41
Facultatea : I.M.S.T. Specializarea : T.C.M PROIECT DE AN Tehnologii de Deformare Plastica la Rece Anul III Student : Stejereanu Andrei-Cosmin Grupa : 631 AAa Anul Scolar 2013-2014

Tehnologii de deformare plastica la rece proiect

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Proiect pentru studentii de la politehnica specialitate facultatea de mecanica sau inginerie si management

Citation preview

  • Facultatea : I.M.S.T.

    Specializarea : T.C.M

    PROIECT DE AN

    Tehnologii de Deformare Plastica la Rece

    Anul III

    Student : Stejereanu Andrei-Cosmin

    Grupa : 631 AAa

    Anul Scolar

    2013-2014

  • Tema de proiect

    Sa se proiecteze procesul tehnologic si matrita pentru obtinerea piesei

    Placuta R1-631AA-32 in conditiile unui volum de productie de 1.800.000 de

    bucati.

    CONTINUTUL PROIECTULUI Memoriul se compune din trei parti distincte, fiecare din ele continand etape

    caracteristice.

    A. Proiectarea tehnologiei de prelucrare.

    1. Analiza piesei.

    2. Studiul tehnologicitati piesei.

    3. Analiza diferitelor variante de proces tehnologic pentru obtinerea piesei prin procedee

    de deformare plastica la rece.

    4. Analiza croirii semifabricatului.

    5. Proiectarea schemei tehnologice.

    6. Calculul fortelor si a pozitiei centrului de presiune.

    B. Proiectarea echipamentelor de deformare.

    1. Proiectarea elementelor componente ale stantei sau matritei. Realizarea desenului de

    executie.

    2. Calculul de verificare al unor elemente componente.

    3. Calculul dimensiunilor nominale si stabilirea abaterilor elementelor active.

    4. Realizarea desenelor de executie ale unor elemente active.

    5. Alegerea utilajului de presare.

    6. Indicatii privind montarea, exploatarea. Intretinerea matritei proiectate.

    7. Norme specifice de protectie a muncii.

    C. Calcule tehnico-economice.

    1. Calculul normei de timp.

    2. Calculul costului piesei prelucrate pe matrita proiectata.

    3. Compararea variantelor tehnologice si justificarea variantei alese.

    Continul parti grafice:

    1. Desenul de executie al piesei.

    2. Desenul de executie al semifabricatului plan (desfasurata piesei).

    3. Desenul de ansamblu al matritei proiectate.

    4. Desenele de executie ale elementelor active

  • A. PROIECTAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

    DE PRELUCRARE

    Aceasta parte a proiectului are ca scop final stabilirea, pe baza unor considerente tehnice si

    economice, a succesiunii operatiilor(in cazul desfasurarii procesului de prelucrare( pe mai multe

    stante sau matrite) sau a fazelor (in cazul in care procesul de prelucrare se desfasoara pe o

    singura stanta sau matrita).

    1.Analiza piesei

    Proiectarea tehnologiei de prelucrare precum si a echipamentului necesar (stante si

    matrite) se face pe baza datelor initiale ale temei de proiecatare: desenul de executie al

    piesei,volumul de productie, productivitatatea prelucrarii, costul piesei prelucrate, volumul de

    investitii necesar, dotarea tehnica etc.Deoarece desenul de executie reprezinta principalul

    document tehnic care sta la baza activitatii de proiectare, este justificata preocuparea

    proiectantului ca acesta sa fie complet si corect. In multe situatii practice desenul de executie al

    piesei nu este intocmit de specialisti in domeniu si, ca urmare, ar putea contine greseli sau ar

    putea fi incomplet. Din acest motiv inainte de inceperea oricarei activitati propriu-zisa de

    proiectare trebuie realizata cu responsabilitate, o analiza amanuntita a desenului de

    executie.Aceasta analiza se face din mai multe puncte de vedere, principalele fiind mentionate in

    continuare.

    1.1. Rolul functional al piesei

    Proiecatarea formei piesei, stabilirea materialului din care aceasta sa se execute, stabilirea

    dimensiunilor si a abaterilor acestora se face avand in vedere rolul functional al piesei in

    ansamblul din care face parte. Pentru aceasta se executa o schita a ansamblului din care face

    parte piesa, punandu-se in evidenta(prin linii groase) piesa a carei tehnologie trebuie proiectata.

    Se mentioneaza in mod concret rolul functional al piesei. Pe desenul de executie al piesei se identifica prin numerotare suprafetele ce o definesc.Se mentioneaza rolul fiecarei suprafete si

    procedeul de deformare plastica la rece prin care aceasta poate fi realizata. Se evidentiaza

    suprafetele ce nu pot fi realizate prin procedee de deformare plastica la rece, sugerandu-se alte

    posibilitati de prelucrare ale acestora.

    1.2. Verificare desenului de executie

    Aceasta etapa a procesului de proiectare se realizeaza cu scopul intelegerii formei

    constructive a piesei, al corectarii eventualelor greseli de proiectare sau a completarii desenului

    de executie cu alte vederi, sectiuni sau detalii, in asa fel incat acesta sa ofere o imagine completa

    si unica a piesei si sa contina toate informatiile necesare unei proiectari corecte.Desenul de

    executie trebuie sa cuprinda suficiente vederi,detalii si sectiuni incat piesa sa poata fi unic

    definita si sa nu dea nastere la interpretari subiective.

