec/ha. Instalaţiile de alimentare şi de evacuare se dimensionează astfel încât inundarea şi vidarea să se poată face în circa 3 ore. Norma de populare este de 40-50 ex / ha. Odată cu introducerea reproducătorilor la iernat, se populează şi material piscicol puţin valoros, de talie mai mică, pentru a constitui hrana somnului până primăvara, când se face separarea pe sexe a reproducătorilor. Bazinele de prematurare . Sunt bazine mici, în care reproducătorii de somn sunt menţinuţi după pescuitul de selecţie din primăvară, până când temperatura apei

atinge valori optime de reproducere (20-22 0C). Aceste bazine au următoarele

dimensiuni : (10 – 15) x (3 – 4) x (0,75 – 1) m şi sunt amenajate din pământ, cu alimentare şi evacuare continuă.

Modulul pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor

Pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor de somn se utilizează 4 module: două pentru femele şi două pentru masculi. (Fig.nr.1) Într-un modul se introduc câte 4-5 exemplare, asigurând parcarea în vederea reproducerii a unui număr de 10 femele şi 10 masculi.

Componenţa unităţii de parcare şi maturare a reproducătorilor.

Modulul se compune din următoarele subansamble principale: a) Bazin paralelipipedic cu volumul util de 4,0 mc b) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei d) Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de parcare a reproducătorilor

Bazinul este de formă paralelipipedică cu dimensiunile de 2 x2 x 1, 2 m şi este confecţionat din prelată plastifiată. Este asamblat prin lipire prin încălzire locală şi cu adeziv. Bazinul este montat pe un cadru din ţeavă metalică cu Ф40, alcătuit din 8 elemente cu lungimea de 2, 0 m care constituie partea superioară şi inferioară a bazinului şi alte 12 elemente pe părtile laterale la distanţe de 1, 0 m unul de altul, îmbinate prin sudură, care asigură forma si rezistenţa bazinului.

Atât la partea superioară cât şi la cea inferioară sunt lipite benzi suplimentare, care dublează peretele bazinului, prevăzute cu orificii prin care trece câte o frânghie de relon cu Ф12 mm care asigură prinderea bazinului de structura metalică.

51

Page 52: Tehnologie Stiuca

În lateralul bazinului, în partea opusă alimentării, este practicat un orificiu prelungit cu un cilindru de prelată cu diametrul de 100 mm, prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Înălţimea bazinului este de 1,2 m.

Montarea bazinului se realizează astfel : pe o platformă plană şi fără asperităţi se aşează plăci din polistiren expandat cu grosimea de 20 mm care asigură protecţia acestuia de eventuale agăţări, înţepări sau deteriorări. Se asamblează structura de susţinere a acestuia şi se prinde bazinul de prelată, cu ajutorul frânghiei de relon.

Se montează în orificiul lateral al bazinului instalaţia de scurgere şi se fixează furtunul flexibil în inel pentru asigurarea nivelului dorit.

Pe marginea superioară a bazinului, opus gurii de evacuare se fixează ţeava

de alimentare în unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului.

Fig.nr. 1. Modulele pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor

Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de parcare a reproducătorilor are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazin.

Instalaţia este alcătuită dintr-un alimentării un orificiu de scurgere cu diametrul de 100 mm. În acest orificiu se plasează o tubulatură ce va asigura preluarea surplusului de apă din incintă realizând în acest fel circulaţia apei. Etanşarea gurii de scurgere se asigură prin intermediul unui inel „O‖ Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

Tubulatura de evacuare este executată din PVC flexibil având diametrul de 100 mm, îmbinată cu adeziv de tip Codez.

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazin este asigurat prin poziţionarea tubului flexibil la nivelul dorit. Tubul flexibil este stabilizat de un inel prins de structura metalică a bazinului.

52

Page 53: Tehnologie Stiuca

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 1,0 m.

Instalaţia de alimentare cu apă a bazinului de parcare a reproducătorilor de somn asigură un debit de apă de 35 l/min.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1 3/4II

şi un robinet. Ţeava este

poziţionată la un unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului de parcare.

Instalaţia de incubare a icrelor de somn

Instalaţia de incubare a icrelor de somn are ca scop realizarea condiţiilor de optime de incubare a acestora. Se asigură alimentarea, menţinerea unui nivel optim, tratarea icrelor şi evacuarea apei individualizată din fiecare incubator Componenţa instalaţiei

Instalaţia se compune din următoarele subansamble: a) Ansamblu pregătire incubaţie; b)instalaţie de alimentare incubatoare; c)incubator ; d)suport incubatoare;

e)instalaţie de evacuare.

Descrierea şi realizarea instalaţiei

b) Ansamblu pregătire incubaţie

Este constituit din: - instalaţie de alimentare cu apă tehnologică; - tăvi pentru fecundare ; - rame suport pentru icre; - plaformă suport.

Instalaţia de alimentare cu apă tehnologică constă dintr- o conductă metalică cu diametrul de 100 mm, racordată la conducta care alimentează staţia de incubaţie, pe care sunt montaţi robineţi la distante de 1,0 m, prin intermediul unor ţevi cu diametrul de 25mm.

Tăvile pentru întinderea icrelor pe rame după fecundare, sunt confecţionate din tablă galvanizată şi au dimensiunile de 180 x 67 x 6,5 cm.

Având în vedere că somnul este o specie care, în mediul natural, depune icrele pe vegetaţie acestea fiind lipicioase, pentru incubarea artificială se folosesc rame

suport. Ramele suport sunt confecţionate dintr-un cadru metalic din sârmă de inox cu dimetrul de 3 mm, pe care se fixează o pânză de nytal. Ramele sunt dreptunghiulare cu dimensiunile de de 50,0 cm lungime şi 30,0 lăţime. În incubator

se fixează pe suportul special, pe lungime, având la capete nişte prelungiri în unghi drept , care pătrund în fanta suportului şi le menţin astfel în poziţie verticală.

Platforma suport este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată. Pe picioarele suportului sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt aşezate „blaturile „ din lemn.

53

Page 54: Tehnologie Stiuca

b)Instalaţia de alimentare Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a celor 40 de

incubatore dispuse pe două rânduri. Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică printr-o conductă

metalică cu diametrul de 500 mm. Reglarea debitului se face prin intermediul unei vane. La intrarea în staţie, conducta se ramifică, pentru a realiza alimentarea independentă a celor două rânduri de incubatoare, în două braţe paralele, cu diametrul de 100mm, pe care sunt montaţi robineţi care permite alimentarea optimă a fiecărui incubator.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete. Alimentarea cu apă a incubatoarelor se realizează prin lateral, pe deasupra incubatorului, prin conducte metalice cu Ф 25mm, în formă curbată la capătul superior, (în formă de pipă), iar reglarea debitului, prin intermediul unor robinete. La capătul superior al ţevii de alimentare se ataşează, prin intermediul unui furtun, o ţeavă metalică în formă de „T‖ , latura lungă orizontală fiind prevăzută cu numeroase orificii de 2mm, care asigură distribuţia apei pe întreaga suprafaţă a incubatorului şi oxigenarea suplimentară a apei tehnologice. Debitul de lucru în perioada de incubaţie este 5-6 l / min.

b)Incubator tip Nucet utilizat la incubarea icrelor de somn Incubatorul tip Nucet, este realizat dintr-o cutie metalică, cu

dimensiunile 60 x 60 x 55 cm, în care se introduce un juvelnic confecţionat din sită de Nytal cu ochiuri de 500 μ, dimensiunile 52 x 52 x 46 cm; juvelnicul este susţinut

de un stelaj metalic din fier beton Ф 4mm, cu dimensiunile 56 x 56 x 55. Incubatorul mai este echipat cu un suport pentru fixarea ramelor reprezentat de un

cadru metalic pătrat, cu latura de 51 cm. Pe două dintre laturile opuse ale acestui suport sunt realizate fante cu deschiderea de 5mm, la distanţă de 2 cm, pe care

sunt aşezate ramele cu icre. Incubatorul are un volum de 180 l apă şi o capacitate maximă de incubare de 1,5 kg icre.

Evacuarea apei din incubator se realizează prin intermediul unui ştuţ de evacuare cu Ф 50 mm, situat pe latura opusă alimentării , în partea superioară.

c)Suportul incubatoarelor este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată.

Pe picioarele suportului sunt sudate lonjerone confecţionate din ţeavă pătrată pe care sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt dispuse incubatoarele.

d) Instalaţia de evacuare Asigură evacuarea apei reziduale utilizată în procesul tehnologic. Instalaţia este confecţionată din tubulatură din PVC îmbinată cu adeziv

Codex şi este construită din 2 jgheaburi înclinate care colectează apa evacuată din incubatoare, fixate pe cadrul instalaţiei prin intermediul unor coliere.

54

Page 55: Tehnologie Stiuca

Fig. nr 2. Incinte de incubare a icrelor de somn Tip ―Nucet”

Module pentru parcarea larvelor de somn Modulul de parcare a larvelor (Fig. nr. 3) este utilizat pentru parcarea

acestora pe o perioadă de 4-5 zile după eclozare.

Fig nr.3 Module de parcarea şi creşterea larvelor de somn

Componenţa instalaţiei Instalaţia se compune din următoarele subansamble:

55

Page 56: Tehnologie Stiuca

a) Instalaţie de alimentare; b) Bazin pentru parcarea larvelor de somn;

c) Instalaţie de evacuare.

Descrierea şi realizarea instalaţiei

a)Instalaţia de alimentare Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a incintelor

ce sunt dispuse pe două niveluri. Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică cu diametrul de ∅

- 75 ce asigură distribuirea apei tehnologice, fiecare bazin fiind alimentat de la un robinet cu reglare fină cu ventil care permite alimentarea optimă a acestora.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete. Prin intermediul unor coturi , apa pătrunde într-o ţeavă prevăzută cu numeroase orificii care asigură distribuirea apei uniformă pe suprafaţa incintelor de creştere şi oxigenarea suplimentară.

Instalaţiei de alimentare a bazinelor pentru parcarea larvelor de somn este realizată din PVC. S-au utilizat, conductele de Ф 40 pentru robinetele de alimentare a fiecărui bazin, utilizându-se ţevi, coturi şi ―T - uri‖

b)Bazinul pentru parcarea larvelor de somn Bazinul pentru parcarea larvelor de somn este o incintă în care se realizează

parcarea pe o perioadă de 5 zile a larvelor eclozate. Bazinul este realizat din PVC. Are forma tronconică cu diametrul inferior de 900 mm, cel superior de 1000 mm şi înălţimea de 1200 mm, care are prevăzut la capătul opus alimentării un orificiu de scurgere cu diametrul de 50 mm. În acest orificiu se plasează o tubulatură ce va asigura preluarea surplusului de apă din incintă realizând în acest fel circulaţia apei. Tubul de evacuare este confecţionat din ţeavă din PP-R, racordat la orificiu de scurgere prin intermediul unui cot. Capacitatea acestor incinte este de 10-12 mii larve.

Module pentru creşterea larvelor de somn

Descrierea şi realizarea instalaţiei

Unitatea de creştere a puilor de sşomn este destinată dezvoltării acestora începând de la faza de larve de 5 zile până la vârsta de 45 zile.

Instalaţia asigură spaţiul necesar dezvoltării acestora, alimentarea cu apă şi reglarea nivelului acesteia, evacuarea apei uzate.

Componenţa unităţii de creştere. Instalaţia se compune din următoarele subansamble principale:

a) Instalaţie de alimentare; b) Bazin de creştere paralelipipedic c) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei

56

Page 57: Tehnologie Stiuca

a) Instalaţia de alimentare cu apă a unităţii de creştere a puilor de somn asigură debitul de apă tehnologică cu caracteristicile fizice şi chimice optime pentru creşterea puietului de sturioni.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1II , un robinet, coturi, un teu

şi segmente din ţeavă de 1II perforată, poziţionate pe marginea superioară a

bazinului îmbinate prin tuburi flexibile şi fixate cu coliere din masă plastică. b) Bazinul de creştere este confecţionat din fibră de sticlă cu latura de 2,0

mm şi înălţimea de 0,9 m. În centrul bazinului este practicat un orificiu prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Bazinul este prevăzut cu picioare fixându-se direct pe pardoseala halei.

c)Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de creştere a puilor de somn are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazinul circular.

Instalaţia este alcătuită dintr-un cilindru de inox perforat, cu înălţimea de 20 cm, care este etanşiezat în orificiul de scurgere prin intermediul unei rame de lemn pe care se lipeşte burete. Perforaţiile cilindrului interior asigură scurgerea apei din bazin.

În funcţie de mărimea puietului cilindrul poate fi îmbrăcat în „mânecuţe „ de nytal care să nu permită evadarea materialului piscicol.

Tubulatura de evacuare este executată din coturi, tuburi şi un teu realizate din PVC având diametrul de 110 mm, îmbinate cu adeziv de tip Codez. Legătura dintre orificiul de scurgere şi conductele de evacuare se realizează printr-un manşon flexibil fixat cu coliere Ф110.

Tubul de reglaj are ataşat un mâner în partea superioară cu care poate fi poziţionat astfel încât să se poată obţine nivelul dorit sau, în caz de scoatere, se poate evacua apa din bazinul de creştere.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 0,8 m.

3. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI

Tehnologia de reproducere artificială şi creştere a larvelor speciei Silurus glanis presupune parcurgerea următoarelor faze:

• Asigurarea loturilor de reproducători • evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului; • parcarea, prematurarea reproducătorilor • maturarea reproducătorilor • stimularea maturãrii celulelor sexuale; • colectarea produselor sexuale; • fecundarea; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; • prelevarea şi parcarea larvelor în incintele de parcare; • ambalarea şi transportul larvelor; • cresterea larvelor până la vârsta de 45 zile

Schema cadru a tehnologiei de obţinere prin reproducere artificială a descendenţilor speciei Silurus glanis somn este prezentată în figura nr. 4

57

Page 58: Tehnologie Stiuca

Fig nr. 4 Schema fluxului tehnologic de obţinere prin reproducere artificială

a larvelor de somn

Asigurarea loturilor de reproducători

Evaluarea preliminară a reproducătorilor

Aprecierea stării fiziologice şi de întreţinere

Parcare reproducători Condiţii de parcare Bazine din pământ 2000-3000 mp Debit de alimentare de 3-5 l/s/ha

Nivel de oxigen nu mai mic de 5 mg/l

Testarea opţională a reproducătorilor

Evaluarea stadiului de maturare a gonadelor

Stimulare hormonală Injectare cu extract hipofizar

Maturare Module de maturare

Debit de alimentare 8-10 l/s/ha

Femele Prelevare produse sexuale Masculi Prin masare uşoară Prelevare cu seringa prevăzută

cu tub tygon sau sacrificare

Fecundare Cu spermă proaspătă prin metoda uscată . 2 ml spermă la 100 ml

Incubare

Incubare Tratamente icre embrionate Eclozare larve Incubatoare tip Nucet

Parcare Ambalare

58

Page 59: Tehnologie Stiuca

Asigurarea lotului de reproducători. Reproducătorii de somn utilizati la reproducere artificială provin din loturile crescute în ferme, special în acest scop. Toamna, reproducătorii sunt pescuiţi din bazinele de creştere şi introduşi în bazinele de iernare unde se asigură cca. 4kg hrană / kg somn, constituită din peşte fără valoare economică. Pentru constituirea lotului de reproducători se aleg peşti în vârstă de 4-8 ani, cu greutatea de 6-10 kg.

Fig nr. 5 reproducători de somn

Evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului;

Reproducătorii de somn sunt pescuiţi din bazinele de iernare şi se separă pe

sexe când temperatura apei atinge 15-18oC. După separarea lor se introduc în

bazinele de prematurare populate cu peşte de calitate inferioară, ca suport alimentar.

Criterii morfologice utilizate la determinarea sexului la somn

Criterii/sex Mascul Femelă

Forma papilei genitale Concavă, mică Bombată, ovală

Forma capului Puţin pătrăţos Pătrat

Rugozitatea Aspre Netede la atingere înotătoarelor pectorale

Culoarea tegumentului Închisă Deschisă în zona ventrală

Sedimentarea Lentă Rapidă eritrocitelor

Reproducătorii sunt ţinuţi în bazinele de maturare până în momentul în care

temperatura apei atinge şi se menţine în jurul valorii de 22-24 oC şi nu scade sub

19-20 0C

59

Page 60: Tehnologie Stiuca

Stimularea maturãrii celulelor sexuale

Când temperatura apei se menţine în jurul valorii de 24 oC reproducătorii

masculi şi femele, sunt pescuiţi din bazinele de maturare şi introduşi în modulele de parcare maturare din staţia de incubaţie. Înainte de introducerea în modulele de maturare, reproducătorii sunt ţinuţi pentru 15 minute într-o soluţie salină 2,5% .

Tratamentul hormonal se realizează după 24 de ore de la parcarea reproducătorilor în staţia de incubaţie. Pentru stimularea maturării celulelor sexuale la somn, se utilizează hipofiza de crap.

Stimularea hormonală se realizează în două trepte :

- treapta I - 0,5 mg/ kg corp atât la femele, cât si la masculi; - treapta a – II-a - 4 mg / kg corp la femele şi 3 mg / kg corp la masculi . Înainte de injectare şi de recoltarea gameţilor, femelele şi masculii sunt

anesteziaţi într-o soluţie de 2-fenoxietanol (1:1000).

Injecţia se efectuează în muşchiul dorsal, la baza înotătoarei dorsale. Dupa injectare, reproducătorii separaţi pe sexe, sunt introduşi în căzi, pentru maturare, în staţia de incubaţie. În perioada de maturare temperatura

optimă este de 240C, iar cantitatea de oxigen dizolvat de minim 6 mg /l.

Ovulaţia se poate produce după cca. 12 -13 ore de la administrarea celei de a doua doze. Colectarea icrelor si fecundarea artificială. Colectarea icrelor se face de la femele perfect mature din punct de vedere sexual. Procedeul de recoltarea este masarea abdomenului, cunoscut tehnologic ca „ mulgere‖

Se masează uşor abdomenul in directie longitudinala, de sus in jos, in lungul liniei axiale a abdomenului, impingandu-se icrele catre orificiul genital.

De la fiecare femela se colecteaza o singura portie de icre; exemplarele a caror gonade sunt bine dezvoltate elimina usor si, in general , intreaga cantitate de icre din ovar: icrele remanente sunt in numar redus. După recoltarea icrelor se cântăreşte un gram de icre şi se numără pentru determinarea fecundităţii absolute (număr icre / femelă) şi relativă (număr icre / kg femelă ). De la o femelă de somn se recoltează cca. 160- 200.000 icre.

La fel se procedează si cu masculii, sperma se recoltează în cristalizoare prin mulgere, sau cu ajutorul unei seringi prevăzută cu tub tygon de 5-6 cm. Tubul se introduce încet în orificiul urogenital. La exemplarele la care spermiaţia este completă, sperma începe să urce în seringă în momentul retragerii pistonului.

Sperma este depozitată timp de 4 ore la temperatura de 4 0C. Concentraţia

spermei este determinată la microscop (400 ×) cu camera Thoma, iar numărul mediu este exprimat la 20 de diviziuni ale camerei Thoma. Din punct de vedere volumetric, cantitatea medie de spermă recoltată este de 2,0– 2, 5 ml/kg masă

corporală. Masculii produc între 0,13 – 0,14 × 109 spermatozoizi/kg masă corporală

Fecundarea artificială

Icrele povenite de la fiecare femelă, sunt cântărite şi distribuite în vase de plastic, câte 200 g icre în fiecare vas. Fecundarea se realizează cu amestec de spermă provenit de la cel puţin 2-3 masculi. Pentru fecundarea a 100 g icre sunt

60

Page 61: Tehnologie Stiuca

necesari 2 ml spermă. Icrele şi sperma sunt omogenizate într-o soluţie de fecundare formată din 0,3 % NaCl. Volumul soluţiei de activare este de 50 ml/100 g icre. Amestecul este omogenizat timp de 10 secunde, iar apoi, după 2 minute, se administrează încă 25 ml soluţie de activare şi sunt întinse pe ramele de nytal cu ajutorul unei pene. După alte 5 minute, icrele fecundate sunt introduse pentru incubare în incubatoarele Nucet .

Incubarea produselor sexuale Incubarea icrelor va începe odată cu introducerea şi fixarea ramelor în incubatorul Nucet. Incubaţia durează 3 zile, la temperatura de 21-23°C.

Pentru somn temperatura optimă de incubaţie este de 23-240 C.

Pe durata embriogenezei debitul de alimentarea al incintelor de incubaţie se va corela cu necesităţile fiziologice ale embrionului în diferitele lui stadii de dezvoltare.

Debitul de alimentare al incubatoarelor până la faza de gastrulaţie a icrei va fi reglat de aşa manieră încât să creeze unui curent de apă care să nu producă deslipirea icrelor de pe rame (3- 4 l/min). După gastrulaţie, incubatorul se alimentează cu un volum de apă mai mare (5 – 7 l/min.)

