Versiune provizorie

EU Monitoring and Advocacy Program (EUMAP)

in colabora re cu Network Media Program

TELEVIZIUNEA ÎN EUROPA Reglementari, Politici si Independenta

România Manuela Preoteasa

Traducere din limba engleza de Ioana Avadani

Versiune provizorie

REZUMAT În România, puterea televiziunii este ca si societatea însasi: ia ochii, dar îi lipseste consistenta. Desi acuzata, în anumite împrejurari, de relatarea superficiala a evenimentelor politice majore, televiziunea continua sa fie sursa primara de informatii pentru o mare parte a pupulatiei. La prima vedere, peisajul mediatic românesc se caracterizeaza printr-un numar mare de canale mediatice, un nivel sanatos al investitiilor straine, o legislatie puternica, armonizata cu prevederile Uniunii Europene, precum si de independenta editoriala, garantata prin lege. Judecând dupa numarul canalelor mediatice, pluralismul este asigurat. Libertatea de exprimare, accesul la informatii si libera exprimare a opiniilor sunt garantate prin Constitutie si prin legislatia specifica. Legea audiovizualului, principala lege care reglementeaza transmisiile radio si de televiziune, prevede ca “cenzura de orice fel asupra comunicarii audiovizuale este interzisa” si ca “independenta editoriala a radiodifuzorilor este recunoscuta si garantata de prezenta lege“. O privire mai atenta asupra peisajului audiovizual releva însa slaba independenta si putina credibilitate de care se bucura radiodifuzorii. De fapt, daca privim la întregul spectru al presei românesti, nu arareori în spatele agendei mediatice se afla mai degraba interese politice si economice decât cele ale publicului. La întrebarea daca televiziunile au devenit un instrument pentru satisfacerea intereselor proprietarilor lor, majoritatea respondentilor la chestionarul EUMAP, inclusiv presedintele consiliul de reglementare în audiovizual, a raspuns ca televiziunile din România sunt folosite în principal pentru a obtine influenta. Editorii se bucura de suficienta independenta numai atâta timp cât protejeaza interesele proprietarilor lor si ale partenerilor acestora, portivit multora dintre cei chestionati. O alta particularitate a televiziunii din România de azi pare a fi tabloidizarea si trivializarea programelor de stiri, care au devenit din ce în ce mai putin orientate catre stirile politice. Aceasta tendinta a fost si mai agravata de noua legislatie electorala adoptata înaintea alegerilor din 2004, care a interzis tuturor canalelor TV sa difuzeze stiri despre candidatii pentru Parlament si Presedintie în afara programelor electorale. În programele de stiri, televiziunile au avut voie sa transmita numai stiri care aveau legatura cu alegerile si, în afara de acestea, doar stiri în care candidatii pentru Parlament si Presedintie nu apareau. Dezbaterile politice au putut fi difuzate numai daca respectau un calcul complicat de distribuire a timpilor de antena între partidele politice. Ca urmare, în încercarea de a evita presiunile create de numarul mare de partide, multe statii regionale au ales, pur si simplu, sa nu mai relateze deloc despre campania electorala si despre chestiunile politice. Aceeasi lege a obligat televiziunea publica sa permita tuturor partidelor politice sa difuzeze mesaje electorale, în baza unei formule de calcul stabilite de o comisie parlamentara. Aceasta prevedere a transformat te leviziunea publica într-o tribuna a politicienilor. Nici radiodifuzorii, nici Consiliul National al Audiovizualului, organismul cu putere de reglementare în audiovizual, nu au fost consultati de catre Parlament când legea electorala a fost adoptata. Programele generaliste din prime-time, cu preponderenta programe de stiri, mustesc de ceea ce industria a început sa numeasca “non-evenimente”, adica întâmplari care nu au nici o relevanta pentru un public mai larg, cum ar fi accidente de masina sau cazuri de violenta domestica. Orientate spre profit, televiziunile comerciale sustin ca, deoarece acest gen de programe se bucura de audienta mare înseamna ca este cerut de public . Cu toate acestea, serviciul public de televiziune, Societatea Româna de Televiziune (SRTV), a carei misiune este si de a educa si informa, nu se deosebeste de restul peisajului mediatic , în ceea ce priveste primul canal. Mai mult, între 2002 si 2004 au existat acuze serioase ca SRTV ar fi privata de o adevarata independenta. Lucrul este cu atât mai îngrijorator cu cât primul canal al televiziunii publice,

Versiune provizorie

TVR1, a ramas, în ultimii câtiva ani, singurul beneficiar al unei retele care are capacitatea tehnica de a acoperi întregul teritoriu national. În afara primelor doua canale ale televiziunii publice, numai trei televiziuni comerciale acopera mai mult de 70% din teritoriu. Pentru gradul actual de informare a populatiei, este însa semnificativ ca, de-a lungul anilor ’90, jumatate din populatia tarii, în special din mediul rural, nu a avut acces decât la un singur canal de televiziune, cel al televiziunii publice. Slaba acoperire tehnica a afectat serios accesul universal la informatia electronica, având un efect negativ asupra pluralismului si diversitatii audiovizualului. În ultimii doi ani, televiziunile de nisa s-au înmultit. Unele dintre ele sunt axate pe stiri, altele au un format generalist, iar altele sunt specializate pe muzica, sport, filme, documentare sau programe religioase. În ceea ce priveste audienta, cele mai mari trei televiziuni din tara – TVR 1, Pro Tv si Antena 1 – detin împreuna circa 50 % din totalul telespectatorilor la nivel national. Ele primesc de asemenea si cea mai mare parte a bugetului de publicitate, cu toate ca acesta este destul de modest, de circa 90 de milioane de euro (net) în 2003. În perioada 2002-2004, atât televiziunile comerciale , cât si cea publica au evitat în mod deliberat sa atinga subiectele politice delicate, în special materialele critice la adresa partidului de guvernamânt si a liderilor sai. În locul stirilor si a programelor de investigatii, statiile de televiziune au umplut grila de programe cu produse de divertisment, precum spectacole de varietati si talk-show-uri usoare. Din cauza caracterului partinitor al relatarilor despre partidul de guvernamânt si a trivializarii programelor în general, interesul telespectatorilor în chestiunile politice a scazut dramatic. Mizând pe divertismentul ieftin, televiziunea a capatat ceea ce a dorit, anume ratinguri mai mari, dar un interes diminuat fata de televiziunea de buna calitate. În aceasta perioada, totusi, media la nivelul tarii au cunoscut si un proces de asa numita “berlusconizare”. Întelegând rolul pe care televiziunea îl poate juca în construirea unei cariere, mai multi politicieni au devenit patroni de televiziuni, mai ales la nivel local. Cu toate acestea, detinatorii de televiziuni si-au facut un obicei de a ascunde adevarata structura de proprietate, înregistrându-ti companiile în paradisuri fiscale sau în jurisdictii europene precum Elvetia, care permit investitorilor din afara tarii sa-si pastreze anonimatul. Ca urmare, presa din România pare a se bucura de o rata semnificativ mai mare de investitori straini ca oricare alta ramura a economiei. În realitate, nici o institutie nu are cum sa controleze cine se afla în spatele capitalului care provine din paradisurile fiscale. În aceste conditii, concentrarea proprietatii a crescut si piata audiovizualului este dominata acum de cinci mari actori. Unii dintre acestia sunt implicati, mai mult sau mai putin, si în presa scrisa, Cu toate acestea, spre deosebire de sectorul presei scrise, care este total nereglementat, radiodifuzorii opereaza sub legi foarte stricte, în linie cu prevederile europene. În pofida statutului sau special, SRTV era considerat, la începutul anului 2005, înca departe de îndeplinirea saricinilor si rolului ce-i revin ca serviciu public de televiziune. Desi beneficiaza din plin de veniturile acumulate din abonamentele TV, televiziunea publica a fost aspru criticata pentru tendentiozitatea ei politica. Este înca singura televiziune care se bucura de o acoperire geografica integrala a teritoriului si beneficiaza, de asemenea, de alte surse de venituri, cum ar fi subventii guvernamentale si publicitate. Cu toate acestea, exista suspiciuni referitoare la lipsa unui sistem de productie de programe bazat pe eficienta costurilor si la existenta unor state de plata umflate care submineaza serios sanatatea financiara a institutiei. 1 Dupa alegerile parlamentare si prezidentiale din 2004, în martie 2005 a fost constituita o comisie parlamentara pentru a investiga

1 Audierea angajatilor SRTV de catre Comisa parlamentara de ancheta a activitatii SRR si SRTV, Bucuresti, 29-30 martie 2005.

Versiune provizorie

performantele televiziunii publice, inclusiv modul în care se cheltuieste bugetul, managementul institutiei si implementarea reglementarilor impuse prin lege serviciilor publice de televiziune. Operatorii de televiziune din România se asteapta ca aderarea tarii la Uniunea Europeana, prevazuta pentru 2007, sa accentueze competitia pe piata de media. Datorita faptului ca sunt ieftine, chiar si dupa standardele românesti, serviciile de televiziune prin cablu au prosperat. În ceea ce priveste televiziunea digitala, un prim astfel de proiect a fost lansat în 2002, de catre Ministerul Comunicatiilor. Proiectul prevede existenta unui centru de comunicatii care sa transmita digital trei programe de televiziune. Cu toate acestea, introducerea digitalizarii a ramas în urma altor piete europene. În afara acestui proiect de televiziune digitala, nu exista nici un fel de politica clara sau de studiu de fezabilitate asupra digitalizarii, iar dezbaterea publica pe aceasta tema este inexistenta. 2. CONTEXT În timpul regimului comunist, “televiziune” însemna cele câteva ore de propaganda difuzate de televiziunea de stat. La peste zece ani de la caderea comunismului, o treime din populatia României a continuat sa nu aiba acces decât la un singur canal de televiziune, cel al televiziunii publice. Chiar si pentru cei 70% dintre telespectatori care pot privi cel putin cinci canale de televiziune diferite, oferta mediatica disponibila nu este deosebit de diversa. De fapt, ea se reduce la cei trei mari actori – TVR1, Pro Tv, Antena 1. În pofida cresterii concentrarii de proprietate, a imixtiunilor politice si a trivializarii continutului, telespectatorii din România continua sa aiba un grad sporit de încredere în televiziune. 2.1 Background Pe 24 mai 2004, doi jurnalisti români si-au pierdut viata în timp ce relatau de la fata locului un accident rutier petrecut in localitatea Mihailesti, judetul Buzau. Când cei doi jurnalisti, Elena Popescu si Ionut Barbu, au aflat de accident, acesta era un simplu eveniment rutier fara victime. Cu toate acestea, s-au deplasat la fata locului, în speranta de a obtine un material interesant pentru editorii lor de la Bucuresti. În cele din urma, au transformat cu viata lor subiectul în stire. Camionul, care transporta substante chimice, a explodat, ucigând mai multe persoane, incusiv pe cei doi ziaristi. Cei doi jurnalisti au devenit astfel “victimele presiunii care se exercita zilnic asupra jurnalistilor sa produca senzationalul cu orice pret”.2 Societatea Academica Româna, un binecunoscut think-tank local, comenta:

În ultimii doi ani, jurnalele de televiziune au devenit mai putin politice si mai mult tabloide, înclinate spre stirea de senzatie, violuri, crime si accidente de trafic. Desi editorii sustin ca aceasta procedura asigura mentinerea unui rating ridicat, stirile sunt din ce în ce mai putin urmarite, pierzând circa 20 la suta din audienta pe care o aveau în 2000.3

Prima încercare de a crea o alternativa la Televiziunea Româna de stat dupa caderea comunismului a fost aparitia, în 1990, a Socetatii Române pentru Înfiintarea unei Companii Nationale de Televiziune Independenta – SOTI. Printre fondatorii si sustinatorii SOTI se 2 C. Crisbasan, “Kitsch-ul mortal”, în Ziarul Financiar – Ziarul de duminica, 16 iulie 2004, p.8 3 SAR, Raport de analiza si prognoza – România în 2004 , Societatea Academica Româna, Bucuresti, 30 ianuarie 2004, p.10, disponibil on-line la http://www.sar.org.ro/files_h/docs/publications_pr/final%20romana%20anual.pdf (accesat la 16 aprilie 2005)

Versiune provizorie

numarau unii dintre cei mai cunoscuti jurnalisti, intelectuali, disidenti si leaderi civici din România. Demersul s-a bucurat de sprijinul financiar al International Media Fund , o asociatie de donatori internationali cu sediul la Washington D.C, dar a avut o viata foarte scurta, mai ales din cauza disensiunilor dintre fondatorii sai. 4 În realitate, istoria televiziunii comerciale s-a scris în principal între 1993 si 1998, când au intrat pe piata de televiziune jucatorii privati majori: Antena 1 în 1993, Pro Tv în 1995, Prima TV în 1997 si Acasa TV în 1998. La peste un deceniu dupa aparitia televiziunii comerciale în România, primele statii lansate, Pro Tv si Antena 1, sunt acum leaderii de piata. Dintre primele statii lansate, numai Tele7abc si-a pierdut aproape complet audienta, odinioara consistenta. Canalul a fost lansat în 1994 de un grup de oameni de afaceri locali - Marcel Avram, Paul Opris, Mihai Cârciog - care au investit circa 20 de milioane de dolari în operatiunea care s-a bucurat de un succes semnificatriv în primii ei ani de activitate. Piata a continuat sa se fragmenteze în ultimii ani, pe masura ce noi televiziuni au aparut. În urma cu trei ani, mai toate televiziunile aratau cam la fel. Toate adoptasera un format generalist, difuzînd stiri, filme, sport, telenovele si divertisment facil. Cu toate acestea, în ultimii trei ani au început sa apara, în ritm alert, televiziuni de nisa. În aprilie 2004, Pro Tv a lansat canalul Pro Cinema, dedicat exclusiv filmelor. Conducerea Antenei 1 si-a anuntat intentia de a lansa, în toamna lui 2004, alte trei noi canale: Antena 2 pentru muzica, Antena 3 – stiri non-stop si Antena 4 – pentru teleshopping. Cu toate acestea, pâna la 10 iunie 2005, nici unul dintre aceste canale nu fusese înca lansat. Realitatea TV, lansat în 2001, a fost pentru un timp singurul canal de stiri non-stop din tara, cu o cota de audienta de 2 – 2,9 %; un alt canal dedicat în întregime stirilor, N24, a fost lansat în toamna lui 2004. Inaugurat în 2002, B1TV s-a concentrat în principal pe Bucuresti. De asemenea, treptat, o parte dintre principalii actori de pe piata au început sa se extinda cu noi canale. Astfel, în 1997, televiziunea publica a initiat TVR International, un canal prin satelit destinat românilor din diaspora. În 1998, investitorul american al Pro Tv, Central European Media Enterprises (CME) a lansat Acasa TV, un canal dedicat publicului feminin. În epoca sa timpurie, televiziunea post-comunista a exercitat o influenta imensa asupra publicului si decidentilor, deopotriva. Transmiterea în direct a revolutiei anti-comuniste din decembrie 1989 a dat în general mass-media o forta deosebita. Cu toate acestea, pe la mijlocul anilor ’90 televiziunea capta foarte mult atentia ca mijloc de divertisment. În 1996 televiziunea a intrat într-o noua epoca, cea a telenovelelor si a spectacolelor de tip bingo. Chiar si televiziunea publica a urmat aceasta tendinta. În aceasta versiune a tele-realitatii, “eroii si mai ales eroinele de telenovela au capatat o o importanta speciala. La nivelul anului 1998, toate televiziunile transmiteau spectacole de bingo”.5 Ultimii doi ani s-au caracterizat prin numeroase preluari si fuziuni, ca parte a unui proces sustinut de concentrare a proprietatii. Cu toate acestea, multe dintre aceste tranzactii se caracterizeaza prin lipsa transparentei. Nivelul investitiilor în capitalul uman al departamentelor de productii bine documentate, ca si în jurnalismul de investigatii serios, ramâne scazut.

4 V.Arachelian, în I.Rad, Schimbari în Europa, schimbari în mass-media, Limes, Cluj-Napoca, 2004, pp 177-185. 5 M.Ibram, “Romania in the Television Era or the Prison of Fading Reality”, în Mihaela Czobor-Lupp and J. Stefan Lupp (editori), Cultural Heritage and Contemporary Change , seria VIA, Europa centrala si de Est, vol. 22, Studii Românesti de Filosofie, IV, 2001.

Versiune provizorie

Televiziunea constituie sursa de informatie politica pentru circa 73% din populatie, în timp ce presa scrisa este sursa primara de informatii pentru numai 8.2%.6 Încrederea publicului în televiziune ramâne la cote înalte, desi a scazut cu zece procente în anii din urma. În 2004, circa 70 la suta dintre participantii la sondaj au declarat ca au multa încredere în mass-media.7 Prin contrast, Guvernul se bucura de încrederea a numai 42 la suta dintre respondentii chestionati într-un alt sondaj, în 2003. 8 Oricum, 70 la suta dintre subiectii unui recent sondaj au declarat ca televiziunea le -a influentat foarte putin sau deloc decizia de vot. 9 Daca la nivel local influenta canalelor mediatice este mai degraba redusa (pentru ca oamenii se cunosc mai bine în comunitatile mici), la nivel national influenta marilor actori este destul de mare si oamenii pot fi cu usurinta dezinformati sau manipulati, potrivit spuselor Monei Musca, ex-ministru al Culturii. 10 Cu toate acestea, la 16 ani de la caderea comunismului, politicile de media din România sufera de lipsa de consecventa.Virgil Nitulescu, secretar de stat la Ministerul Culturii, observa ca: “Lipseste o viziune unitara, o strategie pentru dezvoltarea domeniului audiovizual. Influentele politice au luat locul oricarei strategii, înca nu se poarta nici o dezbatere publica”.11 2.2 Structura sectorului televiziunilor Initial, statiile comerciale de televiziune au utilizat numai transmisia analoga. În timp, au început sa emita pe satelit si sa fie retransmise prin cablu. Numai primul canal al televiziunii publice acopera complet întreg teritoriu al României. Pro Tv si Antena 1 acopera fiecare circa 70-80 la suta din gospodarii, pe cale terestra sau prin cablu. Prima Tv acopera circa 70 la suta din teritoriu. 12 Deoarece televiziunea publica este singura care are o infrastructura terestra care acopera întregul teritoriu, televiziunea prin cablu a devenit extrem de importanta, ea constituind principalul mijloc de transmisie pentru canalele comerciale. Cu toate acestea, nivelul redus de cablare în mediul rural a restrâns semnificativ aria de acoperire a majoritatii statiilor comerciale. În 2003, în regiunile urbane 80 la suta dintre gospodarii erau conectate la retele de televiziune prin cablu, în timp ce la sate numai 13 la suta din gospodarii dispun de conexiune la cablu. Media nationala a accesului la cablu a atins nivelul de 58 la suta în 2003. 13

6 Centrul pentru Sociologie Urbana si regionala (CURS), o companie privata de cercetare sociologica si marketing, Influenta mass-media asupra comportamentului civic si electoral, un sondaj comandat de Consiliul National al Audiovizualului, aprilie 2004, p.50 7 Institutul de Marketing si Analiza Sociologica (IMAS), Perceptia publicula asupra campaniei electorale pentru alegerile locale, desfasurate la radio si televiziune, iulie 2004, Bucuresti, p. 5 (în cele ce urmeaza mentionat ca IMAS, Perceptia publica) 8 SAR, Proiectul PNUD Early Warning System, Bucuresti, ianuarie 2003, p.4, disponibil la http://www.sar.org.ro/files_h/docs/publications_ewr/ewr1en2003.pdf (accesat la 16 aprilie 2005) 9 IMAS, Perceptia publicai, p.11 10 Declaratie a Monei Musca la conferinta de lansare a “ Televiziuni si radiouri locale -Raport de monitorizare”, Agentia de Monitorizare a Presei (AMP), 25 august 2004. La vremea respectiva Mona Musca era deputat, membru al Comisiei de Cultura, Arte si Mijloace de informare în masa a Camerei Deputatilor. 11 Declaratie a lui Virgil Nitulescu în august 2004. Nitulescu a lucrat ca expert media la Comisia de Cultura, Arte si Mijloace de informare în masa a Camerei Deputatilor. În 2005 a devenit secretar de stat în Ministerul Culturii. 12 Studiul EUMAP (în baza datelor oferite de AGB TNS în 2004). 13 Studiul EUMAP (în baza datelor oferite de AGB TNS).

Versiune provizorie

La sfârsitul anului 2004, companiile RCS-RDS au lansat primul serviciu de televiziune direct to home, Digi TV, care transmite semnalul de televiziune catre antenele de satelit, facilitând astfel accesul la televiziune al persoanelor care traiesc în zone neacoperite de retelele de cablu. La începutul anului 2005, Eastern Space Systems a lansat pachetul Focus Sat.14 Tabelul 1. Principalele date privind accesul la serviciile de televiziune în România (2003)

Total populatie ( milioane) 21,8 Acoperirea tehnica medie a principalilor operatori (milioane)

15,7

Penetrarea retelelor de cablu 2003 (procente)

58

Produsul national brut pe cap de locuitor (EUR)

2320

Sursa: Cercetare EUMAP pentru studiul de fata15 Tabelul 2. Date generale despre televiziune (2003)

Numar total de gospodarii cu televizor (milioane) TGTV

6763

În procent din totalul gospodariilor 91,5 Numarul canalelor receptate de 70 la suta din populatie

5

Televizor color 41,2 Multiset (gospodarii cu mai mult de un aparat)

12,6 Aparatura Tv (în procente din TGTV)

VCR 11,8 Sursa: ABG TNS International16 În ceea ce priveste acoperirea, peisajul radio este similar cu cel de televiziune. Primul canal al Radioului public (SRR) este singurul care acopera complet întregul teritoriu. Ca si în cazul televiziunilor, pentru radiourile comerciale s-au dat licente local, apoi s-au creat retele nationale prin conectarea programelor si semnalelor locale. Astfel au aparut retelele Pro FM, Radio 21 si Radio Kiss FM, care au dezvoltat retele de 21 pâna la 25 de statii fiecare, în mai toate zonele urbane. Exista doar doua frecvente radio care acopera integral tara. Prima a fost acordata în 1999 postului Europa FM, care este receptionat de circa 60 la suta din populatie. Cea de-a doua licenta a fost acordata statiei Info Pro, de abia în aprilie 2004.

14 Informatie disponibila (în România) pe pagina de web a RCS-RDS, vezi http://www.rcs.ro/digitv/Ce_este/Ce_este.htm si pe pagina de web Romanian Digital Info, vezi http://www.rdi-sat.com/canale_dth.php 15 Date furnizate de: Institutul National de Statistica, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor si TNS AGB. 16 IP International Marketing Committee, Televiziunea 2004. Principalele date la nivel international (Television 2004. International Key Facts), octombrie 2004, p. 394

Versiune provizorie

Pe piata de televiziune, exista cinci actori semnificativi: - Societatea Româna de Televiziune (SRTV), cunoscuta si ca TVR, care are patru

canale: TVR 1, TVR2, TVR Cultural si TVR International - Pro Tv si cel de-al doilea canal al sau, Acasa TV - Antena 1 - Prima TV - Realitatea TV.

Exista, de asemenea, câteva statii locale care depind însa într-o proportie mare de programele retransmise ale unei statii nationale si difuzeaza doar câteva ore de programe proprii. Nici una dintre televiziunile comerciale nu beneficiaza de o licenta la nivel national. Ele transmit la nivelul întregii tari prin intermediul unor statii operate în baza unor licente locale; de exemplu, Pro Tv acopera circa 77 la suta din teritor iu prin intermediul unei retele de 22 de licente locale. Acoperirea lor nationala consta, de fapt, dintr-o retea de licente locale acordate unuia si aceluiasi operator. Pâna în prezent, autoritatea de reglementare în audiovizual a acordat 326 de licente de televiziune. Dintre acestea, circa 150 de licente sunt operationale. 17 Un sistem unitar de tip people-meter pentru masurarea audientelor poturilor de televiziune, Serviciul National de Masurare a Audientei TV, a fost introdus în 2004. Acesta masoara audienta a 14 posturi de televiziune. Conform cerintelor Legii Audiovizualului 504/ 200218 (numita, în cele ce urmeaza, Legea Audiovizualului), masurarea audientelor trebuie facuta de o companie selectata în urma unei licitatii publice, de catre o comisie formata din 15 membri reprezentând în mod egal operatori de televiziune, agentii de publicitate si autoritatea de reglementare, anume Consiliul National al Audiovizualului (CNA). La mijlocul anului 2003, comisia a selectat pentru masurarea audientelor un consortiu format din doua companii pâna atunci în competitie, TNS si ABG. Acestia au semnat un contract pe patru ani cu Asociatia Româna pentru Masurarea Audientelor (ARMA), o organizatie care grupeaza principalele statii de televiziune, agentii si clienti de publicitate din România. Înainte de acest moment, operatorii de masurari de audienta pentru radio si televiziune au fost deseori criticati pentru ca rezultatele lor erau percepute ca fiind partinitoare.19 În februarie 2004, când guvernul l-a numit pe Alin Teodorescu – directorul IMAS, companie care masura audientele radio – ca sef al cancelariei primului ministru, obicetivitatea sondajelor IMAS a fost vehement contestata.20 În general, masuratorile cu people -meter au fost criticate ca nefiind suficient de transparente, deoarece datele astfel obtinute despre audientele posturile de radio si televiziune nu sunt distribuite unui public mai larg.21 Numai membrii ARMA au acces la aceste informatii, deoarece ei platesc pentru efectuarea masuratorilor. CNA primeste datele gratis, dar numai arareori le face publice si chiar si atunci numai ca parte a unor studii mai vaste, pe teme diverse. 17 Date valabile la 24 ianuarie 2005, conform unui document remis EUMAP de catre Consiliul National al Audiovizualului. 18 Legea audiovizualului 504/2002 , Monitorul Oficial 534 din 22 iulie 2002, art. 45(1-4), (în cele ce urmeaza numita Legea Audiovizualului, 2002). 19 IREX, Indicele de sustenabilitate a mass-media 2003 (Media Sustaianbility Index, 2003), capitoului despre România, International Research & Exchange Board, Washington, 30 iunie 2004, disponibil de pagina de web a IREX. 20 IREX, MSI 2003 21 Mihai Pavelescu, proprietar al Media Expres, o editura specializata în materiale despre industria audiovizualului, chestionar EUMAP, Bucuresti, august 2004.

