7
 Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei  Specializarile: Pedagogia invatamantului primar si prescolar  Psihopedagogie speciala Curs de Fundamentele psihopedagogiei speciale (2010-2011) Anul I, semestrul I Tema 6: Psihopedagogia copiilor cu dizabilităţi intelectuale (deficienţe mintale)  Structura - Terminologia şi definiţie - Cauzele deficienţelor mintale (dizabilităţilor intelectuale) - Semne/indicatori de avertizare - Observaţii generale privind dezvoltarea şi educaţia copiilor cu d.m. 6.1 Terminologia şi definiţie  a) Terminologia Sintagma ‘deficienţe mintale’ (d.m.), este folosită inca de majoritatea specialiştilor din România, alternativ cu ‘handicap mintal’ (introdus şi în legislaţia de după 1990 în ţara noastră, utilizat de mai ales de Gh. Radu), deşi acesta (handicapul) are şi alte conotaţii dar este folosit sinonim cu deficienţa intelectuală (de intellect), concepte utilizate de alţi autori (E.Verza). Pe plan internaţional concepte similare sunt: - întârzierea mintală/retardul mintal (America de Nord) – deja modificata recent in dizabilitate intelectuala; - tulburarea de dezvoltare (SUA); - dificultaţi/dizabilităţi severe de învăţare (Anglia) - dizabilitatea intelectuală  termenul cel mai nou, care tinde să-i înlocuiască pe ceilalţi – in Europa si SUA, in terminologia UE. Exista alţi termeni echivalenti, care sunt învechiţi si tot mai puţin utilizaţi deoarece nu mai corespund viziunii actuale despre dizabilitate, care in esenta se refera la respectarea drepturilor si demnitatii umane a acestora, deci folosirea lor poate fi apreciata ca o discriminare - ca de exemplu: debilitatea mintală (fr.), oligofrenia (rus., medicalizat) etc. b) Definiţia  Definiţia nor d-americană a întâ rzierii mintale (1992) ‘Întârzierea mintală se refer ă la limitări substanţiale ale nivelului de funcţionare actuală. Se caracterizează prin funcţionare intelectuală semnificativ sub medie, care se manifestă concomitent cu limitări asociate în două sau mai multe dintre următoarele arii de abilităţi adaptative: - comunicare; - autoservire; - viaţa acasă (în gospodărie); - abilităţi sociale; - viaţa în comunitate; - autodirecţionarea (independenţa, autonomia); -  sănătatea şi securitatea personală; - capacitatea de învăţare teoretică; - timpul liber; - munca. 1

Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 1/7

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Specializarile: Pedagogia invatamantului primar si prescolar 

 Psihopedagogie specialaCurs de Fundamentele psihopedagogiei speciale (2010-2011) Anul I, semestrul I

Tema 6: Psihopedagogia copiilor cu dizabilităţi intelectuale (deficienţe mintale)

 Structura

- Terminologia şi definiţie- Cauzele deficienţelor mintale (dizabilităţilor intelectuale)- Semne/indicatori de avertizare- Observaţii generale privind dezvoltarea şi educaţia copiilor cu d.m.

6.1 Terminologia şi definiţie

  a) TerminologiaSintagma ‘deficienţe mintale’ (d.m.), este folosită inca de majoritatea specialiştilor din

România, alternativ cu ‘handicap mintal’ (introdus şi în legislaţia de după 1990 în ţara noastră,utilizat de mai ales de Gh. Radu), deşi acesta (handicapul) are şi alte conotaţii dar este folosit sinonimcu deficienţa intelectuală (de intellect), concepte utilizate de alţi autori (E.Verza). Pe planinternaţional concepte similare sunt:- întârzierea mintală/retardul mintal (America de Nord) – deja modificata recent in dizabilitate

intelectuala;- tulburarea de dezvoltare (SUA);- dificultaţi/dizabilităţi severe de învăţare (Anglia)- ‘dizabilitatea intelectuală – termenul cel mai nou, care tinde să-i înlocuiască pe ceilalţi – in