Un factor important ce trebuie asigurat şi controlat pe perioada de dezvoltare embrionară este consumul de oxigen care pe perioada embriogenezei creşte pe măsura dezvoltării embrionului.

Pe parcursul embriogenezei nivelul oxigenului în incintele de incubare va fi menţinut la valori de minim 5 – 6 mg/l.

Controlul fungilor pe perioada incubaţiei se va realiza prin îmbăierea icrelor, cu soluţie de formalină, timp de 15 minute. Primul tratament se va realiza la 24 de ore de la fecundare , iar următoarele la intervale de 12 ore până în momentul apariţiei veziculelor optice.

Pe perioada incubaţiei se va stabili supravieţuirea în diferite faze ale dezvoltării embrionare. Procentul de fecundare se va stabili la cca. 24 de ore de la fecundare.

După eclozare, ramele se scot din incubator, iar larvele sunt ţinute în incubatoare, încă 2-3 zile.

Prelevarea şi parcarea larvelor

Prelevarea larvelor eclozate se realizează pe pernă de apă în mod continuu, în tancuri individuale de colectare. Tancul de colectare este prevăzut cu un juvelnic din plasă de nytal cu latura ochiului de 0,3 - 0,5 mm pentru concentrarea larvelor.

Larvele concentrate sunt prelevate cu ajutorul unor palete şi introduse în incinte speciale de parcare. Operaţiunea se efectuează continuu până la sfârşitul eclozării. Numărarea larvelor se efectuează direct în momentul colectării.

Densitatea de populare va fi de 40 – 60 ex/l. Curentul de apă în bazinele de parcare a larvelor va fi reglat de 5 l/min. Larvele vor rămâne în aceste incinte o perioadă de 5 - 7 zile până la resorbţia sacului vitelin. Ambalarea şi transportul larvelor de somn

61

Page 62: Tehnologie Stiuca

Larvele de somn se transportă în pungi de polietilenă standard de 40 l, în

care raportul între volumul de apă şi volumul de oxigen este de 1/1. Densitatea larvelor la o pungă standard se stabileşte funcţie de durata

transportului şi temperatura aerului, conform tabelului de mai jos:

Densitatea larvelor de somn la punga standard

Tabelul nr.2

Temperatura Masa Durata transportului

0 C

medie

10 ore 25 ore 50 ore

G/ex

25 0,01 15000 15000 7000

0,02 7000 7000 4000

0,03 5000 5000 2000

Transportul larvelor în condiţii optime se realizează cu maşini izoterme dotate cu unităţi de condiţionare a temperaturii mediului incintei. În lipsa acestora transportul se poate realiza cu mijloace de transport obişnuite cu respectarea următoarelor condiţii:

– capacitatea maşinii să fie corelată cu numărul pungilor ce urmează să fie transportate;

– incinta de transport să fie capitonată cu un număr suficient de materiale ( cartoane sau pături ) care să împiedice spargerea sacilor;

– să fie prevăzută cu o rezervă de oxigen de minim 50l, rezervă dotată cu manometru şi furtun şi o rezervă de saci de 10% din numărul sacilor care se transportă .

Caracteristici ale dezvoltării embrionare si larvare

Dezvoltarea embrionară este rapidă. Incubaţia durează 3 zile, la temperatura de 23-24°C. Urmărind dinamica dezvoltării embrionare, se constată că la scurt timp după fecundare se conturează corpul embrionului la care se distinge un număr variabil de miomere. La circa 20 - 30 de ore se formează 28 - 30 de miomere, sacul vitelin devine piriform, apar primordiile ochilor şi capsulele auditive. În etapa în care se disting 36 de miomere, sacul vitelin devine sferic. Se observă intestinul, care ajunge până în dreptul celui de – al 19 –lea miomer.

La somn, în această etapă de dezvoltare, nevoia de oxigen a embrionului este relativ mai scăzută, comparativ cu majoritatea ciprinidelor fitofage. Embrionii şi larvele rezistă la concentraţii foarte scăzute de oxigen în apă. În timpul zilei, de

exemplu, cantitatea de oxigen în incubator, poate scădea între 3 şi 7 mgO2/l, la

22 - 25°C, iar în timpul nopţii între 1,5 si 3,5 mgO2/l, la 23°C. După circa 48 de ore, embrionul este bine conturat, având 6,37 mm. Procesul

de segmentare nu a luat sfârşit, iar numărul miomerelor a ajuns la 41. Sistemul

62

Page 63: Tehnologie Stiuca

venos şi circulaţia sanguină sunt funcţionale; schimbul de gaze are loc la nivelul venelor lui Cuvier..

Cu putin timp înainte de eclozare, embrionul are 7,4 mm, la cap, în zona epifizei şi puţin înapoia ochilor, se observă un număr nu prea mare de glande de eclozare. Comparativ cu alte specii, glandele de eclozare sunt mai reduse, ca urmare a faptului că membrana oului este mai fragilă şi liza se face cu uşurinţă. În apropierea gurii se observă prima pereche de mustăţi, pe care se găsesc numeroase glande cu o secreţie cleioasă, care ajută larvele să se prindă de plantele din apă. Capul este scurt şi lipsit de sacul vitelin, a cărui formă este sferică. Gura este formată, având o poziţie terminal-inferioară. În zona operculelor se observă arcul mandibular al aortei şi jumatatea ventrală a arcului hioidian, care se uneşte cu aorta mandibulară. Pe suparafaţa sacului vitelin se dezvoltă reţeaua venelor lui Cuvier, care servesc la respiraţie. Nu se observă încă înotătoarele pectorale. Ochii nu sunt pigmentaţi şi embrionul nu manifestă nici un fel de reacţie la lumină.

Perioada larvară. La sfârşitul celor trei zile de incubaţie, la temperatura de 24 - 25°C, se produce eclozarea embrionului. La puţin timp după eclozare, larvele au cca. 8,4 mm lungime. Gura este terminală, mare, dar funcţională. Se observă şi cea de-a doua pereche de mustăţi, mult mai mici decât prima pereche (care s-au alungit), şi care folosesc la fixarea larvelor de diferite obiecte din apă. Operculele s-au format, dar sunt încă reduse; nu sunt mobile şi nu acoperă zona marginală a branhiilor. Pe arcurile branhiale au început să se formeze branhiile sub formă de muguri. Deşi la procesul de respiraţie participă în această etapă şi branhiile, principalul organ care foloseste la schimbul de gaze, ramân încă, venele lui Cuvier, dezvoltate sub forma unei reţele pe suprafaţa sacului vitelin. Aripioarele pectorale sunt la începutul formării lor. Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi melanofori; de asemenea, ochii au început să se pigmenteze, dar numai în partea centrală, zona marginală fiind înca nepigmentată.

Larvele au o puternică reacţie negativă la lumină şi de aceea în timpul zilei stau la fundul apei. În mod experimental, proiectându-se un fascicul de lumina asupra lor, ele se raspândesc în direcţie opusă, iar dacă lumina este difuză şi vine de sus, larvele se aseaza pe fundul vasului. Sunt în general sedentare, stând fixate cu ajutorul mustăţilor pe obiectele de pe fundul apei. In acest timp însă, efectuează în permanenţă mişcări ondulatorii cu partea terminală a corpului şi coada, creând o mişcare a apei care le ajută la o bună respiraţie. De aceea, rolul mustăţilor în această etapă este mai ales acela de a le fixa, de a le frâna, în momentul când execută mişcari ondulatorii.

Dupa circa 7 zile de la ecozare, lungimea este de 14 mm în această etapă, larvele încep să se hranească activ, deşi mai au încă rezerve viteline (se găsesc în etapa nutriţiei mixte endogenă – exogenă). Gura este mare, funcţională, şi prevazută în zona marginală cu terminaţii nervoase, cu rol gustativ; acelaşi rol îl au şi mustăţile care nu mai prezintă glande lipicioase, deci nu mai folosesc la fixarea larvelor. Este de fapt o modificare în concordanţă cu apariţia funcţiei de hrănire activă, care presupune capacitatea şi necesitatea de deplasare şi de vânare a hranei.

Rolul principal în procesul de respiraţie îl au branhiile; reţeaua venelor lui Cuvier (acum complet acoperite de opercul) este foarte redusă şi nu mai foloseşte la

63

Page 64: Tehnologie Stiuca

respiraţie. În aceasta etapă începe să se formeze ţesutul mezenchimatos în dreptul aripioarelor neperechi şi la pectorale. Pigmentaţia se aceentuează datorită înmulţirii numărului de melanofori răspândiţi pe toată suprafaţa corpului. Larvele se deplasează în zona de la fundul apei şi mai au încă o slabă reacţie negativă la lumină.

După 8 - 9 zile de la eclozare, larvele au consumat în întregime rezervele viteline şi se hrănesc îndeosebi cu plancton. Până la vârsta de 15-20 de zile, principala bază trofică este alcătuită din zooplancton (copepode şi cladocere), iar de la vârsta de 25 - 30 de zile în conţinutul stomacal se găsesc şi larve de chironomide şi efemeride. Puii de o vară devin ihtiofagi .

Aşadar, pe parcursul dezvoltării, larvele şi puii de somn folosesc mai multe nivele trofice; cunoaşterea acestor nivele ne permite dirijarea corectă a creşterii lor.

Creşterea larvelor până la atingerea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor

Schema cadru a tehnologiei de creştere a puilor de somn este prezentată în

Figura 6.

Norma de populare

Larvele obţinute de la fiecare femelă sunt populate separat în incintele de

creştere. Norma de populare este de 1500ex/m

3 şi se stabileşte luându-se în

considerare pierderile tehnologice pe etapa de creştere care în general sunt estimate la 30%.

Pregătirea modulelor de creştere şi popularea larvelor.

Pregătirea incintelor de creştere se realizeză cu 48 de ore înainte de populare. Acestea sunt riguros igenizate pe toată suprafaţa cu soluţie de Germostop 10%, soluţie ce este menţinută timp de o oră, după care este îndepărtată prin clătiri repetate.

Înălţimea coloanei de apă în incintele de creştere a larvelor se reglează la 20 cm.

Apa tehnologică din incinte va fi evaluată din punct de vedere fizico-chimic prin determinarea temperaturii, a pH –ului, oxigenului.

Debitul de alimentare în incintele de prematurare se stabileşte între 5 -7 l/min.

Lansarea larvelor în incintele de creştere se realizează după egalizarea temperaturii apei din incinta de transport.

Nivelul oxigenului dizolvat se va menţine la un nivel minim de 7mg/l. Imediat după populare puii vor fi intens monitorizaţi pentru a se observa

modul în care aceştia se adaptează la noile condiţii de mediu. Concomitent cu monitorizarea materialului biologic se monitorizează la

interval de trei ore parametrii fizico-chimici, respectiv temperatura şi oxigenul. 64

Page 65: Tehnologie Stiuca

Hrănirea

Creşterea larvelor până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor se realizează pe seama unei scheme de hrănire ce presupune administrarea de hrană vie în primele 7–8 zile de creştere şi mai apoi pe o diete mixtă formată din hrană naturală şi furaj.

Hrănirea exclusivă cu hrană naturală se bazează pe folosirea, fie simplă, fie combinată, a unor organisme planctonice şi bentonice. Sunt folosite cladocerele Daphnia sp., Moina sp. şi Bosmina sp. filopodul Artemia salina şi oligochetul Tubifex sp., ambele categorii de organisme colectate din mediul natural sau obţinute în culturi.

Combinaţiile de hrană naturală practicate sunt următoarele:

• 90 % zooplancton şi 10 % Tubifex sp. • 50% zooplancton dulcicol sau salin 50% Tubifex sp.

Ambele tipuri de hrană (plancton şi bentos) înainte de administrate sunt

supuse unui tratament profilactic cu o soluţie 1% de albastru de metilen în cazul oligocetului Tubifex sp. şi cu o soluţie de 23 mg/l permanganat de potasiu în cazul zooplanctonului dulcicol.

Raţia de hrană se stabileşte zilnic funcţie de greutatea lotului. Raţia administrată în 24 de ore se calculează în procent de 100% din greutatea lotului în ziua respectivă.

Fracţii egale din această raţie se distribuie la interval de 3 ore, atât în perioada zilei, cât şi în perioada nopţii.

Hrănirea larvelor folosind hrană naturală vie în dietă mixtă cu furaj va presupune aplicarea următoarei scheme de hrănire ce va permite trecerea eşalonată la o hrănire bazată exclusiv de furaj :

- primele 5 zile: 85% zooplancton, 5% bentos ,10% furaj; - următoarele 5 zile: 60 % zooplancton, 20%, bentos, 25% furaj; - următoarele 5 zile: 50% zooplancton, 5%, bentos, 50 % furaj; - următoarele 5 zile: 10 % zooplancton, 5 %, bentos, 85 % furaj; - perioada următoare hrănirea va fi asigurată numai de furaj.

Odată cu trecerea exclusivă pe furaj, raţia zilnică va fi de stabilită funcţie de consum, procentul variind între 4-20 % din greutatea lotului.

Se recomandă folosirea furajelor cu un conţinut proteic de 35 -45%. Cantitatea

de furaj administrată, precum şi granulaţia acestuia, va ţine seama în principal de talia puilor şi de temperatură apei tehnologice. Procentul de hrană la puii de somn se va stabili la 10% din greutatea totală a lotului/zi pentru exemplarele cu masa corporală de 0,5g, în condiţiile în care

temperatura apei tehnologice este de 25 0C. Acest procent va fi redus odată cu

creşterea temperaturii. În condiţiile în care lotul are o masă corporală de 1– 3 g/ex. raţia va fi stabilită la 2,5 -3,5 % din greutatea lotului. Intervalul de timp între mese va fi de 4 – 6 ore.

65

Page 66: Tehnologie Stiuca

În condiţiile în care lotul va deveni heterogen va fi absolut necesar să fie regrupat pe categorii de greutate, situaţie în care raţia va fi ajustată funcţie de biomasă, iar granulaţia furajului administrat va fi corelată cu dimensiunea materialului biologic.

Sporul de creştere ce trebuie obţinut după 45 de zile, până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor este de 3-4 g / ex.

Condiţii de întreţinere pe perioada creşterii.

In incintele de creştere trebuie sã se respecte o igienã strictã. Igenizarea se va realiza înainte de fiecare masă şi va consta în îndepărtarea dejecţiilor şi a eventualelor resturi de furaj rămase de la masa precedentă. Cel puţin odată la 24 de ore se vor igeniza pereţii incintei prin frecarea acestora cu un burete îmbibat într-o soluţie de permanganat de potasiu cu o concentraţie de 23 mg/l. Se mai poate utiliza albastru de metil în concentraţie de 1%.

In timpul creşterii se fac tratamente preventive pentru mixobacterii şi ihtiofitiriaza: simptomele acestor boli sunt: slăbire, albirea cozii cu necroză şi apoi căderea zonei necrozate din coadă. Pentru tratament se utilizează oxitetraciclină + neomicină ca băi 5 g/100 l apă de două ori/zi.

Pentru ihtioftiriază se utlizează verde de malahit combinat cu formalină (4 g

verde malahit/l formalină proaspătă ; din această soluţie se iau 20 – 25 ml/m3 apă

şi se distribuie direct în cadă oprind curentul de apă timp de o oră, dar intervenind cu instalaţie de aerare a apei. Tratamentul se repetă de 3 ori la interval de 24 de ore.

66

Page 67: Tehnologie Stiuca

Schema fluxului tehnologiei de creştere

a puilor de somn Figura 6

Pregătirea sistemului de

creştere Monitorizarea parametrilor chimici

Igenizare incinte de creştere

ai apei tehnologice

Populare material biologic Populare

individuală a larvelor • Debit de alimentare 5l/min în

momentul populării larvelor, 7 –

15l/min în perioada de creştere

Hrănire pui

• Funcţie de t0 apei;

Creşterea pui

• Raţia zilnică conformă, stabilită

funcţie de masa corporală a lotului

Igenizarea incintelor • Zilnic după fiecare

masă administrată

Monitorizarea ritmului de creştere

• Cântăriri săptămânale; • Selecţie şi regruparea

materialului biologic pe categorii de greutate;

• Administrarea de furaj adecvat fiecărei grupe de

Monitorizarea stării

sanitare Instituirea măsurilor de

tratament la apariţiei

primelor simptome de

îmbolnăvire

Monitorizarea factorilor fizici

şi chimici ai apei tehnologice

Recoltare material populare somn

67

Page 68: Tehnologie Stiuca

4. REGULI PENTRU VERIFICAREA TEHNOLOGIEI

Sistemul tehnologic şi tehnologia de reproducere artificială şi creştere în perioada de dezvoltare posteembrionară a şalăului se va verifica în baza următoarei metodologii:

Probe şi verificări iniţiale a instalaţiei de alimentare a apei

- Verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de alimentare, distribuţie şi evacuare a apei, nu se admit pierderi de apă la etanşeizării, nu se admite lipsa postamentului de protecţie, nu se admite valori mai mari ale presiunii faţă de valoarea de referinţă stabilită iniţial;

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare, nu se admit pierderi de apă la îmbinări;

- Verificarea poziţiei vanelor pe traseul de trecere a apei, nu se admit robineţi închişi;

- Verificarea parametrilor chimici ai apei, nu se admite depăşirea valorii acestora faţă de valorile prevăzute prin Ord. 161/2006 - Ape de suprafaţă

Probe şi verificări iniţiale a modulelor specifice de reproducere şi creştere

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare şi evacuare a modulelor de reproducere şi de creştere, nu se admit pierderi de apă;

- Verificarea asigurării menţinerii nivelului constant de 1, 0 m şi respectiv 0,8 m în cele două tipuri de bazine, nu se admit nivele sub aceste valori;

Verificări de lot A. Verificarea materialului de populare în momentul achiziţiei - Verificarea densităţii materialului în pungile standard de transport; nu se

admite depăşirea normelor şi condiţiilor de transport prezentate; - Verificarea etanşeităţii pungilor de transport; nu se admit pungile care pierd

apă sau oxigen; - Verificări în momentul populării materialului piscicol - Verificarea valorii oxigenului dizolvat în apă din incinta de creştere; nu se

admit valori mai mici de 7 mg/l - Verificarea temperaturii apei bazinului înaintea deversării materialului de

populare; nu se admite deversarea directă a materialului în condiţiile în care sunt înregistrate diferenţe între temperatura apei din punga de transport şi apa bazinului; deversarea se va realiza după o prealabilă acomodare a materialului piscicol, la temperatura mediului acvatic;

- Verificarea reactivităţii materialului în momentul populării; nu se admite ca la populare materialului piscicol să prezinte mişcări anormale, sau să intre în decubit lateral;

68

Page 69: Tehnologie Stiuca

C. Verificarea periodică a evoluţiei materialului biologic. - Verificarea zilnică, pe întreaga perioadă de creştere a masei medii şi

lungimii totale a materialului piscicol; numărul minim de exemplare verificate - 15 ;

- Verificarea permanentă, pe întreaga perioadă de creştere, a stării sanitare a materialului piscicol;

5. METODE DE VERIFICARE

Aparatura Pentru verificarea parametrilor chimici ai apei : - Oxigenometru; - pH- metru; - Termometru; - Photometru - Balanţă analitică; Pentru verificări indicilor tehnologici ai materialului piscicol: - Ihtiometru; - Balanţă tehnică. Pentru verificarea stării sanitare a materialului piscicol: - Microscop cu putere de rezoluţie de la cca 30 X la cca 1000X ( tip. ML – 4M)

Metode Metode chimice de determinare a calităţii apei tehnologice

Evaluarea valorilor parametrilor chimici ai apei tehnologice se efectuează conform Ord. 161/2006:

-oxigenul dizolvat se determină cu oxigenometru sau prin metoda Winkler, bazată pe oxidarea de către oxigenul molecular din apă, în mediu puternic alcalin, a hidroxidului de mangan bivalent la hidroxid de mangan trivalent, rezultatul fiind exprimat în mg/l;

-pH-ul apei se determină în upH, utilizând pH-metru cu afişare digitală; -

substanţa organică, clorurile (Cl-), azotaţii (NO3

-), azotiţii (NO2

-), amoniacul

liber (NH3), ionul de amoniu (NH4+), alcalinitatea, dioxidul de carbon se apreciază

fotometric cu ajutorul reactivilor test

Metode de determinare a stării sanitare a materialului piscicol Starea sanitară a materialului piscicol se evaluează prin : - Examenul macroscopic – pentru stabilirea diagnisticului acest examen este

doar orientativ. Se examinează cu ochiul liber sau cu lupa suprafaţa corporală, ochii, branhiile, cavitatea internă. Prin acest examen pot fi decelate zonele modificate ca : necroze, chişti, hipo sau hipersecreţii de mucus, hipertrofii sau atrofii ale organelor, modificări de culoare, paraziţi macroscopici.

- Examenul microscopic are valoare de diagnostic.