  • Din studiul efectuat asupra desenului piesei , se observa ca:

    forma constructiva a piesei este simpla, si este determinata prin vederile prezentate;

    forma piesei este determinata prin dimensiunile indicate pe desen, in vederile si sectiunile

    prezentate;

    desenul respecta scara indicata (2:1);

    sunt indicate pe desen toate razele de indoire si de racordare a contururilor;

    grosimea materialului este de 1,5 mm;

    piesa s-a obtinut prin urmatoarele prelucrari: decupare, perforare, indoire;

    toate prelucrarile se pot realiza cu ajutorul stantelor si/sau matritelor;

    cotele netolerate se vor tolera conform STAS 11111-86 clasa a II a de precizie;

    pe desen este specificata rugozitatea suprafetei materialului : Ra 3,2

    1.3. Materialul piesei

    Avand in vedere ca informatiile despre materialul din care se executa piesa, vor fi in

    urmatoarele etape ale procesului de proiectare, din standardele corespunzatoare se vor

    extrage date referitoare la :

    Proprietatile fizico-mecanice.

    Compozitie chimica.

    Forme si dimensiuni de livrare.

  • Din [S1-pag. 9 tab 2 ] au fost extrase datele referitoare la material in tabelul 1:

    Material

    STAS

    Stadiul

    de

    livrare

    Rezistenta

    la rupere

    Rm

    [N/mm2]

    Compozitie

    chimica [%]

    Greutate

    specifica,

    [kg/dm3]

    Forme si dimensiuni de livrare

    benzi Foi de tabla

    Cu-Zn 10

    STAS 289-

    88

    O

    240290

    Cu 91-62 Pb0,

    13-0,05

    Fe0, 2-0, 01

    Mn0, 1-0, 05

    Al0, 03-0, 02

    Sn0, 1-0, 05

    Zn - restul

    8,2

    10, 12, 14, 15,

    16, 18, 20, 21,

    22, 24, 25, 26,

    28, 29, 30, 32,

    35, 36, 40, 42,

    45, 46, 47, 48,

    50, 52, 55, 56,

    60, 63, 65, 70,

    72, 75, 80, 81,

    85, 90, 94, 95,

    100, 103, 105,

    106, 110, 115,

    120, 130, 135,

    140, 145, 150

    500x2000

    560x2000

    1000x2000

    HA

    290350

    HB

    >350

    Tabelul 1

    Benzi-Aliaje CuZn(STAS 290/2-89)

    g(mm) 0,1; 0,12; 0,14; 0,15; 0,18; 0,2; 0,22; 0,25; 0,3; 0,35;0,4; 0,45; 0,5; 0,6; 0,65; 0,7; 0,75; 0,8; 0,85; 0,9; 1; 1,1; 1,2; 1,3; 1,4; 1,5; 1,6; 1,7; 1,8; 1,9; 2

    B(mm) 10; 12; 14; 15; 16; 18; 20; 21; 22; 24; 25; 26; 28; 29; 30; 32; 35; 36; 40; 42; 45; 46; 47; 48; 50; 52; 55; 56; 60; 63; 65; 70; 72; 75; 60; 81; 85; 90; 94; 95; 100; 103; 106; 106; 110; 115; 120; 130; 135; 140; 145; 150; 155; 160; 180; 200; 220; 240; 250; 260; 270; 280; 300; 320; 360; 400; 450; 500; 560

    Ab. la B(mm)

    G \ B 10-100 101-150 151-300 301-500

    0,1-0,65

    0,7-2

    Tabelul 2

  • 1.4.Stabilirea formei si dimensiunilor semifabricatului plan.

    Pentru analiza tehnologicitati piesei si pentru studiul croirii semifabricatului este necesara

    determinarea formei si dimensiunilor semifabricatului plan(Fig1).

    Figura 1

    Avand in vedere ca in cele mai multe cazuri dimensiunile inscrise pe desenele de executie ale

    pieselor indoite nu pot fi utilizate direct in relatiile de calcul cunoscute, este necesara o

    redimensionare a piesei care sa evidentieze in mod explicit dimensiunile elementelor simple de

    contur.Deoarece desenele, atat de executie cat si de ansamblu, ale reperului de mai sus au fost

    executate in soft-ul Autodesk Inventor Pro 2013 suntem siguri de corectitudinea datelor deoarece

    programul nu permite crearea unei piese fara a avea datele necesare. De asemenea modelul 3D al

    reperului ne ajuta sa intelegem cu usurinta intrebuintarea piesei, suprafetele care o definesc si

    conditiile de lucru la care este supusa piesa.

    Pentru piesele indoite cu o raza de indoire diferita de zero, lungimea desfasurata a piesei

    (semifabricatului plan) este egala cu lungimea stratului neutru (strat a carui forma se modifica ,

    dar a carui lungime ramane constanta) , care se determina cu relatia: Rel. 1 [S2-pag. 20 -fig. 2.2 ]

    Rel 1.

  • In care:

    L lungimea desfasurata a piesei;

    li lungimea portiunilor rectilinii ale stratului neutru;

    k numarul portiunilor rectilinii;

    l1 lungimea stratului neutru pe portiunile indoite ale piesei si care se

    determina cu relatia: [rel. 2.3, pag. 20]

    In care:

    1 unghiul de indoire;

    r1 - raza de indoire interioara;

    x coeficientul care tine seama de deplasarea stratului neutru

    [ S2 -pag. 21 tab. 2.1 ] se alege in functie de raportul

    Astfel pentru piesa in discutie(Fig2) avem urmatoarele calcule:

    Fig 2

  • Pentru portiunile rectilinii ale piesei:

    Pentru portiunile indoite ale piesei:

    Cum valoarea 1,33 se afla intre doua valori r/g=1,2 si r/g=1,3 ,prin

    interpolare vom determina x-ul necesar.

    L = l1 + l2 + l3+ + = 9,50+18,5+5+4,15+4,15=

    Din STAS 11111-86 se va alege abaterea corespunzatoare pentru L :

    A2. Studiul Tehnologicitatii piesei.

    Tehnologicitatea unei piese este o caracteristica a acesteia care evidentiaza gradul in care

    piesa poate fi executata in conditii normale de lucru.

