Tema 3. Managerul şi stilurile de management1. Managerul, calităţile managerului.

2. Rolurile manageriale după Mintzberg.

3. Conceptul de stil de conducere şi factorii de influenţă.

4. Tipologia cadrelor de conducere.

5. Profilul psiho-socio-profesional al conducătorului.

1.Managerul, calitățile managerului.Managerul este persoana angajate in statele unei organizatii, investita cu autoritate si responsabilitati inclusiv cu dreptul de a da dispozitii subordonatilor/subalternilor.Managerul este persoana cu o pregatire temeinica capabila sa genereze si sa implementeze noi idei.

Sarcinile managerului: gestioneaza sub aspect strategic organizatia in conformitate cu misiunea si obiectivele

preconizate; contribuie la dezvoltarea relatiilor interumane si la crearea unui climat favorabil de munca; conlucreaza cu si prin alti oameni; asigura directionarea activitatilor in functiile si domeniile de munca si a produselor firmei;

Misiunea principala a managerului: promovarea scopurilor si obiectivelor prestabilite; realizarea unei afaceri profitabile; atragerea clientilor la sumarea unor responsabilitati ca producerea si serviciile sa fie oferite in

cantitatea si calitatea contractuate.

Munca managerului se divide in:1) intelectuala;2) logica;3) emotiva;4) organizatorica.

Principalele functii executate de manager:1. lucreaza cu si prin alti oameni;2. sunt responsabili atat pentru activitate personala, cat si pentru activitatea subalternilor;3. asigura un echilibru intre scopurile si prioritatile aflate in competitie;4. gandesc analitic si conceptual;5. activeaza ca mediatori;6. sa procedeze cu tact;7. reprezinta un simbol;8. i-au decizii eficiente;9. directionarea #;10. satisfacerea salariatilor;11. perpetuarea firmei, a conduce eficient;12. sa contribuie la dezvoltarea comunitatii.

1

Calitatile managerului: 5C

1. capacitate;2. cooperare;3. constiintiozitate;4. curiozitate;5. creativitate.

După nivelurile manageriale, managerii pot fi divizaţi în 3 grupe. 1. Managerii inferiori.2. Managerii medii.3. Managerii superiori.

Schema 1. Structura ierarhică a 3 tipuri de manageri.

1.Managerul inferior. Lower. Managerii inferiori, conducătorii celulei de jos a ierarhiei de conducere, sau conducători operaţionali, care conduc direct muncitorii, personalul de executare. Managerii inferiori înfăptuiesc controlul asupra îndeplinirii sarcinii de producţie. Ei port răspunderea pentru folosirea corectă a maşinilor, mecanismelor şi materiei prime. Denumirea tipică a postului: conducător de producţie, maistrul schimbului, şef de secţie, sora principală, şef de catedră. Cercetările au arătat că munca managerilor inferiori este foarte intensivă şi diversificată. Ea se caracterizează prin dese întreruperi, trecerea de la o ocupaţie, chestiune la alta, timpul îndeplinirii sarcinii e foarte mic. Timpul luării de decizii este scurt şi realizarea se înfăptuieşte în mod operativ (până la 2 săptămâni).

Maistrul cheltui mult timp pentru contactele cu subalternii, iar contactele cu conducătorii de acelaşi nivel sunt reduse.

Managerii inferiori

Managerii mediiManagerii

Managerii superiori

Nivelul tehnic

Nivelul dirijării

Nivelul instituţional

Middle

Top

Lower

Manager Dirijare Comunicare

2

Schema 2. Managerii nivelului inferior.

2.Managerii medii. Midll. Munca managerilor inferiori se coordonează şi se controlează de către managerii medii. în ultimii ani

numărul managerilor medii din majoritatea firmelor a crescut şi au devenit destul de importanţi pentru conducerea organizaţiei.

Managementul nivelului mediu.

În organizaţiile mari conducătorii nivelului mediu sunt divizaţi în două subgrupe. Prima se numeşte nivelul de sus al grupei medii şi nivelul de jos. De aici rezultă, că apar 4 niveluri de bază ale dirijării:

top-nivelul superior; midl-nivelul de sus; midl-nivelul de jos; lovre-nivelul inferior.