Probele se recoltează direct din peştele viu şi constau din : - raclate, superficiale şi profunde de pe suprafaţa sau zona de examinat, de

obicei branhii, tegument, mucoasă intestinală ; raclatul se aşează pe lamă

69

Page 70: Tehnologie Stiuca

şi se adaugă o picătură de apă distilată peste care se presează lamela examinându-se imediat la microscop ;

- preparate strivite – se execută din orice ţesut şi constă în strivirea unei mici porţiuni din acesta între lamă şi lamelă, astfel încât pelicula formată să devină translucidă şi cât mai subţire.

Estimarea rezultatelor se efectuează la nivel de câmp microscopic prin identificarea agenţii etiologici.

Metode de determinare a indicilor tehnologici la materialul piscicol - Masă medie - g / ex – se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel

puţin a trei eşantioane de câte 100 de indivizi, din valorile obţinute calculându-se valoarea medie ;

- Spor individual de creştere – g se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi în momentul populării, determinându-se masa iniţială, şi a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi la finele perioadei de creştere, determinându-se masa finală, se aplică formula : (Wf – Wi)/ N, unde - Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului;

N – numărul de exemplare - Rata zilnică a creşterii - g/zi, se determină cu formula :

(Wf – Wi)/ T unde- Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a

lotului T – durata ciclului de creştere [zile] - Rata specifică de creştere - SGR - % zi – se determină cu formula:

SGR = (lnWf-lnWi)*100/T [%/zi], unde: Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Procent de supravieţuire - % - se determină cu formula: Nf/Ni x 100 unde : Nf şi Ni – numărul de exemplare iniţial şi final

6. MĂSURI DE TEHNICA SECURIŢĂTII MUNCII

La punerea în funcţiune şi exploatare a sistemului tehnologic - Asamblarea instalaţiilor, punerea în funcţiune şi efectuarea probelor se va

efectua numai de personalul calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea acestora ;

- Instalaţiile se vor da în exploatare numai după verificarea existenţei şi a corectei strângeri a tuturor organelor de asamblare demontabile;

- Deservirea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea sistemului;

- Intreţinerea şi repararea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit în acest scop. Se interzice persoanelor care deservesc sistemul să remedieze defecţiunile acestuia.

- Înaintea oricărei intervenţii ( desfacere pentru curăţire, înlocuirea unor piese defecte, întreţinere sau reparaţii) se va opri obligatoriu alimentarea cu apă a sistemului;

70

Page 71: Tehnologie Stiuca

- Operaţiile de prelucrare a ţevilor (tăiere, îndoire, fasonare etc.) vor fi executate pe bancul de lucru din ateliere. Se interzice executarea operaţiilor de prelucrare a ţevilor pe schele de montaj, cu excepţia ajustării racordurilor între conducte, în vederea definitivării poziţiei de montaj;

- Prelucrarea ţevilor şi a prefabricatelor din materiale plastice se va efectua cu scule, dispozitive şi utilaje în bună stare de funcţionare şi se vor respecta Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare;

- Conductele vor fi fixate după caz pe elemente de susţinere ca: stelaje consolidate, console, suporţi etc. care să permită menţinerea acestor conducte în poziţia de pozare şi vor fi consolidate cu brăţări demontabile sau alte tipuri de elemente de susţinere.

La aplicarea tehnologiei de reproducere artificială şi creştere - La repartizarea personalului de lucru se va ţine seama de aptitudini şi de

nivelul de cunoştinţe profesionale ; - Se va evita lucrul în asalt asigurându-se necesarul de materii prime ; - Personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie :

salopetă, cizme de cauciuc ; - Se va evita contactul epidermei cu substanţer folosite la igenizarea

incintelor de creştere ; - La efectuarea analizelor chimice uzuale, determinarea oxigenului, pH – ului

se vor respecta Normele specifice de protecţia muncii pentru laboratoarele de analize fizico – chimice şi mecanice Extras 36/1999

71

Page 72: Tehnologie Stiuca

DOCUMENTAŢIE DE TRANSFER TEHNOLOGIC A TEHNOLOGIEI DE REPRODUCERE ARTIFICIALĂ A SPECIEI

TINCA TINCA - LIN

PREZENTAREA TEHNOLOGIEI

1.7. Obiect

Tehnologia elaborată vizează reproducerea controlată a speciei Tinca tina - lin,în vederea refacerii populaţiilor naturale şi introducerii şi extinderii ei în acvacultură.

1.8. Domeniul de aplicare

Potentialii beneficiari ai tehnologiei de reproducere sunt agentii economici care au ca obiect principal de activitate pescuitul si acvacultura.

Tehnologia de reproducere controlată devine aplicabilă in momentul in care exista baza logistica necesara desfasurarii intregului flux tehnologic si se are in vedere urmatoarele : - Loturi de reproducatori masculi si femele care să constituie baza biologică pentru

realizarea reproducerii şi obţinerea descendenţelor de diferite vârste; - Bazine pentru parcarea, prematurarea si maturarea reproducatorilor - Statie de reproducere artificiala cu toate dotarile necesare : module parcare

reproducători, platformă pentru fecundare, aparate de incubatie caracteristice fiecarei specii, module pentru cresterea puilor in primele faze de dezvoltare postembrionara, minilaborator.

1.3. Cerinte de mediu inconjurator

Tehnologia elaborată nu prezinta elemente poluante pentru mediu. Substantele folosite sunt omologate si acceptate in UE si nu afecteaza materialul biologic si nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologica rezultată se incadreaza in parametrii Ord. 161 / 2006 . Riscul evadarii materialului biologic este exclus, sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de sigurantă, site la incintele de

incubatie si la conductele de evacuare a apei tehnologice.

2. CONDITII TEHNICE DE APLICARE A TEHNOLOGIEI 2.1 Sistem tehnologic pentru reproducerea artificială a Tinca tinca - lin

Pentru reproducerea artificială a linului, având în vedere particularităţile reproductive ale speciei, trebuie să se asigure o bază tehnico-materială specifică şi în concordanţă cu diferitele etape ale acestui proces.

Sistemului tehnologic se va dimensiona în funcţie de capacitatea de producţie stabilită de utilizator şi va asigura prin capacitatea sa, reproducerea a minim 10 de familii pentru a asigura menţinerea şi conservarea biodiversităţii genetice a speciei.

În corelaţie cu capacitatea de incubare sistemul tehnologic va fi constituit

72

Page 73: Tehnologie Stiuca

dintr-un ansamblu de bazine de pământ : bazine de parcare-iernare, bazine de prematurare, module pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor, module de incubare a icrelor embrionate şi module pentru parcarea şi creşterea larvelor cu următoarele caracteristici tehnice:

Bazinele de parcare- iernare Sunt bazine de pământ, realizate în săpătură, au de regulă formă dreptunghiulară, suprafaţă cuprinsă între 1000 -2000 mp, maximum 3000 mp; adâncimea este de cca. 2,0m şi debitul de alimentare este de 3-5 l/sec/ha. Instalaţiile de alimentare şi de evacuare se dimensionează astfel încât inundarea şi vidarea să se poată face în circa 3 ore. Norma de populare este de 40-50 ex / ha. Bazinele de prematurare . Sunt bazine mici, în care reproducătorii de lin sunt menţinuţi după pescuitul de selecţie din primăvară, până când temperatura apei

atinge valori optime de reproducere (20-22 0C). Aceste bazine au următoarele

dimensiuni : (10 – 15) x (3 – 4) x (0,75 – 1) m şi sunt amenajate din pământ, cu alimentare şi evacuare continuă.

Modulul pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor

Pentru parcarea şi maturarea reproducătorilor de lin se utilizează 4 module: două pentru femele şi două pentru masculi. Într-un modul se introduc câte 4-5 exemplare, asigurând parcarea în vederea reproducerii a unui număr de 10 femele şi 10 masculi.

Componenţa unităţii de parcare şi maturare a reproducătorilor.

Modulul se compune din următoarele subansamble principale: a) Bazin paralelipipedic cu volumul util de 4,0 mc b) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei e) Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de parcare a reproducătorilor

Bazinul este de formă paralelipipedică cu dimensiunile de 2 x2 x 1, 2 m şi este confecţionat din prelată plastifiată. Este asamblat prin lipire prin încălzire locală şi cu adeziv. Bazinul este montat pe un cadru din ţeavă metalică cu Ф40, alcătuit din 8 elemente cu lungimea de 2, 0 m care constituie partea superioară şi inferioară a bazinului şi alte 12 elemente pe părtile laterale la distanţe de 1, 0 m unul de altul, îmbinate prin sudură, care asigură forma si rezistenţa bazinului.

Atât la partea superioară cât şi la cea inferioară sunt lipite benzi suplimentare, care dublează peretele bazinului, prevăzute cu orificii prin care trece câte o frânghie de relon cu Ф12 mm care asigură prinderea bazinului de structura metalică.

În lateralul bazinului, în partea opusă alimentării, este practicat un orificiu prelungit cu un cilindru de prelată cu diametrul de 100 mm, prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Înălţimea bazinului este de 1,2 m.

Montarea bazinului se realizează astfel : pe o platformă plană şi fără asperităţi se aşează plăci din polistiren expandat cu grosimea de 20 mm care

73

Page 74: Tehnologie Stiuca

asigură protecţia acestuia de eventuale agăţări, înţepări sau deteriorări. Se asamblează structura de susţinere a acestuia şi se prinde bazinul de prelată, cu ajutorul frânghiei de relon.

Se montează în orificiul lateral al bazinului instalaţia de scurgere şi se fixează furtunul flexibil în inel pentru asigurarea nivelului dorit.

Pe marginea superioară a bazinului, opus gurii de evacuare se fixează ţeava

de alimentare în unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului.

Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de parcare

a reproducătorilor are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazin.

Instalaţia este alcătuită dintr-un alimentării un orificiu de scurgere cu diametrul de 100 mm. În acest orificiu se plasează o tubulatură ce va asigura

preluarea surplusului de apă din incintă realizând în acest fel circulaţia apei. Etanşarea gurii de scurgere se asigură prin intermediul unui inel „O‖ Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

Tubulatura de evacuare este executată din PVC flexibil având diametrul de 100 mm, îmbinată cu adeziv de tip Codez.

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazin este asigurat prin poziţionarea tubului flexibil la nivelul dorit. Tubul flexibil este stabilizat de un inel prins de structura metalică a bazinului.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 1,0 m.

Instalaţia de alimentare cu apă a bazinului de parcare a reproducătorilor de lin asigură un debit de apă de 35 l/min.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1 3/4II

şi un robinet. Ţeava este

poziţionată la un unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului de parcare.

Instalaţia de incubare a icrelor de lin

Instalaţia de incubare a icrelor de lin are ca scop realizarea condiţiilor de optime de incubare a acestora. Se asigură alimentarea, menţinerea unui nivel optim, tratarea icrelor şi evacuarea apei individualizată din fiecare incubator Componenţa instalaţiei

Instalaţia se compune din următoarele subansamble: a) Ansamblu pregătire incubaţie; b)instalaţie de alimentare incubatoare; c)incubator ; d)suport incubatoare;

e)instalaţie de evacuare.

Descrierea şi realizarea instalaţiei

74

Page 75: Tehnologie Stiuca

d) Ansamblu pregătire incubaţie

Este constituit din: - instalaţie de alimentare cu apă tehnologică; - tăvi pentru fecundare ; - rame suport pentru icre;

- plaformă suport. Instalaţia de alimentare cu apă tehnologică constă dintr- o conductă metalică

cu diametrul de 100 mm, racordată la conducta care alimentează staţia de incubaţie, pe care sunt montaţi robineţi la distante de 1,0 m, prin intermediul unor ţevi cu diametrul de 25mm.

Tăvile pentru întinderea icrelor pe rame după fecundare, sunt confecţionate din tablă galvanizată şi au dimensiunile de 180 x 67 x 6,5 cm.

Având în vedere că linul este o specie care, în mediul natural, depune icrele pe vegetaţie acestea fiind lipicioase, pentru incubarea artificială se folosesc rame suport. Ramele suport sunt confecţionate dintr-un cadru metalic din sârmă de inox cu dimetrul de 3 mm, pe care se fixează o pânză de nytal. Ramele sunt dreptunghiulare cu dimensiunile de de 50,0 cm lungime şi 30,0 lăţime. În incubator se fixează pe suportul special, pe lungime, având la capete nişte prelungiri în unghi drept , care pătrund în fanta suportului şi le menţin astfel în poziţie verticală.

Platforma suport este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată. Pe picioarele suportului sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt aşezate „blaturile „ din lemn. b)Instalaţia de alimentare

Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a celor 40 de incubatore dispuse pe două rânduri.

Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică printr-o conductă metalică cu diametrul de 500 mm. Reglarea debitului se face prin intermediul unei vane. La intrarea în staţie, conducta se ramifică, pentru a realiza alimentarea independentă a celor două rânduri de incubatoare, în două braţe paralele, cu diametrul de 100mm, pe care sunt montaţi robineţi care permite alimentarea optimă a fiecărui incubator.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete. Alimentarea cu apă a incubatoarelor se realizează prin lateral, pe deasupra incubatorului, prin conducte metalice cu Ф 25mm, în formă curbată la capătul superior, (în formă de pipă), iar reglarea debitului, prin intermediul unor robinete. La capătul superior al ţevii de alimentare se ataşează, prin intermediul unui furtun, o ţeavă metalică în formă de „T‖ , latura lungă orizontală fiind prevăzută cu numeroase orificii de 2mm, care asigură distribuţia apei pe întreaga suprafaţă a incubatorului şi oxigenarea suplimentară a apei tehnologice. Debitul de lucru în perioada de incubaţie este 5-6 l / min.

b)Incubator tip Nucet utilizat la incubarea icrelor de lin Incubatorul tip Nucet, este realizat dintr-o cutie metalică, cu

dimensiunile 60 x 60 x 55 cm, în care se introduce un juvelnic confecţionat din sită

de Nytal cu ochiuri de 200 μ, dimensiunile 52 x 52 x 46 cm; juvelnicul este susţinut de un stelaj metalic din fier beton Ф 4mm, cu dimensiunile 56 x 56 x 55.

75

Page 76: Tehnologie Stiuca

Incubatorul mai este echipat cu un suport pentru fixarea ramelor reprezentat de un cadru metalic pătrat, cu latura de 51 cm. Pe două dintre laturile opuse ale acestui suport sunt realizate fante cu deschiderea de 5mm, la distanţă de 2 cm, pe care sunt aşezate ramele cu icre. Incubatorul are un volum de 180 l apă şi o capacitate maximă de incubare de 1,5 kg icre.

Evacuarea apei din incubator se realizează prin intermediul unui ştuţ de evacuare cu Ф 50 mm, situat pe latura opusă alimentării , în partea superioară.

c)Suportul incubatoarelor este o construcţie din profile metalice cu picioare din ţeavă pătrată.

Pe picioarele suportului sunt sudate lonjerone confecţionate din ţeavă pătrată pe care sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt dispuse incubatoarele.

d) Instalaţia de evacuare Asigură evacuarea apei reziduale utilizată în procesul tehnologic. Instalaţia este confecţionată din tubulatură din PVC îmbinată cu adeziv

Codex şi este construită din 2 jgheaburi înclinate care colectează apa evacuată din incubatoare, fixate pe cadrul instalaţiei prin intermediul unor coliere.

Module pentru creşterea larvelor de lin

Descrierea şi realizarea instalaţiei

Unitatea de creştere a puilor de lin este destinată dezvoltării acestora începând de la faza de larve de 5 zile până la vârsta de 45 zile.

Instalaţia asigură spaţiul necesar dezvoltării acestora, alimentarea cu apă şi reglarea nivelului acesteia, evacuarea apei uzate.

Componenţa unităţii de creştere. Instalaţia se compune din următoarele subansamble principale:

a) Instalaţie de alimentare; b) Bazin de creştere paralelipipedic c) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei

a) Instalaţia de alimentare cu apă a unităţii de creştere a puilor de lin asigură debitul de apă tehnologică cu caracteristicile fizice şi chimice optime pentru creşterea puietului de sturioni.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1II , un robinet, coturi, un teu

şi segmente din ţeavă de 1II perforată, poziţionate pe marginea superioară a

bazinului îmbinate prin tuburi flexibile şi fixate cu coliere din masă plastică.

76

Page 77: Tehnologie Stiuca

b) Bazinul de creştere este confecţionat din fibră de sticlă cu latura de 2,0 mm şi înălţimea de 0,9 m. În centrul bazinului este practicat un orificiu prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Bazinul este prevăzut cu picioare fixându-se direct pe pardoseala halei.

c)Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de creştere a puilor de lin are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazinul circular.

Instalaţia este alcătuită dintr-un cilindru de inox perforat, cu înălţimea de 20 cm, care este etanşiezat în orificiul de scurgere prin intermediul unei rame de lemn pe care se lipeşte burete. Perforaţiile cilindrului interior asigură scurgerea apei din bazin.

În funcţie de mărimea puietului cilindrul poate fi îmbrăcat în „mânecuţe „ de nytal care să nu permită evadarea materialului piscicol.

Tubulatura de evacuare este executată din coturi, tuburi şi un teu realizate din PVC având diametrul de 110 mm, îmbinate cu adeziv de tip Codez. Legătura dintre orificiul de scurgere şi conductele de evacuare se realizează printr-un manşon flexibil fixat cu coliere Ф110.

Tubul de reglaj are ataşat un mâner în partea superioară cu care poate fi poziţionat astfel încât să se poată obţine nivelul dorit sau, în caz de scoatere, se poate evacua apa din bazinul de creştere.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 0,8 m.

3. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI

Tehnologia de reproducere artificială şi creştere a larvelor speciei Tinca tinca presupune parcurgerea următoarelor faze:

• Asigurarea loturilor de reproducători • evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului; • parcarea, prematurarea reproducătorilor • maturarea reproducătorilor • stimularea maturãrii celulelor sexuale; • colectarea produselor sexuale; • fecundarea; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; • ambalarea şi transportul larvelor; • cresterea larvelor până la vârsta de 45 zile

Schema cadru a tehnologiei de obţinere prin reproducere artificială a descendenţilor

speciei Tinca tinca este prezentată în figura nr. 1 77

Page 78: Tehnologie Stiuca

Fig nr. 1

Schema fluxului tehnologic de obţinere prin reproducere artificială a larvelor de lin

Asigurarea loturilor de reproducători

Evaluarea preliminară a reproducătorilor

Aprecierea stării fiziologice şi de întreţinere

Parcare reproducători Condiţii de parcare Bazine din pământ 2000-3000 mp Debit de alimentare de 3-5 l/s/ha

Nivel de oxigen nu mai mic de 5 mg/l

Selecţia reproducătorilor. Parcarea

reproducătorilor în staţia de incubaţie

Femele

Prin masare uşoară

Incubare Incubatoare tip Nucet

Stimulare hormonală

Injectare cu extract hipofizar 10mg/kg corp femele şi 6mg/kgcorp masculi

Maturare Module de maturare

Debit de alimentare 8-10 l/s/ha

Prelevare produse sexuale Masculi Prelevare prin masare sau cu seringa prevăzută cu tub tygon

Fecundare Cu spermă proaspătă prin

metoda uscată . 1 ml spermă la

100 l icre

Incubare

Tratamente icre embrionate Eclozare larve

Parcare Ambalare

78

Page 79: Tehnologie Stiuca

Asigurarea lotului de reproducători. Reproducătorii de lin utilizati la reproducere artificială provin din loturile crescute în ferme, special în acest scop, sau din capturarea lor din mediul natural. Toamna, reproducătorii sunt pescuiţi din bazinele de creştere şi introduşi în bazinele de iernare. De cele mai multe ori, reproducătorii de lin sunt introduşi la iernat, împreună cu celelalte specii de ciprinde. Pentru constituirea lotului de reproducători se aleg peşti în vârstă de 3-6 ani, cu greutatea de 0,8 -2,0 kg.

Fig. nr. 2 Reproducător de lin

Evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului;

Reproducătorii de lin sunt pescuiţi din bazinele de iernare şi se separă pe

sexe când temperatura apei atinge 15-18oC. Separarea pe sexe se realizează cu

usurinţă, reproducătorii prezentând un dimorfism sexual pronunţat: masculul prezintă o dezvoltare pronunţată a centurii pelviene şi a înotătoarelor de la acest nivel, cu arcuirea şi îngroşarea pe o parte a acestora şi au talia mai mare decât femelele.

Pentru reproducerea artificială sunt folosiţi reproducatori cu greutate medie cuprinsă între 800 -1500 g/ ex la femele şi 1500 – 2000 g / ex la masculi . Reproducătorii sunt ţinuţi în bazinele de maturare până în momentul în care

temperatura apei atinge şi se menţine în jurul valorii de 22-24 oC şi nu scade sub

19-20 0C, în timpul nopţii

79

Page 80: Tehnologie Stiuca

Stimularea maturãrii celulelor sexuale

Când temperatura apei se menţine în jurul valorii de 22 oC reproducătorii

masculi şi femele, sunt pescuiţi din bazinele de maturare şi introduşi în modulele

de parcare maturare din staţia de incubaţie. Tratamentul hormonal se realizează după 24 de ore de la parcarea

reproducătorilor în staţia de incubaţie. Pentru stimularea maturării celulelor sexuale la lin, se utilizează hipofiza de crap. Doza totală de este de 10mg /kg corp pentru femele şi 6 mg / kg corp la femele .