Europa si SUA, in terminologia UE.Exista alţi termeni echivalenti, care sunt învechiţi si tot mai puţin utilizaţi deoarece nu mai

corespund viziunii actuale despre dizabilitate, care in esenta se refera la respectarea drepturilor sidemnitatii umane a acestora, deci folosirea lor poate fi apreciata ca o discriminare - ca de exemplu:debilitatea mintală (fr.), oligofrenia (rus., medicalizat) etc.

b) Definiţia Definiţia nord-americană a întâ rzierii mintale (1992) ‘Întârzierea mintală se referă la

limitări substanţiale ale nivelului de funcţionare actuală. Se caracterizează prin funcţionareintelectuală semnificativ sub medie, care se manifestă concomitent cu limitări asociate în două saumai multe dintre următoarele arii de abilităţi adaptative:

- comunicare;- autoservire;- viaţa acasă (în gospodărie);- abilităţi sociale;- viaţa în comunitate;- autodirecţionarea (independenţa, autonomia);-  sănătatea şi securitatea personală;- capacitatea de învăţare teoretică;- timpul liber;- munca.

1

Page 2: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 2/7

 Întârzierea mintală se manifestă înainte de vârsta de 18 ani"( * ) dar, dupa unii autori, numai devreme de 5 ani…COMENTARIU!

Aplicarea acestei definiţii are la bază 4 premise esenţiale:• Evaluarea validă ia în considerare diversitatea lingvistică şi culturală , ca şi diferenţele de

comunicare şi factorii legaţi de comportament .•    Limitările din sfera adaptativă apar în contextul unui mediu comunitar tipic, pentru vârsta

individului şi a semenilor şi se raportează la nevoia individualizată de sprijin a persoanei.•    Limitările adaptative specifice coexistă, adeseori, cu calităţi (forţe) în alte abilităţi

adaptative sau capacităţi personale.• Cu sprijin adecvat, pe o perioadă susţinută de timp, nivelul de funcţionare în viaţă al 

 persoanei cu întârziere mintală, în general se îmbunătăţeşte.

Această definiţie, ca şi majoritatea definiţiilor din ultimele decenii, nu mai asimilează deficienţa mintală cu o boală (deşi poate fi consecinţa ei), ci o consideră pur şi simplu un mod diferitde organizare şi funcţionare mintală (Păunescu C., 1976, 1977).

Boala mintală (psihica) este diferită de dizabilitatea intelectuala (deficienta) mintală, dar, din

 păcate, s-a făcut multă vreme - şi încă se mai face - confuzie între ele. Spre deosebire de persoana cudeficienţă mintală, o persoană bolnavă mintal (de pilda schizofrenie, epilepsie etc) poate avea ointeligenţă obişnuită sau chiar peste medie, dar, din diferite motive, conduita ei devine bizară, cutoate că ea ştie cum să se comporte normal.

Definiţia americană din 1992 este congruentă cu mişcarea crescândă a drepturilor de participare şi incluziune socială (învăţământului integrat şi/sau incluziv - şi pentru elevii cu d.m.)

6.2 Cauzele deficienţelor mintale (dizabilităţilor intelectuale) pot fi multiple.

Cauzele se pot grupa în cinci tipuri (după Ghidul UNESCO, 2001):  Afecţiuni genetice – apar în momentul concepţiei.

 Afecţiuni intrauterine - bolile infecţioase de care suferă mama în timpul sarcinii pot să afectezedezvoltarea intrauterină a fătului  Afecţiuni la naştere sau imediat după naştere - lipsa de oxigen, naşterea prematură sau sub

greutatea normală şi icterul;  Accidente şi boli 

 – loviturile la cap în urma unor căzături sau accidente – o serie de boli infecţioase cum sunt malaria cerebrală şi meningita; – accesele repetate de apoplexie şi malnutriţia.

Cauze psihosociale – copiii care cresc într-un mediu lipsit de dragoste, de afecţiune şi stimulare pot să devină, în cazuri extreme, copii cu deficienţe mintale.

La un număr destul de mare de copii – peste o treime – pentru aceste deficienţe nu se poate

identifica nici o cauză.Aceeaşi cauză poate avea efecte foarte diferite asupra copiilor. De exemplu, un copil care se

naşte cu sindrom Down, poate creşte şi se poate dezvolta aproape la fel ca oricare alt copil, în timp cela altul, cu aceeaşi afecţiune genetică, dizabilitatea este foarte marcată.