Posturile tipice ale managerilor medii sunt: şeful subdiviziunii în business, decan, conducătorul ce se ocupă cu realizarea pe regiuni sau ţară, şi director al filialei.

Caracterul muncii managerilor medii este foarte variat şi specific în fiecare organizaţie. în unele organizaţii conducătorilor li se acordă o responsabilitate foarte mare, egalând lucrul lor cu top management, în altele lucrul se reduce la activitatea pur funcţională.

Managerul mediu este, de regulă, şi şeful subdiviziunii. Activitatea lui este legată de lucrul subdiviziunii. Aşa şeful subdiviziunii de producţie înfăptuieşte coordonarea şi dirijarea conducătorilor nivelului inferior, analiza datelor despre productivitatea muncii, contacte cu inginerii care elaborează producţie nouă. Şeful secţiei relaţiilor externe, cea mai mare parte a timpului o cheltui pentru prelucrarea corespondenţei, convorbiri şi şedinţe, consfătuiri.

Managerii medii menţin legătură între top şi lower management. Ei pregătesc informaţia pentru adoptarea deciziei de către conducătorii superiori şi transferă aceste decizii sub formă de sarcini specifice şi concrete conducătorilor inferiori.

Contactele între midl manager în cadrul firmei se fac sub formă de convorbiri orale - 89% din timp, după unele cercetări, midl manageri numai 34% din timp rămÎn singuri. Managerii nivelului mediu, ca grupă socială, în primul rând, suferă de la schimbările tehnologice şi economice. Computatoarele personale au lichidat careva funcţii ale lor, contopirile corporative au adus la micşorarea numărului managerilor medii.

Conducătorul secţiei de vânzări

Conducătorul secţiei de producţie

Planificarea modificărilor

Soluţionarea situaţilor de

conflict

Manager de nivel mediu

Conducerea de structuri organizatorice alternative

Autoritate şi putere

3

Aşa în ultimii ani Firma "Kraisler" a micşorat nivelul mediu al managementului cu 40%, "Craun Zelerban" - cu 20%.

3.Managerii superiori. Top management.Top management după numărul managerilor este foarte limitat. Postul tipic în business - preşedintele

Consiliului, vicepreşedinte. în armată - general, în slujba de stat - ministru, rector, prorector.Managerii superiori răspund de luarea deciziei importante pentru organizaţie. De ei depinde strategia

firmei. Managerul ce ocupă acest post îndeplineşte în timpul zilei o muncă enormă foarte intensă. Cauza principală a ritmului intensiv constă în acea că munca managerului superior nu este limitată de un hotar aşa ca munca unui realizator, care trebuie să vândă un anumit număr concret de mărfuri sau să execute un anumit număr de sunete (telefon). De aceea, managerul superior nu poate fi sigur că a terminat la timp şi cu succes lucrul său. Fiindcă mediul ambiant şi situaţia economică se schimbă permanent, tot timpul există riscul eşecului. De aceea săptămâna de lucru a managerului superior, de regulă, e de 60-80 ore.

Schema 3. Repartizarea cheltuielilor de timp ale managerului superior.

2. Rolurile conducătorilor (managerilor). Rolul reprezintă un şir de reguli de comportare, care corespunde organizaţiei concrete, sau

postului concret.Managerul, ocupând un anumit post în calitate de conducător al unei subdiviziuni organizatorice, e

nevoit să îndeplinească unele roluri, care nu depind în mod direct de personalitatea managerului, ci de funcţiile postului dat.

Personalitatea managerului poate influenţa asupra caracterului interpretării rolului, dar nu a conţinutului.

Henry Mintzberg a studiat comportamentul unui mare numar de manageri si a ajuns la concluzia ca exista 10 roluri fundamentale pe care le joaca managerii, grupate, dupa natura lor, în trei mari categorii: interpersonale, informationale si decizionale:

Cele 10 roluri, determină volumul şi conţinutul lucrului managerial în orice organizaţii, caracteristica lor e dată în tabela 3.