Masculii sunt stimulaţi cu singură doză de 6mg/kg corp Stimularea hormonală a femelelor se realizează în două trepte:

- treapta I - 3-4 mg/ kg corp ; - treapta a – II-a - 6-7 mg / kg corp la femele

Injecţia se efectuează intraperitoneal. La temperaturi de 23- 25 0C,

reproducătorii sunt injectaţi seara, administrându-se prima doză la femele şi întreaga cantitate de hormon la masculi. Ce-a de –a doua doză la femele se administrază la interval 8-10 ore.

Dupa injectare, reproducătorii separaţi pe sexe, sunt introduşi în căzi, pentru maturare, în staţia de incubaţie. În perioada de maturare temperatura

optimă este de 240C, iar cantitatea de oxigen dizolvat de minim 6 mg /l.

Ovulaţia se poate produce după cca. 12 - 16 ore de la administrarea celei de a doua doze.

Colectarea icrelor si fecundarea artificială. Colectarea icrelor se realizează prin masarea uşoară a abdomenului.

Se masează uşor abdomenul in directie longitudinala, de sus in jos, in lungul liniei axiale a abdomenului, împingându-se icrele catre orificiul genital.

Femelele cedează icrele în una sau mai multe porţii. De la o femelă se recoltează între 50 şi 150 g icre. După recoltarea icrelor se cântăreşte un gram de icre şi se numără pentru determinarea fecundităţii absolute (număr icre / femelă) şi relativă (număr icre / kg femelă ). La un gram corespund cca. 1400 boabe.

La fel se procedează si cu masculii, sperma se recoltează în cristalizoare prin mulgere, sau cu ajutorul unei seringi prevăzută cu tub tygon de 5-6 cm. Tubul se introduce încet în orificiul urogenital. La exemplarele la care spermiaţia este completă, sperma începe să urce în seringă în momentul retragerii pistonului.

Din punct de vedere volumetric, cantitatea medie de spermă recoltată este de 2,0– 2, 5 ml/kg masă corporală.

Fecundarea artificială

Icrele obţinute de la fiecare femelă sunt fecundate cu amestec de spermă provenită de la mai mulţi masculi. Pentru fecundarea a 100 g icre sunt necesari 2 ml spermă. Fecundarea se realizează prin metoda uscată. Sperma se dispersează peste icre după care, amestecul este omogenizat timp de cca. 2minute. Icrele fecundate sunt întinse pe rame şi după alte 5 minute, icrele fecundate sunt introduse pentru incubare în incubatoarele Nucet .

80

Page 81: Tehnologie Stiuca

Fig. nr. 3 Intinderea icrelor pe rame

Incubarea produselor sexuale Incubarea icrelor va începe odată cu introducerea şi fixarea ramelor în incubatorul Nucet. Incubaţia durează 2-3 zile, la temperatura de 23-25°C.

Pentru lin temperatura optimă de incubaţie este de 23-250 C.

Pe durata embriogenezei debitul de alimentarea al incintelor de incubaţie se va corela cu necesităţile fiziologice ale embrionului în diferitele lui stadii de dezvoltare.

Fig. nr. 4 Introducerea ramelor în incubatoare

Debitul de alimentare al incubatoarelor până la faza de gastrulaţie a icrei va fi reglat de aşa manieră încât să creeze unui curent de apă care să nu producă deslipirea icrelor de pe rame (3- 4 l/min). După gastrulaţie, incubatorul se alimentează cu un volum de apă mai mare (5 – 7 l/min.)

81

Page 82: Tehnologie Stiuca

Un factor important ce trebuie asigurat şi controlat pe perioada de dezvoltare embrionară este consumul de oxigen care pe perioada embriogenezei creşte pe măsura dezvoltării embrionului.

Pe parcursul embriogenezei nivelul oxigenului în incintele de incubare va fi menţinut la valori de minim 5 – 6 mg/l.

Controlul fungilor pe perioada incubaţiei se va realiza prin îmbăierea icrelor, cu soluţie de formalină, timp de 15 minute. Primul tratament se va realiza la 24 de ore de la fecundare , iar următoarele la intervale de 12 ore până în momentul apariţiei veziculelor optice.

Pe perioada incubaţiei se va stabili supravieţuirea în diferite faze ale dezvoltării embrionare. Procentul de fecundare se va stabili la cca. 24 de ore de la fecundare.

După eclozare, ramele se scot din incubator, iar larvele sunt ţinute în incubatoare, încă 2-3 zile.

Prelevarea şi parcarea larvelor

Prelevarea larvelor eclozate se realizează pe pernă de apă în mod continuu, în tancuri individuale de colectare. Tancul de colectare este prevăzut cu un juvelnic din plasă de nytal cu latura ochiului de 0,2 mm pentru concentrarea larvelor.

Larvele concentrate sunt prelevate cu ajutorul unor mensurii şi introduse în alte incubatoare curate, unde sunt menţinute până la resorbţia sacului vitelin

cca. 5 zile, la temperaturii de 24-25 0C.

Densitatea de populare va fi de 20-25.000 ex/ incubator. Curentul de apă în bazinele de parcare a larvelor va fi reglat de 5 l/min.

Ambalarea şi transportul larvelor de lin Larvele de lin se transportă în pungi de polietilenă standard de 40 l, în

care raportul între volumul de apă şi volumul de oxigen este de 1/1. Densitatea larvelor la o pungă standard se stabileşte funcţie de durata

transportului şi temperatura aerului, conform tabelului de mai jos:

Densitatea larvelor de lin la punga standard

Tabelul nr.1

Temperatura Masa Durata transportului

0 C medie

10 ore 25 ore 50 ore

G/ex

25 0,001 200.000 150.000 70.000

0,02 10.000 7.000 5.000

0,03 5.000 5.000 2.000

Transportul larvelor în condiţii optime se realizează cu maşini izoterme dotate cu unităţi de condiţionare a temperaturii mediului incintei. În lipsa acestora

82

Page 83: Tehnologie Stiuca

transportul se poate realiza cu mijloace de transport obişnuite cu respectarea următoarelor condiţii:

– capacitatea maşinii să fie corelată cu numărul pungilor ce urmează să fie transportate;

– incinta de transport să fie capitonată cu un număr suficient de materiale ( cartoane sau pături ) care să împiedice spargerea sacilor;

– să fie prevăzută cu o rezervă de oxigen de minim 50l, rezervă dotată cu manometru şi furtun şi o rezervă de saci de 10% din numărul sacilor care se transportă .

Creşterea larvelor până la atingerea caracterelor fenotipice

asemănătoare adulţilor

Schema cadru a tehnologiei de creştere a puilor de somn este prezentată în Figura 5.

Norma de populare

Larvele obţinute de la fiecare femelă sunt populate separat în incintele de

creştere. Norma de populare este de 10.000 ex/m

3 şi se stabileşte luându-se în

considerare pierderile tehnologice pe etapa de creştere care în general sunt estimate la 30%.

Pregătirea modulelor de creştere şi popularea larvelor.

Pregătirea incintelor de creştere se realizeză cu 48 de ore înainte de populare. Acestea sunt riguros igenizate pe toată suprafaţa cu soluţie de Germostop 10%, soluţie ce este menţinută timp de o oră, după care este îndepărtată prin clătiri repetate.

Înălţimea coloanei de apă în incintele de creştere a larvelor se reglează la 20 cm.

Apa tehnologică din incinte va fi evaluată din punct de vedere fizico-chimic prin determinarea temperaturii, a pH –ului, oxigenului.

Debitul de alimentare în incintele de prematurare se stabileşte între 5 -7 l/min.

Lansarea larvelor în incintele de creştere se realizează după egalizarea temperaturii apei din incinta de transport.

Nivelul oxigenului dizolvat se va menţine la un nivel minim de 7mg/l. Imediat după populare puii vor fi intens monitorizaţi pentru a se observa

modul în care aceştia se adaptează la noile condiţii de mediu. Concomitent cu monitorizarea materialului biologic se monitorizează la

interval de trei ore parametrii fizico-chimici, respectiv temperatura şi oxigenul. 83

Page 84: Tehnologie Stiuca

Hrănirea

Creşterea larvelor până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor se realizează pe seama unei scheme de hrănire ce presupune administrarea de hrană vie în primele 5–7 zile de creştere şi gălbenuş de ou mixat şi mai apoi pe o dietă mixtă formată din hrană naturală şi furaj.

Hrănirea cu hrană naturală se realizează cu zooplancton foarte mărunt. Dieta este completată cu găalbenuş de ou mixat.

Hrănirea larvelor folosind hrană naturală vie în dietă mixtă cu furaj va presupune aplicarea următoarei scheme de hrănire ce va permite trecerea eşalonată la o hrănire bazată exclusiv de furaj :

- primele 5 zile: 85% zooplancton, 15% furaj; - următoarele 5 zile: 60 % zooplancton, 40% furaj; - următoarele 5 zile: 50% zooplancton, 50 % furaj; - următoarele 5 zile: 10 % zooplancton, 90% furaj; - perioada următoare hrănirea va fi asigurată numai de furaj.

Odată cu trecerea exclusivă pe furaj, raţia zilnică va fi de stabilită funcţie de consum, procentul variind între 4-20 % din greutatea lotului.

Pentru creşterea linului sunt utilizate furaje de crap cu un conţinut în proteină brută de 35 -45% şi granulaţie de 0,1-0,2 mm . Furajul se administrează în 8-10 mese pe zi .

Sporul de creştere ce trebuie obţinut după 30 de zile, până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor este de 300 – 500 mg / ex.

Condiţii de întreţinere pe perioada creşterii.

In incintele de creştere trebuie sã se respecte o igienã strictã. Igenizarea se va realiza înainte de fiecare masă şi va consta în îndepărtarea dejecţiilor şi a eventualelor resturi de furaj rămase de la masa precedentă. Cel puţin odată la 24 de ore se vor igeniza pereţii incintei prin frecarea acestora cu un burete îmbibat într-o soluţie de permanganat de potasiu cu o concentraţie de 23 mg/l. Se mai poate utiliza albastru de metil în concentraţie de 1%.

84

Page 85: Tehnologie Stiuca

Schema fluxului tehnologiei de creştere

a puilor de lin Figura 2

Pregătirea sistemului de

creştere Monitorizarea parametrilor chimici

Igenizare incinte de creştere

ai apei tehnologice

Populare material biologic Populare

individuală a larvelor de lin • Debit de alimentare 5l/min în

momentul populării larvelor, 7 –

15l/min în perioada de creştere

Hrănire pui

• Funcţie de t0 apei;

Creşterea pui

• Raţia zilnică conformă, stabilită

funcţie de masa corporală a lotului

Igenizarea incintelor • Zilnic după fiecare

masă administrată

Monitorizarea ritmului de creştere

• Cântăriri săptămânale; • Selecţie şi regruparea

materialului biologic pe categorii de greutate;

• Administrarea de furaj adecvat fiecărei grupe de

Monitorizarea stării

sanitare Instituirea măsurilor de

tratament la apariţiei

primelor simptome de

îmbolnăvire

Monitorizarea factorilor fizici

şi chimici ai apei tehnologice

Recoltare material

populare lin

85

Page 86: Tehnologie Stiuca

4. REGULI PENTRU VERIFICAREA TEHNOLOGIEI

Sistemul tehnologic şi tehnologia de reproducere artificială şi creştere în perioada de dezvoltare posteembrionară a linului se va verifica în baza următoarei metodologii:

Probe şi verificări iniţiale a instalaţiei de alimentare a apei

- Verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de alimentare, distribuţie şi evacuare a apei, nu se admit pierderi de apă la etanşeizării, nu se admite lipsa postamentului de protecţie, nu se admite valori mai mari ale presiunii faţă de valoarea de referinţă stabilită iniţial;

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare, nu se admit pierderi de apă la îmbinări;

- Verificarea poziţiei vanelor pe traseul de trecere a apei, nu se admit robineţi închişi;

- Verificarea parametrilor chimici ai apei, nu se admite depăşirea valorii acestora faţă de valorile prevăzute prin Ord. 161/2006 - Ape de suprafaţă

Probe şi verificări iniţiale a modulelor specifice de reproducere şi creştere

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare şi evacuare a modulelor de reproducere şi de creştere, nu se admit pierderi de apă;

- Verificarea asigurării menţinerii nivelului constant de 1, 0 m şi respectiv 0,8 m în cele două tipuri de bazine, nu se admit nivele sub aceste valori;

Verificări de lot A. Verificarea materialului de populare în momentul achiziţiei - Verificarea densităţii materialului în pungile standard de transport; nu se

admite depăşirea normelor şi condiţiilor de transport prezentate; - Verificarea etanşeităţii pungilor de transport; nu se admit pungile care pierd

apă sau oxigen; - Verificări în momentul populării materialului piscicol - Verificarea valorii oxigenului dizolvat în apă din incinta de creştere; nu se

admit valori mai mici de 7 mg/l - Verificarea temperaturii apei bazinului înaintea deversării materialului de

populare; nu se admite deversarea directă a materialului în condiţiile în care sunt înregistrate diferenţe între temperatura apei din punga de transport şi apa bazinului; deversarea se va realiza după o prealabilă acomodare a materialului piscicol, la temperatura mediului acvatic;

- Verificarea reactivităţii materialului în momentul populării; nu se admite ca la populare materialului biologic să prezinte mişcări anormale, sau să intre în decubit lateral;

C. Verificarea periodică a evoluţiei materialului biologic.

86

Page 87: Tehnologie Stiuca

- Verificarea zilnică, pe întreaga perioadă de creştere a masei medii şi lungimii totale a materialului piscicol; numărul minim de exemplare verificate - 15 ;

- Verificarea permanentă, pe întreaga perioadă de creştere, a stării sanitare a materialului piscicol;

5. METODE DE VERIFICARE

Aparatura Pentru verificarea parametrilor chimici ai apei : - Oxigenometru;

- pH- metru; - Termometru; - Photometru - Balanţă analitică; Pentru verificări indicilor tehnologici ai materialului piscicol: - Ihtiometru; - Balanţă tehnică. Pentru verificarea stării sanitare a materialului piscicol: - Microscop cu putere de rezoluţie de la cca 30 X la cca 1000X ( tip. ML – 4M)

Metode Metode chimice de determinare a calităţii apei tehnologice

Evaluarea valorilor parametrilor chimici ai apei tehnologice se efectuează conform Ord. 161/2006:

-oxigenul dizolvat se determină cu oxigenometru sau prin metoda Winkler, bazată pe oxidarea de către oxigenul molecular din apă, în mediu puternic alcalin, a hidroxidului de mangan bivalent la hidroxid de mangan trivalent, rezultatul fiind exprimat în mg/l;

-pH-ul apei se determină în upH, utilizând pH-metru cu afişare digitală; -

substanţa organică, clorurile (Cl-), azotaţii (NO3

-), azotiţii (NO2

-), amoniacul

liber (NH3), ionul de amoniu (NH4+), alcalinitatea, dioxidul de carbon se apreciază

fotometric cu ajutorul reactivilor test

Metode de determinare a stării sanitare a materialului piscicol Starea sanitară a materialului piscicol se evaluează prin : - Examenul macroscopic – pentru stabilirea diagnosticului acest examen este

doar orientativ. Se examinează cu ochiul liber sau cu lupa suprafaţa corporală, ochii, branhiile, cavitatea internă. Prin acest examen pot fi decelate zonele modificate ca : necroze, chişti, hipo sau hipersecreţii de mucus, hipertrofii sau atrofii ale organelor, modificări de culoare, paraziţi macroscopici.

- Examenul microscopic are valoare de diagnostic. Probele se recoltează direct din peştele viu şi constau din : - raclate, superficiale şi profunde de pe suprafaţa sau zona de examinat, de

obicei branhii, tegument, mucoasă intestinală ; raclatul se aşează pe lamă 87

Page 88: Tehnologie Stiuca

şi se adaugă o picătură de apă distilată peste care se presează lamela examinându-se imediat la microscop ;

- preparate strivite – se execută din orice ţesut şi constă în strivirea unei mici porţiuni din acesta între lamă şi lamelă, astfel încât pelicula formată să devină translucidă şi cât mai subţire.

Estimarea rezultatelor se efectuează la nivel de câmp microscopic prin identificarea agenţii etiologici.

Metode de determinare a indicilor tehnologici la materialul piscicol - Masă medie - g / ex – se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel

puţin a trei eşantioane de câte 100 de indivizi, din valorile obţinute calculându-se valoarea medie ;

- Spor individual de creştere – g se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi în momentul populării, determinându-se masa iniţială, şi a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi la finele perioadei de creştere, determinându-se masa finală, se aplică formula : (Wf – Wi)/ N, unde - Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului;

N – numărul de exemplare - Rata zilnică a creşterii - g/zi, se determină cu formula :

(Wf – Wi)/ T unde- Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a

lotului T – durata ciclului de creştere [zile] - Rata specifică de creştere - SGR - % zi – se determină cu formula:

SGR = (lnWf-lnWi)*100/T [%/zi], unde: Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Procent de supravieţuire - % - se determină cu formula: Nf/Ni x 100 unde : Nf şi Ni – numărul de exemplare iniţial şi final

6. MĂSURI DE TEHNICA SECURIŢĂTII MUNCII

La punerea în funcţiune şi exploatare a sistemului tehnologic - Asamblarea instalaţiilor, punerea în funcţiune şi efectuarea probelor se va

efectua numai de personalul calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea acestora ;

- Instalaţiile se vor da în exploatare numai după verificarea existenţei şi a corectei strângeri a tuturor organelor de asamblare demontabile;

- Deservirea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea sistemului;

- Intreţinerea şi repararea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit în acest scop. Se interzice persoanelor care deservesc sistemul să remedieze defecţiunile acestuia.

- Înaintea oricărei intervenţii ( desfacere pentru curăţire, înlocuirea unor piese defecte, întreţinere sau reparaţii) se va opri obligatoriu alimentarea cu apă a sistemului;

88

Page 89: Tehnologie Stiuca

- Operaţiile de prelucrare a ţevilor (tăiere, îndoire, fasonare etc.) vor fi executate pe bancul de lucru din ateliere. Se interzice executarea operaţiilor de prelucrare a ţevilor pe schele de montaj, cu excepţia ajustării racordurilor între conducte, în vederea definitivării poziţiei de montaj;

- Prelucrarea ţevilor şi a prefabricatelor din materiale plastice se va efectua cu scule, dispozitive şi utilaje în bună stare de funcţionare şi se vor respecta Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare;

- Conductele vor fi fixate după caz pe elemente de susţinere ca: stelaje consolidate, console, suporţi etc. care să permită menţinerea acestor conducte în poziţia de pozare şi vor fi consolidate cu brăţări demontabile sau alte tipuri de elemente de susţinere.

La aplicarea tehnologiei de reproducere artificială şi creştere - La repartizarea personalului de lucru se va ţine seama de aptitudini şi de

nivelul de cunoştinţe profesionale ; - Se va evita lucrul în asalt asigurându-se necesarul de materii prime ; - Personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie :

salopetă, cizme de cauciuc ; - Se va evita contactul epidermei cu substanţer folosite la igenizarea

incintelor de creştere ; - La efectuarea analizelor chimice uzuale, determinarea oxigenului, pH – ului

se vor respecta Normele specifice de protecţia muncii pentru laboratoarele de analize fizico – chimice şi mecanice Extras 36/1999

89

Page 90: Tehnologie Stiuca

TEHNOLOGIE DE REPRODUCERE ARTIFICIALA A SPECIILOR DE STURIONI.

1. GENERAŢITĂŢI

1.1. Obiect

Prezenta tehnologie vizează obţinerea prin reproducerea artificială a speciilor parentale de sturioni .

Trei obiective sunt urmărite prin această tehnologie, respectiv: • Asigurarea descendenţilor pentru reabilitarea populaţiei sălbatice de sturioni

din fluviul Dunărea ; • Introducerea în acvacultură a speciilor de sturioni ; • Puietul obţinut din speciile pure de sturioni va constitui baza de genofond

crescut strict în condiţii de acvacultură ceea ce va contribui la dezvoltarea acesteia şi la protejarea stocurilor de sturioni din mediul natural.

1.2. Domeniul de aplicare

Tehnologia de reproducere artificială a speciilor parentale de sturioni este destinată agenţilor economici care au ca domeniu de activitate pescuitul şi acvacultuta.

Tehnologia este aplicabilă numai în condiţiile existenţei sistemului tehnologic specific staţiilor de reproducere artificială, respectiv incinte de parcare a reproducătorilor, incinte de incubare a produselor embrionate, alimentate de preferinţă din surse de suprafaţă sau surse freatice.