 Etiologia Paunescu & Musu (1997)a) Factori de ordin biologic, ereditari, genetici:

*  Mental Retardation, Definition, Classification and Systems of Supports, 9th Edition,American Association On Mental Retardation, 1992

2

Page 3: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 3/7

• factori genetici specifici* aberatii cromozomiale - sindroame numeroase, deşi rare ca incidenţă:

- Langdon Down (trisomia 21) – aberatia la cromosomul supranumerar autonom- Turner – aberatia unui cromozom sexual- Klinefelter – 47 in loc de 46 cromozomi

* sindroame datorate unor deficienţe specifice ale genelor – scleroza tuberoasa

Burneville, sindromul Sturge Weber etc* dismetaboliile (ex maladia Hunter)* disendocriniile (ex. hipertiroidismul)* anomaliile craniene (ex.microcefalia)

•    Factori ecologici• Prenatali – Boli infectioase: exemplele cele mai cunoscute sunt rubeola, varicela, sifilisul.

De asemenea, virusul HIV poate afecta dezvoltarea intrauterină a creierului- factori umorali – incompatibilitatea Rh

- factori toxici - diverse substante, medicamente, alcoolul- iradierea fatului- icterul nuclear 

• Perinatali – traumatisme obstreticale,- circularele de coordon - asfixia-  prematuritate- hemoragii- hipoglicemii

• Postnatali - meningoencefalitele- encefalitele post-infectioase- endocrinopatiile grave- infectii nutritive- traumatisme cerebrale postnatale- intoxicatii cu plumb, oxid de carbon

b) Factori psihosociali- mediu familial nevaforabil, carente afective si educative, factori socioculturali cu rol

determinant etc.

6.3 Semne (indicatori) de avertizare (Ghid UNESCO, 2001)

Aceste semne pot fi grupate în şase arii. Despre acei copii care manifestă semne din toateaceste şase arii se poate spune cu mai multă certitudine că au o deficienţă mintală. Problemele care pot să apară într-o arie, dar nu apar şi în altă arie, pot indica doar o anume dificultate/tulburarespecifică de învăţare, care se referă, de exemplu, la citit, scris sau socotit.

Vârsta copilului reprezintă doar un indicator foarte general. Cel mai bun indicator este vârstala care copilul din comunitatea respectivă ajunge să capete aceste deprinderi.

Aceşti indicatori trebuie deci utilizaţi cu precauţie, deoarece dezvoltarea copiilor cunoaştevariaţii foarte mari. La unii copii, ritmul natural de dezvoltare este mai lent decât la alţii, fără caaceştia să aibă nici un fel de deficienţă mintală. Deprivărilele pot fi cauza unei astfel de dezvoltări.Faptul că un copil trăieşte într-o comunitate multi-lingvistică poate încetini, de asemenea, ritmul dedezvoltare a limbajului, deoarece acel copil trebuie să-şi însuşească mai multe limbi, în acelaşi timp.

VORBIREAω  Nu spune “mama” (sau un cuvânt echivalent) până la 18 luni.

3

Page 4: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 4/7

ω  Nu poate numi câteva obiecte / persoane cunoscute la 2 ani.ω  Nu repetă cântece/versuri simple la 3 ani.ω  Nu vorbeşte în propoziţii scurte la 4 ani.ω  Nu este înţeles de persoane din afara familiei la 5 ani.ω Vorbeşte altfel decât alţi copii de aceeaşi vârstă.

 INTELEGEREA LIMBAJULUI ω  Nu reacţionează la propriul nume, la 1 an.ω  Nu identifică părţile feţei, la 3 ani.ω  Nu poate urmări relatări simple, la 3 ani.ω  Nu poate răspunde la întrebări simple, la 4 ani.ω  Nu poate respecta instrucţiuni simple în clasă, la 5 ani.ω Pare să aibă probleme în a înţelege ceea ce i se spune, comparativ cu copii de aceeaşi vârstă.

 JOCULω  Nu-i place să joace jocuri simple (legănat), la 1 an.ω  Nu se joacă cu obiecte cunoscute (exemplu, linguriţă sau castronel), la 2 ani.ω  Nu se joacă cu alţi copii, la 4 ani (de exemplu, de-a “v-aţi ascunselea”).ω  Nu se joacă la fel ca alţi copii de aceeaşi vârstă.