Versiune provizorie

2.3 Principalii actori Asa cum rezulta din Tabelul 3, primul canal al televiziunii publice TVR1 (numit anterior România 1), Pro TV si Antena 1 detin împreuna o cota de 50 la suta din audienta nationala. Urmatorul grup de statii, cu rate de audienta variind între 5 si 7 la suta, sunt cel de-al doilea canal al televiziunii publice, TVR2 si statiile comerciale Acasa TV si Prima TV. TVR1 a fost pentru mult timp televiziunea dominanta în România. În urma cu patru ani, ea se bucura de o cota de audienta la scara nationala de 40 la suta. Cu toate acestea, desi este în continuare principalul canal - datorita în principal capacitatilor tehnologice sporite – între 2002 si 2004 audienta sa s-a micsorat cu cel putin 10 la suta , dupa cum se vede în Tabelul 4. TVR1 si-a pierdut pozitia de leader si în zonele urbane, unde Pro Tv si Antena 1 au preluat conducerea în 2004. Potrivit unui sondaj din aprilie 2005, TVR1 s-a plasat pe locul patru între canalele de televiziune în topul celor mai importante surse de informatie pentru publicul din zonele urbane.22 Tabelul 3. Media anuala a cotei de audienta (market share ) a celor mai urmarite trei televiziuni, pe durata întregii zile (2002-2004)

National Urban 2002 2003 2004 2002 2003 2004

TVR1 34,3 28,1 22,1 16,9 15,0 12,8 Pro TV 15,2 15,3 15,8 18,7 18,6 18,0 Antena 1 13,5 13,2 12,3 16,2 14,0 12,9

Sursa: Cercetare EUMAP23 Tabelul 4. Media anuala a cotei de audienta (market share) a televiziunilor (2004)

Cota de audienta (în procente)

Acoperire tehnica (în %)

Canal

Toata ziua

Prime-time

TVR1 22,1 24,1 98,0 Pro TV 15,8 17,3 77,0 Antena 1 12,3 16,1 72,9 Acasa TV 7,4 7,7 53,7 TVR2 7,0 6,9 85,0 Prima TV 4,9 4,6 71,0 Realitatea TV

2,9 2,1 60,0

B1 TV 1,4 1,2 NA

National

Altele 26,2 20,0 - 22 La întrebarea de la care canal de televiziune îsi iau majoritatea informatiilor, 30,5 la suta dintre respondenti au indicat Pro Tv, 26,4 la suta Antena 1, 18,3 la suta Realitatea TV si numai 14,9 la suta TVR1, potrvit INSOMAR, Politus 2005, cercetare pentru perioada 12-17 aprilie 2005, Bucuresti, 26 aprilie 2005, p.29. INSOMAR este o companie locala specializata în marketing si sondarea opiniei publice. 23 Pe baza datelor furnizate de TNS AGB (pentru 2003-2004) si CSOP-TNS (pentru 2002)

Versiune provizorie

Pro TV 18,0 20,1 Antena 1 12,9 17,6 TVR1 12,8 15,1 Acasa TV 10,2 10,8 Prima TV 5,4 5,2 TVR2 4,2 3,8 Realitatea TV

4,1 3,0

Urban

B1 TV 1,9 1,6

Sursa: Cercetare EUMAP24 3. REGLEMENTARI SI STRUCTURI GENERALE ÎN AUDIOVIZUAL Gradul de autonomie a organismelor implicate în procesul de eliberare si acordare a licentelor de emisie a cerscut în ultimii ani. Cu toate acestea, înca persista unele suspiciuni asupra corectitudinii întregului proces de obtinere a licentelor. În 2004, politicienii au continuat sa se amestece în treburile presei, în principal prin acordarea de ajutoare preferentiale, în forma camuflata a ajutoarelor de stat, directionate catre anumite canale mediatice, alese pe criterii subiective. 3.1 Autoritatile de reglementare pentru televiziune 3.1.1 Consiliul National al Audiovizualului Consiliul National al Audiovizualului (CNA) este singura autoritate de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale. Creat în 1992, CNA reglementeaza atât difuzorii privati, cât si pe cei publici. CNA este o autoritate publica autonoma care raspunde de protejarea interesului public în domeniul audiovizual. Activitatile sale sunt reglementate de Legea Audiovizualului. Are prerogative în adoptarea politicilor de media, precum si în reglementarea si monitorizarea pietei audiovizualului. Obligatiile CNA includ:25

? respectarea exprimarii pluraliste de idei si de opinii în cadrul continutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia României;

? asigurarea pluralismului surselor de informare a publicului si încurajarea liberei concurente;

? protejarea culturii si a limbii române, a culturii si limbilor minoritatilor nationale; ? protejarea demnitatii umane si protejarea minorilor; ? asigurarea transparentei mijloacelor de comunicare în masa din sectorul audiovizual.

Printre atributiile Consiliului se numara:26

24 Pe baza datelor furnizate de TNS AGB si CNA. 25 Legea Audiovizualului 2002, art. 10. 26 Legea Audiovizualului 2002, art. 17.

Versiune provizorie

? sa stabileasca conditiile, criteriile si procedura pentru acordarea licentelor audiovizuale;

? sa elibereze licente audiovizuale si autorizatii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune si televiziune si sa emita decizii de autorizare audiovizuala;

? sa monitorizeze modul în care radiodifuzorii respecta prevederile Legii Audiovizualului;

? sa elaboreze instructiuni si sa emita recomandari pentru desfasurarea activitatilor în domeniul comunicarii audiovizuale.

Una dintre cele mai importante atributii ale CNA este aceea de a urmari si de a încerca sa îmbunatateasca, când e cazul, continutul materialelor difuzate prin monitorizarea continua si atenta a programelor operatorilor radio si TV. De exemplu, între septembrie 2003 si iunie 2004, CNA a monitorizat 32 de canale (19 televiziuni si 13 radiouri) din întreaga tara. Autoritatea de reglementare realizeaza o monitorizare generala, monitorizari tematice si la sesizarea telespectatorilor sau ascultatorilor. În baza rapoartelor de monitorizare elaborate de experti, CNA a întreprins actiuni precum întâlniri cu radiodifuzorii pentru a lua în discutie încalcarile prevederilor legale, elaborarea de comunicate de presa continând pozitia organismului în chestiuni majore legate de audiovizual, elaborarea de recomandari, scrisori de avertisment si somatii adresate posesorilor de licente, precum si aplicarea de amenzi. În 2003, numarul de amenzi a crescut la 35, iar cel al somatiilor a fost de 125, de sase ori mai mult ca în anul precedent.27 Majoritatea acestor amenzi nu au fost substantiale, dar operatorii se tem, în general, de CNA pentru ca acesta le poate impunce sanctiuni drastice care îi pot afecta grav (vezi si sectiunea 3.3). La începutul anului 2005, postul Realitatea TV a primit o amenda record de 4.000 de euro (150 de milioane ROL) pentru difuzarea de publicitate mascata.28 Principalele încalcari ale legii sanctionate de CNA sunt legate de restrictiile impuse programelor pentru protectia minorilor; restrictiile impuse publicitatii si teleshoppingului; protectia demnitatii umane; dreptul la replica si rectificare; corectitudinea informatiei; retransmisia programelor; respectarea grilelor de programe; dreptul de utilizare a licentelor. Raportul de activitate pe 2003 al CNA precizeaza ca “monitorizarea emisiunilor de stiri releva o crestere îngrijoratoare a numarului de emisiuni care fac concesii exagerate faptului divers de senzatie, violentelor gratuite, cazurilor patologice a caror forma de prezentare depaseste cu mult limitele decentei si ale bunului simt”.29 CNA are de asemenea datoria de a notifica autoritatile competente, în special autoritatea antitrust, numita Consiliul Concurentei, de orice caz de restrângere a concurentei, de abuz al pozitiei dominante si concentrare economica pe piata audiovizualului. El trebuie sa anunte si ale autoritati ale statului de orice violare a legii care nu cade în competentele sale. CNA a facut acest lucru în câteva ocazii. Cu toate acestea, nu este deosebit de activ în acest domeniu. Structura CNA este format din 11 membri. Presedintele tarii numeste doi dintre acestia, iar Guvernul, Camera Deputatilor si Senatul propun câte trei. Membrii sunt apoi numiti de catre Parlament,

27 CNA, Raport 2003, p.14, disponibil la http://www.cna.ro/activitate/raport_cna_2003.pdf (accesat la 16 aprilie 2005). 28 Comunicat de presa al CNA, 15 aprilie 2005, Bucuresti, disponibil la http://www.cna.ro/comunicare/comunic/2005/c0419.html (accessat la 16 aprilie 2005). 29 CNA, Raport de activitate 2003, cit., p.14.

Versiune provizorie

pentru un mandat de sase ani. Presedintele este ales prin vot al Parlamentului dintre membrii Consiliului, la propunerea acestora, prentru un singur mandat de sase ani. Presedintele CNA are rang de ministru, dar acest statut nu îl transforma într-un oficial guvernmanetal de rang înalt si nici nu îi ameninta independenta. Deciziile si recomandarile CNA sunt discutate în prezenta a cel putin opt membri si adoptate cu cel putin sase voturi pentru. CNA trebuie sa prezinte anual un raport de activitate în fata Parlamentului. Personalul specializat al Consiliului este constituit fie din functionari publici, fie din persoane încadrate cu contract individua l de munca. Angajatii nu pot fi membri în consiliile de administratie ale radiodifuzorilor publici sau privati, nu pot ocupa pozitii de conducere în aceste companii si nu pot detine pozitii de conducere sau actiuni la companiile care detin licente de emisie. În afara expertilor care îsi desfasoara activitatea la sediul CNA, autoritatea de reglementare în audiovizual mai are angajati 24 de inspectori locali care monitorizeaza programele radio si Tv. Acestia se confrunta cu probleme administrative. În 2003, doar noua dintre membrii sai aveau birouri corespunzatoare. Activitatea CNA este analizata si monitorizata de catre Parlament, care poate cere oricând presedintelui Consiliului sa elaboreze rapoarte pe chestiuni specifice. În cazul în care raportul anual al CNA este respins de catre Parlament, CNA trebuie sa propuna în termen de 30 de zile solutii de rezolvare a problemelor, care sunt apoi dezbatute de Comisiile de mass-media din Parlament. Coniliul este obligat sa publice regulat rapoarte despre activitatea sa. Astfel, el trebuie sa dea informatii despre procesul de emitere a licentelor (prezentând numarul si tipul de licente, precum si numele beneficiarilor), lista amenzilor si avertismentelor trimise radiodifuzorilor. 3.1.2 Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiilor (IGCTI) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor (MCTI) a fost într-o vreme autoritatea care tutela spectrul de frecvente de emisie, prin intermediul departamentului care îi era subordonat Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiilor (IGCTI). În noiembrie 2004, IGCTI a fost transformat într-o institutie publica autonoma, complet auto-finantata si subordonata direct Guvernului României. Conducerea IGCTI este formata dintr-un presedinte si un vice-presedinte, ambii numiti de catre primul ministru. Principalele functii ale IGCTI sunt:

- administrarea spectrului radio prin planificarea, alocarea si atribuirea frecventelor; - gestionarea benzilor de frecvente radio în baza strategiei nationale; - elaborarea de norme si proceduri cu caracter tehnic utilizate în activitatile de

supraveghere si control specifice; - participarea în organismele si organizatiile cu activitati la nivel international în

domeniile de activitate ale IGCTI; - supravegherea si controlul respectarii de catre utilizatorii de frecvente radio a

obligatiilor ce le revin potrivit legii, licentelor de utilizare a frecventelor si licentelor de emisie.30

O comisie Consultativa Mixta a IGCTI si CNA (vezi graficul 1) a fost creata în 2002 pentru elaborarea si adoptarea unei Strategii nationale pentru utilizarea spectrului national de frecvente – “Planul national de frecvente radioelectrice alocate comunicarii audiovizuale” – care a fost

30 Legea nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, Monitorul Oficial 1082 din 22 noiembrie 2004, art. 3 (1-2)

Versiune provizorie

aprobat în septembrie 2003. 31 Comisia este compusa din sase membri, trei de la CNA, trei de la IGCTI. Figura 1. Sistemul de reglementare 3.2 Procedurile de obtinere a licentei Reglementarile privind procesul de obtinere a licentei s-au schimbat frecvent. Legea Audiovizualului din 2002 stipula clar ca CNA este singura autoritate abilitata sa elibereze licente radiodifuzorilor. Cu toate acestea, conform aceleiasi legi, un radiodifuzor are nevoie de doua licente pentru a lansa o statie de televiziune: o licenta audiovizuala, acordata de CNA; si o licenta tehnica, ce da difuzorului dreptul de a utiliza o anume frecventa, numita licenta de emisie (numita în cele ce urmeaza licenta de frecventa), eliberata de IGCTI. Din cauza subordonarii fata de Ministerul Comunicatiilor, IGCTI a fost criticat de operatorii de audiovizual si de catre societatea civila, care s-au temut ca ministerul va exercita un control substantial asupra radiodifuzorilor. Disputa a fost solutionata cu un compromis. Parlamentul a acceptat ca CNA sa aiba rolul cheie în acordarea dreptului de emisie, în timp ce IGCTI, un

31 Ordin al Ministrului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor nr. 232 din 31 iulie 2003 pentru aprobarea Tabelului national de atribuire a benzilor de frecventa, Monitorul Oficial 641, 9 septembrie 2003, disponibil la http://www.igcti.ro/igcro/Legislatie.htm (accesat la 1 iunie 2005)

GUVERN PARLAMENT

LICENTE DE EMISIE

LICENTE DE UTILIZARE A FRECVENTEI

MCTI (2003-2004) Înlocuit cu

IGCTI (din noiembrie

2004)

CNA Parlament (6 membri)

Guvern (3) Presedintia Romaniei

(2)

Comisia Mixta Consultativa pentru

Planul national de frecvente radioelectrice alocate

comunicarii audiovizuale. Trei membri propusi de CNA

Versiune provizorie

organism mai degraba tehnic, însarcinat cu gestionarea spectrului national de frecvente, retine dreptul de a-si da acordul asupra unor aspecte de ordin pur tehnic ale emisie i.32 Pe scurt, procesul de obtinere a licentei audiovizuale si a licentei de frecventa presupune urmatorii pasi:

- CNA anunta licitatia publica pentru o licenta audiovizuala. Participantii la lic itatie trebuie sa obtina de la IGCTI o “nota tehnica”, prin care se confirma faptul ca IGCTI a verificat informatii de baza despre compania care solicita licenta, cum ar fi datele de înregistrare si activitatile derulate.

- Solicitantul participa la licitatia publica organizata de CNA. - CNA acorda licenta audiovizuala. - Cel care a câstigat licenta audiovizuala se adreseaza IGCTI, solicitând licenta de

utilizare a frecventei, care stabilieste conditiile tehnice de baza pentru emisie. - Cu licenta de frecventa, solicitantul se întoarce la CNA care acorda autorizatia finala

care permite statiei sa intre în emisie. IGCTI poate sa respinga o cerere de frecventa daca cererea nu a fost completa sau daca solicitantul nu a atasat o copie a licentei audiovizuale. Licenta de frecventa se acorda gratuit. Cu toate acestea, radiodifuzorii trebuie sa plateasca IGCTI o taxa pentru utilizarea spectrului de frecventa.33 Dosarul de înscriere la concurs va contine urmatoarele documente:

- formularul tip; - documentele de înregistrare a companiei care solicita licenta; - extras cu structura actionariatului existent la momentul înscrierii la concurs, eliberat

de Oficiul registrului comertului; - declaratia notariala prin care se precizeaza, pentru fiecare asociat sau actionar al

societatii comerciale, din ce alte societati din domeniul audiovizualului mai face parte si procentul de participare la alte societati de comunicatie audiovizuala;

- cazierele judiciare ale persoanelor fizice ce detin o cota egala sau mai mare de 10 la suta în societatea (societtaile) comerciale ;

- avizul tehnic eliberat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei; - proiectul editorial si tehnic de realizare a serviciului de programe, în care se vor

descrie aspecte cum ar fi: principalele emisiuni, proportiile diferitelor genuri de emisiuni, etapele de dezvoltare, structura redactionala, reteaua de corespondenti; grila deprograme;

- lista celorlalte servicii de programe audiovizuale pe care le asigura.

Principalele criterii avute în vedere în acordarea licentei audiovizuale sunt: - gradul în care este respectat interesul public; - oportunitatea înfiintarii serviciului de programe propus în contextul pietei

audiovizuale; - un raport echilibrat între programele nationale, regionale si locale;

32 Hotarârea de Guvern nr. 744/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (modificata prin Hotarîrea de Guvern nr. 927/2004), Monitorul Oficial 494, din 9 iulie 2003, art.2 (c) 33 Potrivit Ordinului Ministrului Comu nicatiilor si Tehnologiei Informatiei nr. 403/2003 privind procedura de solicitare si de emitere a licentelor de utilizare a frecventelor radoielectrice, Monitorul Oficial 100, din 3 februarie 2004, para. 25(c)

Versiune provizorie

- evitarea abuzului de pozitie dominanta si a practicilor care împiedica libera concurenta în cadrul industriei;

- experienta solicitantului în domeniu audiovizual, daca este cazul; - crierii legate de structura serviciilor si a grilei de programe, precum respectarea

drepturilor fundamentale ale omului si protectia minorilor, respectarea pluralismului politic si social, a diversitatii culturale, lingvistice si religioase; protejarea culturii si limbii române si a limbilor minoritatilor nationale; durata totala de difuzare, genul, orarul si durata programelor transmise si retransmise; volumul zilnic si saptamânal al programelor producatorilor independenti.34

Licentele se acorda gratuit pentru o perioada de noua ani si pot fi extinse pentru înca noua ani. Persista înca îngrijorarea ca administrarea spectrului de frecvente de catre un organism legat de Guvern permite exercitarea de influente politice nepermise.35 Desi, la nivel formal, IGCTI poate refuza eliberarea unei licente de frecventa doar pentru doua motive, organismul are totusi o influenta substantiala în procesul de acordare a licentelor pentru ca, în calitatea sa de administrator al spectrului de frecvente, poate face ca anumite frecvente sa nu fie puse la dispozitie eventualilor utilizatori. Deaorece presedintele si vice-presedintele sunt numiti de catre primul ministru, IGCTI poate fi supus în continuare la presiuni politice. Noi actori pot intra pe piata audiovizuala numai în limitele frecventelor anuntate ca disponibile de catre IGCTI. Controlul guvernamental asupra organismelor de reglementare poate lua diferite forme. Una dintre acestea este lipsa de transparenta în ceea ce priveste frecventele disponibile si puterea acestora. La mijlocul anilor ’90, în repetate rânduri radiodifuzorii au acuzat guvernul ca inventeaza “motive tehnice” pentru a împiedica operatorii sa lanseze noi statii. Din 2000, operatorii privati au derulat un lobby agresiv la adresa guvernului sa deschida un numar „imens” de frecvente tinute secrete si neutilizate ani la rând. La acea vreme, ei au acuzat guvernul de manipulare atunci când acesta a declarat ca nu exista suficiente frecvente disponibile. Asociatia Româna de Comunicatii Audiovizuale (ARCA)36 a dezvaluit la acea vreme ca multe frecvente – cele întregistrate în acorduri internationale precum “Planul de la Geneva” sau “Planul de la Stockholm” – au ramas nefolosite 37. Dupa adoptarea Legii Audiovizualului, în 2002, investitorii straini nu au mai avut de întâmpinat nici o restrictie în ceea ce priveste detinerea licentelor audiovizuale. Pe de alta parte, legea prevede obligatia ca detinatorii de licente sa aiba acelasi proprietar ca si operatorul statiei.

34 Decizia CNA nr 146/2002 privind acordarea licentei audiovizuale si eliberarea deciziei de autorizare audiovizuala pentru difuzarea pe cale radioelectrica terestra a serviciilor de programe, Monitorul Oficial 899 din 11 decembrie 2002, art. 7(1-2) 35 Dan Georgescu, fost consilier al Ministerului Co municatiilor, în prezent director al Asociatiei Operatorilor de Telecomunicatii din România (fondata în 2003): “Frecventele trebuie administrate de o institutie autonoma, nu de una guvernamentala, ca atunci când spectrul era gestionat de MCTI, dar numai daca aceasta este cu adevarat independenta”. Raspuns la chestionarul EUMAP, august 2004. 36 Asociatia Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) este o asociatie de 61 de radiodifuzori care detin un total de 223 de licente de radio si televiziune. 37 Informatie de pe pagina de internet a ARCA, disponibila la http://www.audiovizual.ro/englishversion.htm (accesata la 8 februarie 2005).

Versiune provizorie

Tabelul 5. Cifre privind licentele TV

Total licente acordate

326 Licente audiovizuale analogice terestre

Total licente în functiune

119

Total licente acordate

82 Licente audiovizuale prin satelit Total licente în

functiune 31

Sursa: CNA38 Un total de 141 de licente, atât terestre cît si prin satelit, au fost retarse de catre CNA din cauza faptului ca nu au fost utilizate. 3.3 Masuri de aplicare În general, CNA aplica aceleasi sanctiuni si operatorilor public i, si celor privati. Daca operatorii încalca deciziile Consiliului sau prevederile legale relevante, se impun sanctiunile prevazute de Legea Audiovizualului. Aceste sanctiuni sunt similare pentru toti operatorii. Înainte de a impune amenzi, CNA someaza operatorii cerându-le sa îndrepte greseala. Numai daca operatorii nu se conformeaza, CNA poate impune o amenda care merge de la 25 de milioane ROL la 250 milioane ROL (aproximativ de la 625 EUR la 6,250 EUR).39 CNA este singura autoritate de reglementare care poate retrage o licenta audiovizuala, în urmatoarele conditii:

- titularul nu începe emisia în termen de 12 luni de la data obtinerii licentei de emisie; - înceteaza sa mai emita pentru mai mult de 45 de zile, pentru motive de natura

tehnica, si mai mult de 96 de ore, din orice alte motive; - daca o licenta violeaza standardele regimului de proprietate40 (vezi sectiunea 5.3)

Licenta este retrasa pâna când proprietarul acesteia se înscrie din nou în limitele legale privind proprietatea.

- când radiodifuzorul instiga în mod repetat41 publicul la ura nationala, rasiala sau religioasa;

- când radiodiofuzorul instiga în mod explicit la violenta publica, la actiuni care au drept scop disolutia autoritatii de stat sau la actiuni teroriste.42

Decizia de a retrage licenta unui operator poate fi contestata în justitie, pâna la nivelul Înaltei Curti de Casatie si Justitie. IGCTI are dreptul de a confisca aparatura tehnica a unei statii sau sa

38 Document remis EUMAP la 24 ianuarie 2004. 39 Rata de schimb folosita în acest raport este de 1 EUR = 40,000 ROL. 40 De exemplu, când proprietarul detine majoritatea actiunilor unui anumit operator si mai mult de 20 la suta din actiunile unui alt operator. Legea Audiovizualului 2002. 41 Legea nu explica, totusi, ce înseamna “în mod repetat”. 42 Legea 402 din 7 octombrie 2003 privind modificarea si completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, Monitorul Oficial 709 din 10 octombrie 2003 (numita în continuare Legea Audiovizualului 2003), disponibila la http://www.cna.ro/english/legislation/law402.html (accesata la 1 iunie 2005).

Versiune provizorie

amendeze operatorul care a utilizat o frecventa cu acoperire mai mare decât cea care i-a fost acordata. În 2002, CNA a retras licenta unei statii de televiziune metropolitane din Bucuresti, OTV, care difuzase un talk-show care îl avea ca invitat pe liderul unui partid de extrema dreapta. În timpul emisiunii, invitatul a adus o serie de acuzatii grave la adresa liderilor partidului de guvernamânt si a lansat o serie de atacuri la adresa unor diferite categorii de populatie 43. CNA a explicat ca a retras licenta postului pentru ca acesta a lezat în mod grav interesul public, difuzând declaratii discriminatorii, anti-semite si xenofobe. S-au auzit voci care au afirmat ca interzicerea unor astfel de programe ar contraveni standardelor europene în domeniul libertatii de exprimare44 si ca postul de televiziune nu poarta vina declaratiilor liderului de extrema dreapta. Cu toate acestea, CNA au sustinut ca Directiva “Televiziunea farar frontiere” (numita în cele de mai jos Directiva TVWF)45 ar trebui sa specifice cu claritate obligatia ce revine realizatorilor de programe de a descuraja incitarile la ura chiar si în timpul talk-show-urilor, si ca moderatorii ar trebui sa îi împiedice pe invitati sa încalce prevederile legale.46 Decizia de a retrage licenta OTV a stârnit vii dezbateri. Desi OTV nu se bucura de prea multa credibilitate si sprijin în rândul comunitatii de media, expertii si-au exprimat îngrijorarea fata de crearea unui precedent periculos. La un an si jumatatea dupa acea decizie, o noua companie a solicitat si primit licenta audiovizuala si a re-lansat OVT47. Cu toate acestea, OTV nu a obtinut niciodata o rata de audienta semnificativa. O alta decizie controversata a CNA a fost aceea din 2003 când investitorul american CME – proprietarul Pro Tv si Acasa TV – a început sa transfere toate licentele audiovizuale de la partenerul român, Adrian Sârbu, catre propriiile companii. Operatiunea a fost posibila dupa modificarea Legii Audiovizualului din 2002, care a permis operatorilor de televiziune sa detina licentele audiovizuale. La înceout, CNA respins solicitarea CME din cauza faptului ca audienta combinata a posturilor detinute de CME ar fi depasit 30 la suta, cota maxima impusa radiodifuzorilor prin lege. CME a argumentat ca cifrele combinate de audienta nu depasesc acest prag, deci poate transfera licentele.48

43 La vremea respectiva, licenta OTV era detinuta de First Media Advertising. 44 Anume Articolul 10 a Convemtiei Europene a Drepturilor Omului. Conventia Europeana pentru protejarea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (ECHR(, 3 septembrie 1953, E.T.S 005, disponibila pe pagina de Internet a Consiliului Europei, la http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/005.htm (accesata la 1 martie 2005). 45 “Directiva Televiziunea Fara Frontiere”: Directiva Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coroborarea unor prevederi stabilite prin dispozitii legale, de reglementare si administrative in statele membre, cu privire la desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune (89/552/CEE), modificata prinDirectiova Parlamentului European 97/ 36/CE din 30 iunie 1997, textul consolidat disponibil pe pagina de Internet a Comisiei Europene la http://europa.eu.int/eur-lex/en/consleg/pdf/1989/en_1989L0552_do_001.pdf (accesata la 15 martie 2005). 46 Explicatie furnizata de reprezentantii CNA în timpul unui seminar organiyat de Pactul de Stabilitate pe tema functiei de monitorizare a autoritatilor nationale, Varsovia, 3-4 octombrie 2003. 47 Ocram Televiziune srl, detinuta de Merchiori din Romagnoli Maria, a devenit noul proprietar al licentei OTV. 48 CME, Raport anual 2003, depus la Securities and US Exchange Commission, Washington, 12 martie 2004, p.11, (numit în cele ce urmeaza CME, Raport anual 2003).