1.3.Cerinţe de mediu înconjurător

Tehnologia nu prezintă elemente poluante pentru mediu. Substanţele folosite sunt omologate şi acceptate în UE şi nu afectează materialul biologic şi nici parametrii chimici ai apei. Apa tehnologică rezultată se încadrează în parametrii Ord. 161/2006. Riscul evadării materialului biologic este exclus sistemul tehnologic fiind prevăzut cu elemente de siguranţă, site la incintele de incubaţie şi la conductele de evacuare a apei tehnologice.

2. CONDIŢII TEHNICE DE APLICARE A TEHNOLOGIEI

Tehnologia de reproducere artificială a speciilor parentale de sturioni devine aplicabilă în momentul în care este realizat sistemul tehnologic specific, asigurată priza la sursa de apă şi sunt fixate traseele instalaţiei de transport a acesteia.

90

Page 91: Tehnologie Stiuca

2.1 Sistem tehnologic pentru reproducerea artificială a speciilor parentale de sturioni

Sistemului tehnologic de reproducere artificială se va dimensiona funcţie de capacitatea de producţie stabilită de utilizator şi va asigura prin capacitatea sa reproducerea în serie a două familii de morun, cinci familii de nisetru, 20 familii de păstrugă şi 20 familii de cegă.

În corelaţie cu capacitatea de incubare sistemul tehnologic va fi

constituit dintr-un grup de pompare, module de parcare şi maturare a reproducătorilor, module de incubare a icrelor embrionate şi module de parcarea a larvelor a cărui dimensionare şi caracteristici tehnice sunt următoatrele:

Nr. Tipul de instalaţie Nr. Caracteristici tehnice

Crt. unităţi Sistem de pompare 2 Q - 110 m

3 /h, înălţimea de

. pompare 36m

Module de parcare a 4 circulară;

. reproducătorilor Diametru – 6m;

Înălţimea – 1,2 m;

Capacitatea: 22,6 m3

Capacitate de stocare – 150 Kg Module de maturare 4 Forma dreptunghiulară: 2,8 x . a reproducătorilor 0,61 x 0,61

Module de incubare 40 Tip: Brateş , capacitatea 15 l . a icrelor fecundate Capacitatea de incubare

minimă 300 g

Module de parcare a 36 Forma dreptunghiulară: 2,2 x . larvelor 0,42 x 0,17

2.1.1 Descrierea şi realizarea instalaţiei de incubare a icrelor de sturioni.

Instalaţia de incubare a icrelor de sturioni are ca scop realizarea condiţiilor de optime de incubare a acestora. Se asigură alimentarea, menţinerea unui nivel optim, tratarea icrelor şi evacuarea apei individualizată pe fiecare, din care 20 incubatoarea aşezate pe două nivele.

Componenţa instalaţiei Instalaţia se compune din următoarele subansamble:

a) Instalaţie de alimentare; b) Incubator pentru sturioni; c) Suport incubatoare;

d) Instalaţie de evacuare.

91

Page 92: Tehnologie Stiuca

Foto. 1. Incinte de incubare a icrelor de sturioni Tip “Brateş”

Descrierea şi realizarea instalaţiei

a)Instalaţia de alimentare Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a celor 20 de

cădiţe dispuse pe două niveluri. Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică cu diametrul de

1II şi se asigură distribuirea apei tehnologice pe două niveluri prin intermediul a

două inele suprapuse, fiecare incubator fiind alimentat de la un robinet cu reglare fină cu ventil care permite alimentarea optimă a fiecărui incubator.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete.

Realizarea instalaţiei de alimentare a incubatoarelor pentru sturioni a fost realizată în principal din elemente din polipropileus RANDOM (PP - R) de culoare albă.

S-au utilizat, conform proiectului, conductele de Ф 25 pentru robinetele de alimentare a fiecărui incubator, utilizându-se ţevi, coturi şi ţevi Ф25 şi

robinete de colţ cu ventil 1/2 x 3/8 conectate de la racorduri 25 x 12II .

Conducta centrală are diametrul de 32 mm pe aceasta fiind montat un robinet de 1

II care reglează debitul total de apă a reţelei de alimentare cu apă.

Pentru realizarea îmbinărilor elementelor instalaţiei de alimentare, s-a utilizat un aparat de polipropilenă şi un calibrator pentru tuburi.

b)Incubator pentru sturioni Incubatorul pentru sturioni este o incintă în care se realizează

embrionarea şi eclozarea faza tehnologică de obţinere a larvelor de sturioni prin

92

Page 93: Tehnologie Stiuca

agitarea icrelor în curent de apă. Incubatorul permite efectuarea acestui lucru cu ajutorul unui consum de apă foarte redus.

Părţile componente ale incubatorului: • Corp incubator; • Cuva basculantă; • Contragreutate; • Cadru despărţitor; • Tub de evacuare.

Corpul incubatorului este realizat din plexiglas transparent, plăcile fiind lipite cu cloroform.

Este o construcţie paralelipipedică cu o faţă înclinată, la capătul opus este practicat un orificiu de scurgere cu diametrul de 30 mm.

În interiorul corpului sunt fixate prin lipire ghidaje pentru culisarea cadrului despărţitor cu plasă şi opritori pentru limitarea curselor cuvei basculante.

Cuva basculantă este executată din plexiglas lipit cu cloroform, are o formă paralelipipedică cu latura lungă înclinată şi în pereţii laterali sunt practicate orificii prin care trec şuruburile care permit bascularea cuvei.

În peretele vertical posterior este executat un orificiu, care permite prin intermediul unui şurub, montarea unei contragreutăţi.

Contragreutatea este un disc din alamă care fiind montată pe un şurub permite reglarea cantităţii de apă din cuvă şi bascularea acesteia.

Cadrul despărţitor este executat din plexiglas lipit cu cloroform, în interiorul cadrului este fixată o plasă din relon, cadrul desparte în două compartimente corpul incubatorului separând zona de incubaţie de zona de colectare a apei de scurgere.

Tubul de evacuare este o construcţie în formă de „S‖ confecţionat din

ţeavă din PP-R şi două coturi lipite la capete decalate cu 90o .

c)Suportul incubatoarelor este o construcţie din profile metalice cu

picioare din ţeavă pătrată. În partea inferioară a acestora sunt sudate piuliţe prin care trec şuruburi care permit reglarea şi poziţionarea pe verticală a suportului în funcţie de nivelurile terenului pe care este montată instalaţia.

Pe picioarele suportului sunt sudate lonjerone confecţionate din ţeavă pătrată pe care sunt montate prin sudură rigle din profil L 40x20x2,5 pe care sunt dispuse 20 de incubatoare, pe două nivele câte 5 buc pe fiecare latură a suportului.

Pe lonjerone sunt sudate suporţi şi plăcuţe pe care se fixează instalaţia de alimentare cu apă a incubatoarelor.

d) Instalaţia de evacuare Asigură evacuarea apei reziduale utilizată în procesul tehnologic. Instalaţia este confecţionată din tubulatură din PVC îmbinată cu adeziv

Codex şi este construită din 4 jgheaburi înclinate care colectează apa evacuată din incubatoare, fixate pe cadrul instalaţiei prin intermediul unor coliere.

Cele 4 jgheaburi sunt introduse într-o reţea de teuri , coturi şi ţevi Ф110 care se îmbină într-o evacuare comună printr-o reducţie cu dimensiunile Ф110 x Ф50 care este conectată cu reţeaua de scurgere din hala de incubaţie.

Caracteristici tehnice

93

Page 94: Tehnologie Stiuca

Lungime 2225mm

Lăţime 1650mm

Înălţime 1800mm

Greutate proprie 300 kg

Racord alimentare 1II

Racord evacuare Ф50

Volum de apă incubator 15 l

Mod de funcţionare. Reglaje.

Instalaţia se montează în hala de incubaţie şi se racordează la o conductă de

alimentare de 1II .

Evacuarea se va efectua într-o conductă de scurgere existentă în hală. Pe riglele suportului metalic, după reglarea cu ajutorul şuruburilor a acestuia

în hală, se introduc incubatoarele pentru sturioni astfel încât cuvele basculante să fie dispuse în zona robonetelor de alimentare.

Incubatoarele sunt alimentate cu apă tehnologică prin umplerea şi bascularea cuvelor. Cantitatea de apă din cuvele basculante se stabileşte prin reglarea poziţiei contragreutăţilor care se asigură cu piuliţe.

Nivelul apei din incubatoare se reglează prin poziţionarea tubului de evacuare astfel ca apa să se scurgă în jgheaburile colectoare.

Evacuarea completă a incubatoarelor se va face prin rotirea maximă în jos a tubului de evacuare.

2.1.2 Descriere şi realizarea modulului de parcare a reproducătorilor

Modulul de parcare a reproducătorilor este utilizat pentru reproducătorii aflaţi în perioada de dinaintea depunerii pontei .

Componenţa unităţii de parcare a reproducătorilor. Modulul se compune din următoarele subansamble principale:

a) Bazin circular Ф6000 b) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei f) Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de parcare a reproducătorilor Bazinul este de formă circulară şi este confecţionat din folie de poliplan cu

diametrul de 6 m. Este bordat cu un perete circular cu înălţimea de 1,2 m asamblat prin lipire prin încălzire locală şi adeziv. Peretele are 16 părţi speciale care permit fixarea acestuia la montajul general, sub formă de pliuri asamblate prin lipire. Pe suprafaţa exterioară la mijlocul peretelui sunt ataşate elemente din poliplan lipite, prin care este petrecută o întăritură din poliplan cu lăţimea de 0,15 m perimetral, lipită la capete, care asigură creşterea rezistenţei peretelui sub acţiunea presiunii apei din bazin.

În partea inferioară a peretelui bazinului se află lipit un alt rând de elemente de poliplan prin care este petrecută o coardă de relon cu toroane cu diametrul de 12

94

Page 95: Tehnologie Stiuca

mm care asigură rigiditatea fundului bazinului la îmbinarea acestuia cu peretele lateral şi prin modificarea lungimii permite o pretensionare a îmbinării prevenind astfel suprasolicitarea în zonele lipite.

În lateralul bazinului, în partea opusă alimentării, este practicat un orificiu prin care trec elementele instalaţiei de evacuare.

Pentru montarea bazinului se utilizează 16 elemente metalice de Ф50 cu lungimea de 1 m, teuri şi 16 picioare Ф40 cu lungimea de 0,9 m sprijinite pe tălpi din polietilenă.

În braţele orizontale ale teurilor se introduc elementele Ф50 care se petrec prin pliurile existente pe bordura superioară a peretelui vertical.

După obţinerea perimetrului bazinului se montează picioarele Ф40 care se petrec printre peretele vertical, întăritura de poliplan (banda) şi coarda de relon. Fixarea elementelor şi a picioarelor în teuri se realizează prin intermediul unor nituri din masă palstică.

După înălţarea peretelui bazinului se montează la fiecare picior talpa din polietilenă şi se ajustează tensiunea din coardă, respectiv lungimea acestuia.

Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de parcare a reproducătorilor de sturioni are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazinul circular.

Instalaţia este alcătuită dintr-un disc din duramid plasat lateral pe partea opusă alimentării având un orificiu cu diametrul de 100 mm. Pe partea opusă discului se află o bucşă executată din poliamidă care este asamblată cu acesta prin intermediul unor şuruburi cromate şi a unui inel „O‖ prin care se asigură etanşarea gurii de scurgere. Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

Inelul „O‖ asigură o etanşare de rezistenţă deosebită pe perimetru între bucşă, disc şi bazinul de poliplan.

Tubulatura de evacuare este executată din PVC flexibil având diametrul de 100 mm, îmbinată cu adeziv de tip Codez.

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazinul circular este asigurat prin poziţionarea tubului flexibil la nivelul dorit. Tubul flexibil este stabilizat de un inel prins de structura metalică a bazinului.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 1,0 m.

Instalaţia de alimentare cu apă a bazinului de parcare a reproducătorilor de sturioni asigură un debit de apă de 35 l/min.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1 3/4II

şi un robinet. Ţeava este

poziţionată la un unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului de parcare.

Caracteristici tehnice. - Diametrul bazinului circular – 6 m; - Înălţimea peretelui vertical – 1,2 m; - Volumul optim de apă - 19 m

3;

- Volumul maxim de apă - 22,6m3;

- Diametrul platformei de deservire – 7,3 m; - Diametrul racord alimentare – Ф60;

95

Page 96: Tehnologie Stiuca

Mod de funcţionare. Reglaje. Pe o platformă plană şi fără asperităţi se aşează plăci din polistiren expandat

cu grosimea de 20 mm care asigură protecţia bazinului circular de eventuale agăţări, înţepări sau deteriorări. Se asamblează bazinul circular confecţionat din poliplan şi structura de susţinere a acestuia.

Se montează în orificiul lateral al bazinului instalaţia de scurgere şii se fixează furtunul flexibi în inel pentru asigurarea nivelului dorit.

Pe marginea superioară a bazinului, opus gurii de evacuare se fixează ţeava

de alimentare în unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului.

2.1.3. Descriere şi realizarea modulului de maturare a reproducătorilor

Modulul de maturare a reproducătorilor este utilizat pentru reproducătorii aflaţi în perioada de depunere a pontei .

Componenţa unităţii de maturare a reproducătorilor. Modulul se compune din următoarele subansamble principale:

a) Bazin dreptungiular b) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei c)Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de maturare a reproducătorilor.

Bazinul este de formă dreptunghiulară şi este confecţionat din fibră de sticlă sau din PVC. Dimensiunile acestor incinte sunt variabile . Raportul între lungime, lăţime şi înălţime este stabilit funcţie de specia ce urmeză să parcurgă etapa tehnologică de maturare şi trebuie să nu permită reproducătorului să se răsucească.

Bazinul este prevăzut în lateral, în partea opusă alimentării, cu un orificiu prin care trec elementele instalaţiei de evacuare. Orificiul de evacuare al apei este plasat la 200mm faţă de cotă fund bazin pentru a nu permite icrelor eliminate să fie antrenate de curentul de apă.

Incintele de maturare trebuie să fie amplasate la o cotă convenabilă care să permită manevrarea peştilor în şi din bazin cu ajutorul tărgii.

Incintele sunt acoperite cu un ecran de protecţie. Interiorul incintelor va fi fie de culoare albastră, fie de culoarea nisipului pentru a prevenirii pătrunderii luminii. Nuanţa va fi aleasă astfel încât să permită observarea cu uşurinţă a icrelor eliberate de femelă în momentul atingerii ovulaţiei.

Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de maturarea a reproducătorilor de sturioni are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazinul circular.

Instalaţia este alcătuită dintr-un disc din duramid plasat lateral la 200mmm de fundul bazinului, pe partea opusă alimentării având un orificiu cu diametrul de 100 mm. Pe partea opusă discului se află o bucşă executată din poliamidă care este asamblată cu acesta prin intermediul unor şuruburi cromate şi a unui inel „O‖ prin care se asigură etanşarea gurii de scurgere. Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

96

Page 97: Tehnologie Stiuca

Inelul „O‖ asigură o etanşare de rezistenţă deosebită pe perimetru între bucşă, disc şi bazinul de poliplan.

Tubulatura de evacuare este executată din PVC flexibil având diametrul de 100 mm, îmbinată cu adeziv de tip Codez.

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazinul circular este asigurat prin poziţionarea tubului flexibil la nivelul dorit. Tubul flexibil este stabilizat de un inel prins de structura bazinului.

Instalaţia de alimentare cu apă a bazinului de maturare a reproducătorilor de sturioni asigură un debit de apă de 35 l/min.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1 3/4II

şi un robinet. Ţeava este

poziţionată la un unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului de parcare.

Caracteristici tehnice ale unităţilor de maturare corelate funcţie de dimensiunile reproducătorilor din cadrul speciei

Caracteristici tehnice Specia de genitor

-mm- Morun Nisetru Păstrugă

120 – 150 15-30 kg 7 – 12 kg

kg

Lungime 2800 2000 1500

Lăţime 1000 610 610

Inălţime 900 600 600

Suprafaţa platformei de 4000 2500 2000

deservire/unitate de

maturare

Mod de funcţionare. Reglaje. La nivelul solului, pe o platformă plană se instaleză bazinele de maturare. Se

montează în orificiul lateral al bazinului instalaţia de scurgere şi se fixează furtunul flexibi în inel pentru asigurarea nivelului dorit.

Pe marginea superioară a bazinului, opus gurii de evacuare, se fixează ţeava

de alimentare în unghi de 45 0 faţă de peretele bazinului.

2.1.4. Descriere şi realizarea modulului de parcare a larvelor după

eclozare

Modulul de parcare a larvelor (Foto 2 ) este utilizat pentru stocarea acestora pe o perioadă de 3 – 5 zile după eclozare.

97

Page 98: Tehnologie Stiuca

Foto 2 Module de parcare a larvelor

Componenţa instalaţiei Instalaţia se compune din următoarele subansamble:

a) Instalaţie de alimentare; b) Bazin pentru parcarea larvelor de sturioni; c) Suport bazine ; g) Instalaţie de evacuare. h) Instalaţie de aerare

Descrierea şi realizarea instalaţiei

a)Instalaţia de alimentare Instalaţia de alimentare este destinată alimentării individuale a incintelor

ce sunt dispuse pe două niveluri. Instalaţia de alimentare se realizează de la o sursă unică cu diametrul de ∅

- 75 ce asigură distribuirea apei tehnologice pe două niveluri prin intermediul a două inele suprapuse, fiecare bazin fiind alimentat de la un robinet cu reglare fină cu ventil care permite alimentarea optimă a acestora.

Pătrunderea apei spre robinete se face printr-un inel asigurându-se uniformitatea curgerii apei prin robinete.

Instalaţiei de alimentare a bazinelor pentru parcarea larvelor de sturioni este realizată din PVC. S-au utilizat, conductele de Ф 40 pentru robinetele de alimentare a fiecărui bazin, utilizându-se ţevi, coturi şi ―T - uri‖

b)Bazinul pentru parcarea larvelor de sturioni Bazinul pentru parcarea larvelor de sturioni este o incintă în care se

realizează parcarea pe o perioadă de 3-5 zile a larvelor eclozate. Bazinul este

realizat din fibră de sticlă. Este o construcţie paralelipipedică care are prevăzut la

capătul opus alimentării un orificiu de scurgere cu diametrul de 50 mm. În acest

orificiu se plasează o tubulatură ce va asigura preluarea surplusului de apă din

incintă realizând în acest fel circulaţia apei. Tubul de evacuare este o construcţie în

formă de „U‖ confecţionat din ţeavă din PP-R şi două coturi lipite la capete decalate

cu 90o . Capacitatea acestor incinte este de 10-12 mii larve.

c)Suportul incubatoarelor este o construcţie din profile metalice cu

picioare din ţeavă pătrată. În partea inferioară a acestora sunt sudate piuliţe prin 98

Page 99: Tehnologie Stiuca

care trec şuruburi care permit reglarea şi poziţionarea pe verticală a suportului în funcţie de nivelurile terenului pe care este montată instalaţia.

Pe picioarele suportului sunt sudate lonjerone confecţionate din ţeavă pătrată pe care sunt montate prin sudură rigle din profil L 2000x430x2,5 pe care sunt dispuse bazinele, pe două nivele.

d) Instalaţia de evacuare Asigură evacuarea apei reziduale utilizată în procesul tehnologic. Instalaţia de evacuare aferentă fiecărui bazin este confecţionată din

tubulatură din PVC cu Ф 50 şi se îmbină prin ―T-uri‖ Ф 50/ Ф 75 la o conductă comună de colectare Ф 75. Conducta comună de colectare este fixată pe cadrul instalaţiei prin intermediul unor coliere.

e)Instalaţia de aerare Se compune dintr-o tubulatură de polipropilenă cu Ф25 cu ―T-uri‖ şi

nipluri. Alimentarea cu aer se realizează prin furtun flexibil având la capăt o piesă de difuzie a aerului. Reglarea debitului de aer se face prin intermediul unui robinet din PVC. Alimentarea cu aer se realizează de la un compresor cu un debit nominal minim de aer de 100l/min.

Caracteristici tehnice

Lungime 2200mm

Lăţime 420mm

Înălţime 170mm

Racord alimentare Ф40

Racord evacuare Ф50

Volum de apă 158 l

Mod de funcţionare. Reglaje.

Modulul se montează în hala de incubaţie şi se racordează la o conductă de

alimentare de Ф 75. Evacuarea se va efectua într-o conductă de scurgere existentă în hală.

Pe riglele suportului metalic se introduc bazinele pentru parcarea larvelor de sturioni.

Nivelul apei din bazine se reglează prin robinetul ţevei de alimentare. Debitul de alimentare va fi stabilit la 4 – 5 l/min. Surplusul de apă este preluat de tubulatura în formă de ―U‖. Evacuarea completă a bazinelor se va face prin îndepărtarea tubuluturii în formă de ―U‖ prin scoaterea acesteia.

2.1.5. Descriere şi realizarea modulului de creştere a puilor de sturioni

Descrierea şi realizarea instalaţiei Unitatea de creştere a puilor de sturioni este destinată dezvoltării acestora

începând de la faza de larve de 5 zile până la vârsta de 45 zile.