MISCAREAω La zece luni nu stă singur în picioare, fără sprijin.ω  Nu merge la 2 ani.ω  Nu-şi menţine echilibrul într-un picior, la 4 ani.ω Coordonare motorie slabă. Se mişcă altfel decât alţi copii de aceeaşi vârstă.

COMPORTAMENTULComparativ cu alţi copii de aceeaşi vârstă copilul:

ω Are o atenţie de scurtă durată.ω Are capacitate redusă de memorare.ω Este hiper-activ, agresiv sau turbulent.ω Este apatic sau indiferent.

CITITUL SI SCRISULLa vârsta de 5 ani sau după primul an de şcoală, copilul:

ω Are probleme în a copia forme, ca cercul sau pătratul.ω Are probleme în a îmbina figuri şi în a forma imagini.ω Confundă litere, de exemplu “d” cu “b”.ω Are probleme în a pune în ordine literele unui cuvânt, sau cuvintele pe planşe.ω  Nu ţine minte şi nu poate reproduce în ordine cinci cuvinte sau cifre, imediat după ce le-a auzit.

6.4 Observaţii generale privind dezvoltarea şi educaţia copiilor cu d.m.

Semnificativ pentru viziunea actuală asupra d.m. este opinia, larg răspândită, că persoanele cu dizabilităţi de învăţare sunt mai întâi fiinţe umane, care au foarte multe lucruri comunecu ceilalaţi oameni.

Clasificare psihometrică (după C/QI) – apud Gh. Radu, 1999 deficienţa mintală profundă (CI<30) deficienţa mintală severă (CI: 30-49) deficienţa mintală moderată (CI: 50-65) deficienţa mintală uşoară (CI:65-70/75)

Druţu I (1995) utilizează (încă) şi o a cincea categorie – intelectul de limită (CI: 70-85)

4

Page 5: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 5/7

 Pseudodeficienţa mintală :- dizabilităţile achiziţionate (din diverse forme de deprivare)- astenia funcţională dobândită (îmbolnaviri repetate, condiţii precare etc)- inteligenţa marginală (intelectul de limită…)- întarzierea în dezvoltarea intelectuală datorată unor deficienţe senzoriale- instabilitatea psihomotorie- lentoarea în gandire etc.Este vorba deci de simptome caracteristice şi deficienţei mintale, care sunt însă, de regulă,

reversibile, spre deosebire de dm., care este ireversibilă…(R.Zazzo)

  Specificitatea deficienţei mintale (Caracteristici definitorii)

• Vâscozitatea genetică (Inhelder, 1963)Din punct de vedere al dezvoltării cognitive, o abordare productivă poate fi de teoria lui

Piaget – privind stadialitatea dezvoltării mintale a copilului. Unul dintre discipolii marelui psiholog,Inhelder, a făcut următoarea comparaţie dintre stadiile de dezvoltare a copilului şi nivelurile de

severitate a deficienţei mintale:- Deficienţa severă si profunda - stadiul senzorio-motor (0-2 ani);- Deficienţa moderată - stadiul preoperator (2-7 ani);- Deficienţa uşoară - stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani);- Intelectul liminar (inteligenţa de limită/dificultatea specifică de învăţare) – poate atinge şigândirea formală - după 11 ani (apud Eggen şi Kauchak, 1992).Aceasta corespondenta este desigur relativa si necesita o analiza mai detaliata.Vâscozitatea genetică se referă la:- incapacitatea persoanei respective de a se desprinde de stadiile initiale ale dezvoltării

cognitive (în principal dezvoltarea raţionamentului, a gandirii abstracte);- incetinirea şi stagnarea, înainte de a atinge stadiile ulterioare de dezvoltare.

Inhelder concluzionează că ‘dezvoltarea cognitivă la d.m. este anevoioasă, fluctuantă şineterminată’.•   Heterocronia (descrisă de R.Zazzo)În unele domenii ale dezvoltării şi învăţării însă, aceşti copii au, sau pot avea, realizări

comparabile cu ale semenilor de vârstă. Unii autori vorbesc în acest context de o anumită‘dizarmonie’ în dezvoltare, manifestată prin inegalităţi în ritmurile dezvoltării diferitelor componte psihice. Inegalitatile pot avea in vedere si anumite calitati (forte) pozitive, care trebuie valorificatecorespunzator. Este oare doar o caracteristica proprie acestui grup de copii?