    Tehnologicitatea se apreciaza prin diferiti indici de tehnologicitate, caracteristica procedeului

    de deformare respectiv.

    Tehnologicitatea pieselor prelucrate prin deformare plastica la rece se analizeaza din mai

    multe puncte de vedere caracteristice fiecarui procedeu de deformare in parte.

    2.1 Tehnologicitatea conditiilor tehnice impuse.

    Pentru a face o analiza completa, corecta si concisa se recomanda completarea tabelului 3

    cu valori de precizie extrase din desenul de executie al piesei si din literatura de specialitate.

  • Dimensiunea

    nominala

    Precizia impus piesei prin desenul de execuie Precizia posibil de realizat prin procedee de D.P.R. Concluzi

    i

    Abateri

    dimensionale

    Abateri la

    cote

    Libere

    STAS

    11111-88

    Abateri

    de

    forma

    Rugozitatea

    suprafetei

    Abateri dimensionale Abateri

    de

    forma

    Rugozitatea

    supra

    fetei

    Deformare

    normal

    Deformare

    de precizie

    15 - 0,5 - - 0,10 0,03 - - DN

    32 0,1 - - - 0,12 0,04 - - DP

    40 - 1,2 - - 0,10 0,03 - - DN

    4 0,6 - - - 0,52 0,25 - - DN

    13 - 1 - - 0,12 0,04 - - DN

    13 0,80 - - - 0,52 0,25 - - DN

    3

    - - - 0,10 0,03 - - IMP

    4 - 0,3 - - 0,04 0,02 - - DN

    5,5 - 0,3 - - 0,10 0,03 - - DN

    2 - 0,3 - - 0,10 0,03 - - DN

    18 - 0,5 - - 0,10 0,03 - - DN

    10 - 0,4 - - 0,10 0,03 - - DN

    4 - 0,3 - - 0,04 0,02 - - DP

    7,5 - 0,4 - - 0,04 0,02 - - DN

    R1 - 0,6 - - 0,5 - - - DN

    R2 - 0,6 - - 0,5 - - - DN

    R3,5 - 0,6 - - 1 - - - DN

    25,5 - 1,0 - - 0,10 0,03 - - DN

    9 - 0,8 - - 0,10 0,03 - - DN

    Tabelul 3

    2.2. Tehnologicitatea suprafetelor obtinute prin decupare.

    Se subintelege faptul ca, prin procedeul de decupare, nu pot fi realizate orice fel de

    forme ale suprafetelor si nici orice dimensiuni ale acestora. Pentru aceasta se compara forma si

    dimensiunile unei piese model cu desfasurata piesei pentru care se face proiectul.Piesa aflata in

    discutie nu prezinta probleme in realizare la decupare.

  • 2.3. Tehnologicitatea suprafetelor obtinute prin perforare

    Avand in vedere limitele procedeului de perforare in ceea ce priveste forma suprafetelor

    perforate,se compara aceste elemente de pe piesa model(figura 3) cu situatii asemanatoare de pe

    piesa reala(figura 4).

    Astfel,rezulta ca gaurile de diametru d si canalul de pana pot fi realizate prin procedee normale

    de deformare plastica la rece.

    Figura 3

  • Figura 4

    2.4. Tehnologicitatea pozitie relative a elementelor piesei la operatia de perforare

    Avand in vedere limitele procedeului de perforare in ceea ce priveste

    conditiile dimensionale si de pozitie relativa ,se compara aceste elemente de pe piesa

    model(figura 3) cu situatii asemanatoare de pe piesa reala(figura 4).

    Astfel,constatam ca dimensiunile pot fi realizate.

    2.5. Tehnologicitatea formelor indoite ale piesei

    Pentru piese indoite apar,in plus,conditii de tehnologicitate referitoare la raza minima de

    indoire,distanta minimca intre marginea orificiilor si liniile de indoire si lungimea laturii indoite.

    se compara aceste elemente de pe piesa model(figura 5) cu situatii asemanatoare de pe piesa

    reala(figura 6).

    Fig 5

  • Figura 5

    2.5.1 Raza minima de indoire

    Valorile acetui parametru,rezultati de pe piesa reala se compara cu valorile posibil de realizat.

    Verificand conditia, rezulta ca raza poate fi executata.

    2.5.2 Distanta de la baza gaurii perforate la bratul indoit

    Valorile acetui parametru,rezultati de pe piesa reala se compara cu valorile posibil de realizat.

    Verificand conditia,rezulta ca gaura poate executata inainte de indoire.

    2.5.3 Lungimea bratului indoit

    Valorile acetui parametru,rezultati de pe piesa reala se compara cu valorile posibil de realizat.

    Verificand relatia,rezulta ca bratul poate fi executat.

    Fig 6.

    A 3.Analiza diferitelor variante de proces tehnologic

    Dupa cum este cunoscut, pentru orice problema sociala, tehnica, economica, exista mai multe

    variante de rezolvare. In functie de conditiile concrete, una sau alta din variante poate fi

    considerata la un moment dat.Prezentarea succinta si ordonata a variantelor posibile este

    prezentata in tabelul 4.

  • Tabelul 4.

    Fig.7 Fig.8

    Nr. crt. Varianta tehnologica

    Denumirea operatiei

    Denumirea fazei Schita operatiei

    Denumirea sculei

    Obs.

    0 1 2 3 4 5 6

    1

    Pe scule simple

    Decupare a. Introducerea benzii; 1. Decuparea; b. Avansul benzii;

    Fig. 7.

    Stanta simpla de decupat

    Perforare a. Introducerea semifabricatului in stanta;

    b. Orientarea semifabricatului; 1. Perforare; c. Scos piesa;

    Fig. 8.