99

Page 100: Tehnologie Stiuca

Instalaţia asigură spaţiul necesar dezvoltării acestora, alimentarea cu apă şi reglarea nivelului acesteia, evacuarea apei uzate.

Componenţa unităţii de creştere. Instalaţia se compune din următoarele subansamble principale:

a) Suport bazin

b) Postament bazin c) Bazin de creştere circular Ф4400 d) Instalaţie evacuare şi reglare a nivelului apei e) Instalaţie de alimentare

Descrierea şi realizarea unităţii de creştere. a)Suportul bazinului este o construcţie metalică executată din ţeavă

pătrată sau rectangulară, având o platformă situată la un nivel de 0,7 m cu picioare uniform repartizate care să permită o repartiţie egală a greutăţii apei din bazin şi a personalului de deservire.

Perimetral sunt dispuşi stâlpi şi bare din ţeavă care materializează un parapet la înălţimea de 0,8 m, stabilindu-se astfel un sprijin sigur împotriva căderii accidentale de pe platformă. Diametrul platfrormei este de 5,7 asigurându-se faţă de bazinul circular un spaţiu de deservire de aproximativ 0,6 m pentru personalul de lucru.

Pe una din laturile suportului (în număr de 14) este realizată o scară de acces având deasemeni pe ambele părţi baze de susţinere.

Picioarele suportului au tălpi care permit o aşezare orizontală a acestuia prin utilizarea de pene cu dimensiuni variabile care se vor aşeza între talpa picioarelor şi pardoseala halei de creştere a sturionilor.

b)Postamentul bazinului este aşezat deasupra platformei suportului fiind executat dintr-o structură de dulapi din lemn cu grosimea de 50 mm. În centrul postamentului este practicat un orificiu cu diametrul de 200 mm şi serveşte trecerii elementelor din care este confecţionată instalaţia de evacuare. Pe structura confecţionată din lemn se aşează plăci din polistiren expandat cu grosimea de 20 mm care asigură protecţia bazinului circular de eventuale agăţări, înţepări sau deteriorări accidentale din exterior, realizându-se un sprijin eficient cu caracter elasto-plastic. În zona centrală a elementelor din polistiren este deasemeni practicat un orificiu.

Plăcile din scânduri de lemn sunt fixate cu legături de structură metalică a suportului bazinului asigurându-se o fixare fermă fără deplasarea acestuia.

c)Bazinul de creştere este confecţionat din folie de poliplan cu diametrul de 4,4 m. Este bordat cu un perete circular cu înălţimea de 0,9 m asamblat prin lipire prin încălzire locală şi adeziv. Peretele are 14 părţi speciale care permit fixarea acestuia la montajul general, sub formă de pliuri asamblate prin lipire. Pe suprafaţa exterioară la mijlocul peretelui sunt ataşate elemente din poliplan lipite, prin care este petrecută o întăritură din poliplan cu lăţimea de 0,15 m perimetrali, lipită la capete, care asigură creşterea rezistenţei peretelui sub acţiunea presiunii apei din bazin.

100

Page 101: Tehnologie Stiuca

În partea inferioară a peretelui bazinului se află lipit un alt rând de elemente de poliplan prin care este petrecută o coardă de relon cu toroane cu diametrul de 12 mm care asigură rigiditatea fundului bazinului la îmbinarea acestuia cu peretele lateral şi prin modificarea lungimii permite o pretensionare a îmbinării prevenind astfel suprasolicitarea în zonele lipite.

În centrul bazinului este practicat un orificiu prin care trec elementele instalaţiei de evacuare.

Pentru montarea bazinului de creştere se utilizează 14 elemente metalice de Ф50 cu lungimea de 1 m, teuri şi 14 picioare Ф40 cu lungimea de 0,9 m sprijinite pe tălpi din polietilenă.

În braţele orizontale ale teurilor se introduc elementele Ф50 care se petrec prin pliurile existente pe bordura superioară a peretelui vertical.

După obţinerea perimetrului bazinului se montează picioarele Ф40 care se petrec printre peretele vertical, întăritura de poliplan (banda) şi coarda de relon. Fixarea elementelor şi a picioarelor în teuri se realizează prin intermediul unor nituri din masă palstică.

După înălţarea peretelui bazinului se montează la fiecare picior talpa din polietilenă şi se ajustează tensiunea din coardă, respectiv lungimea acestuia.

d)Instalaţia de evacuare şi reglare a nivelului apei din unitatea de creştere a puilor de sturioni are ca scop evacuarea apei uzate şi reglarea nivelului tehnologic necesar al acesteia în bazinul circular.

Instalaţia este alcătuită dintr-un disc central din duramid având un orificiu central cu diametrul de 200 mm în care se introduce un alt disc perforat realizat din plexiglas. Perforaţiile discului interior asigură scurgerea apei din bazin.

În funcţie de mărimea puietului sub discul perforat se pot monta site din polietilenă, relon sau alamă cu dimensiunea ochiului corespunzătoare care să nu permită evadarea materialului piscicol.

Sub discul central se află o bucşă executată din poliamidă care este asamblată cu acesta prin intermediul unor şuruburi cromate şi a unui inel „O‖. Şuruburile cromate având cap înnecat trec prin placa de fund a bazinului din poliplan şi astfel se asigură etanşarea gurii de scurgere. Pentru suplimentarea etanşării se poate utiliza un adeziv sau mastic pe bază de silicon.

Inelul „O‖ asigură o etanşare de rezistenţă deosebită pe perimetru între bucşă, discul central şi bazinul de poliplan.

Tubulatura de evacuare este executată din coturi, tuburi şi un teu realizate din PVC având diametrul de 110 mm, îmbinate cu adeziv de tip Codez. Conectarea la reţeaua de canalizare a staţiei de creştere a sturionilor se realizează printr-o reducţie 110 x 50 şi tub flexibil.

Legătura dintre orificiul de scurgere şi conductele de evacuare se realizează printr-un manşon flexibil fixat cu coliere Ф110.

Sistemul de reglare a nivelului apei în bazinul circular constă dintr-o ţeavă cu mâner care culisează în interiorul unui tub de Ф110 montat pe capătul ascendent al elementului T a instalaţiei de golire. În acelaşi element T dar pe ramura descendentă se află lipit cu adeziv un inel de PVC cu un canal circular în care se fixează un inel „O‖ care etanşează deplasarea pe verticală a tubului de reglare a nivelului şi a golirii bazinului circular.

101

Page 102: Tehnologie Stiuca

Tubul de reglaj are ataşat un mâner în partea superioară cu care poate fi poziţionat astfel încât să se poată obţine nivelul dorit sau, în caz de scoatere, se poate evacua apa din bazinul de creştere.

Nivelul maxim al apei din bazin poate fi de aproximativ 0,8 m. e)Instalaţia de alimentare cu apă a unităţii de creştere a puilor de sturioni

asigură debitul de apă tehnologică cu caracteristicile fizice şi chimice optime pentru creşterea puietului de sturioni.

Instalaţia este construită din ţeavă de PVC de 1II , un robinet, coturi, un teu

şi segmente din ţeavă de 1II perforată, poziţionate pe marginea superioară a

bazinului circular, îmbinate prin tuburi flexibile şi fixate cu coliere din masă plastică. Caracteristici tehnice.

- Diametrul bazinului circular – 4,4 m; - Înălţimea peretelui vertical – 0,9 m; - Volumul optim de apă – 12.4 m

3;

- Volumul maxim de apă – 13,8 m3;

- Diametrul platformei de deservire – 5,7 m; - Diametrul racord alimentare – Ф14; - Diametrul racord evacuare – Ф50.

Mod de funcţionare. Reglaje. În hala de creştere a sturionilor se asamblează suportul bazinului. Pe

platformă se montează postamentul confecţionat din scândură şi polistiren. Se asamblează bazinul circular confecţionat din poliplan şi structura de

susţinere a acestuia. Se montează în orificiul central al bazinului instalaţia de scurgere şi

tubulatura de evacuare şi reglaj care se conectează la instalaţia de evacuare a halei. Pe marginea superioară a bazinului se fixează cu furtune flexibile şi cleme

elementele de ţeavă PVC Ф32 perforate astfel încât acestea să fie orientate spre interiorul bazinului.

Se montează teul central, coturile şi ţevile de alimentare, robinetul central de reglare a debitului apei şi se conectează la sursa de apă tehnologică.

Unitatea de creştere a puilor de sturioni are posibilitatea de reglare a nivelului apei din bazin prin ridicarea sau coborârea ţevii de reglare a nivelului cu care se poate evacua în totalitate apa din bazin prin scoaterea completă a tubului.

Prin înlocuirea sitei din centrul bazinului se poate asigura protecţia puilor de sturioni în funcţie de vârsta acestora.

Reglarea debitului de apă de alimentare a unităţii de creştere se face în funcţie de necesităţi prin folosirea robinetului central.

2.2. Condiţii de calitate şi debit ale apei tehnologice utilizate pe etapa de reproducere a speciilor parentale de sturioni

2.2.1. Calitatea apei tehnologice Limite parametrilor fizico-chimici ai apei tehnologice pentru sturioni trebuie să

se încadreze în următoarele valori prezentate în tabelul 1şi 2.

Valorile optime ale parametrilor chimici esenţiali pentru producerea 102

Page 103: Tehnologie Stiuca

şi creşterea hibrizilor şi speciilor parentale de sturioni

Tabelul nr.1

Limite

Parametru chimic Minime Optime Maxime

pH - upH 6,5 – 6,9 7 – 7,8 8 – 8,2

O2 solvit – mg/l 6 7 - 12 14

Sub. Organică mg KMnO4 – mg/l 5 35-50 55-60

CBO5 – mg/l 5 6 7

Ca2+

- mg/l 30 90-120 160

Mg2+

- mg/l 5 10-40 50

Cl- ( cloruri )- mg/l 6 30 40

NO3- - mg/l 1 2,5 - 4 4

NO2- - mg/l 0 0 – 0,005 0,1

PO43-

- mg/l 0,005 0,05 – 1,5 3

Fe total - mg/l 0 – 0,2

SO42-

- mg/l 0 - 15 20 - 40 70 - 80

NH3 - mg/l 0 – 0,001 0,002 0,01

NH4+ - mg/l 0,05 – 0,5 0,5 - 1 2

Sulfuri totale - mg/l 3

H2S - mg/l - lipsă urme≤

0,1

CO32+

- mg/l 0 urme 10 - 20

HCO3- - mg/l 20 - 100 200 - 400 600

Alcalinitate ml HCL/l 0,2 2 - 4 6

Duritate (0 D) 8 12 - 18 20

Fenoli - mg/l 0 0,001 – 0,02

0,02

Rez.fix - mg/l 100 200 - 500 700 -

1000

Suspensii - mg/l 15 - 25 30 - 60 80

Clor rezidual – mg/l 0,005

Nivelul optim al temperaturii în perioada de reproducere

Tabelul nr.2

Specia Temperatura apei - Durata perioadei de

interval optime pentru dezvoltare embrionară reproducere - zile -

- 0 C -

Acipenser stellatus 15 - 23 5 - 3 103

Page 104: Tehnologie Stiuca

Acipenser 8 - 15 7 - 5

gueldenstaedti

Acipenser ruthenus 10 – 12 8 - 7

Huso huso 7 - 17 10 – 11

2.2.2. Debite În cadrul fiecărui sector de producţie debitele vor fi asigurate după cum

urmează ( tabel nr. 3): Valori optime ale debitelor pe sectoare de producţie

Tabelul nr. 3

Sector de Tip de incintă Debitul optim de

producţie alimentare al incintei

l /min

Incinte de parcare şi 57,0

prematurare a reproducători

Sector

Incinte de maturare a 76,0

reproducători

reproducere Incinte de incubare a icrelor 7 – 10

Incinte de parcare a 5, 0

prelarvelor

Sector creştere Incinte de creştere a larvelor 7 – 15 l/min

larve

3. DESCRIEREA TEHNOLOGIEI

Tehnologia de reproducere artificială şi creştere a speciilor parentale de sturioni presupune parcurgerea următoarelor faze:

• captura reproducãtorilor, • evaluarea caracterelor fenotipice; • evaluarea stării reproductive; • transportul şi parcarea; • stimularea maturãrii celulelor sexuale; • colectarea produselor sexuale; • fecundarea; • incubarea produselor sexuale în incinte special amenajate; • parcarea larvelor • ambalarea şi transportul larvelor creşterea larvelor până la atingerea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor

Schema cadru a tehnologiei de obţinere a descendenţilor de hibrizi şi specii

parentale de sturioni este prezentată în Figura 1.

Schema fluxului tehnologic de obţinere prin reproducere artificială a larvelor de hibrizi şi specii parentale de sturioni

104

Page 105: Tehnologie Stiuca

Figura 1 Captura reproducătorilor

Pescuit în derivă cu ohane de 60 – 80 – 120 mm

Cantonarea materialului în incinte de plasă

Evaluarea preliminară

a reproducătorilor

Transportul reproducătorilor Căzi din fibră de stică cu o capacitate de 500

l prevăzute cu instalaţie de oxigenare a apei

Parcare reproducători

Condiţii de parcare

Bazine betonate

Debit de alimentare de 57 - 76 l/min

Căzi din fibră de sticlă

Nivel de oxigen nu mai mic de 5 mg/l

Testarea opţională a reproducătorilor Evaluarea stadiului de maturare a ovocitelor

funcţie de poziţia veziculei germinative

Stimulare hormonală Injectare cu hormon sintetic

Femele Prelevare produse Masculi

procedeu chirurgical sau l Prelevare cu seringa prevăzută

mulgere cu tub tygon

Fecundare

Semiumedă

Cu spermă proaspătă şi păstrată la

Usactă

Fecundare pentru obţinerea hibrizilor

Icre morun x spermă cegă

Fecundare specii parentale

(pentru a evita consangvinizarea) - icrele obţinută de la fiecare femelă,

indiferent de specie vor fi împărţite în

Prelucare gameţi

Descleiere cu nămol

Incubare

Eclozare Parcare

incubatoare Zug Weiss, incubatoare

larve

Ambalare, transport

105

Page 106: Tehnologie Stiuca

3.1. Capturarea şi parcare în zona de pescuit a reproducatorilor

Reproducătorii de sturioni necesari staţiilor de producere şi creştere a puilor se vor obţine prin pescuit, în perioada migraţiei de primăvară, la o temperaturã a

apei Dunãrii de 10 - 220C.

Captura se va realiza cu ave în derivã, cu latura ochiului de 60 - 100 mm. Avele se vor lansa din barcă de către o formaţie de pescuit compusă din 2 pescari, unul pentru deplasarea ambarcaţiunii şi orientarea ei faţă de unealtă şi celălalt pentru lansarea efectivă a uneltei de la firul apei spre mal.

Operaţiunea de lansare va avea loc dintr-un punct stabilit din mijlocul fluviului, barca urmând o traiectorie de arc de parabolă, care se apropie de mal până la scufundarea totală a uneltei. Unealta va ―curge‖ pe o distanţă de 900-1000 m, iar durata de lansare, curgere şi scoatere a uneltelor va fi în medie de 40-50 minute.

Materialul va fi capturat în condiţii de pãstrare a integritãţii corporale. Nu se admite utilizarea ― bureţului ― pentru tragerea lui în barcă.

Timpul de retenţie a materialului în zonã din momentul pescuirii pânã în momentul transportului va fi de 24 de ore . Materialul capturat nu va fi rănit sau traumatizat.

3.2. Evaluarea caracterelor fenotipice şi a stării reproductive

Reproducãtorii de sturioni vor fi examinaţi imediat dupã captură pentru evaluarea caracterelor fenotipice şi determinarea sexului.

Exemplarele capturate vor fi evaluate somatic şi meristic conform datelor de mai jos (tabelul nr. 4):

Caracteristici biologice ale lotului de genitorilor participanţi la reproducre

Tabelul nr.4

Specia Caracteristici Caracteristici meristice

Acipenser ruthenus somatici

Lt G SD SL SV sp.br. (cm) (kg)

60 - 4 - 5 12-13 57-71 13-16 15-26

70

Forma rostului : - triunghiular, ascuţit, puţin ridicat la extremitate; - scurt, triunghiular si rotunjit la vârf;

Forma gurii: - transversală dreaptă, buza superioară întreagă, cea inferioară îndreptată în jos Forma mustăţilor: rotunde, franjurate la marginea internă Specia Caracteristici Caracteristici meristice

Huso huso somatici

Lt G SD SL SV sp.br. (cm) (kg)

200 150 11-14 41-52 9-12 24 106

Page 107: Tehnologie Stiuca

Forma rostului : - scurt şi gros în partea posterioară, ascuţin în cea anterioară; Forma gurii: - transversală semilunară, foarte largă, buza superioară continuă, cea

inferioara are o întrerupere largă Forma mustăţilor: mustăţi lungi, turtite lateral, cu capetele franjurate.

Specia Caracteristici Caracteristici meristice

Acipenser gueldenstaedti somatici

Lt G SD SL SV sp.br. (cm) (kg)

60 - 4 - 5 8-16 25-44 6-14 20-24

70

Forma rostului : - scurt, rotunjit, lat si obtuz; Forma gurii: - buza superioară despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă; Forma mustăţilor: rotunde şi nefranjurate, aşezate mai aproape de vârful botului decât de

gură Specia Caracteristici Caracteristici meristice

Acipenser stellatus somatici

Lt G SD SL SV sp.br. (cm) (kg)

110 6 - 9 10-15 26-40 9-14 24-26

Forma rostului : - lung, lăţit şi spatulat; Forma gurii: - buza superioară întreagă, iar cea inferioară întreruptă la mijloc; Forma mustăţilor: rotunde şi nefranjurate, aşezate mai aproape de vârful botului decât de

gură, dar nu ajung la gură Lt – lungimea totală, stabilită de la vârful rostrului la lobul superior;

SD – scuturi dorsale;

SL – scuturi laterale;

SV – scuturi ventrale

Examinarea pe teren în scopul determinãrii sexului şi a gradului de maturitate se va realiza prin palpare internă. Procedeul, va presupune dilatarea porului genital şi palparea internã prin perceperea formei, mãrimii şi structurii gonadei. Gonadele masculilor şi ale femelelor se deosebesc uşor prin palpare. Ovarul nu este cãptuşit de membranã, are o structurã zgrumţuroasă, se simt ovocitele. Testiculul este acoperit cu o membranã subţire şi la pipăit este neted.

Exemplarele care întrunesc calitatea de reproducător din punct de vedere morfologic şi al stadiului de maturare vor fi reţinute, marcate şi apoi pregătite pentru transport.

3.3.Transportul si parcarea reproducãtorilor Transportul din zona de pescuit la staţia de reproducere se va realiza în

condiţii de pãstrare a integritãţii materialului biologic. În acest sens se vor folosi bazine din fibrã de sticlã de capacităţi diferite, bine etanşate, dimensionate funcţie de specia de sturion şi dotate cu instalaţie de aerare.

Densitatea de încãrcare în cazul unui bazin de transport bine utilat poate fi de

aproximativ 150 kg/m3.

107

Page 108: Tehnologie Stiuca

Pe timpul transportului nu este permis ca oxigenul să scadă sub valoarea de 7 mg/l.

Imediat după transport materialul va fi parcat pentru recuperare. Bazinele de parcarea a reproducătorilor vor fi alimentate la un debit minim de 57 – 60 l/ min.

Indiferent de cât de avansat este stadiul de maturare parcarea reproducãtorilor este obligatorie înaintea efectuãrii operaţiunilor de reproducere. Exemplarele preluate imediat dupã transport, chiar dacã sunt într-un stadiu avansat de maturare nu rãspund corespunzãtor la stimularea hormonalã. Este obligatorie o perioadã de repaus de minimum 24-36 de ore de la transport.

După acest interval reproducătorii vor fi evaluaţi sub aspectul stării de maturare a gonadei.

Metoda de evaluare atât a stadiului de maturare cât şi a coeficientului de polaritate presupune colectarea a minimum 5 ovocite din partea posterioarã a ovarului prin practicarea unei puncţii.

Ovocitele colectate se vor fierbe între 5 şi 10 minute pentru fixarea poziţiei nucleului şi apoi se vor rãci prin aşezarea vasului într-o incintã cu gheaţã.

Pentru a determina poziţia nucleului sau vezicii germinative, ovocitul se va secţiona exact de-a lungul axei polului animal-vegetal. Dupã aceastã operaţiune poziţia nucleului va fi observatã şi evaluatã .

Pentru stabilirea coeficientului de polaritate la aceeaşi probã la care s-a determinat stadiul de maturare se mãsoară la stereomicroscop distanţa de la partea superioarã a veziculei germinative (A) la polul animal şi distanţa de la polul vegetal la cel animal (B) (Figura. nr. 2).