• Caracterul limitat al ‘proximei dezvoltari’ (Gh.Radu), limitarea fiind proporţională cugravitatea deficitului intelectual (Vigotski). O consecinţa este şi capacitatea redusă de a utilizasprijinul care i se acordă în învăţare, ca si nevoia de sprijin mai consistent si/sau mai de durata...

• Inerţia şi rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentaleLiteratura de specialitate insistă mult asupra unor caracteristici de tipul:- stereotipii accentuate;- reacţii absurde;- lipsa de mobilitate a structurilor verbale însuşite contextual (capacitate redusă de

transfer);Alte cercetări indică faptul că, adeseori, dificultăţile în învăţare la copii cu d.m. se datorează

mai degrabă inabilităţii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a învăţării, decât unor deficienţe

5

Page 6: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 6/7

inerente. Ariile identificate ca având deficienţe pot fi adeseori ameliorate, prin strategii adecvate deinstruire si mediere a invatarii (Feuerstein).

Tendinţa modernă în educaţia copiilor cu d.m. vizează transferul rezultatelor, preponderentconstatative ale cercetării, în principii şi strategii de predare-învăţare, cu aplicabilitate la clasă.

În ceea ce priveşte structurile şcolare în care copiii cu dm (d.i ) pot avea acces şi pot învăţa,lucrurile sunt foarte complexe. În principiu, criteriile în funcţie de care se face plasarea educaţională

sunt:- nivelul de dezvoltare al unui anumit copil cu d.m.;- dorinţele şi aşteptările părinţilor (şi după caz ale copilului);- starea de pregătire a ‘şcolii’, exprimată prin:

- deschiderea spre adaptare curriculară- existenţa posibilităţilor de asigurare a unor structuri şi/sau servicii de sprijin înşcoli obişnuite;-  proximitatea unor şcoli sau clase speciale;- diverse variante şi combinaţii (alternanţe) de şcolarizare. 

Analiza de evaluare si orientare ar trebui sa tinda cat mai mult spre o abordareindividualizata (la particularitati si cerinte educationale) si contextualizata, ecologica (luarea inconsideratie a tuturor conditiilor de mediu, scolar, familial, comunitar...

6.5 Aspecte metodologice generale în predare-învăţare

Suportul în învăţare pentru elevi

 Efectul Pygmalion; importanta unei atitudini pozitive din partea educatorilor (Slavin,1991)

Elevii care intampina dificultati în învătare trebuie sprijiniti, în principal la nivelul scolii si al comunitatii. Masurile de suport pot avea in vedere o schimbare in orarul scolii, prin care se realizeazao discriminare pozitiva in favoarea copiilor care au probleme de invatare, alte forme de sprijin inafara timpului de lectii, inclusiv in cooperare cu agenti comunitari. O alta abordare, fundamentala pentru succesul scolar este plasarea unui accent mare pe solidaritate si activitate de echipa in in clasa(si scoala) si mai putin accent pe competitie (asa cum este ea masurata prin evaluari, in primul rand prin note).

 Factorul determinant al succesului scolar ramane insa profesorul şi în mod deosebit aşteptările acestuia fată de elevi. Daca acesta considera ca un anumit elev este incapabil sa invete,sansele de succes ale acestuia sunt minimalizate. Daca dimpotriva acesta are incredere in posibilitatiletuturor copiilor, chiar si cei mai lenti dintre acestia pot obtine rezultate mai bune. Acest fenomen estecunoscut sub denumirea de 'efectul Pygmalion'.   Practica (de învătare) asistata reprezinta o metodă legata de conceptia lui Vygotsky cu privire la zona proximei dezvoltari. Este vorba despre acea faza in invatare, in care elevul poate profita de pe urma asistentei, a sprijinului. Limita de jos a acestei zone este aceea in care in carecopilul exerseaza o abilitate (deja dobandita) in mod independent. Limita superioara se refera larealizarea unei sarcini (noi) cu sprijinul altei persoane. Dirijarea invatarii spre zona proximeidezvoltari prin asistenta instructionala (engl.' scaffolding ') presupune in principal parcurgerea a 3etape (cu aplicatie la rezolvarea unei probleme la matematica):

- incapacitatea de a rezolva;- rezolvarea problemei cu sprijin;- rezolvarea independenta.