Versiune provizorie

3.4 Independenta audiovizualului Presiunile politice asupra sectorului audiovizual sunt substantiale. Multi specialisti media intervievati pentru acest raport au fost de acord ca proprietarii considera ca operatiunile lor de televiziune sunt mai degraba niste instrumente pentru promovarea intereselor lor politice sau economice. Conducerile statiilor de televiziune prefera sa pastreze tacerea asupra acestui subiect, dar expertii media si jurnalistii care lucreaza în televiziuni au denuntat public presiunile crescânde asupra mass-media. Chiar si presedintele CNA, Ralu Filip, a recunoscut ca “presiuni exista, în special la nivel local, exercitate atât de catre putere, cât si de catre opozitie”.49 Cristian Ghinea, ziarist la respectatul saptamânal cultural Dilema veche, observa ca:

As descrie situatia presei din ultimii ani ca un cosmar. [...] Pozitia dominanta a PSD dupa 2000 a facut sa poate concentra resurse spre a cumpara, ataca, santaja presa, în functie de atitudinea ziaristilor de acolo. Din pacate, mare parte a presei s-a obisnuit cu situatia, care a devenit un fel de normalitate hidoasa. 50

Relatarea independenta a evenimentelor politice de catre televiziuni a fost si mai puternic afectata de noua legislatie electorala 51, adoptate înaintea alegerilor din 2004, care au interzis posturilor de televiziune din întreaga tara sa difuzeze stiri despre candidatii pentru Parlament si Presedintie în alt context decât cel electoral. Pentru ca legea permitea difuzarea în programele de stiri numai a materialelor cu conotatie electorala si a dezabterilor politice care respectau un algoritm de calcul complicat pentru distribuirea timpilor de antena între partidele politice, multe statii regionale mici au decis sa nu relateze deloc despre campania electorala sau despre chestiunile politice. Astfel au încercat sa evite presiunile venite din partea numarului mare de partide politice. În acelasi timp, televiziunea publica a fost obligata, de catre aceeasi lege, sa permita tuturor partidelor politice sa difuzeze mesaje electorale, în baza unui algoritm stabilit de catre o comisie parlamentara, ceea ce a transformat televiziunea publica într-o tribuna pentru politicieni. Posturile de televiziune nu au suficienti bani pentru realizarea de programe de stiri mai amanuntite si mai profunde si prefera sa produca divertisment lejer, a carui productie nu este neaparat costisitoare, dar care atrage audiente sanatoase. Pentru televiziuni, acesta este un mod de a evita relatarile pe teme controversate care i-ar deranja pe guvernanti si pe acolitii acestora si care pot produce probleme posturilor respective. Televiziunile se concentreaza astfel pe “vedete facute peste noapte sau oameni care se îmbogatesc indiferent de nivelul de efort pus în procesul de îmbogatire. Asadar, modelul dominant este cel al gratificatiei instantanee”.52 Schimbarea puterii politice în alegerile din decembrie 2004 a adus o reducere a presiunii politice asupra mass-media. Noul guvern, care a pus capat dominatiei PSD, a declarat ca libertatea presei se numara printre prioritatile sale. Lipsa resurselor financiare pentru jurnalismul de investigatie reduce sever independenta posturilor de televiziune. Slabiciunea financiara face ca mediile audiovizuale sa fie vulnerabile si usor controlabile de anumite grupuri de interese. De exemplu, datoriile uriase sau dependenta de publicitatea de stat sporesc vulnerabilitatea mass-media. Cosmin Gusa, fostul secretar general si purtator de cuvânt al PSD, apoi parlamentar al Partidului Democrat (PD), în prezent parlamentar

49 R. Filip, presedintele CNA, raspuns la chestionarul EUMAP, 3 august 2004. 50 C. Ghinea, jurnalist specializat în analiza politica, raspuns la chestionarul EUMAP, 5 august 2004. 51 Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, Monitorul Oficial nr. 887 din 29 septembrie 2004. 52 I. Avadani, “Modele culturale”, în Dilema veche, 20, 28 mai-3 iunie 2004, p.8. Ioana Avadani este director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent din Bucuresti.

Versiune provizorie

independent spunea ca “presa este manipulata în folosul unor membri PSD care sunt ministri, pe baza unor fonduri guvernamentale care reprezinta bani din bugetul de stat.”.53 Atât mediile electronice, cât si presa scrisa au beneficiat de finantare de la stat prin contracte de publicitate.54 Publicitatea de stat, provenita de la institutii si companii subordonate guvernului a fost estimata la aproximativ 8 la suta din totalul cheltuielilor de publicitate de pe piata media. În 2004 a crescut la 17 milioane de euro, aproape dublu fata de cheltuielile din 2000. Distribuirea publicitatii de stat nu avea la baza cotele de audienta ale posturilor. În 2004, Prima TV si Realitatea TV, care nu se numara printre posturile cu cea mai mare audienta, au primit cea mai mare parte din totalul pubilicitatii de stat: 14,7 la suta (2,5 milioane de euro), respectiv 11,7 la suta (2 milioane de euro). Au fost urmate de Pro Tv (10 la suta), Antena 1 (7,3), TVR1 si National Tv (câte 3,7 la suta fiecare).55 Trebuie mentionat ca National TV are o cota de audienta liliputana. Publicitatea de stat reprezinta între unu si cinci procente din venitul postului de televiziune, potrivit unor estimari din interiorul industriei de mass media.56 Unul dintre cazurile notorii de utilizare a publicitatii de stat este Societatea Nationala a Cailor Ferate Române (SNCFR), care a cumparat spatiu pulicitar în mai multe ziare. Utilizarea publicitatii de stat pentru a restrânge independenta mass-media este, potrivit unor surse, foarte bine coordonata la nivel guvernamental. Cotidianul Evenimentul Zilei, citând un document intern al guvernului, a relatat ca toate contractele de publicitate trebuia sa fie aprobate personal de catre fostul premier Adrian Nastase: “Cine si câti bani primeste de la guvern pentru publicitate si, mai ales, daca primeste este o chestiune care depinde exclusiv de premierul Nastase.”57 Centrul pentru Jurnalism Independent din Bucuresti (CJI) a reactionat în fata acestei sit uatii si s-a vazut nevoit sa dea în judecata guvernul pentru a face ca toate contractele de publicitate ale statului sa devina transparente.58 Problema ajutorului financiar pe care statul îl acorda anumitor companii de media rezida în mecansimele ascunse de finantare ale unora dintre acestea, ceea ce se poate trasnforma într-o sursa majora de presiuni politice.59 Un astfel de caz îl reprezinta manevrele din 2001 ale Ministerului Transporturilor menite sa îi asigure influenta asupra proprietarului canalului comercial Prima TV prin utilizarea un grup de comanii nationale subordonate ministerului. Companiile respective au facut uz de un mecanism financiar extrem de complicat, care a presupus companii înregistrate în strainatate si transferuri bancare ciudate. Când, un an mai târziu, cazul a fost expus public, s-a transformat într-un scandal de proportii, iar un grup parlamentar chiar i-a cerut guvernului sa demisioneze. În cele din urma, nu s-a întâmplat nimic, si desi guvernul trecut

53 A. Pora, “Televiziunile, liber la manipulare”, Evenimentul Zilei, 17 februarie 2004, disponibil la http://www.evz.ro/politica/?news_id=146168 54 C. Ghinea, “Transparenta pentru o presa independenta – Cum cheltuie institutiile publice banii de publicitate?”, Raport SAR , 29 September 2003, disponibil pe pagina de Internet a SAR ta http://www.sar.org.ro/files_h/docs/advocacy_foia/1_publicitate.pdf (accessat la 11 martie 2005), p. 3, (numit în cele ce urmeaza, Ghinea, Transparenta pentru o presa independenta). 55 C. Hurdubaia, “Imaginea ministrilor lui Nastase ne-a costat un Mercedes pe zi, in Cotidianul, 10 martie 2005, p. 8. 56 Comentariu pre zentat EUMAP de catre Pro TV, noiembrie 2004. 57 O. Dobre, “Nastase, tatucul publicitatii de stat”, în Evenimentul Zilei, 20 iulie 2004, disponibila la

http://www.evenimentulzilei.ro/topstory/?news_id=161081 (accesat la 17 septembrie 2004). 58 D. Tapalaga, “Cine cenzureaza presa?”, in Evenimentul Zilei, 10 august 2004. 59 Ghinea, Transparenta pentru o presa independenta, p. 3.

Versiune provizorie

a promis sa lanseze o ancheta, nu a facut-o niciodata. Se asteapta unele rezultate în acest sens de la noul cabinet, format în decembrie 2004. (Vezi sectiunea 5.3.) Un alt motiv de îngrijorare îl constituie lipsa de transparenta asupra surselor de finantare a televiziunilor, chiar si a capitalurilor de pornire, care în cele mai multe cazuri ramân secrete. Un exemplu îl reprezinta Realitatea TV, care a fost vânduta în noiembrile 2004 pentru suma simbolica de 5,5 milioane lei (vechi), echivalentul a aproximativ 150 Euro, catre Bluelink Communicazioni, o companie care nu a facut publice sursele sumelor pe care a început sa le investeasca în canalul de televiziune. Retinerea posturilor de televiziune de a se lansa în critici la adresa politicienilor si oamenilor de afaceri se trage si din temerea ca autoritatile vor reactiona solicitând plata unor datorii fiscale mai vechi sau prin initierea unor verificari financiare ale contabilitatii si platii taxelor. La începutul anului 2004, patru companii care detineau canale de televiziune aveau datorii extrem de mari la bugetul de stat. Între timp, multe statii private si-au platit datoriile fata de stat. Tabelul 6. Situatia datoriilor (la bugetul de stat) a principalelor televiziuni comerciale (2003–2004)

Datorii la bugetul de stat (milioane €)

Prima TV (Amerom Television)

Pro TV (fosta Media Pro International)

Antena 1 (Corporatia pentru Cultura si Arta Intact)

National TV

30 septembrie 2003 6,8 6,248 1,54

2,4 (proprietarii postului National TV)

30 iunie 2004 6,99 5,4 0,644 0 31 decembrie 2004

2.7 (reesalonate) 0 0.450 0

31 mai 2005 2.8 (reesalonate) 0 0 0

Surse: Ministerul de Finante si SAR60

4. REGLEMENTAREA SI ADMINISTRAREA SERVICIILOR PUBLICE DE TELEVIZIUNE

60 Surse pentru datele din 2004 si 2005: Ministerul de Finante; sursa pentru datele din 2002: SAR, Raport de analiza si prognoza – România în 2004, 30 ianuarie 2004, p. 10, disponibil online la http://www.sar.org.ro/files_h/docs/publications_pr/final%20romana%20anual.pdf (accesat la 16 aprilie 2005).

Versiune provizorie

TVR este înca dependenta de Parlament, care are puterea de a demite întregul consiliul de administratie, prin respingerea raportului anual de activitate. Presedintele -Director general (PDG) este numit politic. Partea redactionala are suficiente resure financiare, dar este lipsita de independenta. În perioada 2000-2004, multi dintre managerii televiziunii s-au aflat adeseori în pozitii instabile, interimare. Concursurile pentru ocuparea posturilor de directori au fost amânate cât de mult posibil, pentru ca o persoana cu o pozitie interimara era mai usor de controlat. Principalele programe de audienta sunt telenovelele, filmele comerciale si programele de divertisment facil. Este de asteptat o îmbunatatire a situatiei dupa schimbarile politice din decembrie 2004, dat fiind faptul ca, la începutul lui 2005, noua guvernare a lansat o investigatie laborioasa a activitatilor din televiziunea publica. Cu toate acestea, simpla înlocuire a conducerii, fara adoptarea unei noi legi privind serviciile publice de radio si televiziune, nu va aduce îmbunatatiri majore. Adoptarea legii a fost amânata pentru toamna anului 2005.

4.1 Sistemul serviciilor publice de radio si televiziune

Serviciile publice de radio si televiziune constau în Societatea Româna de Radio (SRR) si Societatea Româna de Televiziune (SRTV), care îsi desfasoara activitatea sub controlul si supravegherea Parlamentului. Ambele sunt guvernate de Legea de organizare si functionare a Societatii Române de Radio si a Societatii Române de Televiziune (numita în cele ce urmeaza Legea SRR si SRTV).61 Potrivit acestei legi, mediile publice trebuie sa asigure pluralismul si libertatea de informare, liberatea ideilor si opiniilor si sa informeze publicul în mod corect si precis. Continutul programelor trebuie sa respecte anumite standarde profesionale, cum ar fi informatia echilibrata si obiectiva, promovarea valorilor culturale, stiintifice si artistice ale României, sa respecte drepturile minoritatilor si valorile democratice, civice, morale si spotive. Principalele functii ale mediilor publice sunt informarea, educarea si divertismentul. Dat fiind statutul special si acoperirea completa a teritoriului, televiziunii publice îi revine un rol mai important si responsabilitati mai mari în societate în comparatie cu statiile comericale.

4.2. Serviciile

La 31 decembrie 1956, televiziunea nationala româna transmitea emisiunea sa inaugurala. În 1972, televiziunea pubica lansa cel de-al doilea canal national, TVR2, care acoperea, la vremea aceea, numai capitala si împrejurimile acesteia. TVR2 si-a întrerupt transmisiile în 1985 si a fost relansat în 1990. În timpul comunismului, televiziunea era mai degraba un vehicul pentru ideologia regimului. În anii ’70, programele erau clar dominate de spectacolele de propaganda politica. Anii ’80 au fost “deceniul satanic” al televiziunii, dupa cum i-a caracterizat profesorul Mircea Zaciu. În decembrile 1989, cînd a izbucnit revolutia anti-comunista, televiziunea publica emitea numai 27 de ore pe saptamâna. Circa 66 la suta din totalul programelor contineau numai propaganda politica.62

Dupa 1989, televiziunea publica si-a schimbat complet programele si a început sa trateze subiecte economice si sociale sau care priveau religia si istoria, educatia si stiinta, sa difuzeze programe pentru copii si tineret, muzica si divertisment. Doua noi canale, TVR International si TVR Cultural, au fost lansate în 1995, respectiv în 2001. Dar, în ciuda extinderii continue a 61 Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Române de Radiodifuziune si Societatii Române de Televiziune, amendata ultima data prin Legea 124/1998, repubicata în Monitorul Oficial 636 din 27 decembrie 1999, (numita în cele ce urmeaza Legea SRR si SRTV). 62 Ilie Rad, “Intruziunea factorului politic în programele Televiziunii Române înainte si dupa revolutia din 1989”, publicata la http://www.vlw.euv-frankfurt-o.de/CACES2002/Beitrag_rad.htm (accesata la 15 september 2004.) Ilie Rad este lector la Facultatea de Jurnalism a Universitatii din Cluj.

Versiune provizorie

programelor, a timpului de emisie si a numarului de canale, televiziunea publica a suferit o criza severa de identitate la zece ani dupa caderea comunismului. În 2004, televiziunea publica a angajat compania de marketing English & Pockett, în colaborare cu Brandient, în încercarea de a redefini noua pozitie a SRTV pe piata.63

Principalul canal al televiziunii publice, TVR1, se concentreaza pe “actualitati, experiente de viata, tehnologie si tot ceea ce se întâmpla în lume”.64 TVR1 este un canal cu format generalist, tintind catre toate segmentele de populatie si încercând sa acopere toate evenimentele majore de importanta pentru tara.

TVR2 aspira sa fie “un post inteligent”, vizând cu predilectie telespectatorii din mediul urban. Programele sale trebuie sa ofere o viziune moderna, de avant-garda, care tine pasul cu mentalitatea telespectatorului tânar. În plus, difuzeaza “programe despre animale de companie, gradinarit si filme de familie”.65 TVR2 este considerat canalul complementar al TVR1, difuzînd programe culturale si sportive pentru care nu mai este spatiu pe TVR1.

TVR Cultural este conceput ca un canal de nisa, adresat intelectualilor, cu programe de arta, cultura si afaceri. Programele culturale sunt prezente pe toate canalele televiziunii publice, dar într-o proportie limitata si în formate adaptate la formula generalista a postului. TVR Cultural difuzeaza programe culturale ample, dezbateri de profunzime pe teme culturale, documentare, filme de arta, concerte simfonice, spectacole de opera si balet.

TVR International difuzeaza o selectie din ceea ce directorii sai considera a fi cele mai bune programe ale celorlalte canale ale TVR. El se adreseaza publicului românesc din afara granitelor tarii. Principalul sau scop este “sa promoveze în lume imaginea, politica interna si externa a României”. Canalul poate fi receptionat în Europa, în Orientul Mijlociu si Africa de Nord prin satelitul Hot Bird si în SUA si Canada prin satelitii Intelsat si Telstar.

În afara celor patru canale nationale, TVR mai opereaza si patru studiouri reginale: TVR Cluj (lansat în 1990), TVR Iasi (1991), TVR Timisoara (1994) si TVR Craiova (1998). Pe lânga doua ore de emisie zilnica pe frecventa TVR2, studiourile regionale produc programe pentru canalele nationale.

4.3 Finantarea

Televiziunea publica are trei surse de finantare: abanomentul66 , subventiile de stat si veniturile din publicitate. Legea SRR si SRTV stabileste si regimul de finantare al posturilor publice. Guvernul poate decide modelul de finantare al posturilor, dar decizia trebuie aprobata de catre Parlament. De exemplu, guvernul poate face schimbari în structura finantarii serviciilor publice de radio si televiziune prin intermediul ordonantelor de urgenta, care sunt apoi supuse spre aprobare Parlamentului. Parlamentul le adopta, cu diferite modificari, ca legi de aprobare a Ordonantei de urgenta. Asa au stat lucrurile si în fenruarie 2003 când guvernul a îmbunatatit modul de colectare a abonamentelor radio si TV prin adoptarea unei Ordonante de Urgenta care încorpora taxele de abonament în nota de plata a electricitatii. 67 Desi valoarea taxei a ramas

63 Contractul lui English & Pockett cu SRTV a fost în valoare de 300,000 Euro; contractul cu Brandient a fost în valoare de 29,000 de dolari, pentru anii 2003 si 2004. 64 M. Iordan, “Rebrandingul Televiziunii Române” (“Rebranding Romanian Television”), interviu cu Aneta Bogdan, director al Brandient responsabil de rebrandingul SRTV, în Business Review, no. 30, vol. 6, 11-17 august 2003, available at disponibil la http://www.brandient.com/ro/noutati_si_opinii/interviuri_si_articole/rebranding_romanian_television.html (accesat la 27 april 2005), (numit în cele ce urmeaza, Iordan, Rebrandingul Televiziunii Române). 65 Iordan, Rebrandingul Televiziunii Române 66 Numita oficial “taxa pentru serviciul public de televiziune”. 67 Hotarârea de Guvern no. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru servicul public de televiziune,

Versiune provizorie

aproape aceeasi, de 480.000 ROL pe an (aproximativ 10-12 Euro), numarul platitorilor s-a dublat din februarie 2003. 68 În prezent, circa 6,8 milioane de gospodarii platesc taxa de abonament. În acelasi timp, guvernul a decis sa impuna o taxa anuala pentru abonamentele radio-TV societatilor comericale, astfel: companiile mici platesc 1,8 milioane ROL (aproximativ 45 USD), iar cele mari si mijlocii, o taxa de 6 milioane ROL (aproximativ 150 USD). Dupa dezbateri aprinse, guvernul a decis sa excepteze de la plata acestei taxe anumite categorii de societati incluse initial în mod absurd, precum cimitirele.

Datorita cresterii gradului de colectare a taxei de abonament, venitul total al TVR a crescut cu 16,6 la suta în anul 2003 în raport cu anul precedent. Dar restrictii suplimentare în difuzarea publicitatii în programele TVR, cum ar fi interzicerea pauzelor publicitare în interiorul programelor, au scazut veniturile din publicitate cu 3,6 milioane Euro în 2003.69 Modificarile survenite în veniturile din publicitate si taxele de abonament ale postului au stârnit vii controverse. Sustinatorii TVR considera ca taxa, care este acum colectata mai eficient, va ajuta televiziunea publica sa produca stiri, programe culturale si educative de o maniera mai profesionista. Criticii TVR acuza conducerea de ineficienta în alocarea bugetului, atât timp cât principalul sau canal produce programe comparabile calitativ cu cele ale televiziunilor comerciale, daca nu chiar mai slable.70 Pe de alta parte, statiile comerciale acuza televiziunea publica de concurenta neloiala deoarece beneficiaza de mai multe surse de finantare. De exemplu, Maria Apostol, Director de PR la PRO TV, declara ca: “Daca televiziunea publica nu ar difuza deloc publicitate, atunci ar avea motive reale sa încaseze taxa de la telespectatori si sa o foloseasca investind în programe de interes public .”71

În plus fata de taxele de abonament si veniturile din publicitate, televiziunea publica primeste si subventii de stat. Asa cum reiese din tabelul 7, în 2003 acestea au reprezentat 14,3 la suta din totalul veniturilor, de 96 milioane Euro. Veniturile televiziunii publice echivalaeaza cu totalul cheltuielilor nete de publicitate efectuate pe piata televiziunilor. (vezi Sectiunea 5.4). Circa 18,3 la suta din totalul veniturilor TVR provin din activitatile sale comericale ocazionale, cum ar fi vânzarea drepturilor de proprietate ale programelor sale.

Monitorul Oficial 607 din 27 August 2003. Potrivit acestei hotarâri, toate gospodariile din tara sunt obligate sa plateasca taxa de abonament. În virtutea ei, cei care nu detin un receptor TV pot fi scutiti de la plata taxei de abinament numai dupa ce depun la SRTV o declaratie pe propria raspundere ca nu au televizor. 68 Hotarîrea de guvern a fost aprobata ulterior de Parlament. Înainte de schimbarile în legislatie, taxa de abonament, care în ultimii ani ramasese constanta, de 480,000 ROL (circa 10-12 Euro) pe an, era colectata printr-o plata separata, la oficiul postal. La vremea aceea, numai 50 la suta din cele 6,8 milioane de gospodarii achitau taxa de abonament TV. 69 IMCA, “Peisajul audiovizual si politicile publice în sectorul audiovizual – România” (“Paysage audiovisuel et politique publique dans le secteur audiovisuel – Roumanie”), International Media Consultants Associés, Bruxelles, martie 2004, pp. 17–18, (numit în cele ce urmeaza, IMCA , Peisajul Audiovizual). 70 Interviu cu Horea Murgu, Bucuresti, august 2004. Horea Murgu este vice-presedintele Societatii Tehnicienilor din Televiziune si Cinematografie. Între 1990 si 2000, a fost seful Delegatiei române la Comitetul Media al Consilului Europei din Strasbourg. A înfiintat sectia Multimedia- Montaj/Sunet/Animatie computerizata la Academia de Film din Bucuresti. 71 M. Apostol, Director de PR al PRO TV, raspuns la chestionarul EUMAP, Bucuresti, august 2004

Versiune provizorie

Tabelul 7. Totalul veniturilor SRTV (2002–2003)

Sursa veniturilor (procentaj din venitul total)

Total venituri (€ million) Taxa de

abonament Subventii de stat Publicitate

2002 80 66.6 16.8 14.6 2003 96 75.5 14.3 8.38

Sursa: SRTV, Raport Anual 2003 si IMCA72

O parte considerabila a veniturilor TVR este cheltuita pe întretinerea proprietatilor imobiliare imense ale postului si pe salariile celor 3.000 de angajati. Potrivit contractului colectiv de munca din televiziunea publica, nu sunt permise concedierile. Acest lucru a afectat motivatia angajatilor. Mai mult, conducerea “nu doreste sa aplice nici un program de restructurare”, iar guvernantii “nu îndraznesc sa ia nici o masura [de tipul concedierilor] pentru ca se tem de greve masive, care le-ar pune în pericol pozitia politica”.73 Astfel, atât guvernantii, cât si reprezentantii televiziunii publice au interesul sa pastreze actualul status quo, ceea ce submineaza grav eficienta si independenta televiziunii publice. O comisie specializata a Parlamentului a fost înfiintata la începtl anului 2005 pentru a analiza performatele celor doi operatori publici de radio si televiziune. Ancheta urma sa examineze în detaliu aceste aspecte ca parte a anticipatei reforme mai largi a serviciilor publice de radio si televiziune.74

Table 8. Costuri totale SRTV (2003)

Costuri totale ( milioane €) 87.5 Costuri de functionare75 57

Resurse umane 21.5 Provizioane 13.6 Taxe 5.5

Costuri pe categorii (în procente din totalul costurilor)

Amortizari 2.4 Surse: SRTV, Raport Anual 200376 În 2003, fostul guvern a decis sa-i plateasca pe corespondentii TVR din opt capitale din Europa si SUA dintr-un fond special stabilit anual, administrat de secretariatul general al guvernului.

72 IMCA, Peisajul audiovizual, p. 17. 73 IMCA, Peisajul audiovizual, p. 75. 74 Comisia parlamentara de ancheta a activitatii SRR si SRTV a organizat audieri ale angajatilor celor doua institutii în martie 2005. 75 Acestea acopera doar cheltuilelile cu întretinerea cladirilor, chirie, asigurari, plata colaboratorilor, drepturi de autor, drepturi de difuzare pentru filme artistice si programe, telefoane si costuri de infrastructura. 76 SRTV, Raport anual 2003 , (numit în cele ce uremaza SRTV, Raport anual 2003), sectiunea 19,

capitolul 1, Rezultatele financiare ale SRTV.

Versiune provizorie

Fondul a fost înfiintat pentru promovarea imaginii României în strainatate.77 În 2004, corespondentii din strainatate, inclusiv jurnalistii si cameramanii, au primit statut de personal diplomatic. Guvernul de coalitie dominat de Partidul National Liberal si Partidul Democrat, venit la putere în decembrie 2004, a pus capat acestei practic i, dat fiind ca viola principiul independentei televiziunii publice si crea o situatie de concurenta neloiala televiziunilor comerciale. 4.4. Structura de conducere Serviciul public de televiziune este guvernat de Consiliul de Administratie, care este reglementat de Legea SRR si SRTV.78 Principalele responsabilitati ale Consiliului de administratie includ:79

- aproba conceptia de dezvoltare a societatii si normele privitoare la strategia si structura programelor;

- supravegheaza respectarea modului în care societatea îsi îndeplineste obligatiile asumate în schema de programe si în licenta de emisie eliberata de Consiliul National al Audiovizualului;

- aproba structura organizatorica a societatii, precum si restructurarile economice si de personal necesare pentru functionarea eficienta a societatii;

- aproba conditiile de organizare a concursurilor pentru numirea membrilor comitetului director;

- aproba proiectul bugetului, bilantul si contul de profit si pierderi, anuale si investitiile ce urmeaza a fi realizate, în limita competentei;

- aproba regulamentul de organizare si functionare a societatii; - aproba participarea la realizarea unor activitati cu alte societati cu capital român sau

strain si stabilirea relatiilor de colaborare cu organisme similare din alte tari; - aproba propunerile de vânzari si concesionari, potrivit legii.

Membrii Consilului sunt numiti de Parlament, pentru un mandat de patru ani. Lor li se interzice sa detina posturi în consiliile de administratie ale altor corporatii sau sa detina actiuni la companii care au relatii comerciale cu SRTV pe durata mandatului lor. Legea nu stipuleaza criterii care sa ateste competenta membrilor CA în domenii relevante pentru televiziune. Candidatii sunt nominalizati dupa cum urmeaza:80

- opt de catre grupurile parlamentare reunite ale celor doua camere ale Parlamentului, în concordonata cu algoritmul configuratiei politice;

- unul de catre presedintele României; - unul de catre guvern; - doi de catre angajati, în baza unor alegeri interne; - unul de catre grupul parlamentar al minoritatilor nationale .

77 Au existat patru hotarâri de guvern legate de plata corespondetilor TVR în strainatate: Hotarârea

1445/2002, Monitorul Oficial 929 din 18 decembrie 2002; Hotarârea 391/2004, Monitorul Oficial 282 din 31 martie 2004; Hotarârea 1112/2004, Monitorul Oficial 662 din 22 iulie 2004; si Hotarârea 1181/2004, Monitorul Oficial 690, 30 iulie 2004.