Zece roluri manageriale după Minţberg

Rol Descrierea rolului Tipul(caracterul)

59%22%

10%6% 3%

Consfătuiri planificate, în-tâlniri

Lucru cu corespondenţa

Întâlniri neplanificate

Convorbiri telefonoce

Depasări, vizite

4

Activitatii

I. Rolurile interpersonale

1. Manager, conducător principal, şef nominal

Conducător simbolic obligaţiile căruia poartă un caracter juridic sau social

Participarea la ceremonii, activităţi care sunt obligatorii conform postului, primirea, semnarea unor documente

2. Lider

Responsabil de motivarea şi activitatea subalternilor, răspunzător de angajarea, pregătirea lucrătorilor, obligaţii cu privire la perfecţionarea sistemului de apreciere şi remunerare a lucrătorilor

Practic toate funcţiile de dirijare. Planificarea, organizarea, controlul, coordonarea, comanda

3. Reţea de legătură

Asigurarea lucrului de corespondenţă economică şi relaţiilor de afaceri

Prelucrarea corespondenţei, participarea la consfătuiri, şedinţe, consilii, etc. Relaţiile externe ale firmei

II. Rolurile informative

1. Destinatar al informaţiei Monitor

Caută şi primeşte informaţie deversă (de fiecare zi), specială. Primind informaţia activează succesiv – ca centru de bază al informaţiei interne şi externe

Prelucrarea corespondenţei, menţinerea contactelor pentru analiza informaţiei dărilor de seamă, etc.

2. Emitent al informaţiei

Transmite informaţia primită din izvoare externe sau de la subalterni, altor membri ai organizaţiei; o parte de informaţie este de tip factologic pentru formarea altei informaţii

Trimiterea corespondenţei prin organizaţii pentru a primi informaţia inversă, contacte de recrutare pentru transmiterea informaţiei (convorbiri, întruniri)

3. Reprezentant. Simbol.

Transmite informaţia pentru contracte externe ale organizaţiei conform planului, politicii, activităţii, rezultatelor. Acţionează ca expert în acest domeniu.

Participă la adunări prin poştă, declaraţii orale, telefonice, organizarea întrunirilor, susţinerea rapoartelor.

III. Rolurile decizionale.

1. întreprinzător.

Caută posibilităţi în cadrul organizaţiei şi din afară; realizează proiecte care duc la schimbarea organizaţiei. Controlează elaborarea şi realizarea deciziilor.

Participă la adunări de apreciere a strategiei organizaţiei; analiza situaţiei; elaborarea planurilor ce duc la perfecţionarea şi elaborarea noilor tipuri de producţie.

2. Lichidatorul încălcărilor. Manager – revizor. Control.

Răspunde de acţiunile de corectare când organizaţia admite greşeli, perioade de crize neaşteptate.

Analiza problemelor operative şi strategice. Probleme de criză. Rezolvarea conflictelor. Adaptarea la situaţii neprevăzute.

3. Repartizatorul resurselor. Repartizarea resurselor organizaţiilor ce practic se reduce la luarea şi aprobarea tuturor hotărârilor în firmă pentru

Elaborarea graficelor, programarea lucrului subalternilor.

5

alocarea resurselor.

4. Manager de tratative.Răspunzător de prezenţa organizaţiei la toate tratativele şi negocierile importante.

Ducerea tratativelor, negocierii, vânzărilor, etc.

Stiluri de management

Modul de concepe şi realiza procesul de conducere variază de la o conducător la altul şi este legat de

calităţile şi personalitatea exercitantului şi se exprimă prin stilul de conducere.

Stilul este felul propriu de a se exprima al unei persoane, o manieră de lucru, un mod sau altul de a fi

, de a acţiona, de a se comporta.