Coeficientul de polaritate se calculează folosind formula c = BA

unde

c - coeficient de polarizare A – distanţa de la vezicula germinală la polul animal

B - distanţa de la polul animal la polul vegetal Pentru determinarea cu acurateţe a coeficientului de polarizare sunt necesare

efectuarea mai multor măsurători stabilindu-se o medie. Valori mici ale coeficientului indică un grad mare de polarizare al ovocitului

deci un stadiu IV de maturare avansat.

Schema de evaluare a coeficientului de polarizare a ovocitei la sturioni. Fig. nr.2

După aceată etapă reproducătorilor li se va stabili doza şi schema de injectare. Pentru înlesnirea injectãrii, reproducãtorii vor fi ulterior parcaţi

108

Page 109: Tehnologie Stiuca

individual, în bazine de maturare specifice, asigurate cu un debit de primenire de 76,0 l/ minut.

3.4. Stimularea hormonalã. Pentru stimularea se va folosi produsul NERISTIN 5A. Inducerea ovulaţiei

complete şi eliminarea produselor sexuale se va realiza prin administrarea a două injecţii cu preparat hormonal. Intervalul dintre injecţia iniţială, primară şi cea de-a doua, decisivă este de 12 ore.

Cantitatea de hormon injectată va depinde strict de greutatea reproducătorului, greutate ce trebuie stabilită prin cântărire pentru fiecare exemplar în parte. Pe baza greutăţii peştelui se va calcula doza totală ce urmează să fie administrată. Prima injecţie în mod curent reprezintă 20 % din doza totală, cea de a doua diferenţa, respectiv 80%.

Dozele de hormoni sintetici vor fi : - 0,2 ml/kg corp la femele; - 0,1 ml/kg corp la masculi Injecţiile hormonale se vor administra cu o seringă de 1,0-3,0 cm

3 cu ace de

calibru 23 - 25, lungi de 3,2 cm cu butuc din material plastic transparent. Injectările trebuie efectuate în regiunile mai dense ale muşchiului dorsal la o

distanţă de aproximativ o treime din lungimea corpului pornind de la cap. Acul seringii se va introduce perpendicular faţă de corpul peştelui în cazul în care acesta

depăşeşte 12–15 kg, şi sub un unghi de 450 la exemplarele mai mici. La retragerea

acului se va aşeza un deget al operatorului pe înţepătură, timp de câteva secunde pentru a preveni contrapresiunea ce ar expulza soluţia injectată. Locul injectării este apoi uşor masat.

Injectările se pot efectua fie prin ridicare parţială din apă a reproducătorului, fie prin sub apă în momentul când stau pasivi pe fundul incintei.

Ovulaţia se poate produce în 20 până la 32 de ore după ce se administrează primei injecţie.

3.5. Colectarea produselor sexuale Colectarea produselor sexuale la femelă demarează în momentul în care

aceasta începe să elimine o cantitate consistentă de icre lipicioase. Procedeul de colectare a ovocitelor va consta în masare abdominală sau aşa

numitul procedeu de ―mulgere‖.În cazul în care femela nu elimină ovocitele va fi incizată, iar ovulele vor putea fi colectate prin masare uşoară.

La masculi sperma se va colecta fie în momentul când femelele începe să elimine icre lipiciase fie cu câteva ore înainte de aceasta. Pentru colectarea spermei reproducătorul va fi scos din incintă, poziţionat în decubit dorsal, zona urogenitală va fi foarte bine ştearsă de apă. Colectarea spermei se va face cu ajutorul seringilor prevăzute cu tuburi tygon de 5 - 6 cm. Tubul se introduce încet în orificiul genital. La exemplarele la care spermiaţia este completă, sperma începe să urce în seringă în momentul retragerii pistonului.

Obligatoriu sperma va fi analizată la microscop în vederea stabilirii viabilităţii. Acest lucru se realizează cu ajutorul unui microscop (ML-4 tip I.O.R.). Combinaţia optică potrivită pentru acest control este ocular 10X cu obiectiv 20X sau 40X. Se foloseşte de obicei o lamă cu caroiaj (Bürker). Frotiul se citeşte extemporaneu

109

Page 110: Tehnologie Stiuca

conform metodei clasice cunoscute în practica reproducerii artificiale după ce sperma a fost activată cu apa tehnologică.

În cazul în care viabilitatea spermatozoizilor este de doar 50% se va avea în vedere utilizarea la fecunadare a unei cantităţi duble de spermă. Dacă sperma se colectează înainte de obţinerea icrelor de la femele aceasta va fi păstrtă în cutii Petri

la frigider la 40 C.

3.6. Fecundarea Icrele odată colectate de la o singură femelă vor fi distribuite echilibrat în

recipienţii în care urmează să se facă fecundarea. În general porţiile nu trebuie să fie mai mari de 300 ml. Indiferent de metoda de fecundare folosită lichidul celomic trebuie scurs.

Cantitatea de spermă necesară fecundării unei porţii se va stabili plecând de

la considerentul că pentru fecundarea unui singur ovocit sunt suficienţi 4x104

spermatozoizi. În mod curent pentru 1 kg de icre se utilizează 10 ml de spermă cu un procent de viabilitate de 90%. La procente de viabilitate de 50% cantitatea se va dubla. Pentru a creşte variabilitatea se va folosi spermă de la 2 – 3 masculi.

În cazul în care se foloseşte metoda uscată de fecundare sperma se va distribui uniform, în masa icrelor, după care se va adaugă volumul de apă calculat la cantitatea de icre din recipient.

La metoda umedă sperma, înainte de a fi distribuită peste cantitatea de icre va fi diluată cu apă într-un raport de 1/200 şi mai apoi distribuită.

Timpul de fecundare va fi de 3 minute. Este necesar ca pe parcursul acestei perioade să se intervină de una, două ori pentru agitarea uşoară a icrelor.

După scurgerea celor trei minute, timp în care mobilitatea spermatozoizilor scade, şi când procesul de fecundare se consideră încheiat, amestecul apă-spermă se îndepărtează cu atenţie astfel încât să nu se piardă material biologic.

După fecundare icrele vor fi descleiate. Operaţiunea în sine constă în îndepărtarea stratului exterior al icrei, bogat în mucoproteine, substanţe care în contact cu apa devin lipicioase.

Pentru descleiere se foloseşte un singur procedeu, respectiv ocluziunea suprafeţei lipicipoase a icrei fecundate cu nămol .

Pregătirea materialului de descleiere trebuie să fie realizat înainte ca icrele să fie fecundate. Nămolului va fi recoltat din zone care nu sunt potenţial toxice, va fi mixat cu apă pentru înlăturarea suspensiilor grosiere, supernatantul va fi înlăturat, iar reziduul de nămol va fi filtrat. La folosire, raportul dintre nămol şi apă va fi de 1/10. Pentru descleiere se folosesc 2 până la 4 volume de supernatant la un volum de icre. In aceste condiţii descleierea se poate realiza fără probleme într-un interval de 30-50 de minute, intervalul depinzând de temperatura apei. La sfârşitul procesului, icrele îşi vor pierde întreaga adezivitate.

3.7. Incubarea icrelor. Incubarea icrelor va începe imediat dupã descleiere, odată cu trecerea în

aparatele de incubaţie. Durata perioadei de incubaţie este variabilă de la o specie la alta, precum şi în cadrul aceleaşi specii, în funcţie de temperatura medie zilnică.

Pentru sturioni temperatura optimă de incubaţie este de 13 – 14 0 C. Durata

medie a embriogenezei la aceste valori ale temperaturii apei este în jur de 5 - 7 zile. Aceste temperaturi oferă bune condiţii de dezvoltare embrionară şi nu înlesnesc dezvoltarea fungilor.

110

Page 111: Tehnologie Stiuca

Pe durata embriogenezei debitul de alimentarea al incintelor de incubaţie se va corela cu necesităţile fiziologice ale embrionului în diferitele lui stadii de dezvoltare.

Debitul de alimentare al incubatoarelor până la faza de gastrulaţie a icrei va fi reglat de aşa manieră încât să creeze unui curent de apă care să pună într-o mişcare uşoară întreaga masă de icre (2- 3 l/min). După gastrulaţie, incubatorul se alimentează cu un volum de apă mai mare (5 – 7 l/min.)

Un factor important ce trebuie asigurat şi controlat pe perioada de dezvoltare embrionară este consumul de oxigen care pe perioada embriogenezei creşte pe măsura dezvoltării embrionului.

Pe parcursul embriogenezei nivelul oxigenului în incintele de incubare va fi menţinut la valori de minim 5 – 6 mg/l.

Controlul fungilor pe perioada incubaţiei se va realiza prin îmbăierea icrelor, direct în incubatoare, cu verde de malachit 67 ppm timp de 30 de secunde în două reprize, la 12 şi 24 de ore de la fecundare.

Pe perioada incubaţiei se va stabili supravieţuirea în diferite faze ale dezvoltării embrionare. Procentul de fecundare se va stabili în momentul fazei a II-a a diviziunii (stadiul 5; 4 blastomere) echivalentul unei perioade de 8 - 10 ore de la fecundare.

Pentru determinarea procentului de fecundare icrele din incubator se omogenizează extrăgându-se un număr de 200 - 300 bucăţi.Icrele astfel colectate sunt menţinute în apă tehnologică într-o placă Petri cu diametrul de 10 cm. Citirea se efectuează la o lupă sau stereomicroscop înregistrându-se procentele de icre polispermatice, icre activate, icre normale, icre nefertilizate.

După eclozare icrele vor fi colectate separat de la fiecare femelă hibridată, iar în cazul speciilor paraentale de la fiecare porţie.

3.8. Prelevarea şi parcarea larvelor Prelevarea larvelor eclozate se realizează pe pernă de apă în mod continuu în

tancuri individuale de colectare. Tancul de colectare este prevăzut cu un juvelnic din plasă de nytal cu latura ochiului de 0,3 - 0,5 mm pentru concentrarea larvelor.

Larvele concentrate sunt prelevate cu ajutorul unor palete şi introduse în incinte speciale de parcare. Operaţiunea se efectuează continuu până la sfârşitul eclozării. Numărarea larvelor se efectuează direct în momentul colectării.

Densitatea de populare va fi de 40 – 60 ex/l. Curentul de apă în bazinele de parcare a larvelor va fi reglat de 5 l/min. Larvele vor rămâne în aceste incinte o

perioadă de 3-5 zile.

3.9. Ambalarea şi transportul larvelor de sturioni

Materialul sturionicol în stadiu de larvă se transportă în pungi de

polietilenă standard de 40 l, în care raportul între volumul de apă şi volumul de

oxigen este de 1/1.

Densitatea larvelor la o pungă standard se stabileşte funcţie de durata

transportului şi temperatura aerului, conform tabelului de mai jos:

Densitatea larvelor de sturioni la punga standard

111

Page 112: Tehnologie Stiuca

Tabelul nr.5

Temperatura Masa Durata transportului

0 C medie

10 ore 25 ore 50 ore

G/ex

20 0,01 15000 15000 7000

0,02 7500 7500 4600

0,03 5000 5000 2300

25 0,01 15000 11000 5000

0,02 7500 5500 2500

0,03 5000 3700 1700

Transportul larvelor în condiţii optime se realizează cu maşini izoterme dotate cu unităţi de condiţionare a temperaturii mediului incintei. În lipsa acestora transportul se poate realiza cu mijloace de transport obişnuite cu respectarea următoarelor condiţii:

– capacitatea maşinii să fie corelată cu numărul pungilor ce urmează să fie transportate;

– incinta de transport să fie capitonată cu un număr suficient de materiale ( cartoane sau pături ) care să împiedice spargerea sacilor;

– să fie prevăzută cu o rezervă de oxigen de minim 50l, rezervă dotată cu manometru şi furtun şi o rezervă de saci de 10% din numărul sacilor care se transportă .

În condiţiile în care transportul se realizează la o temperatură a aerului de

250C, se impune asigurarea a 0,5 kg fulgi de gheaţă pentru fiecare sac transportat

la fiecare 100 Km parcurşi. Gheaţa va fi introdusă în pungi de plastic.

3.10. Creşterea larvelor până la atingerea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor

Schema cadru a tehnologiei de creştere a descendenţilor speciilor parentale

de sturioni este prezentată în Figura 2.

3.10.1. Norma de populare

Larvele obţinute de la fiecare femelă sunt populate separat în incintele de

creştere. Norma de populare este de 1500ex/m

2 şi se stabileşte luându-se în

considerare pierderile tehnologice pe etapa de creştere care în general sunt estimate la 30%.

112

Page 113: Tehnologie Stiuca

3.10.2. Pregătirea modulelor de creştere şi popularea larvelor.

Pregătirea incintelor de creştere se realizeză cu 48 de ore înainte de populare. Acestea sunt riguros igenizate pe toată suprafaţa cu soluţie de Germostop 10%, soluţie ce este menţinută timp de o oră, după care este îndepărtată prin clătiri repetate.

Înălţimea coloanei de apă în incintele de creştere a larvelor se reglează la 20 cm.

Apa tehnologică din incinte va fi evaluată din punct de vedere fizico-chimic prin determinarea temperaturii, a pH –ului, oxigenului.

Debitul de alimentare în incintele de prematurare se stabileşte între 5 -7 l/min.

Lansarea larvelor în incintele de creştere se realizează după egalizarea temperaturii apei din incinta de transport.

Nivelul oxigenului dizolvat se va menţine la un nivel minim de 8mg/l. Imediat după populare materialul sturionicol va fi intens monitorizat pentru a

se observa modul în care acesta se adaptează la noile condiţii de mediu. Concomitent cu monitorizarea materialului biologic se monitorizează la

interval de trei ore parametrii fizico-chimici, respectiv temperatura şi oxigenul.

3.10.3. Hrănirea

Creşterea larvelor până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor se realizează pe seama unei scheme de hrănire ce presupune administrarea de hrană vie în primele 7–8 zile de creştere şi mai apoi pe o diete mixtă formată din hrană naturală şi furaj.

Hrănirea exclusivă cu hrană naturală se bazează pe folosirea, fie simplă, fie combinată, a unor organisme planctonice şi bentonice. Sunt folosite cladocerele Daphnia sp., Moina sp. şi Bosmina sp. filopodul Artemia salina şi oligochetul Tubifex sp., ambele categorii de organisme colectate din mediul natural sau obţinute în culturi.

Combinaţiile de hrană naturală practicate sunt următoarele:

• 90 % Tubifex sp. şi 10 % zooplancton • 50% Tubifex sp. şi 50% zooplancton dulcicol sau salin

Ambele tipuri de hrană (plancton şi bentos) înainte de administrate sunt supuse unui tratament profilactic cu o soluţie 1% de albastru de metilen în cazul oligocetului Tubifex sp. şi cu o soluţie de 23 mg/l permanganat de potasiu în cazul zooplanctonului dulcicol.

Raţia de hrană se stabileşte zilnic funcţie de greutatea lotului. Raţia administrată în 24 de ore se calculează în procent de 100% din greutatea lotului în ziua respectivă.

Fracţii egale din această raţie se distribuie la interval de 3 ore, atât în 113

Page 114: Tehnologie Stiuca

perioada zilei, cât şi în perioada nopţii.

Hrănirea larvelor folosind hrană naturală vie în dietă mixtă cu furaj va presupune aplicarea următoarei scheme de hrănire ce va permite trecerea eşalonată la o hrănire bazată exclusiv de furaj :

- primele 5 zile: 5% zooplancton, 85% bentos ,10% furaj; - următoarele 5 zile: 5% zooplancton, 60%, bentos, 35% furaj; - următoarele 5 zile: 5% zooplancton, 45%, bentos, 50 % furaj; - următoarele 5 zile: 5% zooplancton, 10%, bentos, 85 % furaj; - perioada următoare hrănirea va fi asigurată numai de furaj.

Odată cu trecerea exclusivă pe furaj, raţia zilnică va fi de stabilită funcţie de consum, procentul variind între 4-20 % din greutatea lotului.

Se recomandă folosirea furajului din gama Trouvit cu un conţinut proteic de 45-55 %.

Cantitatea de furaj administrată, precum şi granulaţia acestuia, va ţine seama în principal de talia sturionului şi de temperatură apei tehnologice.

Procentul de hrană la puii de sturioni se va stabili la 20% din greutatea totală a lotului/zi pentru exemplarele cu masa corporală de 0,5g, în condiţiile în care

temperatura apei tehnologice este de 170C. Acest procent va fi redus odată cu

creşterea temperaturii. În condiţiile în care lotul are o masă corporală de 2 – 5 g/ex. raţia va fi stabilită la 4 – 4,5% din greutatea lotului. Intervalul de timp între mese va fi de 4 – 6 ore. Procentul de hrană şi modularea raţiei este prezentat în tabelul de mai jos

Procentul de hrană şi modularea raţiei

Tabelul nr. 6

Masă peşte Diam. Temperatura – 0 C

(g) (mm ) 16 17 20 25

2 0,5 – 0,7 4 4,5 4

3 0,7 – 0,9 4 4,5 4

10 1 - 1,5 3,6 4,5 4

Trecerea de la un tip de furaj la altul şi de la o granulaţie la alta se va realiza

progresiv, cu mare atenţie, respectând următoarea succesiune: 75% regim curent – 25 % regim nou; 50 % regim curent - 50 % regim nou; 25 % regim curent-75% regim nou; 100% regim nou. Dacă apar probleme de comportament sau se înregistrează pierderi de greutate se renunţă la schimbare, se revine la forma iniţială şi mai apoi procedeul este reluat progresiv.

În condiţiile în care lotul va devini heterogen va fi absolut necesar să fie regrupat pe categorii de greutate, situaţie în care raţia va fi ajustată funcţie de biomasă, iar granulaţia furajului administrat va fi corelată cu dimensiunea materialului biologic.

Sporurile de creştere ce trebuie obţinute pe etapele de dezvoltare până la conturarea caracterelor fenotipice asemănătoare adulţilor sunt următoarele:

Variantă Spor de creştere - g 114

Page 115: Tehnologie Stiuca

Specii parentale de sturioni 10 zile 20 zile 30 zile 40 zile

Huso huso - morun 0,9 2 5,2 8

Acipenser gueldenstaedti - 0,5 1,6 4 5 nisetru

Acipenser stellatus - păstrugă 0,3 1,5 3 3

Acipenser ruthenus - cegă 0,15 0,8 1,5 2

3.10.4. Condiţii de întreţinere pe perioada creşterii.

In incintele de creştere trebuie sã se respecte o igienã strictã. Igenizarea se va realiza înainte de fiecare masă şi va consta în îndepărtarea dejecţiilor şi a eventualelor resturi de furaj rămase de la masa precedentă. Cel puţin odată la 24 de ore se vor igeniza pereţii incintei prin frecarea acestora cu un burete îmbibat într-o soluţie de permanganat de potasiu cu o concentraţie de 23 mg/l. Se mai poate utiliza albastru de metil în concentraţie de 1%.

4. Imbolnăviri şi tratament 4.1. Boli parazitare

Paraziţii susceptibili să se dezvolte în crescătoriile sturionicole unde creşterea se realizează în bazine de plastic sau beton sunt cei cu ciclu direct, toţi paraziţii cu ciclu complex de dezvoltare sunt excluşi.

Infestarea se poate produce doar în condiţiile în care unitatea utilizează ca sursă de alimentare o apă de surafaţă sau când se folosesc instrumente ce au intrat în contact cu material biologic infestat şi acestea nu au fost dezinfectate.

Paraziţii externi ce pot penetra în sistem în condiţiile mai sus prezentate sunt din categoria protozooarelor (Trichodina sp, Trichodinella sp. şi Tripartiella sp. , Chilodonella sp. şi Costia natrix ), monogenilor (Gyrodactylus sp. ) şi a crustaceilor (Argulus foliaceus ).

Parazitoza cu gradul cel mai mare de periculozitate este cea produsă de crustaceul Argulus foliace. Parazitul afectează în mod special puietul de 1,5 - 5g . Parazitul se fixează în zona inimii, iar înţepătura lui este letală. Este suficient ca într-o incintă de creştere să existe 5 – 10 exemplare de Argulus foliaceus ca mortalitatea să se ridice la 60%.

Toţi paraziţii semnalaţi necesită un tratament. Paraziţii externi sunt sensibili la clorura de sodiu, formol, verde de malachit, sulfat de cupru, cloramina T, permanganat de potasiu, însă sturionii, cu excepţia clorurii de sodiu nu tolerează nici una din aceste substanţe.

Doza de clorură de sodiu recomandată în combaterea parazitozelor care nu

produce un efect negativ asupra materialului sturionicol este de 5kg /m3. Timpul de

expunere este de 60 minute. Pe durata tratamentului alimentarea cu apă a incintei va fi oprită. Se va verifica permanent ca oxigenul dizolvat în apă să nu scadă sub 6 mg/l. Scăderea oxigenului dizolvat sub această valoare impune oxigenarea apei până la nivelul de saturaţie impus de temperatură. Oxigenarea apei se poate realiza injectând oxigen tehnic prin intermediul unui furtun de difuzie îngrelat pe fundul incintei .