78 Legea SRR si SRTV, art. 20-27 79 Legea SRR si SRTV, art. 27 80 Legea SRR si SRTV, art. 20

Versiune provizorie

Presedintele Consiliului de Administratie este numit direct de catre Parlament, pentru un mandat de patru ani. Chiar daca demonstreaza ca presedintele este incompetent, Consiliul nu detine nici o pârghie legala pentru controlul presedintelui. Amendamentele operate asupra Legii SRR si SRTV în 199881 aduc schimbari importante în ceea ce priveste numirea membrilor Consilului de Administratie. Legea amendata transfera întregul control asupra televiziunii sau radioului public în mâna presedintelui Consilului de Administratie, care devine în acelasi timp si directorul general al televiziunii. Alegerea lui directa de catre Parlament a stârnit controverse si a atras critici din partea observatorilor sectorului mass-media, care au acuzat statul ca interfereaza tot mai mult cu independenta acestora. “Parlamentul merge pâna într-acolo încât numeste direct presedintele serviciului public de televiziune”, observa Alina Mungiu Pippidi, expert în domeniul media si director executiv al Societatii Academice Române din Bucuresti. 82 Mai mult, legea amendata prevede ca bugetul societatii publice de televiziune trebuie sa fie supus spre aprobare Parlamentului, împreuna cu raportul de activitate anual. Daca raportul sau proiectul de buget este respins, Consiliul de Administratie este demis automat. Aceleasi reguli se aplica si în cazul radioului public, SRR, care are propriul sau Consiliu de Administratie. SRR a trecut prin experienta demiterii consiliului în decembrie 2001, la putin timp dupa alegerile parlamentare din 2000. Atunci, Parlamentul nou ales a demis Consiliul de Administratie al SRR. Miscarea a fost considerata ca fiind de natura politica, deoarece fostul PDG al radioului, Andrei Dumitriu, si Consiliul de Administratie reprezentau majoritar opozitia parlamentara.83 Andrei Dimitriu si Consiliul de Administratie au fost demisi la mijlocul mandatului lor de patru ani. În fruntea radioului public a fost numit Dragos Seuleanu, cunoscut pentru puternicile sale legaturi cu PSD. Comitetul Director al TVR este compus din directorul general si sapte membri. Atributiile sale principale sunt:84

- asigura aducerea la îndeplinire a hotarârilor Consiliului de Administratie; - elaboreaza si propune spre examinare si aprobarea consiliului de administratie

strategia de programe; - aproba angajarea si efectuarea de cheltuieli de orice natura si a tranzactiilor

comerciale si financiare în limita competentelor aprobate de consiliul de administratie;

81 Legea nr. 41/1994 pentru organizarea si functionarea Societatii Române de Radio si a Societatii Române de televiziune; amendata prin Legea 124/1998, republicata în Monitorul Oficial 636 din 27 decembrie 1999. 82 Alina Mungiu-Pippidi, “De la serviciu de stat la serviciu public: Esecul reformei televiziunilor de stat din Euripe centrala si de Est” (“From State to Public Service: The Failed Reform of State Television in Central Eastern Europe”), în Miklos Sukosd si Peter Bajomi-Lazar (editori), “Reinventând media – Reforma politicilor de media in Europa Centrala si de Est” (“Reinventing Media – Media Policy Reform in East-Central Europe”), Central European University Press, 2001, p. 45, (numita în cele ce urmeaza, Mungiu-Pippidi, De la serviciu de stat la serviciu public). 83 IREX, Media Sustainability Index 2002, capitolul de tara pentru România , Washington, International Research & Exchanges Board, iunie 2003, disponibil pe pagina de web a IREX la http://www.irex.org/msi/index.asp (accesat la 1 April 2005), (numit în cele ce urmeaza IREX, MSI 2002), p. 4. 84 Legea SRR si SRTV, art. 31-33.

Versiune provizorie

- examineaza si avizeaza normele de munca, normativele de personal, functiile si meseriile necesare, care se aproba de catre consiliul de administratie.

Comitetul Director include urmatoarele pozitii din schema TVR: PDG, directorul de stiri, directorul de programe, directorul de productie, directorul economic, directorul de marketing, directorul tehnic , directorul IT&C. Consiliul de Administratie îi numeste, prin concurs, pe membrii comitetului director si conducerile studiourilor regionale ale TVR. Numirea altor directori din TVR se face direct de catre PDG.85 O privire mai atenta asupra organigramei actuale a TVR releva ca directorii canalelor TVR1, TVR2 si TVR International, personal-cheie în structura televiziunii, detin pozitii interimare. Brândusa Armanca, fost jurnalist la TVR si director al unui studiou teritorial, observa ca “sunt posibile doua explicatii: întâi, fiind interimari, directorii pot fi numiti fara concurs public; apoi, ei depind de bunavointa PDG”.86 Acestei practici i s-a pus capat în ultimul timp. Suspectând ca în 2004, Valer Chiorean a fost numit ilegal, fara concurs, în functia de redactor-sef al studioului reginal din Cluj al TVR, un jurnalist local, Mihai Miclaus, a cerut conducerii explicatii asupra. Pentru ca nu a primit nici un raspuns, Miclaus a initiat actiune în instanta împotriva televiziunii publice pentru lipsa de transparenta, ajungând pâna la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg. El crede ca numirea anumitor angajati ai studioului din Cluj, inclusiv a directorului, s-a facut pe criterii politice. Temându-se de politizarea postului, mai multi redactori de stiri si reporteri si-au dat demisia în 2004. 87 Atributiile PDG sunt:88

- asigura, împreuna cu comitetul director, conducerea curenta a societatii; - dispune, controleaza si raspunde de punerea în aplicare a hotarârilor consiliului de

administratie, precum si a conventiilor încheiate de societate; - aproba, în conditiile legii, angajarea de specialisti, pe termen limitat, pentru

efectuarea de studii, lucrari si altele asemenea, necesare societatii; Alina Mungiu Pippidi, fost director de stiri în TVR, afirma ca: “Cel mai important aspect legat de independenta televiziunii publice este numirea (si demiterea) conducerii si limitele autoritatii membrilor acesteia”.89 Legea SRR si SRTV nu prevede nici un fel de sanctiuni si amenzi specifice care pot fi aplicate serviciilor publice de radio si televiziune. În general, ele sunt aceleasi care pot fi impuse oricarui radiodifuzor (vezi Sectiunea 3.3). Nivelul amenzilor este scazut. De exemplu, în timpul Campionatului European de Fotbal din 2004, CNA a avertizat în repetate rânduri TVR asupra

85 Valentin Nicolau, PDG al TVR, în comentariile remise EUMAP asupra primei forme a prezentului raport, Bucuresti, 18 noiembrie 2004. 86 Interviu cu Brîndusa Armanca, director al TVR Timisoara în perioada 1997-2003, în prezent coordonator editorial al ziarului Ziua, Bucuresti, 20 iunie 2004 87 Comentarii în cadrul mesei rotunde organizate de OSI, 18 noiembrie 2004 (numita în cele ce urmeaza comentariu în cadrul mesei rotunde OSI). Nota explicativa: OSI a organizat mese rotunde în toate tarilemonitorizate, pentru a dezbate critic rapoartele sale preliminare. Expertii prezenti au inclus, în general, reprezentanti ai guvernului si televiziunilor, practicieni de media, profesori univeristari si reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale. Raportul de fata a luat în consideratie comentariile lor verbale sau scrise. 88 Legea SRR si SRTV, art. 28 89 Mungiu-Pippidi, De la serviciul de stat la serviciul public, p.41

Versiune provizorie

ilegalitatii transmiterii de spoturi comerciale în timpul transmiterii meciurilor. Într-un alt caz, CNA a avertizat TVR, la 24 mai 2004, ca a încalcat Legea pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, care prevede ca atât canalele comerciale, cât si cel public nu au voie sa transmita declaratii politice în alte programe decât cele special dedicate alegerilor.90 Pe 26 mai 2004, TVR1 si TVR2 au primit fiecare o amenda de 25 milioane ROL (625 Euro), reprezentând nivelul minim prevazut de lege, pentru difuzarea unui spot de publicitate electorala reprezentându-l pe Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului ”România Mare”, spot care a durat 39 de secunde, cu noua secunde mai mult decât limita impusa de lege spoturilor electorale televizate. 4.5. Grila de programe 4.5.1 Structura timpului de emisie În 2002, stirile si informatiile, talk-show-urile si interviurile au reprezentat 16,3 la suta din programele televiziunii publice, pe toate cele patru canale . Pe de alta parte, 26,7 la suta din timpul de emisie a fost dedicate divertismentului, iar 17,6 la suta, filmelor, inclusiv serialelor.91 Asa cum se vede în tabelul 9, în 2003 divertismentul a desinut proportie substantiala din grila canalulu i public de televiziune. De exemplu , timpul alocat programele de divertisment este cu 44 la suta mai mare decât cel pentru teme sociale si economice.

Tabel 9. Programele difuzate de TVR – detaliere pe genuri (2003)

Numar de ore/an

Divertisment 2,200 Social si economic 1,466 Religie, istorie 520 Educatie-stiinta 234 Copii, tineret 166

Sursa: SRTV92

În 2003, SRTV afirma în raportul sau anual ca a difuzat un total de noua talk-show-uri în perioada septembrie -decembrie 2003, pentru ca acest gen de program permite îndeplinirea misiunii sale de serviciu public, aceea de a mentine pluralismul si libera circulatie a ideilor.93 Unul dintre aceste talk-show-uri a fost “Masina de tocat” cu Stelian Tanase, o dezbatere pe teme sociale si politice, a carei difuzare a fost întrerupta, la decizia conducerii SRTV, la sfârsitul anului 2003, invocându-se slaba ei audienta. Au existat însa suspiciuni ca masura a avut ratiuni politice. (Vezi Sectiunea 4.6). Alte talk-show-uri difuzate au fost “Cafeneaua politica”, axata pe chestiuni de interes general, “TVR în direct” si “Interes general”, care se ocupa de teme precum protectia consumatorului, administratia locala, chestiuni economice si financiare.

În afara de TVR Cultural, care are prin definitie programe eminamente culturale, primele doua canale ale televiziunii publice au difuzat la rândul lor programe dedicate artelor si literaturii, 90 Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, Monitorul Oficial 271 din 29 martie 2004, art. 60. 91 Carat, Anuarul 2002, în IMCA, Peisajul Audiovizual , p.24 92 SRTV, Raport anual 2003, capitolul 6.B (Activitatea editoriala a SRTV. Structura de programe si strategia de

programe) 93 SRTV, Raport anual 2003, Sectiunea 3, “Serviciile oferite de televiziunea publica”, capitolul 1

Versiune provizorie

precum “Ex Libris” si stiintei si tehnologiei, precum “Tele-enciclopedia”. Cu toate acestea, cele mai populare programe difuzate de televiziunea publica sunt cele de tip reality-show, realizate local, precum “Surprize, surprize”, care obtin cote medii de audienta (market-share) de 30,7 la suta.

4.5.2 Linii directoare pentru realizarea programelor

TVR este guvernata de mai multe norme decât orice televiziune comerciala. Printre acestea se numara seturi de norme interne care reglementeaza organizarea si functionarea televiziunii publice, precum si statutul jurnalistului care lucreaza în aceasta institutie. Exista, de asemenea, norme privind introducerea de echipament tehnic în sediul TVR, vinderea drepturilor de autor asupra diverselor programe si chiar norme pentru raportarea furturilor din institutie. Functioneaza, de asemenea, o Comisie interna de Etica si Arbitraj (CEA) si un Ombusdman (vezi Sectiunea 4.6).

În ceea ce priveste programele, televiziunea publica detine un set de reguli privind productiile editoriale, reguli care stabilesc principiile de baza privind cheltuirea bugetului pentru productiile interne si investitiile tehnice pentru fiecare dintre cele patru canale. Exista si reguli pentru organizarea si functionarea consiliului de programe al postului, un organism intern care raspunde de aprobarea grilelor generale de programe, de ofertele de difuzare a variilor evenimente si spectacole, de lista evenimentelor speciale si de costurile suplimentare pentru producerea si difuzarea programelor.

Impartialitatea si acuratetea programelor de stiri sunt impuse prin Legea Audiiovizualului si prin Decizia CNA din 2004,94 pe care trebuie sa le respecte toti radiodifuzorii. În afara de aceste reglementari, activitatea editoriala a TVR mai este guvernata si de Legea SRR si SRTV, care cere mediilor publice sa-i apere pe ziaristi si pe ceilalti realizatori de emisiuni fata de încercarile de a li se stirbi independenta profesionala si de a li se leza drepturile; sa asigure “conditii pentru exercitarea profesiei de ziarist si de realizator de emisiuni în conditii de raspundere profesionala, morala sau juridica”; sa asigure conditii pentru solutionarea divergentelor cu privire la aplicarea statutului de catre o instanta interna de arbitraj.95 „Statutul Jurnalistului din SRTV” prezinta câteva principii menite sa asigure furnizarea de stiri corecte si impartiale si interzice jurnlistilor si relizatorilor sa fie implicati, sub orice forma, în partide politice, sa manipuleze sau sa dezinformeze publicul. Nu exista nici un fel de solutii practice, nici metodologii pentru aplicarea principiilor acuratetei si impartialitatii.

În pofida nenumaratelor sisteme de norme, reglementari si comisii, programele difuzate de TVR înca sunt deficitare în ceea ce priveste indenpendenta si obiectivitatea. Brândusa Armanca, o jurnalista care a primit premii pentru activitatea sa si care a lucrat în TVR, comenta ca “toate aceste reglementari nu sunt decât aparente”96, adaugând ca, în ciuda obligatiei legale a TVR de a difuza informatii corecte si netendentioase, întreaga sa activitate este supusa influentelor politice si intereselor persoanelor aflate în pozitii de conducere. Armanca subliniaza în particular faptul ca însusi Consiliul de Administratie este un organism constituit în baza unui algoritm politic:

94 Decizia CNA nr. 40 /2004 privind necesitatea informarii corecte a publicului, Monitorul Oficial 234 din 17 March martie 2004 95 Legea SRR si SRTV, art. 10 96 Interviu cu Brindusa Armanca, 20 iulie 2004.

Versiune provizorie

Potrivit legii, Consiliul de Adminsitratie trebuie sa includa membri care sunt acceptati de toate partidele parlamentare, dar care nu apartin scenei pooitice. În realitate, ei sunt cu totii dependenti de politicieni fie prin anume beneficii, fie pentru ca au de platit acestora datorii mai vechi.

Pozitia determinanta în Consiliul de Adminsitatie, cea de Presedinte-Director General (PDG), este detinuta de regula de o persoana apropiata cercurilor politice. Fostul PDG al TVR, Valentin Nicolau, a fost bine cunoscut pentru relatiile sale apropiate fata de partidul aflat la momentul numirii sale la putere. În 2000, el a preluat conducerea TVR venind direct din pozitia de consilier pe probleme de cultura al premierului Adrian Nastase. Cu toate acestea, într-un interviu acordat agentiei nationale de presa Rompres în aprilie 2003, purtatorul de cuvânt al guvernului de la acea vreme, Despina Neagoe, a negat amestecul guvernulu i în treburile televiziunii publice, argumentând ca ambele consilii de administratie, atât cel al SRTV, cât si cel al SRR, au fost numite de catre Parlament.97

O alta problema rezida în faptul ca personalul TVR resposnabil cu coordonarea programelor se afla în relatii de rudenie cu functionari publici care lucreaza în organisme guvernamentale.98 De exemplu, când prezentatoarea principalului jurnal de stiri, Dana Razboiu, a devenit sotia unui ministru PSD din fostul guvern, prezenta sa pe ecrane a stârnit unele controverse. Si acesta nu este singurul caz al unui jurnalist din TVR care avea rude lucrând în cadrul institutiilor guevrnamentale.

Tot astfel, amânarea clarificarii situatiei angajatilor TVR care au colaborat cu Securitatea, fosta politie politica a regimului comunist, a afectat reputatia institutiei. Alina Mungiu-Pippidi arata ca “dezvaluirea identitatii angajatilor TVR care au lucrat cu fosta Securitate este o chestiune foarte importanta”.99 În iulie 2004, unele medii din România au relatat ca mai multi angajati ai TVR sunt suspectati ca au colaborat cu fostele servicii secrete. Unii dintre acestia detin si acum ranguri înalte în departamentul editorial al TVR. Potrivit cotidianului Evenimentul Zilei, printre ei se numara Paul Soloc, redactor-sef al departamentului social si economic si coordonatorul programelor electorale, si Nicolae Melinescu, corespondentul TVR1 La Washington, D.C.100 Acestor acuzatii, PDG al TVR le -a raspuns astfel:

Pâna în acest moment, CNSAS [Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii] nici nu a infirmat, dar nici nu a confirmat informatiile aparute în paginile ziarului Evenimentul Zilei. Totodata, anagjatii SRTV au completat, înca din anul 1999, declaratii pe proprie raspundere care se refera la o eventuala colaborare cu fosta politie politica. Aceste declaratii au fost centralizate la Departmentul de Resurse Umane si se regasesc în dosarele personale ale angajatilor TVR”.101

97 Un material transmis de Associated Press, “Jurnalistii demisioneaza ca protest împotriva diktatului

editorial” (“Journalists resign over editorial diktat”), disponibil pe pagina de Internet a Press Association la <http://pamediapoint.press.net/services/media_news/livenews/romania080403.htm> (accesat la 18 septemb rie, 2004).

98 Comentariu exprimat în cadrul mesei rotunde “TVR, imaginea timpului tau”, organizata de Freedom House, Centrul pentru Jurnalism Independent si Agentia de Monitorizare a Presei (AMP), la Bucuresti, 19 iulie 2004 (numita în cele ce urmeaza masa rotunda – “TVR, imaginea timpului tau?”) 99 Masa rotunda – “TVR, imaginea timpului tau?” 100 A. Pora, “Televiziunea si Securitatea lui Ceausescu”, Evenimentul Zilei, 24 mai 2004. (Note: Pe 24 mai

2004, Evenimentul Zilei a început publicarea unei serii de aritiocole dezvaluind identitatea unor fosti colaboratori ai Securitatii.)

101 Valentin Nicolau, PDG al TVR, în comentariile remise EUMAP la forma preliminara a acestui raport, noiembrile 2004.

Versiune provizorie

Potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare (ROF) al TVR102, fostii lucratori si colaboratori ai politiei politice nu au voie sa lucreze în TVR si toti angajatii din TVR trebuie sa semneze o declaratie prin care sa arate ca nu au lucrat sau colaborat cu fosta politie politica. Daca un angajat nu semneaza o astfel de declaratie, SRTV trebuie sa solicite CNSAS sa arate daca respectiva persoana a fost sau nu colaborator si, potrivit Legii 187/1999, CNSAS este obligat sa furnizeze aceste informatii. 103

4.5.3. Cotele

Legea impune în mod expres televiziunii publice sa difuzeze programe dedicate minoritatilor nationale, dar nu impune în nici un fel de cote. Legea SRR si SRTV stipuleaza ca minoritatile nationale trebuie sa aiba un reprezentant în consiliile de administratie ale radioului si televiziunii publice, o prevedere care a fost respectata. Aceasta este singura prevedere legala referitoare la obligatiile mediilor publice de a angaja persoane apartinând minoritatilor etnice.

România are 18 minoritati etnice recunoscute legal. Cea mai mare este comunitatea maghiara, cu o populatie de 1,5 milioane de locuitori, urmata de minoritatea roma. Alte minoritati etnice sunt cele ucraineana, germana, rusa, sârba, turca si tatara.104 Programele destinate minoritatilor reprezinta, în media, cam 1 la suta din programele TVR. Cea mai mare parte a timpului de emisie dedicat minoritatilor este reprezentat de programele destinate comunitatii maghiare. Departamentul de limba maghiara din TVR producea si emitea, în 2003, circa 210 minute de programe saptamânal. Populatia germana beneficiaza de doua programe pe canalele TVR1 si TVR2 (totalizând 145 de minute saptamânal). Minoritatea roma are alocate circa 60 de minute pe saptamâna.105 Celorlalte minoritati li se dedica un numar variabil de minute, în functie de evenimentele despre care TVR este invitata sa relateze. SRTV are redactii pentru minoritati în studiourile regionale de la Timisoara si Cluj. 106

O initiativa legislativa controversata, initiata în 1999, dar neaprobata înca, solicita dublarea sau subtitrarea tuturor programelor transmise de TVR în limbile minoritatilor, inclus iv a transmisiilor în direct. Aceasta propunere a atras criticile angajatilor, care sustin ca dublarea si subtitrarea sunt operatiuni costisitoare si greu de realizat tehnic. Pe de alta parte, majoritatea programelor în limbile minoritatilor sunt subtitrate. De exemplu, în 2003 circa 95 la suta din programele în limba maghiara erau subtitrate, potrivit raportului televiziunii.

102 Regulamentul de Organizare s Functionare al TVR, Capitolul V.2. Incompatibilitati (numit în cele ce urmeaza Regulamentul de organizare s Functionare al TVR). 103 Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica,

Monitorul Oficial nr. 603 din 9 decembrie 1999), (numita în cele ce urmeaza Legea privind accesul la propriul dosar). Textul legii este disponibil la

http://www.cdep.ro/legislatie/eng/vol44eng.pdf (accesat la 10 aprilie 2005). 104 Potrivit celui mai recent recenesamânt realizat de Institutul National de Statistica (INSEE),

Recensamântul populatiei si locuintelor, 18-27 martie 2002, disponibil pe pagina de Internet a INSEE la http://www.insse.ro/rpl2002rezgen/14.pdf (accesat la 18 septembrie 2004).

105 SRTV, Raport anual 2003, sectiunea 6, “Activitatea editoriala a SRTV”, capitolul B “Activitatea de productie si strategii de programe”. 106 Valentin Nicolau, PDG al TVR, în comentariile remise EUMAP la forma preliminara a acestui raport, noiembrie 2004.

Versiune provizorie

De la mijlocul anului 2002, Legea Audiovizualului obliga operatorii de televiziune sa dedice 10 la suta din programele lor productiilor europene independente. De asemenea, ei trebuie sa aloce achizitionarii de productii independente 10 la suta din bugetele lor de productie de programe. Dupa ce România va adera la Uniiunea Europeana (aderarea estimata în 2007), operele europene vor trebui sa reprezinte 50 la suta din programele difuzate de TVR. Pâna atunci, “o proportie semnificativa” din programele televiziunii publice trebuie sa fie productii românesti. Obligat înca din 2002 sa implementeze cotele de productii europene, SRTV respecta toate aceste reglementari. Televiziunea produce 75,5 la suta din programele pe care le difuzeaza, importa 20 la suta din Europa si numai 9 la suta din Statele Unite ale Americii. Cât despre productiile proprii, 77 la suta dintre acestea sunt realizate în interiorul televiziunii, 20 la suta sunt cumparate si 4 la suta reprezinta co-productii. 107

4.6 Standarde editoriale

Jurnalistii care lucreaza în televiziunea publica sunt oligati, potrivit Statutul Jurnalistului din SRTV, sa:108

- respecte adevarul faptelor rela tate si sa slujeasca interesului public;

- refuze orice ingerinta si presiune politica, sociala sau economica facuta cu scopul, declarat sau mascat, de a ascunde, distorsiona sau manipula informatia;

- respecte dreptul la informare al cetateanului, refuzând sa-si subordoneze discursul publicistic oricaror intentii propagandistice ori tendintelor de discriminare pe criterii de rasa, religie, apartenenta etnica sau sex, statut economic sau profesional;

- respecte prezumtia de nevinovatie;

- asigure prezenta partilor implicate în prezentarea unei dispute de opinii;

- nu difuzeze informatii false sau insuficient verificate; pentru verificarea informatiilor, se vor folosi mai multe surse independente;

- aduca, în cel mai scurt timp si în conditii similare cu cele ale informatiei initiale, rectificarile cuvenite, acordând, în functie de importanta erorii, dreptul la replica, în cazul difuzarii unor informatii ce se dovedesc eronate;

- faca o distinctie neta între informatie si opinie; sa aplice principiul corectitudinii si acuratetii în cazul informatiei si pe cel al onestitatii în cazul opiniei;

- nu aduca acuzatii fara sa ofere celui învinuit posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere;

107 Anuarul TBI 2003, citat în IMCA, “Peisajul audiovizual”, p.56 108 Statutul jurnalistului din SRTV, martie 1999, disponibil la http://64.233.183.104/search?q=cache:MglFO-

cZi5sJ:www.tvr.ro/org/ombudsman/statut.php+&hl=ro&start=1 (accesat 17 aprilie 2005).

Versiune provizorie

- nu utilizeze mijloace ilegale sau imorale pentru a obtine informatii.

Pâna nu demult, atât Statutul Jurnalistului din TVR cât si Regulamentul de Organizare si Functionare interziceau jurnalistilor postului sa exprime “opinii negative” si “opinii critice” despre televiziunea publica în general si despre functionarea ei, cu exceptia cazului în care se adreseau mai întâi conducerii. Managementul studioului regional Timisoara a facut uz de aceste articole pentru a o demite pe Brîndusa Armanca, care a facut publice presiunile politice asupra studioului teritorial de televiziune. Agentia de Monitorizarea Presei (AMP) considera ca:

Toate prevederile Regulamentului de Organizare si Functionare si ale Statutului Ziaristului de Televiziune al SRTV care limiteaza dreptul de a exprima opinii critice la adresa postului public de televiziune sunt abuzive si contravin interesului public. Aceste articole nu tin cont de faptul ca SRTV este o institutie publica si, în consecinta, dreptul la libera exprimare al angajatilor televiziunii ar trebui sa primeze atunci când în discutie sunt chestiuni de interes public. 109

Foarte putini jurnalisti din TVR au avut curajul sa vorbeasca public despre situatia din interior, atâta timp cât reghulamentul interzice expimarea publica a “opiniilor critice”. Unii dintre ei au declarat EUMAP, sub conditia anonimatului, ca profesionistii care încearca sa-si faca meseria corect si impartial încearca adeseori sa evite materialele din sfera actualitatii politice.

Organismul din interiorul SRTV raspunzator pentru mentinerea standadelor profesionale este Comisia de Etica si Arbitraj (CEA), creata în martie 1999. Ea este compusa din sapte membri: unul reprezinta Consiliul de Administratie, unul pe PDG, iar cinci sunt propusi de catre jurnalistii din televiziunea publica si aprobati de catre Consiliul de Administratie. CEA este independenta fata de Consiliul de Administratie si are propriul sau regulament de organizare si functionare. Telespectatorii pot trimite plângeri despre programe direct producatorilor acestora, care au obligatia de a le raspunde. Daca plângerile nu primesc raspuns, telespectatorii se pot adresa direct CEA, care trebuie sa întreprinda o ancheta independenta în cazul respectiv. Plângerile referitoare la încalcarea Statutului Jurnalistului din SRTV pot fi, deasemenea, trimise direct CEA.