    Stanta simpla de perforat

    Indoire a. Introdus piesa in matrita; b. Orientare; 1. Indoire; c. Scos piesa;

    Fig. 9. Matrita simpla de indoit

    2

    Pe scule

    complexe+ scule

    simple

    Perforare +

    decupare

    a. Introdus banda; 1. Perforare + decupare; b. Scos deseu; c. Scos piesa;

    Fig. 10.

    Stanta complexa cu

    actiune simultana

    Indoire

    a. Introdus piesa; b. Orientare; 1. Indoire; c. Scos piesa;

    Fig. 9.

    Matrita simpla de indoit

    3

    Pe scule combinate

    Perforare+ slituire+ indoire+ retezare

    a. Introdus banda 1. Perforare; 2. Slituire; 3. Indoire; 4. Retezare; b. Scos piesa;

    Fig. 11

    Matrita combinata cu

    actiune succesiva

  • Fig.9. Fig.10. Fig.11.

    A 4.Analiza croirii semifabricatului

    Ponderea mare cu care costul materialului intervine in pretul piesei impune ca etapa de

    analiza a croirii semifabricatului sa constituie principal cale de eficientizare a procesului de

    deformare.

    Pentru aceasta trebuie luate in considerare toate variantele posibile de croire, incercandu-se ca

    pe baza unor criterii tehnice, tehnologice si economice sa se selecteze variantele de croire cele

    mai eficiente.

    Aprecierea eficientei croirii se face avand in vedere schema de croire si parametri care o

    caracterizeaza prin intermediul coeficientului de croire, (Kc) si coeficientului de utilzare, (Ku).

    Kc=(nA)100/(pls) [%] [S2-pag 101-4.7]

    Ku=(NA0)100/(Lls) [%] [S2-pag104- 4.8, ]

    Lungimea benzi se determina cu relatia:

    L=500/(g) [m] [S2-pag23-18]

    -greutatea specifica =>=8,2 kg/dm [S1-pag9-tabelul 2]

    =>L=500/(8,2*1,5)=40,65 m => L=41 m

    Calculul puntilor

    a=K1K2K3a1 [S2-pag 99-4.4]

    b= K1K2K3b1 [S2-pag 99-4.4]

  • c= 2 mm [S2-pag 100-tabelul 4.3]

    K1=1,01,2; K2=1..1,2 ; K3=1 -se aleg in functie de material, de numarul de treceri ale tablei

    prin matrita si de precizia avansului si a ghidarii.

    Pentru fig. 12-> a=1,7mm; b=2,2mm; c=2mm

    P = 40 +1,7 = 41,7 mm

    fig12

    Pentru fig. 13-> a=1,36mm; b=1,76mm;

    P = 40 +1,36 = 41,36mm

  • fig13

    Pentru fig. 14-> a=2,2 mm; b=2,2mm;c=2mm

    P = 56,2 mm

    fig14

    Pentru fig. 15-> a=1,7mm;c=2mm

    P = 41,7 mm

  • fig15

    Fig16

    Pentru fig. 16-> a=1,36 mm;c=2mm

    P = 41,36 mm

    fig16

  • Pentru fig. 17-> a=1,7 mm;b=2,2;c=2mm

    P = 41,7 mm

    fig17

    Calculul latimii benzii

    Latimea benzi se determina in functie de dimensiunea piesei, de natura materialului, abaterea

    la latime a benzii, numarul randurilor de croire, cu relatia:

    l=nD+(n-1)a+2(b+Dl)+kc [S1,pagina 101,(4.6)] in care:

    n=numarul randurilor de croire

    D=dimensiunea piesei transversala pe lungimea semifabricatului

    a=puntita intermediara

    b=puntita laterala

    c=puntita taiata de ponasonul de pas

    Dl =abaterea inferioara

    K=numarul poansoanelor de pas [S2-pagina100,tabelul 4.4]

  • Pentru fig.12=> lc= 41,3 + 2*(2,2+0)+2 = 47,7mm

    Pentru fig.13 => lc =41,3 + 2*(1,76+0)= 44,82 mm

    Pentru fig.14 => lc =60,4+0*2 = 60,4 mm

    Pentru fig. 15 => lc =43,3 + 0*2 = 43,3 mm

    Pentru fig.16 => lc =41,3 + 0*2 = 41,3 mm

    Pentru fig.17 => lc =90,7+0*2 = 90,7 mm

    Nr crt Variante de croire Modul de realizare a pasului

    Schita croirii Latimea benzii

    Calculata lc Standardizata lStas

    0 1 2 3 4 5

    1 Cu deseuri

    Dreapta pe un rand

    Cu poanson de pas

    Fig12 47,7 48

    2 Cu opritor Fig13 44,82 45

    3 Inclinata pe un rand

    Cu poanson de pas

    Fig14 60,4 63

    4 Pe mai multe randuri

    Cu poanson de pas

    Fig17 90,7 94

    5 Cu deseuri putine

    Dreapta pe un rand

    Cu poanson de pas

    Fig15 43,3 45

    6 Cu opritor Fig16 41,3 42

    Tabelul 5.

    Aprecierea eficientei croirii se face cu relatia [S2,pag101,4.7]:

    unde: n numarul de randuri de croire

    A aria piesei determinata de conturul exterior al acesteia

    p pasul la croire

  • lS latimea standardizata a benzii

    A aria efectiva a conturului exterior = 1600 mm2

    Astfel pentru cele 6 variante de croire au rezultat urmatoarele date:

    Aprecierea modului in care se utilizeaza materialul se face prin intermediul relatiei [S2, pag101

    4.8]:

  • Unde: N= numarul de piese care rezulta dintr-un semifabricat;

    N= L/p

    A0= aria efectiva a piesei(cuprinsa intre conturul exterior si contururile interioare);

    lS = latimea standardizata a benzii;

    L = lungimea semfabricatului;

    A0 = 1600 (2** +4*7,5) = 1544,86 mm2

    N1 = L/p1 = 41.000/41,7 = 983buc.