Conform opiniei lui K.Lewin în funcţie de exercitarea autorităţii manageriale avem:

stil autoritar – refuză orice sugestie din partea subalternilor, fapt ce duce la rezistenţă, apatie şi

micşorarea interesului acestora. Conducătorul singur determină activitatea grupului, este un control şi

supraveghere strictă. Fluxurile comunicaţionale sunt preponderent descendente Stil relativ efectiv la

rezolvarea obiectivelor simple, dar generator de tensiuni şi frustrări. În absenţa managerului randamentul

grupului scade. Puterea managerului se bazează pe autoritate, constrângere, recompensă.

stil democratic –practică delegarea competenţelor adică admite participarea subalternilor atât la

stabilirea obiectivelor, cât şi la distribuirea sarcinilor ceea ce în final contribuie la reducerea tensiunilor

interpersonale şi participare activă cu interes sporit a subalternilor în muncă. Comunicarea este bilaterală.

Climat socio – afectiv plăcut. Influenţa se bazează pe puterea de expert şi carizmă. Necesită relativ mult

timp.

stil permisiv (laisser-faire) – evitarea intervenţiilor în organizarea şi conducerea grupului – conducere

spontană. Toleranţă exagerată faţă de subordonaţi, nu impune şi nu poate menţine disciplina. Nu este clară

poziţia sa. Subalternii au un moral scăzut. Comunicarea este orizontală.

După criteriul atitudinea faţă de responsabilitate deosebim:

stil repulsiv – refuză promovarea lor în funcţii de conducere în baza unor complexe şi o redusă

încredere în forţele proprii

stil dominant – comportament orientat la ocuparea funcţiilor cât mai înalte în ierarhie, corespunde

persoanelor dinamice şi active care în adoptarea deciziilor doresc să-şi impun părerea , dar care în caz de

nereuşită plasează responsabilitatea pe umerii subalternilor, cauzele eşecurilor le caută în exterior.

Acţionează cu fermitate.

stil indiferent – imagine realistă despre sine şi despre ceilalţi. Lipsa interesului pentru evoluţia pe scara

ierarhică. Sunt pe poziţii de egalitate cu colaboratorii.

Factorii care determină tipul şi stilul de management sunt

6

1. Tipul sistemului de conducere. Sistemul colectiv de conducere va cere un stil democrat de

management, iar sistemul individual va duce la conturarea unui stil autoritar

2. Personalitatea cadrului de conducere

3. Potenţialul şi personalitatea subalternilor

4. Natura proceselor de muncă în colectiv.

5. Cultura firmei.

Rezultatul actiunii factorilor mentionati conditioneaza existenta mai multor tipuri si stiluri de conducere

Prin tip de conducator e necesar de înteles ansamblul de caracteristici principale referitoare la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere. În literatura de specialitate, tipurile de conducator variaza de la un specialist la altul Astfel francezul Calvin delimiteaza 10 tipuri de conducatori: organizator, participativ, întreprinzator, realist, maximalist birocrat, demagog, tehnocrat, oportunist, utopist. Profesorul american Davis - 4 tipuri: autocrat, custodial, sportiv si colegial

Polonezul Starosciak - 2 tipuri: autocrat si democrat, iar rusul Vendrov stabileste mai multe tipologii ale cadrelor de conducere dupa urmatoarele criterii:1) dupa intensitatea muncii si gradul de organizare a lucrarilor efectuate de subalterni: 3 tipuri: conducatorul care face totul, care nu face nimic, care face exact cât e necesar;

2) dupa modul de luare a deciziilor: conducatori care iau decizii exclusivsinguri, care îsi consulta în prealabil subalternii, si se bazeaza pe propunerilesubalternilor, nu participa în procesul decizoriu;

3) dupa atitudinea si comportamentul conducatorilor fata de personal -autocrat, liberai, democrat.

Unii cercetatori au evidentiat si tipuri nedorite, asa D.Dalena si R.Henderson evidentiaza:

- vesnic nemultumit, "bun de gura", certaret, subaprecîaza munca depusa si rezultatele obtinute de subalterni;

- arogant - care se crede atotstiutor, inspira teama subalternilor;

- exploziv - care de câte ori este întrebat ceva;

7

- explodeaza, se enerveaza, tipa la subalterni;

- infidel - (nu se tine de cuvânt) - ia decizii contradictorii.

Fiecarui tip de conducator îi corespunde un anumit stil de conducere -manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor în relatiile cu subalternii, colegii si sefii sai (e o notiune mai personala, pur individuala).

8