În afara de CEA, televiziunea publica dispune si de un Ombusdman, care se presupune ca monitorizeaza independent încalcarea Statutului jurnalistului din SRTV. De asemenea, biroul Ombudsmanului ar trebui sa primesca si sa analizeze plângeri din partea telespectatorilor.

Desi cele doua orgamnisme, Comisia de Etica si Arbitraj si Biroul Ombusdmanului, lucreaza independent unul de celalalt, activitatea lor este interconectata, caci Ombusdmanul ar trebui sa întomeasca rapoarte pentru Comisie, care, pe de alta parte, realizeaza propriiile rapoarte, pe care le supune atentiei Comitetului Director si PDG. Numai în cazurile foarte grave Comisia trimite rapoarte direct Consiliului de Administratie. Nici unul dintre aceste organisme nu a s-a pronuntat foarte deschis în favoarea eliminarii cenzurii. Dimpotriva, ziaristii din TVR se temeau de eventualele sanctiuni pe care CEA le putea impune, pe baza regulilor interne, personalului care nu se conforma disciplinei. Comisia parlamentara de ancheta constituita la începutul anului 2005 pentru a investiga activitatea serviciilor publice de radio si televiziune urma sa evalueze daca CEA si Ombudsmanul si-au îndeplinit atributiile cu profesionalism si independenta. Astfel, persoane din interiorul SRTV au declarat comisiei parlamentare pe 29-30 martie 2005 ca biroul Ombudsmanului nu si-a îndeplinit functiile.

109 AMP – Programul FreeEx, Libertatea Presei în România 2003, Bucuresti, martie 2004, p.15 (numit în cele ce urmeaza AMP- Programul FreeEx, Libertatea Presei)

Versiune provizorie

La 6 decembrie 2004, cu o saptamâna înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, situatia din interiorul SRTV a devenit exploziva. Un reporter din cadrul departamentului de Stir i, Alexandru Costache, a trimis o scrisoare deschisa cotidianului Evenimentul Zilei, denuntând cenzura din interiorul TVR, în care scria ca “am ajuns legati ombilical de PSD, si nu atât de PSD, cât de Adrian Nastase”.110 Marturia lui Costache s-a adaugat altor multor acuzatii de cenzura formulate de fosti angajati ai SRTV. PDG al TVR, Valentin Nicolau, fostul director de Programe, Titi Dinca si (ex-)directorul de Stiri Lucian Sârb, au negat cu vehementa existenta oricarei cenzuri în TVR.

Alti cinci jurnalisti s-au alaturat protestului lui Costache, în pofida regulamenteleor interne ale SRTV care interziceau angajatilor sa exprime în public orice fel de “opinii critice”.111 Raluca Stroe Brumariu, producator de stiri la TVR1, a fost citata de catre media declarând ca „interventia si controlul conducerii în continutul programelor televiziunii publice constituie o practica generala”. Reporterii vin în mod curent la producatori si îi întreaba daca pot relata despre un anume subiect.

Înaintea alegerilor prezidentiale din noiembrie si decembrie 2004, mai multe organizatii de media de tip watchdog au acuzat televiziunea publica de tendentiozitate, relatari în context negativ despre candidatul opozitiei la functia de presedinte, Traian Basescu.112 În februarie 2005, organizatii precum Agentia de Monitorizarea Presei (AMP) si Conventia Organizatiilor de Media (COM), care grupeaza 40 de ONG-uri de media din tara, au cerut demisia conducerilor SRR si SRTV, potrivit unui comunicat de presa comun din 4 februarie 2005. COM a cerut Parlamentului sa investigheze acuzatiile de tendentiozitate aduse SRTV si a creat un grup de lucru pentru a propune o noua lege a SRR si SRTV. La vremea redactarii prezentului raport, o comisie parlamentara investiga aceste acuzatii. Un raport preliminar ale CEA din TVR atesta, în decembrie 2004, ca acuzatiile lui Costache sunt sustinute de 22 din cei 30 de reporteri de la departamentul de stiri. Cu toate aceste, concluziile trase de CEA erau oarecum vagi. Raportul CEA a relevat “un management defectuos al comunicarii interne”, a anuntat PDG Valentin Nicolau într-o întîlnire informala cu reprezentantii COM, pe 25 ianuarie 2005, la care a participat si EUMAP.

Dupa preluarea functiei de presedinte al României, Traian Basescu a negat cu vehementa acuzatiile ca ar dori sa schimbe conducerea televiziunii publice, care era cunoscuta ca simpatizanta a fostului regim. Basescu a declarat ca înlocuirea conducerii televizunii publice nu intra în atributiile sale prezidentiale. La 3 februarie 2005, într-un gest simbolic, reprezentând ruptura fata de practicile trecutului, presedintele a cerut Serviciului de Telecomunicatii Speciale (STS, un serviciu controlat de stat specializat în obtinerea de informatii pentru autoritatile publice prin utilizarea tehnicilor de comunicatii) sa taie firul care lega “telefonul rosu” din biroul presedintelui tarii de cel al PDG al SRTV, care era functional înca din timpul comunismului. La 7 fenbruarie 2005, Nicolau a cerut Parlamentului sa îi accepte demisia ce urma sa devina efectiva

110A. Schiop and G. Trandafir, “Cenzura din TVR”, Evenimentul Zilei, 6 decembrie 2004, disponibil la

http://www.expres.ro/topstory/?news_id=173427 (accessat 30 martie 2004). 111 Regulamentul de Organizare si Functionare al SRTV, Capitolul V.7, punctul 9; si Capitolul V.8, punctul 5; de asemenea, Statutul Jurnlaistului din SRTV , art. 26. 112 Basescu a câstigat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale la 12 decembrie 2004 si a devenit noul presedinte al Românieie. El l-a înfrânt în al doilea tur pe Adrian Nastase, pe atunci prim ministru.

Versiune provizorie

de la data cînd o noua lege a SRR si SRTV va fi fost promulgata.113 Dupa dicutii cu Comisia de media din Senat, Nicolau s-a angajat sa demisioneze pâna la sfârsitul lui 2005.

În pofida Statutului Jurnalistului din SRTV si a contractelor colective de munca care ga ranteaza drepturile angajatilor, profesionisti respectati ai TVR au fost eliminati pentru ca au refuzat sa cedeze presiunilor de tot felul la care au fost supusi în interior. De exemplu, Brîndusei Armanca, fost director al studioului teritorial Timisoara, i s-a desfacut contractul de munca la începutul anului 2004, “pentru motive disciplinare”. Paradoxal si ironic deopotriva , numai cîteva luni mai târziu ea a primit premiul pentru cea mai buna co-productie româno-europeana (realizata între TVR2 si cabalul danez DK4), acordat de Asociatia Româna a Profesionistilor de Televiziune (APTR).114 Armanca a dat în judecata conducerea TVR si a cîstigat trei procese distincte împortiva institutiei. Un al proces având ca obiect desfacerea contractului de munca era în derulare la data scrierii acestui raport.

Cazul Brîndusei Armanca nu este unic. Stelian Tanase, un bine-cunoscut comentator politic, si-a vazut talk-show-ul “Masina de tocat” scos din programele televiziunii publice. El a considerat ca programul a fost anulat din ratiuni politice. Valentin Nicolau a declarat ca Tanase a fost bine platit pentru realizarea acelei emisiuni, dar ca potrivit contractului semnat cu TVR, trebuia sa aduca audienta mare.115 Cu toate acestea, activisti în domeniul libertatii de expresie, precum Mircea Toma, directorul Agentiei de Monitorizare a Presei, sustin ca miscarea a fost motivata politic.

Jeana Gheorghiu, fostul director al TVR2, a declarat în 2004 ca lipsa de transparenta este mai degraba regula decât exceptia în TVR.116 Ca director al celui de-al doilea canal al televiziunii publice, i s-a interzis sa vorbeasca cu jurnalistii de la alte medii. Ea si-a rezumat experientele afirmînd: “puterea a fost concentrata în mâinile unei singure persoane care s-a înconjurat cu fosti lucratori ai Securitatii, oameni avînd sarcina sa asigure o imagine buna partidului de guvernamânt în anul electoral [2004]”. Gheorghiu a subliniat ca postul a cenzurat chiar si un sondaj prin telefon realizat în timpoul unei emisiuni în direct, deoarece rezultatele erau defavorabile guvernului de la acea vreme. Conducerea TVR a luat legatura cu producatorii emisiunii, cerîndu-le sa întrerupa sondajul telefonic. În 2004, observa Gheorghiu, “în TVR a functionat, în opinia mea, o lege a tacerii, un fel de clica, de santaj psihologic”.

Probleme legate de lipsa de independenta editoriala au fost semnalate si la radioul public. Directorul general al SRR, Dragos Seuleanu, a fost acuzat ca ar fi influentat si controlat politica editoriala. În 2003, Rodica Madosa, o fosta jurnalista în cadrul departamentului de stiri din SRR, afirma ca:117

Atmosfera din radio România s-a deteriorat grav. Acest mediu degradat, caracterizat de suspiciune, tensiuni si teama este una dintre “realizarile” actualei conduceri [...] Multe dintre buletinele de stiri de la ora 7:00 sunt produse exclusiv de dl. Seuleanu [...] Multe dintre subiecte sunt dictate de dl. Seuleanu.

113 V. Nicolau, Comunicat al TVR, Bucuresti, 7 februarie 2005, disponibil la http://www.tvr.ro/org/comunicate/crp_comunicate.php?id=413 (accesat la 31 martie 2005). 114 APTR acorda premii anuale pentru cele mai bune productii. 115 Valentin Nicolau, PDG al SRTV, în comentariile remise EUMAP pe marginea formei preliminare a prezentului raport, noiembrie 2004. 116 Masa rotunda – “TVR, imaginea timpului tau?” 117 R. Turcescu, “Radio România a devenit Radio Seuleanu”, în Evenimentul Zilei, 17 august 2003

Versiune provizorie

În 2004, dupa alegeri, un grup de 11 jurnalisti de la SRR au denuntat cenzura din interiorul radioului public. Ei au înfiintat Initiativa Profesionala Radio România (IPRR), al carui scop principal este îmbunatatirea standardelor profesionale din radioul public. În cadrul unei conferinte de presa din 19 ianuarie 2005, grupul de jurnalisti protestatari au difuza public o înregistrare audio în care senatorul PSD Adrian Paunescu dicta unui reporter de la radio cum sa scrie o stire despre el însusi. 118 Presedintele SRR Seuleanu a respins toate aceste acuzatii si a declarat ca nu are nici o intentie sa demisioneze. Potrivit rapoartelor de monitorizare realizate de IPRR în februarie 2005, în timpul mandatului lui Seuleanu credibilitatea SRR a scazut.119 IPRR a acuzat conducerea SRR de a fi realizat “pseudo-reforme”, instaurînd teama în rândul angajatilor care doresc sa practice un jurnalism independent si lipsit de tendentsiozitate si angajând persoane din apropierea cercurilor politice. IPRR a mai acuzat, de asemenea, iregularitati în utilizarea banilor publici de catre conducerea SRR.

Organizatia europeana specializata în libertatea presei “Reporteres sans frontieres” a dat publicitatii o serie de cazuri de cenzura în presa din România si a conchis ca “problema pluralismului informatiei este în mod particular sensibila în radioul public”.120 Cu toate acestea, presedintele CNA, Ralu Filip, a replicat ca nu exista nici o dovada pentru aceste acuzatii. În ceea ce-l priveste, Seuleanu a exlicat ca acuzatiile au fost formulate de o un grup minoritar de jurnalisti care nu agreeaza politica sa de reformare si modernizare a SRR.121

Într-un raport dat publicitatii pe 25 februarie 2004, Departamentul de Stat al Statelor Unite a criticat cu asprime presiunile exercitate asupra presei române, în special “ tendentiozitatea pro-guvernamentala si auto-cenzura din interiorul radioului de stat Radio România”.122 Înalti oficiali straini si diplomati aflati la post în România si-au exprimat, la rândul lor, îngrijorarea fata de situatia din ce în ce mai proasta a mass-media.123 În cele din urma, în februarie 2005, reprezentantii CNA au cazut de acord ca demisia PDG al SRR putea pune capat crizei interne din radioul public.124 Conducerea postului nu a reactionat în nici un fel la aceste comentarii.

5. REGLEMENTAREA SI CONDUCEREA POSTURILOR COMERCIALE

În pofida limitarilor foarte stricte impuse concentrarii media, piata televiziunii comerciale din România a devenit tot mai polarizata, cu proprietari care detin pozitii dominante, sau animata de interese politice suspectate a se ascunde în spatele actionarilor diferitelor televiziuni. Alaturi de cele doua puternice conglomerate de presa, noi grupuri de media au început sa se consolideze în

118 Înregistrare audio prezentata de IPRR în cadrul conferintei de presa, bucuresti, 20 ianuarie 2005. 119 Comunicat de presa al IPRR, Bucuresti, februarie 2005 120 Reporters sans frontieres , “Prinsi între vechile obisnuinte si tendintele democratice: Presa româna la rascruce” (Caught between Old Habits and Democratic Strides: Romanian Press at a Crossroads), Paris, aprilie 2004, p. 13, (numit în cele ce urmeaza RSF, Prinsi între vechile obisnuinte si tendintele democratice). 121 RSF, Prinsi între vechile obisnuinte si tendintele democratice 122 Deapratamentul de Stat al SUA, Raportul de tara pentru România privind respectarea drepturilor omului în 2003 (2003 Human Rights report on Romania), 25 februarie 2004, (numit în cele ce urmeaza Departamentul de Stat al SUA, Raportul privind respectarea Drepturilor Omului), sectiunea 2.a, respectarea Libertatilor Civile – Libertatea de exprimare si a presei, disponibil la http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2003/27860.htm (accesat la 30 martie 2005). 123 Conferinta organizata de Romanian Think Tank, ONG care urmareste o mai buna întelegere de catre publicul românesc a institutiilor fundamentale într-o societate democratica, din Bucuresti, 7 iulie 2004. 124 CNA. Comunicat de presa, Bucuresti, 9 februarie 2005.

Versiune provizorie

jurul unor canale de televiziune. Au fost adoptate si impuse mai multe reglementari referitoare la relatarea corecta în programele de televiziune, dar jurnalismul echilibrat este greu de realizat într-un mediu economic si politic ostil. Concentrarea proprietatii încrucisate poate fi cu greu verificata. Pe verticala , nu exista reglementari speciale .

5.1. Sistemul televiziunilor comerciale

Estimate la circa 4-6 euro net, cheltuielile de publicitate anuale pe cap de locuitor sunt mai degraba modeste. Potrivit saptamânalului economic Capital, volumul total net de publicitate a atins, în 2003, valoarea de 128 milioane de euro, din care majoritatea - 56 la suta - a revenit televiziunilor. Potrivit informatiilor oferite EUMAP de catre operatorii de televiziune, piata de televiziune a atras circa 70 milioane de euro în 2003 si 90 milioane de euro în 2004.125 Exista un dezechilibru substantial între bugetele relativ scazute de publicitate si numarul relativ mare de companii media în tara. Pentru a-si acoperi costurile, multe canale mediatice recurg la practici puse sub semnul întrebarii, precum amenintarea furnizorilor de publicitate cu publicarea de relatari negative si acceptarea de publicitate de la companiile de stat si de la institutii publice, sau de “sponsorizari” din partea mogulilor din sectorul de afaceri, care au, de cele mai multe ori, legaturi strânse cu partidele politice. Cei mai multi proprietari nu urmaresc neaparat profitul, ci îsi utilizeaza canalele mediatice pentru a influenta autoritatilor în favoarea lor si pentru a-si ataca concurentii economici sau dusmanii politici.126

Canalele mediatice sunt supuse acelorasi reglementari fiscale ca orice alte companii private. Absenta oricaror facilitati fiscale sau stimulente de alt tip face ca presa din România sa fie vulnerabila în fata intereselor economice sau politice. Studiul Media Sustainability Index realizat în 2003 de IREX noteaza ca “afacerile de presa din România nu sunt, de regula, profitabile; pe o piata aglomerata, cu un public cu putere de cumparare redusa, companiile de media se lupta pentru supravieturie”.127 Proprietarrii de media care detin si alte afaceri folosesc, de regula, profitul obtinut din aceste alte afaceri pentru a-ti subventiona companiile de presa, potrivit aceleiasi surse. Acest lucru se aplica în special canalelor locale de televiziune. Majoritatea din cele 140 de statii locale retransmit programele celor nationale, difuzînd doar câteva ore de emisiuni proprii, în special talk-show-uri în direct, care se pot produce cu costuri reduse, si scurte buletine de stiri locale. În multe cazuri, în spatele acestor canale se afla oameni politici. În Constanta, primarul Radu Mazare, fost jurnalisti devenit ulterior membru al Parlamentului, a ramas unul dintre cei mai influenti patroni de presa pe piata locala, desi, formal, în 2004 a transferat proprietatea imperiului sau media catre prietenul sau, Sorin Strutinsky. La Bacau, fostul primar PSD Dumitru Sechelariu a cumparat în 2002 statia Alfa Tv si postul de radio Alfa. La Piatra-Neamt, un oras cu circa 100,000 de locuitori, doi politicieni au încercat sa-si împarta statiile locale de televiziune. În martie 2004, jumatate dintre companiile care operau licente locale de radio sau TV aveau legaturi directe cu oamenii politici.128

În lipsa disperata de resurse, televiziunile locale au acceptat tot felul de compromisuri care, în final, le afeceteaza independenta editoriala. O televiziune locala din Cluj a devenit cunoscuta pentru faptul ca cere bani invitatilor la talk-show-uri. Astel, în multe cazuri, aceste canale sunt la discretia autoritatilor locale. Exista cazuri în care programe difuzate de diferite statii locale au 125 CME, Raport anual 2004, depus la Securities and US Exchange Commission, Washington, 15 martie 2005, p. 5. (NB. Surse din alte televiziuni private din România au confirmat estimarile EUMAP). 126 IREX, MSI 2003, p.12 127 IREX, MSI 2003, p.12 128 P. Barbu si P. Obae, “Televiziunile locale se misca dupa telecomanda PSD, în Capital,18 martie 2004.

Versiune provizorie

fost eliminate la comanda sefilor locali. În februarie 2004, lui Ioan Romeo Rosiianu, redactor sef al postului local Canal 7 TL+ din Baia Mare, i s-a suspendat emisiunea si i s-a desfacut contractul de munca, dupa ce a difuzat o serie de relatari asupra modului în care primarul Cristian Anghel utilizeaza fondurile publice. Dupa ce Rosiianu a fost concediat, postul de televiziune a primit un contract de publicitate de la primarie.129

Pe de alta parte, în pofida faptului ca exista numeroase canale mediatice, numarul tot mai mare de fuziuni a condus la cresterea concentrarii proprietatii încrucisate. În raportul sau anual privind progresul înregistrat de România pe calea aderarii, Comsia Europeana arata ca: “Numarul canalelor mediatice cu adevarat independente este limitat si proprietatea este puternic concentrata, ceea ce a indus un anume grad de auto-cenzura. 130 Un an mai târziu, Comisia a exprimat îngrijorari înca si mai serioase :

Multe organizatii media nu sunt viabile din punct de vedere economic, iar existenta lor viitoare depinde de sustinerea unor interese politice sau comericale. Studii externe au evidentiat faptul ca relatarile jurnalistilor pot fi influentate de constrângeri financiare, conducând la auto-cenzura.131

Multe canale de televiziune de pe piata au fost lansate cu scopul de a dobândi influenta în politica sau în afaceri. Numai câteva au un plan de afaceri solid. Jurnalistii trebuie sa se lupte adeseori cu restrictiile sau cenzura impuse de conducere si cu veniturile mici din plata drepturilor de autor. Salariile scazute ale jurnalistilor contribuie si ele la instabilitatea generala a presei si la lipsa ei de independenta. Spre deosebire de câteva din stelele diverstismentului, care pot cîttiga pâna la 150,000 euro pe an, un reporter de stiri lucreaza pentru un salariu anual de 3,000 de euro. Mai mult, o parte dintre angajati nu au contracte legale de munca deoarece patronii lor doresc sa evite plata taxelor ce le revin sau a concediilor. Desi Codul Muncii îi prote jaza pe angajati, el nu a fost de prea mare ajutor celor ce lucreaza în televiziuni, atâta vreme cât cea mai mare parte a lor nu au contracte de munca, ci prefera sa lucreze în baza unor contracte semnate cu propriile « mici întreprinderi », create special în acest scop.

5.2. Obligatia de a respecta interesul public

Libertatea de exprimare si dreptul la informatii sunt garantate de catre Constitutie si sunt aplicate prin legi si reglementari specifice. România s-a angajat sa respecte standardele internationale în materie de democratie, drept pentru care continutul jurnalistic trebuie sa garanteze libera circulatie a informatiei si a ideilor. Monica Macovei, fosta presedinta a filialei din România a Comitetului Helsinki, în prezent ministru al Justitiei, arata ca : „Într-o societate democratica, libertatea presei este cruciala pentru existenta participarii cetatenesti informate, iar mediile

129 Conventia Organizatiilor de Media (COM), comunicat de presa, Bucuresti, 18 februarie 2005 130 Comisia Europeana, Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în vederea aderarii (2003 Regular Report on Romania’s progress toward accession), Bruxelles, 5 noiembrie 2003, p. 26, disponibil pe pagina de Internet a Comisiei Europene, la http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2003/pdf/rr_ro_final.pdf (accesat la 18 septembrie 2004). 131 Comisia Europeana, Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în vederea aderarii 2004 (2004 Regular Report on Romania’s progress toward accession), Bruxelles, 2004, p. 25, disponibil pe pagina de internet a Comisiei Europene la http://www.euractiv.ro/www/storage/analize/128.pdf (accesat la 7 februarie 2005).

Versiune provizorie

audiovizuale au posibilitatea de a transmite prin intermediul imaginii mesaje pe care presa scrisa nu le poate transmite”.132

Toti radiodifuzorii din România trebuie sa asigure o informare obiectiva, prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor. Ei au, de asemenea, obligatia de a „favoriza” libera formare a opiniilor, obligatie stabilita de Legea Audiovizualului, care cere programelor difuzate sa respecte pluralismul politic si social, diversitatea lingvistica, religioasa si culturala, sa ofere informare, educatie si divertisment. Legea interzice cenzura de orice tip, precum si orice tip de ingerinta în continutul sau forma programelor din partea autoritatilor publice sau a oricarei persoane fizice sau juridice, române sau straine.

O decizie recenta a CNA interzice radiodifuzorilor sa difuzeze programe realizate, prezentate, produse sau moderate de catre membrii Parlamentului, de reprezentanti ai autoritatilor publice centrale sau locale, de personalul administratiei prezidentiale, de liderii partidelor politici sau de purtatorii de cuvânt ai acestora, de candidatii în alegerile locale, parlamentare sau prezidentiale.133 În 2003, înainte de intrarea în vigoare a acestor restrictii, Realitatea Tv a difuzat un program moderat de poetul si senatorul Adrian Paunescu, membru al Comisiei de Media. Adrian Paunescu moderase anterior emisiuni similare si la alte televiziuni.

5.3 Proprietatea asupra televiziunilor comerciale

5.3.1 Restrictiile privind proprietatea

Legislatia audiovizuala în vigoare vizeaza limitarea proprietatii pe orizontala, dar permite concentrarea pe verticala a proprietatii, adica integrarea proprietatii si capitalului în diferite faze în lantul de productie a programelor (de exemplu, integrarea companiilor de media si a pietelor de productie si distributie asociate lor).

O companie poate detine maximum 30 la suta din piata nationala a audiovizualului, masurata în cote de audienta (market share). O cota superioara acestei limite este consideraa a fi „o pozitie dominanta”, ceea ce este ilegal. O persoana sau o companie care devine direct sau indirect, un investitor sau actionar majoritar într-o companie radio sau Tv poate detine cel mult 20 la suta din capital în alte societati cu acelasi profil, potrivit Legii Audiovizualului. Un cetatean sau o companie româna sau straina pot detine maximum doua licente de emisie de acelasi tip pe aceeasi unitate teritorial-adminsitrativa, dar nu li se permite sa detina o pozitie de monopol.

Nu exista restrictii impuse proprietatii straine. Orice persoana sau companie poate detine o licenta de emisie, indiferent de originea capitalului. Aceasta reglementare a intrat în vigoare de abia în 2002. Înainte de aceasta data, pentru mai mult de 12 ani, proprietatea straina a fost limitata astfel încât numai persoanele sau companiile indigene puteau controla licentele de emisie. Strainilor li se permitea doar sa detina capitalul majoritar la companiile care operau posturile. Managerii si

132 M. Macovei, “O analiza a legislatiei si practicii juridice în domeniul mass media”, (“An Analysis of

Media Law and Practice”),ra port al organizatiei ARTICLE 19, Capitolul 2, Obligatiile României în cadrul legislatiei internationale ( versiune on-line), iulie 1997, legatura catre pagina de Internet a fost ulterior închisa.

133 Decizia CAN nr. 40/2004 privitoarea la necesitatea informarii corecte a publicului, Monitorul Oficial 234 din 17 martie 2004, art.3.

Versiune provizorie

proprietarii români au beneficiat din plin de aceasta prevedere si si-au consolidat pozitiile în interiorul posturilor de televiziune, majoritatea operate de companii straine.

Cazul investitorului american Central European Media Enterprises (CME) este graitor în aceasta privinta. Pâna în 2002, CME a controlat companiile care operau retele de televiziune si radio precum Pro TV si Pro FM. Compania care detinea licenta de emisie a posturilor era constrolata de doi oameni de afaceri români, Adrian Sârbu (care era si directorul general) si Ion Tiriac. Dupa schimbarile de legislatie din 2002 care au permis strainilor sa detina atât licenta, cât si operatorul de radio sau TV, CME si-a crescut participatia în compania care detinea licenta postului Pro Tv (numita în prezent Pro TV SA, la vremea aceea Media Pro International), de la 44 la 66 la suta, apoi la 80 la suta, cu optiunea de a prelua integral pachetul de actiuni pâna la sfârsitul lui 2009. În plus, CME detine 70 la suta din voturi si din cota de participare la profit în compania Media Vision, specializata în productie si subtitrari. 134

Din cauza restrictiilor impuse concentrarii proprietatii orizontale , CME a trebuit sa vânda 24 la suta din holdingurile sale de radio, Pro FM si Pro AM, pentru a respecta pragul de 30 la suta mentionat anterior. Proprietarul majoritar al holdingurilor de radio ale CME a ramas Adrian Sârbu, care este si director general al Pro TV.

Investitorii straini în mass-media au fost obligati, timp de peste un deceniu, sa opereze sub umbrela companiilor locale. Potrivit raportului anual pe 2003 al CME, aceasta obligatie a creat „riscul de tratament incorect din partea organelor de reglementare sau a curtilor locale în eventualitatea unor dispute cu actionarii locali”.135 Potrivit Legii Audiovizualului, transferul proprietatii în companiile din domeniul audiovizualului este permis numai cu aprobarea organului de reglementare (CNA).