    N2 = L/p2 = 41.000/41,36 = 991 buc.

    N3 = L/p3 = 41.000/56,2 = 729 buc.

    N4 = L/p4 = 41.000/41,7 = 983buc.

    N5 = L/p5 = 41.000/41,36 = 991 buc.

    N6 = L/p6 = 41.000/41,7=983 buc.

    Aprecierea modului de utilizare al materialului va avea avea urmatoarele valori:

  • Coeficient\Varianta V1 V2 V3 V4 V5 V6

    Kc 79,93%

    0.3 85,96%

    0.3 45,19%

    0.3 85,26%

    0.3 92,10%

    0.3 81,63%

    0.3 6 9 5 8 10 7

    Ku

    77,18% 0.3

    83% 0.3

    43,63% 0.3

    82,32% 0.3

    88,93% 0.3

    78,82% 0.3

    6 9 5 8 10 7

    Ct 6 0.4 9 0.4 5 0.4 8 0.4 10 0.4 7 0.4

    Nota finala 6 9 5 8 10 7

    Tabelul 6 .

    A5. Analiza schemei tehnologice.

    Schema tehnologica reprezinta o anumita dispunere a poansoanelor, pe schema de croire

    optima in asa fel incat, coroborata cu avansul semifabricatului, sa permita obtinerea piesei.

    Pentru a determina schema tehnologica optima, trebuie precizate initial restrictiile tehnice si

    tehnologice impuse procesului de prelucrare. Este bine ca schema tehnologica sa fie cat mai

    scurta (sa contina un numar minim de posturi de lucru).

    Criteriile tehnologice se refera la:

    -respectarea conditiei de distanta minima intre orificiile executate in placa activa; d=3,8

    mm

    -adoptarea unor forme ale suprafetelor elementelor active care sa nu ridice probleme

    tehnologice la prelucrare;

    -modalitatea de asamblare a poansoanelor in placa port-poanson.

    Sunt situatii in care conditia de distanta minima intre doua orificii de dimensiuni mici si

    apropiate, executate in placa activa, este respectata si ,cu toate acestea montarea,

    poansoanelor care sa realizeze cele doua orificii ridica probleme deoarece , prin marirea

    dimnsiunilor lor, pentru a rezista la flambaj, nu mai pot fi montate unul langa celalalt. In aceasta

    situatie, cele doua orificii trebuie prelucrate la posturi de lucru diferite sau, daca distantele

    permit, se pot freza poansoanele incat sa poata fi montate unul langa celalalt.

  • In conditiile unor orificii cu profile complexe, care trebuie realizate in placa activa si care

    ridica probleme tehnologice deosebite, se pune problema realizarii acestora printr-o imbinare

    corespunzatoare de segmente sau pastile. In situatiile in care formele orificiilor realizate in

    placa activa sunt tehnologice, aceasta poate fi realizata monobloc.

    Atunci cand numai unele profile ale orificiilor sunt complexe, placa activa se realizeaza in

    constructie asamblata partial. In aceasta situatie, se realizeaza din pastile numai acele profile

    care ridica probleme de fabricatie.

    Distanta minima dintre orificii este d=3,8 conform [S2 pagina 122, tabel 6.1]

    Astfel pentru piesa in discutie se pot imagina mai multe modalitati de dispunere a

    poansoanelor:

    -schema tehnologica caracterizata

    A.6. Calculul fortelor si stabilirea pozitiei centrului de presiune.

    Calculul fortelor de deformare este necesar pentru a putea dimensiona si verifica fiecare

    poanson, pentru a putea determina pozitia centrului de presiune si pentru a putea alege utilajul

    de presare(presa).

    Pentru calculul fortelor de deformare se vor folosi urmatoarele formule de calcul:

    Forta de stantare :

    [S2-pag.127-7.1]

    unde: k = 1,1...1,3 este un coefficient care tine seama de anizotropia proprietatilor fizico-

    mecanice ale materialului, de abaterile la grosime ale acestuia, de gradul de uzura al

    muchiilor taietoare; se alege k-ul pentru cazul cel mai nefavorabil,k=1,3.

    l = lungimea conturlui forfecat;

    g = grosimea materialului (g=1,5mm);

    = rezistenta la forfecare a materialului piesei ( )

  • Fig 18.

    Calculul lungimilor poansoanelor:

    Lp1 = Lp3= mm

    Lp2 = 5.5*2+2*2+2* *1=21.28 mm

    Lp4 = 44+4 = 48 mm

    Lp5 = 16+4+5+18+10+3+5+2+16=79 mm

    Lp6 = 13*2+4= 30 mm

    Lp7 = 4*2=8 mm

    Pentru determinarea fortelor de scoatere si de impingere avem nevoie de 2 coeficienti, ksc si

    kimp.

    ksc = 0,038 [S2-pag134-tabelul 7.7]

    kimp=0,031 [S2-pag134-tabelul 7.7]

    Determinarea fortelor pentru poansonul 1 si 3:

  • Fst1= = Fst3 Fig 19.

    Fsc1= Fst1 ksc=6367.92 0,038 =241.98 N = Fsc3

    Fimp1= Fst1 kimp=6367.92 0,031*5.33=1052.14 N = Fimp3

    Determinarea fortelor pentru poansonul 2:

    Fig 20

    Fst2=

    Fsc2= Fst2 ksc= 0,038 =409.98 N

    Fimp2= Fst2 kimp= 0,031=334.45 N

    Determinarea fortelor pentru poansonul 4:

    fig21

    Fst4=

  • Fsc4= Fst4 ksc= 0,038 =924.76 N

    Fimp4= Fst4 kimp= 0,031=754.41 N

    Determinarea fortelor pentru poansonul 5:

    Fig 22.