6

Page 7: Tema 6 - Dizabilitati intelectuale

5/12/2018 Tema 6 - Dizabilitati intelectuale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-6-dizabilitati-intelectuale 7/7

Daca sprijinul suplimentar nu ajuta efectiv la depasirea incapacitatii de a rezolva o problema,atunci copilul in cauza este in afara limitei de jos a zonei proximei dezvoltari (cauzata de imaturitate,abateri in dezvoltare, lacune scolare etc) si se impune adaptarea in consecinta a instruirii.

In educatia speciala se utilizeaza ca un procedeu adaptat "retragerea treptata, progresiva a sprijinului acordat in invatare" .

Practica asistata este o şi o modalitate de sporire a interactiunii dintre elev si profesor (uneori

dintre elevi) a carei valoare este scoasa in evidenta de cercetari recente.

O altă abordare metodologică mai elaborată este strategia bazată pe antecedentele învăţării  (Slavin, 1991). Ea se referă la acea modalitate de suport a învăţării, prin care se acordă o atenţiedeosebită condiţiilor sau evenimentelor care preced învăţarea, ca de pildă: pregătirea şi planificareaconţinutului de învăţare, evaluarea iniţială (de preînvăţare) organizarea mediului de învăţare, prezentarea propriu-zisă a conţinutului.

Modul de organizare a principalelor programe utilizate în învăţământul special după 1990(pe module), acordă un loc însemnat evaluarii de preînvăţare.

 Analiza sarcinilor de învăţare - este considerată, în contextul strategiei de mai sus, ca unadintre abilităţile majore necesare unui profesor care lucrează cu copii ce prezintă d.m. în planificarea

(proiectarea) didactică. Metoda se referă la împărţirea, fragmentarea unei sarcini de învăţare în mai multe

subcomponente (paşi de predare-învăţare). După ce s-a făcut analiza, este posibilă construirea uneiliste cu toate subcomponentele. Acestă listă de sarcini poate fi utilizată apoi pentru a se determinastadiul, nivelul la care se află un copil şi, în consecinţă, să se stabilească de unde trebuie să înceapăinstruirea. Analiza de sarcini permite o abordare foarte fină a obiectivelor operaţionale (de tipSMART) în proiectarea instruirii.

   Recomandari generale în predare-învăţare•  Evidenţierea concretului  şi a semnificaţiei conţinutului din ceea ce se învaţă – cu deosebire în

fazele iniţiale ale instruirii;• Asigurarea achiziţionării materialului nou prin repetare cât mai variată ;• Asigurarea, pentru cel care învaţă, a unor metode de mediere verbală ;•  Educarea atenţiei, se realizează iniţial prin evidenţierea dimensiunilor relevante

a ceea ce se prezintă şi prin reducerea la minimum a factorilor perturbatori. Pemăsura dezvoltării graduale a capacitătii atenţiei, se pot introduce treptat factori perturbatori, ca mijloc de facilitare a formării capacităţilor complexe ale atenţiei.

•  Promovarea în clasă a unei atmosfere de succes, pe care să se bazeze toatesarcinile de învăţare;

•  Încorporarea în secvenţele instrucţionale a unor stimuli atractivi şi a unor întăriri pozitive;

• Organizarea, secvenţierea şi accesibilizarea cât mai riguroasă a instruirii: de la

simplu la complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la concretla abstract. Utilizarea flexibilă a unei mari varietăţi de metode de prezentare amaterialului de învăţare, ca şi în memorizarea acestuia.

Este uşor de remarcat că aceste cerinţe sunt destul de cunoscute în didactica învăţământului preşcolar si primar. Ele au insa, coroborate cu unele necesitati de invatare dezvoltare specifice persoanei si nivelului de afectare intelectuala, o semnificatie si o relevanta aparte la acesti elevi.

7