5.3.2 Proprietatea asupra principalelor televiziuni comerciale În pofida numarului relativ mare de canale TV, piata televiziunilor comerciale este dominata de doi poli de putere. Unul a luat fiinta în jurul lui Dan Voiculescu, om de afaceri si politician. Celalalt este constituit de parteneriatul dintre compania americana CME si omul de afaceri român Adrian Sârbu, fost consilier pe probleme de media al primului ministru, pentru o scurta perioada, la începutul anilor ’90, si Ion Tiriac, un fost renumit tenisman, în prezent om de afaceri. Antena 1 Detinatorul licentei de emisie pentru televiziunea Anetna 1 este Corporatia pentru cultura si arta Intact (CCAI), detinuta de catre familia Voiculescu. Dan Voiculescu este proprietarul principal al companiei. El este si presedintele Partidului Conservator (PC, fost Partidul Umanist din Romania), de orientare sociaol-liberala, un partid care cu greu ar fi reusit sa atinga singur pragul electoral de 5 la suta pentru intrarea în Parlament.136 De aceea, PC (la vremea aceea sub numele PUR) s-a alaturat, la 5 septembrie 2004, Partidului Social Democrat (PSD) pentru cursa

134 CME, Raport trimestrial pe trimestrul întâi al anului 2004 (Quarterly report Q1 2004 for the period

ended 31 March 2004), depus la Securities and Exchange Commission, Washington, 5 mai 2004, p. 13 135 CME, Raport annual pe 2003, pp. 50-86 136 Brankica Petkovic (editor), Proprietatea de media si impactul sau asupra Indepepndentei si pluralismului presei, (Media Ownership and Its Impact on Media Independence and Pluralism), Peace Institute si SEENPM, Ljubljana, 2004, pp. 408–409, (hereafter, SEENPM, Media Ownership – Romania report).

Versiune provizorie

electorala. PC a reusit sa obtina promisiunea ca va primi un numar important de fotolii parlamentare. În schimb, potrivit ziarului Evenimentul Zilei, “Partidul Antena 1 va emite pentru PSD”. 137 Familia Voiculescu are o avere estimata la circa 200 de milioane de euro, care o plaseaza între primele zece locuri în ierarhia celor mai bogati români. 138 În afara operatiunilor de media, familia mai are afaceri în domeniu l industrial, al comertului si în alte domenii. Dupa alegerile din 2004, PUR a rupt alianta cu PSD si s-a alaturat guvernului format de fosta opozitie. În noiembrie 2004, Voiculescu a devenit senator. La mijlocul anului 2004, Dan Voiculescu a numit-o pe fiica sa, Camelia Voiculescu, la conducerea televiziunii. La 5 iulie 2004, ea a devenit presedintele consiliului de administratie si directorul general al Antenei 1. Înaintea alegerilor din 2000, ea detinuse functia de presedinte al consiliului de administratie al postului, fara atributii executive. Detinatorul licentei de emisie a Antenei 1, CCAI era controlat de Dan Voiculescu, cu peste 40 la suta din actiuni si de compania Crescent Commercial and Maritime, înregistrata în Cipru, cu 46,59 la suta. 139 Pe vremea lui Ceausescu, Crescent era compania care facea sub regimul comunist operatiunile de comert exterior, iar Dan Voiculescu a fost directorul acesteia. Deoarece compania este înregistrata în Cipru, a fost mult timp dificil de aflat cine sunt adevaratii proprietari ai canalului. Cu toate acestea, la începutul anului 2005, structura de proprietate a Antenei 1 a devenit mai transparenta. CNA a dezvaluit ca Dan Voiculescu este actionarul majoritar al postului, cu o cota de 84 la suta în interese directe si indirecte. Dan Voiculescu a devenit senator în noiembrie 2004 si partidul sau s-a alaturat coalitiei de guvernamânt de centru-dreapta. Voiculescu a ramas principalul proprietar al Antenei 1. 140 Antena 1 este un post de televiziune de format generalist, adresat audientei de familie. Grupul Pro Tv Pro Tv este o retea de televiziune care emite national, fiind receptionat de aproximativ 77 la suta din populatia de 21,8 milioane de locuitori. Canalul acopera integral populatia urbana. A fost lansat de compania americana CME care, datorita reglementarilor de la vremea aceea, a avut nevoie sa se asocieze cu Adrian Sârbu, ca detinator al licentei de emisie. Sârbu este singurul cameraman care a filmat Revolutia anti-comunista din decembrie 1989 si a produs pentru Televiziunea Româna primul film care relata acel eveniment. Intitulat “Decembrie 1989”, documentarul a fost difuzat la 27 decembrie 1898. Dupa caderea lui Ceausescu, Adrian Sârbu s-a alaturat primelor structuri de conducere ale statului si a activat ca si consilier în probleme de media al premierului Petre Roman. Între iulie 1990 si octombrie 1990, a detinut functia de secretar de stat pentru mass-media. A demisionat la scurt timp si a înfiintat, cu ajutorul altor jurnalisti, primul cotidian privat din tara, Curierul National, apoi, mai târziu, compania Media Pro, care avea sa devina un adevarat imperiu mediatic.141 Dupa schimbarea în legislatie care a premis strainilor sa detina licente de emisie, influenta lui Sârbu în interiorul companiei a început sa scada. Celalalt partener român, Ion Tiriac, a acceptat, 137 A. Mihai and D. Tapalaga, “Partidul Antena 1 va emite pentru PSD, în Evenimentul Zilei, 6 septembrie 2004, disponibil la http://www.expres.ro/politica/?news_id=165573 (accesat la 6 September 2004). 138 Capital, Topul celor mai bogati 300 de români 2003, Ringier Romania, noiembrie 2003, p. 75, (numit în cele ce urmeaza, Capital, Topul celor mai bogati 300 de români 2003) 139 CNA, Cine sunt proprietarii de radio si televiziune, un document publicat si actualizat regulat pe pagina

de Internet a CNA, www.cna.ro, (numit în cele ce urmeaza, CNA, Cine sunt proprietarii) si studiul EUMAP(în baza datelor din Registrul National al Comertului, consultate în august 2004).

140 CNA, Cine sunt proprietarii , la 30 martie 2004 141 Pagina de Internet a CME, profilul lui Adrian Sârbu, available adisponibil la http://www.cetv-

net.com/management-board.asp?article=33 (accesat la 15 aprilie 2005).

Versiune provizorie

în 2003, sa-si vânda toate actiunile în televiziune (Media Pro International, Pro TV si Media Pro) catre Adrian Sârbu, în baza unei serii de plati derulate pe mai multi ani. În 2004, Adrian Sârbu a ramas cu mai putin de 20 la suta din compania care detine licenta si are o put option (adica dreptul de a vinde actiunile celui care a exprimat optiunea de cumparare la o data specificata si la un pret convenit) pentru a-si vinde actiunile catre CME.142 Startegia de programe a retelei Pro TV tinteste o audienta de masa printr-o gama larga de programe, care include filme si seriale noi, stiri, sitcom-uri, telenovele si jocuri si concursuri. Fiind unul dintre cele mai influente canale de televiziune din tara, Pro Tv a fost criticat pentru slabiciunea care ar fi putut duce la obedienta fata de guvern, pe vremea când avea datorii mari fata de bugetul statului (5,4 milioane euro la jumatatea anului 2004). Pro Tv a fost astfel singura televiziune anume criticata în Raportul privind progresele înregistrate de România în vederea aderarii, elaborat de catre Comisia Europeana în 2002, în care se arata ca activitatea canalului “depinde de bunavointa autoritailor române”.143 Între timp, compania si-a achitat datoriile vechi, ceea ce înseamna ca este mai putin susceptibila de a depinde de autoritatile statului. În februarie 1998, proprietarii Pro Tv au lansat canalul de televiziune Acasa TV, difuzat prin cablu si care este receptionat de circa 56 la suta dintre gospodarii. Ca si Pro Tv, statia mama, Acasa TV acopera aproape integral populatia urbana, prin cablu si satelit. Canalul vizeaza publicul feminin, difuzând telenovele sud-americane, stiri, talk-show-uri si programe de divertisment. Pro TV International, lansat în 2000, difuzeaza în strainatate, via satelit, o selectie a programelor de pe Pro Tv si Acasa TV.144 Prima Tv Prima Tv a fost înfiintata în 1997 de catre omul de afaceri Cristian Burci care a preluat Amerom Television, la vremea respectiva cu o audienta foarte redusa. Canalul a fost supus unui proces de rebranding si a fost lansat ca Prima Tv în 1997. Diguzeaza stiri, divertisment usor, filme si transmisii sportive. S-a specializat în formate de reality-show, precum “Big Brother” sau “Vreau sa fiu miliardar”. Cristian Burci este un om de afaceri român care a parasit tara în timpul comunismului, plecând în Statele Unite si s-a întors la începutul anilor 1990. A înfiintat o agentie de publicitate si s-a extins rapid în domeniul televiziunii, al caselor de productie pentru televiziune, campaniilor de publicitate (inclusiv cu agentii si institutii de stat).145 În sectorul mass-media era cunoscut ca fiind apropiat de PSD. Dar avocatul postului Prima TV, Alin Drinceanu a negat acest lucru, afirmând ca “în calitate de om de afaceri, Cristian Burci se orienteaza spre profit”.146 Burci a fost actionarul principal al canalului pâna la 1 martie 2005, când Scandinavian Broadcasting System (SBS) avea 142 CME, Raport trimestrial pentru trimestrul al treilea, care se încheie la 30 septembrie (Quarterly Report

Q3 2004 for the period to 30 September 2004), depus la US Securities and Exchange Commission, Washington, 4 noiembrie 2004, p. 14.

143 Comisia Europeana, Raport periodic privind progeresele înregistrare de România în vederea aderarii 2002 (2002 Regular Report on Romania’s Progress toward Accession), Bruxelles, 9 octombrie 2002, p. 33, disponibil pe pagina de Internet a Comisiei Europene la http://europa.eu.int/comm/enlargement/report2002/ro_en.pdf (accesat la 18 septembrie 2004).

144 CME, Raport Anual pe 2003, p.15 145 Capital, Topul celor mai bogati 300 de români, 2003 146 Comentarii înaintate în scris catre EUMAP de catre av. Alin Drinceanu, partener al firmei Sova, Ratiu, Drinceanu & partenerii, care reprezinta Prima Tv, si Nora Marcovici, fost director de Vânzari si Marketing al Prima TV, în comentariile pe marginea variantei initiale a acestui raport, înaintate în scris catre EUMAP, Bucuresti, 26 februarie 2005.

Versiune provizorie

doar un pachet de 37,2 la suta din actiunile Amerom Television, firma care detine licenta de emisie si opereaza Prima Tv; dupa aceasta data, SBS si-a crescut participatia în companie. Alti actionari minoritari sunt East European Investment & Development, SGG Investment, precum si omul de afaceri Dan Fisher si caricaturistul Emil Nell-Cobar.147 Altii În afara “pestilor cei mari” de pe piata de televiziune, din ce în ce mai multi politicieni si oameni de afaceri în cautare de “noi jucarii” au deschis afaceri de televiziune. Din aceasta categorie fac parte fratii Micula, proprietarii European Drinks, care produce bauturi alcoolice si racoritoare. În 2003, Ioan si Viorel Micula au înfiintat o companie de media, activa în televiziune, radio si presa scrisa cotidiana.principala lor investisie a fost National TV, care a început sa emita în noiembrie 2003. La nivelul lunii mai 2004, canalul abia reusea sa atinga o cota de audienta (market share) în zona urbana de 2,3 la suta. La 1 septembrie 2004, fratii Micula au lansat un canal integral de stiri, N24, care urma sa concureze cu Realitatea TV, la vremea aceea singurul canal care deservea nisa de piata all-news. Fratii au investit 4 milioane de euro în N24, care nu a ajuns îna la o cota de audienta semnificativa. Ei mai au participatii la canalul regional Transilvania TV, retelele de radio national FM si Favorit FM, precum si la cotidianele Realitatea Româneasca si Realitatea Bihoreana. Fratii Miucla detin, de asemenea, banci, hoteluri si copanii de procesare a alimentelor. Averea lor este estimata la 500 de milioane de euro.148 Potrivit unor relatari, fratii Micula au decis sa intre în afacerile de media pentru ca se saturasera sa pompeze milioane de dolari în publicitate catre alte televiziuni si statii de radio. Circa 77 la suta din publicitatea difuzata de canalul lor de televiziune în primele cinci luni ale lui 2004 provine de la propriile lor companii, portrivit revistei Capital.149 Televiziunea cu format integral de stiri Realitaea TV a fost lansata în 2001. A fost initial proprietatea Rosal, o companie specializata în igienizare urbana si colectarea gunoaielor. Realiateta Tv a fost cumparata ulterior de o companie obscura înregistrata în Elvetia, pentru pretul de 150 de euro. Identitatea asociatului majoritar nu este cunoscuta si, cu toate ca legislatia din România nu permite actiunile la purtator, prevederile nu sunt aplicabile companiilor straine înregistrate în jurisdictii care permit acest tip de proprietate. Ca rezultat, exista un tot mai mare numar de companii straine care investesc in Romînia, înregistrate fiind în tari cunoscute ca paradisuri fiscale 150 sau în tari occidentale precum Elvetia, care permit proprietatea anonima a companiilor off-shore. Rezultatele proiectului privind proprietatea de media realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) din România 151 a determinat autoritatea de reglementare în domeniul audiovizualului, CNA, sa ceara proprietarilor de licente de radio si televiziune sa îsi faca publice structurile de proprietate. La mijlocul anului 2004, organismul de reglementare a cerut radiodifuzorilor sa numeasca nu numai companiile care opereaza licentele , dar si pe proprietarii individuali, ascunsi adesea în spatele acestor companii. B1 Tv a primit o amenda la mijlcul lui 2004 pentru ca a trimis CNA date referitoare numai la primul nivel de actionariat. Amenda nu a

147 CNA “Proprietarii posturilor radio-tv din România”; cercetare EUMAP (conform datelor disponibile în august 2004 la Oficiul Registrului Comertului) 148 Capital, Topul celor mai bogati 300 de români, 2003, pp. 34-35 149 P. Obae, “Din ce traiesc televiziunile mici?”, în Capital , 20 mai 2004. 150 “Paradisurile fiscale” sunt jurisdictii precum Cipru, Antilele Olandeze, Insulele Virgine si Bahamas, unde companiile off-shore beneficiaza de niveluri joase ale fiscalitatii si de secretul asupra proprietatii. Aceste comanii sunt reprezentate de agenti sau de firme cu mandat de reprezentare. 151 SEENPM, Proprietatea de media – raportul de tara pentru România

Versiune provizorie

fost substantiala, dar a fost semnificatica pentru un post precum B1 TV, care nu are o audienta prea larga si, ca atare, nu se bucura de o sanatate financiara prea solida. Exista înca si cazuri în care proprietarii posturilor de televiziune reusesc sa se ascunda în spatele unor nume fictive. Proprietarul majoritar la postului Realitatea Tv, Bluelink Comunicazoni, înregistrata în Elvetia, a raportat CNA ca fonadtorii sai sunt Dario Colombi si Anna Croci, desi nu este clar cine sunt aceste persoane152. În fara acestor nume misterioase, proprietatea asupra postului Realitatea Tv ramâne obscura. Exita relatari confiorm carora si compania elvetiana care a cumparat canalul este o firma fictiva care grupeaza apropiati ai fostului guvern PSD. 153 În afara de Bluelink Comunicazioni, alti proprietari a i Realitatea TV sunt Federatia Petrom a Sindicatelor Libere Independente, a Asociatiilor si Ligilor Apolitice din Ramura Industriei Petroliere – FSLI Petrom si Petrom Service, care detin împreuna 35 la suta. Un alt partener obscur, Radoway Limited, înregistrat în Cipru, detine restul de 6,5 la suta. Concurentul Realitatii TV, Anetna 1, a relatat ca un om de afaceri român, Sorin Ovidiu Vîntu, anchetat de politie pentru implicarea într-unul dintre ecle mai rasunatoare falimente din tara, ar putea fi, de asemenea, în spatele postului Realitatea TV. Aceasta informatie nu a putut fi confirmata din surse independente.154 Cu toate acestea, s-a confirmat ca Liviu Luca – care a colaborat cu Sorin Ovidiu Vîntu în afaceri cu petrol si care conduce si Petrom Service – este unul dintre sefii de la Realiattea Tv. FSLI si Petrom Srvice sunt direct legate de cel mai mare producator intern de petrol, SNP Petrom. Acesta este detinut în majoritate de sindicatele de la Petrom. Într-un interviu pe postul Realitatea TV, Luca a decalarat ca sindicatele controleaza Realitatea Tv, ca si Alfa TV, statia locala de radio Total, cotidianul Ziua si câteva radiouri locale.155 Vîntu nu a spus cu claritate daca este sau nu implicat în Realitatea Tv.156 Prima TV este de asemenea un caz relevant pentru lipsa de transparenta a structurilor de proprietate în domeniul audiovizual din România. La mijlcul lui 2001, Cristian Burci a devenit proprietar majoritar la Prima Tv , prin intermediul companiei RID, detinuta de o alta companie, Albany Holdings, înregistrata în New Jersey, SUA. Un an mai târziu, RID a fost implicata într-un scandal de proportii cînd s-a descoperit ca “firma a primit 5,6 milioane USD de la compania de stat MTC-TV (Maritime Training Center Television).”157 Banii au fost folositi pentru a cumpara spatiu publicitar în mass-media. La putin timp dupa ce a primit banii, RID a cumparat pachetul majoritar de actiuni la Prima TV contra unei sume similare celei primite de la MTC-TV.158 Au exista speculatii conform carora banii au fost mutati prin diferite conturi pentru a sari în ajutorul postului Prima Tv, care era confruntat, la vremea aceea, cu probleme financiare. Avocatul Drinceanu reprezentând Prima TV a declarat ca nu s-a dovedit niciodata ca banii ar fi ajuns în conturile televisziunii sau ca ar fi acoperit costuri legate de functionarea acesteia. Între timp, MTC-TV a primit înapoi toti banii pe care i-a trimis în conturile RID, a declarat Drinceanu pentru EUMAP.

152 CNA, Proprietarii posturilor radio-TV, 30 martie 2004 153 AMP - Programul FreeEx, Libertatea Presei, p.15 154 Antena 1 a relalat acest lucru la 26 august 2004, în jurnalul de stiri de seara, orele 19:00 –19:30 155 R. Turcescu, interviu cu Liviu Luca, în talk-show-ul “100 %”, Realitatea TV, 11 octombrie 2004 156 E. Istodor, interviu cu S. O. Vîntu, “S. O. Vîntu: Nu afacerile sunt vocatia mea. Am vocatie pentru scris”, în Academia Catavencu , 23 februarie -1 martie 2005, p. 4. 157 P. Barbu, “Seful prima TV, finantat de Mitrea”, Capital, 20 iunie 2002 158 SBS Broadcasting, Raport anual 2002, depus la US Securities and Exchange Commission, Washington,

15 mai 2003, p. 29.

Versiune provizorie

La începutul anului 2004, fostul proprietar al RID, Albany Holdings, a fost înlocuit de M.G. Media group International Holding, o companie cu sediul la Lugano, Elvetia, care s-a dovedit ulterior ca fiind proprietatea lui Burci. 159 Pe hârtie, proprietatea asupra canalelor mediatice este dominata de “investitori straini”. O privire mai atenta releva însa ca, de fapt, în spatele multora dintre aceste canale se afla tot oameni de afaceri români. Sectorul radio este afectat de aceleasi practici de afaceri si structuri de proprietate netransparente. De exemplu, proprietarul Prima TV, Burci, si-a anuntat, în toamna lui 2003, intentia de a prelua reteaua de radiouri Contact. Cu toate acestea, Contact – care a devenit între timp Kiss FM - a declarat CNA ca la nivelul lunii august 2004 Anthony Willian Ghee detinea 99,9 la suta, prin intermediul companiei European Radio Investment, înregistrata la Londra. Zvonurile conform carora Burci s-ar afla în spatele acestei companii – ca si în spatele Uniplus Radio 160 – au fost foarte puternice. În astfel de cazuri, CNA nu are instrumente legale de a verifica pe lant structurile de proprietate. Tot ce a putut face organismul de reglementare a fost sa ceara o declaratie “misteriosului domn Ghee” cum ca nu detine mai mult de 20 la suta în alte canale de radio si televiziune. În cele din urma, s-a dovedit ca Ghee este un avocat britanic, fost director al SBS Broadcasting între 1993 si 2003. El avizitat CNA în februarie 2005, dar suspiciunile legate de faptul ca el ar fi doar o persoana mandatata persista. La 1 martie 2005, SBS Broadcasting a anuntat ca si-a sporit participatia la Prima Tv la 86 la suta si ca a achizitionat doua dintre cele mai mari retele de radio din tara, Kiss FM si Radiostar, pentru o suma totala de 30,3 milioane de euro.161 În acelasi timp, SBS a schimbat conducerea de la Prima TV si l-a înlocuit pe Cristian Burci cu Christoph Buerge si Peter E. Thrane, fosti membri ai conducerii operatiunilor SBS din Ungaria si, respectiv, Danemarca. Grupul francez Lagardère, care detine pachetul majoritar în postul de radio cu acoperire nationala Europa FM, are si 47,5 la suta din Radio XXI. Când s-au schimbat regulile privind proprietatea, în 2002, si când proprietarilor de companii de radio sau televiziune nu li s-a mai permis sa detina mai mult de 20 la suta din actiunile unor operatiuni similare, un pachet semnificativ, de 27,5 la suta, a fost transferat catre Hullenberg Hollad Holding. În august 2004, s-a dovedit ca aceasta companie este proprietatea cehului Adam Blecha, prin intermediul companiei Hoax. Din 1994, Blecha este vice-presedinte al grupului Lagardère. El este si presedintele Consilului de Supervizare al postului ceh de radio Frekvence1 si consilierul Lagardère în Cehia. 5.3.3 Restrictii impuse proprietatii încrucisate Proprietatea încrucisata este restrictionata numai în domeniul audiovizual. Legislatia româna în domeniul mass-media nu face nici o referire la posibilitatea de a detine în acelasi timp o operatiune radio sau TV si una din presa scrisa. Majoritatea proprietarilor de media au profitat de aceasta legislatie permis iva si, cu câteva exceptii, s-a extins la cât mai multe canale mediatice. Fondatorii Pro TV, compania americana CME si Adrian Sârbu, de exemplu, au construit în ultimul deceniu un imens imperiu mediatic. Compania de productie video Pedia Pro, înfiintata de Sârbu în 1990 a dat nastere unui grup vast de companii înrudite. Reteau Pro Tv, postul de radio Pro FM (Media Pro), agentia de presa Mediafax (Mediapro BV), companiile audio Pro-Fi si video Media Vision, compania de distributie de film Media Pictures International, editura Pro, grupul

159 CNA, Proprietarii posturilor radio-TV, august 2004 160 P. Barbu and P. Obae, “Posturile radio-TV obligate sa-si prezinte patronii”, în Capital, 27 August 2004 161 SBS Broadcasting, comunicat de presa, 1 martie 2005, disponibil la http://www.sbsbroadcasting.com/content.php?rubrik=Y29ycG9yYXRlIGNvbW11bmljYXRpb24=&ANSICHT=MEHR&ArtikelID=221 (accesat la 11 martie 2005).

Versiune provizorie

de presa Pro International, tipografia computerizata Media Graph, editura Media Print, Publimedia International (care editeaza Ziarul Financiar si o serie de saptamânale locale) fac parte din acest grup.162 Al doilea mare jucator pe piata de televiziune, Antena 1 face parte dintr-o familie care mai include Radio Romantic, casa de productie de televiziune Intact Advertising si cotidianul Jurnalul National. Desi aceste canale sunt gestionate prin vehicule diferite, ele au aceiasi proprietari. La începutul anului 2004, alte doua mari grupuri de media au anuntat o posibila fuziune. Unul, controlat la vremea respectiva de Cristian Burci, era compus din Prima TV, Kiss FM si Radiostar. Al doilea, controlat de sindicatele din SNP Petrom, conduse de Liviu Luca, include Realitatea TV, Alpha TV, Radio Total, 16 posturi locale de televiziune si 9 posturi locale de radio, cotidianul Telegraful de Prahova si cotidianul national Ziua. Cu toate acestea, fuziunea nu pare a se concretiza, cel putin nu într-o maniera transparenta, potrivit unor surse din industrie. Trebuie adaugat ca fosta companie de stat SNP Petrom, cea mai mare companie româneasca, a fost privatizata în vara lui 2004. Compania austriaca OMV a cumparat pachetul majoritar de 51 la suta din actiuni la SNP Petrom. Proprietarii de presa scrisa nu s-au aventurat înca sa-si lanseze propriile afaceri cu televiziune, dar sunt deschisi cooperarilor cu radiodifuzorii. De exemplu, editura elvetiana Ringier – care publica în România cotidianul Evenimentul Zilei, tabloidul Libertatea si saptamânalul de afaceri Capital – co-produce programul economic “Capital TV” difuzat de Prima Tv. Legislatia nu prevede nici un fel de reglementari specifice pentru proprietatea asupra operatiunilor din presa scrisa.

162 Profilul lui Adrian Sârbu, disponibil pe pagina de Internet a CME, la http://www.cetv-net.com/management-board.asp?article=33 (accesat la 7 februarie 2005).

Versiune provizorie

Tabel 10. Structura de proprietate a principalelor posturi de radio si televiziune (2004)

Radiodifuzor Proprietarul licentei

Principalul proprietar163

Alti actionari importanti

Pro TV Pro TV SA

Central European Media Enterprises (CME) (82 %)

Adrian Sârbu (12.82 %); Rootland Trading Limited (5 %)

Pro FM/Info, Pro Clasic

Compania de Radio Pro

Adrian Sârbu (40 %); Rootland Trading Limited164 (40 %)

CME (20 %)

Antena 1 / Romantic FM

Corporatia pentru Cultura si Arta Intact (CCAI)

Dan Voiculescu (84 %)

Fundatia Umanista Dan Voiculescu (4.53 %)

Prima TV Amerom Television

SBS Broadcasting (86 %)165

RADIOSTAR Uniclub Multimedia

SBS Broadcasting166

Radio Kiss FM

Prima Broadcasting Group SA (fosta Radio Contact Romania)

SBS Broadcasting167

Pâna la 1 martie 2005, Anthony William Ghee a detinut 99 %

Realitatea TV Realitatea Media

Bluelink Comunicazioni (Switzerland) (54.99 %)

Federatia Petrom a Sindicatelor Libere Independente Petrom (FSLI) (25 %); Petrom Service (10 %); Global Video Media 168(10 %)

Alpha TV – Global Video Radoway Limited Petrom Service

163 Cota de proprietate ia în considerare participatia directa si indirecta, calculata proportional, la un anume post

de televiziune ( totalul actiunilor/partilor sociale detinute de o persoana direct sau prin intermediul unor firme). De exemplu, Dan Voiculescu detine direct 46,59 la suta în Antena 1 si 76,5 la suta în Grivco SA, o companie cu 48,86 la suta în CCAI (Antena 1); ca urmare, consideram ca Dan Voiculescu are o proprietate finala proportionala de 84 la suta în CCAI (Antena 1).

164 Rootland Trading Limited este controlata de Adrian Sârbu. CME, raport trimestrial pe trimestrul al doilea 2004 (Quarterly report for the period ended 30 June 2004), depus la Securities and Exchange Commission, Washington, august 2004, p. 9.