    Fst5=

    Fsc5= Fst5 ksc= 0,038 =1522.01 N

    Fimp5= Fst5 kimp= 0,031=1241.64 N

    Determinarea fortelor pentru poansonul 6:

    Fig 23

    Fst6=

    Fsc6= Fst6 ksc= 0,038 =577.98 N

    Fimp6= Fst6 kimp= 0,031=471.51 N

  • Determinarea fortelor pentru poansonul 7:

    Fig 24

    Fst7=

    Fsc7= Fst7 ksc= 0,038 =154.12 N

    Fimp7= Fst7 kimp= 0,031=125.73 N

    Calculul fortelor de indoire la 90o: F=

    [S2-pag139-relatia 7.22]

    Unde: g= grosimea materialului

    b=latimea piesei

    l0=bratul fortei

    Determinarea fortelor pentru poansonul 8:

    Fig 25

    N

    Determinarea fortelor pentru poansonul 9:

  • Fig26 Trebuie corectat desenul in loc de 3 e 13,5

    N

    O imagine asupra valorilor fortelor este prezentata in tabelul 7.

    Nr. crt.

    Forma si dimensiunile

    sectiunii transversal a partii active a poansoanelor

    Formula de calcul

    Forta de deformare Forta totala pe poansonul i

    [N]

    Fst

    Find

    Fsc

    Fimp

    Fel

    1 Fig19 Fst=kl1g 6367.92 - 241.98 1052.14 - 7662.04

    2 Fig.20 Fst=kl2g 10788.96 - 409.98 1782.61 - 12981.55

    3 Fig.19 Fst=kl3g 6367.92 - 241.98 1052.14 - 7662.04

    4 Fig.22 Fst=kl4g 24336 - 924.76 4021 - 29281.76

    5 Fig.22 Fst=kl1g 40053 - 1522.01 6617.94 - 48192.95

    6 Fig.23 Fst=kl1g 15210 - 577.98 2513.3 - 18301.28

    7 Fig.24 Fst=kl7g 4056 - 154.12 670.14 - 4880.26

    8 Fig.25 Fi=

    - 1104,54 - - - 1104.54

    9 Fig.26 Fi=

    - 469.43 - - - 469.43

    Forta totala de deformare 130535.85

    Tabelul 7.

    In functie de forta totala de deformare vom alege presa din tabelul 8.

    Calculul centrului de presiune

    Centrul de presiune reprezinta punctul in care este aplicata rezultanta fortelor ce actioneaza

    simultan asupra stantei in procesul de lucru.

  • Calculul centrului de preziune este necesar pentru a determina pozitia cepului.

    Daca cepul nu este bine dispus intr-un punct bine determinat, pachetul mobil are tendinta de

    rasturnare, de a nu se deplasa plan-paralel cu pachetul fix, producand uzura accentuata in

    elementele de ghidare ale sculei si chiar a elementelor active.

    Pentru a evita acest fenomen, cepul trebuie dispus in centrul de presiune al sculei.

    Determinarea pozitiei centrului de presiune se face raportand schema tehnologica adoptata

    la un sistem de axe convenabil, folosind relatiile:

    [S2-pag 166-8.1]

    =113.39 mm

    =-0.76 mm

    B.2. Calculul de verificare al unor elemente componente.

    Elementele componente ale unei matrite, care se supun in mod curent verificarii sunt

    poansoanele , placile de capat si uneori placile active.

    Poansoanele se verifica la compresiune si flambaj. Pentru cea de-a doua verificare trebuie

    cunoscuta lungimea poansonului.

    Placile de capat fabricate in general , din materiale cu caracteristici mecanice obijnuite

    sunt solicitate la strivire de forta care actioneaza pe fiecare poanson.

    Verificarea la compresiune a poansoanelor:

    [S2,pag 206,relatia 9.23]

    Fi este forta de deformare transmisa prin poansonul I;

  • Ai min aria minima a sectiuni transversale;

    Rmc rezistenta admisibila la compresiune ; Rmc=1000 Mpa

    c= tensiunea efectiva de compresiune.

    fig. 27

    Verificarea la flambaj a poasoanelor se face avand in vedere solutia constructiva adoptata

    pentru ghidarea acestora si coeficientul de sveltete determinat cu relatia:

    =

    [S2,pag 206,relatia 9.24]

    l= lungimea libera a poansonului

    lf lungimea la flambaj =

    l [mm]

    Imin - raza de inertie minima [mm]

    imin=

    [S2,pag206,relatia 9.25]

    Pentru poansonul notat cu 1:

    l1=28.5 mm => lf1 =

    28.5= 20.15 mm

  • Imin1 = d/64=12.56 mm

    imin1=

    =1

    1=

    1=20.15< o=90 (pentru oteluri dure) => poansonul rezista

    Pentru poansonul notat cu 6:

    l2=28.5 => lf2 =

    28.5= 20.15 mm

    Imin2 = h /16=69.33mm

    imin2=

    =1.15

    2=

    2=17.52< o=90 (pentru oteluri dure) => poansonul rezista

    Verificarea placii de capat.

    Placile de capat constituie suportul pe care se monteaza toate elementele pachetului

    mobil al stantei sau matritei si, in acelasi timp, face legatura, prin intermediul cepului, cu

    berbecul presei.

    Datorita modului mai favorabil in care ele sunt solicitate, placile de capat se verifica

    numai la strivire. Aceasta solicitare se datoreaza fortei de

    reactiune a materialului care este deformat si care se transmite

    prin intermediul suprafetei frontale a poansonului asupra

    materialului placii de capat.Verificarea se face cu relatia:

    unde: F forta de deformare care actioneaza pe poansonul

    respectiv;

    Ao aria suprafetei frontale a poansonului cu care acesta

    se sprijina pe placa de capat Fig. 28

  • Rmstr rezistenta admisibila la strivire si alegem Rmstr =120 MPa[S2,pag215,tabelul 9.43]

    Calculul dimensiunilor nominale si stabilirea abaterilor elementelor active.