115

Page 116: Tehnologie Stiuca

Tratament se va aplica numai după ce a fost testat în prealabil pe un lot mic. Dacă răspunsul la test este pozitiv tratamentul se va practica asupra întregului efectiv. Pe durata tratamentului lotul va fi supravegheat de personal calificat. Incintele în care se va efectua tratamentul în prealabil vor fi atent igenizate.

4.2. Boli bacteriene Îmbolnăvirile bacteriene apar ca efect al lipsei de igienă a incintelor şi a

prezenţei hranei neconsumate. Aceste două elemente favorizează dezvoltarea bacteriilor care pot deveni o reală problemă în această perioadă.

Cele mai des acţionează Myxobacter sp. şi Flexibacter sp. Yrsinia ruckeri, Flavobacterium .

Exemplarele afectate de mixobacterii prezintă înotătoarele pectorale distruse, acestea putând să dispară. Mortalităţile pot fi de 100% din efectiv dacă nu se intervine cu tratament

Yersiniosa provocată de Yrsinia ruckeri se manifestă prin enterită mai mult sau mai puţin hemoragică, asociată cu zone congestionate în jurul gurii, regiunii uro genitale şi o congestionare a tubului digestiv. Mortalităţile pot atinge 100% din efectiv.

Flavobacterium produce leziuni la nivelul branhiilor, leziuni cutanate şi ale înotătoarelor.

În cazul îmbolnăvirilor bacteriene, funcţie de agentul etiologic depistat se poate

aplica una din schemele de tratament prezentate în tabelul de mai jos:

Scheme de tratemant în cazul bolilor bacteriene

Tabelul nr.7

Agentul Produsul Modul de tratare Doza şi timpul de

patogen expunere

Mixobacter oxitetraciclină Imbăiere, repetată 4 – 8 ppm timp de 1 h

sp. * zilnic timp de 10 zile

Şi Produse Imbăiere, repetată 4 – 8 ppm timp de 1 h

Flexibacter sp furanice zilnic timp de 10 zile

Yrsinia Tetraciclină Administrare în furaj 60 – 80 mg/kg

ruckeri* timp de 10 zile greutate corporală

* antibioticul va fi stabilit în baza antibiogramei

4.3. Boli provocate de agenţi chimici Chimismul apei are o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării materialului

sturionicol. Acţionând direct sau indirect asupra acestuia substanţele organice sau anorganice solvite în apă aflate în cantităţi corespunzătoare necesităţilor biologice îi asigură o dezvoltare normală. Orice abatere a anumitor substanţe de la un optim poate fi ireversibilă pentru materialul sturionicol.

Există foarte multe substanţe care solvite în apă determină în anumite condiţii diferite îmbolnăviri.

Principalii agenţi chimici provocatori de îmbolnăviri sunt: gazele solvite în apă ( în primul rând oxigenul ), pH-ul , amoniacul, nitriţii.

116

Page 117: Tehnologie Stiuca

Starea de morbiditate produsă de gazele solvite în apă poate avea la origine

suprasaturarea gazoasă sau conţinutul redus de oxigen.

4.3.1. Suprasaturarea gazoasă Suprasaturarea gazoas este în principal rezultatul creşterii conţinutului de

azot sau oxigen în apă. Suprasaturarea apei în gaze solvite în cazul aplicării acestei tehnologii se

poate produce ca urmare a încălzirii brusce cu peste 10 0 C a apei tehnologice şi a

utilizării în exces a aerului comprimat sau a oxigenului tehnic. Expunerea materialului sturionicol timp de 48 de ore la o suprasaturare de

103% a apei în azot poate provoca embolia gazoasă (infiltrarea bulelor de gaz în circuitul sanguin). Suprasaturarea apei în oxigen poate fi tolerată de sturioni până la 120%.

Îmbolnăvirea, în prima fază, se poate diagnostica numai prin examinarea la microscop a foiţelor branhiale şi evidenţierea embolilor gazoşi.

Simptomatologic materialul sturionicol exteriorizează o stare apatică. În vederea prevenirii efectelor suprasaturării gazoase a apei tehnologice se

recomandă menţinerea constantă a temperaturii apei pe perioada creşterii, controlul periodic a nivelului de saturare gazoasă în cazul utilizării aerului comprimat sau a oxigenului tehnic.

4.3.2. Conţinutul redus de oxigen Cerinţele sturionilor faţă de conţinutul de oxigen din apă variază funcţie de

specie, vârstă, starea fiziologică, starea de sănătate. În cadrul acestui sistem tehnologic de creştere, în care se urmăreşte

obţinerea de material sturionicol cu cât mai bune performanţe, cantitatea de oxigen din apă constituie un factor limitativ în atingerea acestora.

Sturionii pot tolera valori ale oxigenului dizolvat în apă de 3,9 mg/l însă acestea induc în primul rând inapetenţa, cu consecinţe asupra ritmului de creştere. De aceea este contraindicat ca în cadrul acestui tip de tehnologiei de creştere conţinutul oxigenului dizolvat în apă să fie inferior saturaţie de 90%.

Nivelul de saturaţie trebuie menţinut constant la această valoare îndeosebi în condiţiile în care temperatura apei creşte şi greutatea peştelui pe unitatea de volum este mai mare.

Sturionii expuşi deficitului de oxigen în primul rând nu se mai hrănesc, sunt dispersaţi în toată masa incintei, înoată aproape de suprafaţa apei, sunt apatici, lipsiţi de reactivitate. Menţinerea pe o perioadă mai îndelungată a acestor specii în condiţii de deficit de oxigen dizolvat în apă duce la scăderea performanţelor tehnologice transpuse prin încetinirea ritmului de creştere, slabă asimilare a hranei, sensibilitate accentuată la agresiuni produse în special de agenţi bacteriologici.

Scăderea bruscă a conţinutului de oxigen din apă are ca rezultat asfixia materialului sturionicol.

4.3.3. Stări patologice provocate de pH-ul necorespunzător al

apei Sturionii au o dezvoltare optimă în condiţiile unei ape neutre ( pH – 7 upH

117

Page 118: Tehnologie Stiuca

) sau uşor alcaline ( pH 7,8 – 8 upH ). Apele acide nu sunt tolerate de aceste specii.

Caracterul acid sau bazic al apei exprimat prin unităţi de pH acţionează atât direct cât şi indirect asupra materialului sturionicol.

Actiune directă a pH-ului din domeniul acid ( pH – 5,5 upH )are ca efect creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii, ceea ce denotă că oxigenul este parţial folosit, secreţia de mucus este mărită, tegumentul se înroşeşte în zona ventrală, branhiile pe margini devin brune. Peştii înoată lent şi mor în poziţii normale.

În cazul unui pH alcalin ( pH ≥ 8,5 ), branhiile au marginile albe, se franjurează, apare necroza branhială. Înătătoarele se franjurează, tegumentul devine mat.

Acţiunea indirectă a pH-ului constă în implicarea pe care o are acest parametru asupra fenomenelor toxice din apă. O valoare scăzută a pH-ului înlesneşte creşterea toxicităţii nitriţilor şi metalelor din apă, o valoare ridicată a pH-ului creşte toxicitatea amoniacului.

4.3.4.Stări patologice provoacate de substanţele azotate din

apă Substanţele azotate din apă cu efect patogen pentru sturioni sunt amoniacul

nedisociat şi nitriţii. Nitraţii sunt toleraţi de sturioni până la nivelul de 20 – 30 mg/l cu condiţia ca oxigenul să fie menţinut permanent la nivel de saturaţie 100%. Dacă nu este respectată această condiţie nitraţii pierd un atom de oxigen şi trec în nitriţi generând la rândul lor stări patologice.

Amoniacul nedisociat şi nitriţii sunt bine toleraţi de sturioni la valori de 0,002 mg/l.

Pentru sturioni concentraţia maximă admisă de amoniac nedisociat în apă este de 0,01mg/l. Peste această valoare amoniacul nedisociat devine toxic producând intoxicaţii exogene şi endogene. Indiferent de tipul de intoxicaţie efectul amoniacului asupra sturionilor se manifestă prin reducerea ritmului de creştere, inflamarea întregului aparat branhial, hipersecreţie de mucus, hemoragii branhiale şi tegumentare. Ficatul şi rinichiul se atrofiază într-un procent de 25 – 38% din masa iniţială a organelor respective.

În cazul nitriţilor concentaţia maximă admisă este de 0,1 mg/l. Acumularea excesivă a nitriţilor în organismul sturionilor are ca efect inapetenţa, întârzieri în creştere , scăderea rezistenţei la îmbolnăviri.

5. CONDIŢII PRIVIND APLICAREA TEHNOLOGIEI

Se vor respecta condiţiile tehnice şi se vor aplica lucrările specifice etapelor tehnologice prezentate ;

În condiţiile în care nu sunt afectaţi negativ indicatorii tehnologici şi preţul de producţie se admit modificările în aplicarea tehnologiei pentru micşorarea consumurilor de materii prime şi energie, creşterea productivităţii muncii.

6. LISTA CU PRINCIPALELE MATERII PRIME, MATERIALE NECESARE PENTRU REALIZAREA TEHNOLOGIEI

118

Page 119: Tehnologie Stiuca

În afara materialului biologic reproductiv care se va folosi la realizarea descendenţei pentru aplicarea tehnologiei se vor utiliza şi următoarele principale materii prime produse de o serie de unităţi:

Poz. Denumire Producător/distribuitor

1. Hormon sintetic - Nerestin Federaţia Rusă

2. Ouă de Artemia Argent S.U.A.

3. Tubifex Asociaţii familiare cu activitate de acvaristică

4. Furaj S.C. Romavet S.R.L Bucureşti

5. Germostop Depozite farmaceutice

6. Albastru de metilen Depozite farmaceutice

7. Permanganat de potasiu Depozite farmaceutice

7. REGULI PENTRU VERIFICAREA TEHNOLOGIEI

Sistemul tehnologic şi tehnologia de reproducere artificială şi creştere a sturionilor se va verifica în baza următoarei metodologii:

Probe şi verificări iniţiale a instalaţiei de alimentare a apei

- Verificarea modului de funcţionare a instalaţiilor de pompare (presiune, vibraţii, etanşeizare,protecţie electrică), nu se admit vibraţii în postamentul de fixare, nu se admit pierderi de apă la etanşeizării, nu se admite lipsa postamentului de protecţie, nu se admite valori mai mari ale presiunii faţă de valoarea de referinţă stabilită iniţial;

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare, nu se admit pierderi de apă la îmbinări;

- Verificarea poziţiei vanelor pe traseul de trecere a apei, nu se admit robineţi închişi;

- Verificarea parametrilor chimici ai apei, nu se admite depăşirea valorii acestora faţă de valorile prevăzute prin Ord. 161/2006 - Ape de suprafaţă

Probe şi verificări iniţiale a modulelor specifice de reproducere şi creştere

- Verificarea etanşeităţii îmbinărilor la instalaţia de alimentare şi evacuare a modulelor de reproducere şi de creştere, nu se admit pierderi de apă;

- Verificarea asigurării menţinerii nivelului constant de 0,4 m şi respectiv 0,9 m în cele două tipuri de căzi, nu se admit nivele sub aceste valori;

Verificări de lot A. Verificarea materialului sturionicol în momentul achiziţiei - Verificarea stării sanitare a materialului sturionicol, nu se admit exemplare

lovite sau afectate de boli parazitare sau infecţioase; - Verificare caractereleor somatice şi meristice, nu se admit exemplare care

sunt în afara parametrilor precizaţi în tabelul nr. 4; 119

Page 120: Tehnologie Stiuca

- Verificarea densităţii materialului în pungile standard de transport; nu se admite depăşirea normelor şi condiţiilor de transport prezentate;

- Verificarea etanşeităţii pungilor de transport; nu se admit pungile care pierd apă sau oxigen;

- Verificări în momentul populării materialului piscicol - Verificarea valorii oxigenului dizolvat în apă din incinta de creştere; nu se

admit valori mai mici de 7 mg/l - Verificarea temperaturii apei bazinului înaintea deversării materialului

sturionicol; nu se admite deversarea directă a materialului în condiţiile în care sunt înregistrate diferenţe între temperatura apei din punga de transport şi apa bazinului; deversarea se va realiza după o prealabilă acomodare a materialului sturionicol la temperatura mediului acvatic;

- Verificarea reactivităţii materialului sturionicol în momentul populării; nu se admite ca la populare materialului sturionicol să prezinte mişcări anormale, sau să intre în decubit lateral;

C. Verificarea periodică a evoluţiei materialului biologic. - Verificarea zilnică, pe întreaga perioadă de creştere a masei medii şi

lungimii totale a materialului piscicol; numărul minim de exemplare verificate - 15 ;

- Verificarea permanentă, pe întreaga perioadă de creştere, a stării sanitare a materialului piscicol;

D. Verificarea materialului piscicol în perioada de creştere - Verificarea masei medii - g / ex; - Verificarea sporul individual de creştere – g ; - Verificarea sporului total de creştere – g; - Verificarea ratei zilnice a creşterii - g/zi, - Verificarea ratei specifice de creştere - SGR - % zi; - Verificarea procentul de supravieţuire - % 8. METODE DE VERIFICARE

Aparatura

Pentru verificarea parametrilor chimici ai apei : - Oxigenometru; - pH- metru; - Termometru; - Photometru - Balanţă analitică; Pentru verificări indicilor tehnologici ai materialului piscicol: - Ihtiometru; - Balanţă tehnică. Pentru verificarea stării sanitare a materialului piscicol: - Microscop cu putere de rezoluţie de la cca 30 X la cca 1000X ( tip. ML – 4M)

120

Page 121: Tehnologie Stiuca

Metode

Metode chimice de determinare a calităţii apei tehnologice Evaluarea valorilor parametrilor chimici ai apei tehnologice se efectuează

conform Ord. 161/2006: -oxigenul dizolvat se determină cu oxigenometru sau prin metoda Winkler,

bazată pe oxidarea de către oxigenul molecular din apă, în mediu puternic alcalin, a hidroxidului de mangan bivalent la hidroxid de mangan trivalent, rezultatul fiind exprimat în mg/l;

-pH-ul apei se determină în upH, utilizând pH-metru cu afişare digitală; -

substanţa organică, clorurile (Cl-), azotaţii (NO3

-), azotiţii (NO2

-), amoniacul

liber (NH3), ionul de amoniu (NH4+), alcalinitatea, dioxidul de carbon se apreciază

fotometric cu ajutorul reactivilor test

Metode de determinare a stării sanitare a materialului piscicol Starea sanitară a materialului piscicol se evaluează prin : - Examenul macroscopic – pentru stabilirea diagnisticului acest examen este

doar orientativ. Se examinează cu ochiul liber sau cu lupa suprafaţa corporală, ochii, branhiile, cavitatea internă. Prin acest examen pot fi decelate zonele modificate ca : necroze, chişti, hipo sau hipersecreţii de mucus, hipertrofii sau atrofii ale organelor, modificări de culoare, paraziţi macroscopici.

- Examenul microscopic al materialului sturionicol are valoare de diagnostic. Probele se recoltează direct din peştele viu şi constau din : - raclate, superficiale şi profunde de pe suprafaţa sau zona de examinat, de

obicei branhii, tegument, mucoasă intestinală ; raclatul se aşează pe lamă şi se adaugă o picătură de apă distilată peste care se presează lamela examinându-se imediat la microscop ;

- preparate strivite – se execută din orice ţesut şi constă în strivirea unei mici porţiuni din acesta între lamă şi lamelă, astfel încât pelicula formată să devină translucidă şi cât mai subţire.

Estimarea rezultatelor se efectuează la nivel de câmp microscopic prin identificarea agenţii etiologici.

Metode de determinare a indicilor tehnologici la materialul piscicol

- Masă medie - g / ex – se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin a trei eşantioane de câte 100 de indivizi, din valorile obţinute calculându-se valoarea medie ;

- Spor individual de creştere – g se determină gravimetric şi constă în cântărirea a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi în momentul populării, determinându-se masa iniţială, şi a cel puţin trei eşantioane de câte 15 indivizi la finele perioadei de creştere, determinându-se masa finală, se aplică formula : (Wf – Wi)/ N, unde - Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului;

N – numărul de exemplare - Rata zilnică a creşterii - g/zi, se determină cu formula :

(Wf – Wi)/ T 121

Page 122: Tehnologie Stiuca

unde- Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Rata specifică de creştere - SGR - % zi – se determină cu formula: SGR = (lnWf-lnWi)*100/T [%/zi], unde: Wf, Wi – masa medie finală şi iniţială a lotului T – durata ciclului de creştere [zile]

- Procent de supravieţuire - % - se determină cu formula: Nf/Ni x 100 unde : Nf şi Ni – numărul de exemplare iniţial şi final

9. MĂSURI DE TEHNICA SECURIŢĂTII MUNCII

La punerea în funcţiune şi exploatare a sistemului tehnologic - Asamblarea utilajelor, punerea în funcţiune şi efectuarea probelor se va

efectua numai de personalul calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea acestora ;

- Utilajele se vor da în exploatare numai după verificarea existenţei şi a corectei strângeri a tuturor organelor de asamblare demontabile;

- Deservirea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit care să cunoască bine construcţia, tehnologia de lucru şi funcţionarea sistemului;

- Intreţinerea şi repararea sistemului se va face numai de personal calificat şi instruit în acest scop. Se interzice persoanelor care deservesc sistemul să remedieze defecţiunile acestuia.

- Înaintea oricărei intervenţii ( desfacere pentru curăţire, înlocuirea unor piese defecte, întreţinere sau reparaţii) se va opri obligatoriu alimentarea cu apă a sistemului;

- Echipamentele tehnice acţionate electric, precum şi echipamentele electrice, trebuie să corespundă prevederilor din ― Normele generale de protecţia muncii‖ şi din ― NSSM pentru utilizarea energiei electrice în medii normale‖;

- Înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor tehnice acţionate electric lucrătorii sunt obligaţi să verifice vizual, imposibilitatea atingerii pieselor care se află normal sub tensiune şi legătura la centura de împământare;

- Deplasarea de la un loc de muncă la altul a echipamentelor tehnice mobile acţionate electric, trebuie efectuată numai după întreruperea alimentării cu curent electric;

- Toate echipamentele tehnice electrice sau acţionate electric trebuie verificate la recepţie, după fiecare reparare sau modificare tehnică, pentru a se testa eficacitatea măsurilor de protecţie împotriva pericolului de electrocutare;

- Operaţiile de prelucrare a ţevilor (tăiere, îndoire, fasonare etc.) vor fi executate pe bancul de lucru din ateliere. Se interzice executarea operaţiilor de prelucrare a ţevilor pe schele de montaj, cu excepţia ajustării racordurilor între conducte, în vederea definitivării poziţiei de montaj;

- Prelucrarea ţevilor şi a prefabricatelor din materiale plastice se va efectua cu scule, dispozitive şi utilaje în bună stare de funcţionare şi se vor respecta Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare;

122

Page 123: Tehnologie Stiuca

- Conductele vor fi fixate după caz pe elemente de susţinere ca: stelaje consolidate, console, suporţi etc. care să permită menţinerea acestor conducte în poziţia de pozare şi vor fi consolidate cu brăţări demontabile sau alte tipuri de elemente de susţinere.

La aplicarea tehnologiei de reproducere artificială şi creştere - La repartizarea personalului de lucru se va ţine seama de aptitudini şi de

nivelul de cunoştinţe profesionale ; - Se va evita lucrul în asalt asigurându-se necesarul de materii prime ; - Personalul de deservire trebuie să poarte echipament de protecţie :

salopetă, cizme de cauciuc ; - Se va evita contactul epidermei cu substanţer folosite la igenizarea

incintelor de creştere ; - La efectuarea analizelor chimice uzuale, determinarea oxigenului, pH – ului

se vor respecta Normele specifice de protecţia muncii pentru laboratoarele de analize fizico – chimice şi mecanice Extras 36/1999

123

Page 124: Tehnologie Stiuca

Schema fluxului tehnologiei de creştere

a puilor de sturioni Figura 2

Pregătirea sistemului de

creştere Monitorizarea parametrilor chimici

Igenizare incinte de creştere

ai apei tehnologice

Populare material sturionicol

• Populare individuală a larvelor de hibrizi şi specii parentale

• Debit de alimentare 5l/min în momentul populării larvelor, 7 –

15l/min după depunerea dopului pigmentar

Hrănire pui

• Funcţie de t0 apei;

Creşterea pui

• Raţia zilnică conformă, stabilită

funcţie de masa corporală a lotului

Igenizarea incintelor • Zilnic după fiecare

masă administrată

Monitorizarea ritmului de creştere

• Cântăriri săptămânale; • Selecţie şi regruparea

materialului biologic pe categorii de greutate;

• Administrarea de furaj adecvat fiecărei grupe de greutate

Monitorizarea stării sanitare

Instituirea măsurilor de

tratament la apariţiei

primelor simptome de

îmbolnăvire

Monitorizarea factorilor fizici

şi chimici ai apei tehnologice

Recoltare material sturionicol

124

Page 125: Tehnologie Stiuca

125