165 La vremea editarii acestui raport, anuntata tranzactie nu era înca operata în înregistrarile publice. Pâna la înregistrarea oficiala, Cristian Burci ramâne proprietarul majoritar.

166 Tranzactia asteapta înca decizia Consiliului Concurentei. Se spune ca Burci se afla în spatele postului de radio, deoarece compania sa, RID, a fost identificata ca proprietar majoritar în martie 2003.

167 Tranzactia asteapta înca decizia Consiliului Concurentei. 168 Global Video Media SRL este compusa din Radoway Limited (Cyprus) – 65 la suta and Petrom

Service SA – 35 la suta.

Versiune provizorie

Global TV/ Radio Alpha Star/ Radio Global

Media (Cyprus)169 (64.99 %)

(35 %)

Radio Total Expresiv Comac Limited170 (Cyprus) (51 %)

Federatia Sindicatelor Libere Independente (FSLI) (39 %); Cornel Nistorescu (7 %)

Sursa: CNA171

5.4 Finantarea Principala sursa de finantare a televiziunilor comerciale este publicitatea. Televiziunea primeste partea leului din bugetele de publicitate la nivel national, absorbind peste 50 la suta din totalul volumului existent. Cu toate acestea, statisticile referitoare la bugetele de publicitate sunt doar aproximative, data fiind lipsa unor date certe despre veniturile nete din publicitate ale televiziunilor. Surse diferite din industrie au estimat ca, în realitate, veniturile din publicitate pe piata de televiziune au fost în 2003 de circa 90 de milioane de euro, ceea ce reprezinta numai 56 la suta din totalul bugetelor de pubilcitate disponibile la nivelul întregii tari. Diferente semnificative între cifrele privind cheltuielile cu publicitatea, în special între sumele brute si cele nete, apar mai ales din cauza unor practici ale posturilor de televiziune, precum discount-urile uriase (pâna la 80 la suta din tarife) si contractele de barter.

Table 11. Totalul volumului de publicitate – detaliat pe tipuri de media (2003)

Proportie din total (brut) (%)

Proportie din total (net) (%)

Televiziune 86.3 56 Presa scrisa 11.5 28 Radio 2.0 5.6 Internet 0.2 - Publicitate outdoor - 10.4

Sursa: AGB TNS International, Alfa Cont, MediaWatch172

169 Radoway Limited este reprezentata de Spyridon Hadjinicolaou – 99.29 la suta. Adevaratii sai proprietari nu se

cunosc. 170 Comac este proprietatea unui lant de agenti mandatati si directori de reprezentare. 171 CNA, “Cine sunt proprietarii de radio si televiziune; Registrul National al Comertului; cercetari

EUMAP ( în baza datelor privind proprietatea înregistrate la camerele de comert internationale). 172 Comisa de Marketing a IP International, Televiziunea 2004, Date principale (Television 2004. International Key

Facts), octombrie 2004, p. 401; saptamânalul Capital, no.5, 29 ianuarie, 2004.

Versiune provizorie

Table 12. Totalul volumului de publicitate (2003)

Total volum de publicitate (brut)

Total volum de publicitate (net)

ROL (milion)

€ (milion)

ROL (milion)

€ (milion)

48,606,660 1,300 4,785,792

128

Sursa: AGB TNS International, Alfa Cont MediaWatch173

Table 13. Totalul bugetelor de publicitate în televiziune (brut) – detaliate pe posturi (2003)

Posturi Proportie din totalul cheltuielilor (brut) (%)

Prima TV 26.6 Pro TV 25.1 Antena 1 15.2 Romania 1 13.3 Acasa 5.9 MTV Romania 4.1 B1 TV 3.9 TVR2 1.4 Altele 4.5

Sursa: AGB TNS International, Alfa Cont MediaWatch174

Tabelul 13 arata cum se distribuie cheltuielile de publicitate (în valori brute) între principalele canale de televiziune. Totusi, surse din indutsrie sustin ca, în cifre nete, proportia în care se distribuie bugetele este diferita, canalele Media Pro International, Pro Tv si Acasa Tv, adunând împreuna 44,5 % din totalul bugetelor de publciitate, urmate de Anetna 1 (22,2 %), Prima Tv (12 %) si TVR (8 %).

Costurile de operare a televiziunilor nationale sunt estimate la valori superioare veniturilor lor din publicitate. Costurile anuale de operare ale unei televiziuni nationale pot depasi 24 de milioane de euro, potrivit bilanturilor financiare depuse la autoritatile fiscale. Presedintele CNA, Ralu Filip, estimeaza ca un post de televiziune cu format generalist, cu acoperire nationala are nevoie de un buget anual de circa 14,4 milioane pentru a functiona, cifra mare în comparatie cu veniturile nete din publicitate din România.175 Mark Percival, directorul organizatiei Romanian Think Tank, arata ca “nevoia presanta de a atrage venituri din publicitate este o problemaa grava, care limiteaza libertatea editoriala a presei, atât la nivel national, cât si la nivel local”.176

173 Comisa de Marketing a IP International, Televiziunea 2004, Date principale (Television 2004. International Key

Facts), octombrie 2004, p. 401; saptamânalul Capital, nr.5, 29 ianuarie, 2004. 174 Comisa de Marketing a IP International, Televiziunea 2004, Date principale (Television 2004.

International Key Facts), octombrie 2004, p. 401; saptamânalul Capital, nr.5, 29 ianuarie, 2004. 175 Interviu cu Ralu Filip, 16 noiembrie 2004, Bucuresti 176 Reuniune a Conventiei Organizatiilor de Media (COM), Sinaia, 31 octombrie -2 noiembrie 2003.

Versiune provizorie

Televiziunea publica, TVR, atrage venituri substantiale din publicitate, în principal datorita faptului ca este singurul operator care acopera întregul teritoriu al tarii.Cu toate acestea, clientii de publicitate sunt foarte interesati de cotele de audienta în rândul unor anumite grupur i tinta de telespectatori, cum ar fi locuitorii din zona urbana. Mai mult, canale le comerciale se plaseaza mai bine în topul audientelor pe toata durata zilei. Finantarea privilegiata a TVR, provenind din mai multe surse, care includ subventii de stat, taxa de abonament si publicitate, este considerata de catre operatorii privati ca fiind neechitabila. Directorul de PR al Pro Tv, Maria Apostol, recomanda:

Este necesara rezolvarea problemei monopolului TVR, care este singura televiziune din România cu acoperire nationala si cu licente teritoriale, prin scoaterea la licitatie a altor licente nationale.177

Atât televiziunile comerciale, cât si cea publica pot sa vânda pentru publicitate pâna la 15 la suta din timpul lor de emisie. Ele pot utiliza pâna la 5 la suta din timpul de emisie pentru teleshopping. Exista o limitare suplimentara, care permite doar 12 minute de publicitate si teleshopping pentru fiecare ora de emisie. În cazul televiziunii publice, publicitatea nu poate sa depaseasca opt minute pe ora. Anumite programe, cum ar fi cele de stiri sau programele pentru copii mai scurte de 30 de minute nu pot fi întrerupte cu pauze de publicitate.

5.5 Grilele de programe

Principalele instrumente menite sa asigure o informare impartiala si corecta a publicului prin canalele comerciale de televiziune sunt cuprinse în Legea Audiovizualului, care interzice orice tip de cenzura, garanteaza independenta editoriala a radodifuzorilor si interzice orice imixtiune a autoritatilor sau a oricarei persoane în continutul si forma programelor. Aceeasi lege garanteaza pluralismul social si politic, diversitatea culturala, lingvistica si religioasa, functiile de informare, educare si divertisment ale programelor.

Totusi, aceste instrumente nu sunt foarte eficiente în practica, potrivit ONG-urilor de media precum AMP si CJI, care au declarat ca programele de stiri ale principalelor patru canale ( TVR, Pro Tv, Antena 1 si Prima TV) sunt în general tendentioase în favoarea fostului guvern.178 La începutul anului 2002, AMP a facut public faptul ca pe parcursul unei întregi saptamâni, nici una dintre cele patru principale televiziuni nu a difuzat nici o stire critica la adresa guvernului.179 Dupa alegerile din 2000, s-a manifestat o tendinta generala de “înfrumusetare” a actiunilor guvernului. Pâna în 2004, premierul si presedintele au fost omniprezenti în stirile de televiziune.180

Linii directoare pentru programe

Decizia nr. 40/2004 a CNA obliga posturile de radio si televiziune sa asigure impartialitatea si echilibrul si sa favorizeze libera formare a opiniilor prin prezentarea principalelor puncte de

177 M. Apostol, Director de PR al Pro Tv, raspuns la chestionarul EUMAP, Bucuresti, august 2004 178 Departamentul de Stat al Stateloir Unite, Raportul privind situatia respectarii drepturilor omului 2003, (2003 Human Rights Report), Sectiunea 2.a. Respectarea libertatilor civile – Libertatea de exprimare si a presei, disponibil la http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2003/27860.htm (accesat la 30 martie 2005). 179 AMP, Actori politici: raport de monitorizare, saptamâna 7-14 mai 2002, Agentia de Monitorizare a Presei, Bucuresti, 19 mai 2002. 180 IREX, MSI 2003, p.10

Versiune provizorie

vedere aflate în opozitie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publica.181 Strategia de programe a Pro TV se bazeaza pe gustul si preferintelor publicului larg. Ea include o gama vasta de programe, de la filme si seriale, stiri, sitcom-uri, telenovele, jocuri si concursuri. Pro Tv emite 24 de ore din 24. Peste 40 % din programele Pro Tv sunt constituite din productii locale cum ar fi spectacolele de varietati si comedie Vacanta Mare, “Râdeti cu oameni ca noi” si “Leana si Costel”, care se numara printre cele mai apreciate programe.182 Mediocritatea cvasi-generalizata a spectacolelor difuzate de posturile comerciale a devenit o tema de dezbatere culturala la nivel national. În mai 2004, Centrul Cultural Francez din Iasi a organizat o masa rotunda pe tema televiziunii ca “instrument de spalarea a creierelor”. Cu acest prilej, Robert Serban, jurnalist la postul Analog Tv din Timisoara, a declarat ca: “Productiile de televiziune ce-si spun "culturale" sunt insignifiante în raport cu cele submediocre, care atrag marea masa a privitorilor”.183 Emisiunile de tip reality show si concursurile televizate atrag, de asemenea, un public numeros în timp ce programele de stiri se concentreaza pe imagini sângeroase, crime si stiri despre furturi si tâlharii. Difuzat la o ora de maxima audienta, emisiunea „Big Brother” de la Prima Tv a devenit, timp de mai multe luni, cel mai important eveniment pe plan national, bucurându-se de relatari extrem de bogate în majoritatea ziarelor tarii. O alta formula de succes o reprezinta Acasa TV, un canal orientat catre gospodine, cu un meniu bazat pe telenovele, filme comerciale si soap operas. Postul difuzeaza si stiri, dar si productii proprii precum talk-show-uri sau emis iuni de divertisment adresate femeilor si audientei de familie, cum ar fi Povestiri adevarate sau De 3 X femeie . Cote Posturile de televiziune comerciale respecta mai mult sau mai putin reglementarile impuse în 2002 de Legea Audiovizualului referitoare la cota de 10 la suta de productii europene independente. Ele încearca sa respecte si cota de 50 la suta de productii românesti, impusa înaintea aderarii României la Uniunea Europeana, moment în care va trebui sa respecte cota de productii europene. Pro Tv difuzeaza în prezet 40 la suta productii locale si 60 la suta importuri din Franta, Marea Britanie, SUA, Australia si Italia.184 Aproximativ 29 la suta dintre programele difuzate pe Acvasa Tv sunt produse local. Nu exista date referitoare la celelalte canale. CNA a cerut radiodifuzorilor sa depuna un raport asupra modului în care respecta cota de opere europene si de productii independente. Cu toate acestea, CNA a furnizat radiodifuzor ilor instructiuni mai precise asupra modului în care se calculeaza aceste cote doar în luna martie a anului 2004.

181 Decizia CNA 40/2004 privind asigurarea informarii corecte si a pluralismului, Monitorul Oficial, 234/17 martie 2004, art.1 (1) (a). 182 CME, Raport anual 2003, p.15 183 R. Serban, jurnalist la Analog TV Timisoara, comentariu la masa rotunda organizata de Centrul Cultural Francez din Iasi, mai 2004, în Dilema veche, 20, din 28 mai – 3 iunie 2004. 184 Anuarul TBI 2003, citat de IMCA, Peisajul audioviozual, p. 56

Versiune provizorie

Table 14. Companii de productie de televiziune din Romania (2002)

Compania

Cifra de afaceri anuala (€ million)

Programe

Media Pro Pictures (pentru Pro TV)

4.5 Divertisment usor (“Teo Show”, “Vacanta Mare”)

Intact Advertising (pentru Antena 1)

NA NA

Creative Vision (pentru Prima TV)

2.4

Divertisment usor (“Vreau sa fiu miliardar?”, “Banc Show”, “Copiii spun lucruri traznite”)

PTWB (pentru TVR1) 1.08

Divertisment usor (“Iarta-ma”, “Ploaia de stele”, “Surprize, Surprize”)

SAGITARIUS (pentru Antena 1, B1TV)

1.01

Divertisment usor (“Din dragoste”, “Babilonia”, “Masina adevarului”)

Sursa: IMCA185

Legislatia de media nu îi obliga pe operatorii privati din audiovizual sa difuzeze programe ale minoritatilor sau sa angajeze reprezentanti ai acestora. Potrivit Deciziei 40/2004 a CNA privind asigurarea informarii corecte, televiziunile comerciale trebuie sa prezinte toate punctele de vedere în cazul stirilor si al dezbaterilor legate de minoritatile nationale, religioase sau sexuale. În orasele în care o minoritate reprezinta mai mult de 20 la suta din populatie, operatorii de cablu au obligatia de a asigura retransmiterea programelor în limba minoritatii respective.186 CNA nu urmareste permanent aceste aspecte. 5.6. Standardele editoriale Programele de analiza politica aprofundata, cele de actualitati si talk-show-urile au disparut treptat din grilele de progame ale canale lor comerciale. Ele au fost înlocuite cu comedii ieftine si cu programe politice de slaba calitate. La început, posturile comerciale au recurs la acest tip de programe ca la o modalitate subtila de a evita criticile la adresa politicienilor si oamenilor de afaceri influenti. Ele îsi justifica strategia afirmând ca audienta este singurul criteriu universal în industria de televiziune. Mai mult decât atât, data fiind lipsa de resurse, programele de stiri si analize, precum si investigatiile jurnalistice au sanse mici de redresare. 185 Carat, The Work Book 2002, citat în IMCA, Peisajul audioviozual. 186 Legea Audiovizualului din 2002, art. 82, para. 4

Versiune provizorie

Programele de investigatii sunt aproape inexistente în televiziune, cu doar câteva exceptii. Acestea includ “60 de minute cu Dana Deac” si, înainte de aceasta, “Cutia neagra” de la Antena 1, un program de o ora care difuza anchete jurnalistice si care si-a câstigat credibilitate si reputatie în mai putin de un an de la lansare, în octombrie 2003. Cu toate acestea, desi anchetele din aceste emisiuni au fost deseori citate de presa scrisa, inclusiv cea straina si desi programul a primit, în iunie 2004, premiul APTR pentru cea mai buna emisiune de investigatii în 2003, era difuzat la ore de audienta scazuta, duminica dupa-amiaza si dupa un orar variabil. Difuzarea programului a fost, în cele din urma, întrerupta în decembrie 2004, în timp ce programele de comedie si show-biz primeau ore de difuzare în prime-time. Un alt exemplu de program de jurnalism de investigatie a fost “Reporteri incognito ”, de la Prima Tv, produs în colaborare cu cotidianul Evenimentul Zilei. Si acest program a fost întrerupt înainte de termen, la jumatatea lui 2004 (contractul expira la 1 iulie 2004). Pentru ultima editie a fost pregatita o ancheta filmata cu camera ascunsa si care nu a fost mai niciodata difuzata; ancheta îl avea ca subiect pe primarul PSD al Constantei, filmat în circumstante care l-ar fi putut discredita public. Publicatia on-line de investigatii www.anchete.ro a sustinut ca ancheta a fost cenzurata la presiunea primarului. Potrivit aceleiasi surse, Prima TV a decis suspendarea editiei fara sa se consulte cu partenerul sau în producerea programului, Evenimentul Zilei. 187 Reprezentantii Prima Tv au sustinut ca au decis sa nu difuzeze programul de teama ca primarul îi va da în judecata, 188 invocând o decizie a CNA referitoare la utilizarea imaginilor filmate cu camera ascunsa, proces pe care ar fi putut sa-l câstige.189 Cu toate acestea, desi postul utilizase mult camera ascunsa în toate reportajele anterioare, decizia de a anula difuzarea ei a venit înainte ca decizia CNA cu privire la folosirea camerei ascunse sa intre în vigoare. Mai mult, decizia CNA se aplica numai programelor de divertisment, în timp ce ancheta ar fi trebuit sa fie difuzata într-un program de investigatii. Camerele ascunse sunt utilizate înca pe scara larga în programele de stiri, fie ca sunt sau nu necesare, si sunt considerate o tehnica jurnalistica “sexy”. Cu exceptia acestor programe, stirile se reduc la scandaluri si senzationalism. 6. REGLEMENTARILE EUROPENE Amendata în câteva rânduri, legislatia româneasca în domeniul audiovizualului este considerata armonizata cu acquis-ul comunitar.190 În 2003, Legii Audiovizualului i s-a adus noi amendamente, integrând aproape toate observatiile Comisiei Europene referitoare la jurisdictie, definitia licentei de emisie locala, restrângerea dreptului de retransmisie libera a programelor emise de pe teritoriul unui membru UE si limitele de publicitate. Potrivit noilor prevederi, schimbarile în structura de proprietate a companiilor care detin licente de emisie si transferul licentelor de emisie sunt permise numai în limitele prevazute pentru evitarea concentrarii

187 Anchete.ro, “Cenzura la Prima TV”, 2 iulie 2004 disponibil online la http://www.anchete.ro/sectiune.php?s=13 (accesat la 18 septembrie 2004). 188 Comentarii remise în scris de catre Alin Drinceanu si Nora Marcovici, Bucuresti, 26 februarie 2005 189 Decizia CNA nr 248/2004 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, Monitorul Oficial, 668 din 26 iulie 2004, para. 11 190 Potrivit Raportului guvernului catre Bruxelles privind progresele înregistrate de România în vederea aderarii, dat publicitatii în iulie 2004, nu mai este nevoie decât de o modificare formala cu privire la art. 2 (4) din Legea Audiovizualului din 2002, care arata: “ Radiodifuzorii carora nu li se aplica nici unul dintre criteriile prevazute la alin (3) sunt considerati a fi în jurisdictia României, daca se afla în una dintre situatiile urmatoare: utilizeaza o frecventa acordata de România, prin intermediul autoritatii publice competenta; utilizeaza o capacitate de satelit apartinînd României; utilizeaza o legatura ascendenta la satelit situata pe teritoriul României” ( Raport al Guvernului catre Bruxelles privind progresele înregistrate de România în vederea aderarii, dat public itatii în iulie 2004)

Versiune provizorie

proprietatii de media si numai cu acordul CNA. În noua forma a legii nu mai exista nici un fel de restrictii pentru proprietarii straini. Directiva TVWF a fost, al rândul ei, incorporata în legislatia româneasca, care obliga radiodifuzorii sa rezerve cel putin 10 la suta din timpul lor de emisie si din bugetul lor de programe operelor europene apartinând producatorilor independenti. Dupa aderarea României la UE, operele europene vor umple majoritatea timpului de emisie a postruilor, dar, pâna atunci, operele românesti trebuie sa formeze majoritatea. Expertul media Virgil Nitulescu arata ca:

[Directiva] nu ar trebui sa fie un soc pentru televiziuni pentru ca obligatiile au fost introduse treptat. Cu toate acestea, este de asteptat ca si costurile alocate programelor straine sa creasca, în timp ce programele produse în tara vor fi mai ieftine datorita ofertei mai bogate.191

Maria Apostol de la Pro Tv crede ca Directiva nu va influenta prea mult strategia de programe, deoarece acesta difuzeaza deja un volum semnificativ de productii românesti.192 Jurnalistul Radu Gafta crede ca:

Operele europene ar putea fi un pic cam scumpe comparativ cu cele americane sau sud-americane, dar cu siguranta vor stimula creativitatea directorilor de programe din România care azi nu fac nimic altceva decât sa importe pachete de filme si sa accepte numai formate pe care le-au vazut deja la concurenta. Orice propunere originala este respinsa de la bun început.193

Legea Audiovizualului include, de asemenea, criterii pentru difuzarea “evenimentelor de importanta majora”, în concordanta cu Directiva TVWF. Astfel de evenimente trebuie difuzate de catre posturile cu o acoperire tehnica semnificativa.194 Drepturile de exclusivitate pentru anumite evenimente, în special sportive, sunt o chestiune foarte sensibila, deoarece astfel de evenimente cresc ratele de audienta semnificativ. De exemplu, la mijlocul anului 2004, Liga Profesionala de Fotbal din România a acordat drepturile de transmisie exclusiva asupra meciurilor din divizia nationala pentri perioada de patru ani, fara a organiza o licitatie publica. Drepturile au fost cumparate de Telesport, un canal ce emite pe satelit si receptionat într-o zona foare restrânsa a tarii. Telesport a vândul apoi drepturile catre TVR, Antena 1 si National TV. Chestiunea a devenit extrem de controversata, fortând CNA sa intervina si sa alerteze atât Consiliul Concurentei, cât si Directia Generala pentru Concurenta a Comisiei Europene despre aceasta practica “restrictiva” care contavine legilor si reglementarilor în domeniul concurentei. 195 Considerata ca fiind aliniata la politicile culturale si audiovizuale ale UE, legislatia româneasca de media contine totusi unele prevederi controversate. De exemplu, sanctiunile penale pentru calomnie au fost pastrate si în noul Cod Penal (adoptat în 2004 si care a intrat în vigoare la 29 iunie 2005), în pofida rezolutiilor Consiliului Europei care stabiliesc standarde contrarii si a recomandarilor Comisiei Europene, care a solicitat eliminarea lor.196 191 V. Nitulescu, secretar de stat la Minsiterul Culturii, raspuns la chestionarul EUMAP, august 2004 192 M. Apostol. Director de PR al Pro TV, , raspuns la chestionarul EUMAP, august 2004 193 R. Gafta, editor de stiri la N24, fost jurnalist la radio BBC, raspuns la chestionarul EUMAP, august 2004 194 Comentarii depuse la EUMAP de catre CNA, 16 noimebrie 2004 195 Scrisoare trimisa de Ralu Filip, presedintele CNA, lui Mario Monti, Commissar însarcinat cu politicile de concurenta, 7 iulie 2004, disponibila pe pagina de Internet a CNA la http://www.cna.ro/comunicare/comunic/2004/c0707.html (accesata la 25 februarie 2005) 196 Legea nr. 301/2004 (Codul penal), Monitorul Oficial 575 din 25 iunie 2004. Vezi de asemenea: Consiliul Europei, Rezolutia 1123/1997 privind respectarea obligatiilor si angajamentelor asumate de România; si Comisia Europeana, Raportul periodic de tara pe anul 2003, noiembrie 2003

Versiune provizorie

7. IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII SI SERVICII Desi este foarte concentrata, televiziunea prin cablu ramâne singura optiune pentru operatorii de televiziune care vor sa atinga segmente semnificative din populatie. Canalele comerciale nu investesc prea mult în noile tehnologii de media. Pe de alta parte, unele canale on-line au lansat proiecte multimedia cum ar fi primul studio web-TV. Un centru de televiziune digitala a fost lansat, dar perspectivele reale de raspândire a televiziunii digitale sunt înca îndeparate. 7.1 Noi medii de informare în masa Majoritatea serviciilor de comunicatii cum ar fi transmisia de date si Internetul, telefonia mobila si televiziunea prin cablu au fost deja liberalizate. Din punctul de vedere al legislatiei, au fost facute progrese substantiale în implementarea acquis-ului comunitar. Mai multe legi si regulamente au fost remodelate dupa directivele UE. Pe 8 noiembrie 2002, dupa doi ani de negocieri cu Uniunea Europeana, România a închis provizoriu capitolul 19 referitor la telecomunicatii si tehnologia informatiei. Dar, în ciuda unei strategii ambitioase de dezvoltare a tehnologiei informatiei si comunicatiilor, autoritatile române nu au un plan concret pentru dezvoltarea de noi platforme. În aceasta privinta, strategia nationala se bazeaza numai pe un set de obiective generale. Ea mentioneaza introducerea de servicii de televiziune digitala si raspândirea Internetului, dar nu ofera detalii specifice despre implementarea în practica a acestor servicii. Majoritatea radiodifuzorilor sunt de acord ca, în absenta unui plan de actiune clar, o dezbatere publica se impune cu necesitate. 7.2 Conditiile de piata În 2003, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor(MCTI) a înasprit controlul asupra industriei de telebiziune prin cablu, prin intermediul unei hotarâri de guvern care cerea ca echipamentul folosit de operatorii prin cablu sa fie omologat de minister. Pe de alta parte, minsiterul ofera operatorilor de cablu conditii noi si mai permisive pentru înregistrarea companiilor lor. De exemplu, minsiterul a anuntat ca va lansa un nou web-site unde operatiunile de televiziune prin cablu sa poata fi înregistrate, la fel cu toate procedurile de autorizare. Prin lansarea acestui portal, ministerul dorea sa-si sporeasca transparenta, sa reduca birocratia si sa administreze mai bine baza de date cu operatorii. Portalul era programat sa functioneze în toamna lui 2004, dar lansarea a fost amânata. Concentrarea pe piata televiziunilor prin cablu este relativ mare. Doi operatori, RCS-RDS si Astral Telecom, detin împreuna un total de 1,5 milioane de abonati. În 2003, primele cinci companii de televiziune prin cablu, Astral Telecom, RCS-RDS, UPC Romania, Terra Sat Comp si Romsat Cable TV & Radio controlau peste 80 la suta din piata, potrivit afirmatiilor lui Dan Nica, fost ministru al Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor.197 Un an mai târziu, piata a cunoscut o concentrarea înca si mai puternica, atunci când Terra Sat Comp si Romsat au fost înghitite de concurenta: RCS-RDS a achizitionat Terra sat Comp, iar Astral a preluat Romsat. Pachetele de canale Tv oferite de comapniile de cablu sunt foarte asemanatoare. Pachetul de baza incluide circa 40 de canale. Principalul pericol în industria televiziunii prin cablu este posibilitatea aparitiei unor monopoluri regionale si în gama de canale oferite. Consecintele sunt deja resimtite de TVR International, care nu poate ajunge la publicul din câteva zone deoarece

197 C. Stegarerscu, “Trei sferturi dintre oraseni au televiziune prin cablu”, în Cotidianul , 11 noiembrie 2003.

Nica a demisionat din pozitia de ministru în iulie 2004 si a fost numit coordonator pentru campania electorala al de PSD, aflat la vremea aceea la guvernare.