    Stabilirea corecta a formei si dimensiunilor elementelor active utilizate in procesele de

    stantare are o importanta capitala asupra posibilitatii de a obtine piesa in conformitate cu

    conditiile tehnice impuse prin desenul de executie. Indiferent daca piesa rezulta prin copiere

    sau generare, forma si dimensiunile poansonului se regasesc transpuse pe conturul piesei.

    Avand in vedere ca poansonul patrunde in placa de taiere cu un joc foarte mic si ca

    trebuie respectata conditia de constanta a acestuia pe conturul piesei, rezulta importanta

    deosebita pe care o are stabilitatea corecta a parametrilor geometrici ai elementelor active in

    procesul stantarii.

    In functie de procedeul pentru care sunt utilizate, de natura materialului prelucrat, de

    precizia dimensionala pe care trebuie sa o asigure piesei, de varianta tehnologica de executie,

    dimensiunile sectiunii transversale ale poansoanelor se determina in mod diferit pentru

    perforare si decupare.

  • Fig. 29 Fig. 30

    Pentru cazul in care executia elementelor active se face individual, in functie de modul de

    repartizare a tolerantei piesei fata de dimensiunea nominala, se recomanda utilizarea

    formulelor prezentate in [S2,pag175/176,tabelul 9.2], pentru determinarea dimensiunilor

    nominale si stabilirea abaterilor elementelor active.

    Pentru perforare.

    unde: Dpl si dp sunt dimensiunile orificiului din placa de taiere respectiv

    ale poansonului(Fig.29-90)

    D si d dimensiunile orificiului executat in piesa, respectiv dimensiunile piesei decupate

    T toleranta la dimensiunea stantata, valoare extrasa din STAS 11111-88

    Tpl si Tp tolerantele la dimensiune ale orificiului placii, respectiv ale dimensiunii poansonului

    [S2,pag177,tabelul 9.3]

    jmin si jmax jocul minim, respectiv jocul maxim intre elementele active [S2,pag177,tabelul 9.3]

  • Pentru poansonul 1.

    Pnetru poansonul 8.

    dp1=(40+0,30*0.60 =40.16mm

    Dpl1=(40+0.075+0.30*0.60 =40.285

    dp2=(8,5+0.30*0.40 =8.6mm

    Dpl2=(8,6+0.075+0.30*0.40 =8.825 mm

    C.Calcule tehnico-economice

    C.1. Calculul normei de timp.

    Tendinta de eficientizare a oricarei activitati a vietii sociale se manifesta, cu justificata

    acoperire in rezultate, indeosebi in domeniul tehnic. Multitudinea de factori tehnici si

    economici, care caracterizeaza fabricarea unui produs, pune in fata tehnologului o diversitate

    de variante tehnice, de posibilitati de obtinere a piesei respective, dintre care trebuie adoptata

    aceea care, la un moment dat, in anumite conditii date, satisface in cea mai mare masura,

    restrictiile impuse. Stabilirea variantei rationale de proces tehnologic se face avand in vedere

    unele calcule tehnico-economice referitoare, in principal, la norma tehnica de timp si la costul

    piesei.

    In cazul de fata norma de timp se determina cu relatia:

    in care: Tpi timpul de pregatire-incheiere calculat cu relatia (1.3)

    no nr. de piese lansate in fabricatie

  • Tu timpul unitar

    k coeficientul de corectie a timpului unitar.

    Timpul unitar se determina cu relatia:

    in care: Tb este timpul de baza sau timpul de functionare util(tab. 1.59)

    Tai suma timpilor ajutatori pentru introducerea semifabricatului in stanta sau matrita

    Tac suma timpilor ajutatori pentru comanda utilajului de presare si pentru avansarea

    semifabricatului cu un pas

    Tas suma timpilor ajutatori pentru operatii suplimentare.

    x nr. de piese rezultate la o singura cursa a berbecului

    x1 numarul total de piese rezultate dintr-o banda sau o fasie

    kdl procente din timpul de adaos pentru deservirea locului de munca

    kon procente din timpul de adaos pentru odihna si necesitati firesti

    Coeficientul de corectie a timpului unitar k, se determina cu relatia:

    k=ks*kg [S2,pag52,relatia 1.22]

    unde: ks este un coeficient de corectie in functie de seria de fabricatie [ tabelul 1.87]

    kg coeficient de corectie in functie de grosimea materialului [ tabelul 1.87]

    k=1,05

  • C.2. Alegerea variantei optime de proces tehnologic.

    In functie de conditiile tehnice impuse piesei(precizie dimensionala,de forma,de

    pozitie,relativa,calitatea supreafetei,etc) de conditiile tehnice impuse de beneficiar(volum de

    fabricatie,dotare tehnica,nivelul de calificare al personalului muncitor,volumul de

    investitii,termene de fabricatie),tehnologul trebuie sa aleaga una din variantele de proces

    tehnologic :cu concentrarea prelucrarilor pe un numar cat mai mic de stante sau matrite,sau cu

    executarea separata a prelucrarilor pe un numar relativ mis de scule.

    Stabilirea variantei de proces tehnologic,in functie de restrictii se poate face

    empiric(pe baza experientei acumulate in proiectarea in acest domeniu ),in urma unor calcule

    sumare aproximative,sau pe baza unor calcule tehnico-economice pentru fiecare varianta

    posibila de proces tehnologic. Practic,stabilirea variantei optime de proces tehnologic se face

    aproximand costurile stantelor si matritelor care vor face parte din procesul tehnologic analizat.