Versiune provizorie

RCS-RDS si Astral Telecom au decis sa nu transmita acest canal. Un grup de sustinatori ai canalului au trimis un memoriu catre CNA si catre primul-ministru, cerându-le sa oblige operatorii prin cablu sa includa în oferta lor acest canal. CNA a replicat ca publicul tinta al TVR International sunt românii din afara granitelor, asa ca operatorii de cablu nu pot fi obligati sa difuzeze acest canal si ca, oricum CNA nu poate interfera în politicile operatorilor privati de cablu. “Concentrarea [pe piata operatorilor de cablu] are avantajele ei, dar au început sa se manifeste si efectele negative, cum ar fi aparitia « locurilor înguste », adica a pozitiilor dominante sau a asa-numitelor « monopoluri naturale », a declarat Horea Murgu.198 Jurnalistul Radu Gafta199 este de parere ca fiecare dintre marii operatori de cablu din tara se bucura de monopol în anumite zona. Deoarece acesti operatori se bucura de pozitii de semi-monopol pe anumite zone, negocierile cu companiile de cablu au devenit o adevarata încercare pentru televiziuni, în special pentru cele nou aparute care sunt nevoite sa ajunga la publicul lor prin cablu. Orice furnizor de servicii de telecomunicatii care retransmite programe audiovizuale are obligatia de a purta semnalul TVR si al altor radiodifuzori cu transmisie hertziana, fara a impune nici o conditie tehnica sau financiara. Serviciile de televiziune prin cablu ramân unele dintre cele mai ieftine din Europa. Abonamentul lunar costa circa 160,000 ROL (4 euro). Peste 58 la suta de gospodarii aveau acces la cablu, la finele anului 2003. Piata de telecomunicatii a avut, în acelasi an, o cifra de afaceri de 2,88 miliarde euro, si a crescut în 2004 la 3,64 miliarde, portivit statisticilor furnizate de Observatorul European pentru Tehnologia Informatiilor (EUITO), citate de Zsolt Nagy, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor. Se asteapta ca în 2005 piata sa atinga o cifra de afaceri de 4,15 miliarde de euro.200 Televiziunea prin satelit este subdezvoltata în România. Nu exista statistici privind gradul de utilizare, dar specialistii considera piata transmisiunilor prin satelit ca irelevanta. Table 15. Difuzarea produselor TV (2003)

În procente (raportat la numarul de gospodarii)

Conectarea prin cablu 58.0 Antena de satelit personala/DTH 2.9 Antena de satelit colectiva/SMATV 0.9 Relee terestre 42.0

Sursa AGB TNS International201

În 2003, utilizarea Internetului în România era estimata la 18 la suta si la peste 23 suta în 2004. Internetul este accesat cu predilectie de la locul de munca, potrivit MCTI. Spre deosebire de telespectatorul mediu, utilizatorul de Internet are venituri mai mari si educatie mai înalta si

198 H. Murgu, raspuns la chestionarul EUMAP, Bucuresti, august 2004. 199 R. Gafta, raspuns la chestionarul EUMAP, cit, 4 august 2004. 200 Comentarii la Conferinta ANRC, “Comunicatiile românesti, înainte si dupa 2007”, Bucuresti, 6 aprilie 2005. 201 Comitetul de Marketing al IP International, Televiziunea 2004. Date principale, Octombrie 2004, p. 394.

Versiune provizorie

lucreaza, de obicei, în posturi de raspundere. Un astfel de profil este atragator pentru clientii de publicitate care au început sa cheltuiasca bugete în crestere pe piata de Internet. Cu toate acestea, Internetul este înca un sector marginal în ceea ce priveste publciiattea. Desi a cunoscut o rata rapida de crestere în ceea ce priveste utilizarea si banii atrasi, Internetul atrage venituri din public itate de numai 2,7 milioane de euro.202 Jurnalistii au adoptat cu deschidere aceste noi mijloace de comunicare, mai putin controlabile si mai greu de manipulat, ceea ce le -a permis sa dezvolte canale mediatice alternative cum ar fi TvWeb, primul studiu multimedia din România care emite exclusiv pe Internet, potrivit Deutsche Welle.203 Strategia guvernamentala în domeniul noilor tehnologii de comunicatii promitea sa încurajeze un acces mai rapid si mai ieftin la Internet, cu un accent deosebit pe cultura si educatie. Ea prevede crearea unei infrastucturi informatice nationale, dezvoltarea unei magistrale de mare viteza pentru educatie si cercetare, formarea resurselor umane în perspectiva Societatii Informatiei si stimularea utilizarii Internetului prin accelerarea comertului electronic si a guvernarii electronice (e-governement), a accesului electronic la serviciile publice si introducerea acesului la servicii medicale via Internet. Potrivit strategiei guvernamentale a fostului cabinet, exista semne încurajatoare care denota dezvoltarea Internetului, cum ar fi cresterea vânzarilor la computere si numarul tot mai mare al utilizatorilor de telefonie mobila, pe parcursul ultimilor doi-trei ani. Cresterea medie a sectorului IT este de 15 la suta, fata de rata cresterii economiei nationale, care este de 8 la suta, potrivit documentului citat. Mai mult, infrastructura cu fibra optica se dezvolta rapid, atingând în 2002 o lungime totala de 19.570 kilometri. Cu toate acestea, dezvoltarea Internetului este afectata de accesul redus la serviciile de Internet datorita preturilor mari, de puterea de cumparare scazuta a oamenilor, de marginile de profit înguste, de ritmul lent de implementare a legislatiei în ceea ce priveste drepturile de autor în domeniul IT, domeniu puternic influentat de pirateria galopanta, si de penetrarea redusa a Internetului în licee si gimnazii. Table 16. Principalii indicatori privind dezvoltarea Internetului (2003)

Total computere conectate (“hosts”)204 47,428

Computere conectate la 10,000 locuitori 22.59

Utilizatori de Internet 4,000,000 Utilizatori de Internet Users la 100 locuitori 19

Numar estimat de PC 1,800,000 Numar estimat de PC la 100 locuitori 8.3

Sursa: cercetare EUMAP 205

202 Potrivit datelor furnizate de AGB TNS International, AlfaCont MediaWatch, IP/RTL Group, cheltuielile brute în publicitate pe Internet reprezinta doar 0.2la suta din totalul cheltuileilor cu publicitatea la nivel national. 203 C. Stefanescu, Deutsche Welle, “Libertatea presei cere azil pe Internet”, 20 mai 2004, disponibil pe pagina de Internet a DW la http://www2.dw-world.de/romanian/corespondente/1.76949.1.html (accesat la 23 mai 2004.) 204 Nota: Potrivit metodologiei ITU, termenul “Internet hosts” defineste numarul de computere direct

legate la reteaua monidala de Internet. Computerele “hosts” dispun de un numar de identificareS fie un cod de doua cifre, reprezentând codul de îara, fie un cod de trei cifre, reflectând natura organizatiei care utilizeaza computerul respectiv.

205 Based on data provided by the International Telecommunication Union (ITU).

Versiune provizorie

7.3 Servicii În 1995, TVR International a devenit primul canal de televiziune din România care a emis pe satelit. A urmat Pro Tv International, în 2000. Astazi, major itatea posturilor emit si pe satelit. Unele posturi mai noi emit exclusiv pe satelit. Deoarece frecventele puse la dispozitia televiziunilor comerciale sunt de putere mica, ele nu pot concura de la egal la egal cu TVR. Cele mai populare canale sunt distribuite prin satelit, prin cablu si pr in statii terestre. Unele dintre ele, cum ar fi TVR Cultural si Acasa Tv, emit numai pe cablu sau prin satelit. Majoritatea televiziunilor au propriile pagini de Internet, folosite în principal pentru promovarea programelor lor. TVR1 publica pe site stiri la zi, în timp ce Realitatea TV îsi actualizeaza site-ul de mai multe ori pe zi, cu stiri si informatii actualizate. Majoritatea paginilor de Internet ale televiziunilor au sectiuni speciale dedicate filmelor, celor mai populari moderatori si prezentatori, ca si scurte descrieri ale programelor. Pagina de Internet a Antenei 1 publica si scurte povestiri despre viata personala a vedetelor. Prima TV a fost primul canal din tara care a transmis un show în direct pe Internet. Transmisia pe web a programului „Big Brother” a fost realizata de compania Artelecom si a durat 122 de zile, tota atâtea câte au petrecut participantii în casa Big Brother. Televiziunea publica este singura care are un serviciu permanent de webcast (difuzare a programelor pe Internet), care a fost lansat în martie 2003. Desi transmisia nu se face în timp real, toate buletinele de stiri ale TVR, precum si principalele talk-show-uri pot fi urmarite pe Internet. Televiziunea publica ofera, de asemenea, servicii teletext. Antena 1 a difuzat o vreme o versiune înregistrata a principalului jurnal de stiri, “Observator”. Cu toate acestea, la relansarea portalului în iunie 2004, Antena 1 a renuntat la transmisia pe Internet a stirilor. Numai cel mai popular talk-show, “Marius Tuca Show” mai era disponibil online, la data scrierii acestui raport, atât în direct, cât si înregistrat, pe pagina de Internet dedicata programului. 7.4 Finantarea Investitiile radiodifuzorilor în noile tehnologii sunt înca foarte reduse. Televiziunile nu cheltuiesc înca prea multi bani în dezvoltarea de noi platforme deaorece acestea nu le aduc venituri. Multe dintre aceste noi tehnologii sunt utilizate de radiodifuzori numai ca instrumente de marketing si promovare a programelor si vedetelor lor. 7.5 Televiziunea digitala Societatea Nationala de Radiocomunicatii (SNR) este un operator de comunicatii detinut de catre stat prin Ministerul Comunicatiilor. A fost înfiintata la începutul anilor 1990 prin restructurarea fostului operator comunist de servicii postale Rom Post Telecom. Principalele atributii ale SNR includ furnizarea si vânzarea de servicii de comunicatii, operarea, întretinerea, dezvoltarea si modernizarea sistemului tehnic national de comunicatii (care acopera reteaua de unde scurte, cea de transmisii radio si TV, comunicatiile mobile si cele prin satelit). Societatea opereaza transmisiile programelor SRTV pe teritor iul tarii si în strainatate. Tot SNR furnizeaza serviciile tehnice pentru transmiterea de reportaje grupului Media Pro si televiziunii Antena 1. SNR asigura integral acoperirea tehnica a TVR (98 la suta din teritoriu), prin intermediul a 46 de relee terestre de mare putere. În 2004, Ministerul Comunicatiilor a aprobat un buget substantial pentru modernizarea infrastructur ii SNR. O investitie de 56 de milioane de euro a fost utilizata pentru actualizarea

Versiune provizorie

echipamentelor tehnice care asigura transmisiunea programelor TVR1 si extinderea acoperirii în teritoriu a TVR2, estimata la numai 47 la suta, potrivit unei declaratii din mai 2003 a (ex-)ministrului Comunicatiilor în fata Parlamentului. În realitate, multumita operatorilor de cablu, accesul la TVR 2 este estimat la un nivel mult mai mare, aproape de 80 la suta. În 2002, (ex-)Ministerul Comunicatiilor a lansat un proiect experimental de televiziune digitala în valaore de 700.000 de euro. În ianuarie 2002 a fost inaugurat cun centru de comunicatii la Cheia, care transmite digital trei programe de televiziune si, ocazional, evenimente speciale cum ar fi campionatele sportive. În prezent, programele transmise de la centrul din Cheia pot fi receptionate în Statele Unite si Canada. Fostul ministru Nica a anuntat ca exista în pregatire alte proiecte similare, care sa transmita trei canale de televiziune si patru de radio, în patru mari orase, unde se crede ca puterea de cumparare a cetatenilor este mai mare, ceea ce le -ar permite cumpararea de televizoare mai sofisticate, capabile sa receptioneze programele digitale. Nu exista detalii disponibile despre aceste proiecte. “România ar putea introduce televiziunea digitala pâna în 2007”, a estimat Nica.206 Nu este clar daca s-a referit la eliminarea televiziunii analoge si trecerea la cea digitala sau la lansarea noilor proiecte experimentale. Ca un actor concurential pe piata telecomunicatiilor, SNR ar trebui sa se afle sub controlul unei autoritati neutre si independente, sustin unii experti. Atâta vreme cât detine controlul asupra SNR, statul poate fi suspectat ca ofera avantaje companiilor sale. De fapt, principala problema rezida în lipsa de autonomie a Agentiei Nationale de Reglementare în Comunicatii (ANRC), care controleaza direct SNR. Presedintele ANRC este numit direct de catre primul-ministru. Expertii în televiziune si tehnologia comunicatiilor din România nu sunt optimisti în ceea ce priveste lansarea televiziunii digitale. Ei sunt de parere ca digitalizarea presupune investitii substantiale. Mai mult, ea trebuie precedata de dezbateri serioase, cu participarea tuturor partilor interesate: televiziuni, autoritati de reglementare, guvern si organizatii ale societatii civile. În afara proiectului pilot de la Cheia, guvernul nu a dat publicitatii nici un plan, studiu de fezabilitate sau strategie de digitalizare. Dezbaterea publica pe tema digitalizarii este practic inexistenta. Opiniile în interiorul comunitatii de experti si practicieni a pus în lumina existenta a doua curente contrare. Pe de o parte, un grup de experti optimisti crede în cresterea si raspândirea rapida a noilor tehnologii. De exemplu, directorii Pro Tv cred ca televiziunea digitala va reusi. “televiziunea digitala are mari sanse de dezvoltare în România, caci piata româneasca de televiziune este foarte receptiva la nou”, a declarat pentru EUMAP Maria Apostol, director de PR al Pro TV. Pe de alta parte, multi profesionisti de media cred ca digitalizarea va fi amânata din cauza lipsei fondurilor necesare pentru implementarea unor sisteme atât de costisitoare. Digitalizarea presupune investitii de proportii nu numai în infrastuctura de transmisie, ci presupune costuri si pentru utilizatori. Dan Georgescu, fost consilier al minstrului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, în prezent presedinte al Asociatiei Operatorilor de Telecomunicatii, a subliniat ca introducerea televiz iunii digitale va presupune ca toti utilizatorii sa-si înlocuiasca televizoarele actuale cu unele mult mai sofisticate si mult mai scumpe. Acesta este principalul obstacol în calea introducerii televiziunii digitale, a adaugat el. Pentru ca este cunoscut ca digitalizarea presupune eforturi financiare la trei niveluri – cel al infrastucturii de stat, cel al televiziunilor si cel al

206 Articol neatribuit, “SNR promite televiziune digitala”, în Comunicatii Mobile, disponibil la http://www.comunic.ro/article.php/SNR_promite_televiziune_digital%C4%83/747/ (accesat la 17 aprilie 2005).

Versiune provizorie

utilizatorilor – autoritatile române nu au lansat nici o dezbatere pe acest subiect. Presedintele CNA, Ralu Filip, a declarat ca este “prea scump”. La 19 aprilie 2005, Grupul iNES a lansat un proiect pilot de televiziune digitala, numit proiectul IPTV. Gratie tehnologiei Fiber to the Home (FTTH) pe care o utilizeaza, IPTV furnizeaza imagini de înalta rezolutie, un numar nelimitat de canale si continut digital, produse video la cerere (video-on-demand, VOD), nPVR (network personal video recorder) si posibilitati multiple de programare.207 În acelasi timp, Astral a lansat un proiect experimental de furnizare a semnalului digital transmis pe cablu pentru clientii sai din 12 orase si a anuntat ca sistemul va permite plata în functie de vizionare. 8. CONCLUZII Într-o societatea în care sistemul politic si mediul de facaeri sunt profund afectate de o coruptie extrem de raspândita, canalele mediatice independente pot cu greu supravietiu si sunt silite sa accepte tot felul de compromisuri pentru a putea functiona. Nici una dintre televiziunile private nu obtine profit, functionând pe o piata în care veniturile din publicitate sunt putine si mediul socio-economic nu este foarte stabil. Investitorii se tem de schimbarile bruste ale politicilor de stat. Sistemele legislative si de reglementare, de exemplu, pot fi supuse oricând influentelor politice. Toti acesti factori cresc nivelul general de risc de afaceri. O problema majora ramâne lipsa transparentei în ceea ce priveste capitalul din spatele canalelor de televiziune. Nici una dintre televiziunile comerciale nu depune un raport financiar anual. Singurele cifre disponibile sunt cele incluse în bilanturile contabile depuse la autoritatile fiscale, dar acestea nu spun prea multe despre sursele de finantare. În urma cu doi ani, informatiile referitoare la datoriile fata de stat ale canalelor de televizine erau considerate tabu. În cele din urma, Ministerul Finantelor a dat publicitatii aceste cifre. Cu toate acestea, înca nu exista un sistem care sa permita verificarea surselor de lichiditati ale posturilor. Destul de des, originea banilor cu care functioneaza televiziunile poate fi identificata numai urmarind conturile investitorilor straini. De exemplu, presa a descoperit existenta unor transferuri bancare dubiouase între stat si conturile lui Cristian Burci, un important baron de media din România, analizând rapoartele anuale ale SBS Broadcasting, unul dintre asociatii principali ai Prima Tv. Pentru a-si ascunde si mai bine adevaratii proprietari, un numar din ce în ce mai mare de televiziuni sunt înregsitrate în jurisdictii off-shore, în care este foarte dificil sa identifici structura de actionariat. Exista suspiciuni serioase legate de faptul ca adevaratii actionari se ascund sub identitatile unor persoane figurative, care apar mentionate în firmele offshore. Aceste companii cu identitate obscura detin canale relativ nou aparute, precum Realitatea TV sau, pâna la preluarea de catre SBS, Radio Kiss FM. Lipsa de transparenta a proprietatii poate deveni periculoasa. Întîi, pentru ca ea poate ascunde conexiuni politice sau legaturi de afaceri dubioase. În al doilea rând, pentru ca, fara informatii reale asupra prorietarilor, gradul de concentrare a proprietatii nu poate fi urmarit, în pofida prevederilor legale clare si stricte în acest domeniu. Cel mai probabil, concentrarea pe piata audiovizualului va creste în urmatorii ani. Este de asteptat ca numai doua sau trei companii private sa ajunga sa controleze întreaga piata în viitorii zece ani, dar cine va putea verifica acest lucru? Formatele de televiziune specializate care se adreseaza unor nise de audienta au mai multe sanse de supravietuire, dar dezvoltarea lor depinde de masura în care proprietarii lor le vor crea conditii reale de crestere, în baza unor strategii pragmatice, pe termen lung. Pâna în prezent, canalele de

207 Lansare iNES, Bucuresti, 18 aprilie 2005.

Versiune provizorie

nisa nu s-au bucurat de un succes prea solid. De exemplu, televiziunea cu format integral de stiri Realitatea TV a atins cu greu o audienta de 3 la suta în zonele urbane si de 2 la suta pe ansamblul tarii. Un alt pariu câstigator pe piata televiziunilor, în viitorul apropiat, este reprezentat de televiziunile locale, care sufera în prezent de o lipsa acuta de fonduri si de profesionisti. Cu toate acestea, în anii care vor veni, televiziunea locala poate deveni o buna optiune de investitii. Presiunea din partea veniturilor din publicitate are un efect negativ asupra independentei editoriale. În plus, publicitatea de la companiile si institutiile de stat catre media este un alt instrument care întareste dependenta canalelor mediatice de interesele economice si politice. Piata de publicitate cunoaste una dintre cele mai rapide rate de crestere din Europa de Est, cu o crestere a veniturilor pentru televiziune de 25 – 30 la suta în 2003. Sunt estimari ca piata va creste înca si mai rapid dupa ce România va adera la UE, în 2007/2008, daca toate criteriile de aderare sunt îndeplinite. Odata cu integrarea în UE, mediul politic si de afaceri se va stabiliza, datorita, în parte, legislatiei europene. De asemenea, actorii de pe piata audiovizualului estimeaza cresteri constante în anii de dupa aderare, conform unor modele deja demosntrate de statele care au aderat în 2004. Cresterea pietei de publicitate si investitiile mai mari în media vor consolida situatia financiara a radiodifuzorilor. Cu cât economia va fi mai stabila si mai sanatoasa, cu atât mai mult vor fi interesate companiile din România în stirile obiective si în jurnalismul de investigatie. Dar o economie sanatoasa este de neconceput în lipsa unei politici anti-coruptie puternice, credibile si sustinute. Construirea unei democratii solide în România ar trebui sa porneasca de la sectorul mass-media. Televiziunile ar trebui sa-si intensifice eforturile de a deveni transparente si credibile, dar exista o provocare care se poate dovedi dificila: instaurarea pe ecrane a unui jurnalism obiectiv si profund. Desi greu de atins, acest obiectiv poate fi singura modalitate de a face ca mass-media sa joace rolul de câine de paza pe care trebuie sa-l îndeplineasca într-o societate democratica. Toate aceste efoturi nu vor fi suficiente în lipsa unei transparente maxime a datelor referitoare la proprietatea asupra mijlocaleor de informare si asupra surselor lor de venituri. Cresterea productiei independente ar putea, de asemenea, conduce la cersterea încrederii publicului în presa. Sprijinirea jurnalismului freelance este o chestiune importanta. Jurnalistii prost platiti pot accepta orice compromis si vor putea fi cenzurati prin diferite clauze de confidentialitate.

Versiune provizorie

9. RECOMANDARI 9.1 Politici

1. Consiliul National al Audiovizualului (CNA) trebuie sa organizeze o dezbatere publica, cu participarea tuturor partilor interesate, inclusiv a societatii civile, înaintea adoptari oricaror decizii importante care îi afecteaza pe radiodifuzori.

2. Parlamentul trebuie sa se consulte cu Consiliul National al Audiovizualului (CNA) si

cu societatea civila la adoptarea sau amendarea legislatiei de media.

3. Organismele de reglementare si cele legislative trebuie sa adopte o noua strategie care sa specifice procedurile presupuse de digitalizarea televiziunii astfel încât libera circulatie a informatiei sa fie asigurata.

9.2 Autoritatile de reglementare (CNA si IGCTI) Diversitate si transparenta în mass media

4. Consilul National al Audiovizualului (CNA) trebuie sa îi oblige pe candidatii la obtinerea unei licente de emisie sa îsi dezvaluie proprietarii si, în special, sa faca publica identitatea actionarilor.

5. Consiliul National al Audiovizualului (CNA), în cooperare cu Consiliul Concurentei,

trebuie sa puna în aplicarea legislatia privind evitarea concentrarii prorpietatii de media si proprietatea încrucisata. Cele doua institutii trebuie sa raspunda pentru îndeplinirea acestei atributii.

6. Consiliul National al Audiovizualului (CNA) trebuie sa monitorizeze transferurile de

licente de emisie si miscarea actiunilor în companiile care detin astfel de licente, pentru a preveni concentrarea de proprietate.

7. Consiliul National al Audiovizualului (CNA) trebuie sa publice lunar cotele de

audienta ale tuturor televiziunilor, pentru a consolida transparenta pietii audiovizualului.

Independenta

8. Guvernul trebuie sa asigure autonomia organismului care gestioneaza spectrul de frecvente, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiilor (IGCTI), prin schimbarea procedurii de numire a directorului, astfel încât numirea acestuia sa nu mai cada în atributiile primului-ministru.

Televiziunile locale

9. Consiliul National al Audioviuzualului (CNA) trebuie sa monitorizeze structurile de proprietate si sursele de finatare ale televiziunilor locale.

10. Consiliul National al Audovizualului (CNA) trebuie sa monitorizeze continutul

programelor televiziunilor locale pentru a se asigura ca îndeplinesc parametrii din licenta.

9.3 Radiodifuzorii publici si privati

Versiune provizorie

11. Radidifuzorii trebuie sa sustina promovarea politicilor privind educatia si cultura, prin crearea unui fond de sprijin pentru programele TV de calitate, care sa fie administrat de un organism privat si independent.

12. Parlamentul trebuie sa initieze amendarea Legii 187/1999 pentru a obliga

televiziunile publice si private sa faca publice numele angajatilor lor care au colaborat cu Securitatea.208

9.4 Serviciile publice de radio si televiziune (SRR si SRTV) Independenta

13. Paralamentul trebuie sa adopte masuri pentru amendarea legii SRR si SRTV pentru a asigura independenta si eficienta celor doua institutii.

14. Parlamentul trebuie sa adopte acele schimbari legislative care garanteaza pozitia

independenta a serviciilor publice de radio si televiziune. Toate segmentele societatii trebuie sa fie reprezentate în Consiliile de administratie ale SRR si SRTV.

15. Parlamentul trebuie sa adopte schimbari în legislatie care sa introduca criterii de

competenta profesionala în numirea membrilor în consiliile de admin istratie ale SRR si SRTV, precum si la nivelul conducerii executive a celor doua institutii.

16. Parlamentul trebuie sa adopte schimbari în legislatie care sa separe pozitia de

presedinte de cea de director general în conducerea SRR si SRTV.

17. Parlamentul trebuie sa adopte amendamente la Legea SRR si SRTV pentru a interzice fostilor colaboratori ai Securitatii sa devina angajati ai SRR si SRTV.209

Auditul

18. Parlamentul trebuie sa adopte legislatia necesara pentru a asigura un audit financiar al activitatii conducerii si verificarea independente i editoriale a radioului si televiziunii publice.

19. Societatea civila trebuie sa continue sa organizeze dezbateri constante asupra

modului în care mediile publice de informare îsi îndeplinesc misiunea, invitând toate partidele politice, reprezentanti ai autoritatilor de reglementare, ai parlamentului, ai altor institutii relevante.

9.5 Radiodifuzorii privati

208 Articolul 2 (n) al Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar prevede ca publicul are dreptul de a fi informat, “la cerere, în legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite în urmatoarele demnitati sau functii: [...] membru în consiliile de administratie ale societatilor publice de radio si de televiziune, patron, director, redactor-sef, redactor în serviciile publice sau private de televiziune, radio sau presa scris a, analisti politici si asimilatii acestora, dupa caz;”. Cu toate acestea, legea nu îi obliga pe radiodifuzori sa dezvaluie numele angajatilor care au colaborat cu Securitatea. 209 Potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare (ROF) al TVR, fostii colaboratori sau angajati ai Securitatii nu au voie sa lucreze în TVR. Cu toate acestea, respectiva prevedere a fost aplicata arbitrar pâna în momentul de fata.

Versiune provizorie

Transparenta

20. Consiliul National al Audiovizualului (CNA) trebuie sa îi oblige pe radiodifuzorii privati sa îsi faca publice sursele de venituri.210

Posturile locale

21. Asociatiile profesionale ale jurnalistilor trebuie sa sprijine posturile locale în denuntarea presiunilor si cenzurii exercitate de catre autoritatile locale si de catre diferitele grupuri de interese politice sau de afaceri.

22. Radiodifuzorii locali si agentiile de publicitate trebuie sa coopereze pentru stabilirea

unui sistem unificat pentru masurarea audientelor canalelor locale si sa contribuie la acoperirea costurilor de implementare a acestuia. Introducerea unui astfel de sistem va ajuta televiziunile locale sa se califice pentru obtinerea unor contracte de publicitate.

210 Potrivit Constitutiei României, “legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii”, Constitutia României, articolul 30, paragraf (5).