    Costul unei piese obtinute prin deformare plastica la rece se determina cu relatia:

    C= Cmat+Cman+Cr+Cau+Cas [lei/buc] [S3,pag 85]

    Cmat =costul materialului din care se executa piesa ;

    Cman = costul manoperei inglobate in piesa;

    Cr = costul regiei;

    Cau = amortizarea utilajelor de presare folosite in sistemul tehnologic;

    Cas =amortizarea matritei utilizate.

    Cmat = (Aogp)/(10kj) [lei/buc] [S3, pag 86]

    Ao = aria piesei, a desfasuratei =1302.96mm

    G= grosimea materialului = 1,5 mm

    = greutatea specifica a materialului = 8,2 kg/dm

    p= costul materialului 27 lei/kg

  • kf =coeficientul de folosire a materialuli =92.10%

    Cmat= 1302.961.58,2*27/920000= 0,47 lei/buc

    Cman= Rm/60Tu+Rr/60Tpi/no [S3,pag 87]

    Rm retributia medie orara a muncitorului = 5 lei /ora;

    Tu timpul unitar = 0,0088 in/buc

    Cr= CmanR/100 (R=300..350)

    Rr = retributia media orar a reglorului = 6 lei/ora

    Cman = 5/600,0088+6/6020/2200=0,0016 lei/buc

    Cr = 0,0016330/100=0,0052 lei/buc

    Costul utilajului de presare

    Cau = (VuAn)/(n) [S2,pag 87]

    Vu = valoarea utilajului de presare = 10000 euro/buc

    Au = norma de amortizare a presei= 4,2%

    n = volumul de fabricatie

    =gradul de incarcare al utilajului

    =FTn/FTd100 =[(NT n)/(znsdskr60)]100 [S3, pag 88

    z- numarul zilelor lucratoare = 250

    ns - numarul de schimburi = 2

    ds durata unui schimb = 8 ore

    kr coeficient care tine seama de timpul consumat cu reparatiile curente ale presei 0,95..0,97

    =[(18,922200)/(250280,9760)]100= 10,78%

    Cau = 0,95 lei/buc

    Cota de amortizare a matritei se determina cu relatia :

    Cas= kVs/n [S2,pag 89]

  • k coeficient care tine seama de volumul de fabricatie si de durabilitatea totala a matritei

    k= 1 [S3,pag 89, tab 2.6]

    Vs = valoarea matritei 500 euro

    Cas= 12000/2200= 0,909 lei/buc

    Inlocuind in formula costului total , obtinem :

    C= 0,47+0.0016+0,0052+0,095+0,909= 1,4808 lei/buc

    Varianta 1

    Considerand ca piesa se obtine prin decupare din banda colac , norma de timp se determina cu

    relatia :

    Nt=25/800+{0.0083/1+[(0.023+0.037)/2430+0.005/1]11.01}[1+(6+10,5)100]=0.046 min

    Pentru operatia de perforare , unde semifabricatele sunt piese obtinute prin decupare la

    operatia anterioara , norma de timp se determina cu relatia:

    Nt=22/800+{0.012/1+[(0.0520.069+0.037+0.022)/1+0.068]11.01}[1+(6+10,5)/100]=0.572 min

    Pentru operatia de indoire , care mai trebuie executata pentru ca piesa sa fie terminata , norma

    de timp se determina:

    Nt = 0.572 min (aceasi parametri ca si la operatia de perforare)

    Utilizand relatia :

    C=(Aogp)/(10kj)+[Rm/60 +Rr/60 ](1+R/100)+1/n[An +

    ] [S2, pag 91]

    Se poate determina relatia de dependenta intre costul piesei C1 si volumul de fabricatie n:

    C1=

    {26418.58/(1068)+[7.5/60+(0.03+0.3011+0.3011)+10/60(0.031+0.0275+0.02750](1+250/1

    00)}n+4.2/90(520052005200)+1(40+20+20)=0.482n+889 $

    Varianta 2

    Atunci cand piesa se obtine pe o matrita combinata avem:

  • Tu=0.0094/1+(0.023+0.173)/2430+0.029= 0.123 min

    Nt= 22/800+11,010.0384=0.066

    C2={26418.58/(1068)+[7.5/600.00384+10/600.0275)(1+250/100)}n+

    (55200)/90+1401+0.068= 0.234n+910 $

    Considerand ca productia anuala este de 1100000 de bucati se poate calcula pretul piesei

    realizata pe cele 2 variante de proces tehnologic

    Cs= 0.4513 $/buc

    Cc=0.0625$/buc

    Se constata ca cel mai mic pret se obtine in cazul In care piesa se realizeaza pe matrita

    combinata.

    C.3. Compararea variantelor tehnologice si justificarea variantei alese.

    In functie de conditiile tehnice impuse piesei, de conditiile impuse de

    beneficiar,tehnologul trebuie sa aleaga una din cele doua variante de proces tehnologic cu

    concentrarea prelucrailor pe un numar cat mai mic de stante sau matrite, sau cu executarea

    separata a prelucrarilor pe un numar relativ mare de scule.

    Alegerea uneia sau alteia din cele doua variante are implicatii fundamentale asupra

    desfasurarii in continuarea activitatii de proiectare a procesului tehnologic.

    C

    n n

    V1

    V2

  • Din graficul prezentat mai sus se observa ca pentru un program de lucru anual de

    fabricatie de 1800000 bucati, este rentabila a doua varianta, adica prelucrarea pe stanta

    combinata.

    Bilbliografie

    S1- Gheorghe Sindila Proiectarea Tehnologiilor de prelucrare prin deformare plastica la rece

    Editura BREN

    S2Gheorghe Sindila Tehnologii de prelucrare prin deofrmare plastica le rece= Editura

    BREN

    S3-Gheorge Sindila-Normarea prelucrarilor prin deofrmare plastica la rece- Editura BREN